Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

După cum aţi observat, a venit domnul ministru Mitrea pentru susţinerea pct.16, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 120/2003. Mai exact, reluăm dezbaterile la acest proiect. Au avut loc dezbateri generale şi acum începem dezbaterea textelor proiectului de lege şi a ordonanţei.

La titlul proiectului de lege dacă aveţi obiecţiuni.

Da, domnule deputat Bolcaş, poftiţi!

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Am avut cinstea adineauri să dau mâna cu domnul ministru care a fost invitat în mod expres pentru susţinerea acestui proiect de lege de către colegul nostru, domnul deputat Boc.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta este curtoazie, nu e procedură.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Mi se pare că toţi suntem nişte oameni civilizaţi şi cred că trebuie să ne purtăm în consecinţă. Şi curtoazia este o procedură a convieţuirii civilizate.

În aceste condiţii, invitaţia domnului ministru trebuie să se materializeze şi rugămintea mea procedurală este să-i daţi cuvântul în susţinerea proiectului de lege şi în a răspunde întrebărilor şi problemelor care s-au pus în cauză.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, desigur de aceea a venit domnul ministru, dar vă amintesc că noi am adoptat procedura de urgenţă pentru acest proiect, care înseamnă o anumită modalitate de dezbatere şi dezbateri generale au avut loc. M-am gândit că domnul ministru o să răspundă la fiecare text unde există obiecţiuni.

Domnul Augustin Lucian Bolcaş:

Vedeţi, eu nu respect numai persoanele, ci respect şi funcţiile. Nu cred că un ministru al actualului cabinet a fost invitat în faţa Parlamentului numai ca să ne privească pe noi şi noi pe domnia sa, oricâte simpatii am avea. Este normal ca din respect pentru această invitaţie să-i acordaţi cuvântul.

Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule ministru, sunteţi invitat cu aplauze să explicaţi. Trebuie să apreciaţi gestul Opoziţiei.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule preşedinte,

Nu numai că apreciez gestul, dar şi respect întotdeauna şi Opoziţia, la fel ca şi pe ceilalţi colegi ai mei. Este lucrul pe care l-am învăţat împreună în cei câţiva ani, eu, mai puţini, alţi colegi mai mulţi, de parlamentarism.

Sigur, îmi pare rău că ieri n-am fost, marţi n-am fost la discuţii, n-am putut. Şi azi am întârziat un pic, se circulă foarte greu în Bucureşti şi am rămas în trafic vreo trei sferturi de oră, de fapt, maşina am şi părăsit-o în trafic, a trebuit să iau altceva ca să ajung, a nins puţin azi-noapte şi sunt ceva probleme în Bucureşti.

România a avut de luat o decizie extrem de importantă din punct de vedere al dezvoltării infrastructurii rutiere în ultimii 14 ani. În perioada 1990-2000, ca s-o scurtez, decizia pe care a luat-o România, indiferent de ministru sau de guvern, a fost: "n-avem nevoie de autostrăzi".

La un moment dat această decizie a fost făcut publică. În 1992, dacă-mi aduc aminte, prima oară, în 1993, a doua oară şi în 1999, ultima oară, când oficial, politica de guvern a României şi dacă vă uitaţi veţi vedea că au fost guverne diferite, chiar dacă la un moment dat a fost acelaşi ministru în două din guverne, s-a luat această decizie.

Sigur, trebuie să recunoaştem că a existat şi o presiune a organismelor internaţionale care au văzut lucrurile în acest mod. Vă reamintesc că Banca Mondială vorbea de faptul că România nu are nevoie de autostrăzi în 1992. Pot să vă spun că şi în anul 2001, când această poziţie s-a schimbat, Banca Europeană de Investiţii, în prima fază, a fost împotriva unui program de autostrăzi în România, sigur, pe motive tehnice.

Cu creionul şi cu hârtia am demonstrat că avem nevoie de autostradă, iar Banca Europeană de Investiţii a început să discute cu noi o finanţare. Prima lucrare de autostrăzi din România, fac o mică istorie, a început în 1991, autostrada Bucureşti-Constanţa. A fost şi repede părăsită această lucrare, lucru care a făcut ca în 2001, când am reînceput-o, să avem probleme deosebite tehnice, pe care însă sper că pot să vă anunţ că le-am depăşit, şi în anul 2004, prima oară din 1968 încoace, România va construi primii aproximativ 97 km, sigur, 60 km de autostradă sunt prevăzuţi, sper să facem o depăşire de plan, dacă-mi permiteţi jocul de cuvinte.

În acelaşi timp, în 2001, am început negocierea autostrăzii pe traseul Arad-Timişoara-Deva-Sibiu-Braşov-Râmnicu-Vâlcea-Piteşti-Bucureşti.

În 2003, în toamnă, anul trecut, decembrie, am semnat finanţarea pentru primii 50 de km Arad-Timişoara.

Sper ca folosind în continuare procedurile pe care le cunoaştem cu toţii, ale Băncii Europene de Investiţii, în anul 2006, cel târziu 2007, porţiunea de autostradă Arad-Timişoara să înceapă să fie executată. Am avut de luat decizia dacă stăm pe aceste proceduri extrem de cunoscute, dar extrem de lungi. Sau pentru România construirea de autostrăzi este o prioritate zero şi atunci trebuie să schimbăm sistemul de abordare. Şi am luat această a doua decizie.

Am venit cu parteneriatul public privat, ne arată negocierile că durează un proiect pentru terminarea tuturor procedurilor, cam 3 ani, 3 ani şi jumătate. Asta este procedura.

Şi atunci, în anul 2003, am luat, cunoscând situaţia din Croaţia, am luat decizia ca autostrada Braşov-Târgu-Mureş-Cluj-Oradea - fac aici o paranteză, care ar fi trebuit să fie prima infrastructură de tip autostradă după Bucureşti-Braşov, o avem o negociere, care trebuia să intre în construcţie dintr-un motiv simplu, are dublul traficului decât orice altă autostradă din România. Dar e şi asta o meserie care trebuie făcută cu creionul şi cu hârtia. Deci, am făcut aceste calcule şi am luat decizia ca această autostradă, această porţiune de infrastructură să fie executată cu maximă urgenţă.

Departamentul Comerţului Exterior din România a fost la Washington, de fapt în Statele Unite, s-a adresat primelor cinci companii americane, care sunt şi primele companii mondiale în domeniu pentru a găsi o companie care are capacitatea să facă acest lucru. Sigur, am fost interesaţi de Bechtel dintr-un motiv foarte simplu: pe lângă faptul că e prima companie din lume, era şi compania care avea cel mai mare contract de infrastructură în Irak şi sigur că vrem să fim parteneri cu această companie, dar ne-am adresat şi altor companii.

Singura care a răspuns a fost Bechtel. Am fost în Croaţia, o dată cu preşedintele Iliescu, şi am văzut ce face Bechtelul în Croaţia, tipul de autostradă, pentru că este altă lume tehnică, se construieşte altfel, stau la dispoziţia tuturor specialiştilor, cei din comisia de industrii au văzut, este altă abordare, este altă construcţie, altă filozofie decât se foloseşte în Europa şi eu sunt convins că este filozofia viitorului, cea care guvernează acest mod de construcţie.

Am decis ca Bechtel să fie compania pe care o vom folosi sau căreia îi propunem să lucreze cu noi, Departamentul de stat american vă reamintesc că a fost prezent la Bucureşti prin toţi şefii lor, domnul Evans, secretar de stat, secretarul adjunct de stat, înlocuitorul secretarului de stat, cu ei am semnat un acord de colaborare între Guvernul României şi Guvernul Statelor Unite, EXIMBANK-ul american, ăsta este un amănunt care-l cunoaşteţi, va suporta tot ce înseamnă finanţare, ce nu rămân bani în România, ce rămân bani în România la nişte firme româneşti, sigur că vom finanţa noi, respectiv banca americană care ne finanţează.

Ăsta a fost motivul pentru care am propus această soluţie. De ce am mers pe Transilvania nici nu vreau să mă mai întorc să mai explic, (pe centrul Transilvaniei, este atât de) evident, pot să dau o singură cifră: Bucureşti-Braşov, de exemplu, suntem la peste 22.000 unităţi de trafic, Bucureşti-Oradea este undeva la 14.000 pe la toată bucata, faţă de vreo 9000 ce înseamnă zona de sud.

Asta nu înseamnă, pot să spun şi e important să subliniem, că nu există o cerere de trafic pentru construcţia autostrăzii de sud, culoarul 4 de sud. Faptul că România este străbătută de două culoare, şi asta vreau să subliniez, de două culoare paneuropene, culoarul 4 şi culoarul 9, nu înseamnă că avem obligaţia să venim în ordine, terminăm 4 şi facem 9. Culoarul 9 Giurgiu-Bucureşti-Alviţa nu are încărcătură de trafic şi nu arată că ar avea încărcătură de trafic în următorii 10-15 ani ca să necesite investiţia la nivel de autostradă.

După ce se va termina autostrada Bucureşti-Braşov-Târgu-Mureş-Cluj-Borş, autostrăzii care vine de la Arad-Timişoara îi va veni rândul mai târziu.

Dacă lucrurile merg normal, Bucureşti-Braşov-Borş va trebui să fie gata în 2012; întreaga autostradă, sigur, pe porţiuni, mai repede. Şi, dacă doriţi, sunt gata să fac nişte prezentări în faţa dumneavoastră. Am făcut în faţa Comisiei de industrii şi servicii întotdeauna. Autostrada Arad-Timişoara-Sibiu-Piteşti-Bucureşti va fi gata cândva, în 2016-2018, pentru că aşa ne arată traficul.

Eu - ca inginer de transporturi, lăsând deoparte funcţia pe care o am - cred că următoarele două infrastructuri la care ne vom gândi la nivel de autostradă vor fi cele din sud şi cele din nord, nu cele din est, pentru că aşa merge traficul. Traficul ne arată, probabil, că Oltenia va fi cea care va atrage traficul cel mai mult în perioada următoare. În acelaşi timp, s-ar putea ca, în Cluj, să existe un pol de atracţie foarte mare în traficul din nordul Moldovei.

Sigur că această idee că România este o placă turnantă pentru transportul european, trebuie s-o mai părăsim, pentru că noi suntem într-o zonă în care suntem o placă turnantă pentru transportul din România şi, oarecum, pentru transportul din sudul nostru, pentru că tot ce înseamnă traseul de nord merge prin Polonia, Cehia şi este firesc să meargă aşa; traseul de sud ne ocoleşte pe Coridorul 10 şi merge prin Serbia, Muntenegru.

Dar vreau să vă mai spun un lucru şi cu asta am să închei. Există o idee greşită că cu cât aducem mai mult trafic exterior internaţional pe şosele, cu atât este mai bine. Nu, nu. Deci, traficul care vine din afară trebuie să-l preluăm, nu putem să-l oprim, dar o luptă pe trafic, pe trafic de tiruri este o greşeală. Toate ţările din Europa încearcă să limiteze traficul de maşini grele. Noi încercăm, unii dintre noi, în general oameni care avem altă meserie, să discutăm de nevoia de a aduce trafic în România. Ceea ce avem nevoie - şi ăsta este un program ulterior, sau mă rog, în paralel, la care trebuie să ne gândim - este programul de rollout, deci transportul mixt, între tiruri şi trenuri. Acesta este transportul viitorului. Rollout-ul de la Arad în Austria merge foarte bine. La ora actuală gândim în mod foarte serios o linie în rollout, dar, din păcate, datorită modului în care am gândit noi de-a lungul timpului (tunelurile şi alte lucrări de infrastructură), nu putem să facem foarte repede, dar, în următorii trei ani trebuie pus în funcţiune. Şi, ori de la Giurgiu la Arad, deci să facem legătura cu punctul de încărcare de la Arad, ori de la Calafat - care probabil că ar fi primul, Calafat - pe Valea Jiului, de la Arad la Valea Jiului este extrem de dificilă din punctul de vedere al traficului rollout.

Sigur, mă voi opri aici, pentru că intrăm într-o zonă... sunt extrem de tentat să vorbesc foarte mult. Probabil că un sfert din timpul pe care l-am petrecut în biroul de ministru în aceşti trei ani, m-am ocupat de programul de autostrăzi şi sunt foarte apropiat, mi se pare extrem de important.

Sigur, eu nu fac nici un comentariu politic faţă de aceste discuţii şi nici n-am să fac, dacă nu sunt întrebat; dacă sunt, sigur că voi fi obligat să fac. Înţeleg îngrijorarea noastră, grija noastră. Vă garantez că costurile pe care le va plăti România pentru kilometrul de autostradă vor fi mai mici sau cel mult egale cu cele pe care le-au plătit Croaţia, ori Cehia, sau Slovacia, când vorbim, sigur, de autostrăzi finanţate în sistem comercial, vă rog să nu amestecăm lucrurile.

Şi am spus că este ultima frază, dar vreau să vă mai spun o frază, pentru că, sigur, este important s-o spun în faţa Parlamentului, pentru că este un gând "care m-a vizitat des", dacă-mi permiteţi jocul de cuvinte: nu totdeauna infrastructura este o infrastructură bună. Şi avem un exemplu: lângă Bucureşti. este o discuţie veche, cum s-a ajuns în situaţia asta, şi nu vreau s-o provoc astăzi, dar mai spun o dată: nu întotdeauna infrastructura este o infrastructură bună. Tipul, deci proiectarea, în momentul în care ceri un anumit tip de infrastructură, dacă totdeauna o să ceri cel mai ieftin posibil, îl ai cel mai ieftin, îl faci în toamnă şi-l vedem în primăvară. O să vedeţi anumite zone din Bucureşti în primăvară cum vor arăta şi asta nu este altceva decât momentul în care s-a făcut proiectul sau s-a făcut cererea de proiectare; s-a făcut prost, din punctul meu de vedere, şi, din această cauză, lucrarea propriu-zisă a fost ieftină şi tot ce este ieftin pe infrastructură o să vedem cum arată, în curând. Nemaivorbind că o să vedem, din păcate, împreună, că trebuie să refacem singura noastră bucată de autostradă, pentru că ne-am zgârcit când am făcut-o.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Aţi fost atât de convingător încât colegii mei vă aşteaptă deja cu atenţie să veniţi, cât de curând posibil, cu un proiect pentru următoarele reţele.

Domnul Boc. Dumneavoastră v-aţi anunţat prezenţa regulamentară, juridică şi fizică, la Comisia electorală, încât am un impediment să vă dau cuvântul aici. Nu puteţi fi în două locuri.

Vă rog.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Am făcut uz de regulament şi, atunci când în plen se discută probleme foarte importante, mi-am permis, cu aprobarea preşedintelui comisiei, să vin şi să susţin un punct de vedere şi să-i mulţumesc domnului Mitrea pentru că a răspuns solicitării noastre. O spun cu sinceritate. Regret că nu face mai des acest lucru atunci când se discută probleme care ţin de resortul ministerului pe care-l conduce.

Încă din start, vreau să spun că Partidul Democrat nu contestă oportunitatea construcţiei acestei autostrăzi, nu contestă oportunitatea în ansamblu a construcţiei de autostrăzi în România. Ele sunt necesare. Cu acest lucru vreau să fim bine înţeleşi. Nimeni nu pune sub semnul îndoielii oportunitatea construcţiei acestor autostrăzi.

Ceea ce ne interesează însă pe noi, în calitate de oameni politici, este să ştim în ce măsură o asemenea construcţie afectează, pe de o parte, bugetul public, pe de altă parte, în ce măsură regulile instituite în această ţară sunt respectate şi, dacă există explicaţii pozitive la aceste două întrebări, totul poate merge înainte fără nici un fel de problemă. Noi susţinem şi construcţia unei alte autostrăzi pe culoarul 4 european, fără nici un fel de problemă.

Întrebarea care se ridică aici este următoarea: în ce măsură este afectat bugetul public de acest angajament?

A doua întrebare: în prima variantă din ordonanţă, contractul cu Firma Bechtel urma să fie susţinut financiar de către aceasta, prin intermediul băncilor cu care ea ar fi venit şi probabil că ea ar fi avut un regim privat, şi sumele investite ar fi fost recuperate prin taxele care s-ar fi aplicat în decursul timpului.

L-aş ruga pe domnul ministru să ne explice de s-a modificat această concepţie iniţială; Care a fost argumentul pentru care acum împrumuturile vor fi făcute prin intermediul băncilor comerciale; Ce înseamnă aceste împrumuturi în materie de dobânzi; Cât ne va costa pe noi; pe mine, contribuabil, cât mă va costa, din buzunar, construcţia acestei autostrăzi; cât va fi afectat bugetul public naţional pe următorii ani, ca rată de îndatorare, pentru a şti şi a explica oamenilor, aşa cum se cuvine, un asemenea proiect. Noi nu cerem altceva decât transparenţă. Repet, nu contestăm oportunitatea, dorim transparenţă.

Şi, evident, a treia întrebare la care parţial domnul ministru a răspuns: de ce, în condiţiile în care prima variantă n-a mai fost valabilă, să vină Bechtel-ul cu banii, nu s-a recurs, aşa cum avem o lege în România, la sistemul achiziţiilor publice, unde să participe oricine? Pe banii mei, am dreptul să selectez pe oricine. Când vii tu şi-mi aduci banii, pot să spun că am contract de preferinţă cu tine, că vii tu şi-mi aduci banii. Şi, atunci, evident, că te prefer. Dar, când vii tu, pe banii mei, cred că legea din această ţară cere să existe o licitaţie - cea mai bună variantă. S-ar putea ca Bechtel-ul să fi fost cea mai bună variantă şi să fi fost chiar şi în această situaţie cea mai bună variantă. Nu contest asta. Este o firmă recunoscută. Nu contestă nimeni bonitatea acestei firme, dar ne interesează mecanismul: de ce, totuşi, nu s-a făcut licitaţie? Să se demonstreze că, într-adevăr, este cel mai bun. Îmi veţi spune că ar fi durat 5-8 ani. Nu cred că ar fi durat o asemenea licitaţie 5, 3, sau 8 ani.

Deci, aceste trei punct aş dori, domnule ministru, să le dezvoltaţi pentru opinia publică, pentru ca noi să plecăm din Parlament, cu convingerea că acest proiect, nu numai că este oportun, - repet: şi nu-l contestăm -, ci şi este legal şi se înscrie în limite rezonabile de îndatorare publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am permis deliberat depăşirea cadrului procedurii de urgenţă, tocmai pentru a da posibilitatea unor dezbateri cât se poate de transparente.

Poftiţi, domnule ministru.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule deputat, sigur, mă bucur că aţi ajuns la concluzia că şi în Ardeal este nevoie de autostrăzi.

1. Sigur, dumneavoastră personal, sunt convins că aţi avut această poziţie veche. Din fericire, se pare că este şi poziţia partidului pe care-l conduceţi. În 1999, primul-ministru de atunci avea o altă poziţie. Şi salut acest lucru. Faptul că PD-ul sprijină programul de autostrăzi în România este important. Sigur, sunt patru ani. Cu toţii, în patru ani, am mai schimbat punctele de vedere.

2. Oricând, când Parlamentul României va solicita ca eu să fiu prezent aici, îmi va face foarte mare plăcere să fiu.

3. Procedura este legală, pentru că o facem prin lege, domnule deputat, sunteţi jurist. De aceea am propus o lege, ca să fie legal. Nu ne jucăm. dacă Parlamentul României votează o lege specială pentru un proiect, indiferent că este vorba de o privatizare, indiferent că este vorba de o investiţie, este legal. Cred că, cu acest mic lucru, suntem de acord cu toţii. De aceea, am şi venit în Parlamentul României cu acest proiect.

Sigur, am spus că nu fac - sau n-am făcut în prima fază -referiri politice. Nu pot să nu observ însă că, în momentul în care s-a discutat la Senat această lege, toată lumea a fost de acord; inclusiv colegii dumneavoastră din PD au votat - a fost unanimitate - şi este bine, este un proiect important.

Când am ajuns la Cameră, în comisie n-a fost problemă. Între timp, a fost doamna dirigintă prin România şi a devenit o problemă. Haideţi să fim oameni serioşi, că înţelegem despre ce este vorba!

Nu, n-am zic 5-8 ani. Dacă eraţi mai devreme aici, în sală, aţi fi aflat că am spus doi, doi ani şi jumătate. Asta este procedura care este minimă pentru organizarea unei licitaţii. Pentru o procedură de încredinţare directă, avem nevoie de un an, un an şi jumătate, chiar şi în acest caz. Pentru că aici vorbim de o autostradă, vorbim despre fezabilitate, sau de prefezabilitate în această situaţie, vorbim de un aranjament financiar care trebuie făcut cu compania respectivă, care nu se poate face peste noapte; nu poate nimeni. Şi, chiar dacă reuşim, - începând de anul trecut - ca, într-un an de zile, să existe lucrarea în sine în execuţie pe Cluj-Oradea, consider că este un mare succes - al nostru şi al tuturor - că am reuşit într-un an, un an şi un pic, să lucrăm. Şi acesta a fost motivul principal şi l-am spus de la început. Nu vreau să-l mai dezvolt, l-am dezvoltat înainte de a veni dumneavoastră în sală.

Referitor la finanţare. Totdeauna este cel mai greu de discutat de finanţări atunci când se fac confuzii. Nu mă refer la cât costă.

Când aţi vorbit de finanţare, aţi făcut câteva confuzii, domnule deputat. Şi sunt fireşti; sunt confuzii pe care le fac în general cei care nu lucrează cu finanţări.

Orice nu este PHARE sau ISPA, sau, sigur, proiectele pe care le mai primim de la U.S.-Aid, sunt bani pe care Guvernul României, cu aprobarea Parlamentului de cele mai multe ori, îi împrumută şi pe care-i va plăti înapoi într-o perioadă de timp. Deci, toţi sunt bani care vor fi plătiţi înapoi.

Ceea ce trebuie să ştim este că banii care se cheltuiesc pentru orice proiect intră în buget în anul în care se plătesc. Se face o confuzie foarte mare în general cu momentul în care intră la cheltuieli banii şi nu trebuie să se plătească înapoi banii; deci, când se plătesc înapoi. Aceasta, din cauză că orice guvern trebuie să aibă un buget echilibrat pe termen lung, nu pe termen mediu. Deci, nu poţi să te împrumuţi oricât acum, lasă, c-o să plăteşti nu ştiu când.

Deci, în momentul în care faci o cheltuială, indiferent că banul este un împrumut, indiferent ce fel de împrumut este împrumutul respectiv, banii respectivi intră în buget şi cheltuielile bugetare. Şi nu intră în deficitul bugetar creditele pe care le plăteşti înapoi. Pentru că este firesc să nu intre; ele au intrat data trecută - înainte, când au fost luate.

Aceasta este, foarte pe simplu, regula finanţelor sau bugetelor, care fac posibil ca un guvern, într-un moment dat, să nu poate să ducă foarte mult în sus datoria externă şi să nu se vadă în momentul acela. Orice guvern îşi arată datoria în anul în care o face; atunci intră la cheltuieli.

De aceea, în momentul în care am discutat cu Fondul Monetar Internaţional acest proiect, ca să vă dau un exemplu, a trebuit să lungim de la 5 ani, iniţial, la 8 ani, ca să încapă în deficitul bugetar, aşa cum noi l-am prevăzut multianual.

Anul acesta, de exemplu, este prevăzută o cheltuială de aproximativ 150 milioane de dolari numai pentru acest proiect, numai la el ne referim; anul viitor, 308, şi, sigur, se termină în anul 2012. Iar în momentul în care se termină investiţia, se termină şi introducerea în costuri a respectivei investiţii. Asta este valabil despre orice investiţie facem; nu momentul în care o plătim - asta este important de spus, pentru că aşa se ţine echilibrul bugetar.

Deci, în deficitul bugetar - acela de peste 2, pe care noi l-am făcut în anii trecuţi şi pe care-l facem anul acesta - intră şi cheltuielile pentru această lucrare, şi nu numai pentru aceasta, ci pentru toate investiţiile pe care le facem. Şi acest lucru este foarte important de menţionat.

De aceea, un guvern îl vezi în momentul în care este el la guvernare cât este de eficient. Dacă are un deficit de 6-7%, degeaba vă va spune vreun guvern vreodată că este un deficit moştenit. Nu, este deficitul lui, incapacitatea lui de a-şi manevra în momentul respectiv finanţările şi cheltuielile, de asemenea natură, încât să termine pe deficit normal.

De aceea, v-am spus că este foarte important să înţelegeţi, şi-mi pare rău că am insistat pe acest amănunt. De obicei, se face o mare confuzie.

Am spus mai devreme şi am să revin. În momentul în care este vorba de un credit de o asemenea anvergură: 1) sigur că nu există niciodată o singură bancă care plăteşte; 2) nu se ia deodată - asta ar fi o copilărie; nu se ia odată, nici măcar nu se ia odată în fiecare an. Deci, în fiecare an se fac noi selecţii, pentru fiecare porţie de credit se iau toate procedurile de selecţie a băncilor, de la capăt.

Tot ceea ce reprezintă, însă, în acest contract credit garantat de EXIMBANK Statele Unite este cel care reprezintă serviciile materiale şi utilajele care vin din Statele Unite. Şi am spus mai devreme: din 2,4 miliarde euro, aproximativ 0,85-0,87 vor fi garantate de EXIMBANK Statele Unite, sunt banii care se împrumută şi practic se plătesc către firme, către servicii şi materiale care se importă, restul - 1,7-1,65 sunt bani care rămân, se plătesc de furnizori în România, în zona românească şi, sigur, aceşti bani îi putem împrumuta de la orice bancă dorim.

Ce înseamnă "de la orice bancă dorim"? Că facem o licitaţie pentru fiecare tranşă, în funcţie de banca care vine cu cele mai bune condiţii - condiţiile cele mai bune nu înseamnă dobânda cea mai mică, ci înseamnă costurile de finanţare cele mai mici pe o perioadă de 10-15-20 de ani, pe care îi împrumutăm.

De aceea, veţi vedea - şi probabil că v-a zăpăcit pe unii, n-a fost altă soluţie de finanţare propusă, asta a fost de la început, - că a existat acum, în timpul selecţiei băncilor, şi probabil că la acest lucru vă referiţi, că în ordonanţa de urgenţă nu apare, este o procedură care se petrece normal, a existat un moment în care am constatat că, dacă finanţăm direct de la bugetul de stat partea care ne revine nouă, adică cea care se cheltuieşte în România, este mai ieftin decât s-o împrumutăm special pe proiect. Şi n-o mai împrumutăm, ci împrumutăm pentru proiect anul acesta; anul viitor nu ştiu ce va face următorul guvern, va fi decizia lui cum va socoti că este mai bine. Dar, anul acesta, din calcule matematice, a rezultat că, dacă din cei 150 milioane de dolari luăm suma care corespunde "garanţie posibilă dată de EXIMBANK", de pe piaţa liberă, garantată de EXIMBANK, - sigur, şi aici aveţi dreptate, la un cost "America", fiind EXIMBANK, costurile scad foarte mult; restul, nu-l mai împrumutăm, ci luăm din buget, pentru că îl avem în buget din privatizări şi din alte surse şi este mai ieftin.

De aceea a apărut acea modificare, deci nu mai împrumutăm şi partea cealaltă, pe care o plătim noi pentru serviciile din România, ci am găsit în buget aceşti bani. Pentru că este tot acelaşi lucru, până la urmă, că este acum, sau este altă dată. Nu ştiu dacă am fost foarte clar.

Am intrat un pic în amănunte, pentru că finanţările internaţionale sunt întotdeauna nişte lucruri extrem de ..., mă rog, pentru specialişti. Dar, dacă ne uităm pe ele cu un pic de grijă, le înţelegem cu toţii.

Mă voi opri aici şi vă mulţumesc încă o dată pentru posibilitatea de a fi în faţa dumneavoastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Domnule Bolcaş, aveţi probleme de procedură, sau de altă natură? Pentru că mai este un coleg de-al dumneavoastră, să ştiu cum tratez intervenţiile; cere cuvântul. Şi a cerut înaintea dumneavoastră domnul Paul Magheru.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Luaţi-o ca o intervenţie civilizată, în raport de explicaţiile pe care le-a dat domnul ministru în faţa noastră.

Îmi permiteţi să-l felicit pentru sinceritatea de care a dat dovadă, în sensul că a afirmat că această operaţiune comercială este legală, din moment ce a fost dedusă Parlamentului ca să fie aprobată printr-o lege.

Sinceritatea domnului ministru, care se învecinează cu cinismul, este însă incorectă. Pentru că nu tot ceea ce este dedus Parlamentului este legal. Nu se putea urma o altă procedură şi se forţează mâna Parlamentului pentru a adopta o lege care să acopere o nelegalitate de principiu.

Aici sunt trei probleme. N-o să reiau dezbaterile de fond, ci numai le voi enunţa.

Punctul de vedere al Partidului România Mare a fost enunţat clar şi categoric de la 1 august 2003, când s-a publicat în Revista "România Mare" prima intervenţie raportată la nelegalităţile care s-au produs cu privire la această operaţiune. Este vorba ...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg, treceţi de pe planul dezbaterii politice pe planul reclamei comerciale. Vă faceţi reclamă, propagandă revistei dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Dacă-mi daţi voie să continui, accept cu plăcere totdeauna întreruperile dumneavoastră, pentru că sunt întreruperile unui coleg căruia îi acord tot respectul. Vă solicit acelaşi respect din partea dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Deci, problemele sunt altele aici şi sunt fundamentale. Sunt probleme care nu ţin de aspectele tehnico-financiare care, cu foarte multă largheţe, au fost discutate şi interpretate în faţa domniilor voastre, ci ţin de nişte aspecte politico-juridice.

Sub masca unor activităţi comerciale profitabile şi sub acoperirea unui pretins lobby politic, se încearcă să se impună de fapt interesele particulare ale unei companii private. Aceasta este esenţa problemei.

Că este nelegal? Este clar şi categoric, în raport de Legea achiziţiilor publice. Pentru că, dacă nu ni se supune - şi este corect că achiziţia prin ofertă directă este prevăzută în această lege -, dar nu ni se spune că această achiziţie prin ofertă directă se face numai în anumite condiţii, care aici nu au fost respectate. Şi nu au fost respectate tocmai pentru a se da satisfacţie intereselor unor companii private, nu unui lobby politic care de data aceasta se dovedeşte falimentar în raport de criticile pe care le-am primit recent de la Uniunea Europeană. Se dovedeşte falimentar în raport de respectul pe care trebuie să-l avem faţă de legile adoptate. Nu putem acoperi, prin votarea acestei legi de aprobare a unei ordonanţe, o nelegalitate categorică, în raport de legislaţia română. Nu putem acoperi un act care contravine intereselor politice de aderare a României la Uniunea Europeană. Aceasta este problema: fără gramajul necesar construirii sau constituirii acestei autostrăzi, fără diferenţele de preţ şi de investiţii bugetare. Problema este de principiu.

Vă mulţumesc.

(Aplauze în Grupul parlamentar al Partidului România Mare)

Domnul Valer Dorneanu:

v-aş ruga, totuşi, cu tot respectul, să ne amintim măcar, că suntem în procedură de urgenţă şi că au mai avut loc o dată dezbateri generale.

Domnul deputat Magheru.

Domnul Paul Magheru:

Stimate domnule preşedinte,

Stimate domnule ministru,

Dragi colegi,

Fac parte din Grupul de iniţiativă şi am semnat Declaraţia de la Oradea, care susţinea includerea în programul de priorităţi, introducerea măcar a tronsonului Cluj-Borş.

Ca orădean, ca bihorean, am susţinut de la început - şi eu şi partidul meu - necesitatea cât mai multor autostrăzi. Nu se îndoieşte nimeni de acest lucru.

N-a trecut nici un an de zile de când domnul ministru Mitrea, trecând prin Oradea, a avut o întâlnire cu Senatul Universităţii din Oradea. Eu eram prezent şi l-am întrebat - probabil îşi aminteşte - ce şanse au demersurile noastre, grupul nostru de iniţiativă, ca să se introducă măcar tronsonul Cluj-Oradea în planul de priorităţi. Mi-a răspuns că este un vis, că este o utopie, pentru că sunt angajamente cu Uniunea Europeană cu altă prioritate. Se referea la tronsonul nr.4, motiv pentru care, noi am fost foarte fericiţi că în timpul respectiv s-a acceptat includerea în planul de priorităţi măcar a acestui tronson - Cluj-Borş.

Între timp, la Satu-Mare s-au întâlnit miniştrii celor două ţări. S-a întâlnit Adrian Năstase şi cu Megesi.

Îl întreb pe domnul ministru dacă nu există o legătură în inversarea priorităţilor celei mai mari investiţii din România între cei doi prim-miniştri şi, mai ales, că se încredinţează, se concesionează, trecând peste Legea achiziţiilor publice, unei firme americane.

Îl rog să ne răspundă la aceste întrebări.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Mai sunt şi alte întrebări? Staţi numai puţin, domnule ministru, că o să ne jucăm ca la ping-pong aici.

Mai aveţi alte întrebări? Nu.

Poftiţi. Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Domnule Bolcaş, îmi pare foarte rău că aţi folosit cuvântul "cinism". N-am fost cinic. Am vrut doar să spun că, aşa cum foarte bine ştiţi, o excepţie de la regulă poate fi stabilită doar prin aceeaşi metodă prin care regula a fost stabilită. Legea achiziţiilor publice, Ordonanţa nr.60 au fost aprobate de către Parlament prin lege.

Dacă propunem un alt tip de abordare, cum este încredinţarea directă, singura soluţie este o lege specială.

Vă voi ţine la dispoziţie, dacă doriţi, toate situaţiile asemănătoare care au avut loc în ultimii trei ani de zile în Italia, în Franţa, în Germania şi, sigur, ţări mai apropiate: trei în Ungaria, două în Cehia, una în Slovacia şi una în Slovenia; pe care le avem. Probabil că au fost mai multe, mă refer la marile investiţii, care, în ţările de care vorbesc, au fost încredinţate prin lege specială, pe aceeaşi procedură.

Faptul că venim în Parlament şi Comisia de industrii şi servicii a avut posibilitatea să studieze contractul cu totul, Comisia economică din Senat, Comisia de industrii şi servicii din Cameră, cred că închide discuţia lipsei de transparenţă. Chiar discuţia noastră de astăzi. Să ştiţi că, personal, mă bucur că a avut loc o discuţie în Cameră pe această temă.

Şi acum voi răspunde colegului. Da, îmi aduc aminte de discuţia de la Oradea. Sigur că a fost o discuţie, n-a fost acum un an, a fost în 2002, dacă nu mă înşel, în toamnă, sau în 2001 în toamnă. Deci, poate în 2002, în toamnă, a fost discuţia de care m-aţi întrebat şi aţi făcut referire la Scrisoarea comună pe care au scris-o cei doi prim-miniştri - al României şi al Ungariei - către domnul Romano Prodi, referitor la acest proiect. A existat o încercare a primului-ministru român şi a primului-ministru maghiar, domnul Megesi, ca, împreună, să convingă Uniunea Europeană să vină cu nişte fonduri speciale pe acest traseu. Atunci, eu v-am răspuns că nu cred că aşa ceva este posibil şi nici n-a fost posibil. Răspunsul a fost politicos, amabil, însă, sigur, răspunsul a fost un "da" în momentul în care proiectul va veni la rând. Atunci a fost momentul în care România a fost preocupată de alt mod de a atribui această lucrare.

Şi vreau să-i răspund domnului deputat Bolcaş că, atunci când vorbeşte de lobby, dânsul a vorbit de lobby, eu nu-mi aduc aminte să fi folosit cuvântul lobby politic în această sală. Nu-mi aduc aminte să fi vorbit despre fapte realizate în interesul unui guvern sau altui guvern, altul decât al României, în momentul în care am decis această lucrare.

Deci, eu am convingerea, ca şi Guvernul pe care-l reprezint, că, în momentul în care am ales acest traseu şi am ales această lucrare şi am ales acest tip de atribuire, am avut în faţă doar interesele României. Nu ne-am referit la interesele nici unei alte ţări şi eu, personal, n-am folosit cuvântul "lobby" niciodată.

Am spus de ce am ales o firmă americană, am spus de ce ne-am îndreptat către primele cinci şi de ce, aşa cum foarte bine cunoaşteţi din documente, aceasta a fost firma selectată. Lucrăm cu cea mai mare firmă în domeniu, lucrăm cu o firmă care are tehnologie nouă şi am vrut acest lucru.

Sigur că finanţarea EXIMBANK-ului sau garanţia EXIMBANK-ului, pentru că EXIMBANK-ul american nu dă bani, dă garanţii, am văzut colegi care confundau EXIMBANK-ul cu F.M.I.-ul, cu băncile, dar asta este altceva, nu este important.

Şi, sigur că, dacă în cazul unor colegi, poate că nu accept cu atâta uşurinţă faptul că discutăm despre o problemă de acest gen, deci mă refer la cei care au posibilitatea să facă şi nu au făcut niciodată nimic, sigur, în ceea ce vă priveşte pe dumneavoastră, cu toată prietenia, trebuie să vă răspund - sigur, răspund tuturor - şi să înţeleg că aveţi aceste puncte de vedere diferite, este adevărat, le-am văzut mai demult, le-am discutat cu colegi de-ai dumneavoastră; pe unii i-am convins, pe alţii - nu, sunt întotdeauna însă la dispoziţie ca să pun oricărui grup parlamentar, comisiei, toate documentele, iar dânşii pot lua orice tip de decizie pe care o au la dispoziţie, că de aceea sunt ministru, ca să mă supun Parlamentului, sigur, majorităţii parlamentare.(Aplauze)

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cu aceasta, trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege şi ale ordonanţei.

La titlul legii, dacă aveţi obiecţiuni?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Grupul nostru parlamentar are obiecţiuni la titlul legii, care este de aprobare a ordonanţei, va vota împotrivă, pentru o lege care să nu aprobe această ordonanţă. Am spus tot, nu voi mai interveni pe parcurs, vă rog să supuneţi la vot.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege, faţă de obiecţia care s-a ridicat.

Cine este pentru? 72 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 24 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Titlul a fost aprobat cu 72 voturi pentru, 24 împotrivă, nici o abţinere.

Textul articolului unic. Dacă sunt obiecţiuni?

Supun votului dumneavoastră textul articolului unic.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 72 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Adoptat cu 72 de voturi pentru, 23 voturi împotrivă şi nici o abţinere.

Titlul ordonanţei de urgenţă a Guvernului. Sunt obiecţiuni?

Cine este pentru? 74 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Titlul a fost adoptat.

Art.1. Sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră art.1.

Cine este pentru? 74 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 voturi împotrivă.

Abţineri. Nu sunt.

Art.1 al ordonanţei a fost adoptat cu 74 voturi pentru, 23 împotrivă, nici o abţinere.

Art.2. Sunt obiecţiuni?

Cine este pentru art.2? 75 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Art.2 a fost votat cu 75 voturi pentru, 23 voturi împotrivă şi nici o abţinere.

Vă mulţumesc.

Am parcurs textul proiectului de lege şi al ordonanţei. Vom supune marţi votului final acest proiect de lege. Îi mulţumim domnului ministru Mitrea pentru prezenţă şi îl asigurăm că are reîntoarcerea asigurată. Ne-a sunat primarul general al capitalei că v-a decongestionat traseul până la Ministerul Transporturilor.