Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Raportul Subcomisiei de anchetă parlamentară privind cercetarea legalităţii retrocedării Castelului Bran şi a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia.

Dau cuvântul domnului preşedinte Mohora. Scuze, vă rog să vă prezentaţi, vorbitorul.

Domnul Dumitru Ioan Puchianu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă şi prezint. Numele meu este Dumitru Ioan Puchianu şi, prin voinţa Camerei Deputaţilor, mai exact prin Hotărârea nr.6 din 20.02., am fost numit ca preşedinte al acestei Subcomisii de anchetă privind cercetarea legalităţii retrocedării Castelului Bran şi a procedurii de scoatere la vânzare a acestuia.

Vă aduc aminte că această comisie s-a constituit în urma sesizării Grupului parlamentar al Partidului România Mare, sesizare care a fost adresată Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, iar plenul a hotărât constituirea acestei subcomisii, formată din 5 deputaţi reprezentând partidele parlamentare aflate în Parlament.

Fac menţiunea, de la început, că niciunul dintre cei 5 membri ai comisiei nu sunt împotriva proprietăţii, nu sunt împotriva retrocedării unui bun către proprietarul de drept. Însă, având această sesizare, am fost nevoiţi să cercetăm modul în care a fost retrocedat, modul în care statul, respectiv instituţiile statului au respectat procedurile de retrocedare.

În urma unei analize ce a avut ca obiect acest fapt, am parcurs peste două mii de file care conţineau documente şi acte care au stat la baza retrocedării Castelului Bran.

Înainte de a da citire concluziilor, aş vrea să fac o scurtă trecere în revistă a ceea ce a însemnat, de fapt, acest Castel Bran. Ştiţi, poate, mulţi dintre dumneavoastră că este o emblemă a României, construită în perioada anilor 1377, care a avut diferite destinaţii şi ajungând ca, în 1920, Consiliul orăşenesc Braşov să doneze acest bun către Regina Maria a României, bun care, în perioada anilor '20-'27, a fost transformat în reşedinţă de vară a Curţii regale.

După decesul Reginei Maria, Castelul Bran, cu întregul domeniu, a devenit proprietatea fiicei sale, Principesa Elena, care l-a deţinut până în anul 1948, moment în care acesta a fost naţionalizat printr-un titlu al Consiliului de Miniştri de la acea dată.

Obiectul comisiei a fost acela de a stabili dacă documentele care au stat la baza retrocedării au fost cele normale, legale şi, în baza acestora, de drept se putea face această retrocedare.

Am analizat, în primul rând, certificatele care atestau calitatea de moştenitor al celor care au cerut retrocedarea. Am constatat, însă, că, dacă la prima notificare din 2001, făcută în baza Legii nr.10/2001, erau cei patru copii plus soţia fiului decedat, în momentul de după apariţia Legii nr.247/2005 şi după revenirea moştenitorilor de a cere această retrocedare, apar doar trei dintre cei cinci moştenitori de drept.

N-aş vrea să vă citesc şi să vă ţin prea mult cu date care n-ar face decât să vă dea diverse teme, mai ales că - vă spuneam - este vorba de peste două mii de materiale, însă, aş vrea să dau citire concluziilor comisiei noastre.

Din analiza făcută în legătură cu modul în care a fost retrocedat Castelul Bran şi iniţiată procedura de scoatere la vânzare a acestuia, precum şi din examinarea legislaţiei în vigoare în această perioadă, rezultă că au fost comise mai multe ilegalităţi. Au fost ignorate dispoziţii legale şi constituţionale în materie de proprietate şi încălcarea regulilor procedurale în materia succesiunilor.

Restituirea Castelului Bran nu s-a făcut către toate persoanele îndreptăţite. Astfel, dacă notificarea iniţială din 2001 avea cinci moştenitori, după, - deci la momentul retrocedării -, apar doar trei, făcându-se menţiunea că în această perioadă s-au făcut renunţări de către ceilalţi doi moştenitori ai defunctei. Însă, procedurile legale prevăd că renunţările se pot face în termen de 6 luni de la data decesului Principesei Elena, şi nu după ce au început, prin aceste notificări, să creeze efecte.

Mai mult, retrocedarea Castelului Bran s-a făcut din domeniul public al statului, fără a se opera întâi trecerea din domeniul public în domeniul privat. Astfel, s-a încălcat Constituţia României, art.136 alin. (4), şi Legea nr.213/1998.

O altă concluzie a noastră a fost că iniţiativa de vânzare de către proprietari către terţe persoane, fără însă a respecta prevederile Legii nr.422, a fost de natură - şi acolo, în această lege, se vorbeşte despre dreptul de preempţiune al Statului Român în achiziţionarea acestor bunuri. Or, ştim foarte bine că oferta de vânzare a fost făcută către o instituţie administrativă judeţeană, recte consiliul judeţean, s-a creat o adevărată emoţie la nivel local şi o isterie - pot spune, chiar naţională -, iar, intrând în această bătălie, consiliul judeţean n-a făcut decât să altereze o procedură normală de negociere, în cazul în care Ministerul Culturii - cel care avea drept de preempţiune - s-ar fi exprimat.

În aceste condiţii, noi am apreciat - şi apreciem în continuare - că retrocedarea a încălcat atât Constituţia României, cât şi Legea nr.213/1998 şi actul de retrocedare este lovit de nulitate, conform Legii nr.213/1998.

Cred că cu toţii sunteţi interesaţi şi suntem interesaţi ca un act de reparaţie să fie făcut prin respectarea legii şi să nu încercăm, într-o grabă stupidă şi absolut sub semnul întrebării, să încălcăm legea, motivându-ne această încălcare ca un drept pe care trebuia să-l facem, încălcând, de fapt, legea. Cui foloseşte acest lucru? Cred că nimănui şi nici celor care au făcut-o nu le-a folosit şi nu le va folosi.

Deci, cam acesta a fost, pe scurt, conţinutul raportului comisiei noastre.

Dacă vor apărea discuţii, întrebări, vă stau la dispoziţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul preşedinte Mohora. Vă rog.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Eu aş vrea să fac întâi precizarea, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, că această subcomisie care s-a constituit în conformitate cu art.71 al Regulamentului Camerei Deputaţilor, şi-a desfăşurat activitatea conform Hotărârii adoptate de plenul Camerei, iar, în final, după informări succesive ale plenului comisiei, acest raport a obţinut şi votul cvasiunanim, cu o singură abţinere, al tuturor membrilor comisiei.

Aş vrea, de asemenea, să completez. Nu vreau să intru în fond, pentru că este dreptul, până la urmă, al membrilor subcomisiei şi al preşedintelui să informeze şi să răspundă eventualelor dumneavoastră întrebări.

Eu aş vrea să spun doar următorul lucru, pentru că, parcă s-a pus din sală întrebarea cum se va finaliza această anchetă: se va finaliza în conformitate cu Regulamentul Camerei care, la art.78 alin. (3) spune că acele măsuri care vor fi adoptate de Cameră şi trimise instituţiilor abilitate ale statului trebuie să fie luate în discuţie de aceste instituţii. Şi, în cazul de faţă, noi solicităm să sesizăm - şi aţi văzut, în cadrul acestui raport, un proiect de hotărâre prin care vă solicităm sesizarea Curţii Constituţionale, a Guvernului României, precum şi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, repet, conform art.78 alin. (3), vor fi obligaţi, în eventualitatea că această hotărâre va fi adoptată de plen, să ne răspundă în legătură cu măsurile pe care le-au luat, în termen de 30 de zile, urmând ca Biroul permanent al Camerei Deputaţilor să informeze plenul. Şi, atunci, vom decide dacă validăm acele propuneri de soluţii.

Repet: noi nu dăm verdicte. Noi ridicăm nişte probleme. Considerăm că - şi susţin punctul de vedere al subcomisiei - s-au încălcat nişte prevederi legale şi constituţionale. Rămâne să vedem şi punctul de vedere al instituţiilor statului care sunt abilitate să ne răspundă şi, după aceea, veţi decide dumneavoastră ce se va întâmpla.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Din partea Partidului Social Democrat, domnul deputat Niţă.

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aceasta este consecinţa legii proprietăţii sau legilor proprietăţii pe care le-au dat Alianţa D.A. Şi-mi pare rău că domnul deputat Puchianu a făcut parte din alianţă şi a votat ca: şcoli, grădiniţe, spitale, castele, pământuri, păduri să fie date în natură înapoi, în loc să procedăm cu înţelepciune şi să le redăm, aşa cum s-au redat aceste bunuri sub o anumită formă de plată, cum s-a procedat şi în alte state.

Aceasta este consecinţa şi, din păcate, spun, după părerea mea, nici nu trebuia să ia cuvântul domnia sa la această poziţie.

Apoi, trebuie să fac câteva precizări. Nu ştiu dacă comisia a analizat dreptul de retenţie al Statului Român pe cel puţin 12-13 milioane de euro, bani pe care Statul Român i-a investit în acest castel în ultimii 10 ani, până în 2002. Cred că trebuia să facă o analiză foarte serioasă, pentru că un bun în care ai investit, în mod firesc, trebuie să-ţi recuperezi ceea ce ai investit. Or, nu cred că în raport s-a făcut această precizare.

Apoi, trebuia văzut dacă comisiile de specialitate din Ministerul Culturii şi-au dat avizul pe ordinul pe care ministrul l-a dat, de retrocedare.

Apoi, mai trebuia să vedem dacă contractul, în mod firesc, trebuia să prevadă câteva clauze, printre care dreptul de răscumpărare al Statului Român, având în vedere că acest castel a fost cedat de către comunitatea braşoveană familiei regale; deci, din acest motiv. Sigur că nu ştiu dacă aceste elemente ... nu am citit ca ele să fi fost cuprinse în raport. Dar, dacă nu sunt, aş dori ca ele să fie verificate sau, cel puţin, luate ca titlu de inventar.

Apoi, sigur că greşeala Ministerului Culturii este vădită şi grupul nostru, Grupul parlamentar al P.S.D., va vota acest raport, pentru că, după părerea noastră, este inacceptabil ca un brand al turismului românesc, al culturii româneşti să fie retrocedat fără o minimă analiză, fără a evalua care sunt consecinţele, care sunt în perspectivă evaluările privind acest obiectiv.

Deci, iată, sunt lucruri pe care, din păcate, guvernarea D.A. nu le-a făcut. Şi, pentru aceasta, eu cred că Grupul parlamentar al P.S.D. va trebui să voteze pentru sau în favoarea acestui raport, sigur, cu adăugirile pe care eu le-am făcut.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Urmează domnul deputat Ghişe. Urmează domnul deputat Costache.

Domnul Ioan Ghişe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimate doamne şi stimaţi domni colegi,

Vă rog să aveţi amabilitatea să reţineţi următoarele: întâi de toate, că poziţia exprimată în faţa dumneavoastră de către domnul deputat Mohora, preşedintele comisiei, pare cât se poate de principială şi de judicioasă din punct de vedere al abordării.

A doua chestiune este aceea că, anterior, colegul meu - îmi pare rău că tocmai a ieşit acum pe uşă -, domnul deputat Niţă invocă o abordare, să nu-i spun un principiu, foarte interesant, anume că, atunci când se retrocedează foştilor proprietari, să se facă într-un mod cât se poate de judicios şi cât se poate de bine cumpănit. Numai că, la vremea când statul comunist lua aceste bunuri de la foştii proprietari, nu s-a mai făcut nici cumpănit, şi nici judicios.

Deci, problema de fond este dacă respectăm sau nu, întru totul, dreptul pe care acum Constituţia îl garantează - dreptul de proprietate.

A treia chestiune pe care doresc să v-o aduc în atenţie - şi este o chestiune de procedură şi, domnule preşedinte, vă rog să se ţină cont de ea - este următoarea: printr-o scrisoare datată 31 august 2007, membrilor Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor li s-a înaintat o scrisoare a unei societăţi civile de avocaţi care, faţă de raportul Subcomisiei de anchetă parlamentară privind retrocedarea Castelului Bran, aduce o serie de obiecţii în ceea ce priveşte interpretările pe care comisia le-a făcut în raportul său, din punct de vedere al încălcărilor de lege menţionate în raportul comisiei şi care, în abordarea societăţii de avocatură şi după ce ne-am consultat cu unii dintre colegii jurişti cu experienţă, demonstrează că lucrurile nu stau chiar aşa cum scrie în raportul comisiei.

De aceea, pentru ca plenul Camerei Deputaţilor să voteze în cunoştinţă de cauză şi conform principiului juridic că este bine să asculţi şi cealaltă parte, rugămintea noastră este ca această scrisoare să fie distribuită tuturor deputaţilor, pentru ca votul asupra proiectului de hotărâre să se dea într-un mod nepărtinitor. Şi spun acest lucru, pentru că este de notorietate faptul că unii dintre membrii comisiei - în particular, chiar colegul Puchianu - se află într-o situaţie de adversitate făţişă şi public exprimată cu actualul preşedinte al Consiliului judeţean Braşov, fostul coleg şi partener de afacere al domniei sale şi, probabil, şi prieten şi coleg de partid. Or, experienţa comisiilor parlamentare de anchetă demonstrează - nu de azi şi de ieri, ci de mulţi ani - că aceste comisii, totdeauna, conţin o încărcătură subiectivă care pleacă de la relaţiile politice dintre cei care anchetează faţă de cei care sunt anchetaţi. Şi, atunci, pentru a evita acest lucru, este bine să rămânem la ceea ce comisia sesizează ca fenomen care poate constitui eventual subiect de corectare legislativă şi să facem, pe cât posibil, ca elementul subiectiv şi de relaţie personală să nu se găsească într-un vot al Parlamentului asupra unui raport al unei comisii de anchetă.

În privinţa unor sesizări la Curtea Constituţională, sigur că Parlamentul poate să solicite un punct de vedere Curţii Constituţionale. Însă, normal este ca partea care se simte efectiv păgubită în cadrul unui proces, să sesiseze în ce măsură este, sau nu, un articol constituţional. Pentru că, altfel, dacă de câte ori ni se pare că unii dintre adversarii noştri politici de azi sau de mâine procedează într-un mod nelegal, consultăm Curtea Constituţională, intrăm pe un făgaş care nu este nici eficient şi nici eficace.

Închei, prin a vă ruga, domnule preşedinte, să se distribuie tuturor deputaţilor acest punct de vedere exprimat de casa de avocatură şi votul în plen să se dea abia după aceea.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul Costache. Se pregăteşte domnul Dumitriu.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă se fac propuneri în legătură cu puncte de vedere ale unor case de avocatură, probabil că vom ajunge să şi judecăm, se ne împărţim aici, în instanţe, să începem să ... sigur, să judecăm noi.

Este bine să judecăm, să avem documente, să vorbim argumentat şi cine vrea să vorbească despre felul cum a fost retrocedat şi scos la vânzare Castelul Bran, se poate documenta, de data aceasta, cu seriozitate, citind raportul care ne-a fost expediat la casetă de către subcomisia de anchetă instituită cu votul plenului, pe această problemă.

Consecvent cu programul său naţional şi justiţiar, Grupul parlamentar al P.R.M. a sesizat Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii în problema retrocedării Castelului Bran şi a scoaterii la vânzare. Două chestiuni care sunt, ambele, clar argumentate în raportul care ne-a fost înaintat.

Despre retrocedări în România, este de prisos să vorbim acum, pentru că sunt ţări de pe lângă noi care, în doi-trei ani de la schimbarea de regim, au stabilit un plafon de, să zicem, 50 de mii de dolari, un cadru legal, ce se retrocedează în natură şi ce se compensează în bani şi au terminat oamenii cu tenebrele trecutului şi au trecut la partea de construcţie şi de consolidare democratică.

La noi, se vede treaba că, după aproape două decenii de jaf şi anarhie, nu mai ştiu oamenii cum să inventeze acte şi să găsească modalităţi, instituindu-se o adevărată mafie a retrocedărilor. Dacă am ajuns şi la bunuri de patrimoniu cultural naţional, care n-au avut nimic cu regimul comunist care le-ar fi confiscat şi aşa mai departe ... Au fost bunuri de patrimoniu cultural naţional, cum este Castelul Bran şi cum sunt şi altele, care nu au ce căuta în tranzacţii imobiliare de scos la vânzare către persoane române sau străine.

Dacă cineva crede că putem merge şi mergem bine pe acest drum şi retrocedăm mâine şi Marea Neagră şi cerul de deasupra noastră, înseamnă că vrea, cu orice preţ, să declarăm închis pe aici şi să părăsim locul, că nu suntem demni de el.

Revenind la problema Castelului Bran, ca să se vadă câtă, să spunem, şmecherie prostească se află la mijloc, să citească raportul, la care au lucrat oameni serioşi şi de bună experienţă în materie juridică, şi să vadă că s-a încredinţat iniţiativa retrocedării şi scoaterii la vânzare conducerii Muzeului Bran. Este ca şi când i-ai cere directorului şcolii, conducerii şcolii să-şi retrocedeze ei şcoala unora şi să iasă acum copilaşii cu pancarde "vrem şcoala înapoi" sau românii, care se mai trezesc din când, să meargă în faţă la A.V.A.S. şi să strige "vrem România înapoi", de felul cum s-au făcut unele retrocedări şi privatizări în România şi înstrăinări de bunuri din avuţia naţională.

În momentul acesta, ne aflăm în situaţia de a constata că o conducere, directorul muzeului şi cu adjuncţii lui, au hotărât ei să retrocedeze, au hotărât ei să vândă; conducerea muzeului, să se vândă ea, pe ea însăşi, să-şi vândă patrimoniul, adică Castelul Bran aparţinător Muzeului Bran.

Asta înseamnă că cineva, un minister, foruri pe care le avem în ţara asta, se derobează, lăsând să se înţeleagă că au hotărât unii, la niveluri mici, o problemă atât de importantă.

Nu mai intrăm pe fond, pentru că în raport aţi găsit toate referirile concrete: ce înseamnă să încalci legea în mod flagrant, să vinzi obiective din domeniul public al statului, interzis clar, cu litere mari, în Constituţie, fără să faci măcar tertipul practicat foarte adesea, de a scoate din domeniul public, de a trece în domeniul privat şi de acolo să poată fi înstrăinat. Că se putea face şi aşa ceva, că s-au mai făcut. Dar, aici, probabil că s-au grăbit. Sau, lăsând la mintea unei conduceri a muzeului, a unor directoraşi, să aibă ei iniţiativa retrocedării şi înstrăinării unui asemenea obiectiv de patrimoniu cultural naţional, s-au împotmolit în chestiuni impardonabile din punct de vedere juridic.

Mă opresc aici şi spun că, de data aceasta, avem de-a face cu o sesizare a unui grup parlamentar care a fost impecabil preluată de Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii şi finalizată într-un raport, spre luare la cunoştinţă. Şi, de asemenea, într-un proiect de hotărâre, pe care, dacă va fi votat, înseamnă că se va da curs acestui raport.

Eu cred că va fi - cu scepticismul unora care râd pe sub mustaţă, aşa, pe aici, crezând că, aşa cum s-a mai făcut cu toate comisiile de anchetă parlamentară până acum, care au lansat proverbul, dictonul, zisa conform căreia dacă vrei să înmormântezi o problemă, înfiinţezi o comisie parlamentară, de data aceasta, felul cum a lucrat subcomisia de anchetă în cadrul Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, poate să demonstreze că nu totdeauna o comisie parlamentară are menirea de a înmormânta o problemă ci, dimpotrivă, de a trage un semnal de alarmă şi de a aşeza lucrurile în matca normalităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Urmează domnul deputat Dumitriu. Se pregăteşte domnul Márton.

Eu vă rog să aveţi îngăduinţa să ascultăm şi pe cei doi colegi. Altfel, vor fi siliţi să fie la prima oră mâine-dimineaţă.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă vorbesc în cunoştinţă de cauză despre această anchetă, întrucât raportul principal a fost făcut de către un colaborator de-al meu, un angajat al biroului meu parlamentar, expertul financiar Mihai Bărbuliceanu.

De aceea, când se vorbeşte despre meritele P.R.M.-ului, să se vorbească şi de meritele unora care au fost excluşi din P.R.M. şi care au avut o contribuţie mai substanţială, chiar, decât mulţi din P.R.M. în acest raport.

În ceea ce priveşte raportul, eu cred că este pentru prima dată când o comisie parlamentară de anchetă vine cu ceva concret, şi anume, cu o propunere de anulare a unei privatizări.

Pe cale de consecinţă, dacă noi nu vom consona, nu vom intra în rezonanţă cu această hotărâre, cu această ... (Rumoare, vociferări în Grupul parlamentar al P.R.M.)

Bine, dacă sunteţi amabili să mă lăsaţi să şi vorbesc, ar fi mai bine.

Domnul Costache Mircea (din sală):

Vorbeşti prostii, măi, Dragoş! Asta nu-i privatizare! E retrocedare!

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

De retrocedare. Mă scuzaţi, dar aveţi o voce foarte puternică, într-adevăr, domnule Costache, şi cu aceeaşi voce puternică aţi spus şi chestiile care nu erau adevărate mai înainte.

Trebuie mers până la capăt în urma acestei anchete şi anulată această retrocedare.

În al doilea rând, ceea ce mi se pare puţin subliniat prin acest raport este modul în care un preşedinte, un om politic şi un preşedinte de consiliu judeţean, cu atâta experienţă cum este domnul Căncescu, acceptă preţuri bazate pe afirmaţii false, conţinute nu în cererea familiei Habsburg, ci a celor împuterniciţi să negocieze. citesc din scrisoarea trimisă către Consiliul judeţean, şi anume că "Brandul Dracula este legat juridic de Castelul Bran." O afirmaţie absolut falsă, pentru care cei care au făcut-o trebuiau trimişi un pic în faţa procurorului, pentru că au încercat prin această afirmaţie falsă să inducă în eroare, să beneficieze de bani care nu li se cuveneau.

Nu înţeleg de ce comisia nu subliniază şi acest aspect.

Deci, repet ideea: dacă se doreşte ca Parlamentul să arate că este o instituţie care realizează ceva concret, atunci trebuie să mergem până la capăt şi să dăm o lege prin care să anulăm această retrocedare.

Vă mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Márton Árpád.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Noi, la vremea respectivă, ne-am opus înfiinţării acestei comisii şi am şi spus de ce. Într-un stat de drept, fiecare autoritate trebuie să facă exact ceea ce îi este permis de Constituţie. Fiecare are atribuţiile sale şi trebuie să se ţină de ele şi să nu facă treaba altora. Treaba justiţiei să şi-o facă ea.

Noi ne-am făcut treaba în momentul în care am votat o lege de retrocedare şi nu de privatizare, aşa cum s-a mai spus aici. Această lege de retrocedare a fost generală şi aici trebuie să vorbim în termeni juridici şi nu economici. era generală. Toate clădirile, toate imobilele, de fapt, care se înscriau în termenii generali descrişi de lege, trebuie să fie redate vechilor proprietari, fără nicio deosebire, fără nicio excepţie.

Ultima lege a retrocedat tot faţă de legile anterioare, Legea 10, de exemplu, care a făcut excepţie. Acesta a fost, printre altele, programul Alianţei DA şi s-a materializat în această lege. Dacă statul avea nevoie de acea clădire, atunci, fiind una de utilitate publică, se putea face demersul în consecinţă: expropriere de utilitate publică. Se plătea celui căruia i-a revenit clădirea respectivă ca moştenitor plata sumei, conform pieţei, pentru acea clădire. Aceasta este soluţia pe care noi o susţinem.

Dacă cineva are o problemă cum că s-ar fi retrocedat ceva cuiva cui nu-i aparţinea, atunci acea persoană trebuie să dea în judecată acest demers.

Voce din sală:

Cine? Care persoană? Statul român?

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Tocmai aici vreau să răspund, pentru că, se pare că unii dintre dumneavoastră nu ştiu. Statul român, în astfel de procese, poate fi reprezentat de Ministerul Finanţelor şi nu de Parlamentul României. Aceasta este Constituţia, acestea sunt instituţiile statului. Deci, dacă este o problemă, atunci Ministerul Finanţelor trebuie să stea în numele statului român faţă de o retrocedare ilegală, în justiţie.

Noi nu avem această calitate. Noi avem singura calitate de a sesiza. De exemplu, o neconstituţionalitate, este un număr de deputaţi în momentul în care s-a votat o lege pe care o găsim neconstituţională. Deci este clar: în instanţă, persoana interesată poate să invoce situaţia de neconstituţionalitate, partea interesantă fiind, dacă este statul român, trebuie să fie reprezentat de Ministerul Finanţelor. Aceasta este instituţia.

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnul deputat Uioreanu. un scurt drept la replică, după aceea, din partea domnului Costache.

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Poate o să generez mai multe drepturi la replică, dar sper să mă abţin.

Sunt unul dintre cei care nu a semnat raportul acestei comisii şi, de fapt, am semnat cu abţinere.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu (din sală):

Cu abţinere?

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

Am semnat cu abţinere vizavi de concluziile acestei comisii, dar se poate considera şi vot negativ şi ar fi trebuit astăzi, numai că timpul, din păcate, cred că nu ne va permite, să încerc să enunţ motivele pentru care am avut această opţiune.

În primul rând, trebuie spus că, comisia a lucrat, de la bun început, sub lumina conflictului dintre domnul Căncescu sau mai bine zis între domnul Puchianu, preşedintele comisiei, şi aici bine s-a sesizat viciul de fond. Domnul Puchianu, ca braşovean, ca "relaţie" cu unul dintre cei care sunt acuzaţi, nu putea să fie preşedintele acestei comisii. dar dânsul şi-a dorit această poziţie tocmai ca să creeze şi să genereze un conflict mai mult sigur în judeţul dânsului, la Braşov, un conflict mediatic, care se petrecea zilnic în presa şi media braşoveană, de fapt. Şi aceasta am sesizat de la bun început, că, de fapt, avea loc o bătălie între cele două persoane.

A doua problemă, care iar este de formă şi de fond, de fapt, este practic că această comisie a funcţionat nu ca un dialog cu cei care ar fi trebuit să dea răspunsuri vizavi de cele acuzate în acest raport, ci ca un monolog. Ne strângeam într-o sală şi ziceam: "Am primit nişte documente de la instituţia cutare; verdictul este ..." citiţi în raport, pentru că acolo este verdictul. În mod normal, orice raport pe care o comisie îl face îl înaintează instituţiilor care sunt, într-un fel sau altul, acuzate în acest raport să dea un raport preliminar, nişte concluzii la care dânşii trebuia să răspundă.

Ei bine, nu s-a făcut nici acest lucru. S-a dorit repede, repede, să vină în faţa Parlamentului cu concluzii pe care, nu numai că sunt concluzii, sunt şi deja verdicte, dacă aţi observat. Deci nu este un raport, este deja un verdict clar, ferm, prin care comisia a hotărât că este ilegal. Uite, o să vedeţi că nu este nimic ilegal, că toate cele acuzate în acest raport, de fapt sunt ...

Domnul Dragoş Petre Dumitriu (din sală):

Lucruri politizate!

Domnul Horea Dorin Uioreanu:

... nişte lucruri politizate, exact cum spune domnul coleg, şi sunt, de fapt, dorinţa preşedintelui comisiei de a impune în acest raport.

Eu cer ca raportul să fie reîntors la comisie, ca organele acuzate sau instituţiile acuzate în acest raport să-şi spună, într-un termen foarte scurt, punctul de vedere şi să avem şi punctul de vedere nu numai al Casei Regale şi al Casei de avocatură, punctul de vedere pe care l-a prezentat sau a început să-l prezinte domnul Ghişe, ci şi puntul de vedere al instituţiilor statului.

Deci cer reîntoarcerea la comisie.

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul domnului Costache pentru un scurt drept la replică, după aceea preşedinţilor comisiei pentru a răspunde.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu consider drept la replică, consider...

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci dacă nu este drept la replică, nu aveţi cuvântul.

Domnul Costache Mircea:

Nu mă refer la domnul Uioreanu şi nici nu este un drept la replică. Este o punere...

Domnul Eugen Nicolicea:

Nefiind drept la replică, vă rog să luaţi loc în bancă.

Dau cuvântul domnului preşedinte.

Domnul Costache Mircea:

O să vorbesc fără microfon, pentru că s-au spus lucruri... se consemnează în stenogramă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Deci vă rog frumos, v-am oferit dreptul la replică, afirmaţi că nu este drept la replică. Nu aveţi dreptul la două luări de cuvânt la dezbateri generale.

Domnul Costache Mircea:

Sunteţi pus acolo să-mi daţi cuvântul!

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu sunt pus aici să respect Regulamentul!

Domnul Costache Mircea:

Regulament spune aşa, că dacă se consemnează erori în stenogramă, ele trebuie îndreptate.

Domnul Eugen Nicolicea:

Am crezut că putem să avem o dezbatere conform Regulamentului. având în vedere că timpul a expirat, suspend şedinţa. Reluăm dezbaterile la şedinţa ulterioară.

Prima parte a şedinţei s-a încheiat la ora 18,30.

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul ...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Pe procedură nu putem vorbi?

Domnul Eugen Nicolicea:

Suntem la interpelări. Nu înţeleg.

(Domnul deputat Marcu Tudor se adresează sălii fără să i se dea cuvântul. Microfonul este întrerupt.)

Domnul Marcu Tudor:

Aţi trecut, în mod abuziv, domnule vicepreşedinte ales de noi să conduceţi bine şedinţa, nu pricinos, peste dorinţa noastră de a da cuvântul la înscrierile anterioare pe procedură. Cine vă dă dreptul, domnule preşedinte? De unde sunteţi, domnule, stăpânul meu sau stăpânul acestei adunări? Am vrut, v-am atenţionat, am fost nominalizat, votat acolo, să iau cuvântul pe procedură.

Dumneavoastră nu aveţi dreptul să opriţi şedinţa. Aveaţi dreptul eraţi obligat să-mi daţi cuvântul şi colegul, tot la fel, să-i daţi cuvântul; nu ştiu ce subiect să ne opriţi pe noi să finalizăm nişte discuţii, chiar şi pe procedură, pe motive de procedură, cum fac şi eu acum.

Domnule vicepreşedinte, aveţi în mine un adversar puternic, pentru că noi, PRM-ul, deja nu mai vrem să vă avem vicepreşedinte. Noi vă vom boicota, vom face tot posibilul să nu mai fiţi ales în continuare şi vom porni această acţiune atât în tot Ardealul, cât şi în toată ţara, pentru că vă faceţi părtaşi; la obiect: o mafie a retrocedărilor, făcută acum, în frunte cu acest ..., constatate de o lume întreagă, iar dumneavoastră faceţi abuzuri în continuare.

Nu vă vom ierta nici pe dumneavoastră, nici PSD care v-a pus aici, acest tip de comportament în Parlament.

Vă atrag atenţia, domnule preşedinte, că, dacă vă veţi mai comporta vreodată aşa, vom cere Biroului permanent să ia măsurile necesare pentru ca dumneavoastră să nu mai conduceţi şedinţele. Nu vă pricepeţi într-o astfel de activitate în care au fost oameni, predecesorii dumneavoastră, capabili şi în măsură să conducă în mod corect, nepricinos, şedinţele noastre. Nu vă mai lăsăm, nu vă dau voie. Am să iau cuvântul. Cine mă opreşte, domnule? Ce fel de abuz îmi faceţi? Sunt oameni incapabili, incompetenţi, chiar şi PSD ar fi avut oameni cu mult mai capabili de a da cuvântul într-o problemă extrem de importantă...

Domnul Eugen Nicolicea:

V-aş ruga să fiţi puţin atent, fără pricină, şi constataţi că faptul că nu aţi luat cuvântul în seara aceasta nu înseamnă că nu aveţi dreptul să luaţi cuvântul atunci când va fi şedinţa legal constituită şi sunteţi primii înscrişi pe ordinea de zi. Şi consider că, în aceste condiţii, sunteţi mai avantajat dacă în şedinţa înainte de vot puteţi să vă spuneţi puntul de vedere, decât acum când nu vă ascultă nimeni.

Dacă n-aţi fi fost supărat, aţi fi constatat că nu v-am făcut niciun fel de deserviciu.

De asemenea, domnului Costache...

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu-mi spuneţi mie ce vreau să fac! Nu acuzaţi şi-mi impuneţi mie ce vreau să fac!

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu nu v-am impus nimic.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Ba mi-aţi impus, că mi-aţi tăiat dreptul la cuvânt!

Domnul Eugen Nicolicea:

Eu nu v-am tăiat dreptul la cuvânt, ci v-a tăiat timpul, Zeul Cronos; era ora 18,20 şi programul se termină la ora 18. Eu am considerat că fac un lucru bun, că, în loc să vorbiţi la o sală aproape goală, veţi vorbi la plen, înainte de vot, iar cuvântul dumneavoastră va putea să influenţeze votul.

Domnul Marcu Tudor (din dreptul uşii):

Asta o puteam dialoga, nu-mi impuneţi mie ce vreţi să fac!

Domnul Eugen Nicolicea:

Putem discuta personal, dacă doriţi. Eu vă spun ce am făcut; vă spun că am fost perfect regulamentar, vă rog să sesizaţi şi Comisia juridică şi Biroul permanent împotriva mea, trec şi peste supărările dumneavoastră, că eu nu mă pot supăra pe dumneavoastră, chiar dacă m-aţi insultat; asta este. Dar vă rog să analizaţi la rece, să constataţi că nu v-am făcut absolut niciun deserviciu.

Iar domnului Costache i-am oferit dreptul la replică şi, de două-trei ori, dânsul a spus că nu doreşte dreptul la replică.

Asta a fost tot.

Domnul Marcu Tudor (din dreptul uşii):

A vrut să spună pe procedură şi i-aţi tăiat microfonul. Este un mod abuziv de a conduce şedinţa. Ce credeţi că faceţi?

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Tudor, eu am încheiat dialogul cu dumneavoastră. Dacă totuşi nu vreţi să reflectaţi la ce v-am spus, este chiar problema dumneavoastră.

Eu vă mulţumesc, îmi pare rău, domnilor miniştri, că aţi asistat la acest... după cum vedeţi, aţi putut să vă manifestaţi.

Deci răspunsul pentru domnul Emilian Frâncu, vă rog.

O secundă, vă rog.

Înainte de aceasta, vreau să fac o precizare pentru stenogramă. Deci şedinţa se va relua cu dezbateri generale de acolo de unde a fost întreruptă; deci nimeni nu a pierdut dreptul la replică. Sper, domnule Costache, să-i explicaţi domnului Tudor că nu mai înţelege acum, dacă-i explic eu. Da?

Domnul Costache Mircea (din sală):

Să înţelegem o temporizare?

Domnul Eugen Nicolicea:

Nu este niciun fel de temporizare!

Domnul Costache Mircea (din sală):

Din mai!

Domnul Eugen Nicolicea:

Domnule Costache, puteţi să mă ascultaţi o secundă? Dacă n-ar fi fost bunăvoinţă din partea mea, nu discutam la 18,10 acest raport. Vă rog frumos să nu mai interveniţi, da? Deci, bunăvoinţă a fost cât cuprinde, da? Faptul că l-am început înseamnă siguranţa că va fi primul pe ordinea de zi data viitoare.

Deci eu nu am făcut niciun lucru rău, nu am temporizat cu absolut nimic.

Doi. Faptul că nu vorbiţi acum în faţa unei săli goale cred că este în avantajul dumneavoastră să vorbiţi în faţa unei săli prime.

Domnul Costache Mircea (din sală):

În fiecare dimineaţă vorbesc de şapte ani în sala goală. Ăsta-i Parlamentul României, eu n-am guvernat, n-am condus, mă supun regulilor greşite, că aşa le-am şi spus.

Domnul Eugen Nicolicea:

Bun! Vreţi să vorbiţi acum, poftiţi!

Domnul Mircea Costache (din sală):

Am vorbit!

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog frumos să vă prezentaţi interpelarea.