Parliamentary debates

Domnul Eugen Durbacă:

"Şcoala românească are nevoie de ochelari, ca să vadă şi realităţile din mediul rural. Anul şcolar este compromis. Ce facem cu viitorul an şcolar?"

Doamnei ministru al învăţământului, Prof. Cristina Monica Anisie,

Stimată doamnă ministru,

Aţi introdus peste noapte învăţământul online obligatoriu, fără a vă consulta cu colegii dumneavoastră din ţară, în special cu cei din mediul rural, fără a şti câţi români au în casă Internet, dacă au un calculator sau o tabletă, dedicate activităţilor copilului şi câţi părinţi sunt dispuşi, dar şi capabili să-şi ajute copilul să intre pe platformele de studiu online, câţi profesori sunt familiarizaţi cu aceste platforme.

Cred, doamnă ministru, că ar trebui să vedem realitatea României şi în special a celei rurale, unde sunt familii în care niciunul dintre părinţi nu are un loc de muncă stabil, nu are un venit sigur, nereuşind să plătească facturile la energia electrică şi apă - unii au fost chiar deconectaţi pentru neplată în vreme de pandemie - nu au lemne iarna şi trăiesc din alocaţiile copiilor şi din ce reuşesc să strângă muncind cu ziua. Dacă mai adăugăm acestei imagini şi degradarea relaţiilor dintre soţi, din cauza alcoolismului şi violenţei, a lipsurilor, a carenţelor educaţionale, a unor boli cronice, dumneavoastră credeţi că, în aceste familii, copiii vor putea participa la cursurile online, că aceşti copii vor şti să utilizeze un calculator, chiar dacă le va da mâine şcoala, unul, că părinţii lor îi vor putea ajuta să utilizeze aplicaţiile informatice, pentru a participa la cursul online?

Sunt bunici, unii dintre dânşii analfabeţi sau bolnavi, care cresc nepoţii abandonaţi de copiii lor aflaţi la muncă în străinătate.

Adăugaţi faptul că mulţi dintre aceşti copii sunt exploataţi, sunt obligaţi să muncească în gospodărie de la vârste fragede. Aceşti copii sunt pierduţi pentru sistemul românesc de învăţământ şi, indiferent cât am dori să ne minţim, din păcate numărul lor nu este neglijabil. Peste ani, în lipsa unui învăţământ adecvat posibilităţilor lor, în lipsa unui învăţământ profesional, în lipsa consilierii şi sprijinului din partea profesorilor şi a statului, vor ajunge să îngroaşe pătura săracă a societăţii şi, ceea ce este mai tragic, să devină o pradă uşoară pentru traficul de carne vie, pentru reţele infracţionale.

Revenind la situaţia reală a învăţământului românesc, în unele zone din ţară oamenii nu au acces la Internet sau nu au banii necesari să plătească un abonament de internet. Dincolo, de declaraţiile populiste, Ministerul Educaţiei nu e capabil din bugetul actual să suporte aceste costuri.

Nu doar în mediul rural, dar şi în cel urban, părinţii, fie nu se descurcă să folosească aplicaţiile informatice, fie nu au timp să îţi ajute copiii, pentru că au alte treburi în gospodărie. Sunt cazuri, în care au în casă un singur computer şi pe acela, exact în timpul orelor de curs, trebuie să lucreze părinţii, care au fost trimişi să muncească de acasă. Sunt cazuri în care părinţii sau bunicii nu au utilizat niciodată un computer şi nu îşi pot ajuta copiii, chiar dacă ar avea bani să le cumpere un calculator.

Profesorii nu sunt nici ei, departe de părinţi, ca şi abilităţi informatice, mulţi dintre profesorii, mai ales în mediul rural, nu ştiu, nu vor sau nu pot, din lipsa echipamentelor necesare, să ţină cursuri online.

Copiii şi profesorii nu sunt obişnuiţi să înveţe online, pentru că nimeni din minister nu i-a încurajat până acum să folosească formă de învăţământ. Aşadar, procentajul celor care excelează în lucru pe calculator şi se descurcă foarte uşor pe platformele de învăţământ online este irelevant.

Seria neajunsurilor continuă, doamnă ministru: manualele nu au fost editate pentru sistemul online, Ministerul Educaţiei nu a realizat o platformă unitară, intuitivă, uşor accesibilă tuturor grupelor de vârstă şi toate materiile care trebuie predate în online, cadrele didactice nu au fost in prealabil instruite corespunzător pentru acest sistem de lucru cu copiii, proiectul cu Teleşcoala la TVR pare abandonat.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a instruit cadrele didactice pentru varianta alternativă a învăţământului online şi, evident, neajunsurile se văd azi.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a dotat toate şcolile cu calculatoare, cu tablete, pentru a putea azi suplini necesarul de echipamente de care au nevoie profesorii sau copiii.

Vă solicit, doamnă ministru, să cereţi colegilor din teritoriu date reale în legătură cu situaţia învăţământului online, să veniţi în faţa Parlamentului cu toate aceste neajunsuri, să estimaţi corect necesităţile şcolii româneşti şi intervalul de timp necesar pentru implementarea studiul online, să prezentaţi un program coerent cu termene clare pentru implementarea sistemului şi pentru instruirea cadrelor didactice, să ne prezentaţi situaţia proiectului Teleşcoală la TVR, să căutaţi soluţii pentru copiii din familiile nevoiaşe din mediul rural şi să ne spuneţi adevărul în legătură cu situaţia învăţământului online, cu situaţia acestui an şcolar şi cu ce faceţi cu adevărat ca anul viitor, să putem face faţă provocării unei potenţiale epidemii care să ne oblige la această formă de învăţământ.