Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Pe locul 3 figurează, cum bine ştiţi, Raportul privind activitatea Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii pe semestrul II al anului 2007.

Dau cuvântul preşedintelui acestei comisii, domnului deputat Mohora.

Domnul Tudor Mohora:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vă rog să fiţi de acord să nu prezint nici măcar în sinteză raportul pe care dumneavoastră l-aţi primit la casete încă de săptămâna trecută şi bănuiesc că cei dintre dumneavoastră care au avut timp l-aţi şi parcurs.

Aş vrea să ridic în faţa plenului Camerei trei probleme care poate că unele dintre ele răzbat şi din conţinutul raportului şi ar trebui întărite, altele probabil că sunt, să spun, o chintesenţă care ar trebui să se citească mai degrabă printre rânduri.

Prima problemă pe care vreau să o ridic în faţa dumneavoastră este că, în ceea ce ne priveşte, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii parcă de la un an la altul întâmpină mai multe dificultăţi. Unele dintre ele le constataţi şi dumneavoastră, pentru că ne trimiteţi, în calitate de deputaţi, petiţii preluate de la cetăţeni, şi nu suntem în măsură să răspundem în termenele legale de multe ori şi nici cu acurateţea necesară, datorită indolenţei unor funcţionari publici care populează diferite zone ale autorităţilor publice centrale şi locale şi care nu înţeleg că dreptul de petiţionare este un drept fundamental al cetăţenilor României, care este prevăzut în Constituţie.

Iată de ce, constatând această chestiune şi constatând faptul că Ordonanţa nr.27 din 2000, care reglementează acest drept de petiţionare pentru cetăţeni, nu cuprinde acţiuni de sancţiune a funcţionarilor publici care nu respectă termenele legale şi obligaţiile care le revin pentru aplicarea Constituţiei, noi, în cadrul comisiei, am elaborat deja un text de modificare a ordonanţei pe care, după ce îl vom discuta în prima şedinţă a comisiei, evident, nu în numele comisiei, ci în numele deputaţilor care doresc să îl semneze, dar pe baza experienţei pe care am dobândit-o în comisie, îl vom înainta plenului, în speranţa că dumneavoastră veţi manifesta sensibilitatea necesară pentru a modifica această ordonanţă în spiritul celor pe care eu le-am prezentat înainte.

Pentru că, dacă unui demers al Parlamentului, o instituţie a statului nu-i răspunde, ne imaginăm şi ne apucă groaza ce se întâmplă cu demersul direct al cetăţeanului pe care el îl face faţă de o instituţie publică.

A doua problemă pe care vreau să o ridic în faţa dumneavoastră este legată de raporturile noastre cu justiţia din care, de asemenea, se pot trage învăţăminte interesante.

Sigur că noi în activitatea pe care am desfăşurat-o am avut în vedere să respectăm cu foarte multă acuitate principiul separaţiei puterilor în stat şi să solicităm, în limita strictă a competenţelor pe care Regulamentul Camerei Deputaţilor ni le conferă, instituţiilor statului care administrează actul de justiţie acele răspunsuri la întrebări pe care şi nouă ni le pun cetăţenii.

Şi aş vrea să relev în faţa dumneavoastră următorul aspect, pe care nu-l soluţionăm acum, dar trebuie să-l priviţi ca pe un semnal de alarmă. În ultimii doi ani am făcut o situaţie şi am constatat că la toate semnalele noastre cu privire la încălcări ale regulilor de procedură de către unele instanţe de judecată sau de anchetă ni s-a răspuns invariabil că nu se confirmă şi s-a invocat principiul separaţiei puterilor în stat pentru a ni se spune că nici nu avem ce alte lucruri să solicităm din partea instituţiilor respective. Şi mă refer în principal aici la Consiliul Superior al Magistraturii care, aşa cum ştim, prin lege aprobată în Parlament, are atribuţii şi are o inspecţie judiciară care trebuie să lucreze tocmai pentru a corecta acele elemente de malpraxis în actul de administrare a justiţiei.

Este de datoria noastră să atragem atenţia Parlamentului, sigur, nu propunem noi reforma justiţiei, dar este clar că atâta vreme cât aici se practică, să spun aşa, acţiunea sau atitudinea lui Pillat din Pont în interiorul justiţiei, este nevoie, stimaţi colegi, de o receptivitate în perspectivă şi reacţiune mai mare pentru a reforma cu adevărat justiţia.

În sfârşit, a treia problemă este legată de o anchetă mult dezbătută pe parcursul a vreo trei săptămâni în plenul Camerei, pe care noi am făcut-o cu privire la retrocedarea Castelului Bran şi, aşa cum ştiţi, acea anchetă a fost finalizată cu un vot în plenul Camerei Deputaţilor. După ştiinţa noastră, singura comisie de anchetă care s-a finalizat printr-un vot şi nişte măsuri.

Din momentul în care noi am informat plenul Camerei şi raportul a fost aprobat, rolul comisiei desigur a încetat, pentru că Regulamentul Camerei Deputaţilor, la art.78 alin.(3), precizează că Biroul permanent are obligaţia ca în termen de 30 de zile să informeze plenul Camerei în legătură cu punctele de vedere pe care le-au exprimat, în urma studierii raportului şi a hotărârii Camerei, acele instituţii ale statului care au fost sesizate în legătură cu această speţă sau cu altele.

În ceea ce ne priveşte, noi am sesizat atunci, prin hotărârea Camerei, Curtea Constituţională, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Guvernul României.

Au trecut, stimaţi colegi, şase luni de zile, nu 30 de zile, aşa cum scrie Regulamentul, şi trebuie să spun, să exprim aici, nu nemulţumirea mea personală, dar şi a mea, ci nemulţumirea membrilor comisiei pe care o reprezint că nici până în prezent plenul Camerei nu a audiat o informare în legătură cu modul în care s-a finalizat această anchetă. Noi nu considerăm că această anchetă este finalizată până când nu vom audia din partea Biroului permanent această informare, care este obligaţia sa, şi nu a noastră, regulamentară.

Vă mulţumesc foarte mult pentru atenţia dumneavoastră şi, dacă aveţi întrebări, vă stau la dispoziţie pentru răspunsuri.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Are cuvântul domnul Merce, care vorbeşte în numele Grupului parlamentar al PRM-ului şi ca membru al Comisiei pentru cercetare a abuzurilor.

Poftiţi domnule deputat.

Domnul Ilie Merce:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Într-o declaraţie politică pe care am făcut-o cu aproximativ doi ani în urmă, am afirmat printre altele că Parlamentul României a ajuns canalul deversor al societăţii. Toate neîmplinirile, toate necazurile sunt datorate acestei instituţii a statului, lucru care nu este adevărat.

De ce am ajuns aici? Este o întrebare pe care trebuie să ne-o punem toţi. Niciodată Parlamentul României, în faţa tuturor acuzelor la care am fost supuşi, nu a luat atitudine, nu a avut reacţie. Nu înţeleg, de ce? Parlamentul României este prima instituţie a statului, care face legi. E prima şi cea mai importantă instituţie care trebuie să controleze modul în care aceste legi se aplică şi le respectă.

Parlamentul României are regulamente, da? Se conduce după legi, după Constituţie. Are şi regulamente proprii. Nu ne îngrijim nici de respectarea acestor regulamente.

Şi cazul în speţă e foarte edificator, cu Castelul Bran. Nu este posibil ca nişte instituţii ale statului să nu răspundă în termen constituţional la nişte cerinţe ale Parlamentului.

Atunci, ne punem întrebarea: ce păzim noi? Ce păzesc instituţiile statului, în condiţiile în care organele subordonate Parlamentului nu răspund cerinţelor şi solicitărilor Parlamentului?

De aceea, nu vreau să mai mă lungesc, dar vreau să atrag încă o dată atenţia că Parlamentul României nu-şi exercită în mod constituţional atribuţiile ce-i revin şi vreau să aduc o critică aici şi conducerii Camerei Deputaţilor, pentru că aici suntem şi depinde şi de noi modul în care suntem respectaţi de către cei care trebuie să ne respecte. Dar, ca să fii respectat, trebuie să-i respecţi şi pe alţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule coleg.

Poftiţi! Din partea Grupului minorităţilor naţionale şi, de asemenea, membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor.

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De 12 ani mă lupt împotriva mafiei lemnului, împotriva mafiei retrocedărilor.

Anchetele noastre parlamentare, controalele efectuate împreună cu instituţiile de control ale statului, cum era Departamentul de control al Guvernului, echipele de control ale Ministerului Agriculturii, Garda Financiară, Garda de Mediu, în urma acestor controale întotdeauna am identificat pe infractori, cât şi infracţiunile. Însă aceste infracţiuni deosebit de grave au fost muşamalizate de către organele abilitate ale statului.

Privind activitatea comisiei noastre în semestrul II din 2007, am colaborat deosebit de fructuos cu Autoritatea pentru Retrocedarea Proprietăţilor. Am descoperit cazuri deosebit de grave.

Şi aş vrea să mulţumesc conducerii comisiei noastre, cât şi conducerii Parlamentului pentru susţinerea acestei lupte împotriva mafiei. Această luptă a parlamentarilor pentru cinste, împotriva infractorilor este foarte necesară pentru că este în joc chiar imaginea instituţiei noastre. Noi luptăm pentru interesele poporului şi, de fapt, această luptă a noastră nu este luată în seamă şi, totuşi, ar trebui să folosim mai mult această armă a luptei împotriva corupţiei ca instituţia noastră să aibă o imagine mai pozitivă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul?

Poftiţi. Domnul Dumitriu, în numele Partidului Conservator, după domnul Garda Dezideriu, care a vorbit în numele U.D.M.R.

Domnul Dragoş Petre Dumitriu:

Domnule preşedinte Mohora,

Îmi reafirm stima pe care o am pentru dumneavoastră şi, de asemenea, felicit din nou Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru abuzuri că îşi face datoria în integralitatea ei.

Problema ridicată de domnul deputat Merce este foarte importantă. Cea legată de singura anchetă care s-a finalizat cu o hotărâre a Parlamentului. Singura anchetă a cărei hotărâre finală a fost votată în marea majoritate de către parlamentari şi rezultatul zero.

Nu trebuie să ne mirăm, pentru că asta este direcţia în care se doreşte a se merge. Un Parlament docil, un Parlament format din oameni care să intre, pe cât posibil, dând bani, un Parlament format din oameni care să răspundă unor comenzi, fie pentru că au interesul, fie pentru că au suficiente dosare, astfel încât să fie ţinuţi de nişte păpuşari. Sigur, toate astea sub acoperirea acestui vot nominal care, evident, nu va fi decât o altă poveste politică.

În aceste condiţii, evident că această reprezentare a cetăţeanului în Parlament sau a problemelor sale este numai o iluzie. Evident că instituţii cum sunt Avocatul Poporului sau comisiile de cercetare a petiţiilor, nu mai vorbesc de abuzuri şi corupţie, că aici deja intrăm în Fraţii Grimm, sigur că legat de toate aceste comisii de multe ori ne întrebăm oare ce rost mai au. Ce rost poate să mai aibă, atâta timp cât o hotărâre cu caracter de lege nu este pusă în aplicare de guvern. Nu este luată în seamă nici măcar, aşa cum spunea domnul deputat Merce, de instituţia aflată în subordinea Parlamentului.

Aşa încât, stimate domnule preşedinte Mohora, vă felicit încă o dată pentru activitate, pentru raportul dumneavoastră precis ca de obicei, însă, daţi-mi voie să mă îndoiesc că până la urmă cetăţenii ar putea aprecia favorabil şi raportul şi felicitările mele sincere.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimate coleg.

Dacă mai doreşte cineva să intervină?

Daţi-mi voie, dacă nu mai doriţi dumneavoastră, să am şi eu o mică intervenţie. (Domnul preşedinte de şedinţă coboară la tribună).

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să am o scurtă intervenţie, nu în calitate de fost preşedinte al comisiei sau în calitate de membru al acestei comisii, ci în calitate de deputat şi de vicepreşedinte al Camerei. Din păcate, stimaţi colegi, ne purtăm oarecum duplicitar faţă de această comisie.

Pe de o parte, avem în vedere că este principalul aparat, principalul organism permanent prin care Parlamentul îşi exercită atributul său important de control parlamentar şi de receptor al opiniilor, al năzuinţelor, al criticilor cetăţenilor pe care îi reprezentăm. Foarte mulţi dintre dumneavoastră apelaţi la Comisia pentru cercetarea abuzurilor pentru a aduce în faţa acestei comisii scrisori pe care le primiţi şi pe care unii, din credinţa că această comisie poate mai mult decât ei, alţii din dorinţa de a scăpa pur şi simplu de acea scrisoare, o trimit comisiei.

Pe de altă parte, această comisie este considerată un fel de cenuşăreasă. Şi în privinţa celor pe care grupurile parlamentare îi trimit în comisii, nu vreau să scad în nici un caz din calităţile şi valoarea actualilor componenţi, dar vorbesc de cum se apreciază în principiu la constituirea comisiilor.

Pe de altă parte, atunci când trebuie să fim solidari cu membrii acestei comisii, cu comisia pentru a-i creşte credibilitatea, pentru a-i creşte fermitatea, nu ne prea implicăm. Dimpotrivă, îi lăsăm în pace, şi dumneavoastră fiecare, şi noi, conducerea Camerei Deputaţilor.

De aceea, cuvântul meu s-ar vrea şi o reflecţie pentru partidele politice despre felul cum trebuie să acţioneze în viitor, cu privire la rolul pe care îl destinează acestei comisii, dar şi pentru dumneavoastră, pentru felul cum trataţi această comisie.

Aş vrea, de aceea, în calitate de vicepreşedinte, să apreciez activitatea acestei comisii, faptul că s-au înhămat la o adevărată corvoadă, fără a beneficia măcar de mulţumirile mediatice de care se bucură deputaţii din celelalte comisii şi să îi laud şi pentru felul cum, în mod solidar, acolo, în comisie, ştiu să depăşească apartenenţa la un grup politică şi lucrează pentru ca această comisie să devină nu mai vizibilă, ci mai eficientă.

Repet ceea ce au spus alţi doi antevorbitori, e singura comisie care a terminat o anchetă şi care a determinat aprobarea acestei anchete printr-o hotărâre.

Aş ruga şefii grupurilor parlamentare, apropo de ce a spus domnul preşedinte Mohora, comisia a pregătit un Proiect de modificare a actualului cadru legislativ cu privire la rezolvarea petiţiilor cetăţenilor.

Haideţi să avem puterea şi sinceritatea să recunoaştem că toate autorităţile publice, în special cele din zona executivului, care au nişte sarcini foarte atrăgătoare din punct de vedere al cetăţeanului naiv, naiv că zice, uite şi la ministerul cutare, peste tot mă pot duce şi să găsesc o uşă deschisă unde să-mi spun păsul, unde să mă plâng. Când se duce la acel compartiment, la acel om, la acel funcţionar pus în slujba lui găseşte uşa închisă sau, în orice caz, inima ferecată.

De aceea, proiectul acesta pe care l-a pregătit comisia vine să îmbunătăţească cât de cât această activitate destinată oamenilor şi grijilor lor şi v-aş ruga să-l primiţi şi să-l trataţi cu toată solicitudinea pentru ca în actuala legislatură, cadrul legislativ cu privire la rezolvarea plângerilor şi petiţiilor să fie completat şi îmbunătăţit în mod corespunzător.

Vă mulţumesc foarte mult. (Domnul preşedinte de şedinţă se reîntoarce la prezidiu).

Domnul Valer Dorneanu:

În continuarea ordinii de zi, avem la pct.4, Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Islandei privind readmisia propriilor cetăţeni şi a străinilor, semnat la Bruxelles la 4 octombrie 2007.

Suntem în prezenţa unei legi ordinare. Noi, Camera Deputaţilor, suntem prima Cameră sesizată. Dau cuvântul iniţiatorului.

Da, staţi mai întâi că există o problemă de procedură.

Poftiţi, domnule deputat. Domnul deputat Ifrim.

Domnul Mircea Ifrim:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, trebuia să o ridic puţin mai înainte, însă, îmi permit acum, este un lucru foarte precar faptul că în ordinea de zi nu există comisii. Nici săptămâna trecută, nici săptămâna aceasta.

Eu vreau să vă spun că nu ne putem desfăşura activitatea, avem lucruri foarte importante la comisii, în acelaşi timp, conform regulamentului, este obligatoriu să fie comisie în fiecare săptămână şi aş ruga Biroul permanent să analizeze această situaţie, deoarece nu este de mirare că Parlamentul este discreditat şi ceea ce spuneau antevorbitorii mei prin faptul că se petrec asemenea lucruri, stăm cu legile şi ne uităm la ele, pentru că nu avem comisii, cel puţin marţea după masa ar trebui să fie comisii şi vă rugăm să analizaţi acest lucru.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule deputat şi vă mulţumesc şi pentru sinceritatea cu care aţi recunoscut să trebuia să luaţi cuvântul ceva mai devreme. Rog pentru stenogramă să se plaseze discuţia aceasta după punctul 3, pentru a asigura continuitatea înregistrărilor.

Da. Mai există o intervenţie de procedură?

Vă rog, domnule deputat Gabor.

Domnul Gheorghe Gabor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş dori să dau o sugestie stimatului nostru coleg, domnul academician doctor Ifrim, pe care îl stimez în mod deosebit. Cred că şi Comisia de sănătate ar putea să ia exemplul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi care a solicitat Biroului permanent să poată să lucreze în timp ce se desfăşoară lucrările plenului. Şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi lucrează. Acum lucrează. Va lucra şi mâine dimineaţă, de dimineaţă de la ora 9 şi acest lucru îl pot face şi alte comisii permanente. Important este ca preşedinţii comisiilor să dorească să-şi adune membrii şi să-i pună la lucru.

Vă mulţumesc.