Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Da. Vă rog să fiţi de acord ca domnul deputat Damian să aibă o scurtă intervenţie.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Ioan Damian:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor invitaţi,

Acum, când se pare că apele în Parlament încep a se limpezi, sunt şi eu mai fericit decât în zilele care s-au scurs şi, de aceea, încerc să vă ofer două minute măcar mai reconfortante.

Vineri seară (sâmbătă, ora 5,00 dimineaţa, ora României) la Bell Center, din Montreal, Canada, pugilistul român Lucian Bute, deja cunoaşteţi acum, a câştigat al 27-lea meci ca boxer profesionist, dintre care 22 de KO-uri, apărându-şi, în aceste condiţii, pentru a şasea oară centura de campion mondial la categoria supermijlocie. (Aplauze.) Această categorie este cea mai frecventată, cea mai populată categorie din box, pentru că, în general, această greutate înseamnă categoria oamenilor cu o dezvoltare firească şi care nu au făcut neapărat sport – 76,60 kg.

Că Lucian Bute este, la ora de faţă, cel mai bun sportiv român al momentului, nu încape îndoială. Că iubitorii de box din România, boxul fiind sportul celor curajoşi şi puternici, nu-i aşa, au dorit cu toată fiinţa lor ca acest meci să poată fi urmărit la televizor este un lucru deja cunoscut. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar Televiziunea Română a refuzat o ofertă prietenoasă a Clubului profesionist Interbox din Montreal. Era vorba de 100 de mii de euro pentru ca Televiziunea Română să poată să televizeze acest meci. Vreau să vă spun că pe cele 5 continente din Noua Zeelandă în Africa de Sud, din Japonia în Australia, dar şi mai aproape, în Albania, meciul a putut fi vizionat la televizor. Ce s-a întâmplat în fond? Nu s-a dorit, pentru că, cu doar două luni în urmă, domnul premier Boc îi promisese personal lui Bute că va face mai mult decât să înlesnească televizarea meciului la Bucureşti, că va organiza, că va sprijini organizarea acestui meci la Bucureşti.

Bute a fost urmărit la Montreal de 12 mii de spectatori, majoritatea canadieni, iar, în final, le-a mulţumit, printre lacrimi, acestora, pentru sprijinul acordat.

În acelaşi timp, undeva la Pechea, la Galaţi, domnule Toader, în judeţul dumneavoastră, ştiu că aţi făcut destul de multe lucruri pentru Bute, mama lui şi tatăl lui plângeau după ce au aflat acest rezultat. Este nedrept şi cred că sunteţi de acord cu mine atunci când mă întreb şi vă întreb: chiar nu se putea rezolva această problemă în ţară, ca meciul lui Bute să poată fi văzut în direct? 100 de mii de euro nu însemna la ora asta decât poate cât a însemnat, să zicem aşa, scena lui Ridzi sau infinit mai puţin decât frunza lui Udrea. Problema care se pune este că nu s-a dorit. Bute iubeşte ţara la fel ca noi toţi. Bute doreşte să boxeze în România şi are aproape 30 de ani. Pentru el, în boxul profesionist, greul abia a început.

Pentru faptul că nu am putut să rezolvăm, deocamdată, disputarea unui meci la Bucureşti, Bute, cu toată supărarea lui, va ierta acest lucru. Hai, să încercăm, totuşi, ca următorul meci, care se anunţă mult mai greu, să se desfăşoare în ţară, iar de aici, din Parlamentul României, să-l felicităm, în primul rând, chiar dacă mai târziu, să-l aplaudăm şi să-i adresăm un simbolic buchet de alese cuvinte de mulţumire.

Dumneavoastră vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat. (Aplauze.)

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat Damian.