Parliamentary debates

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Propunerea mi se pare onestă de a prelungi acel termen constituţional de la 45 de zile la 60 de zile. Se pare că doriţi să aprobaţi tacit o lege complexă. Deci, înlocuirea legii Televiziunii şi Radiodifuziunii publice cu alta nouă, total nouă, iniţiativă legislativă depusă de preşedintele comisiei, care a făcut tot posibilul ca această comisie să nu poată să discute acest proiect de lege; s-a propus în Biroul permanent o prelungire cu 15 zile, deci procedură parlamentară.

Dumneavoastră nu doriţi procedură parlamentară; dumneavoastră doriţi în continuare să circulaţi pe lângă Regulament, pe lângă lege, pe lângă Constituţie.

Dacă credeţi că este binevenit să aveţi cel puţin în prima Cameră aprobată tacit o lege contestată de foarte multe persoane - şi, doamna preşedinte, am în scris documente prin care vă pot demonstra că nu eu am minţit, pentru că a venit la noi, la comisie, scrisoare prin care s-au contestat anumite propuneri de-ale dumneavoastră, faceţi asta. În mod evident, aţi mai uzat de astfel de proceduri. Dar, tot acolo v-aţi împotmolit. Veţi ajunge la Curtea Constituţională.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Doamna deputat Raluca Turcan, după aceea domnul deputat.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc foarte mult.

Sinceră să fiu, în calitate de preşedinte al acestei comisii, mi-aş dori ca membrii comisiei să aibă mai multă consideraţie faţă de colegii din această comisie.

Şi mi se pare complet incorect şi neadevărat să spuneţi că în comisia aceasta nu s-a lucrat, că există dorinţa de prelungire sau de eludare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, de a trece tacit o lege foarte importantă.

Eu vă amintesc că un domn care a vorbit înaintea mea (n-aş dori să dau numele, pentru a nu ne rezuma la dreptul la replică) a dorit, atunci când am avut prima dată şedinţă pe această lege, să fie respinsă propunerea legislativă, fără a intra în dezbaterea pe articole, lucru care poate fi demonstrat şi verificat de colegii noştri.

Aşadar, oare când avem dreptate? Când suntem în comisie şi spunem că o lege trebuie respinsă în grup, pentru că nu este nevoie să intrăm şi să dezbatem legea pe articole, sau acum, în plen, când brusc, ne apucă dragul şi interesul de reformare a Radioului şi Televiziunii publice.

Şi pentru că am abordat o secundă acest subiect, a Radioului şi Televiziunii publice, vreau să vă spun că este vorba de o lege care are susţinerea societăţii civile, a jurnaliştilor, a profesioniştilor din cele două instituţii, chiar şi conducerea Radioului a susţinut necesitatea modificării legii.

În acelaşi timp, a fost supusă dezbaterii publice o perioadă foarte lungă de timp, perioadă în care s-au putut culege amendamente din partea celor care au participat la această dezbatere; amendamente care au fost şi preluate, deci nu a fost o dezbatere publică doar de dragul dezbaterii.

Ca urmare, a rezultat o iniţiativă legislativă asumată de un număr foarte mare de parlamentari, care nu merită să fie desconsideraţi şi acuzaţi în grup, doar pentru că fac parte dintr-un anumit partid politic, şi a rezultat o lege sănătoasă, o lege care să reformeze cu adevărat Radioul şi Televiziunea publică.

Nu voi insista foarte mult acum. Eu sper că odată vom ajunge la o dezbatere pe fond la această lege, fără să ne grăbim, fie să respingem articol cu articol, doar pentru că aşa ni se ordonă, sau să respingem legea fără a o dezbate deloc. Aş dori să avem un pic de înţelepciune, nu ştiu, deschidere, să tratăm problema aceasta ca una care ne priveşte pe termen lung.

Astăzi suntem, unii sunt la putere, alţii sunt în opoziţie, dar să ştiţi că această poziţionare pe scena politică este trecătoare şi se poate să ajungi să regreţi, la un moment dat, că n-ai făcut ceva ce puteai să faci atunci când nu trebuia decât să-ţi asumi voinţa politică.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Era înscris la cuvânt domnul Marius Spînu.

Doamna Aura Vasile. Se înscrisese domnul Spînu înainte.

Doamna Aurelia Vasile:

A fost un cavaler şi m-a lăsat pe mine, doamna preşedinte.

Mulţumesc, domnule deputat.

Sunt uşor surprinsă de ceea ce am auzit spunându-se de la acest microfon de preşedinta Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor, în condiţiile în care, încerc să citez, un mare număr de deputaţi a unui grup parlamentar au făcut cea mai bună lege.

Cred că ne simţim uşor jigniţi, toate celelalte grupuri parlamentare, în condiţiile în care şi noi avem dreptul să ne spunem punctul de vedere pe orice proiect de lege, în condiţiile în care este bun, este mai puţin bun sau poate este prost.

Dedesubturile acestui demers şi împiedicare a dezbaterii celor două proiecte de legi vi le pot spune eu: în cadrul şedinţelor de comisie, este dreptul fiecărui parlamentar ca, după dezbateri parlamentare, să facă propunerea de respingere. Obligatoriu, preşedintele trebuie să supună la vot membrilor comisiei această propunere. De fiecare dată, după această propunere, a fost cerută sau preşedintele a solicitat o pauză de câteva minute, când anumiţi colegi plecau din comisie şi atunci nu mai era cvorum pentru a se putea vota acest proiect de lege.

Deci, faptul că nu s-a putut dezbate, că nu s-a dezbătut pe articole, ceea ce spunea bineînţeles, cu bună intenţie, preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, nu s-a putut face la comisia de specialitate, nu din cauza parlamentarilor, ci din cauza celor care au condus dezbaterile la această comisie.

Faptul că se încearcă să ni se impună acest proiect de lege "băgat pe gât", folosindu-se de fiecare dată societatea civilă (reprezentanţii ziariştilor), cred că nu ţine, în condiţiile în care nu am văzut niciun material, nu am văzut nicio notă, nu am văzut o notă de fundamentare semnată de aceştia sau amendamente care au fost făcute de către domniile lor.

Deci, solicităm, doamna preşedinte, să se respecte Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, care a trecut aceste două proiecte de legi pentru dezbatere fără raport, era prima propunere, sau aprobarea prelungirii termenului de la 45 de zile la 60 de zile, pentru că altfel, doamna preşedinte, o să credem că dumneavoastră, împreună cu colegii din Grupul Partidului Democrat Liberal încercaţi să treceţi tacit acest proiect de lege, care mâine are termenul de cădere.

Cred eu că astăzi ar trebui să adoptăm una din cele două condiţii, pentru a putea să fim corecţi faţă de noi, faţă de ziarişti, faţă de salariaţii celor două instituţii.

A se spune astăzi că noi împiedicăm dezbaterea, este eronat. Grupul parlamentar al PD şi cu preşedintele Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă au împiedicat dezbaterea acestor proiecte de legi în termenul dat.

Nu spunem că sunt proiecte proaste; nu spunem că ceea ce aduce nou nu este, poate, bun. Dar vrem şi noi să ne spunem punctul de vedere, pentru a nu crede că sunt două proiecte de legi care pregătesc alegerile din toamnă.

Cred eu că prin ultima teză pe care am ridicat-o, este de datoria dumneavoastră şi a Camerei Deputaţilor de a putea să dezbatem aceste proiecte de legi, pentru a nu lăsa să planeze asupra unui grup parlamentar al Camerei Deputaţilor aceste păreri.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Spînu, şi doamna Raluca Turcan a cerut drept la replică. Era înaintea dumneavoastră domnul Spînu înscris la cuvânt, după care o să vă dau cuvântul.

Domnul Teodor-Marius Spînu:

Bună ziua, stimaţi colegi, aşa puţini cum suntem astăzi după o campanie care, se pare, că a fost grea pentru unii dintre noi, pentru că au uitat să mai ajungă la Cameră.

N-am să iau cuvântul privitor la dezbaterea care a fost adusă în discuţie, a unui punct de pe ordinea de zi a Camerei, şi anume a Legii Radioteleviziunii române şi a Radioului public, pentru că nu este deloc relevant acest lucru.

Poate supărările unor colegi legate de dezbaterile asupra acestei noi variante de lege se reflectă tocmai în faptul că propunerile din cadrul legii scot destul de mult de sub influenţa politică aceste două societăţi, zic eu, fundamentale ale statului român.

S-a luat cuvântul aici, spunându-se că această şedinţă are în bancă un număr de aleşi ai poporului care vor trebui să voteze ceva ce nu cunosc. Şi eu sunt unul dintre ei, dragi colegi.

Domnule Nicolăescu, ca să vă dau dreptul la cuvânt, am semnat prezenţa astăzi şi nu mi s-a înmânat niciun fel de ordine de zi. Vă repet că, intrând pe site-ul Camerei Deputaţilor încă de ieri, nu există ordine de zi pentru şedinţa de astăzi, cu excepţia unui singur punct: înfiinţarea unei Comisii de anchetă legată de modul în care se folosesc sumele colectate din t.v.a.

Nu ştiu a cui este greşeala, a Secretariatului tehnic, a Biroului permanent. Dar, dacă ne adunăm astăzi, aici, o sută şi ceva de reprezentanţi ai poporului român, care vor ridica mâna sau nu, în totală necunoştinţă de cauză, înseamnă pur şi simplu că ne batem joc de cei care ne-au trimis aici.

Se invocă prevederi regulamentare, se invocă cutume de colegi care au stat 10 - 15 ani în Parlament şi probabil că acest mod de lucru li se pare normal.

Eu, ca şi mulţi alţii din această sală, suntem membri ai Camerei Deputaţilor la primul mandat, şi vă spun că sunt din ce în ce mai dezgustat de atmosfera de aici, de modul în care se tratează lucrurile, de faptul că foarte mulţi dintre noi nu ştim ceea ce votăm. (Vociferări.) Probabil că modul de lucru al Parlamentului României, probabil că modul de dezbatere a legilor în plenul Camerei Deputaţilor, articol cu articol, ar aduce într-adevăr acestei Camere prestigiul care este necesar şi modul în care noi, ca parlamentari trimişi aici, ar trebui să reflectăm prin mintea noastră, prin cunoştinţele noastre, adausurile unor legi propuse de colegi de-ai noştri sau de către Guvern.

Din păcate, ne-am învăţat să venim în Camera Deputaţilor, să avem o listă - şi vă garantez că dacă îl întrebam pe stimatul coleg Nicolăescu ce se spune la punctul 5 pe ordinea de zi, nu ar fi ştiut, la fel cum probabil n-ar fi ştiut cine este numărul 7 pe lista candidaţilor PNL la europarlamentare - şi am face aici un serviciu foarte costisitor, plătit de către toţi oamenii din România, apăsând un buton, şi atât.

Nu ştiu cât de mult sunteţi interesaţi dumneavoastră, din această sală, dacă ceea ce votaţi înţelegeţi, dacă ceea ce votaţi este util, dacă oamenii ne-au trimis aici, în Parlament, să facem pur şi simplu un singur serviciu: să apăsăm un buton.

Deci, de acest lucru poate fi învăţată şi o maimuţă, dacă îmi permiteţi, să apese un buton sau altul. Noi am venit aici, în Camera Deputaţilor, mai ales parlamentarii din primul mandat, să încercăm să facem ceva. Vrem să ştim ceea ce se discută, vrem să votăm în cunoştinţă de cauză, vrem să ne asumăm responsabilitatea acestui vot. (Rumoare.)

Cutumele invocate de unii sau de alţii cred că pălesc în faţa argumentelor de seriozitate şi de corectitudine pe care noi, ca Parlament al României, ar trebui să le avem în faţa acestor oameni, care ne-au dat tuturor, dragi colegi, astăzi sau ieri, o palmă tuturor, prin prezenţa scăzută la vot.

Şi dacă o să vreţi să continuăm în acest mod, vă garantez dumneavoastră că la alegerile prezidenţiale s-ar putea să vină 10%, şi apoi singurii care vor vota, probabil, vom fi noi, cei din această sală. Eu, oricum, n-am să fiu unul dintre ei. Deci, vom ajunge ca singurii care vor vota parlamentarii să fie cele câteva sute de parlamentari din Camera Deputaţilor.

Nu uitaţi că de abia aţi plecat din teritoriu; nu uitaţi că v-aţi întors aici promiţându-le oamenilor o altă atitudine, vorbind pe ecranele televizoarelor că există o dreptate şi există un motiv pentru absenteism. Ceea ce facem noi astăzi, aici, va face ca acest absenteism să devină din ce în ce mai mare.

Aşa încât, dacă vă respectaţi şi ne respectăm statutul de demnitar al statului, de reprezentant în Camera Deputaţilor a poporului român, vă sugerez să devenim măcar de astăzi, după terminarea acestei campanii electorale, mult mai corecţi şi mai responsabili.

Vă mulţumesc foarte mult.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Marton Arpad, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

O să vă surprindă, dar sunt de acord cu antevorbitorul meu. (Aplauze.)

Numai că această responsabilitate ar fi trebui să o înceapă el însuşi. Ulterior, poate şi doamna preşedinte, care la rostirea anumitor cuvinte, conform Regulamentului, ar fi trebuit să cheme la ordine oratorul respectiv.

Iar referitor la cine trebuie să aibă grijă pentru a primi la timp aceste materiale, dacă nu aţi reuşit să parcurgeţi încă Regulamentul Camerei Deputaţilor, este în sarcina, în primul rând, a preşedintelui, pe urmă a secretarului general şi, evident, a personalului tehnic în subordinea acestor persoane.

Referitor la dreptul meu la replică, pentru că în mod evident eram singura persoană care am ridicat o problemă, trebuie să vă spun că, din păcate, ca de obicei, nu spun că doamna preşedinte nu spune adevărul, ci că îşi aminteşte neconform cu adevărul lucrurile care s-au întâmplat în comisie.

O să aveţi dreptul la replică, numai că eu am depus amendamente scrise de modificare a legii, şi n-o să găsiţi acolo amendament de respingere, şi amendamentul de respingere, deci propunerea de a respinge legea, iarăşi, nu eu am făcut-o, ci un membru din Coaliţia de la guvernare, un membru PSD, care a stat lângă doamna preşedinte, în capul mesei. Nu eu am fost acel membru PSD.

Şi cei care au lipsit, în mod evident, care au dispărut ori de câte ori am încercat să dezbatem această lege - doamna Aura era mai elegantă, pentru că este doamnă, n-a spus-o clar, deşi s-a înţeles - erau membrii Grupului parlamentar al PD-L, care ori de câte ori era nevoie, părăseau ca să împingă sub cvorum această comisie.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna deputat Raluca Turcan.

Vă atrag atenţia, domnule Marton Arpad, că atunci când consider că se folosesc cuvinte ireverenţioase, voi atrage atenţia vorbitorului.

Nu mi s-a părut că domnul deputat a folosit cuvinte ireverenţioase. (Amuzament.)

Poate a fost o scăpare de-a mea, dar o să vă rog să îmi lăsaţi dreptul de a apela atunci când este cazul.

Doamna Raluca Turcan:

Mulţumesc foarte mult, doamna preşedinte.

Aşa, ca un mic detaliu, dacă membrii PD-L ar ieşi din sală, n-ar fi suficient pentru lipsa cvorumului. Dar, mă rog, poate că este un detaliu care nu este foarte important.

În acelaşi timp, înţeleg că atunci când se spune că se citează din ceva, se presupune că măcar se prezintă o variantă cât de cât aproape de adevăr din ceea ce a spus o anumită persoană. Or, a mi se spune că aş fi afirmat că legea este bună doar pentru că este făcută de deputaţii PD-L, este un mare neadevăr, deci este complet departe de ceea ce ar însemna citat.

Pentru clarificare, am spus că această lege are ca iniţiatori un număr foarte mare de deputaţi ai Partidului Democrat Liberal, dar în acelaşi timp, la baza acestei legi am avut şi sprijinul unor jurnalişti de excepţie din Radioul şi Televiziunea publică, specialişti din societatea civilă şi din instituţii internaţionale.

Aş dori, în acelaşi timp, ca parlamentari ce suntem, unii mai vechi, alţii mai noi, să păstrăm o anumită consecvenţă: consecvenţă în privinţa votului, consecvenţă în privinţa unor declaraţii.

Dacă este să mă rezum la consecvenţa votului, de exemplu, aş spune că această lege am iniţiat-o de mult, când eram în opoziţie, când eram în Partidul Naţional Liberal, şi această lege a primit votul unora din PNL, PSD, UDMR, PD la acea vreme. Deci, a fost votată în unanimitate de Camera Deputaţilor, a fost negociată şi răsnegociată cu lideri ai tuturor partidelor politice.

Singurele modificări pe care le-am făcut la legea veche, care a primit votul tuturor formaţiunilor politice, sunt unele modificări de formă, să spunem, de updatare a legii.

Aşadar, nu doreşte nimeni să bage pe gât ceva, nu doreşte nimeni să facă rău acestor instituţii, nu doreşte nimeni să sfideze contribuţia foarte importantă a parlamentarilor, ci dimpotrivă. Nu vă rugăm decât să ţineţi cont că odată, aţi afirmat că această lege este bună; odată, aţi discutat aproape articol cu articol această lege; odată, aţi dat un vot în această Cameră a Deputaţilor pentru această lege.

Ce s-o fi întâmplat de atunci? Oare ni s-a schimbat poziţia? Oare avem un om al nostru într-o instituţie şi ne temem că, poate, n-ar răspunde criteriilor de competenţă pe care le-am impus prin această lege?

Aş dori să vă mai spun un lucru: când facem o lege, legea ar fi important să fie făcută nu pentru sau împotriva unor oameni, ci pentru a îndrepta un anumit domeniu. Şi asta am urmărit, fie că acum vorbim de oameni care vin din PSD sau din alte partide şi conduc temporar aceste instituţii.

Noi vrem ca Radioul şi Televiziunea publică să funcţioneze bine, să servească plătitorii de taxă radio-tv, indiferent de cine este la putere. În acelaşi timp, mi-aş dori ca oamenii competenţi şi responsabili din aceste două instituţii să se simtă mândri că lucrează în Radioul şi Televiziunea publică; să aibă condiţiile necesare şi să nu mai planeze asupra lor suspiciunea că bani din Televiziunea publică s-au dus în altă parte.

Cum am putea oare să ne explicăm găuri de milioane de euro? Poate că dorinţa de a respinge această lege vine din teama ca unii să nu plătească pentru banii pierduţi şi irosiţi în aceste instituţii.

Domnul Mihăiţă Calimente (din sală):

Ce faceţi? Trageţi-o de mânecă să termine.

Doamna Aurelia Vasile (din sală):

Suntem cumva la dezbateri generale?

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

O să fac o rugăminte directă doamnei preşedinte care conduce aceste lucrări: să respecte regulamentele, pentru a ne respecta pe noi şi a respecta această instituţie, care pe mine mă onorează. Pe cine dezonorează şi cine se simte maimuţă, poate să se ducă acasă. Nu-i niciun fel de problemă să facem alegeri în colegiile în care s-au ales maimuţe.

Doamna preşedinte,

Vă rog mult de tot să ajungem la esenţa lucrurilor. Aici este vorba de ordinea de zi. Ordinea de zi propusă - propusă şi asumată de Biroul permanent - trebuie supusă votului plenului. Acesta este un subiect.

Al doilea subiect, în ceea ce priveşte problema legilor, nicidecum nu vrem să îndreptăm lucrurile, ci vrem să îndreptăm lucrurile spre alegerile prezidenţiale, ca să fim foarte clari. Un bun prilej învăţat în ultimul timp de unii dintre colegii noştri este când vrei să schimbi şi să-ţi pui oamenii în funcţii, modifici instituţia. Din cauza asta s-a ajuns la revenirea asupra legii.

Cu toate astea, nenumărate dezbateri în comisie n-au condus la un raport, ceea ce este inadmisibil. Şi ceea ce este şi mai grav, că în faţa dumneavoastră astăzi ni se refuză să trecem legea fără raport, când, în mod evident, raportul ne-a fost refuzat. Acest raport a fost refuzat prin tergiversări speculative regulamentare.

Stimaţi colegi,

Fiind tineri, vă urez să faceţi parte din această onorabilă instituţie a ţării - Parlamentul României. Mulţi ani, de acum încolo! Nu stricaţi regulile! Cel mai greu e să faci reguli, cel mai greu este să le respecţi, cel mai uşor e să le strici, şi nu să luaţi exemplu de la unul care le strică, chiar dacă invocă cauze nobile. Respectaţi regulile, respectaţi legile, respectaţi cutumele! Respectaţi-vă pe voi înşivă, ca să putem, într-adevăr, să facem un lucru corect şi să facem un lucru democratic.

O să închei, făcându-vă solicitarea, doamnă preşedinte, să supuneţi la vot această ordine de zi propusă, pentru că eu vă anunţ acum şi-mi asum, ca membru al Comisiei de regulament, această declaraţie public: sistemul de trecere a unei legi prin adoptare tacită o să cer să fie exclus din Regulamentul Parlamentului României. O să cer să fie exclus, pentru că acest sistem a fost iniţiat şi introdus în momentul procesului de integrare, când am avut nevoie de mii de legi într-o singură legislatură. Acum cred că este cazul să înţelegem că nu există, de fapt, adoptare tacită, atât timp cât nu prin tăcere oamenii ne-au trimis aici să judecăm ce e bine şi ce e rău, cu minţile noastre, şi nu cu minţile de la Grădina zoologică.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule Petru Călian, cred că-mi reamintiţi un lucru corect, că Grupul parlamentar al PD-L a solicitat timp de consultări. E adevărat.

Domnul Petru Călian:

Doamna preşedinte,

Vă rog să respectaţi regulamentul...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da, domnule deputat.

Domnul Petru Călian:

...şi să ne acordaţi acea pauză de consultări de 45 de minute. Este ora 17,18. În consecinţă, aşteptăm de urgenţă pauza de consultări.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Da. Pauză de consultări.

Vă mulţumesc. (Rumoare, vociferări.)

A solicitat 45 de minute.