Parliamentary debates

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim domnului prim-ministru desemnat, Emil Boc, pentru intervenţie.

Vom proceda acum la dezbaterile noastre. Conform timpului alocat pe grupuri parlamentare, invit să ia cuvântul pe domnul deputat Toader Mircea, din partea Grupului parlamentar al PD-L.

Aveţi cuvântul.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedintă a Camerei Deputaţilor,

Prea-Fericirea Voastră,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnule prim-ministru desemnat,

Domnilor viitori miniştri,

Stimaţi invitaţi,

Acum 19 ani, în această zi, democraţia se năştea în România în urma unei revoluţii glorioase a poporului român. Scopul acestei revoluţii a fost instaurarea unui regim politic democratic, pluripartid, bazat pe separaţia puterilor în stat, regim care să aducă tuturor cetăţenilor români încrederea în viitor şi în stabilitate.

Procesul de naştere şi de implementare a democraţiei nu a fost unul simplu şi, probabil, nu s-a finalizat încă, dar procesul tinde să ajungă astăzi la forma sa de maturitate.

Faptul că România are un regim democratic este demonstrat că de 18 ani se ţin repetat alegeri libere între partide care sunt în permanentă competiţie doctrinară şi de programe, o arată, de asemenea, şi integrarea noastră în structurile Alianţei Nord Atlantice şi ale Uniunii Europene, ceea ce demonstrează capacitatea clasei politice de a se uni în momentele importante de evoluţie a societăţii româneşti în ansamblu.

Astăzi, pe 22 decembrie 2008, Parlamentul României, ales în mod democratic acum câteva săptămâni, printr-un sistem electoral nou, al votului uninominal, s-a întrunit în şedinţă solemnă pentru a discuta programul noului Guvern, ce a rezultat în urma acestor alegeri, Guvern condus de domnul Emil Boc. Acest guvern reflectă poate cel mai bine voinţa electoratului României, voinţă demonstrată în alegerile din 30 noiembrie.

Niciunul dintre partidele care s-au prezentat în faţa alegătorilor n-a obţinut cele 50 de procente necesare pentru a forma singur guvernul, iar rezultatul alegerilor a arătat că poporul român doreşte, în acelaşi timp şi în egală măsură, dezvoltarea economică şi protecţie socială, un trai mai bun, dar şi siguranţa zilei de mâine.

Din acest motiv, cele două mari partide, Partidul Democrat-Liberal şi Partidul Social Democrat, au hotărât să facă un parteneriat de guvernare, prin care să asigure cele două deziderate demonstrate în alegerile românilor.

Desigur, cele două partide au fost în competiţie electorală atât între ele, cât şi în egală măsură faţă de toate celelalte partide care au intrat în competiţia electorală. Dar, odată competiţia încheiată, clasa politică devine responsabilă să guverneze ţara pe baza proiectelor şi programelor pe care partidele, care s-au bucurat de cea mai mare încredere populară, şi-o asumă.

Competiţia electorală presupune prezentarea unor proiecte şi programe politice pe care cât mai mulţi cetăţeni să le accepte şi care vor afecta, pentru următorii ani, existenţa acestora.

Pe data de 30 noiembrie, votul a arătat că Partidul Democrat-Liberal şi Partidul Social Democrat au convins pe cei mai mulţi cetăţeni să le încredinţeze puterea pentru a genera progres, dezvoltare şi siguranţa zilei de mâine.

Astfel, în ciuda diferenţelor doctrinare şi programatice, cele două partide au demonstrat că sunt capabile să treacă peste animozităţile manifestate în decursul ultimilor ani, să facă un parteneriat pentru România, iar acesta este semnul democraţiei, căci niciun partid cu adevărat democratic nu este ireconciliabil faţă de alt partid, altfel putând să colaboreze cu orice partid care-şi asumă democraţia şi respectarea drepturilor omului.

Democraţia înseamnă că voinţa celor mai mulţi cetăţeni trebuie respectată, iar această voinţă este un imperativ pentru partidele politice.

Ca răspuns la acest imperativ dat de poporul român, s-a constituit Coaliţia Parteneriatului pentru România, formată din PD-L şi Alianţa politică PSD+PC. Această coaliţie se bazează pe cooperarea dintre cele două părţi, pentru a-şi asuma în comun guvernarea României sub conducerea domnului Emil Boc.

Programul de guvernare al Coaliţiei s-a realizat îmbinând proiectele şi programele politice ale celor două partide, pentru a răspunde interesului naţional în faţa crizei economice ce se profilează.

Parteneriatul dintre cele două mari partide ale României s-a constituit şi din cauza situaţiei economice extrem de tensionate în plan mondial. Nimeni nu mai poate nega existenţa crizei financiare şi economice şi nimeni nu mai poate crede că România nu va fi afectată de această criză. Or, în faţa acestei ameninţări, este nevoie de o pavăză puternică, pe care numai o structură stabilă o poate ridica.

De aceea, s-a decis, pentru siguranţa celor mai mulţi dintre cetăţeni, constituirea unui guvern cu o majoritate consolidată, cum nu a mai existat în istoria modernă a României, căci, în perioada de criză economică trebuie luate măsuri extrem de grele, cu impact asupra cetăţenilor, care vor afecta vrând-nevrând popularitatea decidenţilor. De aceea, ei trebuie să fie asiguraţi că aceste măsuri sunt sprijinite în Parlament, în ciuda tuturor riscurilor electorale.

Este un risc politic şi de imagine pe care aceste două partide şi le-au asumat, ceea ce dovedeşte că, în faţa unei situaţii economice dificile, interesul naţional este cel care primează faţă de cel partizan.

Trebuie spus deci că Guvernul Emil Boc este un guvern pentru criză, şi nu un guvern de criză. El nu are de gestionat o criză politică, pentru că se bazează pe majoritatea constituită în jurul "Parteneriatului pentru România", ci o criză economică la nivel mondial, poate cea mai dură din acest secol.

Vedem din programul de guvernare că noul Executiv îşi asumă responsabilităţi foarte mari. Printre ele: asigurarea stabilităţii macroeconomice a României în contextul unui climat economic european şi mondial dificil; limitarea efectelor crizei mondiale; continuarea reformelor pentru modernizarea României în scopul afirmării ei în cadrul sistemelor politico-economice consolidate ale lumii - aceasta va presupune realizarea unei reale descentralizări pe principiile subsidiarităţii; păstrarea locurilor de muncă, reducerea sărăciei şi asigurarea stabilităţii veniturilor pentru o parte cât mai largă a populaţiei; promovarea intereselor şi consolidarea statului român în structurile politico-administrative şi de securitate ale Uniunii Europene şi NATO, respectiv în ansamblul relaţiilor internaţionale.

Toate aceste responsabilităţi sunt şi mai grele datorită, aşa cum se arată şi în program, intensificării efectelor crizei economice. Pentru a face faţă acestei crize, cele două partide au făcut apel la personalităţile cele mai proeminente din cadrul lor, cele care au cea mai mare putere de muncă şi cea mai mare legitimitate politică, capabile să impună măsurile pe care vor trebui să le ia.

Au făcut apel la Vasile Blaga, cel care în perioada 2005-2006 a reuşit uriaşa performanţă de a elimina toate steguleţele roşii din domeniul administraţiei şi internelor, permiţând astfel României să fie primită ca stat cu drepturi depline în Uniunea Europeană.

Au făcut apel la Cristian Diaconescu, ministrul justiţiei care a negociat şi închis în 2004 Capitolul 24 - "Justiţie şi afaceri interne", în cadrul procesului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Au făcut apel şi la miniştrii care au făcut parte şi din guvernele anterioare şi au realizat lucruri importante pentru ţară, precum Adriean Videanu, Dan Nica, Radu Berceanu, Ecaterina Andronescu, Gheorghe Pogea, Ilie Sârbu ş.a.m.d.

Dar membrii acestui Guvern sunt şi oameni noi şi tineri, toţi însă cu un trecut care le confirmă capacitatea de a lucra într-un Executiv pentru gestionarea crizei.

Vedem că cele două partide au ales persoanele pe care le-au considerat ca fiind cele mai indicate pentru a ocupa posturi de mare răspundere din Guvern, iar acest proces de alegere s-a bazat pe criterii de competenţă şi democratice în sânul ambelor partide.

Posturile într-un Cabinet guvernamental sunt limitate şi probabil persoanele care consideră că au legitimitate de competenţă sunt mult mai multe, dar procesul democraţiei interne de partid este unul care presupune acceptul, în final, că majoritatea colegilor au cântărit mai bine pentru moment şi că, după ce acest proces de desemnare s-a încheiat, toţi vom acorda întregul nostru sprijin celor care au fost desemnaţi ca miniştri de partidele noastre.

De altfel, în cadrul audierilor din comisiile parlamentare permanente, candidaţii pentru funcţiile de miniştri au demonstrat profesionalism, competenţă şi capacitate de sinteză, toate necesare perioadei grele pe care trebuie să o parcurgem.

Parlamentarii Partidului Democrat-Liberal din Camera Deputaţilor înţeleg să sprijine prin toate mijloacele legale buna funcţionare a Executivului, să accelereze discuţia legilor importante şi să faciliteze raporturile cele mai bune dintre diversele componente legislative - comisii, departamente etc. - pentru ca procesul democratic să se consolideze în această perioadă.

În acelaşi sens, însă, parlamentarii Partidului Democrat-Liberal îşi vor exercita şi funcţia de control şi interpelare a Guvernului, pentru a întări rolul democratic al primei puteri în stat, cea legislativă.

Am lăsat la urmă credinţa mea că desemnarea de către preşedintele României a domnului Emil Boc în calitate de prim-ministru este cea mai bună în actualul context. Calitatea domniei sale de preşedinte al Partidului Democrat-Liberal va fi un factor extrem de important pentru realizarea coeziunii dintre cele două componente ale Parteneriatului pentru România. Domnia sa a câştigat de două ori demnitatea de primar al municipiului Cluj, ultima dată cu peste 70%, ceea ce demonstrează că cetăţenii Clujului au apreciat munca şi proiectele domniei sale, dar şi onestitatea şi cinstea cu care a gestionat transformarea Clujului într-un oraş cu adevărat european.

Având în vedere toate cele spuse mai sus, declar, ca lider al Grupului parlamentar al Partidului Democrat-Liberal din Camera Deputaţilor, că toţi deputaţii Partidului Democrat-Liberal vor vota pentru punerea în aplicare şi în fapt a Programului de guvernare al Guvernului Boc.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc.

Aţi consumat 10 minute din timpul alocat grupului dumneavoastră parlamentar.

În continuare îl invit pe domnul senator Ion Toma, liderul Grupului parlamentar PSD din Senatul României.

Domnule senator, vă rog.

Domnul Ion Toma:

Domnule preşedinte Mircea Geoană,

Doamnă preşedinte Roberta Anastase,

Domnule prim-ministru desemnat Emil Boc,

Doamnelor şi domnilor miniştri desemnaţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

În politică este mai uşor să găseşti scuze decât soluţii. Sunt convins că şi PSD şi PD-L ar fi găsit scuze suficiente pentru a respinge formula de guvernare în faţa căreia ne găsim astăzi.

Din fericire, atât partidul din care fac parte, cât şi partenerii democrat-liberali, au căutat şi au găsit o soluţie. Soluţia guvernării PSD - PD-L înseamnă înainte de toate o majoritate puternică în Parlament şi un Executiv solid, capabil să-şi ducă la îndeplinire angajamentele.

Majorităţile fragile nu pot asigura stabilitate şi predictibilitate nici în procesul legislativ şi nici în actul de guvernare.

Privind la configuraţia parlamentară rezultată în urma votului din 30 noiembrie, atât eu cât şi colegii din PSD am ajuns la o concluzie foarte clară: singura majoritate solidă este cea asigurată de PSD şi PD-L.

Traversăm o perioadă de criză în care avem nevoie mai mult decât oricând de stabilitate şi de coerenţă guvernamentală. Criza economică nu are culoare politică. Sunt cele două condiţii fără de care România ar putea aluneca în orice moment spre un colaps economic.

În situaţii excepţionale, soluţiile nu pot fi decât excepţionale, iar o guvernare PSD - PD-L este, înainte de orice, singura soluţie viabilă în această perioadă extrem de dificilă pentru România. Pentru mine şi pentru colegii mei există un singur criteriu de evaluare a acestei formule de guvernare: eficienţa.

Când preţurile cresc, iar locurile de muncă se împuţinează vă asigur că nu este din cauza unei crize morale, ci din cauza unei crize economice. Iar răspunsul în faţa acestei crize nu poate fi decât unul economic, axat pe soluţii economice, pe oameni competenţi şi pe un program de guvernare bine articulat.

Guvernarea PSD - PD-L a fost stabilită la urne. Românii au decis ca alegerile din acest an să nu aibă un câştigător, ci doi câştigători: PSD şi PD-L. Formula de guvernare în faţa căreia suntem astăzi are legitimitatea pe care o conferă votul din 30 noiembrie 2008.

Faptul că PSD şi PD-L au încheiat "Parteneriatul pentru România" este o dovadă de responsabilitate şi de maturitate din partea celor două formaţiuni. Este o dovadă că, în timp de criză, cele două mari partide ale României pot trece peste orgolii şi-şi pot da mâna pentru a scoate ţara din criză.

Grupul PSD din Senat va vota pentru Guvernul Partidului Social Democrat şi al Partidului Democrat-Liberal, condus de premierul desemnat Emil Boc.

Argumentele sunt cele pe care le-am prezentat: România are nevoie de stabilitate, de eficienţă şi de competenţă. Însă, mai mult decât orice, România are nevoie de maturitatea unui efort comun din partea Partidului Social Democrat şi a Partidului Democrat-Liberal pentru a depăşi situaţia de criză în care ne aflăm.

PSD va fi un partener onest şi competent în exerciţiul guvernării. Nu am motive să mă îndoiesc că şi PD-L îşi va asuma acelaşi rol. Partenerii democrat-liberali au responsabilitatea şi maturitatea necesare pentru a înţelege că România trebuie să depăşească acest moment dificil, astfel încât majoritatea românilor să nu plătească factura pentru criza economică.

A aduce criza în politică atunci când economia este în criză este cu siguranţă un gest de iresponsabilitate la care nu se vor preta nici partidele de la putere şi nici cele din opoziţie.

Votul pentru Guvernul PSD - PD-L este un vot pentru responsabilitate.

În calitate de lider al Grupului parlamentar al PSD+PC, îi invit pe colegii mei senatori, dar şi deputaţi, să voteze noul Guvern.

Domnule prim-ministru desemnat,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Vă doresc mult succes! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim, domnule senator.

Aţi consumat 8 minute din timpul alocat Grupului PSD.

Invit în continuare la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Stimaţi preşedinţi ai Camerelor,

Înalt Prea-Fericite Părinte Patriarh,

Doamnelor şi domnilor,

Am fost invitaţi să ne adunăm astăzi, aici, pentru a sărbători sfânta taină a căsătoriei dintre Partidul Democrat şi Partidul Social Democrat.

Aşa cum se întâmplă în astfel de situaţii festive, simt că se aşteaptă de la mine ca şi de la ceilalţi oaspeţi un fel de toast.

Din păcate, aşa cum s-a întâmplat mai mereu în istorie, atunci când s-au realizat astfel de căsătorii din interes politic, fericirea mirilor a ajuns pe ultimul plan şi cred că aşa stau lucrurile şi acum.

Tatăl băiatului, care văd că nu a venit astăzi aici, dar poate că va veni mai târziu pentru masa festivă, pentru dans şi felicitări, a negociat acest mariaj din interes cu tutorii fetei, puternici baroni locali din diferite părţi ale ţării.

Zestrea electorală a prinţesei se pare că a fost găsită mulţumitoare pentru toată lumea, astfel încât tatăl băiatului, el însuşi un mare nobil cu ambiţii politice, a trecut cu vederea defectele evidente ale miresei şi ale tutorilor ei, deşi le ştia prea bine, le ştim cu toţii şi nu vi le mai înşir acum, pentru a nu prelungi prea mult toastul.

Totuşi, aş spune că am sentimente de regret pentru mire care, de la o vârstă tânără, este pus în situaţia de a se căsători din interes şi îl vedem acum plecând acasă, la palatul din deal, cu o soţie cam prea trecută prin viaţă, ca să vă spun aşa cum ştiţi că se spune, oricum, "Casă de piatră!".

Ceea ce este de adăugat este că astăzi oricum s-a spulberat un mit, şi anume că PD-L-ul este partid de dreapta. După ce l-am auzit pe domnul Boc aveam emoţii. Acum aş spune că m-am liniştit ceva, pentru că l-am auzit de atât de multe ori pronunţând cuvântul "stat" şi aproape deloc cuvintele "investiţii" sau "locuri de muncă".

Regret foarte mult însă că data nunţii este cam rău aleasă. Sărbătoarea lui 22 decembrie nu cred că face parte dintre momentele de referinţă ale marii familii politice care se reîntregeşte prin această fericită nuntă. Poate că era mai nimerit să alegem pentru această nuntă de pildă un 20 mai, un 14-15 iunie şi mai bine, tot în decembrie, data de 30, marea sărbătoare a instaurării Republicii Populare Române.

Acestea fiind zise, nu aş mai prelungi prea mult această poveste şi aş trece la lucruri mai serioase pentru că, din păcate, aceasta nu este o poveste, ci este un vis. Nu este niciun vis, îmi cer scuze, ci este chiar realitatea politică. Măştile au fost date jos şi în faţa noastră se prezintă astăzi un Guvern format din PD şi PSD.

Aşa-zişii rivali politici s-au împăcat. Acuzaţiile reciproce despre corupţie, despre abuzuri, discursurile goale despre stânga şi despre dreapta, jurămintele făcute în faţa electoratului că nu vor colabora niciodată unii cu alţii, toate acestea au fost uitate.

Am văzut că presa a asemuit acest Guvern cu monstruoasa coaliţie din secolul XIX. Din punct de vedere jurnalistic, sintagma este bine aleasă şi sunt sigur că va face carieră, chiar dacă acum sunt, de fapt, cu totul şi cu totul alte condiţii istorice. Atunci, România, după cum ştiţi, avea de înfruntat o mare criză politică, fiind ameninţată de duşmanii săi externi. Acum nu ne mai ameninţă nimeni, doar propria incompetenţă, demagogia şi politicianismul.

Criza economică este globală, dar depinde de noi să spunem dacă putem face faţă cu pierderi mai mari sau mai mici. Vom fi greu loviţi dacă ţara va fi condusă cu nepricepere din criză în criză, de azi pe mâine şi, din păcate, avem semne că aşa va fi.

Vreau să îi spun de la început domnului Boc că datele pe care le-a prezentat la începutul discursului său mă pun în următoarea dilemă: ori sunteţi neinformat, ori sunteţi dezinformat, ori nu vă pricepeţi. Din păcate, datele nu sunt conforme deloc cu realitatea. Trebuie să vă spun că se plătesc salariile, se plătesc pensiile şi nu putem vorbi de nimic din ceea ce aţi făcut dumneavoastră referire.

Am avut, după cum ştiţi, pentru trei zile, un Program de guvernare de stânga, bazat pe promisiuni demagogice: creşteri de salarii, de pensii, reduceri de preţuri, reduceri de t.v.a. Un adevărat bilet de tren către dezastrul economic!

Acum avem un alt program de guvernare, despre care pot spune că este ceva mai prudent, dar mult mai vag. Am impresia că ni se va spune că acesta este un program de guvernare de centru, poate de centru-dreapta. Din păcate, nu este aşa. Este un program de guvernare fără nicio idee, fără nicio soluţie, fără niciun plan. Este un program de guvernare care ne spune să mai strângem cureaua, urmând să vedem mai târziu cât va fi de rău. Este un program de guvernare realizat în stilul Guvernului Văcăroiu, lipsit de orice viziune, fără niciun obiectiv clar, fără preocupare pentru viaţa de zi cu zi a oamenilor, fără soluţii reale de creştere a locurilor de muncă sau a puterii de cumpărare.

Este programul de guvernare al lui "Trăim şi vedem". Este programul de guvernare al unui Guvern care se pregăteşte, se pare, să înveţe din greşeli şi nu din succes, iar faptul că strategia generală a programului de guvernare s-a schimbat de mai multe ori arată cât de mare este haosul din care se naşte noul parteneriat.

Am plecat de la discursurile despre victoria dreptei din noaptea de 30 noiembrie rostite nu de PNL, singurul partid de dreapta, ci de PD. După câteva zile, victoria dreptei s-a transformat într-un program de guvernare radical de stânga. După alte câteva zile, avem un nou program de guvernare, de fapt fără niciun conţinut. Am văzut că nu are nici titlu şi cred că nu greşim dacă-i spunem simplu: "Programul de guvernare Băsescu-PSD."

În mare măsură, l-am citit. Cred că autorii au uitat să ne spună cum vor face ceea ce spun că vor face. Se pare că sintagmele preferate ale autorilor Programului de guvernare sunt de genul: "asigurarea condiţiilor necesare", "armonizarea funcţională", "creşterea eficacităţii", "preluarea treptată", "eficientizarea structurilor", "reorganizarea activităţii", "creşterea rolului". Se pare însă că lipsesc celebrele "meandrele concretului" şi "sinergia faptelor", dar s-ar putea să fie, totuşi, pe undeva, nu garantez.

Capitolul care m-a interesat cel mai mult este cel referitor la măsurile ce se pare că vor fi luate pentru reducerea impactului crizei economice asupra României. Ca să fiu sincer, cred că trebuiau să se gândească mult mai mult la acest pachet de măsuri. Nu am nicio îndoială că textul anunţă, de fapt, renunţarea la cota unică de impozitare, în ciuda pretenţiilor PD că va menţine acest principiu şi a formulărilor premeditat vagi din Programul de guvernare.

Cred că este o mare greşeală şi o concesie foarte mare făcută retoricii populiste a PSD. Cota unică a fost un mare succes, a asigurat venituri majorate la bugetul de stat, a atras investiţii, a creat locuri de muncă. Prin urmare, renunţarea la cota unică reprezintă o poartă deschisă către evaziunea fiscală şi către munca la negru. Din punct de vedere politic, renunţarea la cota unică arată eşecul PD de a-şi menţine o direcţie politică coerentă mai mult de câteva zile.

Aş nota apoi câteva enunţuri destul de interesante referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare şi administrative. Că trebuie reduse cheltuielile bugetare, suntem de acord şi noi, dar nu ştiu dacă măsurile anunţate vor fi şi eficiente şi nici dacă vor fi aplicate, pentru simplul motiv că prima măsură reală luată de acest Guvern care astăzi vine să ne ceară votul de învestitură a fost creşterea numărului de miniştri de la 17, cât sunt acum, la 21.

Vorbind cinstit, nu cred că vor reduce cheltuielile administrative. Nu cred că programul dă garanţii suficiente de reducere a numărului de posturi din instituţiile publice. Din contra, avem toate semnalele posibile, iar creşterea numărului de ministere este cel mai important dintre ele, că nevoia de a înghesui PD şi PSD la guvernare nu va duce decât la creşterea birocraţiei, a numărului de posturi administrative, pentru ca imensa clientelă politică a celor două partide să fie cazată undeva în posturi călduţe şi bine plătite.

Mai sunt câteva intenţii lăudabile, dar foarte vag enunţate: realizarea de investiţii în infrastructură, folosind fondurile structurale, diferite forme de sprijin pentru sectorul IMM, colaborarea cu bancherii, cu sindicatele şi patronatele.

Alte măsuri concrete nu am văzut. Reabilitarea termică a locuinţelor, investiţiile în infrastructura rurală, schimbările în sistemul de alocare a subvenţiilor pentru agricultură şi reducerea facturilor la energie pentru populaţie nefiind nici pe departe în măsură să conducă singure la rezolvarea problemelor economice ale României, generate de criza economică mondială.

Simt că este datoria mea, ca lider politic, să dau un avertisment clar domnului Boc. Dacă nu vor fi luate măsuri extrem de clare pentru a întâmpina aşa cum se cuvine criza economică, pentru România vor fi consecinţe grave.

Nu este timp de vorbe şi nu este timp de superficialitate. Tratarea fără profesionalism a mugurilor crizei economice ce încep să apară va conduce la o criză economică majoră pentru România.

Mă adresez acum întregii populaţii pentru a spune că factura unui program de guvernare redactat fără pricepere va fi plătită de o ţară întreagă.

Guvernul care va fi învestit astăzi nu are decât două variante: ori se apucă de treabă cu profesionalism, şi cred că este clară cealaltă variantă pe care o are la dispoziţie: se va trezi că trebuie să majoreze impozitele plătite dacă nu va face primul lucru, şi anume să trateze problemele economice cu competenţă şi profesionalism. Nu există cale de mijloc.

Ne amintim cu toţii de impozitele enorme din anii '90. Ştim că ele au apăsat atunci pe întreprinderile economice performante şi pe clasa de mijloc. Nu avem nevoie de repetarea acelei epoci. Din contră, mediul de afaceri sănătos trebuie sprijinit, pentru că relansarea economică, atunci când va veni, va pleca de aici.

Clasa de mijloc este temelia societăţii democratice. Am văzut în diferite locuri din Programul de guvernare că există planuri pentru viitor de a face ca această pătură socială să plătească impozite mai mari. Oricum se va ajunge aici dacă nu se vor lua măsuri serioase pentru preîntâmpinarea crizei.

Îi avertizez pe viitorii guvernanţi să nu lovească în clasa de mijloc, pentru că întreaga creştere economică din ultimii ani s-a bazat pe eforturile acesteia, pe creşterea salariilor, pe creşterea consumului, pe sectorul imobiliar, pe creditele bancare ale acesteia.

Dacă viitorul Guvern se va plasa pe poziţii populiste, va devaloriza salariile şi pensiile recent majorate, va mări impozitele pentru clasa de mijloc, el riscă să arunce România în urmă cu 10 ani.

De aceea, cred că această dezbatere este momentul pentru a reaminti Guvernului ce este învestit astăzi principalele măsuri pe care am început să le iau ca prim-ministru pentru a evita criza economică.

Trebuie susţinut un pachet de măsuri pentru a ajuta clasa de mijloc. Reducerea c.a.s. cu 10 puncte procentuale, pregătită de noi, ar aduce România la una dintre cele mai scăzute valori ale contribuţiilor sociale din Europa. De asemenea, cerem păstrarea premiului fiscal de 5% pentru persoanele şi firmele care îşi vor plăti obligaţiile fiscale la timp.

România are nevoie de locuri de muncă. De aceea, este esenţial să fie introduse finanţări speciale pentru firmele care creează locuri de muncă şi care angajează şomeri, mai ales persoane aflate în şomaj de mai mult timp.

Cerem viitorului Guvern să menţină şi să susţină planurile promovate deja de noi, de reducere a t.v.a. la 5% pentru achiziţionarea de locuinţe noi, ieftine şi cu suprafeţe mici şi medii destinate clasei de mijloc, ca măsură de stimulare a economiei.

Totodată, trebuie sprijinit mediul de afaceri şi de aceea cerem viitorului Guvern ca, în cazul în care va fi învestit, să menţină proiectul nostru de a aloca 3 miliarde de euro sub formă de ajutor de stat destinat investiţiilor creatoare de noi locuri de muncă şi care înglobează inovaţie şi proces tehnologic.

Cred că Partidul Naţional Liberal, partid care a asigurat o guvernare de creştere economică susţinută pentru România, are datoria să transmită acum Parlamentului următorul mesaj: atunci când va veni, criza economică nu poate fi depăşită cu succes decât dacă din prima zi vom lua măsuri pentru a pregăti revenirea economică, pentru a plasa România în block-starturi pentru momentul în care economia mondială se va relansa. De aceea, protejarea mediului de afaceri competitiv şi a clasei de mijloc este esenţială. Din contra, dacă la nivelul Guvernului ne vom mulţumi doar să gestionăm criza, să reducem cheltuielile şi să mărim impozitele, să nu ne pregătim pentru viitor, România va fi uitată de investitori, va pierde momentul de reapariţie a creşterii economice, iar decalajele faţă de ţările mai bogate în loc să scadă, din păcate, vor creşte.

Doamnelor şi domnilor,

Ne întrebăm cu toţii dacă acesta este Guvernul de care România are nevoie acum. Din punct de vedere politic, este imoral. Din punct de vedere al Programului de guvernare, lasă mult, mult de dorit.

Oare au fost aleşi cei mai buni oameni? Majoritatea de fier PD - PSD a votat toţi miniştrii propuşi de cele două partide politice, dar audierile au arătat lipsuri destul de mari la cei audiaţi. Sigur, au fost şi momente vesele în cadrul audierilor de sâmbătă. "În lupta împotriva inundaţiilor nu putem separa pădurile de ape şi voi discuta acest lucru în Guvern" a declarat candidatul pentru postul de ministru al mediului. Noi credem că are dreptate. Dar ne dăm seama abia acum ce greşeală a fost separarea pământului de cer la începuturile lumii.

Doamnelor şi domnilor,

Audierile de sâmbătă au arătat că sunt mari şanse ca acest Guvern să fie învestit astăzi. Din păcate, noi nu putem crede că el reprezintă cea mai bună soluţie pentru România. Sunt prea multe verigi lipsă, sunt prea multe puncte slabe, sunt prea multe domenii pentru care ni se arată o clară lipsă de pregătire politică şi administrativă. Un adevărat diletantism.

Guvernul este prea lipsit de coeziune politică. PD şi PSD nu au armonizat programele lor de guvernare, parţial pentru că cel al PD nu avea de fapt nicio idee, iar cel al PSD era plin doar de idei populiste, nepotrivite pentru România în acest moment.

Prevedem un drum plin de eşecuri pentru acest Guvern. De aceea ne adresăm acum nu Parlamentului de faţă, ci opiniei publice. Îi cerem să fie alături de Partidul Naţional Liberal pentru a veghea ca viitoarele eşecuri ale noului Guvern să nu fie şi eşecurile României.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PNL.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim domnului deputat Popescu-Tăriceanu. Aţi consumat din timpul alocat Grupului parlamentar al PNL 16 minute.

Invit, în continuare, reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, domnul preşedinte Bela Marko.

Domnul Marko Bela:

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru desemnat,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

La câteva zile după alegeri, atunci când se formase coaliţia guvernamentală PD-L - PSD, în emisiunile de ştiri sau în talk-show-uri televizate s-a creat impresia că marea dilemă a perioadei actuale este dacă acest Făt Frumos cu 70 de procente, PD-L - PSD, va reuşi să învingă balaurul cu 7 procente, UDMR.

În acele zile, vă spun sincer, eu însumi am avut un fel de sentiment de jenă, parafrazându-l pe marele predecesor al unor politicieni de astăzi, "Dacă voi nu mă vreţi, eu de ce să vă vreau?" Dar, în final, lucrurile au avut deznodământul folcloric, un happy end mult râvnit, mai ales de colegii din PSD, şi balaurul cel urât a fost învins de Făt Frumos cu cele două capete.

În ajutorul acestor discuţii privind participarea sau neparticiparea Uniunii Democrate Maghiare din România în coaliţia guvernamentală s-a reuşit, pe de o parte, amânarea unor dezbateri privind conţinutul viitorului program de guvernare şi problema compatibilităţii programelor celor două formaţiuni politice, una de dreapta şi cealaltă de stânga. Pe de altă parte, s-a negat cu vehemenţă că ar fi vorba de vreo conotaţie etnică în cazul polemicii privind UDMR.

În ceea ce priveşte prima problemă, programele, sunt convins şi eu că în România de astăzi ele pot fi reconciliate. Provocările perioadei care vine nu solicită neapărat răspunsuri de natură doctrinară, ci măsuri eficiente de reformă economică şi o protecţie socială cât mai cuprinzătoare, în acelaşi timp. Controversele, probabil, vor fi de altă origine. De exemplu, interese zonale şi regionale, care se vor confrunta şi în acest Guvern.

Dar, acum, m-aş referi la cea de-a doua problemă, cea etnică. S-a negat cu înverşunare de majoritatea interlocutorilor că în România ar exista probleme etnice, deci prezenţa maghiarilor la diferite nivele de decizie şi execuţie nu are cum să ajute la rezolvarea unei probleme care nu există.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Existenţa unui milion şi jumătate de maghiari într-o ţară de 22 de milioane, două judeţe majoritar maghiare în centrul ţării, aceasta nu este o chestiune obişnuită, aceasta nu poate fi înghesuită în niciun fel de calapod al experienţei democratice din alte ţări.

Se pot nega cei 1,5 milioane de maghiari, se pot nega şi celelalte comunităţi minoritate, dar nu cred că pe termen lung ar fi un lucru înţelept să afirmăm că noi am rezolvat definitiv această problemă. A afirma că pentru minorităţi deja am creat cadrul juridic şi instituţional corespunzător, este echivalent cu ideea că mâine-poimâine vom rezolva o dată şi pentru totdeauna, fără drept de recurs, problema tinerilor, situaţia celor vârstnici, cea a agricultorilor sau a cadrelor didactice. Poziţia cinstită şi corectă ar fi să recunoaştem că am găsit şi am impus împreună multe soluţii bune pentru relaţiile interetnice, şi eu recunosc acest lucru, dar mai avem multe soluţii de găsit şi de impus ca, de altfel, în toate domeniile importante.

Noi, împreună în România am realizat un lucru extraordinar, un model de dialog interetnic la nivel politic, în Parlament şi în diferite guverne. Un efort comun al UDMR şi al unor partide româneşti, în interesul reformei generale şi totodată în interesul reconcilierii etnice. Astfel, ne-am integrat în Uniunea Europeană, astfel, am reuşit să fim solidari într-o serie de momente cheie. Astfel, am adoptat noi drepturi pentru minorităţi şi am înfiinţat noi instituţii pentru păstrarea identităţii acestor comunităţi. Nu cred că avem voie să distrugem ceea ce am construit împreună.

Trebuie să acceptăm că o colaborare politică în anumite momente nu este posibilă, dar o colaborare interetnică, un dialog interetnic, inclusiv la nivel politic, este absolut obligatoriu pentru noi toţi. Nu sub semnul apropierilor maghiaro-liberale, maghiaro-democrate sau maghiaro-social-democrate, ci cunoscând imperativul apropierii maghiaro-române în continuare.

UDMR va fi în opoziţie şi probabil, deocamdată, nu vom avea un pact politic cu nimeni. În schimb, propunem un pact interetnic cu toate partidele care sunt dispuse să cuprindă într-o astfel de înţelegere toate soluţiile necesare păstrării şi dezvoltării identităţii naţionale, lingvistice, educaţionale şi culturale a acestor comunităţi.

Programele politice trec, comunităţile etnice rămân, sper.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am făcut un efort deosebit să mă conving că acest program de guvernare este acceptabil şi pentru noi, mai ales că ştiu cu câtă grabă se elaborează aceste documente în cazul guvernelor de coaliţie. Am descoperit cu satisfacţie că unele din priorităţile noastre, de exemplu descentralizarea sau dezvoltarea infrastructurală, se regăsesc şi în acest program. Dar există o omisiune gravă, extrem de îngrijorătoare, problema minorităţii. Se pare că am avut dreptate. Dacă acest program va fi ghidul guvernanţilor, atunci Guvernul nu va fi preocupat de relaţiile interetnice. Va avea alte probleme mult mai urgente.

Cu tot efortul, am găsit la Capitolul 9 - "Familia, protecţia copilului şi egalitatea de şanse" - un mic enunţ: "eliminarea discriminărilor etnice". Este promiţător acest enunţ, fiindcă recunoaşte că mai sunt discriminări etnice. Şi atât.

La Capitolul 5 - "Educaţie" - am descoperit patru jumătăţi de frază, cea mai concretă afirmă că vor fi asigurate: "condiţiile de însuşire a limbii române şi limbii materne."

Foarte bine. Dar, sper că ştiţi, stimaţi guvernanţi şi stimaţi opozanţi, că în România şi în acest moment se asigură nu însuşirea limbii materne, ci însuşirea în limba maternă a diferitelor materii, cu unele excepţii. În schimb, problemei românilor de pretutindeni i se consacră un întreg capitol, Capitolul 28. Suntem de acord! Dar, cel puţin tot atât, un astfel de capitol nu ar fi meritat şi problema relaţiilor interetnice din interiorul României?

Domnule prim-ministru desemnat,

Lista Guvernului, pe care aţi înaintat-o Parlamentului, conţine mai mulţi politicieni consacraţi, personalităţi cu experienţă, capabili să aplice un program guvernamental. Problema pentru noi este programul pe care această echipă va trebui să-l aplice.

Cu alte cuvinte, noi am putea vota un guvern din care lipseşte UDMR, dar nu putem vota un program din care lipseşte problema minorităţilor. Deci, vom vota împotrivă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Bela Marko. Aţi utilizat nouă minute din timpul alocat Grupului parlamentar al UDMR.

În continuare, domnul deputat Pambuccian, reprezentând Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Vă rog.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedintă,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prea-Fericirea Voastră,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Grupul nostru parlamentar a avut săptămâna trecută o şedinţă în care am stabilit să vă acordăm votul pentru învestitură, ceea ce vom şi face.

Sigur, este de înţeles că în perioada aceasta în care au fost foarte multe discuţii legate de formarea Coaliţiei, discuţiile cu alţi parteneri din Cameră au avut loc într-un mod informal şi probabil că acesta este şi motivul, sperăm noi, datorită căruia în Programul de guvernare chestiunile legate de problemele minorităţilor naţionale nu sunt dezvoltate. Noi credem că în urma unui dialog care, probabil, se va petrece după ce întreaga structură a Guvernului se va aşeza, după 12 ani de Parlament nu am naivitatea să cred că lucrul acesta se va întâmpla foarte repede, va urma şi o discuţie formală, aşezată, între Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale şi Guvern. Mai ales că bănuiesc că toată lumea ştie lucrul acesta, solicitările noastre în zona guvernamentală nu prea au existat, ele au fost legate strict de sprijinul nostru în zona parlamentară.

Repet, am nădejdea şi toţi colegii mei au nădejdea că un asemenea dialog formalizat va urma în momentul în care structurile guvernamentale vor fi cât de cât definitivate.

Aţi vorbit în programul acesta puţin despre minorităţi şi mult - şi este firesc să fie aşa - despre un lucru destul de neobişnuit prin care urmează să treacă şi România, şi anume, prin "depresia economică". Spun, urmează să treacă şi România, pentru că este un fenomen pe care nu l-am generat noi şi nu-l vom opri noi. Şi trebuie să fim conştienţi de lucrul acesta, aşa cum e bine să fim conştienţi că va fi un fenomen de lungă durată.

Evident că aici există două atitudini posibile - să priveşti o depresie economică, aşa, ca pe o mare nenorocire sau ca pe o mare oportunitate. Şi cred că pentru o ţară cu o economie nu foarte dezvoltată, cum este România, criza economică poate fi privită şi ca pe o mare oportunitate, dacă vom şti să dezvoltăm domeniile cu mare valoare adăugată, adică cele care au acum şansa să ne dea mai multă vizibilitate economică, ceea ce înseamnă mai mulţi bani, nu doar la nivel naţional.

Cred că acesta este principalul lucru care merită a fi luat în calcul, pe lângă toate dificultăţile inerente prin care un guvern care îşi asumă o asemenea responsabilitate, foarte mare. În momentul în care ai aproape trei sferturi din suportul parlamentar ai în mod clar de partea ta şi toate avantajele acestui suport, dar şi responsabilitatea totală care derivă din el.

Repet, cred că unul dintre marile avantaje pe care le are un guvern care aparent pleacă în preajma unui moment economic extrem de dificil îl poate reprezenta şi transformarea acestui moment într-o oportunitate.

Noi nutrim speranţa că acesta al doilea lucru se va întâmpla.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Pambuccian. Aţi consumat cinci minute din minutele alocate Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

În continuare, invit la cuvânt pe domnul senator Igaş Traian, liderul Grupului senatorial al PD-L. Urmează domnul deputat Bogdan Duvăz, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Constantin Traian Igaş:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedintă a Camerei Deputaţilor,

Prea-Sfinţia Voastră,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Asistăm astăzi în plenul Parlamentului României la învestitura unui guvern a cărui compoziţie politică este dată de votul democratic al poporului român. Chiar dacă momentul acestei învestituri poate fi socotită o singură coincidenţă, nu trebuie să uităm că acum 19 ani românii reuşeau să alunge de la putere un regim comunist, totalitar, antidemocratic, iar una dintre cele mai importante revendicări era: "Vrem alegeri libere!".

Alegerile din 30 noiembrie 2008 au reprezentat un semnal extrem de relevant pentru maturitatea electoratului românesc, electorat care a arătat pentru prima dată după revoluţie că doreşte o guvernare puternică, formată din partide reprezentative pentru cele două mari curente ideologice existente la această oră.

Rezultatul acestor alegeri nu poate fi mai fidel tradus ca voinţa cetăţenilor în formula guvernamentală decât prin Coaliţia Parteneriatului pentru România, formată din Partidul Democrat-Liberal şi Alianţa PSD+PC.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Cetăţenii ne-au demonstrat nouă, servitorii intereselor lor în Parlament, că s-au săturat de vorbe grele, s-au săturat de veşnicele conflicte verbale dintre politicieni. Ne-am asumat, o dată cu introducerea unui nou sistem electoral, o funcţie mult mai importantă a parlamentarilor în relaţia directă cu cetăţenii, iar acest mandat, 2008-2012, trebuie să fie unul al responsabilităţii în faţa problemelor reale ale oamenilor. Putem avea diferite metode doctrinare de a răspunde acestor aşteptări, putem avea opinii divergente pe anumite subiecte, dar nu putem avea indecenţa de a pune mai presus imaginea sau interesul de moment al unui partid, faţă de interesul României şi al celor 22 de milioane de români.

Iată de ce, oricât de paradoxală ar părea alăturarea PD-L şi PSD+PC, trebuie ca parlamentarii aleşi pentru susţinerea intereselor oamenilor să avem deschiderea şi maturitatea politică de a sprijini politicile guvernamentale care au drept scop menţinerea ţării pe linia de plutire, într-un context economic internaţional extrem de periculos. Nu trebuie să aprofundăm lecţii de politologie pentru a şti că atunci când nici un partid politic nu primeşte din partea electoratului majoritatea absolută în Parlament, partidele nu pot face altceva decât să identifice şi să aplice soluţii politice, cele mai responsabile şi cele mai adecvate contextului social şi economic.

Or, aşa cum arată istoria politică recentă din Europa, în momente de criză oamenii politici trec peste divergenţe doctrinare pentru a alege cea mai bună soluţie pentru ţară. S-a întâmplat acum trei ani în Germania, se întâmplă de zeci de ani în Austria şi s-a întâmplat acum doi ani şi în Olanda, unde Partidul Creştin Democrat, membru al PPE, a format o mare coaliţie cu Partidul Muncii, de stânga şi membru PES, şi Partidul Uniunea Catolică. Motto-ul acestei coaliţii din Olanda a fost: "Trăim împreună, lucrăm împreună". Am detaliat mai mult exemplul olandez pentru că se pomeneşte mai puţin despre el în opinia publică. Îl consider un caz ce merită luat în considerare în ceea ce priveşte situaţia în care ne găsim acum, la sfârşitul anului 2008, când ne aflăm în faţa unor provocări noi. Nu este nici locul şi nici momentul să facem o radiografie a realităţii economice şi sociale din acest moment, la fel cum nu este momentul să facem un rechizitoriu privitor la politicile precedentului Guvern, din perioada 2007-2008. Trebuie totuşi să spunem că atunci când în trezoreria statului nu se mai găsesc fonduri pentru plata alocaţiilor pentru copii sau pentru plata salariilor unor categorii de angajaţi, situaţia economică a României nu este tocmai pe roze.

Trebuie să spunem că atunci când în ultimele trei luni ale anului, s-au înregistrat cele mai mici încasări la bugetul de stat din plata taxelor din ultimii 19 ani, economia ţării nu se simte foarte bine. Apoi, este important să menţionez că atunci când la doi ani de la aderarea în Uniunea Europeană sistemul judiciar este încă aflat sub supravegherea Comisiei Europene, prin mecanismul de cooperare şi verificare, iar stadiul pregătirilor proiectelor din fondurile structurale şi de coeziune este extrem de îngrijorător, administraţia publică şi structurile de guvernare trebuie să treacă urgent la treabă.

Am enumerat mai sus doar câteva dintre provocările pe care Cabinetul Boc va fi nevoit să le onoreze în mandatul neobişnuit de greu cu care se va învesti astăzi. Nu mai este loc de sentimentalisme care să dea bine la presă sau prin altă parte. Nu mai este loc de regrete sau de gânduri despre pierderea de capital politic ca urmare a acestei întreprinderi politice.

România trebuie guvernată, România trebuie guvernată mai bine decât în ultimii doi ani, iar România poate fi guvernată mai bine doar dacă noi, Senatul şi Camera Deputaţilor, înţelegem să sprijinim marile proiecte de relansare a economiei, de asigurare a creşterii economice sustenabile şi de implementarea politicilor de solidaritate cu categoriile defavorizate.

Cabinetul condus de domnul Emil Boc, preşedintele Partidului Democrat-Liberal, beneficiază deja de un atu în demersurile sale. Mă refer aici la Programul de guvernare, un program realist, coerent şi responsabil, dacă avem în vedere contextul economic actual. Nu veţi găsi în acest program propuneri populiste, vremea lor a trecut. Este cazul să avem decenţă, să armonizăm politicile noastre guvernamentale atât cu aşteptările electoratului, cât şi cu cifrele macroeconomice, atât de ameţitoare în acest moment.

Am convingerea că Guvernul Boc va fi primul care va înţelege nevoia realizării marilor proiecte de infrastructură pentru România, proiecte care să genereze creşterea nivelului investiţiilor de capital în ţara noastră, creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi creşterea veniturilor la bugetul de stat.

În aceeaşi măsură, ştiu că administraţia Boc va reuşi deblocarea fondurilor europene şi vom avea astfel capitalul necesar dezvoltării infrastructurii de transport europene, construirii de spitale şi şcoli cu facilităţi moderne, crearea de ferme profitabile, adică mai multe locuri de muncă.

Doamnelor şi domnilor,

Cabinetul Boc are şi avantajul experienţei şi expertizei echipei sale ministeriale, oameni ca Adriean Videanu, Gheorghe Pogea, Cristian Diaconescu, Vasile Blaga sau Ilie Sârbu au competenţa necesară şi dovedită în alte momente dificile pentru a face faţă marilor provocări ale unei guvernări pe timpuri de criză. Iar domnul Emil Boc are puterea de muncă, echilibrul şi caracterul unui om politic conştient de gravitatea momentului şi răspunderea misiunii pe care o primeşte azi în faţa celor două Camere ale Parlamentului.

Stimaţi colegi,

Voi vorbi în minutele următoare despre misiunea noastră, a primei generaţii de parlamentari aleşi prin vot uninominal. Avem o datorie faţă de cei care ne-au votat şi faţă de toţi românii, să ne facem treaba, aici, în Parlament, să găsim cele mai bune soluţii pentru a le oferi cetăţenilor acestei ţări un trai mai bun.

Acum, la 19 ani de la schimbarea unui regim din 1989 românii trebuie să găsească în Parlament şi în parlamentari reprezentarea intereselor lor şi ale statului român. Interesul primordial al românilor în acest moment este fie să fie protejaţi de efectele crizei economice mondiale, dar şi iminenţa scăderii gradului de creştere economică în ultimii ani de zile.

Numai un guvern puternic şi orientat către rezultatele imediate poate întreprinde acţiuni urgente, uneori nepopulare, dar eficiente pentru scoaterea României din criză. Un guvern puternic are nevoie de un Parlament responsabil, care să-şi îndeplinească misiunea de control asupra activităţii executivului.

Doamnelor şi domnilor,

Acum 19 ani românii au vărsat sânge pentru a-şi câştiga libertatea, pentru a avea un regim democratic şi pentru un guvern reprezentativ. Legitimitatea sistemului nostru politic stă în acele momente, stă în curajul unor eroi pe care nu-i vom uita niciodată.

Cabinetul Boc, pe care îl învestim noi astăzi, nu are menirea să revoluţioneze viaţa noastră politică. Cabinetul Boc, format din cele două partide - Partidul Democrat-Liberal şi Partidul Social Democrat + Partidul Conservator, în jurul "Parteneriatului pentru România", trebuie doar să readucă speranţa unor cetăţeni tot mai dezamăgiţi de acţiunile actorilor politici şi tot mai îngrijoraţi de soarta nivelului de trai.

Ca lider de grup, în numele colegilor democrat-liberali din Senat, îmi pun toată speranţa în proiectele şi politicile pe care Cabinetul Emil Boc le va promova începând de azi, astfel încât cetăţenii României să simtă că sunt cu adevărat reprezentanţi în structurile de conducere ale statului. Chiar dacă va fi greu, sunt încrezător că tăria, caracterul domnului Boc, împreună cu experienţa miniştrilor din acest cabinet, vor determina îndeplinirea scopului acestui "Parteneriat pentru România" din următorii patru ani, creşterea nivelului de trai şi modernizarea României.

Iar dacă problema cea mai apăsătoare a Cabinetului Emil Boc va fi împăcarea doctrinară dintre dreapta şi stânga, înseamnă că rezultatele bune pe care cu toţii le aşteptăm din partea acestui guvern vor reprezenta o victorie a centrului politic. Un centru care îşi asumă necesitatea promovării atât a politicilor de dreapta, care să conducă la creşterea economică, cât şi celor de stânga, care să asigure un grad mare de solidaritate a statului cu categoriile social defavorizate.

Politica consensului este cel mai bun antidot în momentele de criză. Şi dacă nordicii au exersat de decenii, de ce n-ar funcţiona şi într-o Românie unde nevoia de maturitate politică este atât de stringentă?

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor miniştri,

Închei prin a vă ura mult succes şi vă invităm să ne apucăm de pe acum de treabă.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim, domnule senator.

Îl invit pe domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Prea-Fericirea Voastră Părinte Patriarh,

Domnule preşedinte Mircea Geoană,

Doamnă preşedinte Roberta Anastase,

Domnule prim-ministru desemnat Emil Boc,

Doamnelor şi domnilor miniştri desemnaţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Pe 30 noiembrie românii au răspuns la vot în faţa noastră, a politicienilor, pentru prima dată dând şi un vot nu numai politic, în legătură cu un program sau o speranţă, dar şi uitându-se în ochii celui pe care urmau să-l aleagă. Şi răspunsul acesta, printr-un paradox, poate, a adus în faţa unei crize de care toată lumea era conştientă în momentul votului, cele două mari forţei politice practic la egalitate.

Deci răspunsul oamenilor care ne-au votat a fost: "Asumaţi-vă momentul de reconciliere". După 19 ani de bătălii politice uneori duşmănoase, după 19 ani în care democraţia românească prea adeseori a fost oarecum concepută ca un război, şi nu ca o luptă de idei, după 19 ani în care am încercat fiecare să-i convingem pe ceilalţi de adevărul nostru, oamenii au răspuns şi ne-au pus în situaţia că oricare din marile forţe politice româneşti ar fi dorit să formeze un guvern, ar fi însemnat un guvern şubred, precar, fără îndoială tot cu compromisuri, şi nu mici. Şi, atunci, practic, răspunsul lor ne-a invitat să facem o alianţă pentru România în faţa acestei situaţii de criză, în faţa unui moment dificil şi să luăm seama de ce ne-au spus în 30 noiembrie.

Pentru asta poate că ar trebui, indiferent de cum am interpretat lucrurile în primele zile, să le mulţumim că ne-au dat o şansă şi să ne gândim foarte serios că ar fi foarte grav să irosim această şansă. Ar fi extrem de grav să dezamăgim acest răspuns.

Stimate doamne şi domni,

Una din certitudinile componenţei acestui guvern este că sigurul partid de stânga, Partidul Social Democrat, sigur, în alianţă, Partidul Social Democrat cu Partidul Conservator, reprezintă pilonul de stânga al politicii româneşti. Pentru noi, o bună guvernare înseamnă nu numai creştere economică, fără îndoială necesară, obligatorie chiar, dar şi reflectarea ei în viaţa cetăţenilor, şi mai ales a celor în dificultate.

S-a dovedit, din păcate, în tot secolul XX, că au fost perioade de mare creştere economică în anumite ţări sau zone ale lumii şi care n-au rezolvat problema sărăciei, ba, dimpotrivă uneori. Deci această idee că orice fel de creştere economică trebuie să se regăsească în bunăstarea oamenilor şi, mai ales, în eradicarea sărăciei şi în eradicarea ignoranţei şi în eradicarea bolilor cronice şi a unei sănătăţi precare, aceste idei sunt ideile stângii, pentru ele ne-am bătut, pentru ele ne vom bate, ele fac parte din pachetul social care a fost introdus în Programul de guvernare, a fost introdus de către aliaţii noştri din această guvernare, fiind perfect conştienţi cu toţii că un răspuns pentru România în perioada viitoare este că nu trebuie scoasă din criză economia românească pe spinarea celor săraci şi celor în dificultate.

Noi am câştigat aceste alegeri, aşa, după cum spuneam, la egalitate cu partenerii noştri, pentru că am propus tot ce v-am spus aici. Noi am intrat în guvernare şi am dorit să intrăm în guvernare, pentru ca să aplicăm ceea ce am spus şi nu vom abdica de la aceste principii şi prea uşor unii le arată cu degetul şi le numesc aceste măsuri populiste.

Stimaţi domni,

Există o clasă de mijloc pe care o vom sprijini poate mai mult decât aţi făcut-o dumneavoastră sau cel puţin tot atât. Dar există o clasă sau mai bine zis o lume a sărăciei româneşti la care nici nu v-aţi uitat, la care nici măcar n-aţi întors privirea, crezând cumva că pe cale naturală şi cum economia de piaţă rezolvă totul, după unii teoreticieni depăşiţi, de altfel, astăzi, aceasta va rezolva şi starea precară a acestor săraci şi a acestor oameni în dificultate. N-a rezolvat-o, vă garantez. Şi va trebui ca în momentul de criză şi nu în momentul în care creşterea economică a permis chiar opulenţă, exuberanţă şi de ce nu cheltuieli absurde guvernamentale, ci într-o perioadă de restrişte, într-o perioadă dificilă să rezolvăm şi această problemă.

Pentru că una dintre obligaţiile noastre fundamentale este să sprijinim toate categoriile de cetăţeni pentru a avea şanse, şanse egale, să-şi înceapă viaţa, şanse egale să înveţe, şanse egale să-şi crească copiii, şanse egale să-şi întemeieze o familie. Nu diferite şanse. Oamenii sunt diferiţi. Aşa vor fi, aşa i-a dat Dumnezeu. Dar şansele trebuie să fie egale şi din cauza asta vom încerca ca tinerii noştri care întemeiază o familie să poată să aibă acces la o locuinţă în condiţii rezonabile de plată şi în condiţii accesibile pentru veniturile lor, vom încerca ca fiecare familie din România să-şi poată trimite copiii la şcoală fără grijă şi dacă se poate, în continuare, făcând şcolile cu orar prelungit, pentru că sunt familii care încă, datorită muncii, datorită solicitării părinţilor în special, nu au timpul material şi uneori nici capacitatea şi educaţia necesară să se ocupe de copiii lor.

Pentru asta vrem ca şcolile noastre să aibă biblioteci, să avem o şcoală bună, să aibă toţi românii, toţi copiii noştri acces la internet. Şi această guvernare trebuie să-şi asume schimbarea radicală a sistemului de sănătate.

Deci, toate astea care fac parte din pachetul social, sunt lucruri convenite, pe care le-aţi regăsit în programul de guvernare, ele nu sunt cuvinte goale şi nu sunt doar momente de oratorie post-electorală. Pentru că vă garantez, stimaţi prieteni, că aşa cum suntem aleşi fiecare în circumscripţiile noastre, pe colegii uninominale, vom fi extrem de atenţi, mult mai atenţi poate decât altădată, ca guvernele noastre, mai ales cei care susţinem aceste guverne, să-şi facă cu toată responsabilitatea datoria, pentru că, până la urmă, fiecare vom răspunde, de data asta, faţă în faţă, şi ochi în ochi, cu oamenii pe care i-am întâlnit şi cărora le-am promis aceste lucruri în perioada electorală. sigur, poţi să-i spui omului, nu putem face peste noapte tot, şi omul va înţelege. Poţi să-i spui omului: "Uite, m-am gândit, ăştia sunt paşii." şi cu siguranţă va pricepe. Dar nu poţi să-i spui "Ştii, nu mai ştiu despre promisiunea aia, sau n-am făcut nimic cu ea". Asta nu vom putea face şi, din fericire, asta va crea un plus de democraţie, pentru că în momentul în care Parlamentul va avea din ce în ce mai mult atenţia focalizată pe actul guvernamental, îşi va face de fapt datoria numărul unu al oricărui Parlament, şi anume de controlul public asupra guvernării.

Stimaţi prieteni,

O să spun câteva cuvinte şi pentru Opoziţia care văd că mă susţine. s-a vehiculat în ultima vreme că nu este mare pericol şi că nu este un mare pericol că Opoziţia nu reprezintă un număr solid de parlamentari. sunt parlamentari foarte valoroşi, majoritatea dintre dânşii, în parte, şi atunci Opoziţia, de fapt, este chemată să corecteze guvernarea şi să aibă voce. Şi, fără îndoială, dacă veţi avea momente de dificultate, contaţi pe noi, stimaţi prieteni. (Aplauze.) Vom fi şi noi cei care vom fi suficient de atenţi cu guvernarea. Un singur lucru însă, pentru că sunteţi puţini, va trebui să fiţi foarte prezenţi ca să puteţi lua şi cuvântul.

Din punctul acesta de vedere, vă urez succes şi vă spun, cu toată sinceritatea, cred profund în vorbele lui Churchill care spunea: "Eu am dreptate, tu nu ai dreptate, dar pentru ca tu să te exprimi neavând dreptate, sunt gata să şi mor!" Pentru că eu cred că apărarea democraţiei este mai presus de interesele partidelor sau guvernelor care, până la urmă, vin şi trec.

Astăzi, stimaţi prieteni, de 22 decembrie, afară e o zi însorită ca acum 19 ani. Poate că e un gând bun, poate că e o pronie, poate că într-adevăr este momentul reconcilierii pe care de data asta n-o să-l mai ratăm.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumim, domnule deputat Bogdan Niculescu Duvăz.

În continuare, invit din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul senator şi lider de grup, Puiu Haşotti.

(Înainte de a ajunge la tribună, domnul senator Puiu Haşotti înmânează domnului preşedinte Mircea-Dan Geoană şi domnului prim-ministru desemnat Emil Boc, câte un dosar voluminos.)

Domnul Puiu Haşotti:

Acum puteţi să începeţi cronometrul.

Prea-Fericite Părinte Patriarh,

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte

Doamnelor şi domnilor,

Le-am înaintat domnului Emil Boc şi domnului Mircea Geoană un dosar cam cu 10% din ce a spus PSD-ul despre PD şi PD-ul despre PSD. (Aplauze din partea Opoziţiei.)

Iar aici am mai puţin de 1% din ceea ce conţin dosarele respective. Să ştiţi că sunt foarte, foarte serios, sunt chiar grav.

Gândiţi-vă, după ce voi da citire câtorva fraze, dacă politica este doar un compromis sau dacă, totuşi, nu trebuie să mergem până la limita propriei compromiteri. Vorbea liderul Grupului democrat din Senat, că şi în alte ţări, ca Germania, Olanda, s-a întâmplat ca stânga să-şi dea mâna cu dreapta. În Germania şi în Olanda nu s-au aruncat asemenea invective.

Eu doar voi citi. Este, să-i spunem, "din presă luate şi-napoi la lume date". Vă rog să fiţi foarte agenţi că sunt chestii foarte serioase, să ştiţi.

24 august 2006. Mircea Geoană despre Partidul Democrat: "sunt o gaşcă de turnători şi de hoţi, au luat toate apucăturile noastre şi le-au perfecţionat. campionii moralităţii s-au dovedit a fi, în cele din urmă, nişte turnători jegoşi."

Mircea Geoană, 25 august 2005: "Băsescu este un om al trecutului, s-a format în perioada comunistă, are reflexe comuniste şi este legat de fostele structuri ale statului totalitar."

Mircea Geoană, 18 noiembrie 2006: "Traian Băsescu nu este un model, spune că dacă ai o blondă şi un şpriţ eşti un lider autentic. Nu acesta este modelul. Ţara are nevoie de alternativă. Să n-o lăsăm pe mâna unei democraţii de tip sovietic, cum vrea Traian Băsescu."

24 noiembrie 2006, Mircea Geoană: "Dacă-l scoţi pe Băsescu din PD, şi-l vom scoate, rămâne un partid de mormoloci. Parcă-l văd pe Traian Băsescu undeva la Cotroceni, între îndeletniciri mai voluptoase şi îndeletniciri mai lichide, dar având un singur plan în cap, cum să acapareze întreaga putere prin distrugerea PSD."

17 decembrie 2006, Victor Ponta: "În orice societate democratică, domnul Boc şi cei de la SNLO ar trebui să fie în închisoare mâine dimineaţă."

Traian Băsescu despre Mircea Geoană: "Nu vorbeşte el, el este doar trompeta şefului real al PSD, Ion Iliescu". Replica lui Mircea Geoană, 20 decembrie 2006: "Traian Băsescu este de fapt dirijorul unui cor de trompetişti, majorete şi tromboane pe care l-a grupat în Partidul Democrat."

Videanu, 29 ianuarie 2006: "Geoană riscă să devină ariciul-pogonici al politicii româneşti." (Râsete.) Nu-i de râs!

5 februarie 2006, Traian Băsescu: "Pe domnul Geoană l-a etichetat domnul Iliescu ca fiind...", mi-e ruşine s-o spun, "..a fost indulgent.

12 aprilie 2007, Mircea Geoană: "PD este un partid nereformat, corupt, fără lider, fără ideologie, un partid oportunist, care încearcă să pescuiască în ape tulburi". Parcă ar avea dreptate!

Radu Mazăre, despre Traian Bălsescu: "Daţi-l jos, că ne-am săturat de nebunul ăsta!"

Vlanghelie: "Videanu este un matur infractor obraznic."

Mircea Geoană: "Băsescu ar trebui să se facă exorcist şi să înceapă chiar cu el."

12 mai, Vasile Blaga: "Sforarul şef al PSD, Viorel Hrebenciuc, devenit strategul Coaliţiei anti-Băsescu, reacţionează precum guzganii când simt că vasul se scufundă."

13 mai 2007. Geoană către Băsescu: "Dacă Ion Iliescu este oligarh, dumneata eşti capul mafiei din România".

15 decembrie 2007. Emil Boc: "Prin crearea PD-L, vom reuşi să guvernăm România, sigur putem fi primii în competiţia politică, dar nu mai e suficient. Împreună în PD-L vom fi învingători şi vom guverna România fără soluţii imorale şi fără UDMR." Pentru colegii de la UDMR!

Vanghelie: "Traian Băsescu este un fel de errol flynn fără plete care se luptă cu duşmani imaginari".

19 mai 2006. "Traian Băsescu este, pe lângă prost, perfect inutil pentru cei mulţi", a zis Mircea Geoană.

Domnul Emil Boc, 1 iunie 2006: "Am spus clar că nu voi pleca la Bucureşti pentru nici o funcţie, chiar dacă e de prim-ministru". (Aplauze.)Consecvent cu răzgândeala, cu altele!

Din nou Radu Mazăre. 11 iulie 2008. "Traian Băsescu pozează în cavaler al dreptăţii când de fapt e plin de bube râioase".

Mircea Geoană, 21 noiembrie 2008: "Traian Băsescu...", fiţi atenţi că este extraordinar de interesant, "...Traian Băsescu trimite emisari la partide, inclusiv la noi, la PSD, şi spune: ce-ar fi să intraţi voi, PSD, piua a doua într-un guvern PD-L, şi vă dăm câteva ministere şi în schimb să nu susţineţi un candidat la prezidenţialele din 2009".

Elena Udrea: "Eu mă întreb dacă cetăţenii acestei ţări...", 13 noiembrie, doamnă, "...eu mă întreb dacă cetăţenii acestei ţări nu s-au săturat să fie furaţi la infinit de Năstase, Mitrea, Vanghelie şi toată gaşca pesedistă". Aveţi grijă de poşeta Luis Vuitton!

Emil Boc, 16 iulie 2008: "Acest tip de guvernare îl pregăteşte PSD, cu lideri care pe de o parte fac orice le stă în putinţă numai să nu apară în justiţie, folosind ca exemplu pe Adrian Năstase, cu lideri ca Mircea Geoană, care votează în pur stil stalinist rezoluţii juridice de începere a urmăririi penale împotriva adversarilor politici."

În sfârşit, un comunicat al PSD-ului: "Vorbiţi de Sorin Oprescu ca despre o păpuşă, dar treceţi cu vederea faptul că la Cluj aveţi propria dumneavoastră păpuşă ventriloc."

Stimaţi colegi,

Şi Partidul Naţional Liberal a avut schimburi de replici cu cele două partide, PSD şi PD-L, dar nu, nu în acest fel. Au fost schimburi de replici dure.

Veniţi şi spuneţi că electoratul a votat în favoarea acestei coaliţii? Păi dacă aţi fi spus în timpul campaniei electorale că s-ar face această alianţă la guvernare, aţi fi avut probleme cu pragul electoral.

Acum, sigur, s-a făcut un guvern puternic, veţi face ministere monocolore, veţi numi prefecţi de aceeaşi culoare politică cu preşedinţii consiliilor judeţene, peste România veţi încerca să se aştearnă liniştea, să se fure în linişte. Baronii vor deveni satrapi.

Cineva a spus despre Partidul Democrat-Liberal că este partidul clătită, adică e când pe o parte când pe alta, când socialist, când popular, când la putere, când în opoziţie, când zice una, când zice alta. Vă întreb însă pe dumneavoastră, cei de la PSD, că mai aveţi puţin şi domnul Traian Ungureanu sau doamna Alina Mungiu Pippidi aproape că va săruta dulce pe frunte. Încă puţin!

Am să închei şi am să vă spun că acum câteva zile m-am întâlnit cu un coleg de la PSD, un om absolut admirabil şi plin de umor, un mare adversar al PD-ului, şi mânca o grisină. Şi l-am întrebat: "Domnule senator, aţi făcut guvern cu PD-ul. De ce?". Şi mi-a arătat jumătatea de grisină şi mi-a spus: "Pentru că ne este foame!" Este real. (Aplauze din partea Opoziţiei.) Un om cu umor, un om foarte inteligent.

Sigur, foamea e mare, puterea de asemenea e mare, totuşi, puterea e mare, dar foamea aşijderea. Şi să aveţi o foame de lup. Aveţi grijă însă că lupii când nu mai au ce mânca se mănâncă între ei.

Poftă bună! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Cu cele nouă minute folosite de domnul senator Haşotti, Grupul PNL mai are la dispoziţie şase minute pentru o eventuală altă intervenţie.

Grupul UDMR mai avea un minut la dispoziţie şi a renunţat la dreptul de a folosi acest timp rezidual.

În condiţiile în care nu avem alte propuneri de intervenţii din partea celorlalte grupuri parlamentare, revenim la Grupul PNL pentru intervenţia următoare.

Domnul deputat Crin Antonescu.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Prea-Fericirea voastră Părinte Patriarh,

Doamnă, domnule preşedinţi ai Camerelor,

Onorabili senatori şi deputaţi,

Cinstiţi boieri de la guvernare,

Acum vreo două zile, ieri-alaltăieri, am văzut la televizor pe domnul Emil Boc în faţa unor camere de luat vederi, flancat de domnul Nica şi de domnul Marian Sârbu, cu nişte chipuri foarte severe. Am crezut o clipă că sunt în 2004, că Adrian Năstase şi partidul-stat au dat o lovitură, au pus în afara legii Partidul Democrat şi a fost prins Emil Boc. Când colo, nu! Omul vorbea, adică domnul Boc, susţinea că va fi prim-ministru şi cei doi domni, pe care i-am amintit, încuviinţau cu o gravitate pe măsura crizei.

Dintre toate câte s-ar putea spune despre această împrejurare a învestirii unui guvern şi a constituirii acestei alianţe numite Parteneriat pentru România, tentaţia registrului satiric e uriaşă. Istoria, intriga, personajele, pot să ne ţină să vorbim şi să râdem, şi să râdem, probabil un mandat întreg.

Am putea vorbi despre uniunea sacră dintre PSD, PD-L şi domnul Predoiu, acrobat politic şi moral, autosuspendat într-o poziţie care pe alţii i-ar stânjeni, dar se pare că domniei sale îi prieşte.

Am putea vorbi despre faptul că avem propus un ministru de interne pe care-l respect şi căruia eu, personal, n-am nimic să-i reproşez, dar pe care preşedintele statului l-a calificat drept mafiot, nici mai mult, nici mai puţin.

Am putea vorbi despre turismul ecumenic, sub îndrumarea roabei lui Dumnezeu, Elena, doamna ministru Udrea.

Am putea vorbi despre cum i-au trecut spaimele, despre cum i-au trecut într-o noapte spaimele tânărului, sau micului domn Paleologu, spaimele de socialişti. Nu-i aşa că sunt şi dânşii oameni, domnule Paleologu? Nu vă mai speriaţi. Aţi crescut!

Am putea vorbi despre toate aceste lucruri dar, din păcate, nu prea e de râs. Nu e de râs pentru că sunt câteva lucruri de speriat.

Criza, această fantomă care pare să ne şteargă trecutul, să ne amestece ideologiile şi să ne îndemne pe toţi, aşa, la o Daciadă a guvernării, la care unii au încercat să intre, n-au reuşit, domnul Predoiu se pare că a fost constrâns de interesul naţional, în fine, mai, mai să nu fim înjuraţi că nu intrăm şi noi la guvernare, liberalii. Criza asta scuză orice şi criza este, cum spuneam, temeiul uniunii sacre.

Dar este absolut îngrijorător şi de speriat că în faţa acestei crize, motivul, explicaţia, justificarea alianţei, noi ne prezentăm cu ceva ce pare mai degrabă incompetenţă. Ce avem în prima linie a crizei? O criză economică şi financiară. Avem vreun economist de talie? Avem o pereche de ingineri respectabili ca atare, domnul Videanu şi domnul Hogea, gemenii marmurei, care alături de primul-ministru, de viceprim-ministru, iată, ne dau o primă linie de abordare a crizei în care n-avem nici un economist.

Avem, de asemenea, de speriat contradicţii între cele două partide, nu mai pun la socoteală aici pe domnul Predoiu, că nu ştiu ce le-a promis alegătorilor în campanie, că a participat şi dânsul la campania electorală, între electoratele acestor partide, între discursul din campanie, între lucrurile pe care le-au spus unii despre alţii, cum onorabilul Puiu Haşotti a arătat aici cu vârf şi îndesat.

E de speriat că am ajuns din nou într-o debandadă aproape completă a criteriilor morale, politice, de orice fel. Nu doar politicienii dornici să facă bine României cât mai curând şi cât mai mulţi laolaltă, dar văd că deja avem analişti care justifică faptul că a doua zi după o campanie electorală nu se poate pune problema să-ţi ţii angajamentele din campanie. Văd că sunt oameni care ne spun "Aruncaţi la arhivă toate aceste lucruri!". Văd că sunt oameni care ne spun că... "Totul pentru front, totul pentru victorie!"

Azi e 22 decembrie. Dumneavoastră, cei din majoritate, aţi făcut totul, se spunea pe vremuri, pentru ca directiva Preşedintelui, ca azi, pe 22 decembrie, o zi cu anumite semnificaţii, să se învestească guvernul, să fie îndeplinită. Şi o veţi face.

Aş vrea să vă rog ca în această amiază, spre seară, când se împlinesc exact 19 ani de la naşterea FSN-ului, să medităm un pic. Se reface azi cu Guvernul Emil Boc, se reface FSN-ul? Nu e de loc sigur. Nu e de loc improbabil. Cred că depinde de noi.

Cel mai de speriat lucru nu este că e opoziţie relativ fragilă aritmetic. Cel mai de speriat lucru este că în mâinile unui singur om se concentrează prea multă putere. Cel mai de speriat lucru este că democraţia nu se poate apăra cu mediocritate şi slugărnicie.

Avem modele de succes, ca domnul Boc. Eu nu-l împărtăşesc. Îi urez succes. Dar, ultimul cuvânt pe care vreau să mi-l îngăduiţi este către parlamentarii care se află la primul mandat. Şi aş vrea să vă rog, în mod colegial, să meditaţi asupra faptului că dacă 73% din Parlamentul României se va comporta ca Marea Adunare Naţională, atunci avem într-adevăr o problemă cu democraţia în România. pentru că nimic, eu nu cred cel puţin, nimic nu e garantat şi nimic nu e imposibil în istorie. Şi democraţia, cum s-a spus de atâtea ori, trebuie apărată în fiecare moment. Nu datoraţi mandatul nimănui. Nu sunt naiv. Ştiu ce înseamnă viaţa de partid, ştiu ce înseamnă mecanismele interne ale unui partid politic. Dar gândiţi-vă, vă rog, stimaţi colegi din toate partidele, şi mai ales cei la primul mandat, că în afară de Preşedinţia României, nu există demnitate politică mai înaltă decât aceea de a fi senator sau deputat.

Guvernul României, care are ca orice executiv pârghiile, influenţele sale, este subordonat acestui for, şi dacă acest for va fi Parlament şi nu Marea Adunare Naţională, vom putea să spunem că nu s-a refăcut, după 19 ani exact, F.S.N.-ul.

Vă urez sărbători fericite şi democraţie îndelungată! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat.

După epuizarea listei de deputaţi şi senatori înscrişi la cuvânt, dau cuvântul domnului Emil Boc, primul-ministru desemnat, pentru o nouă intervenţie.

Aveţi cuvântul, domnule prim-ministru. (Aplauze.)