Parliamentary debates

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Începem dezbaterile, stimaţi colegi şi stimate colege.

Din partea Grupului parlamentar al PD-L, dau cuvântul domnului senator Radu F. Alexandru.

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru desemnat,

Distinşi membri ai echipei guvernamentale,

Stimaţi colegi,

Două sunt raţiunile pentru care vin astăzi în faţa dumneavoastră, în pofida refuzului permanent al parlamentarilor PSD, PNL, UDMR, de a angaja un dialog cu domnul Lucian Croitoru, prim-ministru desemnat.

Prima raţiune ţine de convingerea Partidului Democrat Liberal că, în situaţia de criză economică gravă cu care ne confruntăm, trebuie făcute în continuare toate eforturile pentru a ieşi cât mai repede dintr-o criză politică ce întreţine şi sporeşte costurile crizei economice.

Demiterea Guvernului Boc, inatacabilă din punct de vedere al legalităţii, ar fi putut fi un obstacol lesne de depăşit, dacă PSD, PNL, UDMR ar fi fost dispuse să respecte Constituţia şi să recunoască dreptul preşedintelui ţării de a desemna prim-ministrul.

Aţi obstrucţionat din prima clipă procedurile declanşate, aţi refuzat orice dialog cu prim-ministrul desemnat, aţi transformat audierea membrilor Cabinetului Croitoru într-o parodie, declarând cu cinism greu de egalat că nu vă interesează competenţa, câtă vreme este vorba de un vot prin excelenţă politic.

În virtutea acestui raţionament, aţi picat oameni de un bilanţ profesional demn de toată admiraţia şi astăzi, acum, din nou, aţi declarat că aţi venit la această şedinţă comună a Parlamentului României cu o singură variantă în minte: să vă opuneţi prin votul dumneavoastră formării unui nou Guvern de care România are atâta nevoie.

Şi, mai departe, ce se va întâmpla cu această ţară mâine şi poimâine şi în zilele care urmează? Ce se va întâmpla cu cetăţenii României de grija cărora vă declaraţi atât de preocupaţi şi pe care îi abandonaţi în momente de grea cumpănă?

Aşa cum bine ştiţi, delegaţia Fondului Monetar Internaţional condiţionează eliberarea celei de-a treia tranşe de adoptarea a trei legi obligatorii: bugetul, responsabilitatea fiscală, pensiile publice.

Cine va fi interlocutorul Fondului Monetar Internaţional care se va angaja în numele României, dacă în continuare ţara nu este guvernată de o echipă a cărei legitimitate a fost confirmată de Parlament?

Stimaţi colegi,

Suntem într-un moment în care nu ne mai putem ascunde în spatele cuvintelor şi în care deciziile politice pe care le luăm vorbesc în modul cel mai clar despre responsabilitatea şi despre cinstea fiecăruia dintre noi.

"Ţărişoară" şi "fraţi români" sunt trompetele de bâlci pe care le-aţi preluat din recuzita inegalabilului Caragiale şi cu care acum încercaţi să prostiţi lumea. În fapt, nu urmăriţi decât un singur lucru: evacuarea lui Traian Băsescu din Palatul Cotroceni! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.) Şi orbiţi de ură şi de furie ajungeţi să comiteţi acte de o gravitate cu totul ieşită din comun.

Cea mai odioasă probă ne-a oferit-o recent conducerea BNS, Blocul Naţional Sindical, care în discuţiile cu delegaţia Fondului Monetar Internaţional a cerut să nu acorde României cea de-a treia tranşă, pentru că Guvernul nu şi-ar fi respectat angajamentele asumate şi pentru a da o lecţie clasei politice.

Cine sunt conştiinţele sindicale care au cerut sancţiunile acestea împotriva României? Deputatul PSD de Constanţa şi vicepreşedinte al Blocului, Matei Brătianu şi preşedintele BNS Dumitru Costin, administratorul trustului Realitatea-Caţavencu, proprietar Sorin Ovidiu Vântu.

Care pot fi consecinţele economice ale unor asemenea demersuri, până şi un elev de liceu şi le imaginează.

Perspectiva care dă, însă, măsura exactă a abjecţiei comise este, de fapt, folosirea oricăror mijloace pentru sporirea tensiunilor sociale.

Nimic nu este prea mult, nici un sacrificiu nu este prea mare, chiar şi suferinţa lesne previzibilă a electoratului, doar, doar să scăpăm de Băsescu. Clamaţi la infinit majoritatea parlamentară de 65%!

Care este programul vostru comun, stimaţi colegi? Care este viziunea, care sunt soluţiile pe care le avansaţi?

Nu există decât un singur liant care vă ţine legaţi zi şi noapte şi liantul acesta se numeşte, repet, ura. Ura împotriva lui Traian Băsescu. Dar pe ură şi din ură nu s-a născut niciodată ceva care să dureze. Nu am veleităţi de profet, dar sunt sigur că în ziua în care Traian Băsescu va fi reales preşedintele României, dumneavoastră, majoritatea, 65% veţi pupa Piaţa Independenţei cu aceeaşi rapiditate şi cu aceeaşi dăruire cu care v-aţi grupat astăzi şi vă veţi exprima disponibilitatea de a sluji România (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.) la guvernare, cu un prim-ministru PD-L.

Stimaţi colegi,

Cea de-a doua raţiune pentru care Partidul Democrat Liberal a considerat necesar să venim astăzi în faţa dumneavoastră ţine de apelul pe care-l facem oamenilor oneşti şi într-adevăr responsabili din rândurile parlamentarilor PSD, PNL, UDMR.

Aţi fost constrânşi până la umilinţă să votaţi în comisiile permanente împotriva celor care, pe parcursul audierilor, şi-au probat cu brio capacităţile profesionale.

Aţi fost constrânşi şi v-aţi supus, dar aceasta nu v-a împiedicat să strângeţi mâna şi să-i felicitaţi, mai mult sau mai puţin la vedere, pe oamenii în fruntea cărora domnul Croitoru se angajează să gestioneze interesele României, într-o perioadă atât de grea.

Astăzi aveţi posibilitatea să faceţi un gest cu adevărat demn de un om politic, în sensul cel mai nobil al cuvântului, să daţi ascultare conştiinţelor dumneavoastră.

George Duhamel, unul dintre marii scriitori ai Franţei moderne nota undeva: "Specia umană fiind, de regulă, incorigibilă, marile spirite se recunosc prin capacitatea de a-şi îndrepta greşelile".

Stimaţi colegi,

Onoraţi-vă libertatea şi daţi votul vostru Guvernului Croitoru. Este un gest cu care sunteţi datori României.

Dumnezeu să vă dea gândul cel bun!

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L).

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator Radu F. Alexandru.

Din partea Grupurilor Alianţei PSD+PC vă rog să-mi permiteţi să adresez mesajul nostru de la pupitrul Parlamentului. (Coboară la tribună).

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Domnule prim-ministru desemnat,

Domnilor miniştri desemnaţi,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Trăim astăzi o scenă de teatru absurd.

Probabil că nu vrem să ne dezicem de moştenirea unui Urmuz sau Eugen Ionescu.

Nu există precedent în istoria parlamentarismului democraţiilor consolidate, ca un grup minoritar să propună cu obstinaţie unei majorităţi parlamentare o soluţie care nu este nici oportună şi care în primul rând nu este nici măcar democratică.

există undeva, în vreun Parlament din Europa sau din alte ţări cu democraţii avansate, o situaţie mai absurdă decât cea în care o majoritate constituită, masivă, de 65%, cu o propunere de candidat de prim-ministru în persoana domnului Klaus Iohannis, care a fost bine primit şi de opinia publică şi bine receptat în străinătate.

Teatrul absurd nu îşi mai are locul în România! Şi într-un fel vreau să spun că regret. În afara acelor miniştri de profesie de la PD-L care au pielea mai tăbăcită şi mai groasă, că aşa este viaţa, dar, într-un fel, un număr de oameni, care sunt, în felul lor, buni profesionişti, au fost obligaţi, ademeniţi sau în mod cert împinşi să intre într-un joc în care vor ieşi şi cu reputaţia şifonată, vor ieşi până la urmă după o efemeră perioadă de glorie în faţa mass-mediei înapoi în instituţiile de unde au provenit.

La ceea ce asistăm astăzi în Parlament, la ceea ce asistăm de câteva bune săptămâni de când Guvernul Boc a rămas singur la guvernare, atmosfera de frică, tensiune, de intimidare şi şantaj pe care regimul Băsescu - Boc le impun României este atmosferă de agonie, de regim de sfârşit de domnie.

Şi este şi o veste bună: mai sunt patru săptămâni, patru zile şi nouă ore până pe 6 decembrie, când românii îşi vor putea alege un nou preşedinte şi să avem un guvern cu o majoritate solidă care să reclădească încrederea în România şi să redea românilor speranţa că putem să depăşim această criză. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD+PC.)

Continuă în aceste zile şi am auzit şi din vocea respectatului nostru coleg senator jocul de-a cine este vinovat pentru criza politică, episodul III.

Credeţi că mai putem să ascundem faptul că această criză politică provocată în mod premeditat şi cinic de către actualul preşedinte nu reprezintă cel mai grav atentat la stabilitatea economică şi socială a României? Crede cineva că un personaj politic care şi-a făcut din participarea la fiecare guvernare, de la guvernarea CDR la guvernarea Alianţei DA şi la guvernarea PD/L-PSD o profesie în a dărâma guverne, îi crede cineva pe domnul Băsescu şi domnul Boc că, de fapt, în spatele acţiunii de eliminare a PSD de la guvernare nu s-a ascuns un calcul de a avea accesul la butoane, la resurse pentru alegerile prezidenţiale?

Da! Vorbeaţi de cinste şi de onoare, domnule senator Radu F. Alexandru. Cinste şi onoare înseamnă emisar în timp de noapte, mergând la parlamentarii altor partide, cu promisiuni de corupere, de şantaj şi intimidare?

Cinste şi onoare e să umblaţi în miez de noapte şi să încercaţi să deturnaţi voinţa suverană şi democratică a unei majorităţi de 65%?

Ruşine să vă fie! Asta nu e democraţie şi masca a căzut de pe faţa PD-L! Poate că este şi un lucru bun, poate că este şi un lucru bun! Este prima oară când guvernaţi singuri.

Întrebaţi oamenii de afaceri din teritoriu. Întrebaţi cum daţi banii pe care statul îi datorează firmelor româneşti pe criterii politice. Întrebaţi cum încercaţi să intimidaţi şi să daţi t.v.a.-ul înapoi, exclusiv pe criteriul contribuţiei la campania prezidenţială a lui Băsescu.

În acest moment v-aţi discreditat iremediabil şi adevărata faţă a regimului Băsescu - Boc - Udrea se arată în aceste săptămâni şi românii ştiu şi români vor vota în consecinţă.

Ruşine! Acest tip de atitudine nu este demn de un partid democratic european. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD+PC.)

În câteva săptămâni, de când aţi rămas singuri la guvernare, aţi reuşit "performanţa" să amânaţi subvenţiile pentru agricultură, aţi reuşit să amânaţi decizia de cumpărare, pe baza hotărârii de Guvern din septembrie de vaccin antiviral de care România are nevoie, aţi reuşit doar în câteva săptămâni de guvernare să dirijaţi de o manieră cinică, în plină iarnă, resurse de miliarde de lei către primăriile dumneavoastră, lăsând Timişoara, Iaşiul, Piteştiul, Buzăul sau Oradea fără sprijin de încălzire în plină iarnă.

În câteva săptămâni v-aţi dat arama pe faţă şi într-un fel lumea va putea să vadă cine sunt cei care încearcă să mai ceară încă cinci ani de mandat.

Şi, da, aţi enunţat prin vocile cele mai autorizate care este adevăratul dumneavoastră plan economic după alegerile prezidenţiale. Preşedintele Băsescu a vorbit de 20% dintre bugetari trimişi în şomaj. A vorbit de 22% t.v.a. la anul. Domnul Stolojan a vorbit de întreruperea plăţii pensiilor şi salariilor.

Acest Guvern, acest regim nu merită să mai conducă România şi reprezintă un risc politic, social şi economic şi de reputaţie internaţională a României. Şi despre aceasta este vorba astăzi în Parlament şi în următoarele săptămâni.

În acelaşi timp, vreau să fac un apel către toate partidele parlamentare. Avem, într-adevăr - şi domnul Croitoru a subliniat cu justeţe acest subiect - o obligaţie de a asigura condiţiile minime necesare pentru a continua finanţarea internaţională a României.

Toţi cei care suntem aici, în sală, am fost o perioadă mai lungă sau mai scurtă în guvernarea României.

Avem obligaţia ca, într-o formulă politică şi juridică potrivită, să dăm ţării un buget pentru a permite eliberarea tranşei a doua. Fac un apel la coerenţă şi maturitate din partea majorităţii de 65% şi fac un apel la coerenţă şi maturitate din partea minorităţii care susţine Guvernul Boc, pentru a putea să găsim formula ca, până la început de decembrie, să avem un proiect de buget.

Este important şi vreau să vă asigur că ceea ce am comunicat şi mi-a fost comunicat din partea partenerilor internaţionali ai României este că viitorului Guvern, pe care-l vom instala până de Crăciun, îi va rămâne întreaga libertate ca în interiorul deficitului de 5,9% să-şi rearanjeze priorităţile în funcţie de Programul de guvernare pe care viitorul Guvern, cu o majoritate solidă, şi viitorul Preşedinte le vor arăta românilor.

Daţi ţării un buget, chiar dacă este o situaţie excepţională trebuie să avem maturitate, şi scoateţi acest subiect din partea de campanie electorală prezidenţială.

România are nevoie de acest sprijin internaţional şi este un gest de prietenie şi de încredere în România faptul că misiunea Fondului Monetar a venit la Bucureşti.

Vreau să fac un apel dintre cele mai serioase, de a nu periclita situaţia deja dificilă a României. Fac un apel la maturitate şi înţelepciune. Întreg Parlamentul României are această obligaţie.

Grupul parlamentar al PSD+PC va susţine acest demers, fără ezitare. Vom avea un buget în timp util, pentru a putea să dăm ţării finanţarea de care avem nevoie cu toţii. Indiferent cine va guverna, avem nevoie de acest sprijin. (Aplauze.)

Vreau, de asemenea, să explic ceea ce vom face imediat după votul din Parlament. Îi vom solicita actualului Preşedinte, după demonstraţia evidentă a lipsei de susţinere pentru candidaţii propuşi de PD-L şi de domnul Băsescu, reintrarea în logica democratică normală. Vom reveni cu propunerea domnului Iohannis ca prim-ministru. Şi vreau să văd ce argument ar mai putea invoca actualul Preşedinte şi cei de la PD-L, în a refuza după votul din Parlament, de astăzi, recunoaşterea elementarului joc democratic, că o majoritate are tot dreptul să propună Guvernul pe care-l doreşte.

În acest moment, responsabilitatea atârnă decisiv pe umerii actualului Preşedinte.

Dacă doreşte să aibă Guvernul Boc în continuare, să-l aibă, dar s-o spună. Din punctul nostru de vedere, gestul de azi din Parlament va reconfirma existenţa acestei majorităţi şi vom apela, în mod public, în plan intern şi internaţional pentru restaurarea unei minime decenţe democratice în România.

Poate că astăzi, fiind ziua actualului Preşedinte, să-i facem două cadouri. În primul rând, să-l lăsăm pe domnul Boc, pe doamna Udrea, pe domnul Berceanu şi domnul Videanu să fie la guvernare, pentru că aceasta este de fapt "pohta ce-a pohtit" domnul Băsescu. Şi, peste 4 săptămâni, 4 zile şi 9 ore să-i facem un alt cadou: un concediu binemeritat, de reculegere, de îndreptare şi să folosească carnetul de navigator pe care şi l-a reînnoit în această vară, probabil cu un sentiment de premoniţie pentru ceea ce se va întâmpla după 6 decembrie.

Fără ezitare, Grupul parlamentar al PSD+PC votează împotriva acestei imposturi democratice, fără ezitare susţinem primarul Klaus Iohannis, fără ezitare vom merge să eliberăm România pe 6 decembrie, de acest regim care seamănă prea mult cu regimul Ceauşescu de acum 20 de ani.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi să depăşim acest moment greu pentru România!

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze).

Domnul Mircea-Dan Geoană: (Domnul senator Mircea-Dan Geoană, preşedintele Senatului, îşi reia locul în prezidiu.)

În continuare, din partea Grupurilor parlamentare ale PNL, îl invit pe domnul senator Crin Antonescu să se adreseze plenului Parlamentului României. (Aplauze.)

Domnul George-Crin-Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Partidul Naţional Liberal, parlamentarii Partidului Naţional Liberal votează, categoric, împotriva acestui Guvern şi se pronunţă categoric împotriva acestei farse cu care suntem încă o dată confruntaţi.

Nici nu ar trebui să ne aflăm aici discutând aceste probleme. Pentru că în orice ţară civilizată, un premier desemnat, care constată că nu are sprijinul unei majorităţi parlamentare, îşi depune mandatul şi lasă locul altcuiva.

Din păcate, se pare că noi suntem pe cale să ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de statutul de ţară normală şi civilizată, pe ultimii metri ai regimului Băsescu, şi iată că de două săptămâni reprezentanţii Partidului Democrat apar la televizor, zâmbesc enigmatic şi spun că nimic nu e sigur, că poate Guvernul Croitoru trece, nu se ştie cum, poate prin magie, poate prin şantaj, poate prin corupţie şi cumpărare, pur şi simplu.

O Românie adevărată, o Românie normală ar trebui să se întrebe cum ne aşezăm mai decis şi mai trainic unul lângă altul, ca să ne rezolvăm cu adevărat problemele.

România de azi e silită să se întrebe dacă Traian Băsescu şi ai lui au reuşit să mai cumpere nişte paramentari, ca să facă guverne cum vor, cu oamenii pe care-i vor, în ciuda votului pe care ceilalţi oameni din ţara asta l-au dat.

Nu mai am nimic de spus faţă de Guvernul propus de domnul Croitoru. De ce-i e frică nu va scăpa, dar, din păcate, asta nu ne rezolvă problemele reale, problemele autentice, problemele dificile ale României. Rezolvă doar această farsă inutilă şi, într-o anumită măsură, vulgară.

Ani mulţi de acum înainte, România va trebui să aibă guverne de coaliţie. Toate coaliţiile pe care le-am avut până azi au eşuat, din păcate.

Situaţia de azi, chiar ea, este efectul ultimului, celui mai recent eşec al unei coaliţii, al celei mai mari coaliţii politice şi parlamentare şi de guvernare din 1990 până azi - Coaliţia din 2009, PSD-PD-L.

Toate aceste eşecuri au însemnat ani de stagnare, generaţii irosite şi mulţi, foarte mulţi bani pierduţi. Toate aceste eşecuri s-au datorat faptului că mulţi dintre cei care au decis la un moment dat să guverneze împreună au avut, de fapt, altceva de gând. Au vrut doar să-i distrugă pe parteneri. Se ştiau incompetenţi, erau siguri de un dezastru, dar voiau, mai mult decât orice, să arate că ceilalţi sunt de vină. Orice, în afară de o guvernare bună, în cooperare, care le-ar fi adus inclusiv profitul politic.

Dacă vom continua aşa, nu vom ajunge nicăieri. Ni se sugerează de ani de zile că soluţia la aceste coaliţii care nu merg ar fi un mare partid prezidenţial, în aşa fel încât un singur om să controleze tot, să nu mai avem scandal, şi scandalul să fie înlocuit de incompetenţa pe tăcute, de hoţia pe întuneric.

Singurul lucru bun, stimaţi colegi, al sistemului politic românesc este faptul că suntem mai mulţi, că suntem mai multe partide, că avem, totuşi, un Parlament, că suntem diferiţi şi ne putem controla unii pe alţii. (Aplauze.)

Dacă vom fi toţi în slujba unui singur om, aceluiaşi om, nimeni nu va mai fi în slujba ţării acesteia.

A venit vremea ca noi, partidele şi politicienii, să învăţăm şi să vrem să nu fim doar adversari, să nu fim doar partide nervoase ale unui sistem care se rupe în bucăţi.

Dacă vrem cu adevărat să evităm momente penibile, asemeni celui de azi, trebuie să învăţăm să cooperăm, trebuie să învăţăm să facem cu adevărat guvernări de coaliţie care să aibă rezultate, care să profite tuturor partidelor care le compun şi să profite mai ales ţării în care trăim şi vom trăi şi după ce nu mai guvernăm.

România are nevoie, din partea noastră, a tuturor, nu doar din partea noului Preşedinte, de o viziune nouă, care să adune, şi nu să împrăştie.

Ştiu foarte bine şi am văzut şi azi deja, că în zilele următoare toţi purtătorii de cuvânt ai lui Traian Băsescu vor spune peste tot că respingerea aşa-zisului Guvern Croitoru aruncă ţara în mizerie, că pensiile şi salariile sunt în primejdie şi probabil chiar că gripa circulă mai repede din cauza asta.

Deşi ţara are o majoritate şi, dacă am proceda cum se procedează în toată Europa, în Anglia, în Germania, în Cehia, în Franţa, unde vreţi, oriunde în Europa, am fi avut un guvern stabil de mai bine de o lună. Dar noi nu procedăm ca în Europa, noi trebuie să procedăm ca în ţara lui Băsescu şi aşteptăm ca 30% din Parlament să numească Guvernul, ne mirăm ca asta nu se întâmplă şi dăm vina tocmai pe cei care vor proceduri şi reguli normale.

Câtă vreme vom mai accepta, dragi colegi parlamentari şi stimaţi compatrioţi, ca un singur om să încerce să ia ostatice salariile şi pensiile noastre? Să ia ostatică sănătatea noastră? Să ia ostatice şi sărbătorile de iarnă şi să ni le dea înapoi numai dacă acceptăm voinţa sa abuzivă, anormalitatea şi ilegalitatea?

Astăzi, într-o ţară normală, ar fi trebuit să spunem "La mulţi ani!" şi să ne gândim la ziua Preşedintelui. Dar realitatea ne impune să ne gândim nu la ziua Preşedintelui, ci la noaptea României, pe care o trăim cu toţii.

Avem nevoie de o altă politică, una capabilă să asigure guverne întregi, şi nu miniştri cu jumătate de normă.

Votul de azi - respingerea unei malformaţii politice fără precedent şi fără corespondent în Europa - este un moment de normalitate într-un ocean politic de aberaţii.

Este rolul nostru ca în lunile următoare să extindem normalitatea la scara întregii ţări.

Sincer, vă spun încă o dată că nu înţeleg, dincolo de orice joc politic, dincolo de orice context electoral, nu înţeleg, domnule Croitoru, şi nu înţeleg, domnilor care-l însoţiţi pe domnul Croitoru, ce căutaţi azi aici? Aici este Parlamentul României! (Aplauze.)

Parlamentul României s-a pronunţat clar, la consultările cu Preşedintele României, la discuţiile cu dumneavoastră, domnule Croitoru, printr-o hotărâre votată în Parlament de o majoritate absolută, s-a pronunţat limpede - acordă încredere altcuiva, şi dumneavoastră v-a solicitat să depuneţi mandatul. Pentru că nu puteţi deveni prim-ministru al României fără învestirea de către Parlament.

Faptul că dumneavoastră sunteţi prezent azi aici, în ciuda tuturor acestor lucruri, îmi arată că dumneavoastră şi - mai periculos! - oamenii politici care vă însoţesc, în frunte cu un om politic pentru care eu am păstrat mereu consideraţie, şi anume domnul Vasile Blaga, ne spun din două una: fie că în România nu mai contează Parlamentul şi noi suntem de decor aduşi aici, fie că dumneavoastră mizaţi pe şantajarea sau coruperea unor parlamentari.

Asumaţi-vă explicit acest lucru şi spuneţi: stimaţi parlamentari, sau domnilor, sau cum doriţi, pe mine m-a trimis Traian Băsescu în misiune şi eu de asta sunt aici; nu mă interesează ce votaţi voi! (Aplauze.)

A fost un domn pe aici - domnul Radu F. Alexandru, că poate are vreo replică -, un domn care nu mă mai deranjază de mult, dar care a vorbit azi încă o dată, cu gura plină, la figurat, despre onoare şi libertate.

Domnule Radu F. Alexandru, domnule senator, faceţi-vă datoria! Faceţi-vă numărul! Din asta trăiţi! Politiceşte. Lăudaţi-l pe domnul Băsescu, pe doamna Udrea, pe domnul Croitoru, pe cine mai trimite! Dar nu mai îndrăzniţi să mai deschideţi gura din condiţia unui slujitor al unei persoane abuzive şi de membru al unui partid care încercaţi să impuneţi o dictatură, încă o dată vă spun, vulgară în România şi în Parlament, să vorbiţi despre onoare şi libertate. (Aplauze.)

Am petrecut ani buni, în prima parte a anilor '90, luptând, ca parlamentar, împreună cu atâţia alţi colegi, pentru apărarea, instituirea şi apărarea drepturilor minorităţii: minorităţilor etnice, minorităţilor politice. S-au impus greu în România. N-am crezut să ajung în 2009 să lupt pentru drepturile majorităţii. (Aplauze.) N-am crezut să ajungem în 2009 să pledăm pentru ideea că o majoritate are, în cadre constituţionale şi în cadre parlamentare, dreptul de decizie, chiar dacă nu e acceptată, aprobată sau plăcută de stăpânul dumneavoastră - Traian Băsescu.

Este cel mai ruşinos moment pe care l-am trăit în aproape 17 ani în Parlamentul României şi îmi pare rău că unul dintre partidele care nu se numeşte bolşevic, care nu se numeşte partidul lui Băsescu, ci se numeşte Partidul Democrat şi face parte dintr-o familie politică europeană respectabilă - Partidul Popular European - se pretează la o asemenea atitudine, la un asemenea comportament şi la un asemenea discurs.

În fine, important este, în acest moment, nu doar să răspundem cum se cuvine unor asemenea tentative şi unor asemenea farse de prost-gust, pentru că e, politiceşte, de prost-gust, domnule Croitoru şi domnule Blaga.

E nevoie să găsim soluţii. Noi, cei din Partidul Naţional Liberal, am căutat soluţii, am găsit soluţii, am găsit o persoană, Klaus Iohannis, gata să-şi asume misiunea de a alcătui un guvern acum, pentru a rezolva toate problemele pe care dumneavoastră - şi nu noi, liberalii - le-aţi generat în anul 2009 în România. Am construit o majoritate şi suntem gata să operăm această soluţie.

Îi spun pur şi simplu "La mulţi ani!", pentru că este ziua domniei sale, Preşedintelui Traian Băsescu, şi-i cer, încă o dată, în al doisprezecelea ceas, să-şi facă datoria de Preşedinte. Datoria sa de Preşedinte nu este de a face ce vrem noi - şi nu i-am cerut niciodată asta -, ci este de a face ceea ce e raţional şi necesar pentru România.

Noi, liberalii, deşi nu am negociat noi Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, deşi nu am fost parte a Guvernului şi a coaliţiei majoritate PD-L-PSD, atunci când acest acord s-a încheiat, deşi nu am fost parte şi nu am fost niciodată ascultaţi atunci când Guvernul acela şi coaliţia aceea au guvernat în aşa fel încât au pus, practic, sub semnul întrebării acest acord cu Fondul, venirea acestei tranşe, deşi nu am făcut toate aceste lucruri, suntem gata să facem ce putem noi, şi anume, să asumăm, în mod public, că vom susţine în Parlament un buget care se va construi pornind de la ţinta de deficit şi de la celelalte constrângeri sau indici macro-economici conveniţi cu Fondul Monetar Internaţional.

Ce putem face mai mult decât atât, pentru ca în România, cei care plătesc ambiţiile lui Băsescu, campania lui Băsescu, ambiţiile noastre politice, dacă vreţi, să nu mai sufere de pe urma acestor lucruri? Spuneţi-ne! şi vom face. Un singur lucru, însă, domnule Preşedinte Băsescu şi domnilor cântăreţi la curtea Preşedintelui nu vom face niciodată, pentru că atunci nu mai are rost să facem ceva, nu vom aboli democraţia în România, de dragul ambiţiilor nebuneşti ale unei persoane!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Îi mulţumesc domnului senator.

Din partea Grupului parlamentar al UDMR, îl invit la cuvânt pe domnul deputat Kelemen Hunor.

Domnul Kelemen Hunor:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimate domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru desemnat,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

Suntem reuniţi astăzi, pentru a decide asupra cererii de învestire a unui nou Guvern, Guvern alcătuit de domnul Lucian Croitoru, persoana desemnată ca premier de Preşedintele în exerciţiu al României.

Această propunere de Guvern este rezultatul unei crize politice. La rândul ei, criza a apărut ca urmare a neînţelegerilor profunde dintre centrele de decizie ale celor două partide aflate la guvernare - PD-L-PSD.

Trebuie să spunem lucrurilor pe nume: criza nu este de acum, nu este nici de la moţiunea de cenzură; nu este nici de la demiterea domnului Nica, nu e nici din septembrie 2009. Această criză politică mocneşte în România de la sfârşitul anului trecut, când s-a format o majoritate uriaşă, cu promisiunea că ţara va fi scoasă din criză şi de aceea e nevoie de un Guvern cu o largă susţinere.

România nu numai că nu a fost scoasă din criza financiară şi economică, dar această criză a fost agravată de circul politic permanent din interiorul coaliţiei.

Am citit atent Programul de guvernare şi oferta echipei Croitoru. Aşteptam măsuri concrete şi imediate, prin care efectele crizei financiare şi economice puteau fi atenuate. Aşteptam măsuri de reducere a impozitelor şi taxelor, pentru că era necesar, este necesar să luăm povara de pe cetăţean. Aşteptam un program de guvernare prin care Executivul se angajază să facă reforme structurale fără de care România nu va fi un stat competitiv şi eficient, ci va rămâne la periferia Uniunii Europene.

Aşteptam măsuri concrete în sistemul sanitar, unde riscul de a bloca tot sistemul din cauza plăţilor neefectuate este iminent. Guvernul a fost surprins de gripa porcină, ca şi de prima zăpadă. Nu avem nici la această oră vaccinul pregătit, sistemul nu este pregătit să ofere protecţie cetăţeanului, dar e pregătit să ceară mai mulţi bani, din ce în ce mai mulţi bani.

Aşteptam de la acest Guvern şi un gest mărunt, o deschidere către minorităţile naţionale - niciun capitol, doar o propoziţie foarte scurtă; nicio ofertă la problemele specifice ale celor 19 minorităţi naţionale; tăcere totală, tăcere care, de fapt, ascunde un mesaj puternic.

Acum câteva zile, şeful statului vorbea de minorităţile etnice, comparându-le cu o perlă superbă la gâtul unei femei frumoase. Metaforă aparent măgulitoare, dar care în realitate ascunde o gândire profundă, prin care minorităţile naţionale sunt degradate la nivelul unui obiect de decor care poate să ofere plăcere estetică, dar care poate fi, la fel de bine, ţinut în vitrină sau în sertar.

Deci, acest Guvern este acelaşi Guvern care a fost demis în urma moţiunii de cenzură şi cu acelaşi program. Acest Guvern doreşte să meargă mai departe, cu aceeaşi lipsă de viziune cu care a guvernat un an de zile. Acest Guvern este un Guvern politic, cu o mască transparentă de tehnocraţi, fără majoritate, fără autoritate politică şi, până la urmă, fără răspundere politică.

Se vorbeşte de o criză politică, care putea fi rezolvată demult. Nu trebuia altceva decât respectarea principiului majorităţii; un principiu consacrat în democraţiile occidentale. Dacă acest principiu ar fi fost respectat, Klaus Iohannis şi echipa lui ar fi primit demult votul de învestitură. Şi încă nu e târziu. După votul de azi, Preşedintele în exerciţiu mai are şansa să pună capăt acestei crize politice, desemnându-l pe Klaus Iohannis în funcţia de premier. (Aplauze.)

În 2005, principiul majorităţii era bun. Era bun pentru Preşedinte. Şi, acum, vedem că nu mai e bun acest principiu.

Dacă Preşedintele ar fi aplicat soluţia înaintată - clară, transparentă, onestă - de majoritatea de 65% din Parlament, criza politică ar fi fost de mult rezolvată şi depăşită.

Şi partea cea mai supărătoare este faptul că Preşedintele dă vina pe Parlament şi pe parlamentari pentru această criză.

Practic, de aproape o lună, parlamentarii sunt ameninţaţi, mai voalat sau mai direct, cu dizolvarea Parlamentului. Oare cum se cheamă un regim politic în care Executivul bate cu pumnul în masă, în faţa Legislativului?

În 2009, nu Parlamentul a guvernat. Din păcate, nici Guvernul Boc nu a guvernat; mai mult a legiferat, a schimbat rolurile.

Doamnelor şi domnilor,

Cu alte cuvinte, folosind criza economică pe post de sperietoare, se forţează învestirea unui Guvern despre care nu ştim decât un singur lucru: este dorinţa unui singur om care, când nu mai visează o coaliţie PD-L-PSD, visează o struţocămilă teleghidată.

Criza politică este cronicizată şi menţinută artificial prin eludarea principiului clar al majorităţii şi prin ignorarea spiritului Constituţiei. Dar criza economică, criza financiară este reală, acută şi are nevoie de o reacţie urgentă şi responsabilă. Este imperios necesar ca în cel mai scurt timp să fie dezbătut un proiect de buget pentru 2010. Şi acest proiect trebuie adus în Parlament de un Guvern legitim, care să aibă o susţinere solidă.

Nu trebuie ca viitorul Guvern să ne promită lapte şi miere. Dimpotrivă, ştim cu toţii că anul 2010 va fi mult mai greu decât 2009; ştim cu toţii că Guvernul Boc, fosta coaliţie, nu a luat nicio măsură de forţă pentru a stăvili sau a restrânge efecteze crizei economice. Mai mult, împrumuturile nu s-au dus pe investiţii şi crearea de locuri de muncă, aşa cum ni se spunea înainte de a fi contractate, şi trebuie să spunem lucrurilor pe nume: banii de la FMI s-au dus pe salarii pentru liniştea Guvernului Boc.

Sunt de acord că actuala criză economică nu-şi are originea în România, dar are filiale foarte puternice şi în România. Sunt de acord că, pentru a fi oprită criza, măsurile majore trebuie luate în primul rând de marile economii ale lumii. Dar nu sunt de acord cu ideea că noi aici, în România, nu putem face nimic decât să ne împrumutăm. Nu suntem izolaţi faţă de restul lumii, dar nici nu suntem o frunză în vânt, condamnaţi înainte de proces.

Parlamentarii UDMR vor vota împotriva învestirii Guvernului propus de domnul Croitoru. Nu e vorba despre un vot pe competenţe tehnice. Este un vot pe răspunderea politică şi respectarea principiului majorităţii.

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Ni se spune, de pe o mulţime de panouri amplasate în spaţiul public, că ne e frică. Şi aceleaşi panouri sugerează că ne e frică de cineva. Nu de Dumnezeu, nu de cetăţenii care ne-au votat, nu de conştiinţa noastră, ci de o persoană anume, supradimensionată, care ne priveşte ameninţător.

Stimaţi colegi,

Avem ocazia să arătăm azi, aici, în Parlamentul României, dacă ne e frică, sau nu.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Îi mulţumesc, domnului deputat.

Din partea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

De la bun început, am să vă anunţ cum vom vota. Şi anume, vă voi anunţa că nu vom vota. Ne vom ridica în picioare, vom spune: "Prezent, nu votez".

Am fost întrebat de ce? Am fost întrebat de foarte multă lume de ce procedăm în felul acesta. Şi am să vă dau un răspuns, făcând o parabolă, nu ştiu dacă foarte fericită.

Să presupunem că suntem în evul mediu şi colega noastră, Aura Vasile, este acuzată de vrăjitorie (Râsete.) în faţa unui tribunal popular. În situaţia aceasta, nu aş vota deloc. Pentru că eu nu cred că există vrăjitorie.

Din cauza aceasta nu vom vota, pentru că regula jocului este o regulă, aşa cum spunea un coleg, paradoxală. Acelaşi coleg spunea că este paradoxal să-l susţinem pe Klaus Iohannis, care este reprezentantul grupului nostru parlamentar. Cred că paradoxal ar fi să susţinem reprezentantul altui grup împotriva reprezentantului nostru. Cred că paradoxal ar fi să considerăm că sprijinul de care se bucură Klaus Iohannis masiv trebuie ignorat; cred că paradoxal ar fi să îl lăsăm sprijinit de alţii şi însingurat în raport cu noi. Asta da, ar fi paradoxal!

Se vorbeşte foarte mult în zilele acestea, şi acum am să fac o remarcă absolut personală, nu în numele grupului, despre Acordul cu Fondul Monetar Internaţional.

Nu sunt un fan al împrumuturilor şi nu sunt un fan al acestor genuri de aranjamente. Absolut nimeni nu ne-a întrebat (şi cred că toţi suntem martori) dacă este oportun sau nu, dacă e bine sau nu, dacă există soluţii alternative, şi existau. Acum avem, da, Acordul cu Fondul Monetar Internaţional şi-l vom respecta, pentru că aşa este firesc, să-ţi respecţi cuvântul dat. Este una din trăsăturile pe care întotdeauna grupul nostru le-a promovat.

Dar, tocmai pentru a-l respecta, tocmai pentru ca lucrurile acestea care nu sunt plăcute să poată să fie făcute cu cât mai puţină durere pentru cei care, până la urmă, plătesc acest acord, adică fiecare dintre cetăţeni, este normal să avem un guvern puternic, sprijinit bine în Parlamentul şi având în fruntea lui un om cât se poate de independent, de echilibrat şi care şi-a dovedit calităţile de administrator. Şi acest om este Klaus Iohannis, pe care îl sprijinim.

Aşa cum v-am spus, va fi şi prima noastră opţiune de prim-ministru după alegerile prezidenţiale, dacă nu se va întâmpla lucrul acesta înainte, şi pe care îl considerăm o soluţie fericită şi potrivită pentru acest moment.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim domnului deputat. În continuare, din partea deputaţilor şi senatorilor fără apartenenţă la grupuri parlamentare, domnul deputat Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea deputaţilor şi senatorilor independenţi, în număr de 19, am onoarea să iau cuvântul.

În continuarea colegului de la minorităţi, am să vorbesc şi eu despre un paradox, şi anume despre un paradox legislativ, un paradox de legiferare. Cei care astăzi vor vota, respectiv Grupul PD, pentru Guvernul Croitoru, vor vota, practic, pentru încetarea definitivă a mandatului preşedintelui lor, Boc.

Cei care vor vota, respectiv PSD-ul şi ceilalţi până la 65%, împotriva Guvernului Croitoru, vor vota, practic, pentru menţinerea Guvernului Boc.

Astfel, domnule Croitoru, dacă nu va fi validat guvernul dumneavoastră, se va datora şi faptului că iată, implicit, există o susţinere de peste 65% pentru menţinerea Guvernului Boc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

În acest paradox am fost adus de înţelepciunea unor conducători de grupuri. Urmările situaţiei, pe lângă faptul că sunt hazlii, au şi urmări deosebit de grave pentru ţară. Şi, în primul rând, lipsa bugetului, lipsă care a fost invocată de toţi vorbitorii de aici. Chiar şi UDMR a vorbit despre necesitatea întocmirii unui buget de către un guvern legitim.

PSD şi-a manifestat ieri îngrijorarea şi a încercat o soluţie constituţională, şi anume o hotărâre a Parlamentului să cerem Guvernului să facă un proiect de buget. Dacă era constituţional, nu era nevoie de această hotărâre. Dacă-i neconstituţional, degeaba o facem. Din nou o mostră de înţelepciune de conducători. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

Vom ajunge în situaţia ca Parlamentul să ceară printr-o hotărâre Guvernului, chiar şi demis, să încalce Constituţia.

Noi, deputaţii şi senatorii independenţi, considerăm că este timpul să terminăm cu această stare de fapt. Să ne luăm rolurile în serios toţi parlamentarii - deputaţi şi senatori - şi să votăm pentru stabilitate, pentru că avem nevoie de un proiect de buget întocmit de un guvern legitim. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Cezar Preda.

Domnul Cezar-Florin Preda:

Stimate doamnă preşedinte,

Stimate domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru desemnat,

Stimaţi membri desemnaţi ai Guvernului Croitoru,

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Aş începe prin a face anumite, până la urmă, corecţii asupra unor adevăruri istorice care s-au spus de la această tribună.

Eu îi înţeleg pe cei trei candidaţi la funcţia prezidenţială că folosesc această tribună pentru a-şi face campanie, dar le transmit, aşa cum ei ne-au transmis nouă mesaje şi cetăţenilor României, aş vrea să transmit şi eu unul. Sunt trei candidaţi, trei loseri. Îi va bate Traian Băsescu pe toţi trei o dată. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

În ceea ce priveşte urările făcute de un candidat la Preşedinţie actualului preşedinte al României, respectuos îi spun că un bun român şi un bun creştin întâi spune "La mulţi ani!". Dar, de la un partid care, până în 2005, a fost condus de un ateu şi acum e condus de un om foarte evlavios, care am văzut că ne citeşte din Biblie, ştiu sigur că, după 6 decembrie, se va retrage la Cozia, într-o viaţă monahală. A şi declarat-o. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

S-a făcut aici o afirmaţie despre Guvernul care trebuie astăzi validat şi despre membrii săi. Şi s-a spus cu zâmbetul pe buze şi cu nasul în vânt că reputaţia fiecărui membru va fi şifonată, pentru că au vrut să lucreze pentru ţară, pentru că au acceptat - şi aş vrea nişte explicaţii aici. De ce devine şifonată reputaţia unui om valoros că acceptă să facă parte dintr-o echipă. Asta-i la mintea de cocoş a unora. Nu se întâmplă acest lucru şi cred că-i onorabil pentru orice om valoros din această ţară să facă acest lucru. (Amuzament, rumoare.)

Să nu vă agitaţi, că vă promit că n-am să cobor atât de jos cum au coborât candidaţii discursul parlamentar.

În ceea ce priveşte susţinerea pe care o aveţi, am văzut foarte mulţi şi, până la urmă, paternitatea pe care o manifestaţi faţă de domnul Klaus Iohannis, un om foarte respectat de altfel, v-aş spune o chestiune veche, românească, să ştiţi că: "Un copil cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat". Lăsaţi-l acolo, că îl lăsaţi bine şi să ştiţi că nu e corect ca unui om serios, alesul unui oraş, să-i vindeţi cioara de pe gard, lăsaţi-l cu vrabia în mână, cu ce are de făcut în următorii patru ani. Nu-l faceţi voi prim-ministru pentru trei săptămâni. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

Aş vrea să continuu legându-mă tot de o afirmaţie făcută aici că, acest guvern, acum interimar şi guvernul care va să vină, al domnului Croitoru, se va gândi cum să împartă banii, cum se dau banii. I-aş spune distinsului candidat că cel mai bine ar fi să ne întrebăm cum se dau banii la EximBank acum şi cine-i dă. Aşa trebuie întrebat şi pe urmă vedem cum se dau banii în Guvernul României.

Atunci când au ieşit de la discuţiile cu reprezentanţii Fondul Monetar Internaţional, i-au urmărit pe toţi cei trei candidaţi care au venit aici. Aveau nişte feţe serioase, responsabile, chiar jenate despre ceea ce-i apasă şi ceea ce rezultă din discuţia cu Fondul. Ştiţi cât i-a ţinut? Până au ajuns la staff-ul de campanie, unde cei pe care nu-i interesează ce-i cu România şi cei care fac asemenea construcţii, care ne duc în impasuri constituţionale, i-au convins că nu-i de interes să respecte ceea ce trebuiau să facă şi ceea ce trebuie să facem toţi în relaţia cu Fondul Monetar.

Se spunea aici de doi candidaţi că ne sprijină să facem bugetul României. Se vede că vin foarte puţin la Parlament, se vede că au foarte puţine cunoştinţe de cine are iniţiativă în ceea ce înseamnă bugetul României şi vorbesc numai aşa, ca să arate ţării că au puţină bunăvoinţă, dar sunt sigur că n-o să-i ţină mult.

Am să închei nu înainte de a discuta despre ceea ce înseamnă ostatic. S-a pronunţat aici despre faptul că preşedintele României a luat ostatici pensiile, salariile, sănătatea.

Dragii mei,

E bine când un om transparent, pe cea mai înaltă funcţie în stat, îşi asumă o responsabilitate asupra acestor chestiuni. Mai rău este că cei care sunt în spatele dumneavoastră ca şi candidaţi au luat ostatici petrolul românesc, oţelul românesc, gazele româneşti. Alea sunt, într-adevăr, pierderi irecuperabile. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

Vă rog, dragii mei, cu tot respectul, şi aici am să închei, spunând că n-am înţeles niciodată cum se pot jigni deputaţii şi senatorii unii pe alţii. Am văzut astăzi, aici, un candidat la Preşedinţia României care a jignit fără echivoc un coleg senator care, din câte ştiu eu, n-a fost pe locul trei în colegiu, ci ceva mai sus, şi cred că trebuie să ne respectăm pentru că fiecare care suntem aici vrem binele acestei ţări. Eu, cel puţin, aşa cred. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

În ceea ce priveşte acest guvern şi de ce trebuie votat astăzi.

Dragii mei,

Pentru că, aşa cum se vorbea aici de paradox, paradoxul este că, în această ţară, prin respectarea Constituţiei, aşa cum am mai spus la acest microfon, făcută de dumneavoastră pentru domnul Adrian Năstase, aceasta este ordinea constituţională firească: preşedintele desemnează un prim-ministru.

Şi atrag atenţia unui candidat, îl rog frumos să ia aminte, că nu partidele fac majoritatea la primul-ministru desemnat, ci primul-ministru desemnat face majoritatea. Să vedem dacă o are, dacă nu, cred că preşedintele nu va face ce vreţi dumneavoastră, ci va face ceea ce trebuie. Va numi, aş dori, un prim-ministru desemnat de la partidul care are cele mai multe locuri în acest Parlament. Aşa e corect.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PD-L.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Varujan Vosganian.

Domnul Varujan Vosganian:

Stimaţi colegi,

Nu vreau să fiu suspectat că nu sunt un bun creştin, deşi, vă mărturisesc, nu mi se pare locul cel mai potrivit pentru a-mi dovedi practica religioasă. Dar, pentru că ni s-a atras atenţia că cei care dis de dimineaţă nu urează la mulţi ani preşedintelui României nu sunt buni creştini, eu îi urez La mulţi ani. Şi, pentru ca să duc mai departe predica, vă spun că astăzi, împreună cu Traian Băsescu se sărbătoreşte şi Sfântul Porfirie. Sfântul Porfirie a fost un actor mincinos, care a luat în derâdere botezul Domnului, dar, care, până la urmă, după ce a părăsit actoria, s-a smerit, s-a îmbrăcat în tunică albă şi iată-l în calendarul sfinţilor. (Aplauze şi râsete.)

Nu e de râs, stimaţi colegi!

Şi, în privinţa aceasta, eu aş vrea, domnule Croitoru şi stimaţi colegi, să-mi manifest nedumerirea faţă de mesajul dumneavoastră, altminteri sobru şi plin de adevăruri adânci şi care sunt îngrijorătoare.

Domnule Croitoru,

Aveţi în Guvernul dumneavoastră şapte membri care au gestionat economia României până acum.

Vă rog eu, nu ne daţi nouă lecţii de responsabilitate!

V-am atras atenţia, stimaţi colegi, încă de la începutul anului că bugetul pe care l-aţi croit (iertaţi-mi trimiterea aceasta) nu este bugetul care trebuie şi nu-mi aduc aminte, domnule Croitoru, sincer, ca, de la Banca Naţională, cineva să fi atras atenţia că bugetul este situat în afara realităţii.

În luna iulie, cifrele au fost din nou modificate. În luna septembrie, Fondul Monetar a reevaluat indicatorii şi acum ne spune că o să ajungem chiar la un deficit de 8%.

Eu aş vrea să vă întreb: responsabilitatea cui este pentru toate acestea, astfel încât, atunci când vă prezentaţi în faţa naţiunii, explicaţi-le întâi de ce-am ajuns aici şi apoi să vedem ce-i de făcut. Pentru că dacă cei care ne-au adus până aici vor să ne şi scoată din impas, atunci ei nu vor face decât să ne îngroape mai adânc. Or, noi nu putem tolera acest lucru.

Al doilea lucru pe care vreau să vi-l spun şi aici, vă rog, aveţi miniştrii economici lângă dumneavoastră şi poate, din timpul Guvernului, ne daţi puţin să ne explice. De ce, stimaţi domni, n-aţi prezentat bugetul ţării până în 10 octombrie? Aud? De ce noi n-avem buget astăzi? Potrivit Legii bugetare, ar fi trebuit să aveţi prima lectură la începutul lui octombrie, a doua lectură până în 10 octombrie, după care să faceţi o scrisoare frumoasă şi, până în 13 octombrie, puteaţi să-l trimiteţi la Parlament.

Un căpitan de navă responsabil îşi ia toate măsurile înainte de naufragiu!

Dumneavoastră aţi aşteptat naufragiul în loc să salvaţi România înainte şi ne acuzaţi pe noi că am făcut moţiune de cenzură? Uite de aia am făcut-o! (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Deci, dacă România nu are un buget astăzi, bun-rău, în afara sau înăuntrul realităţii, este exclusiv din cauza Guvernului pe care noi l-am demis în 13 octombrie.

Al treilea lucru. Şi acum mă adresez dumneavoastră, domnule Croitoru.

Ştiţi la fel de bine ca şi mine şi ca şi alţi colegi, că mai avem nevoie de aproape 5 miliarde de euro ca să ieşim din impas. Explicaţi-le colegilor parlamentari, explicaţi ţării că, din cele 3 miliarde pe care le aşteptăm, 1,5 miliarde nu mai pot fi luate şi asta din cauza faptului că atât Comisia europeană, cât şi Banca Mondială ne-au avertizat că, potrivit procedurilor tehnice, a mecanicii interioare din instituţiile respective, orice am face, cu Porfirie cu tot, nu mai putem lua aceşti bani.

Aşadar, noi vorbim de doar jumătate din bani, pentru că jumătatea dumneavoastră aţi făcut-o să piardă iremediabil. Vorbim însă de 5 miliarde. Mai sunt încă 2 miliarde care trebuie luate şi care vor trebui luate de pe piaţă.

Deci, dumneavoastră, domnule Croitoru, ne sugeraţi să votăm acest Guvern pentru o treime din bani, dar nu ne explicaţi ce s-a întâmplat cu celelalte două treimi şi de ce trebuie să plătim.

Şi acum, aş vrea să vă spun cât ne costă faptul că dumneavoastră n-aţi făcut pasul îndărăt când trebuia. Noi v-am avertizat până acum de patru ori: o dată când am demis Guvernul, a doua oară când liderii partidelor au fost la Cotroceni, a treia oară când s-a dat hotărârea de susţinere a lui Klaus Iohannis, a patra oară când au fost respinşi colegii dumneavoastră din virtualul guvern, din acest guvern manciurian, în comisiile de specialitate. De patru ori. Dumneavoastră vreţi şi a cincea oară. Nu ştiu de unde această plăcere de a fi întruna respinşi. Dar, mă rog, eu nu discut această pornire a dumneavoastră de a vă tăbăci pielea în acest fel.

Însă, dincolo de plăcerea dumneavoastră personală de a vă chinui, vreau să vă spun că această îndărătnicie costă România peste 500 de milioane de euro. Atât va trebui să plătim dobânzi pentru banii pe care, în loc să-i luăm de la organismele internaţionale, îi luăm de pe pieţele monetare.

Nu este timp acum să facem aceste calcule, dar am să-l rog pe domnul Croitoru să ne spună dânsul la ce dobândă am putea să luăm aceşti bani pe emisiuni internaţionale şi pe pieţele monetare interne, mai ales că dânsul, ca fost reprezentant al Băncii Naţionale, chiar de aici a sugerat că ar trebui mărite dobânzile, avertizând că nu avem destui bani să acoperim aceste deficite.

Deci, stimaţi colegi, datorită dispreţului faţă de democraţie, românii plătesc 500 de milioane de euro. Chiar şi dacă noi astăzi dăm un gir Guvernului Croitoru, din aceste 500 de milioane peste 300 de milioane oricum ar trebui să le dăm fără niciun fel de reţinere şi probabil că şi restul.

Acuma, însă, vine întrebarea: dar de ce nu votăm noi acest guvern?

Am să vă spun o scurtă istorie, pe care o ştiu de la orientalii mei. Se zice că, un grup de negustori aveau de împărţit truda muncii lor, dar nu reuşeau să împartă, ieşea mereu rest. Şi atunci au lăsat pentru la noapte, să fie noaptea un sfetnic bun şi dimineaţa să împartă. Or, noaptea ce să vezi? S-a auzit fornăit de cai şi zgomot de paşi şi-au găsit pe unul din ei cu mâna până la cot în săculeţul cu galbeni. Şi l-au întrebat "Ce faci?" La care el a răspuns aşa: "Dragii mei, mie mi se pare că singurul mod în care împărţirea să fie rapidă este să iau eu toţi banii, pentru că împărţirea la unu n-are rest."

Dacă însă vom socoti că transformarea de la democraţie la dictatură, adică cineva dintre noi să bage mâna până la cot în tolba cu rânduieli şi s-o transforme în dictator numai pentru că împărţirea la unu e cel mai uşor de făcut, e o mare greşeală.

Niciodată, Partidul Naţional Liberal nu va putea accepta că o soluţie economică viabilă se poate face prin încălcarea regulilor democratice. Lucrul acesta să fie limpede. Economia este performantă când se bazează pe democraţie. Şi, în privinţa aceasta, s-a spus despre noi că suntem o majoritate ostilă, că suntem o majoritate iraţională, probabil din prea multă iubire, că suntem o majoritate de conjunctură.

Dragi colegi,

Cu unii dintre dumneavoastră mă cunosc de 20 de ani, când, vorba poetului "Eram mai tineri şi la trup curaţi." Majoritatea are nivele de competenţă: ordinară, organică şi constituţională. Majoritatea, însă, n-ave adjective. Nu există majoritate bună sau rea. Nu există majoritate eternă şi de conjunctură. Există majoritate. În clipa în care începi să pui adjective majorităţii, înseamnă că începi să ştirbeşti democraţia.

De aceea, stimaţi domni de la Cotroceni şi epigonii lor de aici, că am înţeles că sunt toţi urmaşii domnului Traian Băsescu... V-ar mai trebui şi-un Decebal, cred. (Aplauze, râsete.)

Stimaţi domni,

Majoritatea trebuie respectată ca atare, pentru că altfel o să începem ca negustorii de care vă vorbeam, să împărţim la unu. Şi nu-i bine ca, într-o ţară, unul să câştige şi ceilalţi să sufle a năduf, că prin asta am mai trecut o dată şi nu mai vrem a doua oară.

Chestiunea este ce e de făcut. Noi, astăzi, îi vom înceta acest periplu stânjenitor domnului Croitoru şi nu vom învesti acest guvern.

Problema este ce facem din clipa asta? Există încă şansa să putem evita o ofensă pe care o vom resimţi pe pieţele internaţionale din cauza plecării misiunii Fondului Monetar fără o soluţie.

Chestiunea este că noi va trebui aici să dăm o expresie de voinţă pentru susţinerea acestui acord. Unii dinte noi s-au îndoit de el la începutul anului, susţinând că argumentele Guvernului nu sunt corecte şi am avut dreptate. Guvernul şi Banca Naţională ne sugerau că avem nevoie de aceşti bani pentru a salva deficitul de cont curent al României şi noi am spus că probabil cea mai mare îngrijorare a lor este legată de incapacitatea Guvernului de a onora responsabilităţile fundamentale. Aşa s-a dovedit.

În vara acestui an, ni s-a spus o altă partitură, că banii îi va lua Guvernul, dar pentru investiţii. Nu, stimaţi colegi, Guvernul ia banii ca să plătească pensii şi salarii şi, până la urmă, dacă nu sunt bani din altă parte, trebuie s-o acceptăm şi pe asta. Însă, aş vrea să spuneţi adevărul până la capăt. Dacă nu avem buget nu înseamnă că salariile şi pensiile nu se plătesc. Ele şi în ianuarie şi în februarie se plătesc. Şi anul acesta s-au plătit, fără să avem buget.

Potrivit Legii bugetare, în ianuarie şi februarie, se alocă 8,5% din totalul anului trecut, deci practic media cheltuielilor lui 2009. Şi bani de salarii şi pensii vor fi. Problema este însă că trebuie să fim o ţară care să înţelegem datoria pe care o avem astfel încât să fim respectaţi de partenerii noştri financiari.

Şi atunci, eu vă propun aşa, pentru că este limpede că nu avem un interlocutor la Palatul Cotroceni, este limpede că nu avem, în acelaşi timp, un interlocutor pentru a crea un consens în Parlament cu Partidul Democrat, trebuie să existe o majoritate, care, printr-o declaraţie a Parlamentului, să asume indicatorii macroeconomici, să asume, de asemenea, faptul că se va face un proiect al Legii bugetului până la sfârşitul anului, să asume, de asemenea, că, în clipa în care legile de care vorbim vor fi promulgate, vor fi parte a bugetului. Nu e niciun risc în asta, pentru că toate legile de care vorbim şi cea privind Legea unică a salarizării şi cea privind structurarea agenţiilor şi cea privind responsabilitatea fiscală nu măresc cheltuielile, ci le reduc.

Aşadar, dacă noi concepem un buget chiar şi fără aceste legi, cu ele ne va fi chiar şi mai uşor. De aceea, Fondul Monetar trebuie să ştie că, în România, există un interlocutor responsabil. Trebuie să ştie că, în România, Parlamentul, pentru prima oară poate în 20 de ani, devine portavocea democraţiei şi că noi suntem cei care facem cu adevărat tranziţia de la democraţie la democraţie, având interludiu acest sfârşit de mandat al domnului Traian Băsescu.

De aceea, cred, stimaţi colegi, că e nevoie de o nouă consultare, poate chiar cu formaţiunile care au generat propunerea cu Klaus Iohannis şi eu aici mă despart de dumneavoastră în chestiunea cu "buricul", nu ştiu ce informaţii aveţi dumneavoastră legate de buricul domnului Iohannis, însă domnul Iohannis a luat de mai multe ori botezul focului şi a luat 80% la vot şi trebuie să-l respectaţi pentru asta.

Trebuie să asumăm politic aceste lucruri. Să solicităm o discuţie cu Fondul Monetar Internaţional, pornind de la grupurile parlamentare care asumă această voinţă politică şi, în acelaşi timp, să avem o consultare cu preşedintele României, unde să-i avertizăm de toate aceste pericole şi să le reiterăm voinţa noastră, astfel încât tot românul să ştie cât ne costă încăpăţânarea unui om care vrea să împartă totul de unul singur, dacă pot să spun aşa, şi care pune în pericol stabilitatea acestei ţări.

Nu uitaţi că noi, spre deosebire de domnul Traian Băsescu, vom fi aici şi în 2010. De aceea, trebuie să fim cu un minut mai responsabili decât domnia sa.

Şi încă un cuvânt la final. Nu ne acuzaţi pe noi că îl urâm pe domnul Băsescu. Eu personal nu-l urăsc. Am şi o oarecare compasiune pentru sufletul său chinuit.

Însă, să vă spun ceva, românii zic aşa: "Cine seamănă vânt, culege furtună." Meditaţi, vă rog, la aceste lucruri.

Eu vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator. Timpul alocat Grupului parlamentar al PNL a fost epuizat.

În continuare, din partea Grupului parlamentar al PD-L, domnul deputat Bud Nicolae.

Domnul Nicolae Bud:

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru desemnat,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

O vorbă biblică spune: "Ţineţi cu poporul ca să nu rătăciţi!"

Deosebirea, şi este una de fond, între candidaţii la preşedinţie care s-au adresat din această tribună şi candidatul nostru este că domnul Traian Băsescu se adresează poporului.

Stimaţi colegi,

Ne aflăm astăzi în Parlamentul României, în faţa unei alegeri dramatice între responsabilitate şi orgoliu, între interese de partid şi interesul ţării. Depinde acum de fiecare din noi pentru ce anume votează. L-am ascultat cu mare atenţie pe domnul Lucian Croitoru. Discursul domniei sale a fost un adevărat raport despre starea naţiunii, într-un moment în care finanţarea economiei a ajuns în impas.

Dacă viaţa politică ar intra rapid în normalitate, ceea ce ar presupune ca noi astăzi să-i dăm ţării un guvern cu prerogative depline, acest guvern, începând de mâine chiar, va trebui să se apuce de treabă şi să facă rost în mai puţin de două luni de o sumă în lei, echivalentă cu 3,5 miliarde de euro. Şi nu e vorba numai de a asigura plata salariilor bugetarilor şi a pensiilor, ci de a asigura toate cheltuielile curente ce sunt specifice unui sfârşit de an.

A nu asigura aceste cheltuieli, înseamnă a ne asuma riscul unor probleme sociale grave şi totodată a intra cu restanţe importante în anul viitor. Când spun că Guvernul cu care se prezintă astăzi pentru votul de învestitură, domnul Lucian Croitoru este o soluţie, am în vedere faptul că el are expertiza care să-l ajute să pună un diagnostic exact în acest moment şi să găsească tratamentul adecvat. Sunt, de fapt, argumentele pe care le-a avut în vedere şi Preşedintele României atunci când i-a încredinţat misiunea de a face un guvern şi de a se prezenta cu el în faţa Parlamentului.

Întreb, aşadar, coaliţia formată ad-hoc în Parlament, dincolo de argumentul majorităţii, are şi soluţii pentru rezolvarea acestor probleme? Din câte am văzut, nici alesul acestei coaliţii şi nici cei care îl susţin nu ne-au prezentat vreo analiză a problemelor, din acest moment, prin care trece ţara şi nici soluţii acestor probleme.

Ce va fi însă, dacă noi nu vom vota Guvernul, iar banii de la instituţiile financiare internaţionale nu vor veni în acest an? Vom simţi pe pielea noastră, pe fondul crizei politice, că finanţarea economiei până la sfârşitul anului va urca până peste 5 miliarde de euro. Iată, care ar fi costul nevoilor de finanţare pentru lunile noiembrie şi decembrie, fără să avem însă vreo garanţie că România va putea aduna aceşti bani până la 31 decembrie a.c.

Este oare corect ca, votând pentru orgoliu, în loc de responsabilitate sau pentru interesul de partid, în loc de interesul ţării, să punem în pericol finanţarea economiei naţionale?

Am auzit în Parlament voci care spun că există posibilitatea de a se găsi o cale inedită ad-hoc, pentru ca bugetul pe 2010 să primească votul corpului legiuitor până la 10 decembrie. Cred oare cei care visează un buget fără Guvern, că problema bugetului se rezumă la simpla trecere a legii prin Parlament?

Am desprins din analiza excepţională, pe care a prezentat-o în faţa noastră premierul desemnat, cât de complexe, cât de multe şi cât de greu de soluţionat sunt problemele de finanţare a economiei româneşti şi, mai ales, a deficitului bugetar. Am reţinut un tablou sintetic. Recesiunea a restrâns puternic în 2009 veniturile bugetare.

În acelaşi timp, numeroase acte normative, unele înglobând promisiuni făcute în campania electorală din 2008, au dus la creşteri de salarii bugetare, de pensii şi de ajutoare sociale, ce au umflat şi mai mult cheltuielile.

Grea problemă. Veniturile scad, cheltuielile cresc, iar deficitul bugetar trebuie să se încadreze în 7,3% din p.i.b. în 2009 şi în 5,9% din p.i.b. în 2010. Şi, iată că, în condiţiile în care FMI, pentru prima dată în 50 de ani, îşi calcă pe inimă şi admite să împartă împrumutul între BNR şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru acoperirea deficitului bugetar, noi nu suntem în stare să luăm acest împrumut, pentru că nu avem un guvern cu drepturi depline.

Stimaţi colegi,

Vă adresez respectuos întrebarea: Ne putem permite astăzi să nu dăm un vot de încredere premierului desemnat şi Guvernului pe care ni l-a prezentat? În comisii, din cei 14 miniştri numai doi au primit aviz favorabil. S-a spus, a fost un vot politic. Va fi oare acest vot repetat astăzi? Dar ce înseamnă vot politic? Un vot în care interesul de partid e pus înaintea intereselor ţării?

Stimaţi colegi,

Demnitatea şi credibilitatea ţării noastre sunt strâns legate de cele ale Guvernului său. Nici o altă logică nu poate sta în acest moment, înaintea nevoii stringente a ţării de a-i da un guvern care să-i asigure grabnic finanţarea. Dar, asta depinde de votul dumneavoastră de astăzi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnului deputat.

Îl invit, în continuare, la cuvânt pe domnul deputat Oprea Gabriel, din partea Grupului parlamentarilor independenţi.

Domnul Gabriel Oprea:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi colegi,

Astăzi, poate mai mult decât oricând, România are nevoie de echilibru. Cunoaştem cu toţii faptul că traversăm o perioadă dificilă din punct de vedere economic, o perioadă în care românii au nevoie de soluţii.

Prioritatea României, în acest moment, o reprezintă finanţarea externă a economiei. Cu toţii avem nevoie de linişte şi de stabilitate, avem nevoie de un guvern, un guvern care are capacitatea să gestioneze problemele create de această criză, un guvern care să ne propună un buget viabil, un guvern care să ne aducă soluţiile cele mai potrivite pentru ţară.

Cabinetul propus de Lucian Croitoru, un tehnocrat cu expertiză financiară la nivel înalt, desemnat pentru funcţia de prim-ministru, este format din oameni valoroşi, profesionişti, în toate domeniile pe care le vizează. Un guvern format din specialişti este răspunsul cel mai potrivit pe care îl putem oferi organismelor financiare. Este tot ceea ce este necesar pentru a depăşi cu bine această perioadă dificilă.

Vă invit să lăsăm la o parte neînţelegerile, interesele şi confruntările politice, justificate de altfel, fiindcă suntem în campanie electorală şi să privim spre România. Să privim spre români, spre oamenii care, prin voturile lor, ne-au trimis aici să le reprezentăm interesele, să acţionăm în numele şi pentru binele lor.

Astăzi, în plină campanie electorală, interesele lor sunt singurele care trebuie să conteze. Ei s-au săturat de conflictele de la televizor şi aşteaptă de la noi rezolvarea problemelor, aşteaptă ca noi să facem dovada înţelepciunii noastre de aleşi ai poporului. Să le dăm deci un Guvern. Să lăsăm numai interesul naţional să ne ghideze atunci când vom vota astăzi.

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În numele parlamentarilor independenţi din Senat şi Camera Deputaţilor, suntem 19 la număr, noi o să sprijinim Guvernul propus de premierul desemnat Lucian Croitoru. (Aplauze.)

Noi vom vota astăzi, atât eu cât şi colegii mei, pentru echilibru şi pentru progres, cu speranţa că va fi ultima zi a crizei politice din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Ultimul vorbitor înscris pe lista noastră, din partea Grupul parlamentar al PD-L, domnul deputat Adrian Gurzău.

Domnul Adrian Gurzău:

"Dumnezeu a creat totul din nimic, dar nimicnicia se mai vede chiar şi acum." Aceste vorbe nu sunt ale mele, dar vi se potrivesc perfect.

Mă uit la dumneavoastră şi văd cum disperarea a atins cotele obrăzniciei, ale impertinenţei, ba, chiar le-a întrecut şi au devenit nesimţire pură. (Vociferări.)

Cum putem uita, atât de relaxaţi, ce promisiuni mincinoase se servesc călduţe unui popor, ce în viziunea PSD-ului şi a PNL-ului ar fi format din 22 de milioane de idioţi? Asistăm la bătălia declaraţiilor, la împroşcături cu noroi, în loc să propuneţi, aşa cum face PD-L-ul, o bătălie a proiectelor. (Vociferări.)

Iată liniile noastre strategice, temele pentru o bătălie politică: încrederea în valori comune, consolidarea clasei de mijloc, solidaritate pentru cei aflaţi în nevoie, eficienţă în economie, beneficii de la Uniunea Europeană, modernizarea agriculturii şi a satului. Dar, bineînţeles, aceste temeri pentru dumneavoastră nu contează, ceea ce contează este cum să murdăriţi şi acest guvern, cum să-l discreditaţi, cum să nu-l votaţi.

Aţi uitat, domnilor, sau nu aţi ştiut niciodată că cel ce azvârle cu noroi pierde teren? Cum să reconstruim încrederea oamenilor, zdruncinată de ieşirea PSD-ului de la guvernare, cu consecinţe directe din partea FMI-ului? Nu este stabilitate politică, nu primiţi bani. Iată cum trădarea, minciuna sau şmecheriile de campanie ne afectează pe toţi. Nu pot să nu observ că toate partidele care au făcut coaliţie cu PD-L s-au dovedit, în final, nişte pietre de moară la gâtului unui partid ce e sortit să lupte singur. (Rumoare.)

Nu spun că nu sunt oameni de valoare în celelalte partide, dar comanda partidului e în mâna unor inşi imprevizibili, fără cuvânt, onoare şi scrupule. Atunci, vă întreb, cum poţi să construieşti ceva cu cineva care în loc să-ţi dea, cum se spune între constructori, cărămida la mână, îţi pasează din când în când dinamita şi apoi se felicită între ei că au dărâmat casa? Cât de acreieraţi sunt cei care pot crede că reţeta hai să-l facem pe Băsescu răspunzător pentru răul din lume va ţine?

De la gripa porcină, trecând prin lipsa hârtiei igienice din Parlament şi până la simpla venire a toamnei, noi toţi ştim cine e de vină. Băsescu!

Domnilor,

Sunteţi ridicoli! (Vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL şi PSD+PC.)

Când spun ridicol, mă gândesc în special la domnul Mircea Geoană şi promisiunile acestuia care ne arată clar că domnul Geoană are la fel de multă coloană vertebrală ca un ecler de ciocolată. (Hohote de râs în sala de şedinţe; Aplauze).

Din păcate pentru domnia sa, chiar dacă ar participa singur în turul al doilea, tot ar pierde. (Aplauze.)

Sunt convins că domnia sa ştie care e termenul englezesc pentru personalul pe care ni-l prezintă atât de serios şi asumat: loser.

Nu vreau să par lipsit de respect, dar cum altfel te poţi defini atunci când ieşi de sub pulpana domnului Ion Iliescu, acest "triumf al artei îmbălsămării"?

La rândul său, domnul Crin Antonescu ăl respectă pe domnul Ion Iliescu, pentru că au evoluat pe scena politică din 90 până în prezent.

Cu alte cuvinte, nu contează cum evoluezi, ci doar să evoluezi. Adoptând această logică, poţi spune că şi infractorii evoluează. Noi tehnici, noi ţepe, noi manevre, noi tunuri, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i respectăm. (Vociferări în sala de şedinţe, în rândurile Grupului parlamentar al PNL.)

Apelul meu, către colegii parlamentari din celelalte partide, este pentru adevăr şi bun simţ.

Domnilor, spuneţi ce aţi făcut, nu ce vreţi să faceţi. Şi, mai ales, spuneţi ce veţi face concret pentru ţară, nu ce visaţi. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Cu amuzament şi cu neţărmurită preţuire domnului deputat Gurzău îi mulţumim pentru această fulminantă intervenţie.

Avem două solicitări de drept la replică din partea colegilor noştri, în ordinea în care au fost menţionate numele colegilor, îl invit pe domnul deputat Matei Brătianu.

A solicitat, de asemenea, în continuare, un drept la replică, domnul Radu F. Alexandru, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Domnule deputat, vă rog.

Domnul Matei Radu Brătianu:

Stimaţi colegi,

Am să încerc să nu mă înscriu în tonul intervenţiilor de până acum, al unora dintre ele, şi o să fac referire aici la nişte cuvinte pe care le-a revărsat de la tribună un domn cu ceva timp înainte, folosind şi numele meu. O fac asta, nu pentru domnul în cauză, ci pentru că aş vrea să ştiţi care este adevărul. A spus că Blocul Naţional Sindical a cerut FMI-ului să nu acorde a doua tranşă şi a spus că Blocul Naţional Sindical înseamnă, de fapt, Dumitru Costin şi matei Brătianu.

Pentru domniile voastre, vreau să ştiţi că subsemnatul nu mai sunt prim-vicepreşedinte al BNS din septembrie anul trecut, nu am luat parte la nici o şedinţă de Birou executiv al confederaţiei, nu ştiu dacă afirmaţia lui Dumitru Costin este urmarea deciziei vreunei structuri de conducere a BNS sau este o iniţiativă a fostului meu coleg pe care, probabil, că o v-a supune aprobării structurilor de conducere ale BNS.

Eu sunt, în continuare, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Poştă şi Comunicaţii, cu peste 30 de mii de membri, membră a Blocului Naţional Sindical. pot să vă asigur, pe toţi colegii prezenţi aici, indiferent de partidul din care faceţi parte, că cei 35 de mii de salariaţi şi membri de sindicat din Poşta Română vor rezista oricăror presiuni care se fac acum asupra lor şi nu vor face campanie electorală în timpul serviciului, pentru nici unul din candidaţi, încercând să-şi menţină neutralitatea. este problema dumnealor ce fac în afara orelor de program.

Şi, în încheiere, domnului care a făcut aceste afirmaţii de aici, de la tribună, o să-i amintesc o vorbă a românilor care spune următoarele: "Câinele moare de drum lung" şi domnul în cauză, văd că a murit de grija mea şi a lui Costin.

Ca bun creştin, aşa cum cred că este şi dumnealui, eu îl iert, îl iert şi pentru ce o să spună dacă o să mai intervină, şi-l rog pe bunul Dumnezeu să-l ajute să iasă cu bine din grija altuia care văd că-l bântuie. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnului deputat.

Domnul senator Radu F. Alexandru, un drept la replică.

Vă rog.

Domnul Radu-Alexandru Feldman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate domnule Crin Antonescu, spre deosebire de dumneavoastră, pe mine mă interesează foarte mult opiniile pe care le rostiţi, mă interesează, în egală măsură, cum mă interesează opiniile tuturor colegilor din Parlament şi de pe scena politică.

Le ascult cu toată atenţia, mă bucur când împărtăşim aceleaşi puncte de vedere şi reflectez cum se cuvine când sunt într-un dezacord. Niciodată însă nu mi-am permis să transform un adversar politic, să tratez un adversar politic, într-un duşman şi niciodată nu mi-am permis, în dialogul de idei, să arunc cuvinte grele şi să jignesc pe nimeni. Sunt de 20 de ani implicat în viaţa politică, n-am jignit şi n-am spus niciodată un cuvânt de care să-mi fie ruşine, indiferent de care era miza disputei.

Vă asigur, domnule Crin Antonescu, că se pot spune multe despre mine. Niciodată în viaţa mea nu am probat vocaţie de slugă, niciodată în viaţa mea, domnule Crin Antonescu, nu am rostit cuvinte în care nu cred, doar pentru a face pe placul cuiva care, eventual, să mă răsplătească într-un fel sau altul. Dacă aş fi avut această vocaţie, domnule Crin Antonescu, ştiţi foarte bine, am fi fost şi astăzi colegi în partidul pe care îl conduceţi.

Într-un moment în care am avut nesăbuinţa să spun cu voce tare lucruri care nu mergeau bine în partidul pe care astăzi îl conduceţi, mi-aţi dat telefon şi m-aţi felicitat pentru curajul cu care am spus acele lucruri. A doua zi am fost exclus din partid, într-o şedinţă la care nici măcar nu am fost invitat. E în ordine.

În urmă cu ceva vreme, aţi ţinut un speech extrem de interesant, ca cele mai multe din speech pe care le-aţi rostit şi spuneaţi atunci, domnule Crin Antonescu, parafrazând un ilustru om politic, Wrong or right, it's my party.

Astăzi sunt membru al PD-L. Candidatul PD-L la preşedinţia ţării se numeşte Traian Băsescu. Mi se pare elementar, mi se pare de cea mai simplă noţiune de bun simţ şi de onestitate să susţin această candidatură. N-o fac pentru a fi pe placul lui Traian Băsescu, n-o fac pentru a proba o slugărnicie de care mă acuzaţi fără nici un motiv, o fac pentru că asta este datoria pe care mi-am asumat-o şi numai în felul acesta pot să fiu corect.

Îmi pare nespus de rău, că un om de factura dumneavoastră, cu calităţile dumneavoastră, pe care le-am respectat şi le-am preţuit întotdeauna, poate să coboare o campanie electorală la un asemenea nivel.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Cu aceasta, s-au încheiat dezbaterile şi luările de cuvânt din partea grupurilor parlamentare.