Parliamentary debates

După pauză, lucrările şedinţei s-au reluat la ora 18,10. Şedinţa a fost condusă, în continuare, de domnul Valer Dorneanu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnilor colegi deputaţi,

Domnilor miniştri,

Daţi-mi voie să declar deschisă partea a doua a lucrărilor de astăzi ale Camerei Deputaţilor, destinată răspunsurilor orale la interpelări.

Pentru că cel mai important lucru într-o societate este să fim sănătoşi, daţi-i voie să ne vindece ministrului sănătăţii, răspunzând unei interpelări a domnului Petru Călian.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule deputat,

Referitor la interpelarea dumneavoastră, vă informez că, în conformitate cu legislaţia naţională, autoritatea competentă pentru preluarea directivelor, deciziilor şi regulamentelor Comisiei Europene privind etichetarea alimentelor este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor - A.N.P.C., şi nu Ministerul Sănătăţii Publice.

Dar, pot să informez că, în Hotărârea de Guvern nr.106 din 2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările ulterioare, s-au preluat toate cerinţele referitoare la etichetare, inclusiv cele privind prezenţa unor alergeni în produsele alimentare.

De asemenea, autoritatea cu drept de control pe piaţă în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor legale privind etichetarea alimentelor este A.N.P.C.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Călian doreşte să-şi exprime punctul de vedere cu privire la acest răspuns.

Domnul Petru Călian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ne-am adresat domnului ministru Nicolăescu pentru că, într-adevăr, aşa cum spunea, sunt foarte mulţi alergeni în diverse produse alimentare care se vând neetichetate. Şi cred eu că şi pentru ministerul pe care dumneavoastră îl conduceţi trebuie să existe această preocupare, însă, din ceea ce ne-aţi relatat, înţeleg că la ora actuală nu există un cadru legislativ adecvat, care să implice şi Ministerul Sănătăţii.

Mi-aţi dat o idee foarte bună şi vă promit, domnule ministru, că voi lucra un proiect de lege care să implice şi ministerul pe care-l conduceţi, pe lângă Protecţia Consumatorului, astfel încât să nu mai existe doar ordine. Să existe legi care să fie adaptate cerinţelor directivelor europene, deoarece, aşa cum ştiţi foarte bine, suntem şi noi o ţară membră a Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul ministru doreşte, la rându-i, să facă o precizare la observaţia colegului nostru.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Într-adevăr, este nevoie de o precizare la afirmaţia domnului deputat, şi anume că legislaţie există şi este corectă. Sigur, dumneavoastră doriţi, neapărat, implicarea Ministerului Sănătăţii Publice.

Din punctul meu de vedere, este incorect, pentru că pe Directivă şi pe Tratatul de aderare, aceasta este autoritatea responsabilă pentru etichetare, aşa cum aţi pus dumneavoastră interpelarea, şi vorbim numai de etichetare. Dacă vorbim de compoziţii şi de alte lucruri pe care ar trebui să le avem în vedere, atunci, sigur, discutăm şi cu Ministerul Sănătăţii Publice. Dar numai pe etichetare, aşa cum a fost interpelarea, legislaţia este corectă.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Următorul răspuns va fi oferit de doamna Georgeta Ionescu, secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale, domnului deputat Aledin Amet, cu privire la redobândirea unor terenuri în judeţul Constanţa.

Doamna Georgeta Elisabeta Ionescu (secretar de stat, Ministerul Apărării):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aspectele prezentate în scrisoarea primarului oraşului Basarabi, care face obiectul intervenţiei supuse analizei, se află în atenţia structurilor de specialitate din cadrul Ministerului Apărării.

Documentul invocat anterior a fost transmis în mod direct instituţiei militare de autoritatea administrativ-teritorială respectivă, căreia i s-a răspuns că s-a dispus constituirea unei comisii care să desfăşoare, la faţa locului, analiza celor semnalate.

Totodată, în primul semestru al anului 2008, cele două imobile urmează să fie măsurate de specialiştii topografi.

În ceea ce priveşte suprafeţele şi actele doveditoare ale stării juridice a imobilelor solicitate de către Primăria oraşului Barasabi, menţionăm că dosarele juridice deţinute de către Ministerul Apărării conţin următoarele date: Cazarma nr.342 Basarabi-Murfatlar are teren aferent în suprafaţă de 38,92 ha şi a fost preluat în administrare de instituţia militară în temeiul Decretului nr.208 din 27 mai 1955, Deciziunii nr.10/1955 a Sfatului Popular al comunei Barasabi, Decretului nr.602 din 13 noiembrie 1956, Deciziei Sfatului Popular al Regiunii Constanţa nr.221 din 19 aprilie 1960, Decretului nr.657 din 21 august 1962 şi Ordinului Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare nr.264 din 1973.

În ceea ce priveşte Cazarma nr.2357 Basarabi-Murfatlar, aceasta are teren aferent în suprafaţă de 225,93 ha, fiind preluat în administrarea instituţiei militare potrivit Deciziei Sfatului Popular al Regiunii Constanţa nr.554 din 1960, Ordinului Ministerului Agriculturii nr.737 din 1961, Actului de schimb nr.435 din 1962, transcris la notariatul de stat sub nr.1806 din 1968, precum şi Ordinului Ministerului Minelor, Petrolului şi Geologiei nr.92 din 1975.

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că aceste cazărmi solicitate de Primăria oraşului Basarabi nu sunt dezafectate. Ele funcţionează şi sunt necesare instituţiei militare pentru a-şi desfăşura activităţile specifice.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, dacă doriţi să faceţi un comentariu la răspunsul care vi s-a dat?

Domnul Aledin Amet:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Stimată doamnă secretar de stat,

Vă mulţumesc pentru răspunsul oferit. Voi transmite toate aceste informaţii autorităţilor localităţii Murfatlar şi, dacă va fi nevoie, în acest sens vom colabora în continuare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu.

Întreb dacă domnul secretar general Mircea Alexandru a oferit răspunsul scris domnului deputat Dumitriu, sau vreţi să-l dezvoltaţi?

Domnul deputat cum doreşte?

Domnul deputat Dragoş Dumitriu a primit răspunsul scris de la domnul secretar general Mircea Alexandru.

Pentru domnul deputat Petru Străchinaru se solicită din partea Ministerului de Interne amânarea. Aţi cerut amânarea pentru domnul Străchinaru, da?

Domnul Andras Demeter Istvan, dacă este prezent, din partea Ministerului Culturii?

V-aş ruga să răspundeţi domnului Gheorghe Firczak, în legătură cu Expoziţia de bază "Nicolae Grigorescu", de la Muzeul Naţional de Artă.

Domnul Andras Demeter Istvan (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Referitor la interpelarea dumneavoastră, domnule deputat Gheorghe Firczak, înregistrată la Camera Deputaţilor cu nr.3529B, în data de 11 februarie 2008, cu privire la lipsa anumitor materiale promoţionale de la standul Muzeului Naţional de Artă a României, vă comunicăm următoarele.

"Vă informăm că Muzeul Naţional de Artă al României, instituţie subordonată Ministerului Culturii şi Cultelor, este una dintre instituţiile muzeale model pentru întreaga reţea muzeală din ţara noastră. În urma adresei pe care am transmis-o acestui muzeu, în care ceream explicaţii cu privire la situaţia creată în data de 6 februarie a.c., la un stand cu publicaţii din incinta muzeului, conducerea acestei instituţii ne-a asigurat că în acel moment erau disponibile la toate standurile muzeului catalogul expoziţiei "Grigorescu, pictor al naturii", şi pliantele Galeriei de Artă Europeană.

În ceea ce priveşte celelalte pliante, acestea urmează să fie retipărite, deoarece s-au epuizat.

Vă asigurăm, stimate domnule deputat, de faptul că Ministerul Culturii şi Cultelor acţionează ferm în direcţia promovării şi valorificării patrimoniului cultural naţional.

Cu stimă, Adrian Iorgulescu, ministrul culturii şi cultelor".

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Firczak doreşte să comenteze răspunsul dumneavoastră.

Domnul Gheorghe Firczak:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Domnule secretar de stat,

Îmi pare foarte rău. Să ştiţi că Muzeul Naţional de Artă, în această problemă, v-a dezinformat. În ziua respectivă, am fost cu oaspeţi din străinătate. Nu exista niciun catalog al expoziţiei de bază şi al expoziţiei temporare "Nicolae Grigorescu".

Eu nu am contestat faptul că Muzeul Naţional de Artă nu este o instituţie deosebită în reţeaua de muzee din România. În interpelarea mea nu am făcut referire la aşa ceva. Eu am precizat o chestiune punctuală şi vreau să vă spun că mie, ca cetăţean român şi ca muzeograf de profesie, la momentul respectiv, mi-a fost ruşine. Şi-mi pare foarte rău că măcar nu au atât curaj şi atâta demnitate să recunoască situaţia existentă la momentul respectiv.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Pentru domnul Mircia Giurgiu, care este prezent, tot domnul Demeter Istvan va răspunde unei interpelări legate de situaţia artiştilor instrumentişti din Opera Naţională Română din Cluj-Napoca.

Domnul Andras Demeter Istvan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Referitor la interpelarea formulată de domnul deputat Mircia Giurgiu, nr.3558 din 12 februarie 2008, înregistrată la Ministerul Culturii şi Cultelor sub nr.584.Adrian Iorgulescu 18.02.2008, având ca obiect Memoriile Organizaţiei Sindicale a artiştilor instrumentişti din Opera Naţională Română Cluj-Napoca prin care solicită instituţiei noastre aplicarea contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură "Cultură", pentru anii 2006-2008, vă aducem la cunoştinţă următoarele.

Sub un prim aspect, este lesne de observat că norma juridică invocată de Organizaţia Sindicală a artiştilor instrumentişti din Opera Naţională Română Cluj-Napoca vizează de fapt aplicarea punctuală a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de instituţie, încheiat pe perioada 2007-2009 la Opera Naţională Română Cluj-Napoca şi înregistrat la Direcţia Muncii, Solidarităţii Sociale şi a Familiei Cluj, Compartimentul "Dialog social, legislaţie, salarizare, conflicte şi contracte de muncă", sub nr.115 din 17 aprilie 2007.

Potrivit art.2 alin.(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de instituţie, prevederile sale se aplică în Opera Naţională Română Cluj-Napoca, indiferent de structura organizatorică sau de raporturile de subordonare, câmpul lor de aplicare vizând exclusiv raporturi juridice de muncă dintre angajator şi salariaţii instituţiei respective.

În speţă, izvorul raportului juridic obligaţional dintre angajator şi salariaţi, reprezentaţi de Organizaţia Sindicală a artiştilor instrumentişti, îl reprezintă dispoziţiile Legii nr.130 din 1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, act normativ de nivel superior, a cărui aplicare este preluată ca atare şi se regăseşte în clauzele contractului colectiv de muncă în referinţă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) coroborate cu ale art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 130/1996, republicată, contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităţilor, ramurilor de activitate şi la nivel naţional, executarea contractului colectiv de muncă fiind obligatorie pentru părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrăgând răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.

Caracteristici similare în acest sens se regăsesc şi în dispoziţiile art. 236 alin. (1) - (4) în referire la art. 238 alin. (1) din Codul Muncii, potrivit cărora: "Contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, anume Legea nr. 130/1996, constituie Legea părţilor, aceste contracte colective de muncă neputând conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, încheiate la nivel superior."

În aceste condiţii, apreciem că solicitarea Organizaţiei Sindicale a Artiştilor Instrumentişti din Opera Naţională Română Cluj-Napoca nu poate face obiect de interpretare pe cale administrativă şi cu atât mai puţin de către Ministerul Culturii şi Cultelor, care, în calitatea sa de autoritate a administraţiei publice centrale în domeniul culturii, nu este în măsură să emită puncte de vedere producătoare de efecte juridice, vizând un cadru legislativ deja consolidat, în care aceasta a reprezentat patronatul ca partener social negociator în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - cultură, câtă vreme, în speţă, potrivit dispoziţiilor art. 236 alin. (4) Codul Muncii, aşa cum am arătat mai sus, Legea părţilor este limitată la clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de instituţie.

Nerespectarea acestora de către una din părţi, alta decât Ministerul Culturii şi Cultelor şi anume angajatorul, Opera Naţională Cluj-Napoca sau salariaţii acesteia membri de sindicat prefigurând, în opinia noastră, naşterea unui conflict de drepturi, a cărui soluţionare cade sub incidenţa Legii nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de drepturi.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 în referire la art. 67 lit. b) din lege, conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi în legătură cu executarea contractelor colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite conflicte de drepturi.

În ceea ce priveşte procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi, Legea nr.168/1999, în art. 70 şi 72, precizează că aceste conflicte se soluţionează de către instanţele judecătoreşti, cererile referitor la soluţionarea lor urmând a se adresa instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea, în speţă acesta fiind, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) Cod procedură civilă, Tribunalul Cluj.

Faţă de cele de mai sus, având în vedere şi dispoziţia art. 13 alin. (81) din Legea nr.168/1999, potrivit căreia "pe durata valabilităţii unui contract colectiv de muncă salariaţii nu pot declanşa conflicte colective de interese", apreciem că singura cale de soluţionare a solicitării Organizaţiei Sindicale a Artiştilor Instrumentişti din Opera Naţională Română Cluj-Napoca este cea a controlului judecătoresc la instanţa de judecată constituită în complet de soluţionare a conflictelor de muncă.

Vă mulţumim pentru interesul dumneavoastră. Cu stimă, Adrian Iorgulescu, ministrul culturii şi cultelor.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnule deputat Giurgiu, dacă doriţi să faceţi un comentariu.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc domnule preşedinte,

Mulţumesc domnule secretar de stat.

Într-adevăr, mi s-au spus acolo toate reglementările legale, numai că nu se ţine cont de faptul că există Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramura cultură pe anii 2007-2010, care este semnat, printre alţii, şi de către Ministerul Culturii şi Cultelor, iar prevederile din contractele colective de muncă la nivel de unitate sunt preluate din acel contract pe ramură, în aşa fel încât o să avem parte de procese sau conflicte de muncă în toate instituţiile de cultură, atâta vreme cât acele prevederi nu se respectă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Din partea Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a fost prezentă doamna secretar de stat Oana Denisa Pătraşcu, dânsa oferind răspunsuri scrise pentru domnii deputaţi Mihai Dumitriu, Andrian Mihei şi Paul Magheru, deputaţii menţionaţi manifestându-şi mulţumirea faţă de răspunsul pe care l-au primit; mai puţin domnul Dumitriu, care aşteaptă o completare.

Doriţi să faceţi o precizare?

Domnul Mihai Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Interpelarea mea se referea la alocaţia care nu se acordă elevilor care au împlinit 18 ani şi care era stipulată în Legea nr. 61, iar prin Ordonanţa nr. 77 li s-a luat dreptul acestor elevi de a primi alocaţie pe durata cursurilor, fără a repeta anul şcolar.

Doamna secretar de stat a motivat faptul că premierul a luat în discuţie astăzi, în şedinţa de guvern, ca să corecteze această - să-i spunem anomalie - şi de aceasta, răspunsul, ştiţi, a fost cam în coadă de peşte.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu plăcere.

Este prezent preşedintele Institutului Cultural Român, care va oferi răspuns unei interpelări formulate de domnul Dragoş Dumitriu.

Îi las pe cei doi colegi să dezvolte şi să dezbată obiectul interpelării.

Aveţi cuvântul, domnule director.

Domnul Horia-Roman Patapievici (preşedintele Institutului Cultural Român):

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule deputat,

Interpelarea se referea la un fapt, sprijinit printr-o afirmaţie care era luată ca fiind de la sine înţeleasă, faptul era: "implicarea Institutului Cultural Român Filiala Stockholm la evenimentul Moonbow Festival Stockholm Pride 2007 şi susţinerea financiară a participării unei delegaţii a Comunităţii homosexualilor din România."

Iar faptul care era luat de la sine înţeles era acela că: "După cum am văzut de-a lungul existenţei acestei instituţii, Institutul Cultural Român, eficienţa sa în promovarea culturii a lăsat de dorit, marii scriitori români nu sunt traduşi, nu sunt cunoscuţi în afara graniţelor, iar expoziţiile artiştilor plastici români sunt, practic, inexistente, în schimb - se spune - sunt susţinute de la buget activităţi care nu au nicio legătură cu domeniul de activitate al acestei instituţii."

În privinţa faptului, de la sine înţeles, că Institutul Cultural Român nu a reuşit să traducă mari scriitori români şi că îşi desfăşoară activitatea într-un relativ anonimat, am de spus următoarele.

Actuala conducere a institutului funcţionează din ianuarie 2005. Programele pe baza cărora funcţionează institutul în momentul de faţă, lucru care poate fi inspectat vizitând site-ul institutului, sunt programe cadru, construite pe structura programelor Uniunii Europene ori ale instituţiilor de cultură care funcţionează în Occident, în acord cu practicile europene. Sunt programe deschise, cu finanţare transparentă, cu jurizare externă, desfăşurate pe baza unor standarde care au introdus circuitul cultural român în circuitul institutelor cultural-europene, fapt probat de primirea noastră în iunie 2007, în structura numită EUNIC, care înseamnă European Union of National Institutes of Culture, la nivel de "heads", cum se numeşte, la nivel de instituţii centrale, iar prin intermediul celor 16 institute culturale care funcţionează în străinătate, am dat dispoziţie directorilor mei să iniţieze formarea a ceea ce, în jargonul acestei organizaţii importante, se numeşte "cluster", respectiv "ciorchini", reţele locale, pentru a forma aceste reţele de nivel doi.

Prin urmare, Institutul Cultural Român funcţionează la standardele instituţiilor culturale europene, potrivit cutumelor nescrise ale acestor institute şi potrivit standardelor scrise ale acestora.

Am să enumăr, în privinţa afirmaţiei că scriitorii români nu sunt promovaţi, că prin Programul "Translation and Publication Support Programme", care este un program ce se adresează editurilor străine dispuse să publice un autor român şi prin Programul "20 de autori", prin care un juriu desemnat de revistele culturale din ţară s-a stabilit un număr de 20 de autori care, prin eforturile Institutului Cultural Român şi cu ajutorul - numai cu ajutorul - editurilor occidentale şi a sistemelor de distribuţie ale acestora, s-a iniţiat traducerea acelor cărţi care au fost indicate de juriul extern, de care am pomenit.

Rezultatul este că, în mai puţin de doi ani de activitate, sunt deja publicate 30 de volume în peste zece ţări, că apariţiile acestor volume au fost recenzate, ele se distribuie prin reţelele de distribuţie ale acestor ţări, iar manifestările Institutului Cultural Român, pentru prima oară, beneficiază de menţionări ori articole in extenso în presa occidentală, pentru prima oară neplătite.

Sunt articole scrise de critici ori de jurnalişti culturali, care iau act de evenimentele organizate de institut şi le promovează implicit prin faptul că se pronunţă asupra lor. În New York Times am apărut de patru ori cu semnalări ale programelor noastre, iar politica Institutului Cultural Român este să se asocieze festivalurilor culturale internaţionale ca parte ale acestora ori ca coorganizator. Menţionez, anul trecut participarea la Culture Scapes, un festival internaţional locat în Elveţia, Europalia, un faimos sistem de promovare a culturii pe bază de proiecte comune ale mai multor ţări, care se desfăşoară în Belgia, care a beneficiat şi de participarea preşedintelui României la deschidere.

În privinţa interpelării, a fondului ei, care se referă la faptul că institutul a folosit bani pentru promovarea unei delegaţii a Comunităţii homosexualilor din României, ceea ce nu ar sta în sarcinile pe care Legea nr.356/2003, în baza căreia funcţionează, ne-ar permite-o, am de spus următorul lucru.

Manifestarea la care se face referinţă este Stockholm Pride, care a avut loc între 30 iulie şi 5 august 2007. În această perioadă, Stocholmul a fost scena unui important eveniment al culturii, care se cheamă la ei Lesbian Gay Bisexual and Transgender din Scandinavia - este cel mai important - iar acest eveniment este unul de deschidere culturală amplă şi, în contextul cultural al Scandinaviei, este mult mai mult decât un Gay Pride, cum se numeşte la noi această manifestare sau cum este uneori practicată prin acel marş. O dovadă în acest sens este faptul că, în 2007, discursul inaugural al acestui Stockholm Pride a fost ţinut de ministrul culturii şi sportului; personalităţi guvernamentale suedeze sunt implicate în acest festival, care este conceput nu ca un festival de afirmare a diferenţei sexuale, ci ca un festival cultural, punte între aceste comunităţi şi comunităţile majoritare.

Aş adăuga, pentru a justifica interesul pe care I.C.R., ca instituţie a statului român, îl are pentru inserarea României în acest tip de manifestări, acela că, în anul 2000, la iniţiativa primului-ministru al Suediei de atunci, Goran Person, homosexualii au fost incluşi, în mod nominal, ca victime ale holocaustului şi sărbătorile au şi această dimensiune comemorativă.

Aş mai adăuga, dacă îmi permiteţi, faptul că, ca urmare a politicii echilibrate, pe care I.C.R., ca instituţie a statului român, a dus-o faţă de minorităţile sexuale, Institutul Cultural Român de la Stockholm a fost laureatul premiului Bifrost pe 2007. Este un premiu de prestigiu în Peninsula Scandinavă şi asta ne-a situat, pentru o dată, într-o zonă de normalitate.

Aş mai adăuga un singur lucru, acela că Institutul Cultural Român, atunci când selectează artişti ori actori culturali pentru diferite activităţi, nu face nicio deosebire - cum nici legea română nu face - între orientările sexuale ale cetăţenilor români.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Văd că domnul deputat Dumitriu doreşte să facă o apreciere asupra răspunsului pe care dumneavoastră l-aţi dat, domnule Patapievici.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Mulţumesc.

De altfel, ar fi fost nepoliticos ca să rămână fără răspuns o asemenea prezentare detaliată pe care a făcut-o domnul preşedinte al Institutului Cultural Român.

Eu o să încep direct cu fondul problemei, pentru că dacă îl apreciez - ca multă lume - îl apreciez pe domnul Patapievici pentru originalitatea manifestată ca scriitor şi gânditor, cred că această originalitate dăunează un pic în cazul funcţiei pe care o ocupă. Şi mă refer strict la această problemă a reprezentării, prin intermediul Institutului Cultural Român, a homosexualilor din România pe plan internaţional. Sincer să fiu, nu văd nicio legătură între instituţia culturii române sau, dacă vreţi, a Institutului Cultural Român şi noţiunea de Paradă Gay, pentru că până la urmă de aici a plecat şi acest festival de la Stockholm, chiar dacă ulterior, din cauza conotaţiilor politice, locale, specifice zonei scandinave, s-a considerat că este bine, pentru politicienii de acolo, să se transforme această paradă gay, scabroasă, ca în multe alte locuri din lume, într-un fenomen cultural. Dar, repet, este o conjunctură politică, poate peste câţiva ani nu va mai fi nici acolo şi atunci n-o să mai vedem miniştri deschizând asemenea evenimente.

Nu este vorba, de asemenea, de cuantumul sumei; sigur, nu asta contează. Însă, faptul că o minoritate care, după părerea mea şi nu numai a mea, nu reprezintă nicicum ideea de români, ideea de cultură română, ajunge acolo prin intermediul Institutului Cultural Român, pe mine mă face să mă întreb, încă o dată, ca şi în interpelare, dacă decizia este justă.

Nu am solicitat niciun fel de... nu am reclamat în niciun fel sau nu am solicitat niciun fel de pedepsire sau de găsire a unor vinovaţi, nu consider că este o vină. Dar, efectiv este o încercare de a duce pe o cărare normală, să zic, o instituţie de asemenea importanţă.

În ceea ce priveşte faptul că 30 de volume ale unor autori români au fost publicate în străinătate în doi ani de zile. Eu am stat câteva luni, vreo şase luni în Harghita, şi am văzut acolo producţia de carte în limba maghiară, finanţată prin intermediul instituţiilor culturale din Ungaria; numără câteva sute pe an.

Deci este ceva incredibil ca o instituţie condusă de un eminent om de cultură, finanţată în bună măsură prin bugetul de stat, finanţată, de asemenea, prin programe europene, sincer să fiu, poate am folosit cuvinte cam dure în interpelarea mea, dar în niciun caz prezentarea dumneavoastră, domnule Patapievici, nu mă va face să-mi schimb impresia radical, cum că acest institut ar avea o activitate notabilă în promovarea culturii române, a scriitorilor români.

În rest, vreau să vă mulţumesc pentru atenţia acordată acestei interpelări; sigur că aţi recunoscut-o, probabil din scrisorile trimise de mai multe ONG-uri care, de asemenea, şi-au manifestat nedumerirea faţă de această iniţiativă a dumneavoastră - mă rog, a dumneavoastră, a instituţiei pe care o conduceţi. Nu ştiu, practic, nici dacă dumneavoastră aveţi vreo implicare directă în trimiterea acestor delegaţii la Stockholm Pride, s-ar putea să nu aveţi nicio legătură, dar repet, acum nu mai sunteţi scriitorul, gânditorul Patapievici, o persoană de drept privat, ci sunteţi preşedintele acestei instituţii reprezentative pentru cultura română.

Vă mulţumesc încă o dată.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă domnul preşedinte Patapievici doreşte să mai facă vreo intervenţie la comentariile colegului nostru?

Domnul Horia-Roman Patapievici:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule deputat,

Întrucât aţi ridicat o chestiune de principiu, am să vă răspund tot în principiu.

Eu cred şi respect că dumneavoastră aveţi o anumită opţiune, o opinie în privinţa homosexualităţii. Eu am o anumită opinie în privinţa homosexualităţii. Însă, atâta timp cât legea română nu mai penalizează homosexualitatea şi Constituţia nu face vreo diferenţă la nivelul cetăţeniei între oamenii care au gusturi sexuale, opţiuni sexuale ori orientări mai radical sexuale diferite, nici eu, ca preşedinte al Institutului Cultural Român, nu o fac. Aceasta nu pentru că aş fi un gânditor excentric şi un om de cultură cu opţiuni, original, ci pentru că nu pot să o fac potrivit legilor României şi aş adăuga sunt bucuros că nu trebuie s-o fac.

În privinţa acestui Stockholm Pride, el nu este doar o demonstraţie, cum am văzut uneori şi pe unii i-a nedumerit ori scandalizat, este vorba de un festival cultural de o foarte mare audienţă pentru spaţiul scandinav şi anume 500 de mii de persoane au participat acolo. Eu cred, ca preşedinte al Institutului Cultural Român şi nu ca scriitor, că este în interesul ţării mele ca instituţiile statului român să fie acolo prezente, prin intermediul unor oameni care sunt competenţi potrivit acelei comunităţi.

În ultimul rând, aş vrea să spun că, dincolo de faptul că nu există vreo deosebire în cadrul cetăţeniei române între gusturi, deosebiri ori opţiuni sexuale, cred că toleranţa însăşi este o componentă a culturii şi ea a fost reflectată prin această reprezentare ecumenică.

Dacă ar fi, pentru a încheia, să ne referim la orientarea sexuală a artiştilor de-a lungul timpurilor, o să vedem că ea a fost foarte variată şi bine reprezentată.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc şi eu amândurora şi vă invit să dezbateţi în continuare, împreună, dacă evenimentul respectiv a fost o paradă sau a fost un festival. Oricum, eu mă bucur că aţi profitat de acest pretext concret şi particular pentru a vă referi la probleme de fond ale culturii noastre şi la contribuţia Institutului Cultural Român în propovăduirea culturii româneşti.

Sigur că nu ne puteam permite aici şi acum să facem o analiză de fond asupra activităţii institutului. Vă aşteptăm cu alt prilej, poate.

Pentru domnul Mihai Dumitriu, dacă este prezentă doamna Gabriella Pasztor, din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului? Nu este. Rog aparatul tehnic să revină pentru a solicita prezenţa ministerului în plenul Camerei pentru a ne oferi răspunsul cuvenit. De asemenea, pentru domnul Andrian Mihei, acelaşi minister este aşteptat prin Gabriella Pasztor sau alt reprezentant pe care-l va delega domnul ministru, să răspundă interpelării cu privire la tânărul cu handicap care nu poate să absolve liceul.

Pentru domnul Dragoş Dumitriu vă rog să insistaţi la Ministerul Economiei şi Finanţelor să i se răspundă la interpelarea cu privire la sistarea alimentării cu energie electrică şi gaz pentru mai multe blocuri din Câmpulung Muscel.

Tot din partea Ministerului Economiei şi Finanţelor, aşteaptă un răspuns domnul deputat Adrian Moisoiu, care doreşte să şi intervină.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Şi vă mulţumesc şi pentru ocazia pe care mi-aţi dat-o să fiu în sală şi particip la această discuţie "culturală" privind parada gay şi Institutul Cultural Român.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumiţi-i, astăzi, domnul Dragoş Dumitriu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Da, îi mulţumesc şi dânsului, pentru că efectiv nu ştiu câtă cultură există la aceşti homosexuali şi care este procentul lor faţă de populaţia României, ca să fie atât de reprezentativi la o paradă de 500 de mii, de nu ştiu pe unde, de prin ţările scandinave.

Revenind însă la subiectul pentru care am avut această interpelare, aş dori să spun că, înainte de începerea acestor lucrări, am primit o ciornă din partea Ministerului Economiei şi Finanţelor, care vroia să-mi dea un răspuns şi care, efectiv, mi-a produs jenă, în sensul că se motivează cum că BRD nu este în posesia ca să comunice numele şi persoanele care au depus bani la ei. Este un afront, este o încercare de inducere în eroare a acelor oameni necăjiţi din ţară, care ar avea şi ei dreptul ca să primească despăgubiri în egală măsură, aşa cum, chiar astăzi, domnul ministru Varujan Vosganian a declarat, care cândva s-au înscris la CEC pentru o obţinere de autoturisme şi nu numai Dacia, ci şi de alte tipuri, aşa cum spunea domnul ministru.

Şi, în consecinţă, insist: chiar dacă nu există această listă la BRD, există această listă la CEC şi tot se poate ajunge pe urma ei, dacă există dorinţă. Am să încerc şi pe alte căi ca să mai reiau această interpelare.

Şi vă rog, domnule preşedinte, să se considere intervenţia mea din astă seară drept o nouă solicitare a celor de la Ministerul Economiei şi Finanţelor să vină şi să pună la punct această problemă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule deputat, şi mi-aş permite sugestia să urmăriţi presa de mâine, pentru că în cursul zilei de astăzi eu am văzut o conferinţă de presă a ministrului economiei şi finanţelor, care anunţa o soluţie acceptată, şi chiar cu bucurie, de către depunătorii CEC.

Vă rog să urmăriţi exact comunicatul Ministerului Economiei şi Finanţelor şi, în funcţie de acesta, poate reformulaţi interpelarea dumneavoastră.

Pentru domnul Andrian Mihei se solicită amânarea răspunsului la interpelarea cu privire la... am mai spus deja... posibilitatea unui tânăr cu handicap de a absolvi liceul; a solicitat amânarea şi Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse. Mai înainte am anunţat că nici Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a răspuns acestei interpelări, pe care colegul nostru a adresat-o în paralel celor două ministere.

S-a prezentat domnul Andrian Mihei, care ne-a comunicat faptul că nu a primit un răspuns de la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse cu privire la protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi rog staff-ul să revină cu solicitarea răspunsului la acest minister.

Dacă mai sunt colegi? Nu.

Permiteţi-mi, în aceste condiţii, să declar închise lucrările celei de a doua părţi a şedinţei noastre de astăzi, să vă urez o seară bună. Ne vedem mâine, în plen.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,50.