Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

trecem la secvenţa a doua a şedinţei noastre de astăzi, referitoare la interpelări.

Domnul deputat Ştefan Baban a adresat o interpelare Ministerului Educaţiei şi Cercetării referitoare la problema necorelării dintre numărul de studenţi, oferta pieţei muncii şi ponderea anumitor profile universitare. Domnul deputat să-şi dezvolte interpelarea.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Şerban Constantin Valeca, ministrul educaţiei şi cercetării.

În Europa, ponderea absolvenţilor de liceu care trec în universităţi este între 25 şi 40%. Surprinzător, în România, acest procentaj se ridică la 56,7%. Pe cât de îngust este accesul la ciclul secundar, pe atât de larg stau deschise porţile universităţilor noastre.

Aşadar, în prezent, România cunoaşte o inflaţie de studenţi, constatându-se o dezvoltare extensivă, pe fondul scăderii calitative a educaţiei universitare. La cât reprezintă populaţia urbană în România, cota de 56,7% ne situează la nivelul ţărilor dezvoltate în Europa, fără ca structura economică să permită absorbţia acestei producţii impresionante de licenţe universitare. Este un fenomen de compensare a anilor în care foarte mulţi şi-au dorit să facă studii.

Dinamica numărului de studenţi a fost, însă, mult mai rapidă decât acea a resurselor, iar diminuările calitative au fost prompte şi evidente. Efectul este vizibil în mai toate universităţile: supra-aglomerare, nu există spaţiu fizic, se fac cursuri şi sâmbăta şi duminica; din cauza salariilor din acest domeniu, profesorii ţin cursuri în mai multe locuri, iar efectele sunt oboseala, stresul, reducerea timpului de lucru cu studenţii, diminuarea calităţii muncii. La acestea se adaugă universităţile particulare care îşi desfăşoară activitatea ca un SRL anonim, mâncând banii şi timpul studenţilor, dar nereuşind să le asigure bagajul de cunoştinţe cu care studentul trebuie să pornească la drum şi neasigurând finalitatea anilor de studii şi a greutăţilor materiale suportate de părinţi.

Totodată, se remarcă, în ultimii 5 ani, că nici o persoană de răspundere din Ministerul Educaţiei Naţionale sau Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu s-a obosit să observe că mulţi din banii contribuabililor sunt angajaţi în unităţi de învăţământ superior cu profile care nu mai au căutare pe piaţa forţei de muncă. Concluzia: atât profilele universitare, cât şi numărul de studenţi nu sunt fundamentate pe relaţia cerere-ofertă a pieţei demuncă.

Solicit domnului ministru să ne informeze asupra strategiei privind direcţiile de acţiune în învăţământul universitar românesc actual. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea Ministerului Educaţiei? Poftiţi.

Domnul Vasile Molan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Sunt Vasile Molan, secretar de stat la Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Se ştie că o caracteristică a perioadei de după 1989 a reprezentat-o dezvoltarea continuă a reţelei învăţământului superior, procesul cuprinzând atât solicitări şi aprobări de funcţionare-autorizare provizorie a unui număr de specializări, cât şi de acreditare sau de propuneri de acreditare pentru o seamă de specializări, autorizate deja să funcţioneze provizoriu. Prin Hotărârea Guvernului nr. 696/17 august 2000, în învăţământul superior românesc funcţionează 49 de universităţi de stat, 7 instituţii de învăţământ superior militar şi 76 de instituţii de învăţământ superior particular, cu un număr de specializări la care, prin Hotărârea Guvernului nr. 1215/29 noiembrie 2000, se adaugă încă 6 universităţi particulare.

În acest proces, potrivit competenţelor înscrise în lege, comisiile de specialişti ale CNA, precum şi plenul CNA au analizat îndeplinirea standardelor naţionale şi au propus autorizarea de funcţionare provizorie pentru un număr foarte mare de specializări, precum şi acreditarea unui important număr de specializări autorizate şi a unor universităţi particulare.

Deşi avea competenţa de a aviza sau de a nu aviza favorabil propunerile transmise de CNA, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a acceptat şi a avizat aceste propuneri şi, astfel, au fost aprobate prin hotărâre de Guvern. În numele realizării reformei în învăţământul superior, în mod deosebit în perioada 1997-2000 prevederile înscrise în Legea învăţământului nr. 84/1995 şi Legea nr. 88/1993, care au fost modificate şi completate în aceeaşi perioadă, au fost în continuare detaliate şi completate, uneori chiar cu aspecte noi faţă de prevederile legii, actele normative astfel aprobate fiind elaborate şi aplicate.

Astfel, printr-un număr de ordine ale ministerului, semnate de domnul ministru din acea perioadă, s-a trecut încă din 1998 la organizarea în pripă a învăţământului la distanţă, neclar definit şi insuficient pregătit, atât la specializări acreditate, cât şi la specializări acreditate să funcţioneze provizoriu; atât la învăţământul de stat, cât şi la cel particular. Peste scurt timp, la 29 noiembrie, a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 1214, prin care se stabilea că numai la specializări acreditate se poate organiza învăţământ la distanţă, cu toate consecinţele care rezultă.

De asemenea, prin alte acte normative şi reglementări semnate de conducerea ministerului din acea perioadă s-a solicitat să se dezvolte şi s-a dezvoltat peste măsură reţeaua colegiilor de institutori, inclusiv la învăţământul particular, precum şi reţeaua colegiilor medicale, inclusiv prin transformarea în colegii universitare a unor licee pedagogice sau şcoli postliceale, colegii pentru care ulterior s-a solicitat autorizarea de funcţionare provizorie.

Menţionăm totodată marea şi nefasta influenţă asupra dezvoltării reţelei de învăţământ superior a prevederilor înscrise în art. 6 şi 7 din Hotărârea Guvernului nr. 533/1999 potrivit cărora s-au putut înfiinţa, fără a mai fi necesară respectarea prevederilor Legii nr. 88/1993 republicată, numai cu aprobarea senatelor universitare, specializări de 3 ani – colegii universitare, acolo unde funcţionau, autorizate sau acreditate, specializări similare de 4-6 ani, precum şi specializări duble, rezultate din orice combinaţie de 2 specializări autorizate sau acreditate.

Aceste reglementări au condus la dezvoltarea fără precedent a reţelei, prin apariţia în plus faţă de prevederile Legii nr. 88/1993 republicată, a unor noi specializări de 3 sau 4-6 ani, fără ca acestea să fie înscrise sau aprobate prin hotărâre de Guvern, fără o evidenţă clară a lor, cu mari implicaţii asupra nomenclatorului, a cifrei de şcolarizare, cu sau fără taxă, a reţelei, a elaborării şi emiterii actelor de studii. Este cazul să reamintim că în toată perioada 1997-2000 nu a existat o preocupare serioasă pentru elaborarea unui nomenclator de profiluri şi specializări, adaptat necesităţilor actuale şi de perspectivă ale învăţământului superior, în funcţie de cerinţele economiei, ştiinţei, culturii şi ale vieţii social-politice actuale şi de perspectivă a României.

Toate aspectele menţionate mai sus au avut o serioasă contribuţie la creşterea artificială, de multe ori ilegală, a numărului de specializări, ceea ce a condus la mari greutăţi în asigurarea cu personal didactic, la insuficiente spaţii de învăţământ şi a bazei materiale şi, în esenţă, la scăderea calităţii şi nivelului de pregătire al viitorilor specialişti. Cu o astfel de situaţie existentă, actualul Guvern şi în mod deosebit noua conducere a Ministerului Educaţiei a trecut la analiza temeinică a tuturor aspectelor şi problemelor şi la stabilirea de măsuri de realizare efectivă şi, pe cât posibil, operativă a reformei învăţământului superior.

Ca o consecinţă a celor menţionate mai sus, din iniţiativa conducerii ministerului, prin Hotărâre de Guvern nr. 174/17 ianuarie 2001, a fost abrogată Hotărârea de Guvern nr. 999/26 octombrie 2000 privind nomenclatorul de domenii şi specializări universitare de lungă durată din cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat şi particular. În momentul de faţă este în studiu avansat de finalizare un nou nomenclator al domeniilor şi specializărilor din învăţământul superior.

Analizele temeinice şi controalele iniţiate şi realizate de minister la unele universităţi particulare au demonstrat practic că foarte multe specializări şi universităţi nu pot desfăşura o activitate didactică şi ştiinţifică de nivel universitar, că nu îndeplinesc standardele naţionale de autorizare şi de funcţionare provizorie înscrise în Legea nr. 88/1993, republicată. În consecinţă, prin Hotărârile Guvernului nr. 1026 şi 1027/22 octombrie 2001, 14 universităţi particulare au intrat în lichidare.

De asemenea, există şi funcţionarea unor specializări de institutori, deşi specializări destinate să pregătească personal didactic la instituţii particulare de învăţământ superior neacreditate contravin reglementărilor legale în vigoare.

De asemenea, învăţământul superior particular, prin măsurile deja adoptate şi prin cele care vor fi iniţiate, va trebui să corespundă în totalitate standardelor naţionale de organizare, funcţionare şi calitate.

Desigur că reforma învăţământului superior se referă la multe alte aspecte, în răspunsul nostru punându-se accent doar pe conţinutul interpelării domnului deputat, de la care am dori să avem, la fel ca şi de la ceilalţi parlamentari, sprijinul necesar. Vă mulţumim.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Dacă domnul deputat are ceva de spus? Poftiţi.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Eu îi mulţumesc domnului ministru pentru răspuns, sper ca ministerul să pună piciorul în prag şi să pregătim oamenii care ne trebuie. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Adrian Mărăcineanu a adresat o interpelare tot Ministerului Educaţiei şi Cercetării, privind solicitările Ligii sindicatelor libere din învăţământ Prahova. Vă rog să o dezvoltaţi.

Domnul Adrian Mărăcineanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Liga judeţeană a sindicatelor libere din învăţământ Prahova a întreprins în ultima perioadă o serie de demersuri, prin care a atras atenţia factorilor de decizie că sunt încălcate cu bună ştiinţă o serie de legi care reglementează statutul socio-profesional al personalului din învăţământ. Nu se mai poate accepta ca argument situaţia grea în care se află România, ca în februarie 2000, deoarece majoritatea unităţilor practică prime de Paşte, Crăciun, vacanţe etc., s-au mărit salariile bugetarilor şi societăţilor comerciale în 2000, încât aceştia tot pe ultimul loc au rămas, deşi au avut acea mărire a Ordinului nr. 8/2000.

Se consumă miliarde pe şomaj tehnic, fără să se dea muncitorilor de lucru. Se practică măriri de preţuri la gaz, telefon, energie conform dolarului, dar salariile celor din învăţământ rămân aceleaşi şi de multe ori nu reuşesc să-şi achite întreţinerea la apartament.

În învăţământ se întâmplă invers, adică nu se respectă Legea nr. 84 şi Legea nr. 128 şi o mărire de salarii înseamnă reducere de personal sau anularea unor drepturi, cum ar fi: neplata dirigenţiei la seral, deşi elevii de la seral sunt absolvenţi de şcoală profesională şi pun probleme mai multe decât cei de la zi, la seral nu mai sunt adulţi între 24 şi 40 de ani, cum erau acum câţiva ani; neacordarea gratuităţii de manuale, internate şi cămine pentru copiii salariaţilor din învăţământ; neacordarea plăţii celor 6 călătorii anuale.

Având în vedere această nerespectare a legii, Biroul Executiv al Ligii judeţene a sindicatelor libere din învăţământ Prahova, la propunerea membrilor de sindicat, a organizat un referendum prin care se solicita Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Guvernului României următoarele: bugetul anului 2002 să cuprindă toate sumele necesare învăţământului şi să nu se aştepte rectificările, fiindcă acestea nu aduc mare câştig; în Legea bugetului de stat pe 2002 să fie cuprinse fonduri pentru majorarea salariilor personalului din învăţământ, în vederea eliminării discrepanţelor salariale dintre această categorie profesională şi alte categorii de bugetari; acordarea tichetelor de masă să se facă prin Legea bugetului de stat, alocarea fondurilor repartizate învăţământului în vederea respectării tuturor drepturilor prevăzute de Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învăţământ; în noua lege a salarizării pentru sectorul bugetar, sporul de suprasolicitare neuropsihică să nu fie inclus în salariul de încadrare; majorările salariale ale personalului din învăţământ să nu mai fie condiţionate de disponibilizări; al 13-lea salariu, prima de vacanţă, sumele necesare pentru acordarea de manuale gratuite, internate şi cămine pentru fii salariaţilor din învăţământ; sumele necesare pentru cele 6 călătorii şi dirigenţiei de la seral; sumele pentru o bază materială eficientă, pentru transpunerea în practică a reformei învăţământului; sumele necesare pentru naveta salariaţilor din învăţământ.

Se ştie că unele sume provin de la bugetele locale, dar toate se discută în Guvernul României, unde membru este şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Tot ce solicită sindicatele libere din învăţământ este prevăzut în Legile nr. 54, 128 şi Hotărârea de Guvern nr. 2281/1993.

Menţiunea pe care vreau să o fac, în încheiere, este că această interpelare îşi aştepta răspunsul scris, datorită faptului că răspunsul oral, conform programului săptămânii trecute, nu putea fi dat. Luni, 12 noiembrie – adică lunea trecută, în scris, repet.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea ministerului. Poftiţi.

Domnul Vasile Molan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Cu Adresa nr. 11172/22.08.2001, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a transmis Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale propunerile sale cu privire la Proiectul de Lege a salarizării personalului din sectorul bugetar. Propunerile au fost discutate în cadrul Comisiei de dialog social organizate la nivelul Ministerului Educaţiei, cu reprezentanţii federaţiilor sindicale reprezentative din ramura învăţământ.

În principal, s-a considerat că se menţine o necorelare între diversele domenii ale sectorului bugetar, învăţământul fiind, evident, un sector dezavantajat. De asemenea, s-a arătat că există o necorelare vizibilă între salariile prevăzute în proiectul pentru funcţiile din cultură, sănătate, justiţie şi cele similare din învăţământ.

Totodată, am solicitat la propunerile federaţiilor sindicale reprezentative, ca sporul pentru suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 50 alin. 13 şi art. 90 alin. 4 din Legea nr. 128 pe 1997 să nu fie cuprinse în salariile corespunzătoare fiecărei tranşe de vechime.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării a făcut şi alte propuneri concrete, pe articole, pe care le-a înaintat Ministerului Muncii, cu rugămintea de a le avea în vedere la redactarea formei finale a proiectului de lege.

În ceea ce priveşte cuprinderea sumelor necesare învăţământului pentru anul 2002, în Proiectul Legii bugetului de stat au fost prevăzute sumele necesare, cu excepţia primei de vacanţă pentru care nu există în acest moment o bază legală de acordare în legislaţia privind salarizarea.

În ceea ce priveşte tichetele de masă, s-a depus din partea ministerului un amendament la art.50 pct.3 din Proiectul Legii bugetului de stat, pentru ca acestea să poată fi achitate de către autorităţile locale din veniturile realizate, în condiţiile legii. Amendamentul propus a fost adoptat.

În ceea ce priveşte plata celui de-al 13-lea salariu pe anul 2001, în Proiectul Legii bugetului de stat pe anul 2002 au fost prevăzute sumele necesare pentru achitarea acestuia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Înţeleg că domnul deputat este mulţumit de răspuns.

Domnul Adrian Moisoiu să referă la nerespectarea prevederilor legale privind cazul universităţilor particulare "Partium" şi "Sapienţa".

Poftiţi.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Întrebarea pe care o pusesem în urmă cu o lună, după cum se cunoaşte, pentru ca o universitate să emită diplome recunoscute, este necesar ca aceasta să fie acreditată.

Pentru o acreditare într-o universitate, obligatoriu trebuie să existe o linie de studiu în limba română. Universităţile particulare de tip "Partium" şi "Sapienţa" sunt universităţi particulare create de statul maghiar pe teritoriul statului român şi, ca atare, nu au organizată o linie de studiu în limba română. În acelaşi timp, aceste universităţi vor elibera diplome de studii sub antetul statului maghiar, iar între România şi Ungaria există un acord de recunoaştere a diplomelor. De aici, întrebarea pentru doamna ministru, care de fapt îmbrăca două aspecte:

1) Deşi nu se întrunesc cerinţele legii române, diplomele de studiu elaborate de aceste universităţi pot fi sau nu recunoscute.

2) Absolvenţii acestor universităţi au obligaţia să susţină măcar un examen scris şi oral de cunoaştere a limbii române.

Şi o completare cu o a treia întrebare care rezultă tot aici: este vorba de acei tineri maghiari care studiază pe teritoriul Ungariei la facultăţi filologice sau pedagogice şi care, datorită faptului că se întorc în ţară şi au dreptul să predea în şcolile româneşti pentru că diplomele elaborate de statul maghiar sunt recunoscute, trebuie sau nu să dea şi dânşii un examen de limba română şi în ce măsură acest examen de limbă este exigent, deci la un anumit standard.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul secretar de stat Vasile Molan.

Domnul Vasile Molan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În condiţiile prevăzute de Legea nr.88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ şi recunoaşterea diplomelor, republicată prin Hotărârea Guvernului nr.1215 din 2000 pentru completarea anexelor nr.1 şi 2 la Hotărârea Guvernului nr.535 din 1999 privind autorizarea şi funcţionarea provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituţiilor de învăţământ de stat şi particular, anexele nr.2 şi 3, pct.31, s-a acordat autorizare de funcţionare provizorie pentru specializările din cadrul Fundaţiei "Pro Universitate Partium". Pentru Universitatea creştină Partium din Oradea au fost autorizate să funcţioneaze provizoriu trei specializări dintre care una este limba şi literatura română, profilul filologie, zi, patru ani.

De asemenea, în condiţiile aceleiaşi legi, sunt propuse pentru acordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie specializări din cadrul Fundaţiei "Sapienţia" din Cluj Napoca, între care se regăseşte şi specializarea limba şi literatura română, limba şi literatura engleză, Miercurea Ciuc, zi, patru ani.

Referitor la prima întrebare, precizăm că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, o instituţie de învăţământ superior poate emite şi elibera diplome de licenţă numai după înfiinţarea şi acreditarea acesteia prin lege. Diplomele eliberate de instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare acreditate potrivit legii sunt recunoscute de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

În perioada în care respectivele instituţii de învăţământ superior îşi desfăşoară activitatea în baza autorizaţiei de funcţionare provizorie, acestea nu au dreptul să emită şi să elibereze diplome de licenţă. Dacă, după această perioadă de autorizare de funcţionare provizorie, cele două instituţii de învăţământ superior particular vor fi înfiinţate prin lege şi acreditate, ele vor avea dreptul legal să organizeze examen de licenţe şi, în consecinţă, să emită şi să elibereze diplome de licenţă.

Totodată, precizăm că, potrivit prevederilor art.8 pct.1 din Legea învăţământului nr.84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare, "Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. Acesta se desfăşoară în condiţiile prezentei legi şi în limbile minorităţilor naţionale, precum şi în limbi de circulaţie internaţională", iar, în conformitate cu prevederile alin.4, "Atât în învăţământul de stat, cât şi în cel particular, documentele şcolare şi universitare oficiale nominalizate prin ordin al ministrului Educaţiei Naţionale se întocmesc în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare se întocmesc în limba de predare".

În ceea ce priveşte cea de-a doua întrebare, precizăm că Legea învăţământului nr.84/1995 prevede la art.67 pct.2 că "Studiile în învăţământul universitar de lungă durată se încheie cu examen de licenţă sau de diplomă. Criteriile generale de organizare a examenelor de licenţă şi de diplomă se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, iar conţinutul şi criteriile specifice, de către senatele universitare." În acest sens, art.3 pct.2 din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr.3793 din 11.05.2001 privind cadrul general de organizare a examenelor de finalizare a studiilor în învăţământul superior, examene de absolvire, licenţă, diplomă, selecţie sau dizertaţie prevede că "Examenul de absolvire, examenul de licenţă şi examenul de diplomă constă fiecare din două probe, şi anume: a) proba 1: evaluarea cunoştinţelor fundamentale de specialitate; b) proba 2: prezentarea şi susţinerea lucrărilor de licenţă, proiect de diplomă.", iar art.9.1 prevede că "Conţinutul fiecărui examen se stabileşte de către instituţia organizatoare". Precizăm că prin "instituţie organizatoare" se înţelege instituţia de învăţământ superior acreditată instituţional, în condiţiile legii, care organizează examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior – art.6 din acelaşi act normativ.

Analiza şi decizia în legătură cu conţinutul şi structura planurilor de învăţământ şi a programelor analitice, în conformitate şi prevederile Legii nr.88/1993, republicată, în toată perioada de la solicitarea de funcţionare provizorie şi până la acreditare, sunt de competenţa Consiliului Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Domnul Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Şi eu mulţumesc domnului ministru pentru răspunsul dat până aici, numai că mai avea o mică codiţă: cea de-a treia întrebare, care se referea la condiţiile în care absolvenţii care studiază dincolo de graniţă, deci în Ungaria, şi ale căror diplome sunt recunoscute prin convenţie de statul român, în momentul când vin să se angajeze dincoace, deci în ţara de unde provin de fapt, trebuie sau nu să susţină un examen de limbă română şi dacă acest examen de limba română este de o exigenţă corespunzătoare, pentru că adevărul este că dânşii vor ocupa posturi la şcoli româneşti şi chiar posturi pe care altfel ar putea să le ocupe absolvenţii de la universităţile din ţară.

Domnul Vasile Molan (din sală):

Se compară diploma şi, dacă nu există limba română în studiu, dă examen la disciplinele care se fac la noi şi nu s-au făcut acolo.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ştefan Baban a solicitat detalii privind gestionarea fondurilor speciale intrate în administraţia Ministerului Finanţelor.

Vi s-a trimis un răspuns scris. Dacă vreţi, puteţi să citiţi dezvoltarea interpelării. Poftiţi acest răspuns, pentru că doamna secretar de stat este la Senat.

Pentru Ministerul Industriei şi Resurselor, domnul Cristian Valeriu Buzea are o interpelare privind creşterea eficienţei CET Giurgiu.

Suntem într-o situaţie asemănătoare, în sensul că domnul Moucha participă la discuţii cu Fondul Monetar Internaţional şi nu este prezent. A trimis un răspuns scris. Eu vă dau acest răspuns scris

Dacă vreţi să dezvoltaţi.

Domnul Cristian Valeriu Buzea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule ministru,

Centrala Electrică de Termoficare Giurgiu reprezintă un obiectiv economic important în cadrul resortului energetic din ministerul pe care îl conduceţi.

Proiectat în anii ’80 pentru a asigura necesarul de aburi pentru platforma industrială Giurgiu, în special combinatul chimic, CET a pierdut, odată cu reducerea dramatică a producţiei locale, principalii consumatori, până la situaţia în care consumul industrial a devenit nesemnificativ pentru cele două grupuri de 50 de megawaţi ale centralei.

Pentru acoperirea consumului urban, au fost puse în funcţiune două cazane de 105 tone/oră de abur industrial care, însă, nu acoperă în totalitate necesarul de căldură pe timp de iarnă şi nici nu pot asigura locuri de muncă pentru lucrătorii centralei.

Deşi un grup de 50 de megawaţi a fost retehnologizat pentru funcţionarea pe huilă, fiind vorba de cazanul de 420 de tone/oră, decizia Ministerului Industriei şi Resurselor este de externalizare a CET Giurgiu din cadrul Întreprinderii Termoelectrica, deci din sistemul energetic naţional, fără o analiză mai atentă a implicaţiilor pe care această hotărâre o are pe plan local.

Nu sunt adeptul măsurilor populiste care să nu ţină cont de eficienţa economică sau care să nu se încadreze în strategii de dezvoltare viabile pentru economia naţională. Până la urmă, pierderile economice sunt suportate de toţi cetăţenii acestei ţări. De aici şi până la ideea ca o centrală cu două grupuri de 50 de megawaţi poate fi gospodărită de administraţia locală este o distanţă uriaşă.

Chiar dacă în lume funcţionează grupuri generatoare de peste 1000 de megawaţi, un grup de numai 50 reprezintă un agregat uriaş greu de administrat fără un suport din partea economiei naţionale.

De altfel, la soluţia de sistem energetic s-a ajuns din considerente de ordin economic. Nu trebuie să fim specialişti pentru a înţelege uşor că soluţia oferită primăriei oraşului Giurgiu este inacceptabilă.

De asemenea, recenta decizie a Guvernului de a transforma CET Giurgiu într-o societate comercială independentă de TERMOELECTRICA, în situaţia în care industria locală nu constituie un consumator de aburi suficient, este sortită unui eşec din start. Desigur, CET Giurgiu nu se numără printre cele mai eficiente centrale de acest tip din ţară.

Scăderea necesarului de energie electrică în sistemul naţional şi dispariţia, practic, a marilor consumatori locali de aburi creează probleme serioase de strategie Ministerului Industriilor.

Datoriile pe care diverşi consumatori le au către TERMOELECTRICA constituie ale motive de îngrijorare pentru Executiv, dar, pentru locuitorii oraşului Giurgiu şi pentru cei 368 de angajaţi ai CET, aceste argumente nu au nici o valoare.

În fond, strategia de dezvoltare energetică, chiar dacă făcută în alt regim, s-a decis la nivel central, şi nu de către administraţia oraşului Giurgiu. Mi se pare normal ca rezolvarea acestor probleme să rămână la nivel central, Ministerul Industriilor şi TERMOELECTRICA să găsescă soluţii eficiente de strategie la nivel naţional şi să nu se debaraseze, pur şi simplu, de obiective economice neinteresante.

Un program de guvernare cu adevărat social-democrat, aşa cum a fost anunţat de partidul dumneavoastră, trebuie să facă faţă unor situaţii economice dificile, fără a arunca problemele pe umerii populaţiei şi, în cazul oraşului Giurgiu, problemele sociale sunt mai dureroase decât oriunde în altă parte.

Să nu uităm că CET Giurgiu reprezintă actualmente singura sursă de încălzire pentru marea majoritate a locuitorilor acestui oraş.

Cu consideraţia pe care o am pentru modul în care conduceţi un minister care preia direct impactul transformărilor economice, vă rog, domnule ministru, să dispuneţi specialiştilor din subordinea dumneavoastră să reanalizeze problema CET Giurgiu, să găsească soluţii de creştere a eficienţei acestui obiectiv economic şi în nici un caz să nu fie scos din sistemul energetic, mai ales acum, în prag de iarnă.

O analiză corectă relevă că situaţia costurilor CET Giurgiu, reflectate în preţul megawat/oră sau gigacalorii, nu sunt în măsură să justifice măsuri radicale.

Dacă luăm în consideraţie faptul că numai casarea echipamentelor de la CET Bază ar reduce cheltuielile CET-ului şi, deci, preţurile menţionate mai sus, observăm cu uşurinţă că mai există posibilităţi ce nu au fost avute în vedere la luarea unei decizii puternic contestate pe plan local.

În iernile trecute, populaţia oraşului Giurgiu a suferit de frig şi lipsa agentului termic. Schimbarea guvernării este aşteptată de cei 73 de mii de locuitori ca o îmbunătăţire a condiţiilor de locuit.

Exprimându-mi încă o dată aprecierea faţă de competenţa cu care coordonaţi activităţile economice din sfera de activitate a Ministerului Industriei şi Resurselor, dar considerând că măsura preconizată pentru CET Giurgiu nu este în conformitate cu programul de guvernare discutat în cadrul Comisia pentru industrii şi servicii din Camera Deputaţilor, aş dori, domnule ministru, să fiu informat care este rezultatul unei noi analize a CET Giurgiu şi cum au în vedere specialiştii din minister rezolvarea acestei probleme, fără a spori dificultăţile traiului zilnic al locuitorilor oraşului Giurgiu.

Îmi exprim pe această cale disponibilitatea mea totală de a participa la orice discuţie pe tema respectivă.

Care sunt măsurile urgente pe care le aveţi în vedere pentru asigurarea cu combustibili a CET Giurgiu, pentru a fi capabilă să asigure un trai decent locuitorilor acestui oraş?

Domnule preşedinte,

Am primit răspunsul scris de la minister şi consider că este total nesatisfăcător, din punctul meu de vedere, externalizarea centralei realizându-se fără a se ţine cont de situaţia concretă de funcţionare posibilă pentru o societate comercială care nu mai are o piaţă în oraşul Giurgiu, şi se ştie că excedentul de energie şi surplusul de putere instalată în sistemul nostru energetic este foarte mare. Deci, dacă această centrală nu poate funcţiona în cadrul întreprinderii TERMOELECTRICA, este absurd să credem că poate funcţiona independent.

Deci aş dori ca în săptămâna următoare să primesc un răspuns mai detaliat pe aceată temă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Muscă mi-a cerut cuvântul.

Poftiţi.

Doamna Monica Octavia Musca:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am cerut cuvântul pentru că am făcut trei interpelări şi două întrebări pe care le-am înaintat pe data de 5 noiembrie, deci acum două săptămâni, şi, în mod legic şi normal, ar fi trebuit să primesc răspunsurile astăzi, cu miniştrii interpelaţi de faţă.

Având în vedere că dialogul înseamnă cel puţin doi, nu voi încerca să vorbesc cu mine însămi. Mă întreb însă dacă este vorba de aroganţa Guvernului faţă de Parlament, de ignorarea procedurilor democratice sau este vorba de neputinţă, în situaţia jenantă în care se găseşte Guvernului şi PSD, partidul de guvernământ, în urma Hotărârii de Guvern nr.886/2001, hotărâre de Guvern care subordonează financiar, administrativ şi politic Agenţia Naţională de Presă ROMPRES unui ministru, respectiv unui partid, îngrădind astfel libertatea constituţională la exprimare şi, totodată, dreptul constituţional al cetăţeanului la informare.

Dar, cum pe român îl caracterizează răbdarea şi perseverenţa, domnilor miniştri, fiţi neliniştiţi. Aştept în continuare ca domniile voastre să vă faceţi datoria.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Ni se prezintă aici o situaţie din care rezultă că dumneavoastră aţi cerut răspunsul în scris. Aşa rezultă din evidenţele noastre. Poate că nu este adevărat. Acesta este un aspect al problemei.

Poate aţi exagerat puţin politizarea acestei probleme. Vreau să vă spun că şi noi, când eram în Opoziţie, primeam răspunsuri de la Guvernul în care partidul dumneavoastră era reprezentat uneori cu o întârziere de două-trei luni. Nu ne plăcea, asta este adevărat, pentru că şi noi protestam la fel cu protestaţi dumneavoastră aici, însă o întârziere în România nu este totuşi un lucru atât de grav şi exagerat cum îl prezentaţi dumneavoastră.

Doamna Monica Octavia Musca:

Eu nu cred că este vorba de o întârzire în România. Este vorba de o datorie pe care miniştrii trebuie să şi-o ducă până la capăt, indiferent din ce Guvern fac parte, indiferent cărui partid aparţin. Şi, ca parlamentar, am această pretenţie ca domniile lor să-şi facă datoria, atâta vreme cât şi eu, la rândul meu, îmi fac datoria.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Foarte corect. Teoretic, aşa este.

Domnul Adrian Moisoiu a adresat o interpelare privind problema amplasării sediilor sucursalei S.C. ELECTRICA.

Nu am nici un răspuns aici la mine, şi nici nu are cine să răspundă.

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Am primit în scris răspunsul.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Aţi primit dumneavoastră răspunsul. Deci, de aceea nu îl am eu aici. Bun.

Sunteţi mulţumit cu el?

Domnul Adrian Moisoiu (din sală):

Nu, dar, de vreme ce domnul secretar este plecat din ţară...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, nu avem ce face. Am înţeles.

Domnul Lepşa nu este. Domnul secretar de stat care trebuia să-i răspundă nu este.

În continuare, domnul deputat Gheorghe Dinu solicită rezolvarea problemei pensiilor acordate pensionarilor din anul 1988.

Domnul Gheorghe Dinu (din sală):

Este vorba de anul 1998.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

1998. Aici scrie 1988.

Poftiţi. Puteţi să dezvoltaţi. Este domnul secretar de stat Giurescu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnule ministru,

Am înţeles că este de la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, reprezentându-l pe domnul Marian Sârbu, ministrul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Dintr-o regretabilă eroare care cred că este de la serviciile care se ocupă de acest lucru, nu era vorba de 1988, ci de 1998, eroare care nu îmi aparţine.

Obiectul interpelării era legat de faptul că pensionarii din anul 1998 sunt nemulţumiţi de faptul că la fiecare indexare a pensiilor formează o categorie aparte, iar, mai nou, Executivul îi exclude şi la viitoarea corelare a pensiilor, fiind consideraţi ca nişte "favorizaţi", cu ghilimelele de rigoare, ai H.G. nr.565 din 12 iulie 1996, cu pensii mari.

Acestor pensionari din 1998 li s-a aplicat nu numai H.G. nr.565 din 1996, ci şi H.G. nr.848 din acelaşi an, prin care nivelul pensiei de bază era blocat la o anumită valoare, indiferent de baza de calcul obţinută, bază de calcul care reflectă de fapt pregătirea profesională şi importanţa muncii sociale prestate, dar, datorită acestor reglementări, nu se regăsesc valoric şi în pensiile acordate în 1998.

Plafonarea aplicată celor pensionaţi în 1998 nu s-a mai aplicat şi în anii 1999, 2000, 2001, până la 31.03, fapt pentru care se cunosc situaţii când cei care au ocupat funcţii de fochist, portar, tehnician, operator, căi ferate etc. au pensii care depăşesc cu sume apreciabile pe cele ale celor care s-au pensionat în 1998 din funcţii de directori, şefi de serviciu, ingineri 1 sau 2 etc.

În sprijinul celor arătate mai sus, redau către domnul ministru faptul că cei care m-au sesizat din judeţul Braşov s-au adresat în trei rânduri Casei Naţionale de Pensii, Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi doamnei senator Simona Marinescu, la Senatul României, fără să primească răspuns sau să se vadă concret o analiză a celor reclamate. Mai concret, aceşti pensionari se aşteptau ca la indexarea pe trimestrul IV 2001 să dispară această categorie a "favorizaţilor" din 1998.

Îmi exprim speranţa, domnule ministru, că problema pe care v-am expus-o mai sus se va bucura din partea dumneavoastră de atenţia cuvenită, pentru ca "favorizaţilor" pensionaţi în 1998 să li se acorde drepturile de pensie, fără plafonarea aplicată prin H.G. nr.848, adică corespunzătoare valorii bazei de calcul stabilite din decizia de pensionare şi care reflectă pregătirea profesională şi importanţa muncii prestate.

Consider, de asemenea, că analiza celor de mai sus, coroborată cu corelările ce se vor face în anii 2002 – 2003, elimină discrepanţele existente între pensionarii proveniţi din ani şi funcţii diferite.

Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, mulţumesc.

Domnul secretar de stat Giurescu.

Aveţi cuvântul.

Domnul Ion Giurescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Referitor la interpelarea formulată de domnul deputat Gheorghe Dinu cu privire la situaţia pensionarilor pensionaţi în aul 1998, fac următoarele precizări:

În programul de guvernare pe perioada 2001-2004, este prevăzut ca obiectiv prioritar protejarea puterii de cumpărare a pensionarilor, prin indexarea trimestrială a pensiilor cu un procent care să acopere rata inflaţiei.

De asemenea, prin corectarea inechităţilor între generaţii diferite de pernsionari în ceea ce priveşte cuantumul pensiilor, Guvernul şi-a propus recorelarea pensiilor pe baza unui program care să se desfăşoare pe o durată de trei ani, pentru a se restabili proporţiile fireşti între diferite categorii de pensionari.

Referitor la obiectul interpelării, respectiv situaţia pensionarilor ce s-au pensionat în anul 1998, facem următoarele menţiuni:

Menţinerea prevederii Hotărârii Guvernului nr.565/1996 mai mult decât se preconizase iniţial a favorizat creşterea cuantumurilor pensiilor stabilite în ultimii trei ani, comparativ cu cele stabilite anterior, motiv pentru care indexarea diferenţiată a pensiilor în funcţie de data înscrierii la pensie este necesară tocmai pentru reducerea acestor diferenţe.

Începând cu 1 aprilie 2001, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată conform art.81 în cursul execuţiei bugetare, se actualizează valoarea unui punct de pensie prin indexări trimestriale cu un procent care să acopere cu până la 100% rata inflaţiei, funcţie de disponibilităţile financiare.

Prin hotărârile de Guvern adoptate în 2001 privind indexarea trimestrială a pensiilor, categoria persoanelor care s-au pensionat în perioada 1.01.1998 – 31.03.2001 a fost tratată oarecum diferit de celelalte categorii de persoane care s-au pensionat anterior. Mai exact, pensiile aflate în plată sau cuvenite persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au înscris în perioada amintită şi al căror cuantum se aflau situate între cele corespunzătoare punctajului mediu estimat şi punctajului mediu anual de trei puncte au fost indexate cu procente mai mici faţă de cele acordate celorlalte categorii de pensionari.

Prevederile Hotărârii de Guvern privind indexarea pensiilor pe trimestrul III 2001 au avut în vedere ca, pentru persoanele pensionate în anul 1998, procentul de indexare aplicat să fie mai mare decât pentru persoanele pensionate în perioada 1999-2001. Acest mecanism de indexare diferenţiat îşi propune să atenueze discrepanţele dintre pensiile stabilite anterior anului 1998 şi cele stabilite după această dată, până la intrarea în vigoare a noii legi. Unul din elementele ce vor sta la baza metodologiei de recorelare a pensiilor reprezintă nivelul mediu anual al pensiei, funcţie de anul ieşirii la pensie.

Având în vedere acest algoritm, pentru pensiile stabilite în anul 1998 al căror cuantum depăşeşte media lunară ca bază de comparare, recorelarea se va produce începând cu anul 2003, pentru a se putea realiza prevederile programului de guvenare pentru perioada 2001-2004 în ceea ce priveşte încercarea de eliminare a inechităţilor produse între categorii de pensionari provocate este aplicarea formulelor de calcul al pensiilor stabilite de legislaţia anterioară Legii nr.19/2000.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, mulţumesc.

Domnul deputat Ştefan Baban are o interpelare privind blocarea accesului IMM-urilor la credite subvenţionate, cauzată de activitatea de compensare.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am primit de la Ministerul Agriculturii răspuns scris. Problema este în curs de rezolvare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Pentru domnul Moraru, nu avem aici pe doamna secretar de stat Luminiţa Gheorghiu, deci nu are cine să vă răspundă. Amânăm.

Aceeaşi situaţie este şi pentru domnul Ludovic Mardari.

Pentru domnul Ştefan Baban, Ministerul Agriculturii a trimis un răspuns scris. Îl aveţi? Da, bun.

Pentru domnul Codrin Ştefănescu şi domnul Sorin Lepşa, se solicită amânare de răspuns.

Deci, cu aceasta, încheiem şedinţa.

Vă mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 18,55.