Parliamentary debates

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vom trece, stimaţi colegi, la dezbateri pe marginea raportului prezentat, a cuvântului domnului prim-ministru, a Programului de guvernare pe care îl aveţi şi a listei Guvernului.

Permiteţi-mi să invit la microfon, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, pe domnul deputat Victor Ponta. (aplauze)

Domnul Victor Ponta:

Mulţumim, domnule prim-ministru desemnat că ni i-aţi prezentat pe colegii dumneavoastră. Pe cei mai mulţi nu-i cunoşteam, i-am aplaudat, chiar dacă, atunci când am fost şi noi, la rândul nostru, în Parlament, nu am fost la fel de aplaudaţi de dumneavoastră. Sperăm că de acum încolo un mod mai civilizat de lucru în Parlament şi în relaţia cu Guvernul ne-ar avantaja pe toţi.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Mulţumesc colegilor mei din Partidul Social Democrat pentru încrederea pe care mi-au acordat-o, de a deschide seria dezbaterilor, cu speranţa că în aceste dezbateri vom afla cu toţii mai mult despre poziţiile noastre şi despre ceea ce ne aşteaptă în viitor.

Am primit această sarcină dificilă - este primul meu discurs parlamentar - cu gândul că sunt, astăzi, încă membru al Guvernului ce îşi încheie mandatul, un guvern satisfăcut de realizările sale şi, în egală măsură, conştient de nerealizări şi gata să şi le asume.

De asemenea, sunt un deputat debutant, îngrijorat, totuşi, de excesiva prezenţă a debutanţilor în actualul Guvern şi, mai ales, de reînvierea unei legi care credeam că a fost îngropată în 2000, şi anume, algoritmul.

Fiind primul meu discurs, mi-a fost teamă că voi avea emoţii şi mi-am pregătit câteva citate dintr-un discurs rostit de un om politic, în urmă cu aproape două luni. N-o să vă plictisesc foarte mult, dar sună foarte bine.

Citez: "Adversarii noştri politici, care nu sunt la fel de puternici ca noi, care nu vin în faţa românilor cu oameni capabili, cu un program concret şi coerent de guvernare, ci doar cu vorbe goale şi scandaluri interne, vor face totul să preia puterea. În loc să se ocupe de aceste probleme grave, liberalii din CDR şi clientela lor politică au fost mai preocupaţi să se certe pentru funcţii şi avantaje cu aliaţii din PD. Au demonstrat că sunt nişte bufoni, care ştiu câteodată, prin vorbe de clacă sau prin glume murdare, să satisfacă gustul pentru circ. Vă propun să nu lăsăm bufonii să conducă România. Dacă bufonii mai sunt şi flămânzi, o să fie cum a fost în 1997 - 2000."

Discursul din 9 octombrie al domnului preşedinte Dan Voiculescu. (aplauze)

Sunt, de asemenea, un membru PSD convins că, în opoziţie şi la putere, drumul nostru normal este doar înainte, şi nu în urmă. Or, din păcate, Guvernul propus astăzi este mai degrabă o reflectare a trecutului, dar n-aş vrea să-l compar tot timpul cu Convenţia Democratică. Sper să nu-l comparăm în continuare cu perioada fanariotă.

Nu vreau să compar cu Convenţia Democratică 1997, din mai multe motive. În primul rând, nu vreau să ofensez PNŢCD-ul, spunând că acum i-a fost luat locul de către PUR. Cu toată simpatia mea pentru patronul "Rapid"-ului, editorialul lui Cristian Tudor Popescu "De la Coposu la Copos" m-a făcut să mă gândesc că mai bine ne transferăm toţi la Galatasaray, ca să înţelegem cum se face politică în România. (râsete în sală; aplauze)

Sunt şi alte diferenţe. Atunci erau patru partide, care făceau uneori şi lucruri bune - de exemplu, l-au schimbat pe domnul Călin Popescu-Tăriceanu din funcţie - astăzi sunt cinci, pentru că lor li s-a adăugat "Partidul Primăriei Municipiului Bucureşti". Cu un pic de Primărie Cluj la educaţie. Îmi cer scuze. (aplauze)

Dacă atunci societatea civilă a fost doar folosită şi apoi ignorată, astăzi a fost de-a dreptul cumpărată cu posturi în Guvern.

Cu tot respectul pentru doamna Macovei şi domnul Ungureanu, oamenii nu i-au votat pe dânşii, ci i-au votat pe politicieni, răi sau buni, aşa cum suntem noi. Măcar, aceşti politicieni au avut curajul să le ceară votul oamenilor, nu au stat pe margine, filozofând despre strugurii acri, care acum se pare că s-au mai îndulcit, de când cu posturile.

Convenţia Democratică, deşi venită la putere prin voturile tinerilor, nu a compromis cei câţiva tineri valoroşi, punându-i, fie să stea cal de bătaie la toţi cei care cer bani când impozitul scade, sau să facă pe curierul cu proiectele de lege transmise unui Parlament condus de opoziţie. Aproape îi bănuiesc pe câţiva din colegii liberali şi democraţi că s-au aliat cu câţiva dintre colegii mei şi vor să dovedească că numai peste 50 de ani poţi să ai succes în politică.

Mai există o diferenţă uriaşă. Deşi a avut sprijinul UDMR, Convenţia Democratică nu a dat cultura şi educaţia în coordonarea unui ministru de naţionalitate maghiară, care, natural, are altă viziune asupra acestor domenii decât un ministru de naţionalitate română.

Îl respect foarte mult pe domnul Marko Bela, dar cred că a făcut o greşeală, acceptând această poziţie împotriva naturii, care cred că va spori mesajul - ceea ce nu-şi dorea, în nici un caz, domnul Marko Bela - va spori mesajul Partidului România Mare.

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Mi se pare normal.

Domnul Victor Ponta:

Aş vrea să mai spun că în Convenţia Democratică parcă nu a fost aşa de multă ipocrizie, cum s-ar părea că o să fie acum.

Am fost emoţionat când, la o emisiune, doamna ministru Mona Muscă i-a compătimit pe tinerii mei colegi, scoşi de pe listă, ca să intre membrii PUR în Parlament. Acum are ocazia să se răzgândească. Iar acei tineri aşteaptă măcar unele scuze din partea dânsei sau din partea celor care au făcut această greşeală. (aplauze)

Am dori să-l întrebăm pe domnul prim-ministru desemnat Călin Popescu-Tăriceanu dacă aceştia sunt miniştrii cei mai buni pe care Alianţa îi poate oferi. Dacă nu, e grav, dacă da, e şi mai grav. Eu mai sper încă că e vorba de o farsă, un exerciţiu de imagine, o testare a atmosferei, şi că atunci când vom fi toţi supăraţi, va apărea adevăratul prim-ministru, domnul Traian Băsescu, cu adevăratul guvern, aşa cum ne-a promis la toţi.

Românii aşteptau un guvern cu un număr mai mic de miniştri. Noi am fost prea mulţi, 24. Dumneavoastră, 25, probabil că sunteţi prea puţini. Îi anunţ, cu amărăciune, pe colegii ziarişti că pot, în continuare, ironiza un "ministru pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională şi aplicarea acquis-ului comunitar". Îi urez succes înlocuitorului meu.

Cred că toţi aşteptam un guvern eficient, nu cu cinci structuri paralele, care e uşor de anticipat că vor lupta între ele, un guvern cu miniştri cu atribuţii clare şi gata de muncă, nu cu trei miniştri de stat, şomeri de lux, care se mai şi calcă pe denumiri. Aş fi vrut să ne explicaţi şi nouă - poate înţelegem - sau oamenilor dacă marmura ţine de economie şi fotbalul şi prăjiturile de mediul de afaceri. (aplauze)

Un guvern cu o linie ideologică unitară, nu cu social-democraţi, liberali, social-liberali, creştin-democraţi şi funcţionari de primărie, răsturnaţi toţi într-o ciulama politică, pe care chiar şi noi o găsim greu de digerat; un guvern care să promoveze în administraţia locală, prin prefecţii desemnaţi, o administraţie europeană, apolitică şi profesionistă.

Înţelegem că cinci membri UDMR şi 7 membri PUR îşi pregătesc birourile de prefecţi, alături de alţi liberali şi democraţi, aşa că administraţia locală europeană mai aşteaptă. E mai slabă decât algoritmul.

Un guvern cu un program coerent de centru-dreapta, nu cu un program, în parte, copiat de la noi, în parte, făcut cu tot felul de lucruri care s-au realizat şi, poate, dânşii nu au aflat, cu soluţii economice şi sociale serioase, nu demagogii de campanie.

Evident că vom întreba de unde bani pentru toate promisiunile, din moment ce se reduc impozitele. Poate din averile celui mai bogat cabinet care a existat în România după 1989. Avem însă dubii că dânşii au venit în guvern ca să-şi piardă averile. Eventual, să le mai crească un pic.

Un guvern ce respectă Parlamentul şi Preşedinţia, dar chiar atât de mult, încât să fie compus din liderul de grup, vicepreşedinţii Camerelor, secretarii, preşedinţii de comisii şi şeful administraţiei prezidenţiale. Ori au fost numiţi în băşcălie, ori, pur şi simplu, nu exista nici un fel de viziune acum câteva zile, când s-au atribuit aceste funcţii.

Un guvern responsabil politic, nu cu miniştri înregimentaţi peste noapte, de care partidele pot să se dezică, dacă lucrurile merg prost.

Un guvern de oameni integri şi serioşi. Şi aş vrea să nu fiu prea răutăcios, dar pe amicul meu Codruţ, dacă îl treziţi noaptea, probabil că îşi pune jacheta albastră cu trandafiri, fularul portocaliu, căciula cu "Antena 1", îl sună pe Mircea Geoană şi pleacă la Adriean "Vireanu". (râsete; aplauze)

Trebuie să fie o viaţă dificilă, categoric, şi nu-l invidiez, aşa cum nu-i invidiez nici pe reprezentanţii societăţii civile, care au spus să-i eliminăm pe traseiştii politici. Dar ce facem cu cei care fug cu partidul sau care-l scot la vânzare? Probabil că le dăm locuri în Executiv.

Eu sunt unul din naivii care l-au crezut pe domnul Băsescu şi am spus şi public, şi în interiorul partidului că trebuie să dăm o şansă unui guvern al Alianţei, că în opoziţie, noi, PSD-ul, trebuie să ne pregătim mai bine, să fim mult mai hotărâţi pentru luptele care vor urma cu un pol de centru-dreapta serios.

Avem vinele noastre şi plătim politic pentru ele, dar nu vrem ca, pentru greşelile grave care se fac astăzi, să plătească întreaga Românie.

Din păcate, din ce a spus domnul Băsescu nu a mai rămas nimic. Când am auzit de UDMR, mi-a venit să plâng. Când am auzit de PUR, mi-a venit să râd şi, în final, m-am enervat, pentru că eu sunt unul din cei care cred în ideea unui nou mod de a face politică, o nouă generaţie politică, şi mă supără foarte tare cei care folosesc aceste idei ca şi când le-ar fi luat de pe centura Bucureştiului.

Ce ni se propune astăzi nu are nici o legătură cu aceste idei, nici cu echitatea socială, nici cu dezvoltarea economică, nici cu seriozitatea şi responsabilitatea formării unui guvern care să ducă România spre Uniunea Europeană şi pe români spre o viaţă mai bună.

Vreau să cred că există mulţi liberali, democraţi şi umanişti care se ruşinează de compromisurile făcute, motiv pentru care o să vă sfătuiesc să faceţi vot controlat acolo, pe prima bancă, ca să fiţi siguri că Guvernul trece.

Pentru toate motivele expuse anterior şi pentru multe altele, şi eu, şi colegii mei social-democraţi, nu putem să girăm, prin votul nostru, un guvern în care nu credem şi care, probabil, va avea o viaţă foarte scurtă.

Poate că unii dintre miniştrii propuşi nu ştiu în ce piesă joacă. Atâta timp cât nu-i vedem acolo pe domnul Stolojan şi pe domnul Guşă, e clar că e vorba de un guvern-fantomă, şi în aprilie ne întâlnim din nou pentru guvernul adevărat.

Vă mulţumesc. (aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar Alianţa "PNL-PD" din Senat, pe domnul senator Puiu Haşotti.

Se pregăteşte domnul deputat Eugen Nicolăescu.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnilor preşedinţi ai celor două Camere al Parlamentului României,

Domnule viitor prim-ministru al României,

Doamnelor, domnilor viitori miniştri ai României,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Permiteţi-mi ca, la început, să spun că discursul talentatului Victor Ponta mă face să spun că PSD-ul nu poate fi schimbat nici de tineri care au până la 30 de ani. (aplauze)

În al doilea rând, permiteţi-mi să vă spun, domnule preşedinte Adrian Năstase, că v-aţi înşelat atunci când l-aţi asemănat cu Nicolae Titulescu, pentru că acela avea un discurs sobru.

Şi, dacă tot domnul Ponta a pornit cu nişte citate, permiteţi-mi să încep şi eu cu două citate. La început, chiar am crezut că va avea un discurs firesc, normal, o dezbatere, dar, după aceea, mi-am adus aminte de cuvintele lui Machiavelli. Sunteţi prea tânăr, pentru a-l urma pe Machiavelli. Acesta a spus că "Dumnezeu i-a dat cuvânt omului pentru a-şi ascunde gândurile".

Una peste cealaltă, am să vă spun că dumneavoastră aţi avut un discurs ipocrit şi La Rochefoucault spunea că ipocrizia, domnule Ponta, este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii. Şi discursul dumneavoastră a fost un viciu. A fost un viciu de formă şi de fond.

În sfârşit, dacă omul va începe cu certitudini, va sfârşi prin a se îndoi, dar, dacă se va mulţumi prin a începe cu îndoieli, va sfârşi prin a avea certitudini. Eu am început prin a avea îndoieli că vom putea face un guvern stabil, iar acum am certitudinea solidităţii formulei guvernamentale.

Ne aflăm, astăzi, aici, pentru a ne face datoria faţă de cei pe care îi reprezentăm în Parlament, cetăţenii României. Datoria noastră este ca, astăzi, prin votul nostru, să consfinţim voinţa majorităţii românilor, să dăm un nou guvern ţării, un guvern format în jurul Alianţei "Dreptate şi Adevăr" PNL-PD.

Prin votul lor din 28 noiembrie şi 12 decembrie, românii şi-au exprimat foarte clar voinţa de schimbare.

Românii au votat pentru Traian Băsescu şi pentru guvern, care să pună în aplicare programul Alianţei "Dreptate şi Adevăr".

În Parlamentul fiecărei ţări se face istorie. Şi a face istorie înseamnă a te elibera de trecut. Caracterstica zilei de astăzi este că, atunci când va fi învestit cabinetul Tăriceanu, ne vom elibera cu totul de România de dinainte de 1990.

De 14 ani, partidele păstorite de Ion Iliescu s-au învăţat să nesocotească, în binecunoscuta tradiţie de dinainte de 1990, voinţa cetăţenilor. În aroganţa şi inadecvarea lor la realitatea românească, s-au obişnuit să considere că românii sunt doar o masă de manevră în faţa spectacolelor de imagine.

Iată, însă, că românii nu s-au mai lăsat înşelaţi. La sfârşitul anului 2004, ei au votat pentru dreptate şi adevăr. Au cerut dreptatea, oferită de PSD doar baronilor săi şi celor din jurul lor. Au vrut adevărul, refuzat de oameni învăţaţi să-l spună doar arareori, prea arareori. Românii au vrut să-şi ofere o nouă şansă. Şansa lor este actuala coaliţie guvernamentală şi parlamentară şi Traian Băsescu.

Ion Iliescu a oferit României doar guverne formate din vechii săi tovarăşi de drum sau din mai tinerii învăţăcei, mulţi dintre ei formaţi chiar înainte de 1990, fie după, dar cam cu aceleaşi mentalităţi şi obiceiuri.

Chiar dacă românii au cerut în tot acest timp înnoirea clasei politice, voinţa lor a fost ignorată.

A contat doar obedienţa faţă de partid, cuantumul aşa numitelor donaţii pentru partid şi cârdăşia unor relaţii care l-au făcut chiar şi pe Ion Iliescu să vorbească, de data aceasta, pe bună dreptate, despre capitalism de cumetrie.

Astăzi, aici, noi vrem să punem capăt, prin votul nostru, acestor obiceiuri fanariote. Astăzi vom învesti un guvern format din oameni capabili să ducă România cu adevărat în Europa, într-o Europă în care să fim trataţi ca egali, nu drept o ţară de mâna a doua.

Alianţa "Dreptate şi Adevăr" şi partenerii săi propun României oameni noi, un alt tip de mentalitate, cu valori şi principii europene.

O imagine sugestivă a schimbării aduse de Guvernul care va fi învestit astăzi o reprezintă fermitatea şi viteza cu care premierul desemnat a înlocuit-o pe Cristina Pârvulescu, ministrul desemnat pentru integrare europeană, în timp ce, cu regret o spun, fostului prim-ministru i-au trebuit câteva luni pentru a o schimba pe Hildegard Puwak, dovedită că a deturnat fonduri europene.

O altă evidenţă a rupturii de metehnele trecutului o oferă lectura declaraţiilor de avere ale noilor miniştri, prezentaţi opiniei publice ca o primă probă de sinceritate şi transparenţă.

Cabinetul Tăriceanu este format din oameni împliniţi din punct de vedere profesional şi financiar. Ei nu au nevoie să se îmbogăţească de pe urma bugetului de stat, aşa cum s-au învăţat unii dintre miniştrii ultimilor ani. Au făcut-o prin munca lor, prin iniţiativă şi curaj. Succesul afacerilor lor ne asigură că vor fi buni şi oneşti manageri ai ministerelor şi ai intereselor româneşti. România nu va mai avea miniştri puşi pe căpătuială şi nici funcţionari de tip Păvălache.

Cabinetul Tăriceanu reprezintă ruptura totală de trecut. Tinerii miniştri cărora li se dă acum credit fac parte din generaţia celor care au fost bătuţi sălbatic de minerii conduşi de Miron Cozma, cel pe care, din instinct şi complicitate, Ion Iliescu a încercat să-l elibereze din închisoare.

Noul Guvern reflectă existenţa unei Românii tinere, europene, o Românie nouă. România vrea un guvern nou, un guvern care să acţioneze în vederea îndeplinirii intereselor cetăţenilor săi.

Obiectivul cel mai important al Cabinetului Tăriceanu, aşa cum a fost el definit de voinţa cetăţenilor, este lupta împotriva corupţiei, care afectează direct şi major nivelul de trai.

Românii nu trebuie să mai fie nevoiţi să se sacrifice. Este rândul guvernanţilor să-şi asume toate riscurile, inclusiv acela al sacrificiului. Acest guvern îşi va asuma orice risc pentru reducerea corupţiei şi redarea speranţei. Doar aşa vom reuşi să reparăm răul produs asupra imaginii României în ochii Europei, prin instituţionalizarea corupţiei şi a lucrului prea adesea făcut de mântuială.

Integrarea europeană trebuie să fie un demers al întregii clase politice. Iată de ce, chemăm toate forţele politice, sincer angajate în demersul european, să ni se alăture pentru a continua şi accelera reformele necesare transformării ţării noastre într-un stat care să respecte toate exigenţele europene.

Interesul naţional trebuie să transceadă intereselor de partid. El trebuie să fie elementul de continuitate al guvernelor în succesiunea lor stabilită de electorat. Mesajul Europei a fost clar. Şi pentru prima oară, poate, el a fost şi auzit, şi înţeles. România trebuie să reducă corupţia, să liberalizeze mediul de afaceri, să crească nivelul investiţiilor, să elaboreze şi să pună în aplicare un plan coerent privind dezvoltarea durabilă şi realizarea coeziunii sociale.

Cabinetul Tăriceanu demonstrează, în primul rând, în alăctuirea sa, că cererile absolut justificate ale Uniunii Europene au fost înţelese.

Ce altă dovadă mai bună decât alegerea Monicăi Macovei pentru funcţia de ministru al justiţiei, o personalitate a societăţii civile, care se va implica în depolitizarea justiţiei şi în lupta împotriva corupţiei. Iată un gest fără precedent în politica românească. Dincolo de componenta sa, Cabinetul Tăriceanu îşi demonstrează vocaţia europeană prin programul de guvernare.

În esenţă, programul prezentat Parlamentului este o dovadă a modului în care Alianţa "Dreptate şi Adevăr" şi aliaţii săi privesc integrarea în Uniunea Europeană. Noi nu încercăm să păcălim Europa promiţând, dar cu intenţia de a face doar pe ici pe colo. Este în primul rând în interesul României să luăm toate măsurile cerute de Uniunea Europeană, este în interesul nostru să reducem corupţia şi birocraţia din administraţie şi nedreptatea din justiţie. Numai astfel vom deveni mai atractivi pentru investitorii străini. Este în interesul nostru să investim în sănătate, educaţie şi cercetare, numai astfel ne vom asigura un viitor mai bun. Este în interesul nostru să depolitizăm justiţia. Numai astfel vom oferi românilor dreptatea şi adevărul, cât şi credibilitatea României în faţa lumii întregi.

Asigurarea măsurilor fiscale pomenite de domnul ministru desemnat şi a transparenţei financiare reprezintă esenţa diminuării corupţiei.

Guvernul Tăriceanu vine în faţa cetăţenilor cu un program realist, axat pe nevoile de azi şi de mâine ale românilor, pe respectarea paşilor stabiliţi pentru integrarea europeană.

Guvernul Tăriceanu vrea cu tărie ca toţi românii să trăiască bine.

În ultimii patru ani, am avut un guvern care s-a bizuit mai degrabă pe iluzii şi a sfârşit prin a fi învins de adevăr.

Am convingerea că guvernul pe care îl vom învesti astăzi se va bizui pe adevăr pentru a-şi învinge iluziile.

S-a spus că PSD pregăteşte un guvern din umbră. Astăzi, am auzit pe la ora 14.00 la radio. Le reamintesc celor din PSD că umbra este răcoroasă şi poate duce cel puţin la reumatism. Le recomand colegilor din PSD să profite mai bine de soarele Coastei de Azur şi să facă Guvernul la una din superbele vile ale colegului lor, prea cinstitul Corneliu Iacubov.

Tuturor cetăţenilor României, colegilor mei parlamenatari, chiar şi celor care nu-şi pot depăşi condiţia de simpli membri de partid şi nu vor dori să voteze Cabinetul Tăriceanu vreau să le spun în încheiere şi chiar cu colegialitate, doar atât: Să trăiţi bine.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Eugen Nicolăescu, grupul parlamentar PNL din Camera Deputaţilor şi se pregăteşte domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş.

Domnul Eugen Nicolăescu:

Domnilor preşedinţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi miniştri,

Stimaţi colegi, deputaţi şi senatori,

Este momentul să spunem astăzi răspicat: e timpul ca cetăţenii Românei să trăiască mai bine. Şi asta, pentru că e timpul ca România să aibă un guvern puternic, un guvern capabil, apt să transpună în viaţa reală dorinţele oamenilor. Şi acest guvern, pe care ni-l dorim cu toţii, este reprezentat de echipa propusă de Călin Popescu-Tăriceanu.

Va fi un guvern nu al puterii, ci un guvern al oamenilor, în care fiecare cetăţean, indiferent de votul pe care l-a dat să se regăsească şi să vadă că poate trăi mai bine. Cabinetul Tăriceanu nu îşi propune lucruri imposibile.

Echipa propusă de Călin Popescu-Tăriceanu este cea care ştie că votul dat în aceste alegeri înseamnă un legământ, înseamnă o obligaţie de a aduce promisiunile la îndeplinire.

S-a vorbit prea mult de bunăstare până acum şi nu s-a întâmplat nimic pentru viaţa oamenilor.

S-a vorbit prea mult de încurajarea oamenilor de afaceri şi nu s-a întâmplat nimic în planul economiei reale.

S-a vorbit prea mult de creşterea nivelului de trai, şi pensionarii au trăit din ce în ce mai prost.

Acum este momentul să spunem clar: pentru ce beneficiem de încrederea oamenilor?

Dacă vrem ca economia românească să decoleze cu toate motoarele şi să scoatem la suprafaţă economia subterană, dacă vrem ca tinerii noştri să fie plătiţi mai bine şi să se întoarcă pentru a munci în România, atunci vom susţine cota unică de impozitare de 16%.

Dacă vrem ca bătrânii noştri să nu se mai simtă umiliţi în faţa preţurilor tot mai mari şi să-şi recâştige demnitatea, atunci vom susţine creşterea în termeni reali a pensiilor.

Dacă vrem ca tinerii noştri, aşa cum e domnul Ponta, copiii de astăzi să aibă un viitor în România şi să concureze de la egal la egal cu tinerii europeni, atunci vom susţine reconstrucţia sistemului de învăţământ pe baze moderne şi vom crea condiţii egale pentru toţi, indiferent că învaţă la sate sau la oraşe.

Dacă vrem ca fiecare cetăţean al Românei să se simtă apărat şi protejat, atunci vom susţine reforma sănătăţii care a fost de prea multe ori cenuşăreasa puterii.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Guvernul condus de Călin Popescu-Tăriceanu este convins că atingerea ţintelor din programul de guvernare constituie un angajament, dar şi o realitate care a fost evaluată prin calcule şi un model economic care constituie o altfel de abordare.

Guvernul României a elaborat un program de guvernare pe baza unor studii de impact, a unor programe şi proiecte comensurate din punct de vedere al efectelor şi mecanismelor de finanţare.

Programul de guvernare prezentat astăzi asigură realizarea lui pentru că este acompaniat de un buget elaborat pe criterii şi principii care au avut în vedere toate măsurile propuse, cu preponderenţă a celor privind revoluţia fiscală, element important pentru care vi se cere votul astăzi.

Programul de guvernare a luat în calcul şi resurse neconvenţionale, resurse care nu au fost utilizate până acum, resurse care pot aduce o valoare adăugată superioară. Grijile unora că s-ar deteriora o serie de indicatori economico-financiari sunt neîntemeiate. Şi dacă se insistă pe ele, aceasta are o singură cauză: diferenţa de filozofie bugetară, fiscală, de mod de a privi economia capitalistă.

România are o economie de piaţă funcţională, potrivit unui raport internaţional. În practică, aceasta suferă, aceasta are constrângeri, cunoaşte deficite cu efect întârziat. Am depăşit o etapă importantă şi ne-am apropiat de o economie care trebuie să semene din ce în ce mai mult cu una de piaţă funcţională.

Revoluţia fiscală are menirea de a promova capitalul intern şi cel extern, de a produce locuri de muncă, de a colecta mai mulţi bani la bugetul de stat şi la bugetele locale.

Revoluţia fiscală are ca scop promovarea unor categorii de impozite şi taxe acceptate de întreprinzători care să fie plătite voluntar şi care să contribuie la diminuarea evaziunii fiscale.

Aceasta este abordarea pe care o propune un guvern care a înţeles că fiscalitatea este o pârghie deosebit de importantă pentru o creştere economică serioasă, pentru însănătoşirea mediului de afaceri, pentru asigurarea protecţiei sociale prin muncă şi nu prin mită publică, aşa cum s-a făcut până acum.

Revoluţia fiscală înseamnă modificarea comportamentului agresiv al statului faţă de contribuabil, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică.

Respectul faţă de cetăţean, de oricare agent economic are ca efect un comportament adecvat, un comportament de renunţare la evaziune, pentru că ceea ce au de plătit este suportabil, în comparaţie cu riscul de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor.

Construcţia bugetară, fiscală, monetară propusă de Guvernul Tăriceanu are toate atributele ştiinţifice, tehnice şi politice de a schimba soarta ţării.

Opoziţia va critica şi este dreptul ei, şi este bine că este aşa. Dar sper că orice critică să aibă substanţă, să aibă bună credinţă şi mai ales o analiză profundă şi să renunţe la declaraţii politicianiste. Pretinsele goluri de venituri sunt numai în mintea celor care cred în continuare în economia socialistă, în rolul statului de tătuc, în cei care nu au înţeles că economia capitalistă are alte valori, în care impozitele şi taxele nu trebuie să fie asupritoare. Este clar că ne deosebim, că ne exprimăm în alţi termeni, dar şansa României stă tocmai într-o altă abordare care este cea necesară României de azi şi de mâine. Este momentul să votăm pentru un Guvern capabil. Este momentul să uităm rivalităţile politice şi să înţelegem că scopul final al puterii este bunăstarea oamenilor.

De aceea, este momentul să votăm pentru o echipă guvernamentală care vrea şi poate să redea România românilor.

Îmi exprim încrederea că Parlamentul va da fără rezerve votul său unui guvern care va însemna deschiderea unei istorii pentru România.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la microfon pe domnul deputat Lucian Augustin Bolcaş şi se pregăteşte domnul deputat Valeriu Tabără.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Vin în faţă dumneavoastră cu seriozitate şi mai ales cu responsabilitatea care trebuie să caracterizeze actul de învestitură a unui guvern, pentru că responsabilitatea aparţine, poate, în mai mare şi mai grea măsură, celor care îşi vor da votul decât celor care se prezintă în această calitate de candidaţi în faţa noastră.

De votul nostru va depinde într-adevăr nu soarta guvernării României în următorii ani, ci va depinde practic soarta României în următorii ani.

Mă prezint în faţa dumneavoastră nu din obişnuinţa unui discurs liber, fără nici un fel de note, ci datorită faptului că ne aflăm în prezenţa unei împrejurări absolut deconcertante.

Discursul domnului prim-ministru desemnat nu are absolut nici o legătură, sub nici o formă cu programul de guvernare, frumos, portocaliu, ce ne-a fost înfăţişat.

Avem sau nu avem ce discuta în Parlament în aceste condiţii?

Părerea mea este că avem foarte multe de discutat şi în primul rând modul de constituire a acestui guvern. Desigur, peisajul politic rezultat ca urmare a alegerilor datorită în parte voinţei electoratului şi în cea mai mare parte a fraudelor electorale, de care nimeni nu se mai plânge la această oră, a realizat un parlament foarte divizat. Divizat pe forţe politice, divizat pe concepţii politice diferite. Şi atunci, realizarea unei guvernări reale, în condiţiile în care un guvern al unor tehnocraţi, propuşi de partide dornice să promoveze integrarea României în Uniunea Europeană, putea să fie o soluţie. Soluţia a fost înlocuită cu ceea ce numai s-a şoptit şi sugerat, dar cu ceea eu spun cu voce tare de la tribuna Parlamentului României, cu o târguială fanariotă. Este o târguială fanariotă desfacerea unor uniuni electorale, a unor pacte de colaborare post electorală, în dispreţul în primul a electoratului care şi-a dat un anume vot. Este un pact fanariot din a determina prăbuşirea fostului partid de guvernământ, PSD, care sper că a primit o bine meritată lecţie prin aceasta, pierderea de voturi datorită acordului ruşinos încheiat cu UDMR-ul şi răsplata pe care o primeşte astăzi.

Este într-adevăr un lucru la care se poate medita pentru că acest pact fanariot care a însemnat nu doctrine, şi mi-a plăcut modul în care domnul prim-ministru desemnat, Călin Popescu-Tăriceanu, a afirmat crezul liberal al domniei sale, nu ştiu în ce măsură l-a afirmat cu cea mai mare credinţă sau cu cea mai mare emfază, deosebirea este esenţială, dar să nu uităm că, în afară de această orientare liberală a viitoarei guvernări ce ni se propune se află şi partide de orientare social-democrată, se află partide de orientare social-liberală şi se află şi Uniunea Democrată a Maghiarilor care, în ceea ce priveşte doctrina, care va să zică că nu o are.

În aceste condiţii, împărţeala fanariotă a fost a funcţiilor. Împărţeala fanariotă a funcţiilor care a mers până la limita a ceea ce se numeşte societate civilă. Pentru că atragerea societăţii civile, a unor reprezentanţi ce se intitulau ai societăţii civile, la această guvernare, apreciată blând numai ca o moarte a acestei societăţi civile, este de fapt adevărata faţă a ceea ce a reprezentat această societate civilă. O societate politică care şi-a găsit modalitatea de a accede la Guvern. (aplauze)

Şi atunci, o să-i spun direct doamnei Monica Macovei, care este una dintre coautoarele coaliţiei pentru un parlament curat, şi care a primit răsplata ministeriatului justiţiei: şi Parlamentul României doreşte un Guvern curat, şi asta este esenţial, şi asta trebuie să votăm acum.

Dar problema fanariotă nu se opreşte aici pentru că, dincolo de târguială, mai sunt şi înaltele porţi ale străinătăţii la care s-au dus şi au bătut sau care au venit şi ne-au bătut ca să formăm un anume guvern. Şi îmi permit tot de la această înaltă tribună a Parlamentului României să spun distinşilor analişti străini care se ocupă, se preocupă sau se prea ocupă de soarta României.

Domnilor, ştiţi despre România poate mai multe decât ştim fiecare dintre noi în parte, dar nu înţelegeţi nimic, şi asta este esenţialul.

În ceea ce priveşte programul înfăţişat în această guvernare eclectică, nu mă surprinde schimbarea pentru că la ora actuală, astfel cum titra un cotidian, avem o guvernare cu doi preşedinţi.

Domnul preşedinte, recent ales, Traian Băsescu şi-a declarat intenţia tutelară asupra acestui guvern în discursuri fără echivoc şi care ne duc la limita prerogativelor sale constituţionale.

Îi reamintesc, cu tot respectul, domnului preşedinte Traian Băsescu că şi-a început bine mandatul purtând convorbiri cu toate partidele politice şi am sperat să fie preşedintele tuturor românilor, şi nu numai al Cabinetului Tăriceanu, şi nu numai al Alianţei D.A.

Sper că aşa va fi în continuare.

Vedeţi, v-am vorbit despre disfuncţionalitatea şi discrepanţa între discursul domnului prim-ministru desemnat şi programul de guvernare care v-a fost înfăţişat. Aceeaşi discrepanţă am întâlnit-o explicit la audierea candidaţilor la funcţiile ministeriale. Personal, am asistat la momentul în care doamna Monica Macovei s-a disociat public de programul de guvernare. Personal, am auzit miniştri discutând altceva decât această cărţulie. Sigur că nu este un semn de seriozitate, sigur că nu este un semn de bun augur, sigur că acest program de guvernare ce ne-a fost înfăţişat prevede într-o adunătură mai mult decât eclectică şi mai eclectică decât componenţa acestui guvern o serie de lucruri care sunt deja de mult înfăptuite ceea ce dovedeşte ignoranţa şi îndepărtarea de realităţile româneşti a celor care au fost propuşi în aceste funcţii ministeriale, pentru că a reinventa roata acum este atributul domnului senator Adrian Păunescu, şi sper că nu şi a noului guvern. Cu tot respectul.

În aceste condiţii, nu m-a mirat împrejurarea că miniştrii audiaţi nu au prezentat credibilitate comisiilor. A trebuit să se apeleze la încălcarea unor cutume în votare, menţionându-se votul deschis pentru că, aşa cum spunea o distinsă colegă, s-ar părea că această adunare eclectică ministerială are frisonul votului secret. Vă daţi seama ce fragilitate? Acestui frison al votului secret psihanaliştii îi spun puţin mai dur şi mai direct, şi să mă cenzureze medicii prezenţi, îi spun complexul lui Iuda.

În aceste condiţii, îmi pare rău că independent de tinereţea unor personaje propuse sau alături de tinereţea unor persoane propuse există şi un mare vid. Tinereţea, prin ea însăşi, este o imensă calitate de care îţi dai seama numai când ajungi la o anumită vârstă, dar tinereţea prin ea însăşi care nu prezintă o carte de vizită, nu în planul vieţii politice neapărat, deşi ar fi fost bine pentru că avem nevoie de o conducere politică la guvernare, dar măcar o realizare în domeniul de activitate. Eu nu cred că un om care se realizează ca bun manager în propria sa întreprindere, ca un om care se realizează pentru sine financiar poate să se realizeze şi pentru ţară bine. Nu există o strânsă legătură între aceste elemente. Şi în aceste condiţii, având în vedere modul de formare a acestui guvern, având în vedere împrejurarea că practic programul său se schimbă în bătaia unui vânt care nu ştim din ce puncte cardinale suflă în acest moment, Partidul România Mare care a fost singurul ce şi-a păstrat verticalitatea principiilor şi doctrinelor nu va vota pentru învestitura sa.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Valeriu Tabără, Grupul parlamentar PD, Camera Deputaţilor, şi se pregăteşte domnul senator Verestoy Atilla.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnilor preşedinţi ai Senatului şi Camerei Deputaţilor,

Domnişoarelor, doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Îmi permit să spun, domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Şi spun acest lucru pentru că dumneavoastră, cei care sunteţi invitaţi, astăzi, aici, în faţa Parlamentul României, sunteţi expresia, în primul rând, a votului pentru care românii ni l-au dat nouă. Sunteţi o expresie a majorităţii care s-a format în acest Parlament şi în acelaşi timp sunteţi cei care veniţi în faţa noastră cu un program de guvernare, care va trebui să ducă ţara, acolo, unde îi este locul, în Uniunea Europeană. Nu numai pentru a fi în Uniunea Europeană, ci pentru că noi trebuie să marcăm un progres la toate celelalte pe care le-am avut mari sau mici până acum.

Mă aşteptam sincer să aud de la această tribună mai puţină politică şi mai multe discuţii pe programul pe care echipa guvernamentală ni-l prezintă aici.

Din păcate, nu este aşa. Ne zbatem mai mult într-o zonă politică, rămasă de altfel tradiţională în astfel de moment, aşa cum le ştiam şi la celelalte învestituri, patru sau cinci la care am participat în acest Parlament.

Iată de ce, din programul de guvernare am extras o secvenţă, o secvenţă care mi se pare deosebit de importantă pentru etapa imediat următoare, pe care trebuie să o parcurgă ţara şi la care trebuie să conectăm cu toţii. Este vorba despre agricultură şi dezvoltare rurală. O analiză atentă a programului de guvernare, propusă de echipa domnului Tăriceanu, evidenţiază pregnant capitolul agricultură şi dezvoltare rurală. Nimeni nu poate nega că pentru România agricultura în particular şi spaţiul rural în general sunt cele care asigură mijloacele directe de existenţă pentru mai mult de jumătate din locuitorii ţării.

În acelaşi timp, agricultura şi sectoarele aferente acesteia trebuie să fie nu numai o sursă de trai zilnic, ci şi una de bunăstare pentru întreaga societate românească.

Pentru societatea românească, agricultura şi spaţiul rural pot să fie surse sigure de stabilitate economică, socială şi de progres.

Aceasta este motivaţia pentru care atât agricultura, cât şi dezvoltarea rurală, în ansamblul ei, se situează în prim planul acţiunilor de guvernare ale echipei condusă de domnul prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu "

Argumentul aşezării agriculturii şi dezvoltării rurale în linia întâi a deciziei politice este dat nu numai de faptul că acestea dau, în principal, hrana de zi cu zi, ci şi de faptul că o agricultură funcţională economic este furnizoare de materii prime pentru diverse industrii şi de multe locuri de muncă "

În acelaşi timp, programul de guvernare îşi propune să aducă agricultura şi spaţiul rural românesc la elementul de complementaritate cu sistemul agricol al Uniunii Europene. Numai realizând această complementaritate se va putea discuta despre o integrare reală a agriculturii şi a spaţiului rural românesc în Uniunea Europeană.

Unul din punctele forte ale programului de guvernare în domeniul agriculturii este acela de a trece prin măsuri urgente agricultura de la statutul de subzistenţă, la acela de agricultură comercială performantă care trebuie să se vadă atât pe piaţa internă şi externă, cât şi în prosperitatea producătorului agricol român "

Prin programul pentru agricultură şi dezvoltare rurală, guvernul condus de domnul Călin Popescu Tăriceanu propune atingerea câtorva obiective absolut necesare pentru a se putea realiza o integrare reală a agriculturii şi a spaţiului românesc în Uniunea Europeană, finalizarea reformei proprietăţii funciare, fără de care nu se va putea niciodată vorbi de implementarea programelor de dezvoltare economică în agricultură şi în spaţiul rural "

Stimaţi colegi,

Fac o paranteză, aducându-vă la cunoştinţă imperfecţiunile şi faptul că nu toate programele au putut fi implementate, una dintre marile cauze şi principalele cauze a fost lipsa de clarificare a proprietăţii.

Al doilea obiectiv este transformarea gospodăriei ţărăneşti în fermă agricolă familiară cu caracter comercial, capabilă a intra în competiţia agricolă europeană, şi eficientizarea resurselor bugetare alocate în sprijinirea producătorilor agricoli este un alt obiectiv. Este inacceptabil sistemul de alocaţii bugetare pentru agricultori, care nu-i ajută nici la retehnologizare, nici la producţie.

Nu se poate ca sumele alocate în agricultura României, de ordinul miliardelor, să fie nejustificate prin realizările care sunt, iar România să fie o dependentă netă de importuri de produse agroalimentare.

Programul de guvernare îşi propune intervenţii pe costuri la imputurile din agricultură, în principal reducerea accizelor la motorină, ca şi alte facilităţi fiscale care să ajute la o creştere a eficienţei activităţilor din agricultură "

În acelaşi timp, programul de guvernare creează bazele pentru o dotare tehnică a exploataţiilor agricole astfel încât acestea să asigure atât randamente ridicate, cât şi calitatea produselor agroalimentare realizate la standarde de nivel european şi mondial.

Dezvoltarea în mediul rural a unor reţele de prelucrare, preluare, depozitare şi valorificare a produselor agricole este un alt obiectiv al programului de guvernare "

Spre aceste obiective vor fi dirijate atât surse bugetare, cât şi surse provenite din programele Uniunii Europene şi altor instituţii internaţionale.

Proiectele de dezvoltare a infrastructurii rurale vor fi strâns legate de proiectele de dezvoltare economică a localităţilor rurale care impune o conlucrare perfectă între administraţia locală şi cea guvernamentală.

Gestionarea durabilă a pădurilor, un alt obiectiv, este văzută în program atât ca o componentă economică, cât şi ca una a mediului ambiant "

Pădurea şi mediul ei constituie prin programul de guvernare o zonă de acţiune atât de conservare a mediului ambiant, cât şi de îmbunătăţire a acestuia, cât şi o sursă de dezvoltare economică a zonelor rurale, cu precădere a celor din zonele montane.

Îmbunătăţirea cadrului instituţional, atât pentru dezvoltarea agriculturii şi a spaţiului rural, cât şi de implementarea într-un timp scurt al legislaţiei comunitare în zonele agriculturii şi a spaţiului rural este imperios necesară şi este o prevedere de bază a programului guvernamental.

Este de evidenţiat faptul că tot cadrul instituţional prevăzut în programul de guvernare va accelera procesul de implementare şi eficientizare a politicilor agricole şi de dezvoltare rurală în spaţiul românesc.

Este importantă prevederea din programul de guvernare legată de relaţia cu cercetarea şi învăţământul, care pot oferi soluţii viabile pentru funcţionarea la cel mai înalt nivel a sistemului agricol şi rural românesc.

Programul de guvernare îşi propune reorganizarea consultanţei agricole şi aşezarea ei cât mai aproape de producătorul agricol într-o relaţie cât mai strânsă cu cercetarea şi învăţământul pe de-o parte şi producătorii agricoli, pe de altă parte.

Programul de guvernare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale are multe elemente noi, dar şi de continuitate, legate de negocierile pentru integrare, ambele sunt extrem de importante pentru realizarea acelor obiective esenţiale în domeniul agriculturii şi spaţiului rural în perioada 2004 - 2007. Dezvoltarea agriculturii şi modernizarea spaţiului rural românesc şi integrarea agriculturii şi spaţiului rural românesc în Uniunea Europeană.

În concluzie, grupurile parlamentare ale partidului Democrat consideră programul de guvernare în domeniul agriculturii şi dezvoltării spaţiului rural românesc deosebit de valoros, el integrând în totalitate oferta electorală a Alianţei "Dreptate şi Adevăr" PNL-PD şi, ca urmare, îl susţinem şi dăm votul pentru întreaga echipă guvernamentală prezentă în faţa noastră.

Facem acest lucru pentru ca în 2007 şi în 2008 să nu mai vorbim de două Românii, să vorbim de una singură, puternică, demnă, aşezată la locul ei.

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul în continuare domnul senator Verestoy Attila, Grupul parlamentar UDMR.

Se pregăteşte domnul senator George Sabin Cutaş.

Domnul Verestoy Attila:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru desemnat,

Domnilor viitori miniştri,

Domnilor colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Onoraţi invitaţi,

Acum am făcut o scurtă rememorare, sunt în a opta situaţie de a asculta o prezentare a unui program de guvernare şi a unei echipe de guvernare.

În cele opt situaţii, am fost în diferite faze, când am fost, când nu am fost ascultaţi, când am fost, când nu am fost consultaţi, am intrat şi în relaţii protocolare, în patru situaţii am colaborat la scrierea, construirea, edificiul Guvernului, pornind de la programul de guvernare şi incluzând în echipă oamenii noştri.

De aceea, am o altă viziune asupra a cum să abordăm o discuţie între opoziţie şi putere, într-o situaţie în care toţi avem obiective comune.

Nu mă îndoiesc că numai o supărare de moment, care rezultă din sentimentul sau situaţia de a nu şti să pierzi, l-a făcut pe tânărul nostru coleg să treacă acea limită de la sublim, la ridicol care, din păcate, a distrus acel edificiu oratoric pe care a încercat să ni-l prezinte.

Oricum este bine să punctăm, ca să nu se mai repete, şi pentru ca colegii noştri, din orice parte a sălii, să poată să intre în acea sală şi să fie cu fruntea sus şi cu mâna întinsă la mâna noastră întinsă, e bine a nu se repeta expresii, şi a nu califica "împotriva naturii", sunt expresii care ori au un izvor în lipsa de moralitate, şi asta este un mare păcat, ori au un izvor mult mai dur, din secolul XX, dintr-o ideologie care a făcut ca unii din oamenii de cultură de vază, de exemplu, înalta conducere a instituţiilor de cultură, să fi fost eliminaţi în baza faptului că ocupau aceste funcţii "împotriva naturii", expresia este dintr-o ideologie pe care trebuie să o numim aici, pentru ca să nu se mai repete, a naţional-socialului.

Nu cred că este momentul, nu cred că este bine ca în Parlamentul României, să începem o dezbatere privind programul şi echipa de guvern cu astfel de ieşiri necontrolate, dar cred că nu este o viziune asumată, nu este ceva care să aibă un izvor în Partidul Social - Democrat care, de acum în colo, aşa cum dorim noi, este partener în ceea ce trebuie înfăptuit.

Nu ştiu ce aţi remarcat, dar în întreaga prezentare a fost altfel de cum ne-am obişnuit până acum, totdeauna era celebra poveste, a da vina pe cei care au fost înainte, de data asta nu s-a întâmplat, domnilor colegi, de data asta am pornit prin a recunoaşte că, într-adevăr, în ţara asta, în aceste şapte guvernări de până acum, s-au făcut paşi însemnaţi şi s-a constituit o fundaţie serioasă pe care putem construi ceea ce dorim, o Românie europeană.

Mi-aduc aminte de acea propoziţie, citată de multe ori de prietenul nostru - în momentul de faţă nu este în putere - propoziţia provine de la domnul Allan Kassov, de la Project Ethnic Relations "Ce fel de Românie doriţi?". A fost pusă această întrebare, domnul Hrebenciuc şi-a şi reamintit, dânsul ne-a explicat de multe ori că această Românie trebuie să fie o Românie comună.

În această Românie, în această casă comună, rolul opoziţiei, de care mă tem astăzi, este un lucru care mă preocupă mai mult decât ce va face guvernul, guvernul ştim ce va face. Ce s-a prezentat acum este, într-adevăr, un program de guvernare pe care l-aţi aplauda dacă ar fi fost prezentat de candidatul dumneavoastră.

Avem această experienţă, deci ştim de ce spunem acest lucru.

Noi ştim şi suntem conştienţi că dincolo de expunerile pe care le-aţi putut constata, că elogia latura liberală, acest program de guvernare este o îmbinare fericită a valorilor liberal-democraţiei, social - democraţiei şi a creştin-democraţiei, pentru scopul pe care-l avem, o societate mulţumită în care să se regăsească materializate cele trei zicale pe care UDMR-ul le-a avut în campania electorală, zicalele pe care domnul preşedinte Marko Bella, actualmente candidat la funcţia de ministru de stat, le-a spus: "Noi dorim bunăstarea în siguranţă a poporului, demn şi trăind liber.

Sigur, obiectivul major este integrarea europeană.

În acest proces cred că trebuie să ne preocupăm mai mult de cine să fie câştigătorii, câştigătorii să fim toţi, iar cei care pierd să fie puţini.

Va fi o perioadă în care, cred, contribuţia UDMR-ului la programul de guvernare este benefică.

Aş enumera, pe scurt, zece puncte din programul de guvernare pe care UDMR-ul le-a propus şi care se regăsesc aici şi al cărui sprijin sunt convins că îl vom avea şi din partea opoziţiei, pentru că am susţinut această reducere a cotei impozitului, am ţinut la restaurarea sistemului cooperatist prin punerea în aplicare neîntârziată a noii legi - cadru pe care am elaborat-o împreună cu actuala opoziţie, am dorit să includem majorarea cheltuielilor publice destinate sectorului de cercetare la 1% din P.I.B. şi am crezut şi credem că finalizarea reformei proprietăţii funciare va avea mulţi beneficiari şi foarte mulţi oameni mulţumiţi prin despăgubirea justă în cadrul imobilelor şi terenurilor agricole şi forestiere care nu au putut fi retrocedate în natură.

Suntem convinşi că procesul de descentralizare va continua, şi limitarea sferei de intervenţie a Guvernului la nivel local se va impune şi va exista numai în cazurile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale de către autorităţile locale.

Credem că trebuie să existe o înlesnire a finanţării directe de către societăţi comerciale a organizaţiilor neguvernamentale.

În politica de dezvoltare regională, noi considerăm că avem o viziune europeană când spunem reorganizarea regiunilor de dezvoltare economică prin mărirea numărului acestora, ţinând cont de criterii geografice, socio-economice şi culturale, în conformitate cu prevederile europene în scopul eficientizării activităţii acestora.

Dorim aplicarea unui program naţional de reabilitare a zonei rurale prin canalizări, staţii de epurare - programul va avea o durată de 15 ani.

Şi, în sfârşit, punctul 10, la care ţineam foarte mult, Autostrada Bucureşti - Braşov - Târgu Mureş, Cluj Napoca, Oradea -Gorj.

Vedeţi cât de multe lucruri ne leagă, câte lucruri sunt obiective comune, pentru care cerem să ne sprijiniţi prin votul dumneavoastră în acordarea investirii acestui Guvern.

Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul senator George Sabin Cutaş, din partea Grupului PUR. Urmează domnul deputat Varujan Pambuccian, din partea Grupului parlamentar al Minorităţilor "

Domnul George Sabin Cutaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunosc că deşi şi pentru mine este pentru prima dată când iau cuvântul la această tribună, consider că este nedemn de un membru al Parlamentului României să aibă un discurs de genul domnului Ponta.

Pentru cei care probabil au uitat, ţin să reamintesc că Partidul Umanist a realizat 6,4% la alegerile locale şi dacă Uniunea Naţională PSD plus PUR a obţinut rezultatele cunoscute în noiembrie 2004, acestea sunt datorate şi aportului Partidului Umanist, implicit a discursului domnului Dan Voiculescu (Aplauze.)

În ce priveşte guvernul, după cum ştiţi, Partidului Umanist din România, prin miniştrii desemnaţi în Guvernul Tăriceanu, îi revine importanta sarcină de a gestiona şi coordona economia românească. Este o sarcină dificilă, dat fiind impactul economicului asupra socialului şi nu numai, dar pe care ne-o asumăm cu toată responsabilitatea "

Obiectivul nostru major pentru perioada care va urma îl constituie creşterea competitivităţii economiei naţionale în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, în paralel cu consolidarea unei economii de piaţă funcţională.

Pe fond, România a făcut paşi multipli, în principal de ordin nominal, atât în direcţia alinierii, cât şi în cea a coordonatelor formării sistemului funcţional al economiei libere de piaţă, obţinând recunoaşterea statutului de economie funcţională de piaţă.

Există un sector suficient de semnificativ de operatori competitivi, atât pe plan intern, cât şi în mediul de afaceri extern. Cu toate acestea, o evaluare obiectivă şi nepartizană arată că economia este într-un stadiu de sistem insuficient structurat, chiar şi structurile instituţionale sunt doar relativ aliniate la cele europene, şi cu o concurenţă dezordonată.

Economia, abordată din punct de vedere organizaţional-executiv-instituţional, desfăşurată în cadrul concurenţei funcţionale şi ordonate este esenţială pentru dezvoltarea pe mai departe.

În context, însăşi ordinea socială a pieţei şi a proprietăţii, piaţa şi proprietatea fiind componentele de bază ale sistemului instituţional, trebuie să respecte aceleaşi deziderate.

Accesul în Uniunea Europeană impune sectoare bine conturate cu asigurarea de avantaje competitive şi comparative clare în raport cu celelalte ţări din Uniunea Europeană.

Una din condiţiile esenţiale pentru credibilitatea şi stabilitatea unui mediu de afaceri prietenos şi stimularea dezvoltării economice, dar şi pentru definirea strategiei construcţiei bugetare îl constituie existenţa şi manifestarea voinţei politice de a stabili priorităţi de dezvoltare pe termen scurt, mediu şi lung şi, mai ales, aceea de a le respecta.

Aceste priorităţi trebuie să aibă la bază o analiză de identificare a domeniilor de competitivitate a economiei naţionale. Odată adoptate acest priorităţi economice vor fi transpuse în programe fundamentale, pe baza raportului cost-beneficiu economic, dar şi social.

În funcţie de domeniu, importanţă şi impact, sursele de finanţare se vor constitui prin alocaţii, participaţii bugetare în formula public-privat sau exclusiv-privat, inclusiv prin co-finanţare cu asistenţă financiară din partea Uniunii Europene, Băncii Mondiale, a altor instituţii internaţionale sau acorduri bilaterale.

Este bine cunoscut faptul că la ora actuală competitivitatea produselor româneşti este dată preponderent de forţa de muncă ieftină, în paralel se înregistrează un indice crescut de transfer tehnologic, în special pe seama investiţiilor străine directe, dar şi dezvoltarea industriei de IT şi comunicaţii.

Considerăm că provocarea în faţa căreia poate fi pusă România este pregătirea tranziţiei către economia bazată pe inovare. Pentru acest lucru avem nevoie de un mediu macroeconomic sănătos şi de un sistem instituţional stabil. Să nu uităm că Agenda Lisabona are ca ţintă eliminarea barierelor din calea inovaţiei şi crearea unei societăţi bazate pe cunoaştere pentru toţi cetăţenii Europei unite.

Elementul care ar putea accelera trecerea către o economie bazată pe inovare îl constituie stimularea dezvoltării cercetării de firmă "

Este binecunoscut faptul că România exportă aur cenuşiu, principala noastră problemă nu este capacitatea novatoare, ci neînţelegerea importanţei acesteia ca proces strategic în ansamblul dezvoltării economice şi abordarea lui în consecinţă.

Înainte de a încheia, permiteţi-mi să abordez problema intervenţiei statului în economie - aceasta trebuie să fie propulsivă atunci când se constată lipsa oricărei posibilităţi imediate a unor iniţiative private serioase sau integrativă când iniţiativa privată este complementară sau devine insuficientă, deficitară până în momentul în care aceasta va fi în măsură să-şi reia şi exercite propriu rol "

În consecinţă, suntem pentru stimularea concurenţei, inclusiv în domeniul furnizării de utilităţi şi a infrastructurii, energie electrică, termică, transporturi, telefonie, crearea de instituţii publice de reglementare a pieţelor, cu prioritate a celor ce conţin elemente de monopol, reglementarea fermă în sprijinul practicilor uzuale la nivelul Uniunii Europene a ajutorului şi plasamentului de stat, definirea de reguli clare şi ferme pentru care se stabilesc categoriile îndreptăţite, condiţiile care generează îndreptăţirea, modalitatea de acordare.

Având în vedere principiile programatice prezentate de domnul Tăriceanu, Grupurile parlamentare ale Partidului Umanist vor vota pentru investirea guvernului propus.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Procedură!

Am dreptul la un minut pentru replică!

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

E numai o precizare şi nu o replică.

Condiţia mea şi numele meu nu îmi permit să discut probleme de demnitate cu un reprezentant al Partidului Umanist. Vă mulţumesc.(Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul deputat Varujan Pambuccian.

Se pregăteşte domnul senator Dan Mircea Popescu.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte "

Domnule prim-ministru viitor,

Domnilor viitori miniştri,

Stimaţi colegi,

Vreau să spun încă de la bun început că grupul nostru parlamentar va vota pentru învestitura acestui guvern, (aplauze) hotărâre pe care am luat-o după o îndelungă chibzuinţă în care elementele care ţin de stabilitatea politică - economică şi socială a României au primat.

În această hotărâre, au prevalat şi o serie de chestiuni pe care până acum le-am rezolvat în chip mulţumitor cu Partidul Social Democrat, căruia dorim să-i mulţumim, şi pe care sperăm să le rezolvăm şi în continuare cu guvernul propus aici.

Există trei chestiuni fundamentale pe care grupul nostru parlamentar şi le doreşte din punct de vedere al activităţii sale specifice şi anume: definitivarea legislaţiei şi construcţiei instituţionale privind minorităţile naţionale, aşa cum am spus, aceasta a pornit bine, acum urmează practic să încheiem anumite aspecte legislative şi instituţionale; a doua chestiunea care ne interesează este continuarea dezvoltării tuturor elementelor care garantează menţinerea etnicităţii şi mă refer la cele care privesc învăţământul de limbă maternă, în limbă maternă şi la cultură şi, de asemenea, o chestiune pe care sperăm să o vedem abordată mai serios în anii care urmează, cea retrocedării bunurilor comunitare "

Dincolo de problemele cu caracter strict etnic trebuie să vă spun că grupul parlamentar al minorităţilor naţionale consideră dezvoltarea economică unul dintre pilonii fundamentali ai interesului său în prezentul Parlament, pentru că de modul în care România va continua să se dezvolte economic va depinde şi felul în care minorităţile naţionale vor fi privite în România de-acum înainte.

Suntem după patru ani de dezvoltare economică, certă, suntem după patru ani în care a reuşit prima dată un proces de macrostabilizare şi avem efectul ei vizibil, creditul de consum, lucrurile acestea vor trebui să continue şi vor trebui să continue în condiţii mai dificile decât cele care au fost acum patru ani pentru că, stimaţi colegi, dincolo de discuţiile politice pe care le avem aici, sunt o serie de întâmplări care, în mod cert, vor afecta viaţa România începând cu anul 2005. Mă refer aici la ridicarea cotelor pentru textile Indiei şi Chinei, ceea ce va crea o problemă unei industrii de lon în România, mă refer aici la retragerea ajutorului de stat din zona siderurgică, care va crea probleme, atât economice, cât şi sociale, şi pe care Guvernul pe care-l avem aici va trebui să le rezolve. Este un test deosebit de greu pe care-l va avea acest Guvern de trecut.

Cred că principala problemă pe care o are România, şi nu o are de ieri, o are de foarte mult timp, este structura de ocupare a forţei de muncă, trăim într-o ţară care de mult şi în mod cronic are o structură care nu are o legătură cu ceea ce se întâmplă în restul lumii.

Foarte multă vreme am trăit cu mitul grânarul Europei, noi eram grânarul Europei când Europa se industrializa şi îi convenea să aibă un grânar al Europei.

În anii 1970 când lumea trecea la robotizare, noi treceam la automatizare şi ne convenea, forţa de muncă nu conta în momentul acela, acum lucrurile acestea se răzbună. Calitatea forţei de muncă şi modul în care ea va fi gestionată, va fi cheia dezvoltării viitoare a României.

Eu sper, domnule prim-ministru şi domnilor viitori miniştri, să reuşiţi aici, este speranţa minorităţilor din România care doresc să trăiască într-o ţară dezvoltată pentru că de dezvoltarea acestei ţări depinde binele lor, şi care doresc să contribuie în continuare la această dezvoltare.

Vă mulţumesc.(Aplauze.)

Domnul Adrian Năstase:

Are cuvântul domnul senator Dan Mircea Popescu, din partea Grupului parlamentar PSD, se pregăteşte domnul deputat Cornel Popa.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru desemnat,

Domnilor miniştri,

În ceea ce priveşte domeniul social, programul de guvernare prezentat astăzi, aici, are în opinia noastră un viciu fundamental şi anume, el nu cunoaşte importanţa deosebită a politicilor sociale şi de protecţie socială pentru dezvoltarea şi modernizarea României, el nu recunoaşte necesitatea convergenţei realităţilor noastre din domeniu cu modelul social-european, cu tot ce acesta presupune din punct de vedere instituţional al strategiilor de urmat, dar şi a măsurilor şi programelor de substanţă ce se impun a fi luate.

În final acest lucru poate conduce chiar la ideea neasumării în continuare a angajamentelor luate de România în materie socială, în urma Consiliului European de la Copenhaga din anul 2000.

Avem, stimaţi colegi, nevoie de certitudini şi în domeniul social, sau mai ales în acest domeniu, drept pentru care invit aici reprezentanţii Guvernului pentru declaraţii transparente şi mai ales tranşante.

O a doua idee pe care aş sublinia-o, parcurgând programul social al Guvernului, este, din păcate, la fel de îngrijorătoare pentru noi toţi, şi anume programul dovedeşte necunoaşterea realităţilor româneşti şi a mutaţiilor de fond survenite în aceşti 15 ani, de după Revoluţia din 1989 şi în domeniul de care ne ocupăm.

Astfel, dacă în anii 1990 subliniam cu toţii importanţa economicului pentru dezvoltarea României, subordonând în mod subsecvent socialul acestuia. Astăzi, dimpotrivă, vorbim despre importanţa cel puţin egală a dezvoltării economice, dar şi a celei sociale. Vorbim despre interdependenţa lor şi despre faptul că ele se presupun cu necesitate. Am spus cel puţin pentru că, în prezent, tendinţa la nivelul Uniunii Europene, dar şi la nivelul comunităţii internaţionale, în general, este cea potrivit căreia, dimpotrivă, socialul determină politicul şi economicul, ceea ce relevă o dată în plus evoluţiile şi mutaţiile semnificative survenite în aceşti ani în lume dar, subliniez, şi în ţara noastră. Am înregistrat astfel o modificare importantă de concepţie în legătură cu trecerea de la un stat eminamente asistenţial la un stat ce protejează, prin stimularea muncii, prin ceea ce numim măsuri active în domeniul ocupării şi formării forţei de muncă.

O schimbare importantă a reprezentat-o trecerea de la politica şi procesul de redistribuire a resurselor bugetare către categoriile defavorizate, la redistribuirea şanselor de a accede la bunăstare în mod egal, prin educaţie, prin formare profesională continuă, prin sănătate, cultură, locuinţe, mediu, servicii publice de calitate. În acest fel, redistribuirea democratică a accesului la resursele necesare bunăstării a reprezentat esenţa şi scopul politicilor sociale din România anilor 2001 - 2004, marcând principala schimbare calitativă a acestui proces.

Toate acestea sunt realităţi de la care programul social al Guvernului Tăriceanu ar fi trebuit să pornească ca de la nişte date fundamentale. Or, din păcate, acest lucru nu se întâmplă.

A nega importanţa politicilor sociale pentru România, ba, mai mult, a afirma că "România suferă de prea multă protecţie socială", în condiţiile în care sărăcia rămâne una din problemele fundamentale ale ţării pentru ani buni de acum încolo, înseamnă implicit a nu cunoaşte realităţile cu care ne confruntăm, înseamnă a nu răspunde adecvat nevoilor, aspiraţiilor şi speranţelor celor care ţi-au acordat încrederea lor, înseamnă, până la urmă, a crea cu bună ştiinţă un hiatus între politica oficială a ţării şi realitatea de zi cu zi. Şi aici intervine una din marile probleme ale acestor alegeri şi anume legitimitatea acestui guvern, implicit a programului său şi maniera în care el răspunde voinţei electoratului şi votului popular. Căci, pentru prima oară în istoria acestor 15 ani, partidul care a câştigat alegerile în România se află, datorită unor conjuncturi şi jocuri de culise, în opoziţie şi nu la guvernare, cum ar fi fost îndrituit. Din acest punct de vedere, actuala formulă politică a Executivului ne apare ca eterogenă, exclusivistă şi, repet, conjuncturală, ea fiind emanaţia aritmeticii politice şi mai puţin - dacă nu deloc - a unei doctrine, a unei strategii sau chiar a unei concepţii politice comune. Aceasta ca să nu vorbim de un set de valori comune. Formula de astăzi a Executivului este fără îndoială una riscantă., întrucât ea marginalizează un segment electoral şi social puternic şi coerent din punct de vedere politic şi, ca urmare, nedispus la compromisuri.

Problema acestor coaliţii şi a programelor lor o reprezintă, de fapt, una singură, şi anume, până unde poţi merge cu compromisul, ca individ, ca partid, ca ţară chiar, fără a te compromite.

Spun aceste lucruri tocmai pentru că politica reprezintă prin excelenţă o artă a compromisului.

Iată motive suficiente, stimaţi colegi, pentru a nu putea susţine un asemenea Guvern şi un asemenea Program.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Priorităţile domeniului social rămân în continuare: scăderea ratei sărăciei, creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii, stimularea creării de noi locuri de muncă şi condiţii de muncă mai bune, echilibrarea raportului dintre numărul salariaţilor, al contribuabililor la bugetele ţării şi numărul pensionarilor, formarea profesională continuă pentru a face faţă competiţiei de pe piaţa forţei de muncă din Uniunea Europeană, creşterea economică susţinută.

Unele din aceste obiective le regăsim în Programul de guvernare propus, altele lipesc sau sunt insuficient accentuate. Pentru altele lipseşte susţinerea financiară, deşi moştenirea este una dintre cele mai semnificative din aceşti ultimi 15 ani.

Iată câteva exemple în acest sens: scăderea ratei sărăciei de la 35,9 % în anul 2000, la 22 % în anul 2004, scăderea ratei sărăciei severe de la 13,8 % în anul 2000, la 8 % în anul 2004, reducerea ratei şomajului de la 10,5 % în anul 2000, la 6,2 % în decembrie 2004, reducerea ratei fiscalităţii pe forţa de muncă de la 62 % în anul 2000, la 49,5 % în anul 2004, creşterea cheltuielilor sociale publice de la 17,2 % în anul 2000, la 19,4 % în anul 2004, creşterea produsului intern brut pe cap de locuitor, exprimat prin puterea de cumpărare standard, de la 2.200 euro în anul 2000, la 7.450 euro în anul 2004, creşterea salariului minim pe economie de la 1.000.000 lei în anul 2000, la 2.800.000 lei în anul 2004, creşterea salariului mediu brut pe economie de la 2.876.000 lei în anul 2000, la 8.014.000 în anul 2004, creşterea pensiei medii din sistemul asigurărilor sociale de stat de la 1.076.000 lei în anul 2000, la 2.509.000 lei în anul 2004, creşterea pensiei medii pentru limită de vârstă cu vechime completă de la 1.414.000 lei în anul 2000, la 3.496.000 lei în anul 2004.

Aş întreba, în aceeaşi ordine de idei, stimate domnule prim- ministru desemnat, şi stimaţi membri ai Cabinetului, dacă veţi continua sau nu marile programe sociale ale României din aceşti ani: Programul " Cornul şi laptele" , Programul "Bani pentru liceu", respectiv cele 100.000 de burse pentru elevii proveniţi din familii nevoiaşe şi care vor să înveţe carte, alocaţiile complementare pentru familiile cu mai mulţi copii şi alocaţiile pentru familiile monoparentale, ajutoarele pentru încălzirea locuinţelor persoanelor cu venituri modeste, subvenţionarea cu 200 euro a elevilor pentru a putea cumpăra un calculator, venitul minim garantat, facilităţi la angajare pentru absolvenţi şi pentru persoanele de peste 45 de ani şi, evident, aş putea continua şirul acestor programe.

Important este că acestea sunt lucruri câştigate pentru România, iar renunţarea la ele ar produce mari perturbări şi evident o mare responsabilitate în sarcina Guvernului.

Stimaţi colegi,

V-aş reţine atenţia în continuare asupra unei intenţii declarate din Programul de guvernare, căci ea mi se pare o afirmaţie gravă cu consecinţe deosebite pe care e bine să le cunoaştem în complexitatea lor. Afirmaţia este cea potrivit căreia se va trece la " Liberalizarea completă a pieţei muncii". Aceasta presupune cu alte cuvinte modificarea radicală a actualului Cod al muncii şi renunţarea la toate garanţiile pe care statul le acordă în acest moment salariaţilor. Cele patru măsuri care încearcă să detalieze această afirmaţie sunt sibilinice iar cauza este simplă. Formulate concret măsurile intenţionate ar fi extrem de nepopulare. Aşa încât trebuie să citim o frază de tipul "Reglementarea relaţiei dintre angajat şi angajator din punct de vedere al simetriei juridice" şi să vedem ce înseamnă aceasta. Simetrie juridică ar însemna că, dacă un salariat poate demisiona prin decizie unilaterală şi care nu trebuie motivată, atunci şi un manager poate concedia un salariat prin decizie unilaterală şi care nu trebuie motivată. Simetrie juridică ar însemna că, dacă un sindicat poate opri activitatea unei firme, producându-i pierderi, atunci şi patronatul poate concedia în bloc toţi participanţii la grevă, producându-le pierderi, şi aşa mai departe. Societatea modernă este caracterizată tocmai de lipsa simetriei juridice în relaţiile de muncă. Raţionamentul este destul de simplu. Lipsa de simetrie în materie de proprietate şi deci de putere între patron şi salariatul său este echilibrată de lipsa de simetrie în relaţia juridică dintre angajator şi angajat. De aceea, salariaţii pot face grevă, iar managementul şi patronatul - în sistemul nostru - nu pot face grevă. De aceea, salariatul poate să părăsească liber un patron, iar patronul nu poate concedia cu aceeaşi uşurinţă un salariat.

O altă frază, la fel de sibilinică, este cea potrivit căreia se intenţionează " Reglementarea relaţiilor de muncă astfel încât să fie respectat caracterul de piaţă al economiei româneşti". În România toată lumea vrea să fie respectat caracterul de piaţă al economiei, aşa încât această frază riscă sau risca, mai bine spus, să treacă neobservată. Respectarea însă a caracterului de piaţă al relaţiilor de muncă nu înseamnă altceva decât încheierea contractelor de muncă prin simpla înţelegere dintre patron şi angajatul său, în funcţie de caracteristicile pieţei. Cea mai mare parte a legislaţiei muncii din România şi din ţările dezvoltate are rostul tocmai de a limita caracterul de piaţă al relaţiilor de muncă, lucru realizat prin două intervenţii: a statului şi a sindicatelor.

Primul lucru care dispare, dacă respectăm caracterul de piaţă al relaţiilor de muncă, este salariul minim pe economie. Iată, o intervenţie directă a statului pe piaţă echivalentă cu fixarea unor preţuri minimale.

Al doilea lucru care dispare este contractul colectiv de muncă care limitează drepturile de negociere pe piaţă între angajator şi angajat.

Al treilea lucru care dispare, dacă se ia în considerare doar caracterul de piaţă al relaţiilor de muncă, este ansamblul reglementărilor referitoare la obligaţiile angajatorilor cu privire la condiţiile de muncă. Dacă angajatul nu cere echipament de protecţie nu există vreun motiv ca patronul să-l ofere, dacă statul nu intervine. Dacă angajatul nu cere program de muncă de 8 ore, iar piaţa îl sileşte să accepte un program de muncă de 10 - 14 ore, nu există nici un motiv ca statul să intervină. Reglementarea caracterului de piaţă al relaţiilor de muncă fără intervenţia statului nu este o noutate inventată de Guvernul Tăriceanu. În spatele

ei se află o ideologie patronală puternic revigorată în ultimii ani de gândirea neoliberală. Peste tot unde a fost aplicată ea a condus la scăderea salariilor şi la înrăutăţirea condiţiei salariaţilor în raporturile cu patronatul. Avertizăm opinia publică şi cei 4,6 milioane de salariaţi din România asupra unor asemenea opţiuni ale Guvernului Tăriceanu şi cerem lămuriri în acest sens şi o facem cu toată fermitatea.

În sfârşit, există şi o măsură pe care Programul o afirmă de această dată foarte clar, şi anume, reintroducerea convenţiilor civile. S-a renunţat la convenţiile civile pentru două motive importante:

1. Ele eliminau majoritatea obligaţiilor angajatorului faţă de angajat, menţinându-le însă pe cele ale angajatului faţă de angajator;
2. A fost una dintre cele mai comode şi mai răspândite forme de evaziune fiscală.

Dacă Alianţa îşi propune să susţină interesele patronatului în raport cu salariaţii şi cu statul, reintroducerea convenţiei civile este aproape obligatorie, dar ea intră în contradicţie cu celălalt obiectiv al Programului, respectiv aducerea la lumină a economiei subterane. Dacă cu o mână luminează subteranele economiei româneşti, iar cu cealaltă mână reintroduce convenţia civilă, ca principal mijloc de evaziune fiscală în domeniul asigurărilor sociale şi al impozitelor pe venituri, Alianţa nu face decât să mute umbra dintr-un loc în altul.

Pentru oricine citeşte cu bună credinţă Programul este evident că el a fost scris de autori nu doar diferiţi pentru fiecare domeniu, dar care nu au ţinut nici cont de ce anume scrie şi propune celălalt. Rezultatul este, pe de o parte, un lung şir de inconsistenţe, iar, pe de altă parte, rezultă o imagine destul de îngrijorătoare care aminteşte într-un mod neplăcut de trecuta guvernare algoritmică PNL-PD-PNŢCD-UDMR, în care fiecare minister făcea ce îl tăia capul fără să existe vreo coordonare. Sper să fi învăţat cu toţii câte ceva din acea perioadă de tristă amintire şi, cum se spune, cât suntem încă pe pace, domnule prim-ministru, stimaţi colegi, vă dorim succes spre binele României şi al cetăţenilor ei. Votul însă va fi negativ pentru raţiunile pe care am încercat doar în parte să vi le prezint.

În final, vă asigur domnule prim-ministru, că veţi simţi pe propria piele că Parlamentul nu este o casă de odihnă pentru pensionarii politici. Şi vreau să sper că vă veţi retrage imediat această insultă adusă nouă, tuturor, celor ce am dat şi dăm substanţă de 15 ani adevăratei democraţii din România.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Cornel Popa, Grupul Partidului Naţional Liberal, după care urmează domnul senator Radu Berceanu, pentru 4 minute.

Domnul Cornel Popa:

Domnilor preşedinţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi parlamentari,

Am venit la această tribună să vă transmit un mesaj, pe cât de simplu şi concis, pe atât de serios şi de puternic. Trebuie să votăm Guvernul care astăzi îşi prezintă Programul în faţa noastră. Unii dintre noi sunt deja convinşi de necesitatea acestui fapt, alţii vor să se opună. Eu vin însă şi pun o întrebare: de ce votul nostru este astăzi atât de important? Răspunsul îl reprezintă milioanele de oameni care aşteaptă de la noi o garanţie.

Guvernul propus de Călin Popescu-Tăriceanu reprezintă o garanţie a faptului că oamenii vor avea, în sfârşit, după 14 ani, ceea ce îşi doresc şi pentru ce au votat: un trai mai bun, un viitor mai sigur pentru copiii lor şi, mai ales, îşi vor primi înapoi demnitatea de a trăi în România. Indiferent de partidul din care facem parte, de culoarea politică ce ne defineşte, ceea ce rămâne dincolo de toate acestea este faptul că oamenii s-au săturat de vorbe goale, de demagogie şi de promisiuni fără acoperire. Avem 4 ani înainte pentru a demonstra că Guvernul poate să îşi facă treaba şi să respecte ceea ce este scris astăzi în programul de guvernare şi că noi, parlamentarii, putem să judecăm şi să votăm conform unui interes suprem, cel al oamenilor. Dacă oamenii au ales să spună DA răspicat pe 28 noiembrie şi pe 12 decembrie, trebuie să arătăm că noi putem să le răspundem, că nu le întoarcem spatele şi că oferim ţării ceea ce are nevoie: un guvern sigur, pentru o viaţă mai bună. Mai mult decât atât, noi credem că România nu mai are nevoie de experimente. De aceea, persoanele care vin astăzi să vă ceară votul de încredere reprezintă garanţii solide pentru viitor. Călin Popescu-Tăriceanu, un om care a demonstrat că ştie şi că poate să facă lucrurile temeinic şi responsabil, Mona Muscă, un deputat care a demonstrat seriozitate şi preocupare faţă de oameni, Mircea Cinteză, un medic de renume, care are soluţii nu doar pentru bolile obişnuite, ci şi pentru anomaliile de sistem, iar lista nominalizărilor poate continua cu toţi cei care se află astăzi în faţa dumneavoastră.

România trebuie vindecată. România trebuie să înveţe să respire liber. România trebuie să înveţe întoarcerea la valori, la corectitudine, la dreptate şi adevăr.

De aceea, este momentul să optăm pentru ceea ce este just. Să tăiem încrengătura nepotismelor şi facilităţilor acordate în virtutea relaţiilor, să desfacem tentaculele corupţiei ce sugrumă gâtul firav al economiei româneşti, să demonstrăm oamenilor că puterea plicului şi a cadoului în instituţiile publice şi către cei care trebuie să servească omul, s-a terminat.

Guvernul propus de Călin Popescu-Tăriceanu poate demonstra că a fi pensionar în România nu înseamnă a trăi în sărăcie şi umilinţă. Că a fi salariat şi a avea o familie nu înseamnă o permanentă goană după soluţii pentru a asigura pâinea de pe masa copiilor tăi. Că a fi om de afaceri nu înseamnă să te gândeşti cum să eviţi taxele mult prea apăsătoare a unui stat care cere prea mult şi oferă mult prea puţin pentru contribuabilii săi.

Guvernul propus de Călin Popescu-Tăriceanu înseamnă oameni care muncesc în folosul oamenilor. Înseamnă o garnitură de angajaţi în slujba cetăţenilor. Înseamnă o asigurare pentru viitorul ţării. Înseamnă că avem obiective precise: impunerea cotei unice de impozitare de 16 %, creşterea pensiei în termeni reali cu 30 %, un sistem sanitar pentru oameni şi reformarea învăţământului românesc, o agricultură performantă.

Un vot dat astăzi pentru Guvernul Tăriceanu este un vot pentru o integrare sigură şi demnă în Europa. Înseamnă un vot pentru un mediu de afaceri prietenos şi stabil, cu impozite mici şi rezultate palpabile dar pozitive pentru economia naţională. Înseamnă un vot pentru o pensie decentă şi pentru un salariu mulţumitor.

Un vot dat astăzi pentru Guvernul propus de Călin Popescu-Tăriceanu este un vot pentru oameni. Un vot pentru viitorul României în Europa.

Vă invit să votaţi pentru.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la cuvânt pe domnul senator Radu Berceanu. Se pregăteşte domnul senator Gheorghe Funar, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru desemnat,

Doamnelor şi domnilor miniştri desemnaţi,

Stimaţi colegi,

Sunt acum în faţa dumneavoastră pentru a vă spune câteva cuvinte şi despre o parte a intenţiilor Alianţei "DA" PNL-PD, împreună cu partenerii săi politici UDMR şi PUR, care nu a putut fi trecută în Programul de guvernare pentru că nu este neapărat o acţiune strict de guvernare. Este vorba de relaţiile între Guvern şi Parlament sau, mai bine zis, mai corect spus, relaţiile între Parlament şi Guvern.

Ne aflăm la începutul celei de a 5-a legislaturi după 1989 şi mai tot timpul toţi cei care am fost la un moment dat în opoziţie, şi mai toţi am fost, ne-am plâns de faptul că cei de la guvernare nesocotesc art. 61 din Constituţie, care prevede că "Parlamentul este unica instituţie legiuitoare". Mai pe scurt spus, cantitatea enormă de ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă pe care cu toţii le-aţi sau le-am exersat. A venit vremea acum, după ce spunem cu toţii că am ieşit din tranziţie, să renunţăm la acest obicei care ne apropie de Marea Adunare Naţională şi sunt convins că Alianţa "DA" PNL-PD, Guvernul Tăriceanu, cu sprijinul dumneavoastră, al tuturor, vom reuşi să punem în practică o relaţie în care Parlamentul să fie într-adevăr unica instituţie legiuitoare a ţării.

În al doilea rând, e vorba de controlul parlamentar asupra Guvernului, prevăzut la art. 111 din Constituţie.

Domnul Adrian Năstase, care nu se află în spatele meu...

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din sală):

Mai bine.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

E mai bine, spune cineva de acolo... a promis la investitura de acum 4 ani că va veni în Parlament, aşa cum aproape în toate Parlamentele europene primul ministru, însoţit de miniştri, vine periodic şi poartă un dialog cu parlamentarii în Parlament, acolo unde este locul acestui dialog.

Noi, Alianţa PNL- PD, Guvernul Tăriceanu, suntem decişi să punem în practică şi acest lucru măcar acum, după 15 ani, când spunem că am ieşit din tranziţia care cred că s-a încheiat şi în ceea ce priveşte relaţiile dintre Parlament şi Guvern.

Şi în al treilea rând şi ultimul, sunt convins că nu vor fi numai promisiuni lucrurile spuse la comisii de către mai toţi miniştri, aceştia sunt hotărâţi ca atunci când sunt momentele importante ale dezbaterilor parlamentare să fie prezenţi pentru a-şi susţine, din punct de vedere politic, ideile şi nu cum s-a întâmplat până acum când am avut mult prea des toţi directorii, mai mari sau mai mici, mai administrativi sau mai de coloană auto, care veneau în faţa parlamentarilor.

Sunt câteva lucruri pe care dorim să le realizăm şi facem apel la dumneavoastră, la toţi colegii parlamentari, să ne sprijiniţi pentru ca peste 2 ani, când vom intra în Uniunea Europeană, şi relaţiile dintre Parlament şi Guvern să fie unele europene.

Am să închei prin a spune că am asistat aici la intenţia de a caracteriza drept nu foarte onorabilă atitudinea unui partid, a unui grup politic şi a unor grupuri parlamentare de a-şi croi o atitudine proprie.

Eu îmi aduc aminte că PSD a fost foarte dornic să-şi alăture PUR în campania electorală numai după ce a văzut rezultatele alegerilor locale. Dacă intenţiile ar fi fost serioase, din păcate se dovedeşte că nu au fost, ar fi invitat PUR la o alianţă politică, dar PSD a încercat să folosească PUR numai în campania electorală şi cred că aceasta nu a fost o intenţie onorabilă şi rezultatele se văd acum.

În schimb, a fost o intenţie foarte neonorabilă, cea care 4 ani de zile a fost pusă în practică, şi când PSD a adunat nu 30 de parlamentari - cât numără grupurile PUR - ci mult mai mult decât atâţia luaţi de peste tot: de la PRM, de la PD, de la PNL şi de pe unde s-a putut.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, vă rog să încheiaţi. V-am dat 3 minute peste.

Domnul Radu Mircea Berceanu:

Am să închei transmiţându-i mai tânărului meu coleg Victor Ponta că nu e bine la primul său discurs să-şi atragă porecla de "Victor Poantă". Ar fi fost mai bună porecla "Victor Seriozitate". (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Invit la cuvânt pe domnul senator Gheorghe Funar - Grupul parlamentar PRM. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Stănişoară - Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Gheorghe Funar:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule candidat desemnat la funcţia de prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor candidaţi la funcţiile de miniştri,

Stimaţi invitaţi,

În zilele Crăciunului, cu o grabă suspectă, s-a pus la cale formarea Guvernului Tăriceanu, respectiv a unei echipe constituite din reprezentanţii a trei partide şi a unei organizaţii non-guvernamentale UDMR, care nu au nimic comun între ele, fiind parcă luate cu furca. A fost încropit în stil pompieristic un executiv structurat pe Alianţa PNL-PD care n-a avut la alegeri decât 32 %.

Pentru ca Guvernul Tăriceanu, Guvern minoritar, să aibă o durată cât mai scurtă, au fost cooptate la putere, la poruncă străină, PUR şi UDMR. Viaţa va confirma că PUR este calul troian în Guvernul Tăriceanu, iar UDMR se va comporta ca şi Ciociolina. S-a făcut astfel un guvern compozit, bazat nu pe competenţă şi integritate morală, cum şi-ar fi dorit domnul candidat desemnat la funcţia de prim-ministru, ci bazat pe algoritm politic şi pe şantajul UDMR.

Cabinetul Tăriceanu este un guvern de conjunctură, o echipă improvizată cu candidaţi propuşi de preşedintele României, de liderii PNL, PD şi PUR, de UDMR şi de un cetăţean american. Majoritatea candidaţilor la funcţia de ministru au un cusur, nu au avut nici o legătură cu domeniul pentru care au fost desemnaţi să-l conducă în Guvernul Tăriceanu. În Guvernul PNL-PD-UDMR-PUR au fost adunaţi cei care îndrăgesc o săgeată, un trandafir, trei lalele şi o balanţă. Mai lipseşte, comparativ cu guvernele din perioada de tristă amintire 1996 - 2000, să se reînfiinţeze Consiliul de coordonare a coaliţiei.

În Guvernul Tăriceanu, UDMR are o reprezentare de 33% la funcţia de ministru de stat. Pentru prima dată în istoria României, s-a ajuns ca un viceprim-ministru să fie ungur, iar UDMR să aibă o pondere de circa 17% din totalul miniştrilor. Se ştie că UDMR a pretins întotdeauna să fie reprezentat în structurile de putere la nivel de 6-7% cât este ponderea etnicilor maghiari în totalul populaţiei României. Acum, însă, alianţa D.A. a negociat în genunchi, în faţa UDMR, pentru a prelua puterea, însă nu pentru a o folosi în interesul celor mulţi şi săraci, ci pentru a-şi plăti datoriile din campaniile electorale, mai ales faţă de miliardarul George Şoroş care a impus-o pe doamna Monica Macovei pentru funcţia de ministru al justiţiei. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Din sală: Bravo ! Bravo !

Domnul Gheorghe Funar:

Vă mulţumesc pentru aplauze. Mă încurajează mai ales că sunt debutant la microfon.

Guvernul Tăriceanu va satisface pretenţiile UDMR privind numirea multor prefecţi şi subprefecţi maghiari în majoritatea judeţelor din Ardeal, pentru a facilita astfel înfăptuirea autonomiei teritoriale. În această perspectivă, parlamentarii PNL, PD şi PUR din judeţele din Ardeal au de ales între interesul naţional şi umilinţa dictată de partid.

Priviţi-i pe puţinii parlamentari ai UDMR şi veţi vedea că majoritatea refuză să poarte insigna de senator sau deputat român.

Din echipa guvernamentală face parte şi organizaţia separatistă anti-românească şi anti-europeană UDMR. În timp ce în PRM sunt peste 10.000 membri de etnie maghiară, în UDMR nu a fost admis nici un român. Cu toate acestea, liderii UDMR susţin, fără nici un argument, că PRM ar fi un partid extremist şi şovin. Nu trebuie uitat faptul că, în cei 15 ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, UDMR-ul nu a respectat legea partidelor politice şi refuză să se înscrie ca partid politic la Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Contrar declaraţiilor şi angajamentelor din campania electorală, Alianţa D.A., în loc să respecte şi să aplice legea, s-a rugat de Ciociolina politicii româneşti, organizaţia non-guvernamentală UDMR să intre la guvernare pentru a pregăti trecerea la autonomia administrativ-teritorială.

Liderul UDMR, domnul Marko Bela, poet şi scriitor maghiar, candidează pentru funcţia de ministru de stat fără portofoliu, sperând să coordoneze activitatea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Culturii şi Cultelor şi Ministerului Integrării Europene.

Cetăţenii României şi, mai ales, parlamentarii români nu au voie să uite următoarele fapte şi declaraţii ale domnului Marko Bela. În 28 iunie 2003, şedinţa Consiliului reprezentanţilor UDMR care a avut loc la Târgu Mureş, s-a deschis - reţineţi - la propunerea domnului Marko Bela, cu intonarea numai a imnului de stat al Ungariei. La 1 decembrie 2003, domnia sa declara: "Pentru maghiarii din Transilvania, însemnătatea zilei de 1 decembrie poartă un alt mesaj decât pentru români." În februarie 2004, tot dânsul declara: "Ţelul nostru este unul şi acelaşi, autonomia." Programul politic al UDMR afirmă că ţinta uniunii este autonomia. La 4 septembrie 2004, după ce a fost nominalizat ca şi candidat pentru Preşedinţia României, domnul Marko Bela declară că UDMR va lupta pentru obţinerea autonomiei culturale, modificarea regiunilor de dezvoltare şi pentru autonomia administrativ-teritorială. Pe 15 septembrie, anul acesta, în cadrul unei conferinţe de presă la Târgu Mureş, domnul Marko Bela declară: "Pentru noi sunt prioritare atât autonomia ţinutului secuiesc, cât şi integrarea în Uniunea Europeană, prin urmare cele două probleme nu pot fi contrapuse". Şi închei cu o altă referire a domnului Marko Bela din 27 octombrie 2004, când a precizat că acceptarea regiunii de dezvoltare Covasna - Harghita - Mureş va fi condiţia principală a oricărei colaborări politice după alegerile din acest an. Recent, domnul Marko Bela a declarat că s-a născut în regiunea Mureş autonomă maghiară, înfiinţată la ordinul lui Stalin în 1952, şi vrea să moară în aceeaşi regiune care să fie reînfiinţată, probabil, înaintea integrării României în Uniunea Europeană.

Prin cooptarea UDMR la putere este contrazis angajamentul Guvernului României înscris la capitolul I din Programul de guvernare 2005-2008, respectiv "Redobândirea demnităţii naţionale". Despre ce demnitate naţională poate fi vorba, când în multe judeţe din Ardeal vor fi numiţi prefecţi şi subprefecţi ai UDMR-ului, iar procesul de maghiarizare a românilor va continua.

Apreciem poziţia corectă a organizaţiilor PNL, PD şi PUR din judeţul Covasna, care se opun numirii unui prefect al UDMR-ului şi care ameninţă cu dizolvarea organizaţiilor din acest judeţ. O atitudine similară se va înregistra în toate judeţele din Ardeal unde, la alegerile anticipate, speră să mai fie votaţi candidaţii PNL, PD şi PUR.

Audierea candidaţilor la funcţia de ministru s-a făcut în mare grabă şi la comisii, la cele patru la care am participat, pe durata a circa jumătate de oră pentru fiecare propunere, admiţându-se doar una sau două întrebări. La unele întrebări, chipurile inopinate, candidaţii au citit răspunsurile pregătite de acasă, de la partid. Practic, regizorul filmului cu audierile a căutat să mascheze realitatea faptică, respectiv că această nouă coaliţie, PNL-PD-UDMR-PUR, nu are oameni pregătiţi şi nici potriviţi pentru viitorul Guvern al României şi nici un program de guvernare coerent şi credibil.

Ne-am fi aşteptat ca, în Programul de guvernare, să găsim soluţii la problemele spinoase pe care le are ţara.

În concluzie, Partidul România Mare va vota împotriva unui Guvern care a făcut concesii şi a acordat privilegii pentru UDMR mult mai mari decât în perioada 1996 - 2000. (Aplauze din partea Partidului România Mare.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Stănişoară, Grupul parlamentar al Partidului Democrat. Se pregăteşte domnul deputat Kelemen Hunor.

Domnul Mihai Stănişoară:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnelor şi domnilor colegi parlamentari,

Domnule prim-ministru desemnat,

Doamnelor şi domnilor viitori miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Am asistat, la începutul dezbaterilor noastre de astă seară, la un mic circ instrumentat de o persoană care astă seară m-am lămurit de ce a fost numit "micul Titulescu" şi permiteţi-mi să subliniez cuvântul "micul". Nu fac efortul să citez din memorie poziţiile public exprimate de domnul "mic Titulescu" împotriva PSD-ului, în ultima vreme, pentru că, probabil, acest fapt ar face ca cei care sunt alături astăzi să-l îndemne să ocupe un loc mai în spatele sălii de şedinţe.

Noi ştim că vor urma alegeri în PSD şi îi înţelegem disperarea domnului "mic Titulescu" de a recâştiga în PSD poziţii iremediabil pierdute. (Rumoare în sală.)

Noi susţinem însă că dezbaterile trebuie să fie serioase şi aceasta pentru că experienţa celor 15 ani de democraţie ne învaţă că activitatea noastră politică trebuie să fie caracterizată, în primul rând, de responsabilitate, corectitudine şi respect faţă de cetăţenii acestei ţări.

Echipa guvernamentală aflată în faţa noastră şi Programul de guvernare pe care aceasta ni-l propune considerăm că sunt la înălţimea încrederii acordate de electorat, precum şi a necesităţilor impuse de etapa actuală a procesului de integrare europeană.

Apreciem că programul de guvernare pe care această echipă doreşte să-l implementeze în următorii ani, oferă răspunsuri şi soluţii viabile pentru dezvoltarea coerentă a societăţii româneşti în direcţia integrării europene pentru transpunerea în practică a responsabilităţilor ce revin României în urma negocierilor politice cu comisia Uniunii Europene.

Una din priorităţile programului pe care echipa guvernamentală ni l-a prezentat este combaterea corupţiei. Criza morală pe care de atâţia ani România nu reuşeşte s-o depăşească a condus la discreditarea clasei politice în rândul opiniei publice, a generat neîncrederea alegătorilor în partide, a creat în societatea civilă o atmosferă de dezinteres politic şi de pesimism generalizat. Guvernul pe care-l susţinem îşi propune să depăşească această criză printr-o abordare de tip integrat care să implice atât structurile centrale, cât şi cele locale şi care să aplice societăţii noastre cele mai moderne şi mai eficiente metode internaţionale de combatere a corupţiei.

Pornind de la o corectă evaluare instituţională şi de la definirea clară a surselor care generează corupţie, Guvernul pe care-l vom investi astăzi doreşte să implementeze mecanisme pentru monitorizarea şi evaluarea activităţii autorităţilor publice care să fie independente din punct de vedere politic.

Aportul nostru, al parlamentarilor, în direcţia combaterii corupţiei va consta în reglementarea prin lege a activităţilor de lobby, eliminarea prin lege a deosebirilor dintre procedura urmăririi penale a membrilor Parlamentului şi cea aplicabilă actualilor şi foştilor membri ai Guvernului. De asemenea, stabilirea prin lege a incompatibilităţii între calitatea de parlamentar şi activităţile avocaţiale şi, nu în ultimul rând, prin evaluarea legilor existente pentru a elimina acele prevederi care, prin modul lor de redactare, oferă autorităţilor publice posibilitatea interpretării şi aplicării arbitrare.

Cei doi piloni pe care se bazează strategia anti-corupţie sunt reforma administraţiei publice şi reforma în domeniul justiţiei. Parlamentarii Alianţei D.A. PNL-PD vor sprijini cu tărie acţiunile guvernamentale de aplicare a strategiei naţionale în domeniul administraţiei publice pentru îndeplinirea celor trei obiective propuse. În primul rând, reforma serviciilor publice de bază şi a utilităţilor publice de interes local, în al doilea rând, consolidarea procesului de descentralizare administrativă şi fiscală şi, nu în ultimul rând, întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţie. Vor fi stabilite standarde minime de calitate pentru serviciile publice, respectiv de eficienţă pentru utilizarea resurselor financiare şi umane existente. Aplicarea politicilor de reformă în acest domeniu porneşte de la întărirea capacităţii instituţionale a structurilor din administraţia publică, centrală şi locală prin relansarea procesului de descentralizare administrativă şi fiscală, prin departajarea responsabilităţilor între autorităţile publice şi separarea nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare a acestora.

Plecând de la premisa că numai o justiţie independentă poate garanta succesul politicii anticorupţie şi în raport cu disfuncţiile sistemului judiciar în ansamblul său, susţinem consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii de garant al puterii judecătoreşti şi obligaţia acestuia de a supune dezbaterii Parlamentului raportul privind starea justiţiei. Acest demers presupune dezvoltarea cadrului instituţional şi avem în vedere, în principal, restrângerea treptată a competenţelor Ministerului Justiţiei, corespunzător creşterii competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii.

Va fi garantată, de asemenea, independenţa efectivă a puterii judecătoreşti, precum şi accesul nemijlocit al cetăţenilor la actul de justiţie.

Vom susţine eforturile Guvernului în vederea dezvoltării unui profil strategic adecvat în cadrul organizaţiilor internaţionale la care România este parte, precum şi acele eforturi care vor valorifica la maximum oportunităţile de lărgire a perspectivei propriilor noastre interese strategice şi geopolitice.

Politica externă se va focaliza asupra protejării intereselor sociale şi economice ale cetăţenilor români, precum...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să încheiaţi, domnule deputat.

Domnul Mihai Stănişoară:

... şi asupra promovării intereselor economice, politice şi de securitate ale României în concordanţă cu poziţia sa geo-strategică.

Avem rolul important, ca şi clasă politică, de a transforma speranţele actuale ale cetăţenilor în bunăstare economică şi integrare europeană. Integrarea în structurile euro-atlantice este opţiunea cea mai puţin costisitoare pe termen lung pentru menţinerea şi îmbunătăţirea poziţiei României în sistemul internaţional, pentru asigurarea securităţii şi bunăstării poporului român.

Luând în considerare cele prezentate, parlamentarii Alianţei "Dreptate şi Adevăr" vor vota pentru investirea Guvernului şi pentru aprobarea Programului de guvernare.

Mulţumesc. (Aplauze din partea puterii.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Kelemen, din partea Grupului parlamentar UDMR. Se pregăteşte domnul deputat Bogdan Ciucă, Partidul Umanist Român.

Domnul Kelemen Hunor:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru desemnat,

Doamnelor şi domnilor miniştri desemnaţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Daţi-mi voie la două precizări în legătură cu câteva afirmaţii făcute de la acest microfon, în legătură cu UDMR.

Când un senator visează cu Ciociolina, nu mă miră faptul că discursul lui rămâne la nivelul pornografiei politice. (Aplauze din partea puterii, sala se amuză.)

Acum doi ani şi jumătate, stăteam de vorbă cu câţiva politicieni din generaţia noastră, împreună cu domnul deputat Ponta şi vorbeam despre viitorul României. Credeam, şi eu cred în continuare, că generaţia noastră va face o altă politică, vom avea un alt stil, un stil mai elegant, un stil european. Discursul domnului deputat Ponta, astăzi, nu a fost nici elegant, nici european. De la simţul umorului până la băşcălie, drumul este lung.

Mi-aţi dovedit, domnule Ponta, că aţi purtat o mască frumoasă, o mască pe care aţi pierdut-o pe drumul de la Palatul Victoriei până la Palatul Parlamentului, pe drumul scurt de la Putere până la Opoziţie.

Noi nu vom uita relaţia noastră, în aceşti patru ani, nu vom nega această relaţie fiindcă nu vi s-a părut împotriva naturii când aţi avut nevoie de voturile noastre ca să guvernaţi în linişte, dar acum vi se pare împotriva naturii că ministrul de stat este domnul preşedinte Marko Bela.

Stimaţi colegi, acest sfârşit de an calendaristic este, în acelaşi timp, şi un început pentru o nouă echipă guvernamentală, un început, dar şi o continuare a eforturilor societăţii din România pe drumul către integrarea în structurile Uniunii Europene.

Dezideratul comunităţii maghiare, reprezentat de Uniunea Democrată Maghiară din România, a rămas, de 15 ani, acelaşi, democratizarea deplină a ţării, asigurarea unui trai decent pentru fiecare cetăţean, asigurarea drepturilor minorităţilor naţionale şi apropierea de valorile ţărilor dezvoltate, integrarea în marea familie a naţiunilor europene.

Un bilanţ foarte succint ne arată fără echivoc că ţara noastră a făcut paşi importanţi în această direcţie, dar trebuie să recunoaştem că mai avem de parcurs câteva etape importante.

UDMR-ul a fost, este şi va fi nu numai un factor de stabilitate în viaţa politică românească, dar şi un tovarăş de drum de încredere pentru acele forţe politice, democratice care au aceleaşi deziderate.

În competiţia naţiunilor europene, un rol esenţial îl are sistemul educaţional. În programul de guvernare se regăsesc toate elementele necesare pentru asigurarea creşterii calităţii fenomenului educaţional, descentralizarea având un rol deosebit în acest demers. În acelaşi timp, trebuie asigurate şi resursele necesare desfăşurării procesului de învăţământ.

Un deziderat important al minorităţilor naţionale este crearea condiţiilor instituţionale, prin elaborarea cadrului legal, privind înfiinţarea unor facultăţi de stat cu predare în limbile acestor minorităţi naţionale. În acest sens, trebuie doar continuate demersurile începute, iar programul de guvernare şi-a asumat realizarea acestui scop.

În Constituţia revizuită, învăţământul confesional apare ca al treilea pilon al sistemului educaţional. Guvernul îşi asumă asigurarea cadrului legal de organizare şi finanţare a acestui tip de învăţământ.

În domeniul culturii, rolul Guvernului trebuie să fie unul de susţinere a actului cultural, a creaţiei valorilor culturale, a descentralizării dinamice în mecanismul decizional. Subfinanţarea aduce prejudicii şi valorilor culturale, iar Guvernul trebuie să facă un efort financiar în plus în toate domeniile culturale. Arhiva naţională trebuie depolitizată şi demilitarizată, trebuie să fie o instituţie deschisă şi transparentă şi toate fondurile arhivistice preluate abuziv trebuie retrocedate foştilor proprietari, la cererea acestora.

În domeniul relaţiilor interetnice, este de remarcat că Programul de guvernare şi-a asumat foarte ferm o politică activă, o politică de acţiuni în acest domeniu, continuând procesul de demolare a prejudecăţilor între majoritate şi minorităţi naţionale, de creare a unui climat favorabil relaţiilor interetnice şi a unui cadru juridic adecvat situaţiei şi solicitărilor legitime ale comunităţilor naţionale din România. Programul de guvernare şi Guvernul şi-a asumat obligaţia de a-l apăra, iar majoritatea politică de a adopta legea privind statutul minorităţilor naţionale, a organizaţiilor acestora, precum şi crearea cadrului instituţional şi funcţional necesar autonomiei culturale.

Aderarea noastră la Uniunea Europeană nu poate fi făcută fără eforturi deosebite pe plan social, domeniu la care suntem deficitari în continuare. În Programul de guvernare, un loc foarte important este ocupat de majorarea pensiilor şi eliminarea inechităţilor din sistemul public de pensii. Programul de guvernare pune un accent deosebit pe măsuri active de stimulare a ocupării forţei de muncă în totalul cheltuielilor sociale de şomaj.

Stimaţi domni preşedinţi,

Domnule prim-ministru desemnat,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Uniunea Democrată Maghiară din România şi-a asumat rolul şi responsabilitatea guvernării cu convingerea...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să încheiaţi, stimate coleg.

Domnul Kelemen Hunor:

... că stabilitatea politică şi aportul nostru la actul de guvernare, într-un moment crucial pentru România, va însemna continuarea eforturilor şi mărirea ritmului în demersurile de reformă pentru integrarea ţării în Uniunea Europeană.

Vom vota Programul de guvernare, vom vota componenţa Guvernului şi vom veni în sprijinul Executivului în realizarea obiectivelor comune. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Liviu Bogdan Ciucă, Partidul Umanist Român. Aveţi la dispoziţie patru minute. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Tănăsescu.

Domnul Liviu Bogdan Ciucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnule prim-ministru desemnat,

Domnilor viitori miniştri,

Grupului parlamentar din Camera Deputaţilor al Partidului Umanist din România i-au mai rămas câteva minute pentru a-şi putea exprima opinia cu privire la noua echipă guvernamentală, la Programul de guvernare, la ceea ce considerăm noi, Partidul Umanist, că ar fi prioritar în activitatea noului Guvern.

Am studiat cu atenţie Programul de guvernare, am analizat situaţia actuală în care se află România şi am ajuns la concluzia că viitorul Guvern ar trebui să aibă atât de multe priorităţi încât numai simpla enumerare şi abordare generică a acestora ar face ca cele patru minute alocate grupului nostru să fie insuficiente.

Cu toate acestea, am identificat fără mare greutate o temă a Programului de guvernare care, în opinia Partidului Umanist, ar trebui să îmbrace statutul de prioritate absolută. Este vorba de lupta împotriva corupţiei.

Sunt multe lucruri de făcut în România, dar noi considerăm că prioritatea naţională a acestui moment este lupta împotriva corupţiei, luptă ce trebuie purtată în respectul legii şi fără conotaţii politice. Spunem fără conotaţii politice având în vedere că, în această luptă, va trebui să avem o poziţie comună, indiferent de culoarea politică. Este nevoie să apelăm la profesionişti şi coerenţă în acţiune, este nevoie să apelăm la colaborarea între toate instituţiile statului, între toate partidele politice. Este nevoie, mai ales, ca această ofensivă să nu devină un instrument al ameninţărilor şi al răzbunărilor politice.

Să nu negăm ceea ce s-a făcut bun în acest domeniu, dar nici să nu ne opunem, pe considerente politice, la ceea ce se va face bun în acest domeniu. Suntem datori să nu uităm nici o clipă că ne aflăm aici doar pentru că poporul român ne-a încredinţat acest mandat în speranţa că vom reuşi împreună, cu toate partidele, cu Parlamentul, cu Guvernul, Preşedinţia să asigurăm României un viitor liniştit, de siguranţă şi prosperitate.

Corupţia nu este o invenţie a lumii moderne, este un fenomen pe cât de vechi, pe atât de actual, reprezentând în prezent şi temă favorită a subiectelor de presă, a atacurilor politice şi campaniilor electorale.

De aceea, este nevoie ca această ofensivă să nu fie apanajul unui singur partid sau unei singure instituţii, ci să reprezinte preocuparea comună atât a Parlamentului, a Preşedinţiei, a Guvernului, a partidelor politice, a societăţii civile şi, nu în ultimul rând, a populaţiei. Această ofensivă va trebui să restabilească încrederea populaţiei şi a mediului de afaceri în clasa politică, în instituţiile statului şi în capacitatea de guvernare a actualei echipe.

Consolidarea şi aplicarea fermă a legislaţiei naţionale împotriva corupţiei trebuie însoţită de demersuri clare privind armonizarea legislaţiei la nivel internaţional.

Această armonizare nu trebuie să fie declarativă şi formală, ci trebuie să reprezinte un şir de acţiuni concrete, radicale, responsabile pentru a promova măsuri de prevenire, măsuri de incriminare, de investigare şi reprimare a corupţiei, de cooperare internaţională, cercetare şi schimb de informaţii asupra acestui fenomen. De fapt, acestea sunt impuse şi de Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, ratificată de România la 5 octombrie 2004.

Partidul Umanist invită toate forţele politice la colaborare în această ofensivă, la a renunţa în a se învinui reciproc din considerente politice, la a forma un front comun putere - opoziţie, Parlament - Guvern - Preşedinţie pentru a eradica corupţia, demonstrând, atunci când identificăm vinovatul, că, indiferent de culoarea politică a acestuia, art.16 din Constituţia României nu a dispărut şi că, într-adevăr, nimeni nu este mai presus de lege.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Tănăsescu, Grupul parlamentar Social-Democrat. Se pregăteşte domnul Corneliu Vadim Tudor.

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulţumesc, domnilor preşedinţi.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Avem ocazia, în această seară, să discutăm despre echipa Popescu Tăriceanu, despre noul Program de guvernare pe care acesta şi echipa sa îl propune Parlamentului spre dezbatere şi spre analiză.

De la bun început aş vrea să subliniez faptul şi să remarc că acest Program de guvernare, aşa cum a fost el prezentat, ne arată exact acelaşi tip de structură ca şi structura Guvernului, adică o structură eterogenă, inconsistentă.

Aş vrea să subliniez că, de la bun început, există clar o anumită instabilitate şi divergenţă între declaraţii, pe de-o parte şi programul final al Alianţei, aşa cum ne-a fost prezentat.

Au fost menţionate o serie de măsuri mai ales de natură fiscală care, într-un final, nu s-au mai regăsit în programul final. Dau doar un exemplu, cel legat de impozitul pe dividende pentru persoanele fizice care nu a mai fost modificat, aşa cum s-a subliniat.

Un alt exemplu de contradicţie şi de inconsistenţă îl reprezintă, cred eu, şi factorii creşterii economice aşa cum sunt ei arătaţi în Programul de guvernare. Pentru a asigura o dezvoltare sustenabilă şi de durată, este foarte clar şi este necesar o stimulare echilibrată a componentelor cererii, cu accent pentru investiţii şi export, şi nu pentru consum. Acest lucru l-am făcut noi, Guvernul Năstase, în aceşti patru ani.

Daţi-mi voie, doamnelor şi domnilor parlamentari, să vă anunţ, în seara aceasta, o premieră. Anul 2004, pe care îl vom închide peste câteva zile, va cifra creşterea economică a României între 8,2 şi 8,4 %. (Aplauze.)

Vorbea domnul Popescu-Tăriceanu despre descătuşarea economică, despre relansarea economică.

Domnule prim-ministru desemnat, această declanşare sau descătuşare şi această relansare a fost începută în anul 2001, după o perioadă în care liberalul în tranziţie, şi nu liberalul post-tranziţie, a făcut ca România să înregistreze scăderi, minusuri şi suferinţă. (Aplauze.)

Vreau să vă spun că această relansare economică începută în anul 2001 a însemnat ca veniturile bugetare să crească cu 50% în termeni reali, a făcut ca rezervele Băncii Centrale, pe care aceasta doar le administrează, să crească, de la 2,6 miliarde de euro la 11 miliarde de euro, la sfârşitul anului 2004.

Această relansare - care a început, de fapt, în 2001 - înseamnă o inflaţie preluată la 40% şi dusă, pentru prima oară în 15 ani, sub 10%, şi înseamnă, nu în ultimul rând, un management al datoriei publice, când dobânzile au scăzut şi ele reprezintă, la ora actuală, doar la 4% din produsul intern brut.

Acestea sunt doar câteva exemple a ceea ce înseamnă relansare economică.

Eu cred că principala restricţie, în această problemă a dezvoltării, o reprezintă această majorare a consumului, pe care programul dumneavoastră vrea să-l impună, şi cred că această optică de relaxare fiscală, aşa-numita relaxare fiscală, şi susţinerea unei creşteri economice mult peste produsul intern brut potenţial, contravin flagrant cerinţelor unei dezvoltări durabile a ţării noastre. Şi cred că acest tip de gândire economică cu un consum al populaţiei, în anul care urmează, aşa cum îl propuneţi dumneavoastră, mai mare cu 10% faţă de anul curent, va crea, în mod sigur, un puseu inflaţionist, iar inflaţia, la sfârşitul anului viitor, va fi cu mult mai mare decât cea pe care o încheiem anul acesta.

De fapt, nu este nimic nou, ne întoarcem la evoluţiile economice din perioada anilor 1996-2000, ne întoarcem la acea perioadă în care eram obişnuiţi cu inflaţie de 150%, eram obişnuiţi ca puterea de cumpărare a oamenilor să scadă, eram obişnuiţi ca să nu ştim ce se întâmplă cu veniturile noastre, de la o zi la alta.

Mixul de politici macroeconomice, aşa cum îl propune Alianţa "Dreptate şi Adevăr", nu este sustenabil, doamnelor şi domnilor, fiindcă, prin măsurile propuse, se poate ajunge foarte clar, aşa cum menţionam înainte, la punerea în pericol a ţintelor de inflaţie, ca urmare, în primul rând, a întreruperii politicii bugetare prudente şi consolidării fiscale, care a fost începută în 2001, acest lucru conducând, în mod cert, la nişte măsuri restrictive de politică monetară, prin limitarea reducerii dobânzilor sau chiar creşterea acestora, un acces mai dificil la creditare, şi care va conduce la o pierdere de competitivitate externă şi presiuni pe contul curent.

Nu avem vreme, în anii 2005 şi 2006, să ne permitem să facem asemenea revoluţii, experimente, iar competitivitatea firmelor noastre să aibă de suferit. Şi, în mod cert, ca urmare a acestui tip de politici, deficitul contului curent, la sfârşitul anului 2005, va reprezenta 7 - 8% din produsul intern brut, ceea ce va conduce, în mod sigur, la o inflaţie foarte mare.

Astfel, doamnelor şi domnilor, bucuria mediului de afaceri, bine reprezentată în Guvernul actual, va fi de scurtă durată, atunci când, ca urmare a creşterii inflaţiei, dobânzile la creditele interne vor deveni, din nou, mai mari, când întreprinderile mici şi mijlocii, reprezentate aici, nu vor putea să mai acceadă la surse de finanţare, iar stabilitatea economică - considerată, până în prezent, şi, cred eu, recunoscută de toţi factorii externi - se va transforma, de fapt, într-o instabilitate, iar efectele interne şi externe vor fi simţite imediat.

Doamnelor şi domnilor, suntem convinşi că mediul de afaceri doreşte să plătească o contribuţie şi taxe mai mici, dar, aşa cum Programul de guvernare propus ni se arată, mediul de afaceri va avea de suferit, fiindcă, aşa cum propun colegii noştri, ei, mediul de afaceri, nu vor beneficia, în anul 2005, de reduceri ale contribuţiilor sociale. Şi vreau să vă spun că aceasta reprezintă, de fapt, acea fiscalitate împovărătoare de care se vorbea aici. Este vorba de faptul că contribuţiile sociale, pe care companiile le plătesc, erau de 60% la nivelul anului 2000, sunt de 49% la sfârşitul anului 2004, propus de către noi să scadă cu încă două puncte procentuale în anul următor.

Nu veţi avea această bucurie, stimaţi domni şi doamne din mediul de afaceri. Aceste contribuţii vor fi îngheţate la nivelul anului 2004 şi, ca atare, nu veţi beneficia de nici o reducere în anul 2005.

Astfel, reducerea impozitului pe venit credem noi că trebuie corelată cu reducerea contribuţiilor sociale de la asigurări. Nivelul acestora din urmă, în special al contribuţiei la asigurările sociale pentru pensii, este încă foarte ridicat şi o ştim foarte bine, şi el trebuie redus în mod prioritar, repet, în mod prioritar şi gradual, şi fără să se pună în pericol programele de asistenţă socială.

Vedem în Programul Alianţei "Dreptate şi Adevăr" tocmai contribuţiile acestea, care nu sunt reduse în 2005, iar scăderea din următorii ani - deci, această potenţiabilitate care credem noi că va putea să fie pusă în aplicare - nu va avea sorţi de izbândă. De ce? Fiindcă această reducere a contribuţiei are loc, în special, la fondul de şomaj, unde se propune, ca în perioada 2006-2008, să scadă de la 4% la 1,5%, contribuţii care, la ora actuală, se colectează aproape de 100%.

Deci, vom avea de-a face cu un întreg capitol de ocupare a forţei de muncă şi şomaj din Programul guvernării Alianţei "Dreptate şi Adevăr", mai ales a măsurilor active referitoare, care nu vor putea să fie susţinute din punct de vedere financiar. Aceste măsuri active, care se suportă, în prezent, din bugetul fondului de şomaj şi au fost susţinute de actualul Guvern, constituie, în principal, credite pentru întreprinderile mici şi mijlocii, programe de recalificare, susţinerea tinerilor absolvenţi.

Vreau să vă citez un raport de dată recentă al Comitetului de Politici Economice, organism din structurile europene, care spunea că - pentru ţările candidate, respectiv, România, Bulgaria şi Turcia -, pentru a se reduce sectorul economiei gri, este absolut necesar ca reducerea contribuţiilor pe forţa de muncă să fie făcută prioritar, împreună cu scăderea cotei pe impozitul pe venit. Acest lucru nu se întâmplă în Programul Alianţei "Dreptate şi Adevăr", iar această nesocotire a acestei relaţii între contribuţii sociale şi impozitul pe venit va conduce, în mod cert, la o înrăutăţire a mediului de afaceri, şi nu la o îmbunătăţire.

Sigur, se vorbeşte despre scoaterea la liman a economiilor care nu sunt taxate şi, sigur, într-o analiză, pe care am făcut-o în programul de faţă, observăm că proiecţiile macroeconomice ale acestui program, pe parcursul următorilor patru ani, propune o creştere a veniturilor bugetului general consolidat doar cu 0,7 puncte procentuale din produsul intern brut, când această creştere, vreau să vă anunţ, a fost făcută doar în primele zece luni ale anului 2004 de către actualul Guvern.

De asemenea, se propune, ca la sfârşitul anului 2008, să se ajungă la un total de venituri de 31,5%. Vreau să vă spun că, la sfârşitul anului acesta, prin programul nostru, noi am atins o sumă mult mai mare. De aceea, credem că inconsistenţa programului ne arată foarte clar modul în care a fost desenat.

Se doreşte foarte clar, cred eu, că programul acesta, făcut în grabă, vrea să ne arate, de fapt, două lucruri: în primul rând, un simulacru de reformă economică şi, în al doilea rând, o grijă, pe care eu o consider nesatisfăcătoare, faţă de unele categorii sociale în care mulţi oameni au nevoie de bani.

Doamnelor şi domnilor, Programul de guvernare se apleacă, în principal, asupra a două lucruri considerate de acesta foarte importante, este vorba de cota unică de impozitare şi reducerea impozitului pe profit. De la bun început, aş vrea să menţionez că aplicarea acestor reduceri de taxe vor conduce, în primul rând, la o reducere considerabilă de venituri la bugetul de stat. Sigur - spunea, mai înainte, un distins coleg parlamentar - că aceste reduceri nu există. Nu, domnilor, aceste reduceri vor exista, aceste reduceri sunt recunoscute şi de către potenţialul ministru de finanţe, Ionuţ Popescu, în audierile care au fost făcute ieri. Aceste reduceri vor afecta viaţa noastră, a tuturor, iar primii care vor fi afectaţi de aceste reduceri vor fi cei din administraţia locală.

Vorbea Călin Popescu-Tăriceanu de o cooperare între administraţia locală şi Guvernul său. Păi, cum poate să aibă loc o cooperare, atunci când impozitul pe venit va scădea cu peste 25.000 de miliarde, iar cu toţii ştim că acest impozit pe venit reprezintă sursa financiară pentru colectivităţile locale? Cum noi, cei care am fost aleşi de către oameni, vom da ochii cu ei şi le vom spune: "Domnilor, în anul 2005 vom avea mai puţini bani pentru ajutoare sociale, pentru instituţiile de cult şi cultură, pentru ajutoarele de încălzire".

Aceasta este, de fapt, revoluţia fiscală care ni se propune, bani mai puţini pentru colectivităţile locale. Sunt doar unele din lucrurile care se doresc cu această propunere fiscală. Este foarte clar că foarte multe dintre programele sociale, aşa cum au fost arătate aici, nu vor putea să fie puse în aplicare.

Vorbeam despre o recalculare a pensiilor în 2005 pentru 4,6 milioane de oameni, de pensionari, în domeniul asigurărilor sociale de stat, şi 1,3 milioane de pensionari din domeniul agrar. Nu, aceste lucruri, probabil, vor fi făcute cu mult mai târziu, şi nu în anul 2005, fiindcă resursele bugetului nu vor permite acest lucru.

Este foarte clar că acestea sunt doar unele dintre programele care nu vor putea să fie satisfăcute şi eu cred că modul în care, astăzi, s-a prezentat acest crochiu de program reprezintă, de fapt, o sfidare la adresa celor mulţi, la adresa bătrânilor, a agricultorilor, a tinerilor care, în mod cert, nu vor mai beneficia de acea bursă socială, de care se bucurau să poată merge la şcoală.

Cred eu că - pe lângă faptul că măsurile de politică fiscală sunt destinate, în primul rând, persoanelor cu venituri ridicate, sigur, în cazul în care se va reuşi să se treacă la această cotă unică - multe dintre măsurile de asistenţă socială din Programul de guvernare prezentat nu se îndreaptă către persoanele cu venituri reduse, aşa cum, de fapt, o impune şi Uniunea Europeană, şi exemplul este cel menţionat de către domnul Popescu-Tăriceanu, şi anume, acordarea unui sprijin financiar de 200 de euro la constituirea familiei, indiferent de veniturile membrilor familiei. Vreau să vă reamintesc că principiile Uniunii Europene se îndreaptă către ţinte foarte bine stabilite, şi nu către o uniformizare a acordării de bani.

Doamnelor şi domnilor, acest Program de guvernare cred eu că înseamnă, în primul rând, un mediu de afaceri care crede că se va bucura de un tratament mai prietenos, dar care, foarte curând, va constata că aceste relaxări se vor întoarce, de fapt, împotriva lor. Acest program înseamnă un segment social foarte important care, datorită reducerilor de venituri bugetare, nu va mai putea să beneficieze de multe dintre programele sociale despre care am vorbit. Şi acest program va reprezenta, cred eu, pentru o ţară întreagă care va constata, la sfârşitul anului viitor, cum, datorită renunţării la această politică bugetară prudentă, rata inflaţiei va creşte din nou, iar veniturile lor vor fi erodate.

Se vorbea, aici, despre relaţie de parteneriat, pe de o parte, între Guvern, între patronate, sindicate. Oare această politică bugetară propusă are o relaţie de parteneriat cu instituţiile financiare internaţionale? Oare această politică, pe care dumneavoastră vreţi să o implementaţi, are girul Fondului Monetar Internaţional? Vreau să vă spun, stimaţi colegi, că nu. Există discuţii aprinse, în ultimele zile, pe această linie, în care Fondul Monetar Internaţional este total împotriva acestui tip de politică bugetară.

Sigur, Guvernul Popescu-Tăriceanu poate să aprobe orice, poate să facă orice, în cazul în care va fi investit, dar nu în detrimentul relaţiilor pe care România le are cu instituţiile financiare internaţionale. Eu cred că această gândire economică a actualului Guvern va însemna o instabilitate economică, prin majorarea deficitelor publice, este foarte clar, deficit de concurent la 7 - 8% din produsul intern brut, deficitul fiscal, care va creşte la 2,5% - 3%, iar bugetul de stat nu va mai fi acea ancoră de dezinflaţie, ci, din contră, va fi un instrument de creştere a inflaţiei; înseamnă, de fapt, un program care va face un acces mai dificil la creditare, cu consecinţe în diminuarea competitivităţii; înseamnă, de fapt, o tendinţă a pieţelor externe de aşteptare, şi nu de evoluţie pozitivă, aşa cum s-a înregistrat în ultimii patru ani, când România - vreau să vă spun, în toamna acestui an - a primit, pentru prima oară, şi repet, pentru prima oară în decursul celor 15 ani, calificativul de ţară fără risc pentru investitorii străini.

Şi nu în ultimul rând, acest program reprezintă o politică socială în total dezacord cu ceea ce oamenii din această ţară au nevoie, o renunţare, de fapt, la noţiunea de sprijin financiar pentru categoriile cele mai vulnerabile, respectiv, bătrânii, tinerii şi ţăranii.

De aceea, noi, Partidul Social Democrat, prin cele spuse, vom susţine a nu vota acest Program de guvernare şi echipa Popescu-Tăriceanu. Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Numai o secundă. Am văzut multă nerăbdare în partea dreaptă, legat de timp. Totul este cronometrat, aşa cum trebuie. Vreau să ştiţi că Grupul parlamentar Social-Democrat mai are la dispoziţie 11 minute, pentru că au vorbit numai trei, în timp ce din partea Alianţei au vorbit 6, le-a venit rândul prin rotaţie, asta-i viaţa.

Are cuvântul domnul senator - totul e cronometrat, colegii sunt aici, stânga-dreapta, nu e nimic - Corneliu Vadim Tudor, aveţi 5 minute, domnule senator.

Se pregăteşte domnul deputat Puşcaş Vasile.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor şi domnilor.

Constat că, pentru unii colegi ai noştri, campania electorală încă nu s-a terminat. Dacă P.S.D.-ul a pierdut, într-un fel, alegerile, eu cred că asta se datorează unei aroganţe nemăsurate - care este trufia din Biblie pedepsită de Dumnezeu -, iar dacă Alianţa P.N.L.-P.D. va pierde puterea, mai curând decât se aşteaptă, asta se va datora unui spirit de revanşă, pe care îl simt plutind în această sală.

În special pentru colegii mai tineri, care au intrat în noua legislatură, aş vrea să dau un sfat: lăsaţi loc de bună ziua, domnilor! Georges Clemanceau, care ne-a ajutat în făurirea României Mari, avea o vorbă minunată, el era un mare gazetar la origine: "Indiferent cât de mult s-ar certa între ei cei mari, până la urmă tot se înţeleg!"

Constatăm că dumneavoastră tot daţi vina unii pe alţii. Am un sentiment reconfortant, nimeni nu a reproşat P.R.M.-ului că ar fi vinovat pentru înfometarea poporului român şi pentru dezastrul real în care se află, din păcate, România. La culoarul îngust de zbor impus din străinătate se adaugă incompetenţa şi corupţia mai tuturor acelora care au guvernat până acum.

Hotărât lucru, dar oratoria nu e punctul tare al domnului Popescu-Tăriceanu, care are alte calităţi şi, probabil, Guvernul propus de domnia sa va trece. Important este cât va rezista. Eu îi doresc viaţă lungă. Dar nu sunt buni oratori nici unii colegi ai domniei sale, care, în mod involuntar, l-au jignit pe un personaj ilustru, la care eu, personal, ţin şi căruia i-am dorit, cu toată dragostea, multă sănătate şi văd că a revenit în forţă printre noi, domnul Teodor Stolojan. Păi, s-au prezentat, aici, nişte puncte de vedere de parcă totul începe azi, istoria modernă a României începe azi, de la Guvernul Popescu-Tăriceanu. Totuşi, este un lanţ de cauzalităţi, s-au făcut paşi importanţi, e colegul dumneavoastră, nu-l jigniţi, e unul dintre cei care au făurit Alianţa P.N.L.-P.D. Mi se pare că nu este fair-play, nu este colegial să-l ignoraţi, ba chiar să-l împungeţi, în sensul că domnia-sa nu are nici o calitate să apere şi realizările pe care le-a avut guvernarea domniei sale din 1991-1992.

Domnul Popescu-Tăriceanu a vorbit despre declaraţiile de avere sincere, dar asta nu înseamnă, stimate coleg, că ele, aceste averi, au fost realizate în totalitate şi pe căi cinstite. Nu uitaţi că trăim în ţara lui "cine ţipă mai tare" şi mafia nu are culoare politică.

Vorbea colegul Puiu Haşotti, nu ştiu dacă ne mai onorează cu prezenţa domniei sale, vorbea în citate, ca Natan înţeleptul al lui Lessing. Îi dau şi eu un citat din Letopiseţul Cantacuzinesc: "Şi nu iaste o ţară mai rea ca Ţara Românească, fiindcă nu se termine bine o nebunie, că alta se ridică".

Toţi vorbesc de lupta contra corupţiei, numai noi, cei de la Partidul România Mare, am deplasat accentul şi vorbim de lupta contra corupţilor. Corupţia e o abstracţiune, ea are nişte identităţi şi nume foarte precise, domnilor.

Când ne-am întâlnit cu domnul preşedinte nou ales, Traian Băsescu, după ce, fireşte, l-am felicitat, i-am spus: "Începeţi cu corupţii din tabăra care v-a susţinut să luaţi puterea şi atunci veţi fi foarte credibil".

Noi, cei din P.R.M., ne-am dat afară deputaţi corupţi şi dacă se va demonstra că sunt şi alţii, îi dăm, pentru că asta este obligaţia morală faţă de populaţia acestei ţări, care îşi pierde speranţa în clasa politică.

Domnul Popescu-Tăriceanu vorbea - a vorbit, cred, de vreo 15 ori - de reconstrucţia bunăstării. Eu cred că e improprie formularea, domnule Popescu-Tăriceanu, ca terminologie. Poţi reconstrui o clădire, poţi reconstrui un eşafodaj. Bunăstarea este o anumită stare, un nivel de trai, nu se poate reconstrui şi nu se poate vorbi la modul repetitiv, pentru că în România niciodată n-a fost bunăstare, în nici o epocă istorică n-a fost bunăstare. Poate v-aţi referit la guvernările anterioare, atunci când au fost marii şi adevăraţii liberali la putere, dar eu vă aduc aminte că a fost şi un 1907, când reprimarea în sânge, nu 11.000 de morţi, a exagerat N.D.Cocea, probabil au fost vreo 2.400, dar a făcut-o un guvern liberal, şi a fost şi un 1918, cu piaţa Teatrului Naţional, în decembrie, când au murit 102 muncitori.

Aţi vorbit de faptul că veţi reda România românilor. Cum, domnule Popescu-Tăriceanu? Cu U.D.M.R.-ul care, cu tot respectul faţă de colegi, care sunt în spatele nostru şi în sală, important e ca oamenii să fie oameni şi avem prietenii în toate partidele şi grupurile parlamentare, dar U.D.M.R.-ul practică, de 15 ani, un autostop politic. Din patru în patru ani, stă pe marginea drumului, face cu mâna, cine îl ia şi pe el la guvernare, şi acum s-a suit în maşina voastră. E bine aşa? (Aplauze puternice.)

Dacă anunţaţi în campania electorală ce aveaţi de gând să faceţi, nu vă mai vota nimeni. Aţi mizat pe faptul că românii au o slabă memorie a răului, din timp în timp, românii uită, sunt prea buni, prea toleranţi.

Şi P.S.D.-ul a făcut concesii U.D.M.R.-ului, dar nu l-a băgat niciodată la guvernare, nu i-a dat o asemenea funcţie importantă de vicepremier în Guvernul României.

Există un partid în România condamnat mereu la guvernare - U.D.M.R. Chiar dacă nu vrea, sunt tot felul de forţe care îi spun: "Domnule, ieşi la drumul mare, cere-te la guvernare, că va fi bine".

Şi există un partid condamnat mereu la opoziţie - P.R.M. Şi vă spun şi de ce. (Aplauze puternice.)

Nu, dar habar nu aveţi ce bine ne simţim, aşa bine ne simţim, că vedem cum vă certaţi între voi, pentru că lumea vede şi judecă.

Din 1995 Partidul România Mare face, totuşi, cea mai autentică opoziţie. Noi am depus cele mai multe moţiuni simple şi de cenzură, de altfel. Dar vin alţii şi culeg, sistematic, roadele luptei noastre idealiste.

Cine ne condamnă pe noi la opoziţie în ţara noastră?

Eu am curajul să o spun şi n-o să-mi ia nimeni microfonul de la gură şi nici stiloul din mână. Sunt mulţi comisari străini, care uită că ţara asta este locuită. Românii, care ne privesc acum, trebuie să ştie că totul e calculat şi dirijat din străinătate, păstrându-se aparenţa unui joc democratic. E blocat accesul la putere al P.R.M., pe un motiv pe cât de fals, pe atât de penibil, aşa-zisul extremism, care nu poate fi dovedit în nici un fel.

Doamnelor şi domnilor.

Ne aflăm în ultimele zile ale anului 2004, a fost un an prost şi pe plan intern, şi pe plan extern. Să nu creadă cineva că am iertat P.S.D.-ul pentru greşelile grave pe care le-a făcut. Am văzut, aici, cel puţin un ministru al P.S.D.-ului despre care am sperat că va avea decenţa să tacă din gură o perioadă şi uite că n-a tăcut. Îmi pare rău că s-a întâmplat aşa ceva. Repet ce am spus despre aroganţă.

Marja de manevră şi orizontul de aşteptare sunt tot mai reduse şi vine o iarnă grea. Milioane şi milioane de români se uită la noi şi la aşa-zisa alternanţă la putere, iar starea de spirit vă asigur eu că e destul de proastă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să încheiaţi, domnule senator!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Voi formula o concluzie, stimate domnule preşedinte, ales şi prin votul Partidului România Mare, că dacă nu eram eu, dumneavoastră nu eraţi acolo! (Aplauze puternice.) Eraţi acolo! Asta ca să nu ne pierdem umorul.

Vreau să dau, în încheiere, un citat şi pentru distinsa avocată şi, probabil, viitoare doamnă ministru, era şi o piesă a lui Bronislav Nuşici, aromân de-al nostru din Serbia, doamna ministru, doamna Monica Macovei.

Într-o scrisoare pe care o trimite din Germania unui amic din Bucureşti, în 1910, Caragiale - probabil că noi trăim mai mult în ţara lui Caragiale decât în ţara lui Eminescu, el ne tutelează -, Caragiale zice aşa: "De când trăiesc aici, în Europa civilizată, unde este dreptate la tribunal, fiindcă e şi pe stradă, am învăţat că occidentalului trebuie să-i spui cinstit ce gândeşti, europeneşte, nu greco-ţigăneşte".

D-aia n-am intrat în Uniunea Europeană şi d-aia am intrat atât de greu în N.A.T.O., prea mult bizantinism, prea mult fanariotism.

Iată de ce Partidul România Mare nu numai că va vota contra acestui Guvern suprarealist şi mult prea eterogen, e nevoie şi de o opoziţie puternică, şi vă asigur că va fi o opoziţie constructivă, dar ne reînnoim convingerea că doar alegerile anticipate pot rezolva această criză din care România nu a ieşit. În Italia, Israel şi în alte ţări au fost perioade în care erau alegeri în fiecare an şi ţările respective nu s-au mai prăbuşit, dimpotrivă.

Vă reamintesc tuturor că Imnul Naţional al României nu este "Somnoroase păsărele", ci "Deşteaptă-te, române!"

Totuşi, noi vă iubim pe toţi şi vă dorim sărbători fericite şi la mulţi ani! (Aplauze puternice.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul deputat Puşcaş Vasile.

Grupul parlamentar al P.S.D. mai are 11 minute la dispoziţie.

Deci, mai sunt încă trei vorbitori.

Vă rog să vă împărţiţi timpul.

Domnul Vasile Puşcaş:

Domnule preşedinte al Senatului!

Domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor!

Domnule prim-ministru desemnat! Domnilor miniştri desemnaţi!

Distinşi colegi! Distinşi invitaţi!

Suntem într-un moment foarte important al procesului constituţional post-electoral, acela al desemnării Executivului, şi cred că suntem într-un moment în care nu ni se cere numai votul, ci ni se cere o responsabilizare în plus faţă de ceea ce urmează pentru 2005, 2006 şi aşa mai departe.

De aceea, pentru o evaluare a opţiunii noastre, ne stau la îndemână Programul de guvernare, introducerea pe care a făcut-o domnul prim-ministru desemnat, ne stau la îndemână concluziile audierilor din comisii şi, bineînţeles, istoria recentă a formaţiunilor politice şi a oamenilor - de ce nu? - care sunt înfăţişaţi nouă astăzi.

Sunt foarte importante, înainte de toate, aderarea şi integrarea, suntem absolut de acord.

Vreau să vă spun că sunt absolut de acord cu ceea ce spunea domnul prim-ministru desemnat, sută la sută interes naţional, şi vreau să vă asigur că Partidul Social Democrat a răspuns şi va răspunde la orice chemare care arată sută la sută interes naţional.

Dar am un foarte mare semn de întrebare. Ne stă la îndemână Programul de guvernare, am apreciat foarte mult, domnule prim-ministru desemnat, faptul că spuneaţi că nu vreţi ambiguitate şi că nu veţi practica ambiguitatea.

Dar am o întrebare foarte mare: atunci când aţi prezentate cele zece - da, zece - opţiuni fundamentale ale Guvernului României, pentru promovarea cărora dumneavoastră militaţi, spuneaţi de instituirea economiei de piaţă funcţională, pe care Raportul de ţară din toamna acestui an o constată în România - n-am înţeles cum se instituie, Guvernul nu cred că poate să instituie aşa ceva -, dar îngrijorarea mea vine din aceea că, în 2005 - 2006, va trebui să facem cu toţii un efort foarte mare pentru crearea cadrului de dezvoltare a competitivităţii, în aşa fel încât economia noastră să facă faţă forţelor competiţionale ale Uniunii Europene, ale pieţei Uniunii Europene. Nu se găseşte nimic în programul acesta şi sunt foarte îngrijorat pentru aceasta.

Alt element de ambiguitate, care nu ştiu cum s-a strecurat în programul dumneavoastră. La pagina 6 spuneţi: "Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România va intra într-o etapă nouă..." şi aşa mai departe, ca la pagina 128, atunci când vorbiţi de organismele internaţionale şi dezvoltarea relaţiilor multilaterale, să amintiţi despre reforma instituţională drept pilon de sprijin ce contribuie la finalizarea negocierilor de aderare. Ori s-au încheiat, ori urmează să se finalizeze?

În ceea ce priveşte enunţul dumneavoastră, anume că avem certitudinea unui calendar al extinderii Uniunii Europene cu România, vreau să vă spun că Guvernul Năstase se mândreşte cu lucrul acesta şi se poate mândri toată ţara, România, este interes naţional sută la sută.

Dar sunt îngrijorat - stimaţi colegi, distinşi colegi - că două treimi din ceea ce se spune aici, la Cap. III - "Integrare europeană", are în vedere aspectul post-aderare. Or, noi ştim că în 2005-2006 sunt foarte multe lucruri de făcut, pentru că România a venit mai târziu la procesul aderării. În pregătirea acesta pentru aderare s-a recuperat foarte mult, dar trebuie să facem un efort sporit în această perioadă.

M-aş fi aşteptat şi am aştepta de la un asemenea Program de guvernare mult, mult mai multă atenţie perioadei acesteia, pentru că, altminteri, nu ştiu dacă ceea ce s-a obţinut la sfârşitul lui 2004, la Consiliul European din 17, luna aceasta, devine, într-adevăr, o certitudine. Ceea ce vedem o certitudine, s-ar putea să devină o himeră.

În fine, iar sunt îngrijorat de faptul că vorbiţi de programele necesare pentru etapa post-aderare. Este perfect adevărat, dar nu am găsit nici în Cap.III şi nici în celelalte capitole, unde trebuie să urmărim toate procesele de aderare, nu am găsit referinţă la planul naţional de dezvoltare şi sunt şi mai îngrijorat că programul economic de pre-aderare care, recent, a fost validat cu Uniunea Europeană, pentru că şi acestea sunt angajamente ale României, nu numai angajamentele din negocieri, nu este amintit. Sunt instrumente ale relaţiei României cu Uniunea Europeană şi sunt angajamente ale României, ce nu se regăsesc în capitolele economice pe care le prezintă actualul Program.

Mai mult, m-am bucurat că aţi spus, la un moment dat, cu toată retorica, fireşte, a momentului, că reconstrucţia bunăstării României depinde de drumul integrării europene. Suntem perfect de acord cu aceasta, dar, oare am uita discursul populist din timpul campaniei electorale în care se vorbea numai şi numai de costuri sau acum avem în vedere ca aceste costuri să fie plătite de societatea românească şi beneficiile - pentru că trebuie să vorbim de costuri şi beneficii - să fie numai ale unora ?! Dacă este aşa, atunci cred că nu se va întâmpla acea "reconstrucţie" a bunăstării României.

Cred că trebuie să avem, la modul realist, în vedere toate elementele pe care le-am propus din punctul de vedere al construcţiei europene.

Fireşte, am putea să adăugăm şi alte elemente care, încă o dată vă spun, să ne facă să ne adunăm în jurul programului propus de dumneavoastră, pentru că a merge împreună - şi trebuie să mergem împreună - înseamnă proiect coeziv, înseamnă un proiect coerent.

În primul rând, discursul pe care dumneavoastră ni l-aţi înfăţişat trebuie să fie foarte coerent, foarte clar, trebuie să fie credibil şi, în acelaşi timp, să înfăţişeze predictibilitate în primul rând pentru noi şi apoi pentru partenerii europeni. Or, în felul acesta, cred că va fi extrem, foarte, foarte dificil, ca să obţineţi această coeziune pe care, încă o dată v-o spun, nu doar că o afirmăm, ci că o dorim pentru proiectul acesta al aderării europene.

Aş putea să mai adaug şi alte elemente de ambiguitate, cum este acesta privind construcţia instituţională, cu care, absolut, suntem de acord, evident, tot post-aderare, dar nu am înţeles, în acelaşi timp "Guvernul României va "..

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimate coleg, vă rog, le transmiteţi şi personal. Mai sunt trei minute şi mai este un coleg care vrea să spună câteva lucruri.

Domnul Vasile Puşcaş:

Sunt de acord, domnule preşedinte.

Vreau să mai spun numai următoarea chestiune: etapa europenizării de care vorbim, este etapa societăţii româneşti. Or, dacă în etapa aceasta nu lucrăm cu toţii, coeziv, repet, coerent, clar, credibil şi predictibil, va fi foarte greu să demonstrăm partenerilor noştri.

Doresc, în primul rând să ni se afirme această credibilitate în interior şi apoi mai departe. Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc foarte mult.

Domnul senator Şerban Nicolae, mai luaţi cuvântul ?! Mai aveţi la dispoziţie două minute şi jumătate.

Domnul Şerban Nicolae (din sală):

Nu.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Am înţeles, aţi renunţat. Închidem luările de cuvânt.

Am un drept la replică, domnul deputat Victor Ponta, da ?!

Domnul Gyorgy Frunda (din sală):

Şi eu am ridicat mâna.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Fruda, nu am auzit numele dumneavoastră, astăzi, absolut deloc. Vă rog foarte mult, cunoaşteţi procedura în cazul dreptului la replică.

A răspuns domnul Verestoy, a răspuns domnul Kelemen.

Are cuvântul domnul Ponta. Aveţi la dispoziţie două minute, domnule Ponta, vă rog.

Domnul Victor Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

În mod sigur am să fiu mai scurt decât atât. Dacă aş fi aşa de machiavelic cum mă credea domnul Haşotti, ar trebui să fiu mulţumit, pentru că mi-aţi pronunţat numele mai des decât pe cel al domnului Călin Popescu Tăriceanu.

Dar nu asta a fost intenţia mea, ci intenţia colegilor mei de partid să vă anunţăm că, dacă sunteţi la putere trebuie să fiţi criticaţi şi că este în interesul şi al dumneavoastră şi al tuturor oamenilor din această ţară să fiţi monitorizaţi şi criticaţi.

Nu vă supăraţi de la început. Dacă din prima zi vă supăraţi atât de tare, şi mă refer şi la cei care formează Guvernul, dar, în special la colegi, cred că nu este calea cea bună, aceea spre care ar trebui să mergem cu toţii.

Am un singur cuvânt pentru domnul Stănişoară - nu ştiu dacă mai este aici -, m-a trimis din prima bancă, undeva în spate. Acum o săptămână eram bun să stau în bancă cu dânsul, acum înţeleg că trebuie să mă duc în spate. Îl anunţ că o să stau în banca în care cred eu că e cel mai bine. Mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Cu schimbatul băncilor este mai greu, dar haideţi să continuăm.