|
Domnul Victor Vlad Grigorescu (ministrul energiei): Bună seara, doamnelor şi domnilor parlamentari. Stimate domnule deputat, Referitor la interpelarea dumneavoastră, având ca obiect Insolvenţa Societăţii Complexului Energetic Hunedoara S.A., măsură curajoasă a ministrului tehnocrat al energiei în Termoelectrica - bazată pe huilă, daţi-mi voie să vă fac următoarele precizări şi să mă refer la următorul aspect: încă din prima zi a preluării portofoliului la Ministerul Energiei, în luna noiembrie a anului 2015, m-am aplecat asupra situaţiei extrem de grave a Complexului Energetic Hunedoara, un subiect deosebit de sensibil şi deosebit de complex. La acel moment am cerut o analiză de detaliu a problemelor cu care se confruntă complexul, încă de la înfiinţare, a stadiului măsurilor adoptate deja, cât şi a rezultatelor acestora. Voi vorbi în continuare doar de fapte şi cifre, evitând să formulez opinii asupra altor implicaţii sau a unor chestiuni politice. Aş începe prin a mă referi la situaţia financiară a complexului în perioada 2013-2015, care se prezintă în felul următor: la sfârşitul anului 2013 societatea înregistra o cifră de afaceri de circa 835 de milioane de lei şi o pierdere în jur de 148 de milioane de lei. Un an mai târziu cifra de afaceri se diminuase la 670-671 de milioane de lei, în timp ce pierderea se adâncise la 352 de milioane de lei. La sfârşitul anului 2015 rezultatele preliminare arătau o cifră de afaceri în continuare în scădere, în jur de 552 de milioane de lei, în timp ce pierderea era de aproape un miliard de lei, 909 milioane de lei, mai precis. Este evident faptul că situaţia complexului a suferit o depreciere continuă, cu repercusiuni asupra fluxului de numerar, conducând la înregistrarea unor datorii colosale atât către furnizori, cât şi către bugetul de stat. O situaţie a datoriilor, cifrate la momentul respectiv la 1,6 miliarde de lei, arăta în felul următor - şi mă refer la o situaţie defalcată - societatea datora furnizorilor circa 166 de milioane, băncilor circa 437 de milioane, bugetului de stat aproape 500 de milioane de lei, salariaţilor, circa 13 milioane, penalităţi pentru certificate de emisii cu gaze de seră, circa 540 de milioane de lei, şi alţi creditori, în jur de 21 de milioane de lei. La data preluării mandatului figurau pe rolul Tribunalului Hunedoara circa 15 cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă, cereri care urmau să fie soluţionate în data de 7 ianuarie 2016, după circa cinci amânări succesive. Amintesc faptul că în această situaţie iniţiativa debitorului, adică a Complexului Energetic Hunedoara, de a cere insolvenţa, deci punerea sub protecţia instanţei şi reorganizarea judiciară, îi permitea menţinerea dreptului de administrare şi evita posibilitatea ca societatea să ajungă pe mâinile oricui, aşa cum poate şi-ar fi dorit unii. Ceea ce dumneavoastră numiţi o decizie gata pregătită nu a fost altceva decât o măsură luată după o atentă analiză a situaţiei de fapt, a riscurilor care pot decurge din aceasta, mai ales a posibilităţii care la acea vreme se contura extrem de puternic, şi anume de intrare într-o procedură simplificată a falimentului, posibilitate care ar fi fost cea mai gravă. Am cerut tuturor celor care conduceau destinele societăţii la acel moment să-şi asume responsabilitatea pentru situaţia în care se găsea complexul şi să aibă în vedere continuarea activităţii şi menţinerea locurilor de muncă. Fără o asumare a responsabilităţilor la acel moment, complexul nu ar mai fi fost astăzi funcţional, Valea Jiului nu ar fi avut căldură în lunile de iarnă, iar România s-ar fi găsit într-o situaţie extrem de complicată din punct de vedere al securităţii energetice, mai ales al continuităţii aprovizionării cu energie. Faptul că am avut tenacitatea de a aborda o astfel de soluţie nu o consider nici un gest de curaj, nici o subtilitate de comunicare. Cei îndrituiţi nu au făcut altceva decât să îşi facă datoria. Şi mi-aş permite să reamintesc că, potrivit art.240 din Codul penal, nedeschiderea procedurii de insolvenţă sau introducerea tardivă a unei cereri de insolvenţă de către debitor se pedepseşte inclusiv cu închisoarea. Remarc opinia dumneavoastră cu privire la serviciile tehnologice de sistem. Această măsură este una salutară şi este o măsură care ţine, cu siguranţă, de necesităţile de siguranţă ale sistemului energetic naţional. Pe de altă parte, măsura acordării unor servicii de sistem către CEF nu poate, în niciun fel, acoperi lipsa de performanţă a producţiei sau participarea neeficientă a societăţii în piaţa de energie electrică. Doresc, de asemenea, să precizez că imediat după preluarea mandatului am continuat demersurile, alături de Consiliul Concurenţei, pentru a transforma ajutorul de stat individual de salvare acordat complexului într-un ajutor de restructurare. Şi este important să facem câteva precizări. Este important de reţinut că, potrivit primei decizii a Comisiei Europene din 2015, complexul a fost obligat să returneze un ajutor de stat de circa 37 de milioane de lei şi că această măsură condiţiona acordarea subsecventă a unui ajutor de salvare şi restructurare apropiat cifrei de 167 de milioane de lei. Întrucât CEF nu a dispus de surse financiare pentru a rambursa ajutorul incompatibil printr-o ordonanţă de guvern în cursul anului 2015, Ministerul de Finanţe a acordat un împrumut de circa 40 de milioane, rambursabile în termen de 90 de zile. Din nefericire, Complexul Energetic Hunedoara nu şi-a putut îndeplini, la vremea respectivă, obligaţiile, nu a putut returna în totalitate ajutorul de stat ilegal sau împrumuturile primite în acel moment şi, de asemenea, nu a notificat - aşa cum cerea Comisia Europeană încă de la sfârşitul toamnei - un plan de restructurare care ar fi trebuit să prevadă, potrivit înţelegerii din cursul verii cu Comisia Europeană, o separare a activităţilor de minerit de activităţile termocentralei şi, cum spuneam, o notificare a unui plan de restructurare în termen de şase luni de zile, consecinţa acestor lipsuri fiind posibilitatea ca Comisia Europeană să ceară lichidarea companiei. În vederea elaborării unui plan de restructurare, complexul făcuse ceva totuşi în cursul anului 2015, respectiv angajase un consultant care a pus în plan câteva măsuri de restructurare care făceau, de asemenea, referire - la momentul respectiv - la o serie de soluţii tehnice şi financiare care presupuneau şi ele la rândul lor un ajutor de stat. Pentru a accelera posibilitatea de analizare a planului de restructurare de către Comisia Europeană, Ministerul Energiei a solicitat Consiliului Concurenţei să trimită o prenotificare către instituţiile comunitare, astfel încât să rămânem în termen şi posibilitatea ca acest complex să primească, până la urmă, ajutorul de stat să nu se piardă. De asemenea, am solicitat şi colegilor de la Ministerul Finanţelor să elaboreze şi să supună Guvernului un memorandum privind încadrarea măsurilor în politicile economice bugetare şi financiare ale statului român care să ne permită acordarea celei de a doua tranşe din acest ajutor de stat, însă acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece Ministerul de Finanţe a avut o serie de observaţii tehnice destul de complexe la acest plan de restructurare. Am avut întâlniri cu reprezentanţii Direcţiei Generale de Competiţie din cadrul Comisiei Europene, am avut întâlniri cu colegii de la alte ministere şi urmează să avem, în zilele următoare, o întâlnire importantă - credem noi - iarăşi cu Comisia Europeană pentru a discuta pe marginea acestui ajutor şi pe marginea situaţiei de la Complexul Energetic Hunedoara în general. Având în vedere cele mai sus prezentate, pentru o corectă şi reală informare, apreciez că nu putem vorbi, în acest caz, de acţiuni premeditate, nu putem vorbi despre o acţiune orientată către deschiderea unei proceduri de insolvenţă şi nici de desanturi sau manifestări de forţă. Practic, vorbim despre acţiuni care au fost adoptate în urma unei analize, acţiuni care au fost adoptate de consiliul de administraţie de la acea vreme a Complexului Energetic Hunedoara, acţiuni care erau, la vremea respectivă, necesare, având în vedere gravitatea cu totul excepţională în care se găsea acest complex la momentul respectiv. O altă situaţie care prezintă îngrijorări este situaţia neachiziţionării certificatelor de CO2, situaţie în urma căreia complexul a încasat, în 2015, o amendă consistentă şi deşi s-au făcut demersuri şi Ministerul de Finanţe a acordat sume cu împrumut complexului acestea au ajuns târziu. Complexul nu a putut achiziţiona în timp acele certificate şi a fost amendat, cum spuneam, cu o sumă consistentă. Având în vedere că îmi expiră timpul, am să vă rog să-mi permiteţi să trec direct la final, nespunând decât că situaţia de la Complexul Energetic Hunedoara este una deosebit de complicată şi că singura soluţie pe care noi o vedem şi care credem că este rezonabilă este una tehnică. Complexul trebuie să treacă printr-o perioadă de restructurare, trebuie să închidă risipa, trebuie să închidă contractele care l-au adus într-o situaţie dezastruoasă, trebuie să rezolve şi să găsească o soluţie optimă pentru a rezolva chestiunile apărute în discordanţă, până în momentul de faţă, cu Comisia Europeană. Şi, la sfârşit, trebuie să reuşim să repunem pe picioare această companie, pentru că un lucru este cert: Complexul Energetic Hunedoara este o piesă extrem de importantă în sistemul energetic naţional. Fie că ne place, fie că nu, cărbunele furnizează astăzi 30% din consumul nostru de energie. Nu avem cu ce să-l înlocuim. Este cert că acolo trebuie luate nişte măsuri serioase. Aceste măsuri s-ar putea să fie măsuri complicate, s-ar putea să ceară sacrificii. O să ceară probabil şi curaj şi anduranţă, dar ele sunt absolut necesare. Ele trebuie să fie tehnice, trebuie să fie bazate pe profesionalism şi trebuie să aibă în vedere două lucruri: că acest complex trebuie să continue într-o formă sau alta să funcţioneze, trebuie să îl îndreptăm către o activitate eficientă. Şi eu cred că dacă aceste două obiective le vom atinge, implicit vom salva şi locurile de muncă din Valea Jiului. Vă mulţumesc tare mult.
|