Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Nu mai sunt alte intervenţii.

Am să trec la un alt punct, care este un punct important introdus pe ordinea de zi de Biroul permanent al Camerei. Este vorba de o declaraţie politică cu prilejul comemorării a 21 de ani de la moartea martirului braşovean Liviu Babeş.

Vă rog.

Domnul Florin Postolachi:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă aflu în faţa dumneavoastră astăzi pentru a vă prezenta fapte şi acte de eroism ale unor oameni care şi-au jertfit viaţa pentru ca noi, astăzi, să fim în acest Parlament şi să vorbim liber.

V-aş ruga puţină linişte, totuşi. Este vorba despre un erou martir şi dacă nici dumneavoastră nu respectaţi acest lucru, cred că ar fi bine nici să nu mai vorbesc.

Astăzi se împlinesc 21 de ani de când martirul braşovean Liviu Babeş s-a autoincendiat pe pârtia Bradul din Braşov, în semn de protest faţă de regimul comunist din România. Liviu Babeş ar fi trebuit să împlinească anul acesta 68 de ani. Într-un 2 martie anonim a decis să-şi refuze singur şansa de a trăi.

Liviu Babeş şi-a pus viaţa în talgerul istoriei pentru a înclina balanţa conştiinţei colective în sensul responsabilizării curajului şi acţiunii deliberate. Poziţionarea sa istorică între revolta muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 şi Revoluţia română din decembrie 1989, reprezintă elementul de continuitate între cele două evenimente istorice care au dus la înlăturarea comunismului. Babeş a focalizat flacăra revoltei braşovene pentru a o transmite cu intensitatea sacrificiului suprem întregii ţări.

Gestul extrem al braşoveanului a fost îndreptat împotriva terorii instaurate la Braşov după revolta muncitorească anticomunistă din 1987. Comparat cu Jan Palach, studentul care şi-a dat foc în piaţa Wenceslas din Praga pentru a protesta faţă de invadarea Cehoslovaciei de către trupele sovietice, Liviu Babeş a arătat cu preţul vieţii adevărata faţă a regimului comunist. Şi-a dat foc în văzul a sute de turişti acum 21 de ani, fluturând printre flăcări o pancartă pe care scria "Opriţi crima. Braşov = Auschwitz."

Liviu Babeş îşi dădea foc renunţând la propria viaţă, lăsând în urmă o fetiţă de 11 ani şi proiectând în viitor o Românie eliberată de dictatură în care oamenii nu mai erau forţaţi să moară pentru libertate. Eroul braşovean a crezut întotdeauna că drumul României e altul şi că oamenii trebuie să fie liberi. Şi a făcut de la nivelul său tot ce putea să facă. A tras semnalul de alarmă într-un tren care oricum avea să deraieze câteva luni mai târziu, în decembrie.

Prin gestul său, braşoveanul semnala lumii întregi falimentul total al comunismului.

Stimaţi colegi,

Trebuie să recunoaştem că Liviu Babeş, torţa vie a revoluţiei române, este unul dintre foarte puţinele dovezi palpabile ale anticomunismului românesc. Din păcate, zborul său în flăcări, pe schiuri, spre moarte, rămâne la două decenii distanţă, un semnal pe nedrept uitat. Românii şi autorităţile l-au uitat pe cel care a avut puterea de unul singur să se opună prin moarte comunismului.

La Praga, există în memoria studentului ceh o piaţă "Jan Palach", o statuie, o fundaţie şi un cult care au ştiut să-l impună la nivel naţional. Palach rămâne peste ani simbolul rezistenţei antitotalitare şi un adevărat erou al Cehiei de astăzi.

În România zilelor noastre, în faţa crucii lui Liviu Babeş poposeşte veselă o crâşmă ce răspândeşte în jur arome de grătar. Este trist că s-a ajuns aici şi consider că este datoria noastră să îndreptăm aceste lucruri, şi, de aceea, v-aş ruga în acest moment să ţinem împreună un moment de reculegere.

(Se păstrează un moment de reculegere.)

Domnul Florin Postolachi:

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului deputat Florin Postolachi pentru această iniţiativă şi pentru această declaraţie politică.