Parliamentary debates

Domnul Costin-Sebastian Moise:

"Soluţii pentru IMM-urile din România"

Raportările publice conform cărora băncile au aprobat credite cumulate reprezentând doar 10% din fondul de 15 miliarde de lei atribuit Programului IMM Invest arată că o idee bună, pusă greşit în practică, poate să eşueze dacă nu sunt înţelese anumite mecanisme financiare şi economice. Culmea este că rezultatele mai mult decât modeste ale IMM Invest - până la sfârşitul lunii mai, cel puţin - sunt cauzate tot de stat.

Astfel, chiar dacă BNR a scăzut considerabil dobânda de referinţă, de la 2,5% la 1,75%, aproape toată lichiditatea din piaţă a fost absorbită de Ministerul de Finanţe pentru asigurarea resurselor necesare funcţionării statului. Am văzut asta şi în criza financiară precedentă, când băncile erau tentate mai degrabă să dea bani pentru finanţarea deficitelor bugetare decât să crediteze economia privată, tocmai ca urmare a bonităţii crescute a statelor. Or, acum, pe fondul deciziilor mai multor bănci centrale de a tipări monedă şi a pune în practică programe de quantitative easing, tendinţa este şi mai accentuată. Atunci când domnul Florin Cîţu se laudă public că a atras împrumuturi la dobânzi mici, de fapt ne anunţă şi că băncile şi-au alocat resursele pentru a credita statul în detrimentul privaţilor.

În altă ordine de idei, IMM Invest este un program care îşi doreşte să ajute firmele pe termen mediu şi lung prin accesul la linii de creditare. Or, pandemia a lovit fulgerător şi a generat probleme de cash flow. Nu sustenabilitatea business-ului unei frizerii este pusă în pericol, având în vedere cererea relativ inelastică pe acest domeniu de activitate, cât capacitatea de a face plăţi imediate şi a reporni lanţul economic. IMM-urile au, deci, nevoie de facilităţi care să le lase mai mulţi bani în casele de marcat şi în contabilitate.

Nu în ultimul rând, IMM Invest trebuia discutat mai bine cu băncile înainte de a fi lansat la apă ca marele program care salvează firmele mici şi mijlocii. Practic, li s-a dat libertatea, aproape absolută, băncilor în a decide ce firme să primească aceste credite garantate de stat. Evident, băncile se orientează doar către IMM-uri fără probleme deosebite şi cu un rulaj semnificativ - anumite bănci au introdus condiţionalităţi privind un prag minim al cifrei de afaceri -, ignorându-se astfel tocmai scopul pentru care a fost conceput programul: de a salva business-urile aflate în dificultate.

În declaraţiile politice precedente am analizat şi punctat faptul că există sectoare ale economiei - construcţiile şi IT&C - care au crescut mult peste orice aşteptări în ultimii ani, ba chiar şi în primul trimestru din 2020 în ciuda pandemiei. Aceste ramuri economice aveau un numitor comun - fiscalitate scăzută în ceea ce priveşte forţa de muncă. Dacă Guvernul va decide să aplice acelaşi tratament IMM-urilor aflate în dificultate, scăzând obligaţiile de plată la sfârşitul lunii, aceste companii mici şi medii vor avea un sprijin consistent.

O a doua soluţie vine din înţelegerea dependenţelor economice între diversele firme: multe IMM-uri oferă bunuri şi servicii unor companii mai mari. Spre exemplu, o companie care ţine contabilitatea la Dacia Mioveni sau alta care produce tapiţerie vor putea reveni doar dacă uzina mare reporneşte la capacitatea de dinainte de blocaj. De aceea, trebuie decise stimulente şi pentru firmele mari, dar şi stabilite proiecte de investiţii care să asigure avantaje competitive acestor companii mamut. Ca exemplu, Dacia şi Ford ar beneficia masiv de pe urma grăbirii autostrăzii Piteşti - Sibiu sau a drumului expres Piteşti - Craiova. Grăbirea acestor proiecte de infrastructură ar putea stimula producţia în cele două fabrici constructoare de maşini, salvând astfel şi IMM-urile cu care au contracte. Beneficiul secundar al unei astfel de abordări ţine şi de faptul că banii n-ar sta blocaţi într-un fond de garantare, ci ar fi folosiţi pentru lucruri concrete, pentru plăţi şi rulaj în economia reală.