Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Înainte de a trece la dezbateri, vă informez că, în şedinţa Birourilor permanente reunite, s-a stabilit ca luările de cuvânt să se limiteze la 10 minute, din partea grupurilor parlamentare din Senat şi Camera Deputaţilor. În consecinţă, permiteţi-mi să trecem la dezbateri.

Dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat şi Umanist, domnului deputat Viorel Hrebenciuc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule prim-ministru,

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

În istoria fiecărui stat, au existat momente şi acţiuni decisive pentru evoluţia ulterioară.

În momentul de faţă, sunteţi de acord cu mine, integrarea în organismele euro-atlantice reprezintă, pentru România, un obiectiv fundamental, iar rolul nostru, al clasei politice este acela de a fructifica oportunităţile care ni se oferă în anul 2002. Cred că anul 2002, pentru România, este anul astral, comparabil ca încărcătură emoţională, ca încărcătură istorică, cu anul 1918, când nu numai că s-a îndeplinit idealul de veacuri al poporului român, al unităţii naţionale, dar a început şi procesul de racordare a României, cu statut de partener real, la valorile, la sistemul de valori europene.

În acest context, ţin să declar, în numele Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, că problemele integrării României în structurile euro-atlantice nu au culoare politică şi repet acest lucru pentru stimaţii noştri colegi din opoziţie: problemele integrării României în NATO nu au culoare politică. Mai mult, cred că sunteţi de acord cu mine, că toţi cei care reprezentăm partidele parlamentare aici, întreaga clasă politică, avem mandatul poporului român pentru înfăptuirea obiectivului fundamental al anului 2002: integrarea în NATO. De aceea, Grupul parlamentar Social-Democrat şi Umanist salută Declaraţia cu privire la politica Guvernului pentru pregătirea aderării României la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi apreciază că este un gest de maximă responsabilitate, un gest cu semnificaţii majore în procesul de integrare a ţării noastre în structurile euro-atlantice.

Această declaraţie pe care am audiat-o cu toţii reflectă, totodată, hotărârea de a face eforturi suplimentare pentru îndeplinirea tuturor criteriilor politice, economice şi sociale necesare în procesul integrării. Acest efort nu este şi nu poate fi doar al Executivului, este un efort al întregii societăţi şi trebuie să-şi găsească exprimarea în legile adoptate de către noi în Parlament.

Este evident că, de la preluarea mandatului de către Guvernul PSD, au avut loc progrese notabile în reforma şi restructurarea economică, în reforma instituţiilor statului, progrese recunoscute ca atare de organismele internaţionale şi de statele democratice.

Sunt convins că ne aflăm pe drumul cel bun şi ţara noastră are, într-adevăr, o şansă istorică. Drumul nostru este spre consolidarea democraţiei şi spre stabilitate şi este un drum ireversibil.

Ultimele luni au marcat o percepţie corectă a progresului României în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de aderare la Alianţa Nord-Atlantică, în special în noul context internaţional creat după evenimentele tragice din 11 septembrie 2001.

Anul 2001 a fost un an ce a marcat schimbări majore în politica mondială, un an cu tragedii şi conflicte, un an în care lumea a înţeles amploarea ameninţării terorismului. A fost, însă, şi un an care a impus redefiniri şi întregiri ale conceptului de securitate colectivă, într-un context global pe care întreaga lume îl traversează cu emoţie astăzi.

Se încheie, acum, un ciclu istoric al tranziţiei de la lumea confruntării către cea a solidarităţii, de la războiul rece la cooperare, iar rolul geo-strategic pe care-l are România devine din ce în ce mai important, ca legătură necesară între nordul, centrul şi sud-estul Europei, cu acces la Marea Neagră şi la rutele comerciale din Caucaz şi Asia Centrală.

În această perspectivă, Parlamentul României are un dublu rol: pe de o parte, acela de a asigura cadrul legislativ pentru reforma economică, iar pe de altă parte putem avea o contribuţie majoră, prin diplomaţia parlamentară, în efortul de a ne alătura organismelor europene şi euroatlantice. Contribuţia fiecăruia dintre noi, printr-o prezenţă activă la organismele parlamentare internaţionale, prin întâlniri bilaterale şi delegaţii mixte, printr-un demers coerent şi unitar, poate deveni şi sunt convins că va deveni semnificativă.

În cadrul Parlamentului, am luat unele decizii majore pentru comportamentul României, ca membru de facto al Alianţei, şi ţară implicată activ în lupta împotriva terorismului. Totodată, în plan legislativ, am dovedit hotărâre şi consecvenţă în adoptarea cadrului juridic esenţial, pentru a ne asigura prezenţa alături de ţări ale căror valori le împărtăşim.

A fi europeni şi a ne sincroniza la ritmul de dezvoltare al Europei înseamnă reguli, înseamnă respectul legii, seriozitatea îndeplinirii angajamentelor asumate, ştiinţa de a negocia în interesul cetăţenilor, perseverenţă pentru a ne duce la îndeplinire obiectivele. De aceea, cred că sunteţi de acord cu mine, criminalitatea organizată nu trebuie să fie tolerată sub nici o formă. De aceea, reforma administraţiei este o prioritate, de aceea, privatizarea şi economia de piaţă transparente sunt criterii pentru accelerarea aderării.

Prin transparenţă instituţională şi stabilitate legislativă, dublată de voinţă politică şi angajamentul societăţii civile, pot fi continuate reformele economiei şi armatei, dar, totodată, pot fi combătute eficient fenomene precum corupţia şi traficul cu fiinţe umane şi pot fi asigurate drepturile copilului şi drepturile minorităţilor.

Guvernul, prin primul-ministru, ne-a prezentat astăzi un plan coerent de acţiuni prioritare. Aceste priorităţi, şi repet priorităţi, reprezintă o continuare a efortului legislativ pe care l-am făcut cu toţii în ultimele luni şi vin să confirme, încă o dată, angajamentul nostru ireversibil pe calea integăririi în structurile europene şi euroatlantice.

Planul naţional de anticorupţie îl vom susţine prin adoptarea unei legi referitoare la conflictul de interese, care să prevadă condiţii stricte, de care oficialii din administraţia centrală şi locală se disociază, pe parcursul mandatului, de activităţile de afaceri pe care le au.

Este în curs de elaborare un Cod de conduită al funcţionarilor publici şi trebuie să încheiem procesul de revizuire a Codului penal. De asemenea, lucrăm cu toţii la un nou Proiect de Lege pentru finanţarea partidelor politice, precum şi ratificarea Convenţiei Civile împotriva Corupţiei a Consiliului Europei şi a Convenţiei ONU privind crima organizată transnaţională, care vor completa, cu toate, cadrul legislativ existent. Un exemplu elocvent, de altfel, pentru modul transparent în care noi, membrii Parlamentului, ne-am asumat responsabilităţile integrării, îl constituie şi Legea informaţiilor clasificate, pe al cărui proiect s-au organizat dezbateri cu reprezentanţi ai societăţii civile, putere şi opoziţie deopotrivă. Spun acest lucru în contextul în care, zilele trecute, şi Senatul a aprobat această lege, încheindu-se, cu acest prilej, un proces derulat de-a lungul a două legislaturi aproape. Dar acest moment nu este decât începutul implementării unui nou sistem de proceduri şi verificare şi acces compatibil cu standardele NATO pentru toate persoanele care au acces la informaţii clasificate.

Noi, membrii Parlamentului, împreună cu societatea civilă, am avut un rol major în promovarea transparenţei şi avem un rol major, de asemenea, în conştientizarea opiniei publice privind necesitatea protecţiei acestor informaţii.

Un alt obiectiv important pe care îl avem îl constituie cadrul legislativ pe care trebuie să-l aprobăm pentru combaterea crimei organizate şi mai ales în ceea ce priveşte traficul cu fiinţe umane. Legislaţia naţională în materie, incidenţa şi formele de trafic, cauzele şi vulnerabilităţile, îmbunătăţirea asistenţei pentru victime vor fi elaborate prin cooperare cu organismele internaţionale, dar şi cu cele nonguvernamentale. Procesul nu este uşor, este îndelungat şi laborios, dar suntem convinşi că vom putea rezolva aceste probleme, multe dintre ele chiar în această sesiune.

Am adoptat, ştim cu toţii, statutul poliţistului. De asemenea, vom adopta o lege privind combaterea crimei organizate şi o lege privind protecţia martorului, precum şi o nouă lege privind organizarea şi funcţionarea poliţiei. Acestea sunt legi care vor duce la combaterea criminalităţii organizate.

Nu ne-au fost indiferente nici drepturile copilului şi nu ne sunt indiferente şi situaţia copiilor instituţionalizaţi pentru care avem nevoie de un pachet de legi unitar şi coerent, care să contureze regimul juridic al adopţiei şi un sistem naţional de protecţie a copilului.

Aceste legi, împreună cu o serie de acte normative pentru drepturile minorităţilor, vizând în principal destituirea proprietăţii, identificarea şi implementarea conservării patrimoniului aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi aplicarea prevederilor strategiei privind îmbunătăţirea situaţiei romilor, a prevederilor legii privind interzicerea organizaţiilor fasciste, a simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului unor persoane vinovate de infracţiune împotriva păcii omenirii vor contura un cadru legislativ coerent şi focalizat pe priorităţile momentului.

Vreau să mă refer puţin la recenta reuniune de la Bucureşti a primilor-miniştri din Grupul Villnius, intitulată semnificativ, de altfel, "Primăvara noilor aliaţi", sau putem să spunem "Primăvara vechilor prieteni", care a dovedit încă o dată că România calcă şi merge sigur spre stabilitate şi securitate şi România este cea care doreşte şi promovează includerea şi nu diviziunea, atragerea partenerilor din vecinătate către valorile comune euro-atlantice şi europene prin proiectarea unor soluţii comune la probleme comune.

Reuniunea care a avut loc recent la Bucureşti, extrem de importantă, a enunţat principiul unei extinderi cât mai robuste de la Marea Baltică la Marea Neagră, a accentuat importanţa dimensiunii flancului sudic ca parte a unei lărgiri puternice şi echilibrate geografic de natură să întărească alianţa şi nu să o slăbească şi a evidenţiat, de asemenea, contribuţiile pe care noile democraţii europene le pot aduce pentru atingerea obiectivelor NATO.

România a demonstrat încă o dată - şi acest lucru ţin să-l subliniez - că este un pilon de stabilitate în regiune, că este cea care exportă stabilitate în contextul în care a avut înţelepciunea să-şi rezolve o serie întreagă de probleme pe care alte ţări vecine nouă, şi mă refer la problemele etnice, nu au avut înţelepciunea să le rezolve decât pe calea conflictului şi a războiului. De altfel, încă astăzi asistăm în lume atât în Orientul Mijlociu cât şi în Cecenia şi în alte zone ale lumii la conflicte etnice care se soluţionează pe calea conflictelor şi nu a dialogului. În acest context, România a dovedit tuturor că poate şi este un model.

Trăim cu toţii noile realităţi geopolitice. Integrarea euro-atlantică rămâne temelia stabilităţii Europei secolului XXI. Angajamentul Partidului Social Democrat în acest proces este ferm şi consecvent şi salutăm implicarea tuturor forţelor democratice, a tuturor partidelor politice împreună cu care vom clădi acest obiectiv esenţial pentru viitorul României.

Credem că poziţia Parlamentului şi a clasei politice reflectă voinţa românilor de a se alătura unui sistem de valori şi obiective împărtăşite de toate statele democratice. Există obiective fundamentale pentru care clasa politică nu poate acţiona decât prin consens. De aceea, Grupul parlamentar social-democrat şi umanist susţine adoptarea unui mesaj către parlamentele ţărilor Alianţei Nord-Atlantice prin care să facem cunoscută voinţa fermă de a face parte din sistemul de valori al democraţiei, păcii şi stabilităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Din partea Grupurilor parlamentare România Mare, are cuvântul domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Partidul România Mare a respectat şi respectă în continuare toate declaraţiile şi angajamentele pe care şi le-a asumat în privinţa intenţiilor noastre de aderare a României în structura NATO şi vom folosi toate pârghiile interne şi externe la care avem acces pentru a contribui la procesul de aderare. De la bun început, Partidul România Mare a înţeles că în actuala conjunctură istorică în care se află România, singura soluţie viabilă în destinul ei istoric este în prezent aderarea la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord la 53 de ani de la înfiinţarea acesteia.

În aceste condiţii, partidul, organismele şi membrii lui s-au manifestat public şi constant, semnând şi susţinând toate documentele necesare, începând chiar cu primul dintre ele, cel de la Snagov din iunie 1995, semnat de 13 partide, document întocmit în mare măsură chiar de către preşedintele Partidului România Mare, senatorul Corneliu Vadim Tudor.

Punctele de vedere cuprinse în documentele pe care le-am semnat au fost susţinute şi mediatizate în toate împrejurările posibile atât pe plan intern, cât şi internaţional. Mai mult decât atât, în politica permanent promovată, Partidul România Mare a sprijinit toate iniţiativele de natură a facilita aderarea noastră la Pactul Atlanticului de Nord.

În plan legislativ, nu numai că nu am blocat demersurile iniţiate de guvernele care s-au perindat până în prezent la conducerea ţării, cum au făcut-o într-o formă sau alta alte partide, dar am şi contribuit prin introducerea şi susţinerea unor amendamente eficiente la elaborarea unor legi strict necesare impuse de cerinţele aderării. În acest sens aş enunţa: Legea privind protecţia informaţiilor clasificate, Legea privind organizarea armatei, Hotărârile Parlamentului privind strategia de securitate naţională a României şi organizarea şi funcţionarea Autorităţii naţionale de securitate etc. Ne-am alăturat eforturile de combatere a terorismului internaţional, punând în dezbatere toate problemele legate de acest aspect cu riscul de a fi interpretat tendenţios de către unele persoane rău-voitoare.

În relaţiile noastre internaţionale, prin activitatea reprezentanţilor Partidului România Mare la Consiliul Europei, prin contactele internaţionale la cele mai diverse niveluri, am afirmat şi argumentat permanent convingerea noastră că, în condiţiile actuale, singura cale viabilă pentru România este aderarea în structura NATO. De pe aceste poziţii socotim benefică iniţiativa Guvernului actual, considerând-o ca un pas înainte în procesul de aderare.

În acelaşi timp, nu putem însă să nu privim critic unele dintre măsurile preconizate ca fiind luate mai mult în scop propagandistic ce poate genera pericolul de a induce în conceptul analiştilor străini o imagine de care România, în prezent, nu are nevoie. Este adevărat că responsabilitatea modului de aplicare a acestor măsuri cade în sarcina Guvernului, dar trebuie avut în vedere că elaborarea măsurilor pe care Guvernul trebuie să le îndeplinească revine în primul rând Parlamentului, ca reprezentant al poporului român.

Drumul României către integrarea europeană şi aderarea la NATO nu porneşte cu actuala guvernare. Tot ceea ce s-a întreprins până în prezent, şi bine şi rău, reprezintă în final un efort al poporului român, mai mult sau mai puţin direct acceptat.

Astfel că, eventualele merite ale reuşitei aderării revin poporului şi nu vreuneia dintre trecătoarele guvernări de până în prezent. Nu guvernanţii, ci poporul român duce greul efortului de până acum şi tot poporul îl va duce şi în continuare.

Nu putem să privim deci, decât ca o figură de stil, de imagine frumoasă la electorat, afirmaţia premierului că, în caz de eşec, îşi va da demisia din funcţia de premier. Noi nu dorim în nici un fel un eventual eşec, pe care l-ar suporta în fapt din plin poporul şi nu premierul actual. De altfel, trecând prin Parlament acest program de măsuri, Guvernul poate invoca responsabilitatea Parlamentului în cazul unui eventual eşec şi logic nu ar mai avea de ce să demisioneze.

Măsurile preconizate în programul de acţiuni prioritare pentru pregătirea aderării României la NATO, socotim că sunt, în principiu, benefice. Nu am fost şi nu suntem însă de acord cu modul neglijent şi superficial în care a tratat Guvernul partidele parlamentare la întocmirea acestui program. Am înţeles că a fost trimis câte un exemplar din program la fiecare partid parlamentar, inclusiv la PDSR, dar finalizarea acestui demers nu a fost nici măcar luată în consideraţie, ca şi cum, o dată ce partidele au intrat în posesia lui, nu mai era nevoie de nici o discuţie pentru eventualele modificări dorite. Atunci de ce ni le-au mai trimis? Să le proslăvim în Parlament?

Trebuie să pornim de la ideea că multe dintre aceste deziderate au fost sau sunt în curs de realizare, fiind de fapt acum în stadiul de finalizare. Este greu de crezut că numai în 5 luni să se poată realiza prefaceri sociale, economice sau legislative care nu au fost îndeplinite timp de 12 ani, cu atât mai mult cu cât se afirmă textual: "Dorim ca progresele să fie vizibile până la momentele decisive din evaluarea candidaturii noastre, cel mai apropiat fiind reuniunea ministerială NATO de la Reikjavik din luna mai". Deci, peste o lună.

În privinţa reformei militare, Partidul România Mare are mari rezerve că ceea ce s-a făcut până în prezent în reforma militară este tot ceea ce era necesar şi benefic pentru a transforma armata română din structura veche în structurile cerute de organismele NATO. Majoritatea acestor acţiuni au fost făcute pe parcursul celor 12 ani în mod haotic, după cum credea că este mai bine un ministru sau altul, în stil pompieristic, aducând prejudicii funcţionării organismului militar şi mari probleme în rândul cadrelor militare sau civile disponibilizate sau rămase în activitate.

Aproape toată reforma s-a simplificat de fapt la reducerea efectivelor cadrelor militare şi a personalului civil din armată şi la desfiinţarea sau reorganizarea unor unităţi. Mai bine concertate însă au fost eforturile de a organiza şi desfăşura activităţi pentru îndeplinirea obligaţiilor care ne reveneau din Parteneriatul pentru pace şi din alte activităţi şi operaţiuni, solicitat de NATO.

Reforma economică. Nu cred că ne-ar ajunge o legislatură parlamentară pentru a discuta despre ajunsurile şi neajunsurile aşa-zisei reforme economice din România ultimului deceniu. Rezultatele se văd de către tot poporul român, mai puţin de către guvernanţi, şi nu numai de către cei actuali, rupţi de realităţile vieţii cotidiene şi din ce în ce mai puţin sensibili la greutăţile prin care trece un popor întreg, urmare a unei reforme haotice, neprogramate, duse în cea mai mare măsură pentru asigurarea bunăstării unei clase în formare, în prezent, posesoarea pe căi de cele mai multe ori ilicite a avuţiei naţionale, create de către poporul român cu atâtea eforturi şi renunţări. Iată, spre exemplu, şirul aberant şi nejustificat de scumpiri în lanţ a costurilor vieţii, culminând cu scumpirea chiar de astăzi a carburantului, care a ajuns să coste real numai 30% din costul actual, restul de 70% fiind impozite împovărătoare percepute de statul român. Aceste scumpiri vor produce imediat alte scumpiri la aproape toate produsele.

Nu înţelegem de ce aceste obiective prevăzute acum în ceasul al XI-lea nu au fost îndeplinite până în prezent. Cine ne-a împiedicat? De ce nu s-a făcut până acum această mediatizată Agenţie Română pentru Investiţii Străine, care ar mai fi diminuat poate din corupţia endemică la care s-a ajuns în România? Ce va face ea în două-trei luni, cât va mai avea până la Praga?

În privinţa privatizării de ultimă oră, îndeplinind o cerinţă impusă, insuficient de bine analizată, Guvernul ţinteşte de fapt trei scopuri: bifează rezolvarea cerinţei organismelor internaţionale, asigură avantaje clientelei sale politice, din ce în ce mai numeroase şi mai rapace, aruncă toate responsabilităţile pe care le are până acum faţă de întreprinderile, proprietatea statului în spatele unor aşa-zişi investitori. Dar ce credibilitate să aibă un patron care a preluat gratis, în momentele următoare, o întreprindere pe care statul, cu toate posibilităţile lui, a adus-o în stare de faliment?

Privatizarea accelerată nu trebuie privită ca un panaceu economic universal. Cei ce vor obţine gratis întreprinderile, aşa neatractive cum sunt, cel mai probabil că le vor vinde ca fiare vechi, iar problemele muncitorilor şi şomajul se vor mări, vor trece de fapt numai din sarcina statului în sarcina unor particulari. Dar vor putea ei rezolva ce nu s-a putut rezolva până în prezent în cele câteva luni rămase? Nu cumva se vor adânci mişcările sociale astfel încât vom da impresia de nestabilitate socială, chiar în preajma deciziilor din luna noiembrie de la Praga?

Programul nu este suficient de clar de susţinut cu măsuri de protecţie, de rezolvare reală a problemelor economice şi sociale. Tocmai acest lucru interesează pe viitorii noştri parteneri din NATO, stabilitatea socială şi liniştea populaţiei pentru a putea suporta mai uşor enormele cheltuieli care se preconizează ca România să le suporte după aderare.

Combaterea corupţiei. Reducerea birocraţiei şi eradicarea corupţiei sunt cele mai bune exemple de măsuri luate numai la cerinţele organismelor internaţionale. Nu cred că ia cineva în serios măsurile preconizate, atâta vreme cât actualul Guvern de când a venit la guvernare nu numai că nu a diminuat birocraţia şi corupţia, dar le-a şi amplificat, ducându-le aproape la rang de politică de stat. Fapt mai îngrijorător, dar şi oarecum încurajator pentru poporul român este că lupta cu corpuţia a Guvernului este percepută ca atare de către organismele internaţionale care ne monitorizează şi care cer insistent Guvernului, Preşedinţiei să ia măsuri pentru eradicarea ei. Măsuri s-au luat şi se iau din plin pe hârtie în programe şi declaraţii, dar numai pentru inducerea lor în eroare şi pentru a mai bifa iniţiative la programul de aderare.

De ce trebuie să caute Guvernul corupţi prin dezbateri publice, prin Parchetul Naţional Anticorupţie, o altă denumire de fapt a fostului CNAICO, dacă vă mai aduceţi aminte, Consiliul Naţional Anticorpuţie a regimului Constantinescu, care de fapt se născuse mort? Sau prin alte forme ca proiecte pilot, legi speciale, etc. Este mult mai simplu să înceapă, deschizând uşile celor mai mulţi miniştri şi secretari de stat, consilieri sau apropiaţi ai preşedintelui României şi atunci chiar că ar deveni credibili în ochii oficialilor NATO sau ai guvernelor ţărilor care vor decide aderarea României la NATO.

Programele anticorupţie vor deveni operaţionale abia după viitoarele alegeri, iar Partidul România Mare se angajează şi promite nu numai că le vom îndeplini, dar le vom dezvolta şi îmbunătăţi în scopul unei reale eradicări a corupţiei. Avem toată voinţa şi posibilităţile necesare, veţi vedea!

În privinţa celorlalte patru capitole, privind securizarea...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, vă rog foarte mult să nu abuzaţi, aţi depăşit timpul cu mult.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc frumos, am terminat. Îmi pare bine că nu l-aţi întrerupt şi pe antevorbitorul meu care a vorbit dublu decât vorbesc eu acum, fiindu-ne asigurat exact acelaşi timp de discuţii.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

S-a încadrat în timp. Vă rog să încheiaţi.

Domnul Ioan Solcanu (din bancă):

Hai, că baţi câmpii!

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc. Termin imediat.

Am monitorizat eu şi ştiţi bine că vorbesc exact.

În privinţa celorlalte 4 capitole privind securizarea informaţiilor, combaterea traficului cu fiinţe umane şi drepturile copilului, am susţinut, publicat şi iniţiat multe acţiuni şi proiecte de legi pe care şi în viitor ne vom implica să le valorificăm pentru atingerea scopului final.

Partidul România Mare consideră că trebuie luate măsuri împotriva organizaţiilor cu caracter fascist, rasist, xenofob, dar apreciază că recenta ordonanţă de urgenţă nu rezolvă constituţional această problemă, întrucât aduce modificări unei legi organice, Codul Penal, ceea ce contravine Constituţiei României. De altfel, nici în ordonanţă nu se definesc clar aceste noţiuni, provocând derută în rândul populaţiei şi dând posibilitatea unor interpretări abuzive în scopul îndeplinirii unor considerente politice sau rezolvării unor rivalităţi politice.

Aceste proiecte de legi trebuiau discutate şi trecute prin Parlament, ele fiind de mare importanţă actuală şi cu mare impact la public. Tocmai de aceea există Parlamentul României pentru rezolvarea unor asemenea probleme cu caracter social, care nu pot fi abordate unilateral, adeseori fiind rezolvate în scop partinic de către un guvern trecător.

Partidul România Mare se va implica cu hotărâre...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, vă rog foarte mult!

Domnul Marcu Tudor:

Am terminat, este ultima frază.

…şi animat de cele mai bune intenţii în activităţile diplomatice în context NATO, în anul 2002, la care, prin structurile sale de partid şi parlamentare, va lua parte şi va aduce contribuţia împreună cu celelalte forţe politice responsabile la buna desfăşurare şi îndeplinire a lor.

În concluzie, luând act de declaraţia Guvernului, prezentată de primul-ministru, domnul Adrian Năstase care, principial, corespunde politicii Partidului România Mare privind aderarea la structurile NATO, înţelegem ca, prin observaţiile făcute, să sprijinim orice efort în sensul aderării, contribuind şi prin aceasta la succesul consolidării iniţiativei României la summitul NATO de la Praga.

Ne dorim cu toţii mult succes.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi înţelegere. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat are cuvântul domnul deputat Onisei Ioan.

Domnul Ioan Onisei:

Astăzi, intempensiv şi grăbit, Guvernul Năstase vine să prezinte în faţa Parlamentului acţiunile prioritare pentru pregătirea aderării României la NATO. O face fără să fi consultat înaintea acestei dezbateri partidele politice parlamentare şi cu atât mai puţin societatea civilă. O face ca şi când includerea României în Alianţa Nord-Atlantică nu ar fi o aspiraţie şi o speranţă a marii majorităţi a românilor, căreia partidele politice, democratice i-au dat glas, temei şi imbold, ci ca şi cum această dorinţă puternică s-ar legitima doar din clarviziunea unei puteri atotcălăuzitoare. Trufie deşartă, gest politic semnificativ al unei guvernări plină numai de ea însăşi, ignorând încă o dată prevederile Constituţiei, despre a cărei revizuire, până mai ieri, premierul Adrian Năstase avea păreri suspect de personale, Executivul interpretând legea supremă după cum îi convine, ne prezintă un plan de acţiune fără să-şi angajeze răspunderea în faţa Parlamentului şi dacă pe noi, cei din opoziţie, nu ne mai miră nimic, acest lucru ar trebui însă să dea de gândit senatorilor şi deputaţilor PSD, transformaţi în figuranţi ai neobositei joacă cu imaginea a celor care îi conduc pe linie de partid şi de stat.

Noi, cei din Partidul Democrat, o spunem şi acum răspicat: aceste jocuri de imagine, ca şi cele de cuvinte despre o posibilă demisie nu ne conving. Nu cu retorică, nu cu figuri de stil se conduce o ţară.

Doamnelor şi domnilor,

Noi, cei din Partidul Democrat, suntem primii care ne-am pronunţat pentru aderarea ţării la NATO, am făcut-o cu convingere şi curaj încă de pe vremea când unii mai suspinau după Pactul de la Varşovia. Am făcut-o constant şi susţinem şi acum, cu toată fermitatea, aspiraţia poporului nostru de a vedea România membră a Alianţei Nord-Atlantice. Am spus-o în repetate rânduri şi cu dese prilejuri, o spunem şi acum. Nu este drept ca din cauza unei puteri corupte să sufere milioane de români, este păcat de Dumnezeu ca o speranţă să fie curmată de nesăbuinţa câtorva mii care şi-au dorit puterea pentru a o gestiona numai şi numai pentru ei, pentru că, doamnelor şi domnilor, securitatea statului se întemeiază şi se sprijină, mai întâi de toate, pe siguranţa şi bunăstarea cetăţeanului.

Dacă, după dramaticele evenimente din 11 septembrie, anul trecut, în lume se construieşte o nouă arhitectură de securitate, trebuie să construim şi aici la noi acasă acest nou edificiu. Şansa istorică ce se deschide ţării ne găseşte în situaţia în care din cauza PSD şi a guvernării sale, din ce în ce mai mulţi români nu mai au nici măcar orizontul zilei de mâine.

Voci din sală (de la PSD):

L-aţi luat voi 4 ani!

Domnul Ioan Onisei:

Creşte dramatic sărăcia. Bătrânilor nu le ajunge pensia pentru pâine şi medicamente. (Vociferări.)

Strânşi laolaltă, după truda de peste zi, cei care mai au norocul unui loc de muncă, bărbatul şi femeia vorbesc ferit, să nu-i audă copiii, despre povara impozitelor şi taxelor, a cheltuielilor de întreţinere, ei nu mai au nici banii necesari pentru lapte şi pâine (Rumoare, exclamaţii.) necum să-şi ţină copiii prin şcoli, să-i dea să înveţe o meserie, măcar acolo unde încă mai există şcoli şi mai există dascăli. (Vociferări.)

Priviţi în faţă, domnilor guvernanţi, realitatea guvernării dumneavoastră! Sărăcia şi corupţia s-au prăvălit peste grumazul poporului român. Pentru el, pentru milioane de cetăţeni români, NATO este o speranţă nu numai de pace, ci şi de mai bine, de lege şi dreptate socială. Corupţia endemică se cronicizează. Concetăţenii noştri nu mai au nici o încredere în stat, ei văd cum puterea fură cu acte în regulă.

Dacă sunteţi responsabili, domnilor guvernanţi, daţi nu numai legi, daţi şi independenţa şi curajul celor ce trebuie să le aplice. Daţi românilor credinţa că cel ce încalcă legea, demnitarul sau omul de pe stradă va răspunde egal în faţa legii. Veniţi aici, în Parlament, domnule prim-ministru, şi anunţaţi demisia sau demiterea acelor demnitari ce sunt corupţi. Dovediţi astfel că luptaţi cu corupţia, iar adversarii politici aveţi curajul să îi confruntaţi.

NATO înseamnă şi mai multă şi mai adevărată democraţie, receptarea şi încurajarea pluralismului politic, a deosebirilor politice, ideologice, culturale. NATO mai înseamnă şi justiţie liberă, şi presă liberă, nu justiţie aservită politic şi presă manipulată economic; mai multă reformă şi mult mai puţină corupţie şi, prin acesta, dreptatea şi prosperitatea sunt valorile dorite de concetăţenii noştri atunci când doresc NATO.

Iată de ce, domnule prim-ministru şi stimat auditoriu, Partidul Democrat susţine aderarea României la NATO, cu prilejul Summitului de la Praga.

Ca social-democraţi, vrem, pentru concetăţenii noştri, consacrarea acelor valori împărtăşite de lumea civilizată, prin care, în România să triumfe libertatea, dreptatea şi solidaritatea socială.

Prin NATO, România are şansa istorică de a se reîntoarce la ea însăşi, de a se regăsi pe sine, iar noi, Partidul Democrat, nu vom îngădui Puterii să compromită această şansă. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, are cuvântul domnul deputat Valeriu Stoica. (Rumoare)

Vă rog să păstraţi liniştea!

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnilor preşedinţi,

Am impresia că este o şerpărie în sală şi cred că este în grupul dumneavoastră. (Rumoare)

Şi dacă distinşii mei colegi parlamentari doresc să vorbească despre un defect de dicţie pe care-l am şi-l recunosc şi este şarmul meu, s-o facă la tribună şi o să mă bucure să-i învăţ cum se sâsâie. (Aplauze în partea dreaptă a sălii; râsete)

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Am ascultat astăzi Declaraţia şi Programul de acţiuni politice privind măsurile de aderare la NATO, prezentate de premierul Adrian Năstase.

Această Declaraţie politică trebuia să fie ceva mai mult decât o simplă apariţie mediatică, având în vedere că aderarea la NATO este o problemă de interes naţional, de care depinde viitorul României.

Ea trebuia să fie dovada clară că partidul de guvernământ împărtăşeşte cu adevărat valorile şi principiile care stau la baza Alianţei Nord-Atlantice.

Conţinutul documentului prezentat astăzi în faţa Parlamentului relevă tendinţa premierului şi a Partidului Social Democrat de a transforma acest gest, politic ca semnificaţie, într-un spectacol cu un singur actor - partidul de guvernământ.

Decizia PSD de a redacta de o manieră unilaterală un plan de măsuri în vederea aderării la NATO dovedeşte faptul că preocuparea principală a partidului de guvernământ este de a monopoliza previzibilul succes de la Praga, ca şi cum realizările politice ale României s-ar datora exclusiv actualului Guvern.

Redactarea unui proiect comun, prin consultarea tuturor partidelor parlamentare ar fi fost nu atât o chestiune de onestitate faţă de acestea, cât o obligaţie faţă de cetăţenii României, impusă de normele democratice.

Poziţia Guvernului în probleme importante pentru viitorul României trebuie să reflecte, în egală măsură, atât viziunea partidelor ce au reprezentanţi aleşi în Parlament de către cetăţenii României, cât şi a întregii societăţi civile.

Astfel, Partidul Naţional Liberal consideră că iniţierea unor consultări pe marginea acestui subiect nu este numai un imperativ moral de care ar fi trebuit să ţină cont reprezentanţii PSD, ci şi o regulă elementară a democraţiei. Iată cum, la numai câteva zile după declaraţiile stranii ale Preşedintelui Ion Iliescu, prin care se amendau în termeni duri, cerinţele şi standardele organismelor internaţionale, Guvernul României supune astăzi, prin vocea premierului, spre dezbatere în Parlament, un document în care se reflectă o viziune unilaterală, ce nu reprezintă rezultatul unor consultări cu partidele politice sau societatea civilă.

Oricât de multe eforturi ar face pentru a-şi însuşi acum merite exclusive pentru aderarea României la NATO, PSD nu va putea şterge amintirea încă vie a poziţiei pe care a adoptat-o faţă de Alianţa Nord-Atlantică în legislatura trecută, cel mai bun exemplu fiind atitudinea faţă de conflictul din Kosovo. Atunci, PSD nu părea să înţeleagă necesitatea asumării, fără jumătăţi de măsură, a principiilor ce guvernează această organizaţie internaţională. Antecedentele PSD nu-i dau legitimitatea de a se transforma în unic diriguitor al relaţiei României cu Alianţa, ca şi cum invitaţia de aderare ar fi adresată PSD, şi nu României. Trebuie să avem permanent în vedere faptul că un previzibil succes al României la Praga este rezultatul eforturilor a 12 ani de guvernare democratică în România şi mai ales a cetăţenilor acestei ţări. Mai mult decât atât, răspunsul Alianţei va fi decis, cum bine se ştie, de orientarea strategică a acesteia, care a apărut în primul rând după 11 septembrie anul trecut, de a apăra interesul de securitate colectivă şi de luptă împotriva terorismului.

Monopolizarea eventualului succes de la Praga de către Guvernul condus de către premierul Adrian Năstase reprezintă o ofensă adusă cetăţenilor acestei ţări şi o ignorare totală a istoriei postdecembriste a României.

PNL ţine să sublinieze că documentul prezentat astăzi în faţa Parlamentului României reprezintă doar o frumoasă scrisoare de intenţie, ce nu pare a avea urmări concrete.

Prinşi de febra campaniei de imagini pentru Summitul de la Praga, guvernanţii par a uita că în ultimii doi ani România a devenit o ţară a declaraţiilor de intenţie, a formelor fără fond.

Documentul de astăzi respectă - cu exactitate, e drept - recomandările venite din exterior prin vocea unor oficiali ai Alianţei Nord-Atlantice.

Urmează, însă, ca PSD să demonstreze cum va pune în practică aceste recomandări, după ce le-a aşternut meticulos pe hârtie.

Guvernul Năstase este însă urmărit de spectrul neputinţei politice, căci până acum nu a realizat mai nici unul dintre obiectivele propuse.

PSD a mai demonstrat şi în trecut că dispune de scriitori pricepuţi. Programul de guvernare a urmărit cu stricteţe tehnicile redactării unui document politic, dar s-a oprit aici; la fel şi Programul de astăzi. Transpunerea sa în fapte s-a dovedit şi se dovedeşte a fi un efort prea mare pentru guvernanţi.

Partea referitoare la reforma economică este doar o simplă poveste, pe care nici cei mai naivi dintre noi nu ar putea-o identifica cu un plan de acţiuni. Pe lângă faptul că lipsesc elementele de coerenţă şi de viziune pe termen lung, din cadrul documentului sunt omise chestiuni incomode, precum: reeşalonările, susţinerea întreprinderilor cu pierderi. Totodată, nu se recunoaşte că adevăratul motiv al creşterii economice din 2001 este reforma fiscală liberală din anii ‘99-2000. (Aplauze)

Vă mulţumesc.

În plus, nu ştim de ce primul-ministru vorbeşte de o creştere economică de 5,3%, iar în Proiectul de Recomandare ce urmează a fi adoptat la Bruxelles în şedinţa din 15-16 aprilie a Comitetului Parlamentar Reunit al Uniunii Europene şi al României, se precizează că în anul 2000 România a avut o creştere de doar 4,9%. Ce mai contează nişte zecimale? Numai rău-voitorii ar putea aprecia că cifrele sunt văzute în mod diferit pe de o parte de primul-ministru şi pe de altă parte de ministrul integrării şi negociatorul şef ce vor fi prezenţi la această reuniune în 15-16 aprilie la Bruxelles. Libertatea economică şi tratamentul egal al agenţilor economici au rămas în ultimul timp la stadiul de principii, fără nici un corespondent în realităţile cotidiene.

Astfel, capitolul referitor la reforma economică nu pomeneşte despre discriminarea pe care o generează tehnica reeşalonărilor între agenţii economici, despre trădarea intereselor cetăţenilor prin direcţionarea banilor înspre întreprinderile cu pierderi, sau despre dispariţia fără urmă a creşterii economice în umbra RAFO şi SNTR.

De aceea, ne întrebăm şi acum dacă nu ar fi fost momentul ca Guvernul să prezinte în faţa Parlamentului un plan de acţiuni prioritare pentru rezolvarea unei dileme fundamentale. Care este traiectoria beneficiilor obţinute în urma creşterii economice? Probabil că vom găsi răspunsul în curtea întreprinderilor protejate de Guvern şi care au beneficiat de multiple subvenţii, credite, reeşalonări şi scutiri.

Citind cu atenţie capitolul dedicat corupţiei, problemă ce macină în profunzime societatea românească, observăm că documentul preia cu minuţiozitate propuneri liberale privind conflictul de interese, finanţarea partidelor politice şi reforma în justiţie.

Este, însă, regretabil că, deşi PSD a promis că va face amendamente la propunerea noastră legislativă privind finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, în Programul prezentat astăzi de primul-ministru se precizază că ministerele de resort vor elabora un proiect de lege cu acelaşi obiect, cu termen în luna octombrie. De ce să rezolvăm o problemă mai devreme, când putem s-o rezolvăm mai târziu?

Rezultatul acestor eforturi se poate traduce în discuţii sterile, ignorarea totală din partea reprezentanţilor Puterii şi până acum amânări continue ale punerii lor în discuţie. Este mult mai important ca PSD să reinventeze continuu roata, decât să ia în mod clar şi definitiv măsurile necesare pentru România.

Documentul politic prezentat de Guvern dedică un capitol consistent securizării informaţiilor.

Întrebarea care se impune de la sine în urma lecturării acestei secţiuni a documentului este: de ce toate măsurile incluse aici nu s-au aplicat deja? De ce securizarea informaţiilor şi reformarea serviciilor secrete a devenit abia acum o prioritate, când ne-a fost semnalată de oficialii Alianţei? Sau poate că răspunsul îl putem găsi în ultimele declaraţii ale Preşedintelui Iliescu?

Din abordarea propusă de Guvern lipseşte un capitol esenţial, pe care PNL a încercat să-l impună pe agenda de lucru a reprezentanţilor PSD: revizuirea Constituţiei. Este vorba de adoptarea unor prevederi necesare pentru a permite cooperarea în operaţiunile de apărare comună. Intrarea în Alianţă presupune inclusiv prezenţa temporară sau permanentă, pe teritoriul naţional, a unor baze militare NATO. Revizuirea Constituţiei până la Summitul de la Praga ar fi fost un gest politic convingător, care ar fi accentuat comportamentul României ca membru de facto al Alianţei.

Am înţeles că primul-ministru ne propune să adoptăm astăzi un mesaj, dar această chestiune nu figurează pe ordinea de zi pe care tocmai am adoptat-o.

Din cauza emoţiei reîntâlnirii cu primul-ministru, parlamentarii majorităţii au uitat să-i ceară modificarea ordinii de zi. Este încă un semn al respectului pe care Executivul îl manifestă faţă de Parlament.

PSD trebuie să înţeleagă că interesele României sunt aceleaşi, indiferent dacă oficialii Alianţei le semnalează sau nu, iar acţiunea politică eficientă vizează în primul rând progresul României, dincolo de necesităţile de aderare.

Partidul Naţional Liberal a demonstrat în ultimii 12 ani că este unul dintre cei mai angajaţi susţinători ai integrării României în Alianţa Nord-Atlantică. Acest fapt a reprezentat un obiectiv prioritar în activitatea politică a PNL. Dezbaterile interne iniţiate de PNL şi lobbyul liberal extern au jucat un rol important în schimbarea de atitudine a ţărilor europene şi a organizaţiilor internaţionale faţă de România.

Internaţionala Liberală şi Partidul Liberal European au constituit pentru PNL canale politice importante pentru a obţine sprijinul guvernelor europene pentru integrarea ţării noastre în structurile euroatlantice şi în Uniunea Europeană.

Decizia de la Praga va marca viitorul nostru în noul context european şi internaţional. Ea va reprezenta un succes pentru România, dar şi începutul unui drum de confirmare a angajamentelor luate şi a încrederii acordate.

Un răspuns pozitiv la Praga nu răsplăteşte, ci responsabilizează. De fapt, trebuie să ţină cont de aici înainte guvernanţii, clasa politică, societatea civilă şi cetăţenii României de o chestiune simplă: avem nevoie să fim credibili, avem nevoie să ne respectăm angajamentele.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Permiteţi-mi, pentru un minut, să dau cuvântul domnului preşedinte Valer Dorneanu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Întrucât din partea mai multor şefi ai grupurilor parlamentare am primit sesizări că s-ar dori o mică îmbunătăţire asupra Mesajului, şi cum acelaşi lucru a rezultat şi din unele intervenţii ale dumneavoastră, aş ruga şefii grupurilor parlamentare să avem o scurtă consultare, timp în care dumneavoastră veţi continua dezbaterile.

Dacă sunteţi de acord cu aceasta? Bun. Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

De acord? Vă mulţumesc foarte mult.

Deci, rog liderii grupurilor parlamentare să se retragă în biroul domnului preşedinte Valer Dorneanu, în contextul în care aveţi o serie de propuneri şi să punem de acord textul final al Mesajului.

Permiteţi-mi să dau cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, domnului senator Markó Bela.

Domnul Markó Bela:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

În anii precedenţi s-au făcut foarte multe declaraţii de sprijin pentru aderarea României la NATO, din partea tuturor formaţiunilor politice din Parlament.

Dacă am reciti aceste declaraţii, am putea constata că nimeni nu a contestat interesul major al societăţii româneşti de a se afla în interiorul acestei structuri euro-atlantice.

Sondajele de opinie au arătat că la noi procentajul celor care optează pentru intrarea în NATO este mult mai mare decât în majoritatea ţărilor din această parte a Europei.

Deci, nu de declaraţii de intenţie am dus lipsă, ci de proiecte concrete, prin care ţara noastră să răspundă la cerinţele politice, economice şi militare ale NATO.

Noi am afirmat de la început că este falsă şi periculoasă ideea conform căreia, dacă Occidentul are nevoie de noi, din considerente strategice, atunci şi aşa vom fi invitaţi, iar, dacă nu este nevoie de România, atunci, degeaba vom face eforturi pentru aderare. Nu este aşa. Vom avea şanse dacă vom impune măsuri de reformă în continuare şi, de aceea, este extrem de importantă realizarea Planului de acţiuni prioritare, întocmit de Guvernul României.

Aş vrea să vă atrag atenţia asupra cuvintelor-cheie ale acestui proces de integrare: stabilitatea şi securitatea.

NATO ne oferă securitate faţă de ameninţările unei lumi de după 11 septembrie 2001, dar ni se cere, în schimb, stabilitate.

Uniunea Democrată Maghiară din România şi-a oferit contribuţia la crearea stabilităţii politice, economice, sociale şi interetnice din România şi sunt convins că în ultimii ani am făcut un progres real în aceste domenii. De fapt, nu este în interesul NATO, ci în interesul României trebuie să realizăm aceste elemente de stabilitate. Iar atunci când mă refer la interesele României, mă gândesc şi la interesele maghiarilor din România. Sunt conştient că va trebui să treacă foarte mult timp până ce interesele majorităţii şi cele ale minorităţii vor coincide în totalitate. Dar, deja în acest moment avem o serie de priorităţi care ne sunt comune. De fapt, toate dezideratele majore ale momentului ne sunt comune.

De aceea, am putut colabora în perioada anterioară şi vom putea colabora şi în viitor, dacă vom ţine cont de interesele acelor oameni pe care-i reprezentăm în Parlamentul României.

Românii şi maghiarii din România, din acest punct de vedere, au toate motivele de solidaritate. Dacă vom intra în NATO, vom intra împreună, iar dacă vom rămâne afară, tot împreună vom rămâne afară. Iată logica simplă, dar reală a integrării. Iată logica simplă, dar reală a ofertei noastre de dialog în toate problemele care ar putea să ne mărească, sau să ne diminueze şansele.

Avem motive să credem că acest an ar putea să ne aducă într-adevăr decizia pozitivă. Dar acest lucru presupune o agendă încărcată a Guvernului şi a Parlamentului, adoptarea unor hotărâri şi legi extrem de importante.

Zilele trecute, în plenul Senatului, s-a adoptat Legea informaţiilor clasificate în mai puţin de o jumătate de oră, după ce s-a ajuns la un consens în legătură cu textul proiectului între grupurile parlamentare. Nu zic că totdeauna trebuie să procedăm aşa. Nici nu cred că vom putea să avem un consens în toate problemele importante, doar însăşi ideea de Parlament presupune confruntare de opinii, dar, totuşi, în lunile următoare am avea nevoie de mai multe ori de un astfel de consens.

Trebuie să ajungem cât mai repede la o stabilitate şi în domeniul proprietăţii, fiindcă, fără aceasta, nici reforma profundă a economiei nu este posibilă. Trebuie să depăşim împotrivirile nejustificate, de o anumită tentă naţionalistă, faţă de problema care, pe plan legislativ, a rămas încă nerezolvată la capitolul proprietăţii, retrocedarea bunurilor bisericeşti şi celor comunitare.

În general, problema interetnică ar trebui să fie subiect de colaborare, şi nu temă de confruntare.

Guvernul României, în ultima perioadă, a luat măsuri clare de combatere a extremismului. Salutăm aceste măsuri şi apreciem fermitatea deciziilor luate. Considerăm că ele trebuie să fie puse în practică cât mai urgent, inclusiv şi prin sancţionarea unei retorici naţionalist-extremiste.

Uniunea Democrată Maghiară din România consideră că nominalizarea ţării noastre pentru NATO ar trebui să aibă loc în acest an. Noi am militat şi vom milita în continuare pentru această decizie, dar, pentru a obţine invitaţia, avem încă foarte multe de făcut aici, acasă.

Suntem de acord, bineînţeles, cu dezideratele cuprinse în Declaraţia primului-ministru şi vom sprijini toate măsurile de reformă necesare aderării noastre.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Ultimul vorbitor din partea Parlamentului, permiteţi-mi să dau cuvântul din partea Grupului parlamentar al minorităţilor, domnului deputat Sotiris Fotopolos.

Aveţi cuvântul.

Domnul Sotiris Fotopolos:

Domnilor preşedinţi,

Domnule premier,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

În numele Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, de la bun început, doresc să afirm ferm şi deplin, în şedinţa de astăzi a Parlamentului României, voinţa noastră de a sprijini şi susţine politicile guvernamentale expuse, în opinia noastră, cu luciditate şi curaj în Declaraţia domnului prim-ministru Adrian Năstase.

Esenţa declaraţiei este pregătirea pentru aderarea României la structurile NATO şi, evident, în context, în acţiunile prioritare propuse vis-a-vis de pregătirea aderării României la NATO.

În opinia noastră, această declaraţie încununează de fapt şi de drept convergenţa politicilor actuale ale Guvernului, spre această şansă de drept, am spune noi, a României, de a se integra cu sistemul de norme şi valori comune ţărilor care fac parte din Alianţă, pentru că noi suntem convinşi cu toţii că România aparţine grupului democraţiilor din Alianţă.

În opinia Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, conţinutul Declaraţiei şi luările de cuvânt ale colegilor le vedem şi proiectăm ca o voinţă comună a tuturor partidelor politice şi minorităţile naţionale prezente în Parlamentul României şi ceea ce este extrem de semnificativ, este de fapt o voinţă naţională, este de fapt ceea ce am gândit cu toţii imediat după decembrie ’89, este de fapt această perioadă până în septembrie ca, în fine, să aparţinem şi noi familiilor ţărilor democratice ale Alianţei.

În Declaraţia prezentată de domnul prim-ministru, un loc destul de important revine şi acţiunilor privind, eu aş zice implicarea, în continuare, a minorităţilor naţionale în politicile guvernamentale, pentru că modelul pe care cu toţii l-am construit până în prezent - este un model care, probabil, nu se găseşte în alte democraţii, acest model de relaţii interetnice statuat, legiferat şi pe care-l trăim cu toţii, acest model al unor convieţuiri paşnice cu majoritatea românească. Suntem de acord în principiu şi în filozofia şanselor egale, considerăm că Declaraţia domnului premier şi în general toate acţiunile cuprinse, şi mai ales la capitolul minorităţi naţionale, ne vor crea posibilitate şi avem un portofoliu de acţiuni, că Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale să elaboreze o dinamică de legătură cu ţările de unde provin, că această Declaraţie, aceste politici, această Declaraţie a Parlamentului României să ajungă acolo nedistorsionate, să ajungă în adevărata valoare a lor.

În ceea ce priveşte participarea minorităţilor naţionale la politica de ansamblu a României, eu consider că nu este cazul să discutăm, însă, aş fi de acord să avem o discuţie, să avem o întâlnire cu structurile guvernamentale, care au responsabilitate guvernamentală privind minorităţile naţionale, şi, eventual, domnule premier, dacă ne-aţi permite să putem să vă fim mai aproape în ceea ce dumneavoastră v-aţi propus ca acţiuni în domeniul minorităţilor naţionale.

Noi nu am dori la ora actuală decât să afirmăm în faţa Parlamentului că noi am fost, suntem şi vom fi cu majoritatea românească şi că aceeaşi bucurie o vom trăi alături de ţara care ne-a adoptat şi aş vrea să avem această şansă şi acest curaj, că în septembrie să fie luna de toamnă în care toate porţile spre NATO sunt deschise, aşa cum, de fapt graniţele cu Spaţiul Schengen a fost deschis.

În ceea ce priveşte unele drepturi ale minorităţilor şi apropo de ceea ce a spus domnul senator Markó Bela, noi am vrea să vă rugăm, domnule premier, să avem o politică unitară privind retrocedarea, sau politica de retrocedare a bunurilor minorităţilor naţionale, în aşa fel încât această politică unitară să fie deopotrivă benefică pentru toate minorităţile naţionale din România.

În final, aş vrea să vă asigur, stimaţi colegi, să vă asigur, domnule premier şi domnilor miniştri, că grupul nostru parlamentar, pe baza unei agende de lucru pe care o are pentru perspectivă până în septembrie, nu dorim altceva decât să ne aducem un aport suplimentar în politica dumneavoastră privind grăbirea procesului de integrare a României în NATO.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Şi eu vă mulţumesc.

Stimaţi colegi, permiteţi-mi ca, în finalul dezbaterilor noastre, să dau cuvântul pentru răspunsuri domnului prim-ministru Adrian Năstase.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Adrian Năstase:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie, în primul rând, să vă spun cât de bine mă simt din nou, aici, în Parlament, reintrând în atmosfera fierbinte a dezbaterilor parlamentare. Uitasem că da-ul, afirmaţia, se poate face în aşa de multe feluri. Pentru că, în esenţă, dacă eu am înţeles corect, toţi cei care au luat cuvântul, au sprijinit acţiunea pro NATO.

În esenţă, punctul de vedere putea să fie exprimat destul de simplu: sprijinim în continuare acţiunile pro NATO. Iar în ceea ce priveşte programul de acţiuni, mai avem următoarele propuneri: revizuirea Constituţiei cu punctul referitor la, să spunem, prevederile referitoare la integrarea euroatlantică şi cea europeană. Şi aşa mai departe. Şi, aşa cum m-am angajat din partea Guvernului, dorim să includem idei valoroase în programul de acţiuni.

Pe de altă parte, stimaţi colegi, daţi-mi voie să vă reamintesc câteva momente la care am participat împreună, reprezentanţii partidelor politice. Poate dumneavoastră aţi uitat aceste momente, dar eu mă simt dator să vi le reamintesc. Am semnat împreună o Declaraţie pentru aderarea României la NATO în urmă cu un an de zile, partidele politice. Multe dintre elementele pe care le-am discutat sunt fixate în acea declaraţie. Este adevărat că la Partidul Democrat, pe vremea aceea, preşedinte era domnul Petre Roman. Poate o dată cu schimbările care au avut loc la P.D., s-au schimbat şi opţiunile sau orientările.

Din acest motiv, vreau, de asemenea, să vă reamintesc că au avut loc dezbateri în cadrul forumului de la Snagov, în 31 martie, la care am discutat aceleaşi subiecte, împreună cu societatea civilă, diverse organizaţii; au fost reprezentate partidele politice, dar şi numeroase organizaţii neguvernamentale. Atunci, a fost adoptată o declaraţie-apel a participanţilor la forum.

Noi, la nivelul Guvernului, nu am făcut decât să operaţionalizăm aceste elemente de decizie politică şi să punem în pagină un program pe care să-l putem urmări într-un mod coerent. Să nu rămână doar angajamente globale. Şi, de aceea, am făcut acest calendar pe care vi l-am prezentat şi, vă repet, dacă există idei importante, sugestii importante, le vom lua în considerare.

Sigur, am apreciat felul în care P.N.L.-ul a dorit să ridice o minge la fileu P.R.M.-ului pentru a-i permite să se exprime într-o manieră neechivocă pro NATO. Probabil, a fost o înţelegere pe care eu n-am cunoscut-o, dar, în orice caz, efectul a fost extrem de clar.

În ceea ce priveşte declaraţia distinsului reprezentant al P.D.-ului, centrat tot mai mult în ultima vreme pe probleme de corupţie, am avut senzaţia că, la ultimele alegeri, preşedinte al P.D.-ului a fost ales domnul Corneliu Coposu, Dumnezeu să-l ierte! P.D.-ul, în ultima vreme, începe să ne dea lecţii despre corupţie, dar eu cred că va trebui să explice mai bine anumite lucruri care au rămas totuşi destul de neclare. Este vorba de felul în care, spre exemplu, locuitorii Constanţei au rămas fără o flotă de 300 de vapoare şi au primit în schimb o fabrică de îngheţată. (Aplauze)

Eu cred că este important însă şi felul în care P.D.-ul a asigurat trecerea de la mormanul de fiare vechi, valorificarea acestui morman, trecerea de la mormanul de fiare vechi la vânzarea fierului vechi într-un mod eficient, ca să nu se piardă nimic. Eu vreau să vă rog, stimaţi colegi de la P.D., vedeţi-vă de treburile dumneavoastră interne, aveţi destule, discutăm împreună, stimaţi colegi, cum să eliminăm gradual corupţia din România, ştim că asta e o problemă. Dar, eu vă rog să nu vă erijaţi dumneavoastră în arbitrii şi avocaţii acestui proces de curăţire în societatea românească.

Cred că este important cu toţii să lăsăm demagogia deoparte, avem fiecare în curtea noastră destule probleme. Haideţi să ni le rezolvăm cu înţelepciune! Dar nu cu această formă de demagogie şi de populism. Gândiţi-vă ce minister aţi avut dumneavoastră pe perioada în care P.N.Ţ.-ul era la guvernare, ce minister au avut dânşii şi care sunt ministerele de care v-aţi ocupat dumneavoastră. Începeţi să vă uitaţi puţin în urmă să vă clarificaţi unele probleme şi discutăm după aceea, dacă vreţi, şi despre corupţie, instituţionalizată sau nu.

Eu vă rog foarte mult să fim de acord că aceasta este una dintre temele pe care trebuie să le tratăm cu seriozitate, dar haideţi să înţelegem că dacă vom face vânătoare de vrăjitoare, dacă ne vom urmări cu toţii creând aceste imagini şi vor veni şi alţii care vor fi bucuroşi să creeze în societatea românească impresia unei societăţi incapabile de autocontrol şi poate că au alte tipuri de interese mai profunde şi mai mari decât cele pe care noi le putem bănui în aceste mici jocuri politicianiste.

Cred că va fi important să vedem pentru fiecare zonă în parte cum putem să eliminăm cauzele profunde ale fenomenului respectiv. Şi am convenit că este important să realizăm privatizarea într-un mod transparent, pe cât este posibil. Noi am făcut eforturi în ultima vreme.

De asemenea, achiziţiile publice să le realizăm cât mai transparent prin mecanismele electronice. Dorim, de asemenea, ca statutul proprietăţii să fie consolidat. Pentru că, în felul acesta, tentaţiile de corupţie vor fi mai mici. Reforma administraţiei este importantă. Am pus în pagină o mulţime de măsuri.

Distinsul reprezentant al Partidului Democrat care, probabil, nu a avut timp să citească acest material, fiind preocupat să scrie speech-ul la ordin politic, a trecut rapid peste aceste elemente.

Stimaţi colegi, astea sunt măsurile. Bune, rele... Aduceţi dumneavoastră alte sugestii mai bune! (Din bancă, domnul deputat Onisei Ioan vociferează)

Daţi-mi voie să vă răspund acum, dumneavoastră o să-mi răspundeţi într-o conferinţă de presă, probabil, zilele viitoare, după obiceiul dumneavoastră cunoscut. E foarte bine! Asta faceţi! Este un lucru cu care ne-am obişnuit.

Stimaţi colegi,

Vreau să nu introducem în derizoriu această temă. Vreau să înţelegem cu toţii că există nişte obiective importante pentru noi toţi, dincolo de lupta politică de gherilă sau nu, pe care o dăm în mod obişnuit.

De aceea, vreau să salut încă o dată suportul dumneavoastră total pentru acţiunile pro NATO. Dacă există diferenţe de abordare, putem să le tratăm în măsura în care există măsuri, iniţiative, sugestii care să ne ajute şi mai mult în ceea ce ne-am propus. Pentru că nu vreau să ne bănuiţi de lipsă de inteligenţă, chiar dacă ne bănuiţi de alte lucruri. Suntem interesaţi ca lucrurile să meargă cât mai bine. Dorim ca, prin măsurile pe care le vom lua, să mărim credibilitatea Guvernului şi, până la urmă, Guvernul este principalul actor. Ne place sau nu. Acesta care este, cât va fi.

Dar dorim, mărind această credibilitate cu sprijinul general politic şi sprijinul societăţii, să ne prezentăm cât mai bine într-o competiţie care va fi foarte dură şi unde anumite lucruri vor depinde de noi în plan intern, altele vor depinde de o anumită conjuctură internaţională. Avem datoria, acum, sigur, folosind diverse mijloace care au fost folosite de-a lungul timpului, de la cărţile poştale din 1996-97 până la altele care au fost utilizate, să vedem care este cea mai bună manieră de a ne prezenta.

Cred, totuşi, că trebuie să dovedim că am ieşit din perioada de pubertate politică şi că suntem capabili acum de o atitudine matură. De aceea, vreau să vă mulţumesc încă o dată pentru dezbaterile care au avut loc, pentru mesajul central care a reieşit din dezbaterile de astăzi şi vreau să vă asigur că intenţia noastră, venind în faţa Parlamentului, pornind cu bună-credinţă de la ceea ce a fost o sesizare a unor reprezentanţi de la P.N.L., a fost de a prezenta, de a informa Parlamentul în legătură cu ceea ce facem, agenda pe care Guvernul trebuie s-o urmărească pe diferite planuri.

De aceea, cred că era firesc să facem acest lucru şi ne-am mobilizat, am încercat să punem în pagină cât mai bine aceste obiective, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte calendarul, sigur că nu noi decidem unele dintre întâlnirile care pot fi realizate.

În Statele Unite, ministrul Mircea Geoană avea programată o întâlnire cu consilierul pentru securitate naţională, Condoleeza Rice. La acel moment, noi am dorit, pentru că era un moment pe care nu puteam noi să-l planificăm în funcţie de alte evenimente, să ducem un sketch, să ducem un proiect de acţiuni clare care să ne poziţioneze cât mai bine în această competiţie şi în acest dialog. A fost un lucru rău? A fost o intenţie rea?

Ministrul de externe a avut o scrisoare, care a fost semnată de către preşedintele Ion Iliescu şi de către mine, pentru preşedintele George Bush, în care erau cuprinse unele dintre aceste acţiuni. Putem adăuga şi altele. Ne împiedică cineva să mai adăugăm alte lucruri în măsura în care le considerăm importante? Pentru că, până la urmă, noi nu discutăm doar despre NATO, ci discutăm despre ceea ce credem că este prioritar în procesul de transformare, de modificare, de modernizare a societăţii româneşti.

Şi, de aceea, aş vrea să continuăm să fim parteneri în acest efort, lăsând pentru mai târziu eventuale dezbateri de campanie electorală.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule prim-ministru.

Stimaţi colegi,

Vom relua după ce vor veni colegii, liderii de grupuri cu eventuale propuneri de îmbunătăţire a mesajului parlamentar pe această temă.