Parliamentary debates

Domnul Varujan Pambuccian (prin audioconferinţă):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este ciudat că ziua naţională a unei ţări care are 4.300 de ani vechime se referă la un eveniment de acum 30 de ani, şi anume, la câştigarea independenţei faţă de Uniunea Sovietică, la ieşirea din Uniunea Sovietică a Armeniei.

Dar lucrul acesta, dacă privim puţin în istoria Armeniei, vedem că are sens. Pentru că toată istoria Armeniei a fost o luptă continuă pentru statalitate, cu momente în care armenii au avut un regat, primul fiind întemeiat acum 4.300 de ani, capitala lui fiind întemeiată acum 2.800 de ani, la Erevan, şi tot timpul fiind în lupte, fie cu perşii, fie cu romanii, fie cu arabii, fie cu turcii, fie cu mongolii, încontinuu, încontinuu fiind într-un câştig şi o pierdere a statalităţii.

Lucrul acesta face ca ultimul moment în care statul armean să devină un stat independent şi suveran să fie acum 30 de ani.

România a fost primul stat din lume care a recunoscut această independenţă şi armenii de pretutindeni îi sunt recunoscători României şi poporului român pentru gestul excepţional făcut acum 30 de ani, gest care a dat cale liberă recunoaşterii internaţionale a independenţei celei de-a doua republici armene.

Armenii au avut nenumărate regate, un imperiu şi, iată, două republici. Aceasta este a doua, căreia îi dorim toţi armenii din toată lumea o viaţă cât mai lungă, prosperitate şi o existenţă nu doar simbolică pentru, evident, toţi armenii din toată lumea - acolo se găseşte şi centrul spiritual al Armeniei, la Ecimiadzin, al armenilor; armenii au fost primul popor care a adoptat creştinismul ca religie de stat, în anul 301 -, ci şi spre folosul lumii întregi. Pentru că asta a fost vocaţia poporului armean, dintotdeauna, un popor de meşteşugari.

"Armean" este o denumire care a fost dată prima dată de către arcadieni, dar noi ne spunem "hay". "Hay" înseamnă "oamenii fierului". Pentru că prima îndeletnicire fundamentală a armenilor a fost prelucrarea metalelor.

Şi ca un popor de... industriaşi, să spunem, dacă putem considera o industrie, dintotdeauna, aceasta, a prelucrării metalelor, ca un popor de intelectuali şi ca un popor extrem de ataşat valorilor creştinismului.

Cred că acest popor, care a fost, tot timpul, înjumătăţit, aproape ras de pe faţa pământului şi care s-a încăpăţânat nu doar să supravieţuiască, dar să se dezvolte, în puţinele momente de istorie liniştită pe care le-a avut, sper ca aportul pe care l-a avut până acum, în toată istoria lui, la bunul mers al speciei din care facem parte, să continue la fel şi să-şi arate roadele la fel cum şi le-a arătat până acum.

Îi mulţumesc încă o dată poporului român şi României, pentru două evenimente care au marcat istoria noastră, şi anume salvarea refugiaţilor din genocidul armean din 1915 şi recunoaşterea celei de-a doua republici armene, ca prim stat care a făcut acest gest.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Mulţumim şi noi, domnule Pambuccian.

Cred că sunt în asentimentul dumneavoastră să urăm şi noi la mulţi ani poporului armean, cu ocazia Zilei Naţionale a Republicii Armenia.

Şi vă propun să mergem mai departe.

Intrăm în ordinea de zi, cu dezbaterea iniţiativelor legislative.