Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

Pe ordinea de zi avem dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură, iniţiată de 210 deputaţi şi senatori, în temeiul prevederilor art.113 şi al art.114 din Constituţie şi ale articolelor din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, ca urmare a asumării răspunderii Guvernului asupra proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003.

Moţiunea de cenzură a fost citită în şedinţa comună din 9 martie 2011 şi vă informez că nu au fost cereri înregistrate de retragere a semnăturii.

Întreb plenul dacă există solicitări de retragere de pe lista de semnături a moţiunii de cenzură? Nu.

Potrivit regulamentului, în şedinţa de astăzi are loc o nouă prezentare a moţiunii, după care urmează prezentarea poziţiei Guvernului, dezbateri din partea deputaţilor şi senatorilor, răspunsuri ale Guvernului şi, în final, votul asupra moţiunii de cenzură.

Am să precizez şi timpul alocat Guvernului şi fiecărui grup parlamentar. Guvernului i se rezervă 60 de minute, pe care le poate folosi la începutul şi la încheierea dezbaterilor. Grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat li se alocă timpul maxim corespunzător numărului membrilor fiecărui grup parlamentar, luându-se în calcul câte 20 de secunde pentru fiecare parlamentar. astfel: PDL are la dispoziţie 58 de minute, PSD - 45 de minute, PNL- 27 de minute, UDMR - 10, minorităţile naţionale - 6 minute, Grupul deputaţilor şi senatorilor independenţi - 9 minute, deputaţii independenţi fără apartenenţă la grupuri parlamentare - 2 minute.

Dacă sunt observaţii? Dacă nu sunt, supun la vot această propunere făcută de Birourile permanente.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, propunerile au fost aprobate.

Am să-i rog pe liderii de grup să depună la Secretariatul tehnic sau la secretarii de şedinţă propunerile dumnealor pentru deputaţii şi senatorii care vor interveni în cursul dezbaterii moţiunii.

Primul punct se referă la prezentarea moţiunii de cenzură. doamna deputat Câmpeanu a prezentat.

Acum, domnul Cindrea Ioan.

Vă rog.

Domnul Ioan Cindrea:

Da. Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Din ceea ce ştiu, grupul nostru parlamentar şi-a transmis cine prezintă moţiunea de cenzură şi vorbitorii. Îmi pare rău că informaţia n-a ajuns la dumneavoastră, probabil dintr-o dificultate de organizare.

Îmi revine sarcina să citesc moţiunea de cenzură.

"Codul Boc - salarii mici, şomaj mare, firme falimentate"

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Timp de doi ani, de când PDL şi aliaţii săi din majoritatea parlamentară conduc destinele României, cetăţenii acestei ţări au fost transformaţi în victimele unei politici fără discernământ, cu efecte grave asupra nivelului de trai, dar şi asupra parcursului economic pe termen scurt şi mediu. Cu toate că atât reprezentanţii opoziţiei, cât şi cei ai societăţii civile au semnalat gravele carenţe din politicile actualului Executiv şi au oferit soluţii pentru problemele cu care se confruntă societatea românească, acestea nu au fost ascultate şi, cu atât mai puţin, transpuse în practică.

Singura filozofie economică pe care acest Guvern a impus-o cu vârf şi îndesat pe spinarea românilor a fost cea a tăierilor: de salarii, de pensii, de drepturi şi indemnizaţii, de ajutoare. Curba ajustării veniturilor a scăzut vertiginos în cei doi ani de guvernare PDL, invers proporţional cu afacerile clientelei politice şi fondurile publice, virate doar în conturile primăriilor PDL şi ale baronilor PDL-işti.

A tăia cu neruşinare, pe de o parte, din drepturile de asigurări sociale, din cele de asistenţă socială, din salariile şi aşa de batjocură ale cetăţenilor români sub motivaţia că "nu ne putem permite mai mult" şi a orienta pe de altă parte resursele astfel obţinute către firmele de stat şi private clientelare - creând în acest fel o adevărată plasă de siguranţă în jurul acestora - reprezintă esenţa politicii guvernamentale PDL caracterizată prin corupţie, evaziune fiscală, clientelism, restrângerea drepturilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor.

Aţi chinuit inutil, domnilor guvernanţi, un popor întreg sub deviza prostească conform căreia "nu există alte căi de ieşire din criză", pentru ca astăzi să realizăm cu toţii că, dimpotrivă, există şi alte măsuri posibile asupra cărora opoziţia a atras atenţia, dar care deranjează clientela politică şi cumetria din această ţară. Iată, devoalată, întreaga mârşăvie a politicilor Guvernului pe care îl conduceţi, domnule Boc!

Dar poate că cea mai importantă constatare este următoarea: cetăţeanul obişnuit se convinge tot mai mult că societatea este mai degrabă în aşa fel organizată, de către actuala putere, încât să-l fure, să-l umilească şi să-l asuprească, lucru atestat şi de faptul că peste 80% din populaţie consideră greşită direcţia în care mergem.

Concluzia: într-un asemenea climat singurul rezultat palpabil rămâne faptul că nicio persoană şi nicio proprietate nu mai pot fi considerate azi, în siguranţă, în România!

Este, în mod sigur, perioada cea mai neagră din istoria recentă a României, caracterizată prin: reducerea masivă a salariilor, a pensiilor, a alocaţiilor pentru copii, a alocaţiilor familiare, a indemnizaţiilor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, a ajutoarelor de şomaj, a indemnizaţiilor pentru persoanele cu handicap, a sumelor pentru compensarea medicamentelor, a ajutoarelor pentru încălzire pe timp de iarnă, a primelor, tichetelor de masă, a celor de vacanţă, a biletelor de odihnă, a celui de-al 13-lea salariu, a indemnizaţiilor de merit, a altor sporuri şi stimulente prevăzute în contractele colective de muncă, a venitului minim garantat, introducerea coplăţii în sănătate şi extinderea plăţii CASS pentru pensionari, închiderea de şcoli şi spitale, disponibilizări în masă şi aşa mai departe.

Consecinţele cumulate ale aplicării tuturor acestor măsuri au condus, începând cu anul 2010, la scăderea drastică a gradului de siguranţă a vieţii cetăţenilor români, la o accentuare gravă a instabilităţii regimului proprietăţii în România, la scăderea masivă a încrederii în statul român, în valorile pe care acesta se întemeiază, la creşterea tensiunilor, a suspiciunii şi fricii, la degradarea climatului politic, economic şi social al ţării.

Pe un asemenea fundal politic, caracterizat de incompetenţă guvernamentală, de lipsa de performanţă economică şi de măsurile anticriză menite a sprijini mediul privat, într-o perioadă în care Guvernul PDL a reuşit doar să adâncească, fără precedent, prăpastia sărăciei la care sunt condamnaţi să trăiască din ce în ce mai mulţi români, Parlamentul este pus din nou, de către Guvern, în faţa încercării de modificare abuzivă a Codului muncii, legea fundamentală care guvernează piaţa muncii dintr-o ţară.

Angajarea răspunderii pe Codul muncii solicitată Parlamentului de un premier fără credibilitate

Prezenta moţiune de cenzură, supusă astăzi dezbaterii în Parlamentul României, se doreşte a fi mai mult decât un gest simbolic la adresa unui Guvern care, prin acţiunile sale, atacă sistematic şi fără discernământ întreaga societate românească. Se doreşte a fi o formă de sancţionare care vizează atât modificările aduse legii Codului muncii pe care Guvernul şi-a angajat răspunderea în urmă cu câteva zile, cât şi la adresa acestei proceduri şi a reprezentanţilor actualei puteri, în frunte cu domnul Boc, care abuzează în continuare de angajarea răspunderii pentru a-şi impune punctul de vedere, pentru a impune legi nedemocratice şi contrare intereselor cetăţenilor români.

Ne-am obişnuit în guvernarea PDL cu folosirea abuzivă a angajării răspunderii, ne-am obişnuit cu legile proaste pe care Guvernul le promovează prin această procedură. Nimic nou sub soare!

Dar, domnilor guvernanţi, perseverenţa dumneavoastră se traduce prin răbdarea noastră. Şi de fiecare dată, domnule prim-ministru, domnilor membri ai Guvernului, stimaţi parlamentari PDL şi din arcul puterii, v-am prezentat, cu argumente, de ce este greşită această abordare, de ce sunt proaste legile pe care le promovaţi şi acest lucru îl vom face şi astăzi, la dezbaterea moţiunii de cenzură privind Codul muncii.

Doar contextul politic este puţin diferit şi trebuie menţionat ca atare. Este vorba despre credibilitatea celui care, în numele Guvernului, are tupeul de a solicita Parlamentului angajarea răspunderii, după ce, nu mai departe de acum două săptămâni, acest om - bietul domn Boc! - a fost făcut arşice de către preşedintele Băsescu şi de către propriul partid.

Este vorba despre omul care a fost pus la zid în şedinţele PDL în cadrul unei mascarade politice desfăşurate sub sloganul "Boc trebuie înlocuit". Oare ce mesaj transmite puterea politică din România, în frunte cu preşedintele Băsescu, cetăţenilor români, ţărilor Uniunii Europene, cancelariilor de peste ocean, celor de la FMI de la care încă cere bani pentru clientela politică, când proclamă că Boc trebuie schimbat, pentru ca, a doua zi, aceeaşi putere executivă să prezinte, prin gura şi semnătura omului hulit, că poate promova prin angajarea răspunderii un proiect pentru ţară şi pentru români. Doar un mesaj neserios, doar semnale de neîncredere şi de gâlceavă politică.

Mai grav este că prin toată dezbaterea purtată şi girată de preşedintele Băsescu, aţi reuşit, stimaţi domni ai PDL, să-l discreditaţi definitiv pe sărmanul domn Boc, dar v-aţi discreditat şi dumneavoastră. Mai grav este că România a fost pusă, şi de această dată, într-o lumină proastă, dar pentru dumneavoastră, cei care pretindeţi să decideţi soarta României, cuvântul ruşine nu mai există de foarte mult timp!

Ca atare, din cauza inconsecvenţei şi a incompetenţei de care daţi dovadă, domnule Boc, domnilor de la PDL, sunteţi lipsiţi de credibilitate atunci când propuneţi diferite proiecte importante pentru societatea românească. Guvernul pe care îl conduceţi este toxic pentru populaţie, ca şi majoritatea care-l susţine, şi nu putem decât să-i dăm dreptate preşedintelui Băsescu când a afirmat public acest adevăr.

În concluzie, angajarea răspunderii Guvernului Boc pe Codul muncii nu este specifică unui regim democratic, pentru că procedura este forţată, ocoleşte dezbaterea parlamentară şi argumentele societăţii civile, nu serveşte nici interesele celor cărora se adresează, pentru că textul propus nu este în măsură a flexibiliza raporturile de muncă, mai ales într-o perioadă de criză.

Angajarea răspunderii cerşită astăzi de domnul Boc este doar o parte a jocului de putere din sânul PDL, menit să-l păstreze şi în funcţia de preşedinte PDL. Dar ce vină au oare românii, puşi în situaţia ca legi importante privind interesele lor să fie tranşate prin lupta internă a partidului aflat la putere?

În concluzie, Guvernul Boc foloseşte o lege extrem de importantă pentru a rezolva conflictele din interiorul PDL şi din sânul coaliţiei, pentru a asigura liniştea unei guvernări imorale, creând în schimb agitaţie şi nesiguranţă pentru români şi, totodată, un nou conflict între segmentele societăţii româneşti.

Mai trebuie spus ceva, de această dată în apărarea dumneavoastră, domnule prim-ministru. Sunt păreri care spun că nu aveţi nicio vină, doar executaţi, ca pe front, toate ordinele venite de la Cotroceni. Este adevărat, dar numai un om slab poate accepta un asemenea comportament dispreţuitor din partea propriului partid şi a preşedintelui Băsescu. Iar un om slab nu are ce căuta în fruntea unui Guvern şi nici astăzi în Parlament, cerşind sprijin pentru a rămâne în funcţie.

Domnilor din arcul puterii, dacă tot aţi discutat prin şedinţele de partid dacă continuaţi sau nu cu domnul Boc, probabil aţi avut şi motive, împărtăşite de majoritatea covârşitoare a cetăţenilor români.

Aveţi astăzi ocazia să le materializaţi şi să-l scăpaţi pe domnul prim-ministru de ocara publică, de corvoada la care este supus, de obedienţa fără margini faţă de preşedintele Băsescu. Aveţi prilejul de a-l elibera dintr-o funcţie căreia nu-i face faţă şi de a-i reda demnitatea batjocorită de preşedintele Băsescu.

Angajarea răspunderii pe Codul muncii - procedură abuzivă, care elimină rolul democratic şi legislativ al Parlamentului

Executivul condus de către premierul Emil Boc şi, indirect, de către preşedintele Traian Băsescu a denaturat în ultimii doi ani raporturile fireşti pe care Guvernul ar trebui să le aibă cu Parlamentul, ca for legiuitor democratic. Astfel, Guvernul Boc a hotărât să abuzeze de prevederile art.114 din Constituţia României şi a transformat procedura angajării răspunderii dintr-o metodă excepţională într-una uzuală în raporturile sale cu Parlamentul. Pentru a susţine această afirmaţie este suficient să ne uităm pe statisticile ultimilor ani pentru a vedea că în perioada 2000-2004 Guvernul Năstase şi-a angajat răspunderea de trei ori în faţa Parlamentului, în perioada 2005-2006 guvernarea PNL-PDL, de trei ori, pentru ca guvernarea Tăriceanu să folosească această formulă o singură dată. Însă comparaţia devine uluitoare dacă ne uităm că în perioada de când sunteţi dumneavoastră prim-ministru, domnule Boc, Guvernul pe care îl conduceţi şi-a angajat răspunderea nu mai puţin de zece ori, angajarea pe Codul muncii fiind a unsprezecea oară când folosiţi această procedură.

Astfel, aţi evitat procedura normală şi firească într-un stat de drept în ceea ce priveşte domenii importante: codul civil şi cel penal, reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, salarizarea personalului bugetar, Legea educaţiei naţionale sau măsuri fiscale şi economice importante. Pentru toate acestea era firesc într-un stat democratic să existe o dezbatere parlamentară serioasă în care să ţineţi cont atât de vocea opoziţiei, cât şi de vocea partenerilor sociali implicaţi.

Vă reamintim acum, domnule Boc, ceea ce susţineaţi în 4 martie 2003, atunci când eraţi un simplu parlamentar, slujitor al democraţiei şi când nu eraţi încă îmbătat de aburii puterii, într-o declaraţie publică pe tema asumării răspunderii:

"Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem legislativ al poporului român. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvernul Adrian Năstase. În acest moment, asistăm la o sfidare fără precedent a rolului Legislativului, ca factor de control şi legiferare în România. (...)

Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei capitaliste din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii."

Mai mult decât atât, în data de 19 martie a aceluiaşi an, în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, aţi avut o intervenţie extrem de virulentă privind procedura folosită de către Guvernul de la acea dată. Iată ce spuneaţi atunci, domnule Boc:

"Lucrul cel mai periculos este însă este următorul: asistăm la o ignorare fără precedent a locului şi rolului pe care trebuie să-l aibă Parlamentul într-o democraţie parlamentară. Potrivit art.58 alin.(1) din Constituţie, «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării»".

Din cele prezentate se poate observa că în acest moment Parlamentul a devenit aşa cum Domnia Sa, domnul prim-ministru, spunea în 1999: "o anexă a Executivului". Avem de a face cu o sustragere fără precedent de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care vizează societatea românească, şi exemplele sunt elocvente.

De asemenea, Codul muncii, un proiect de lege extrem de important pentru societatea românească, care marca, de fapt, trecerea României definitiv de la socialism la capitalism, iar nu a fost supus dezbaterii parlamentare, ci promovat prin angajarea răspunderii."

Domnule Boc, timp de doi ani de când guvernaţi această ţară aţi încălcat nu o dată sau de două ori raporturile fireşti dintre Executiv şi Parlament, ci de unsprezece ori! De unsprezece ori aţi refuzat dezbaterea parlamentară firească în comisiile de specialitate, de unsprezece ori v-aţi sustras votului plenului, de unsprezece ori aţi ignorat părerile şi vocea societăţii civile şi a cetăţenilor care sunt afectaţi de politica dezastruoasă pe care o promovaţi! Şi aţi făcut acest exerciţiu pe spatele românilor, forţând promovarea unor proiecte care tratează probleme fundamentale ale societăţii româneşti!

În intervenţiile dumneavoastră din anul 2003 condamnaţi prevederile Codului muncii, un cod care, comparativ cu cel promovat de dumneavoastră, avea acordul tuturor partenerilor sociali. Mai mult decât atât, chiar partenerii sociali au fost cei care au solicitat asumarea răspunderii pe forma agreată, în faţa Parlamentului.

Atunci cum se face că tocmai dumneavoastră veniţi acum în faţa ţării cu un Cod al muncii pe care îl construiţi ca pe o armă îndreptată împotriva celor care vor să muncească şi să producă în această ţară ?!

Nu înţelegem, domnilor guvernanţi, care este urgenţa adoptării prin angajarea răspunderii a acestui proiect important, mai ales în această perioadă de criză economică. Credeţi oare că reglementând raporturile sociale de muncă într-o formă mult mai proastă decât în prezent veţi reuşi să daţi impuls economiei româneşti pentru a spera nu neapărat la ieşirea din criză, ci la stoparea declinului acesteia? Nu ar fi fost mai normal întâi să puneţi bazele relansării economice, capabilă să producă bunăstare şi apoi, pe o temelie cât de cât echilibrată economic, să aşezaţi raporturile de muncă atât în mediul privat, cât şi în cel bugetar? Nu ar fi fost mai logic întâi să daţi înapoi salariile bugetarilor şi chiar bani pentru IMM-uri? Este adevărat că aţi eşuat în lupta împotriva efectelor crizei, este adevărat că drepturile cetăţenilor români, indiferent că vorbim de pensii, de salarii, de ajutoare sau indemnizaţii, au fost drastic afectate, dar asta nu vă dă dreptul să vă bateţi joc în continuare de oameni şi să propuneţi un proiect prin care oferiţi românilor un statu quo deplorabil.

Dacă vorbim de raportul dintre stat şi cetăţean, de obligaţii şi de drepturi, pe care fiecare parte ar trebui să le respecte, nu ar fi fost mai normal ca statul, adică dumneavoastră, să vă achitaţi restanţele financiare către români?

De fapt, dumneavoastră nu aţi fost capabil nici măcar să vă respectaţi promisiunea de a da înapoi cele 15 procente furate din salariul bugetarilor, anul trecut în luna iulie, darămite să le promiteţi acum că noul proiect le consolidează poziţia, când oamenii nu au ce mânca şi aleargă şi astăzi după un loc de muncă, ca urmare a măsurilor dumneavoastră falimentare.

Nu cumva această formă a Codului muncii ascunde o altă urgenţă, de natură politică - menţinerea dumneavoastră cu orice preţ în funcţie - la adăpostul voturilor unei majorităţi toxice pentru care 80%-90% din populaţie nu există?

Nu cumva, domnule Boc, folosiţi această majoritate nu pentru a rezolva problemele românilor, ci pentru a vă rezolva problema dumneavoastră personală, de a vă păcăli adversarii din PDL şi de a rămâne pe furiş în fruntea PDL-ului?

Angajarea răspunderii pe Codul muncii afectează grav interesele salariaţilor şi angajatorilor

Stimaţi guvernanţi,

Prin legea pe care aţi hotărât să vă angajaţi răspunderea, prin felul în care aţi construit acest cadru legislativ aţi demonstrat că nu aţi înţeles esenţa acestor reglementări: Codul muncii trebuie să asigure un cadru obiectiv şi să asigure echilibrul dintre interesele salariaţilor şi ale angajatorilor.

Din 2003 şi până în prezent, pe piaţa muncii s-au produs mai multe modificări, iar toate acestea sunt reflectate în iniţiativa legislativă pe care noi, reprezentanţii Uniunii Social Liberale, am depus-o în Parlament, în urma întâlnirilor şi dezbaterilor avute cu reprezentanţii sindicatelor şi patronatelor şi cu acordul acestora.

Văzând că actuala putere nu este capabilă să poarte un dialog real cu partenerii sociali, noi, cei din opoziţie, ne-am simţit datori să preluăm rolul puterii pentru a asigura echilibrul social în România şi am depus această propunere legislativă, în speranţa că veţi renunţa în a iniţia un proiect făcut în grabă şi fără girul celor interesaţi.

Domnilor guvernanţi,

Nu aţi înţeles nimic din criza economică, deoarece, prin modificările pe care le propuneţi, continuaţi aceeaşi politică falimentară de lezare gravă a intereselor atât ale salariaţilor, cât şi ale angajatorilor, acest lucru fiind evident atâta timp cât sindicatele, dar şi patronatele afirmă public acest aspect.

Echilibrul pe care trebuie să-l asigure Codul muncii asigură şi pacea socială, însă nemulţumirile pe care le stârniţi, domnule Boc, prin intenţia de modificare a Codului muncii, pun în pericol această valoare importantă a societăţii româneşti. Aceste măsuri pot conduce la falimentarea multor societăţi, prin apariţia unor mişcări sociale necontrolate şi prin scăderea productivităţii muncii, din cauza nemulţumirilor angajaţilor.

Să ne referim deci la acele prevederi care vor afecta din plin salariaţii şi angajatorii români, cuprinse în textul legii pe care dumneavoastră o promovaţi:

A. Creşterea instabilităţii salariaţilor români pe piaţa muncii prin:

a) extinderea excesivă a contractelor de muncă pe durată determinată şi a celor de muncă temporară, în defavoarea contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată. Pentru contractele de muncă pe durată determinată, posibilitatea încheierii a trei contracte succesive de acest fel conduce în realitate la prelungirea angajării sub o astfel de formă pe o perioadă de nouă ani.

b) mărirea perioadei de probă la angajare, care a fost modificată de la 30 la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi de la 90 la 120 de zile pentru funcţiile de conducere, precum şi posibilitatea folosirii acestei forme timp un an. Toate acestea, împreună cu eliminarea oricărei restricţii în ceea ce priveşte posibilitatea de a repeta la infinit această modalitate, duc la posibilitatea apariţiei abuzurilor în practicarea acestei metode.

Este adevărat că ponderea angajaţilor cu contracte temporare este mult mai mare în Uniunea Europeană decât în România: 27% în Polonia, 17% în Slovenia, 15% media europeană - faţă de numai 1,1% în România, însă şi rata şomajului în aceste ţări este mult mai mare decât în ţara noastră - aproape 20% în Polonia şi circa 10% media europeană.

Concluzia este clară: o pondere mare a angajaţilor cu contracte temporare nu duce la scăderea şomajului, ci exact la situaţia opusă. Mai mult decât atât, locurile de muncă temporare sunt mai prost plătite, în medie cu 15% (media în UE). În această perioadă, este cert că efectele acestor modificări vor fi defavorabile şi din ce în ce mai mulţi angajaţi se vor simţi marginalizaţi, abandonaţi sau neprotejaţi, fără posibilitatea de a-şi mai planifica viitorul.

c) introducerea alin.(5) la art.49, care, coroborat cu prevederile art.51 alin.(1) şi ale art.56 alin.(1), înseamnă de fapt desfacerea contractului de muncă al salariatului pe perioada suspendării acestuia. Aceste măsuri sunt aberante.

d) eliminarea oricăror restricţii în ceea ce priveşte procedura de concediere colectivă în sectorul public prin excluderea din textul legii a prevederilor cuprinse la art.72 este echivalentă cu eliminarea oricărei protecţii pentru angajaţi. Prevederile actuale au ca scop evitarea abuzurilor şi, implicit, a şomajului.

De asemenea, este de datoria instituţiei, autorităţii publice sau a companiilor să-şi reangajeze foştii salariaţi disponibilizaţi colectiv, aflaţi în şomaj, dacă condiţiile economice permit reluarea activităţii, nu numai în primele 45 de zile de la disponibilizare, cum doreşte Guvernul Boc.

B. Restrângerea dreptului constituţional cu privire la negocierea colectivă prin:

a) eliminarea din Codul muncii a oricărei referiri cu privire la contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi la nivelul instituţiilor publice înaintea reglementării acestora printr-o lege specială;

b) eliminarea, tot fără promovarea altei legi speciale, a reglementărilor care privesc conflictele de muncă şi de interese. Eliminarea conflictelor de interese conduce automat la eliminarea dreptului democratic şi constituţional la grevă al salariaţilor. O piaţă a muncii liberă şi democratică garantează inclusiv dreptul salariaţilor la grevă.

Este foarte important ca aceste prevederi să fie menţinute în forma actuală, în legile speciale ce vor fi promovate ulterior, pentru a fi asigurate relaţii de muncă echitabile şi pentru a fi menţinută pacea socială.

Însă, până atunci, nu putem să nu remarcăm faptul că, prin excluderea din textul legii a acestor prevederi, este încălcată Constituţia României prin limitarea dreptului la grevă şi a dreptului la negocieri colective, respectiv art. 41 şi art. 43 din legea fundamentală.

C. Prelungirea timpului de muncă zilnic şi săptămânal

Nu putem să fim de acord cu modificările propuse la Codul muncii care dau posibilitatea angajatorului să extindă timpul de muncă suplimentar zilnic şi săptămânal. Efectele acestor reglementări reduc ocuparea forţei de muncă cu aproape 15% la nivel naţional, în detrimentul ocupării forţei de muncă tânără şi al persoanelor aflate în şomaj.

Astfel, considerăm că se impune o medie maximă de patru luni, care să reflecte ultimele reglementări europene în acest sens, fără posibilitatea extinderii timpului lucrat săptămânal la 12 luni.

D. Reducerea concediului de odihnă

Prin noul proiect de modificare a Codului muncii se prevede reducerea primei tranşe a concediului de odihnă de la 15 la 10 zile, cu efecte grave în timp asupra refacerii capacităţii de muncă a salariaţilor români. Prin reducerea propusă va creşte numărul concediilor de boală şi al pensionarilor de invaliditate.

Având în vedere toate aceste puncte importante, ce au menirea să modifice esenţial Codul muncii şi pe care Guvernul le promovează cu forţa, noi, parlamentarii opoziţiei, am depus moţiunea de cenzură pe care o prezentăm în faţa dumneavoastră astăzi.

Stimaţi colegi,

Această moţiune de cenzură este una specială, având în vedere că exprimă nu doar poziţia noastră, a opoziţiei parlamentare, ci, de data aceasta, în mod oficial, are şi girul tuturor marilor confederaţii sindicale din România şi a majorităţii confederaţiilor patronale. Este o moţiune de cenzură pe care o depunem deci în numele unei semnificative părţi din societatea românească atât în ceea ce priveşte angajatorii, cât şi angajaţii.

Sperăm ca prin moţiunea de cenzură pe care o discutăm astăzi şi prin votul parlamentarilor opoziţiei (PSD-PNL-PC), dar şi al altor parlamentari din arcul guvernamental, să stopăm aprobarea modificărilor la Codul muncii în forma eronată, prezentată de Guvernul Boc.

Sperăm ca prin votul, dumneavoastră, domnilor parlamentari, să nu daţi posibilitatea Guvernului Boc să rupă echilibrul dintre interesele salariaţilor şi patronilor din România.

Colegi parlamentari din opoziţie sau de la putere,

În momentul în care vă exprimaţi votul în plenul Parlamentului vă atenţionăm că veţi vota "pentru" sau "împotriva" intereselor a peste 4,5 milioane de salariaţi români şi a majorităţii patronilor din România. Acesta este un motiv suficient pentru a susţine adoptarea acestei moţiuni de cenzură şi sperăm că nu veţi recurge la tertipurile de partid care v-au ţintuit de bănci la precedenta moţiune de cenzură.

Stimaţi colegi din PDL,

Mă adresez dumneavoastră în special, pentru că ştim cu toţii că vă doriţi să scăpaţi de Emil Boc de la conducerea acestei ţări. Ştim că aţi conştientizat, chiar dacă mai târziu, faptul că oricâte privilegii, funcţii sau demnităţi v-ar oferi, prezenţa lui în fruntea Guvernului nu poate şterge ruşinea aruncată asupra partidului dumneavoastră de către proasta şi neperformanta sa guvernare.

Aveţi acum ocazia să îl înlăturaţi pe Emil Boc din fruntea Executivului, nu prin jocuri de culise şi maşinaţiuni de partid, ci cu onoare şi demnitate, în numele a milioane de cetăţeni pe care politica sa i-a nedreptăţit.

Votaţi, aşadar, domnilor şi doamnelor parlamentari, indiferent de partidul din care faceţi parte, pentru susţinerea acestei moţiuni de cenzură !

Mulţumesc frumos. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Cindrea.

Daţi-mi voie ca în continuare să-l invit la cuvânt pe primul-ministru al Guvernul României, domnul Emil Boc, pentru a prezenta punctul de vedere al Guvernului.

Domnule prim-ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Emil Boc (primul-ministru al Guvernului României):

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Onorat prezidiu,

Dragi colegi, membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Această moţiune de cenzură nu are nicio şansă. (Aplauze.)

Am cel puţin două motive pentru a vă argumenta acest lucru. Primul motiv este acela că această moţiune de cenzură aproape nu are nicio legătură cu Codul muncii. Această moţiune de cenzură nu are aproape nimic în legătură cu asumarea pe care am făcut-o în faţa Parlamentului, iar puţinele referiri cu privire la Codul muncii fie sunt contradictorii, fie sunt copiate, fie reprezintă fraze goale, fără conţinut.

Al doilea motiv este acela că peste două treimi din textul moţiunii sunt doar atacuri politice şi reprezintă sloganuri populiste, răsuflate şi demagogice. Asta arată faptul că alianţei socialiste nu îi pasă de locurile de muncă ale românilor, pentru că dacă v-ar fi interesat locurile de muncă ale românilor, dacă v-ar fi interesat cu adevărat Codul muncii, propuneaţi o moţiune de cenzură care să vină să analizeze Codul muncii. În fapt, această moţiune este o simplă declaraţie demagogică şi populistă.

Dacă ar fi să rezum printr-o formulă plastică această moţiune de cenzură, m-aş referi la versurile lui Eminescu din poezia "Criticilor mei", cu următorul fel de a spune: "E uşor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune/Înşirând cuvinte goale/Ce din coadă au să sune." (Aplauze.)

Aceasta este definiţia moţiunii depuse de către alianţa socialistă.

În fapt, acum sunt obligat să vin cu detalii şi să susţin ceea ce v-am prezentat.

Dragi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Autorii moţiunii invocă la pagina 8 faptul că nu înţeleg urgenţa adoptării acestui proiect. Pentru alianţa socialistă amânările şi politica lui Sfântu′ aşteaptă reprezintă calea de modernizarea României. Nu, domnilor! Nu, domnilor, aşa ceva nu este posibil. Aţi amânat în anii când aţi fost la putere reformele statului şi aţi dus România pe marginea prăpastiei. Am fost nevoiţi când am ajuns la guvernare să luăm măsuri dureroase cu aceşti admirabili colegi să salvăm România de la colapsul economic, asumându-ne o temporară pierdere de popularitate, dar am reuşit să stabilizăm economia ţării, să salvăm ţara de la colaps şi s-o îndreptăm spre creştere economică.

De aceea, distinşi colegi din opoziţie, nu cu acest Guvern puteţi promova politica, repet, de la Sfântu′ aşteaptă, de întârziere a reformelor statului.

Distinşii autori ai moţiunii recunosc chiar dânşii în textul pe care l-au depus faptul că piaţa muncii s-a schimbat din 2003, dată de la care datează actualul Cod al muncii.

Da, domnilor, s-a schimbat piaţa muncii. România a intrat în Uniunea Europeană şi avem nevoie să ne adaptăm la dinamismul şi competitivitatea existentă în Uniunea Europeană. Vrem să recuperăm decalajele care ne despart de Uniunea Europeană, trebuie să facem reforme, inclusiv pe piaţa muncii.

Vrem să stăm în continuare în aceeaşi apă călduţă în care ne-a obişnuit alianţa socialistă, nu facem nimic.

Ne-am asumat însă acest proces de modernizare şi o moţiune de cenzură nu ne va împiedica să mergem mai departe.

În primul rând, vreau s-o spun răspicat tuturor acelora care ne aud şi ne ascultă: acest Codul al muncii urmăreşte în primul rând să creeze o modalitate mai uşoară de a angaja şi de a fi angajat în România. Aceste este scopul de bază al noului Codul al muncii pe care îl propunem: posibilitatea de a angaja mai uşor şi posibilitatea de a fi angajat mai uşor.

În anii care au urmat adoptării Codului muncii din anul 2003 ce am observat cu toţii? Şi înainte, şi după Codul muncii din 2003, rata de ocupare a rămas aceeaşi. Ce ne spune acest lucru? Că actualul Cod al muncii nu este un factor stimulator, nu încurajează angajările. Intrarea în Uniunea Europeană, pe de altă parte, ne obligă să adoptăm directivele europene care se aplică în Europa. Criza economică ne-a arătat cât de vulnerabili suntem cu piaţa muncii prin faptul că avem o greutate în a realiza angajări în România, greutăţi în a avea un al doilea loc de muncă, greutăţi în a avea contracte de muncă pe durată determinată, greutăţi în a putea angaja oameni pentru proiectele europene cu o durată de trei, patru sau cinci ani. Şi noi ce facem? Ne prefacem că acest subiect nu există. Guvernul şi-a asumat responsabilitatea de a veni în faţa dumneavoastră cu această modificare a Codului muncii.

De ce acum? Oricât de mult ar deranja alianţa socialistă, semnele pozitive din economie se înmulţesc. Am reuşit să stabilizăm economia, exporturile au crescut şi, după cum aţi putut vedea din datele existente, România a avut în 2010 cel mai mare volum al exporturilor din ultimii 20 de ani. De asemenea, veniturile bugetare cunosc o evoluţie ascendentă. Am avut o creştere uşoară economică la sfârşitul trimestrului IV. Datele confirmă o evoluţie în acest sens şi în trimestrul I. Cu alte cuvinte, aceste semne încurajatoare există. Acum este momentul să reformăm piaţa muncii, s-o facem mai dinamică, cu posibilitatea de a oferi mai uşor locuri de muncă. Acum, când sectoare întregi ale economiei au început şi se pregătesc să-şi reia dezvoltarea şi vor începe să facă angajări, acum este nevoie de un nou Cod al muncii, care să înlesnească posibilitatea angajatorilor de a face angajări, şi nu s-o limiteze această posibilitate, aşa cum, din nefericire, actualul Cod al muncii după criza economică ne-a demonstrat-o, că este o piedică în momentul de faţă Codul muncii.

Dacă vrem să folosim o comparaţie este exact când după o perioadă de boală organismul începe să se însănătoşească şi ai nevoie să-i administrezi vitamine pentru a se întări şi a merge mai bine. De aceea avem nevoie acum de Codul muncii care va veni, pe de o parte, să aducă mai multe locuri de muncă, să aducă investitori în România care aşteaptă această reformă a muncii şi, pe de altă parte, să permită relansarea economiei şi creşterea economică. De aceea este nevoie acum să apăsăm această pedală a acceleraţiei de a reforma piaţa muncii.

E bine să se ştie că cei care se opun Codului muncii pe care-l promovăm le refuză în fapt posibilitatea de a avea de ales între mai multe oferte de noi locuri de muncă.

În fapt, alianţa socialistă ce le spune românilor? Mai bine să nu aveţi locuri de muncă şi să veniţi la noi, la stat, să întindeţi mâna, să fiţi dependenţi de pomeni electorale. Această schimbare fundamentală de paradigmă pe care Codul muncii o propune, noi vă spunem aşa: un om care are un loc de muncă are cea mai bună formă de protecţie socială cu putinţă, pentru că are asigurări de sănătate, are asigurări de şomaj, are pensia asigurată. Dumneavoastră vă opuneţi flexibilizării pieţei forţei de muncă, vă opuneţi în fapt ca oamenii să poată mai uşor să aibă un al doilea loc de muncă, ca angajatorii să angajeze mai uşor, sperând că în continuare oamenii vor rămâne masă de manevră pentru pomenile electorale pe care să le daţi aşa cum aţi făcut-o de fiecare dată când aţi fost la guvernare şi aţi dus România acolo unde ştim cu toţii în 2008.

De aceea, ne-am asumat acest lucru de a pune capăt unui asemenea gen de politică în România.

Cei care astăzi răspândesc cele mai grozave minciuni despre noul Codul al muncii, mă refer aici în speţă la alianţa socialistă, le refuză tinerilor o şansă în plus pentru găsirea unui loc de muncă, a primului loc de muncă pentru foarte mulţi tineri. Cei care astăzi se opun Codului muncii, şi mă refer la alianţa socialistă, refuză sectorului privat o şansă majoră de dezvoltare prin posibilitatea de a face mai nou şi mai uşor angajări. Cei care se împotrivesc Codului muncii, şi mă refer din nou la alianţa socialistă, nu fac decât să-i defavorizeze pe foarte mulţi români care muncesc, îşi văd de treabă şi au performanţă la locul de muncă.

Codul muncii îi apără pe cei care muncesc corect, le întinde o mână patronilor care nu folosesc munca la negru.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Distinşi autori ai moţiunii,

Nu am văzut o frază în textul moţiunii despre munca la negru. Nu scoateţi un cuvânt. Veţi spune probabil că e bună reglementarea din Codul muncii şi că dacă e bine, e bine. Vreau însă să vă întreb: de ce refuzaţi înlesnirea angajărilor şi cum aveţi pretenţia să se reducă realmente munca la negru dacă nu înlesnim angajările de către angajatori? Pentru că dacă refuzaţi să permiteţi angajatorilor să poată angaja mai uşor, în fapt, ce faceţi? Încurajaţi munca la negru. Îi condamnaţi în continuare pe români să lucreze la negru, fără să aibă securitatea oferită de pensie, şomaj şi asigurare de sănătate.

Viziunea pe care eu şi partenerii de guvernare PDL, UDMR, UNPR şi Grupul minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, propunerea noastră este următoarea: flexibilizăm angajările, dăm posibilitatea să se angajeze mai uşor, să se găsească mai uşor un loc de muncă, dar înăsprim sancţiunile pentru cei care utilizează munca la negru. Şi, cu alte cuvinte, mai mulţi, cetăţeni ai acestei ţări vor avea locuri de muncă şi vor fi protejaţi la pensie, la şomaj şi la sănătate. Aceasta este linia corectă.

Aşa cum am spus, şi văd că doare, dumneavoastră doriţi în continuare ca cetăţenii acestei ţări să fie dependenţi de politicile populiste şi de pomenile electorale pe care să le daţi în campanie.

Nu se mai poate! România este în Uniunea Europeană şi trebuie să recupereze decalajele care o despart. Cu asemenea populisme nu putem fi competitivi.

Dragi colegi,

Haideţi să lucrăm cu materialul clientului, cu moţiunea de cenzură, în continuare. Textul moţiunii de cenzură îl aveţi cu toţii în faţă şi aş vrea s-o întreb pe doamna profesor universitar doctor, doamna rector Andronescu cum se numeşte faptul când copiezi dintr-o parte şi pui în alta şi-ţi asumi dreptul de autor? Şi în Legea educaţiei şi în legile pe care Domnia Sa le-a promovat, era instituţia plagiatului.

Dragi parteneri din opoziţie, pentru că nu vă consider adversari, aş dori să fiţi parteneri într-un act de modernizare a statului român, aţi copiat 76 de prevederi din codul nostru. Cum se numeşte, fraţilor, asta? Alte 6 prevederi sunt similare cu cele existente în codul nostru. Şi pentru ceilalţi care nu ştiu despre ce este vorba, vreau să fac o precizare: uniunea socialistă sau alianţa socialistă, după ce Guvernul şi-a asumat răspunderea, a depus la Parlament un Cod al muncii, în variantă proprie. Ei, în varianta aceasta proprie depusă de alianţa socialistă au preluat, chiar cu virgulă şi cu greşeli uneori, 76 de prevederi din codul nostru. Am încredere că doamna ministru Andronescu vă va face o prelegere despre ce înseamnă plagiatul în actul fundamental.

Mai mult decât atât, paradoxul pe care l-am constatat este următorul: nu numai faptul că au copiat, dar critică în moţiune ceea ce au copiat în textul lor.

Exemple, distinşi colegi. Să mergem la textul moţiunii. La pagina 11, la mărirea perioadei de probă la angajare: şi în textul Guvernului, şi în textul dumneavoastră perioada de probă la angajare s-a majorat de la 30 de zile la 90 de zile pentru funcţiile de execuţie, de la 90 la 120 pentru funcţiile de conducere.

Criticaţi vehement şi înfieraţi această procedură, dar o aveţi la fel, distinşi colegi! Singura nuanţă pe care doriţi să o faceţi este că stabilirea concretă spune să se facă prin contractele colective de muncă aplicabile, dar acceptaţi fără rezerve, şi dumneavoastră, mărirea perioadei de probă.

Să mergem mai departe cu grozăviile. La lit. c), tot de la pagina 11, spuneţi aşa: "Introducerea alin.(5) de la art.49, care, coroborat cu prevederile art.51 alin.(1) şi ale art.56 alin.(1), înseamnă, de fapt, desfacerea contractului de muncă al salariatului pe perioada suspendării acestuia. Şi - atenţie! - aceste măsuri sunt aberante. Atât de aberante sunt, că le-au copiat exact în codul pe care l-au depus ei la Parlament.

Ce să mai înţelegem? Le-aţi copiat şi le spuneţi că sunt aberante. Când sunt aberante? Când scrieţi în moţiune sau când le depuneţi sub semnătura dumneavoastră la Parlament?

Mai mult decât atât, nu aţi înţeles nimic din instituţia suspendării contractului de muncă şi încetarea de drept a contractului de muncă. Cu alte cuvinte, vă miraţi dumneavoastră că în cazul în care o persoană are contractul de muncă suspendat - şi, din nefericire, intervine decesul - normal că este o cauză de încetare de drept a contractului de muncă. În viziunea dumneavoastră, şi morţii ar trebui să lucreze. Asta înseamnă ceea ce dumneavoastră propuneţi prin textul pe care îl criticaţi.

Mai departe, la pagina 13 - prelungirea timpului de muncă zilnic şi săptămânal. Aţi preluat exact acelaşi text şi pe care îl criticaţi. Vorbiţi de sclavagism, dar preluaţi sclavagismul în codul dumneavoastră. Care este adevărata faţă, distinşi autori ai moţiunii? Este o dovadă supremă de demagogie. Şi aici vreau să explic de ce? Şi în varianta depusă de către opoziţie, şi în actualul cod propus se realizează o flexibilizare a ceea ce înseamnă timpul de muncă zilnic şi săptămânal, cu respectarea în integralitate a textului Constituţiei.

Ce ne spune textul Constituţiei? Art.41 alin.(3): "Durata normală a zilei de lucru este în medie de cel mult 8 ore".

Şi în codul actual, şi în codul USL, şi în codul propus se stabileşte foarte clar că durata maximă de lucru pe săptămână este de 40 de ore, plus maximum 8 ore suplimentare - 48 de ore.

Ceea ce noi permitem este ca perioada de referinţă prin care se calculează media celor 48 de ore pe săptămână să fie 4 luni de zile. Toţi sunt de acord cu această procedură, iar prin înţelegerea părţilor, în cazul contractelor, se poate merge la 6 luni sau chiar la 12 luni, dacă există acord. Şi toată lumea este de acord. Dar, pe televiziuni şi declaraţii sforăitoare, toţi afirmă că asta înseamnă sclavagism.

Deci este o minciună, repet, o intoxicare, care doar doreşte să ofere populaţiei informaţii greşite cu privire la Codul muncii. Deci, încă o dată, repet: aceeaşi prevedere este reprodusă identic în ambele coduri.

Punctul D, de la pagina 13: reducerea concediului de odihnă. Exact aceleaşi prevederi pe care le are codul aprobat de Guvern sunt şi în codul dumneavoastră, dar, le înfieraţi cu "mânie proletară". Care este concluzia? Că, la dumneavoastră, în cadrul alianţei socialiste, nu ştiu unii ce fac alţii. Adică, unii au scris textul moţiunii, alţii au promovat codul. Deci nu se putea ca, pe de o parte, să îl promovaţi, iar pe de altă parte să-l criticaţi prin textul moţiunii. Şi şirul acestor exemple, evident, poate continua.

Aş vrea să mai insist asupra unui demers care a fost insuficient explicat: contractul de muncă pe durată determinată. Şi aici observ că această instituţie a contractului de muncă a fost insuficient explicată sau, altfel spus, a fost denaturată de către aceia care au dorit să nu se promoveze actualul Cod al muncii.

În fapt, şi vreau să se reţină exact, contractul de muncă pe durată nedeterminată rămâne regula. Prin excepţie, este posibil să se încheie contracte de muncă pe durată determinată.

S-a putut observa faptul că România deţine în Uniunea Europeană cea mai mică pondere a contractelor de muncă pe durată determinată în ponderea contractelor de muncă. Suntem pe locul 27 în Uniunea Europeană. Asta ce înseamnă? Că este mai greu să-ţi poţi găsi un loc de muncă şi patronii sunt încurajaţi să plătească la negru.

Ce propunem în fapt? Ca durata contractului de muncă pe durată determinată să crească de la 24 de luni la 36 de luni sau să poată merge până la sfârşitul unui contract sau proiect, cu acordul părţilor, dar în nicio situaţie să nu depăşească perioada de 5 ani. Şi - atenţie! - nu 9 ani, cum în mod eronat afirmă alianţa socialistă.

Şi, în sprijinul unui asemenea argument, alianţa socialistă invocă un caz european, cazul Poloniei, spunând: "Vedeţi, o ţară care are, practic, cele mai multe contracte de muncă pe durată determinată are şi o rată mare a şomajului". Fals, distinşi autori de la alianţa socialistă! Polonia şi-a modificat legislaţia muncii în anii 2002 - 2003, când avea un şomaj de 20%. Atunci îl avea. Astăzi, uitaţi-vă în Eurostat, are un şomaj sub 10%. De ce? Pentru că au ştiut să-şi flexibilizeze piaţa forţei de muncă şi am luat măsuri de reforme structurale în economie, ce i-au permis să depăşească mult mai uşor perioada aceasta de criză economică.

Deci exact argumentul pe care dumneavoastră îl folosiţi se întoarce împotriva dumneavoastră, pentru că a fost ţara care a făcut la timpul potrivit măsurile necesare de flexibilizare a pieţei forţei de muncă.

De ce nu invocaţi Germania? Sau nu sunteţi de acord cu ce înseamnă munca în stil german? Pentru că acolo contractele de muncă pe durată determinată au o perioadă chiar până la 8 ani, şi este o piaţă extrem de flexibilă, şi are una dintre cele mai scăzute rate ale şomajului din Uniunea Europeană, pentru că piaţa muncii este flexibilă.

Nu ştiu de ce nu-l invocaţi pe Cristofor Pisarides, laureat al Premiului Nobel pentru economie, în 2010, citat ieri chiar şi de "Ziarul Financiar", care spune, şi citez: "Soluţia pentru crearea de noi locuri de muncă, după revenirea din criză, o reprezintă flexibilizarea pieţei muncii prin folosirea contractelor temporare de muncă, acestea fiind singura modalitate prin care tinerii vor avea acces la piaţa muncii.

În Spania - se spune de către acelaşi laureat al Premiului Nobel - unde rata şomajului în rândul tinerilor a ajuns la maxime istorice de 43%, aproape că nu s-a folosit deloc sau nu s-au folosit deloc contracte temporare de muncă, pe când în Germania, unde există în prezent deficit de forţă de muncă, cel mai scăzut nivel al ratei şomajului, din ultimii 18 ani, a avut cea mai rapidă revenire, pentru că a permis flexibilizarea pieţei muncii prin contracte temporare.

Deci ce vrem în fapt şi noi prin modificarea Codului muncii? Să dăm posibilitate tinerilor să-şi găsească mai uşor un loc de muncă, să dăm posibilitate angajatorilor să-i angajeze mai uşor, şi, cu alte cuvinte, să beneficieze de protecţia socială la pensie, la şomaj sau la sănătate.

Deci, distinşi colegi, încă o dată subliniez: renunţaţi la intoxicările pe care le-aţi făcut, inducând opinia publică în eroare cu privire la modificările de la Codul muncii.

În încheiere, vreau doar să mai spun un singur lucru: acest Cod al muncii va aduce, împreună cu Legea zilierilor, sute de mii de locuri în economia românească. Acest Cod al muncii va aduce pentru angajatori posibilităţi suplimentare de a angaja mai uşor. Acest Cod al muncii va limita munca la negru, prin faptul că cei care o vor mai utiliza, după intrarea lui în vigoare, vor risca sancţiunea penală aspră a amenzii penale sau chiar a închisorii.

Prin acest Cod al muncii, tot mai puţini oameni în această ţară vor sta cu mâna întinsă la pomeni electorale şi ajutoare sociale şi vor avea un loc de muncă sigur, vor avea un loc de muncă din care să-şi protejeze familia şi din care să beneficieze de asigurări de sănătate, de şomaj şi de o pensie la bătrâneţe. Acesta este scopul adevărat al Codului muncii pe care îl propunem şi pentru care motiv vă solicit, distinşi colegi, parteneri din coaliţie, să respingeţi moţiunea de cenzură înaintată de opoziţie.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule prim-ministru.

Intrăm în partea de dezbatere propriu-zisă.

Îl invit să ia cuvântul, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Theodor Paleologu.

Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul preşedinte Victor Ponta. (Aplauze.)

Domnul Theodor Paleologu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă rog să-mi permiteţi să mă adresez, în mod special, colegilor din Partidul Naţional Liberal, pentru că se află, într-adevăr, într-o foarte mare dilemă: o dilemă între strategia şi tactica adoptate de partid în lupta politică, pe de o parte, şi, de cealaltă parte, filozofia liberală, doctrina şi valorile Partidului Naţional Liberal. Este o dilemă, într-adevăr, foarte dificilă... şi, departe de mine gândul de a înfiera, într-un fel, colegii noştri liberali. Este o dilemă, într-adevăr, dificilă, şi mulţi dintre colegii din PDL îşi freacă mâinile, sunt foarte bucuroşi de faptul că aţi adoptat această linie politică. Pentru că îşi spun că în felul acesta nu mai au concurenţă la dreapta.

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Da, este o pleaşcă!

Domnul Theodor Paleologu:

Cum spune colegul Puiu Haşotti, citându-mă, indirect, este într-adevăr o pleaşcă pentru PDL. Strategia adoptată de PNL, în acest moment, este o pleaşcă pentru PDL.

Mulţumesc mult, domnule senator!

Însă eu nu adopt acest punct de vedere. Mie îmi pare foarte rău! Îmi pare foarte rău că în felul acesta zădărniciţi o alternativă, o reală alternativă de dreapta, pe care ar putea-o reprezenta Partidul Naţional Liberal.

De aceea, în mod foarte sincer şi fără gânduri ascunse, vă încurajez să ţineţi cont de caracterul secret al votului la moţiunea de cenzură. Nu vă obligă nimeni să votaţi aşa cum dictează şeful partidului dumneavoastră. (Vociferări; rumoare.)

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Dar dumneavoastră o să votaţi?!

Domnul Ioan Oltean:

Domnule deputat, vă rog să nu mai dialogaţi cu sala.

Şi sala, vă rog să daţi libertatea vorbitorului să-şi exprime punctul de vedere.

Nu răspundeţi provocărilor, vă rog foarte mult.

Domnul Theodor Paleologu:

Doar atât voiam să vă spun, demonstraţi prin votul dumneavoastră că mai sunt liberali în Partidul Naţional Liberal. Şi mai voiam să mă refer la o vorbă a unui bătrân liberal, care, din păcate, nu mai este printre noi, care spunea că, din păcate, în România pluralismul este foarte adesea o pluralitate de PCR-uri. Fiecare partid îşi are bolşevicii lui, şi de aceea vă încurajez pe cei care sunteţi cu adevărat liberali în Partidul Naţional Liberal să votaţi aşa cum vă dictează valorile partidului, nu o strategie de moment. Şi vă spun că va veni vremea unui reviriment din partea dumneavoastră. Şi este foarte important să nu sacrificaţi şansa de mai târziu, de a fi o alternativă de dreapta. Împreună cu noi... sau nu împreună cu noi.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Iată cum funcţionează pluralitatea de acte liberale.

Domnul lider Haşotti cere un drept la replică, pe care i-l ofer cu multă plăcere.

Domnule senator, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Doar câteva secunde, stimaţi colegi.

Nu, domnule Ştirbeţ, distinsul nostru parlamentar, domnul Paleologu ...

Domnule preşedinte, vă rog ...!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Rog colegii de orientări ideologice diferite să respecte orice vorbitor.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Spunea cineva să mă duc la un coleg ... Dumneavoastră duceţi-vă la Michi!.... Ştiţi care dintre ei!

Domnule deputat Paleologu, dumneavoastră ce-aţi făcut acum? Aţi făcut un apel la ce? La vreo colaborare politică între PNL şi PDL? Nu se va face. Şi ştiţi de ce? Că în 2012, chiar dacă am vrea s-o facem, nu o să avem cu cine.

Grupul parlamentar al PNL (din sală):

Bravo! Bravo! Bravo! (Aplauze din partea Uniunii Social-Liberale.)

Domnul Puiu Haşotti:

Şi atitudinea dumneavoastră chiar este penibilă, că veniţi aici, şi purtaţi un nume ilustru, şi vă comportaţi ca Mama Omida!

Mulţumesc.

Domnul Dan Mircea Geoană:

Mulţumesc.

Domnul Paleologu, drept la replică, în continuare.

După aceea, am să invit următorul vorbitor.

Domnul Theodor Paleologu:

Stimaţi colegi,

Nu comentez formulele acestea "penibil, mama Omida"... Îmi pare rău că folosiţi asemenea expresii. Şi nu e nici vorba de colaborare pe moment sau în 2012. Nu. Mă refer la valorile permanente ale liberalismului. Despre asta este vorba! Nu votaţi acum împotriva unui Cod la muncii care este totuşi o măsură liberală.

Din punct de vedere liberal, puteţi să spuneţi că am pus prea multă... că am pus nişte apă în vin, da, asta ... şi eu ştiu foarte bine ce gândesc mulţi dintre dumneavoastră despre Codul muncii. Despre asta este vorba! Nu despre colaborare, nici despre Mama Omida!

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Vezi-ţi de treabă! La revedere!

Domnul Theodor Paleologu:

La revedere!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Vă propun să intrăm în ordinea normală a vorbitorilor, invitându-l la microfon pe domnul preşedinte Victor Ponta, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Se pregăteşte domnul preşedinte Crin Antonescu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule preşedinte, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Victor-Viorel Ponta:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi membri ai Parlamentului care astăzi vă veţi îndeplini îndatoririle de serviciu şi veţi vota... Pe cei care nu votaţi nu cred că este cazul să vă salut, că înţeleg că nu sunteţi aici.

Vreau să încep prin a-i saluta pe cei care astăzi sunt în afara Parlamentului, deşi ar fi trebuit să fie aici, în balcoane, pentru a-i reprezenta cu adevărat pe români. (Se adresează invitaţilor prezenţi în balcoane.)

Vreau să-i salut pe cei care stau şi urmăresc cu speranţă, nu neapărat această dezbatere, ci deznodământul acestor zile. Am ocazia să vorbesc, nu ştiu dacă este neapărat o onoare, după domnul prim-ministru Boc, Domnia Sa spunea că astăzi nu o să vorbim de Codul muncii. Într-un fel, trebuie să-i dau dreptate.

Astăzi, de fapt, ne grăbim noi - cei din opoziţie - să câştigăm o primă competiţie cu domnul Traian Băsescu: cine îl dă primul afară pe Emil Boc. Dacă reuşim noi, astăzi; dacă nu, o să-l dea, mâine, Băsescu afară. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.)

Remarc că pentru noi domnul prim-ministru este pregătit, are cravata mov. Dacă o va purta şi mâine, s-ar putea ca şi domnul Băsescu să fie impresionat şi să-l concedieze poimâine, şi nu mâine.

Dar vreau, totuşi, înainte de a vorbi de Codul muncii, să remarc că este realmente nevoie - şi iată mă trezesc să fiu de acord şi cu domnul Băsescu aici - este nevoie de un alt prim-ministru. Sau, mai bine zis, avem nevoie să avem un prim-ministru.

Cred că repetarea unor vorbe goale - şi nu este o dorinţă de a jigni, ci doar este o asemănare, o comparaţie - ca un papagal, a faptului că tot ieşim din criză şi a faptului că se tot luptă cu alianţa socialistă, domnul Boc cel puternic se luptă cu alianţa socialistă, cred că sunt lucruri care nu ţin de un prim-ministru, nu se explică prin nicio lovitură - nici din cădere, nici de la oul de Paşte - şi cred că domnul Boc, cel pe care mi-l amintesc, în 2004, stând în anticameră la Partidul Socialiştilor Europeni, pentru a fi primit şi dânsul acolo, ar trebui să vorbească mai puţin despre diverse alianţe.

Până la urmă, alianţa pe care domnul Boc s-a bazat până astăzi sau până mâine a fost la fel de sugestiv sau mult mai sugestiv descrisă ca alianţa dintre hoţi şi proşti. Şi cred că să conduci o asemenea alianţă este mult mai degradant decât de a vorbi întotdeauna de alţii, de a vorbi de cei care cred în social-democraţie sau în liberalism. (Rumoare; vociferări.)

Vreau să vă rog... înţeleg că aţi primit 1,3 milioane de lei de la domnul Boc să staţi în bancă, nu să şi înjuraţi. Mai cereţi un supliment de bani pentru colegiul dumneavoastră, ca să acoperiţi şi aceste vociferări.

Vreau să spun că România, în mod sigur, are nevoie de un alt guvern, dar în mod sigur România are nevoie şi de alţi parlamentari, alţi parlamentari care să aibă atâta demnitate încât să se ridice din bancă şi să-şi exprime opţiunea, fie de a susţine Codul domnului Boc, fie de a vota împotrivă. Dar să primeşti bani de la Guvern ca să stai în bancă, să nu-ţi îndeplineşti atribuţiile de serviciu este chiar mai mult decât o umilinţă, pe care sper sincer că cel puţin o parte din cei aflaţi la putere nu o vor accepta. (Rumoare.)

Vreau - ca să nu fiu acuzat şi eu de plagiat - să precizez că dau un citat, şi o să vă precizez imediat şi din cine este citatul. Cei de la presă l-au dat deja, dar aş vrea să-l audă toţi românii. Aş vrea să-i văd faţa domnului Boc, când se va întoarce, sigur, că acum dânsul nu este, ca de obicei, şi a celor care-l susţin. Ia uitaţi ce spunea domnul Boc: "Potrivit Constituţiei, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi organul suprem. Acest text constituţional a devenit o normă de recomandare pentru Guvern. Asistăm la o sfidare fără precedent a rolului legislativului ca factor de control şi legiferare în România". Mai spunea domnul Boc - mă rog, când zice bine trebuie să-l lăudăm - "Sustragerea de la dezbaterea parlamentară a celor mai importante legi care afectează viaţa publică şi viaţa cetăţenilor este condamnabilă. Codul muncii, poate cea mai importantă lege a democraţiei din România, a fost promovat prin angajarea răspunderii Guvernului, procedură ce nu permite dezbaterea şi amendarea legii".

Şi, mai spune domnul Boc, în 2003, pe vremea când, probabil, încă avea dreptul să gândească cu propria-i minte: "Parlamentul a devenit anexa Guvernului, fiind utilizat doar ca un decor, pentru a legitima acţiunile şi practicile Guvernului României".

Stimaţi colegi care astăzi sunteţi anexa Guvernului, ca să citez din domnul Boc, poate veţi avea, în ultimul moment, demnitatea să vă ridicaţi din bănci şi să vă încălcaţi statutul de anexă, pe care Traian Băsescu, Emil Boc, Elena Udrea şi toţi ceilalţi vi l-au conferit în această perioadă.

Mai spunea domnul Boc: "Palatul Victoria declară război deschis Palatului Parlamentului. Atacul la adresa Parlamentului este un atac la adresa democraţiei". Mă rog, faptul că oamenii involuează şi că la 8 ani după... gândeşti mult mai puţin decât o făceai în 2003 este ceva ce ţine de Guvernul actual, dar este ceva ce ţine, din păcate, de faptul că România, în acest moment, are nevoie, într-adevăr, de un alt Guvern, şi România în acest moment are nevoie de un alt Parlament.

Vreau, din acest punct de vedere, pentru că se pare că am ajuns în situaţia în care puterea se ocupă doar cu critica opoziţiei, să îmi asum, în numele opoziţiei, un proiect pe care îl vom pune în practică, de modificare a Constituţiei, prin care procedura angajării răspunderii să fie drastic limitată, şi Emil Boc să rămână în istoria constituţională a României ca exemplu negativ, care ne-a făcut să modificăm o prevedere constituţională pentru a nu se abuza de ea.

În al doilea rând, şi mă întorc la ceea ce spuneam, un Cod al muncii ar trebui să fie adoptat de parlamentari care gândesc şi care îşi fac datoria faţă de propriul electorat.

Vreau să citez, din nou, ca să nu fiu acuzat de plagiat. Deschid ghilimelele: "De câte ori apare câte o moţiune de cenzură, Guvernul are grijă de cei care îl sprijină. Şi UNPR se consideră un factor de stabilitate. Dacă UNPR-ul nu ar fi votat cu Guvernul, se prăbuşea demult. Şi atunci încearcă şi ei să ne fie recunoscători: ne-au dat 1,3 milioane de lei. Culmea este că s-au ţinut de cuvânt. Data trecută, la fel ne-au dat, aşa încât o să-i susţinem şi de data asta". Domnul senator Cibu - Brăila.

Îl felicit pentru cinste. Nu mă aşteptam să găsesc cinste şi onoare tocmai la partidul acela format fără cinste şi fără onoare. Dar măcar omul a zis: "Ne-au dat 1,3 milioane de lei". Şi mi-a mai plăcut ceva la domnul Cibu: "Culmea este că s-au ţinut de cuvânt".

Deci iată că domnul Boc se poate ţine de cuvânt, uneori.

Mai vreau să spun cine nu se va ridica din bancă, astăzi, sau poate se ridică. Am în faţă un angajament comun, semnat de Uniunea Naţională pentru Progresul României, care susţine Guvernul Boc, şi Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România.

Ia auziţi ce se scrie aici: "Prin actualul angajament, convenim să sprijinim împreună atingerea obiectivelor sociale prevăzute mai jos: revenirea salariilor în domeniul bugetar la nivelul existent la 30 iunie; modernizarea Codului muncii şi a legislaţiei în domeniul relaţiilor de muncă, în concordanţă cu legislaţia Uniunii Europene; nu vor fi acceptate modificări care să afecteze drepturile salariaţilor cu privire la asocierea în sindicat, negocierea colectivă la nivel naţional sectorial".

Ştiţi cine a semnat? Ştiţi, da? Dar totuşi să vă spun: domnul Gabriel Oprea şi domnul Marian Sârbu. Sunt convins că cei doi, astăzi, se vor ridica - unul din banca ministerială, altul din banca de parlamentar - şi vor vota alături de noi pentru a-şi ţine cuvântul faţă de cei din sindicate, acolo unde şi-au angajat răspunderea.

Ceea ce eu vreau să mă angajez, nu în numele domnului Oprea sau al domnului Sârbu - foşti colegi ai noştri -, ci în numele Uniunii Social-Liberale, este faptul că proiectul de modificare a Codului muncii, proiect elaborat împreună cu sindicatele şi cu patronatele din această ţară, va fi adoptat la momentul la care vom avea majoritatea necesară şi va fi pus în practică pentru a avea, într-adevăr, o piaţă a muncii nu doar mai flexibilă, dar corectă, atât faţă de angajator, cât şi faţă de angajaţi.

Mai vreau să vă spun cine va sta astăzi în bancă, şi nu este, în niciun caz, un atac de tip naţionalist. Cred foarte tare în drepturile minorităţilor, cred foarte tare în echilibru. Dar cred că domnul Boc şi cred că toţi miniştrii domnului Boc, inclusiv cei de la UDMR, ar trebui astăzi să se ridice din bancă şi să spună că declaraţiile de alaltăieri ale lui Viktor Orbán, primul-ministru al Ungariei - care spune că Ardealul să fie cum a fost odată şi că Ardealul a fost luat de la noi de ţările şi puterile care au avut un scop foarte bine definit - ar trebui să fie condamnate de Parlamentul României, în ansamblu, şi de Guvernul României, atunci când vom avea un guvern. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Iar faptul că Victor Orbán este ultimul şi singurul prieten al lui Traian Băsescu ar trebui să nu ne facă să uităm că trăim cu toţii în această ţară şi că atunci când un prim-ministru, al oricărei ţări, nu neapărat Ungaria, vine şi susţine lucruri împotriva noastră, ca ţară şi ca naţiune, dacă România ar avea un preşedinte, şi un prim-ministru, şi un Parlament, ar lua atitudine faţă de aceste lucruri.

Mai vreau să mai spun că avem nevoie de un Parlament nou, pentru că niciodată până acum oamenii nu au cerut mai mult parlamentarilor lor: ridicaţi-vă din bănci, reprezentaţi-ne, asumaţi-vă, fie că susţineţi Codul Boc, fie că nu îl susţineţi, dar faceţi-vă datoria faţă de noi!

Şi atunci vreau eu să-mi iau angajamentul, în numele nu doar al opoziţiei actuale, ci în numele celor care aşteaptă ca parlamentarii puterii să-şi facă datoria, vreau să-mi iau angajamentul că nu doar Emil Boc sau Traian Băsescu, toţi cei care aţi încălcat legea şi toţi cei care îi sprijiniţi pe Traian Băsescu şi pe Emil Boc să încalce legea veţi fi la fel de vinovaţi şi ar trebui să răspundeţi în faţa legii, ca şi Traian Băsescu şi Emil Boc. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Mai vreau să spun un singur lucru. La ultima moţiune de cenzură, un fapt aproape tragic s-a întâmplat în Parlament. Am ajuns să avem aceste balcoane goale, pentru ca un român, indiferent cine este acela, să nu protesteze împotriva măsurilor aberante ale Guvernului Boc.

Cred că pentru noi toţi, ca ţară, dacă astăzi la balcon ar sta Guvernul Boc şi dacă Guvernul Boc şi primul-ministru Boc ar avea în al 13-lea ceas o fărâmă din demnitatea pe care a avut-o Adrian Sobaru, ar putea să ne salveze pe toţi de un rău mai mare.

Vreau să spun că îmi doresc astăzi, în numele românilor, să-l schimbăm noi pe Emil Boc, înainte ca Traian Băsescu să o facă.

Vă mulţumesc şi succes! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Ponta.

Îl invit la microfonul plenului reunit al Parlamentului pe domnul preşedinte Crin Antonescu. Se pregăteşte, din partea Grupului UDMR, domnul senator Álmos Albert.

Domnule preşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnilor miniştri,

Ştiu că vă plac şi ne plac mai curând discursurile polemice şi vesele şi, din păcate, intervenţia de azi a primului-ministru şi intervenţia primului vorbitor din arcul guvernamental ne-ar fi dat suficiente motive. Eu n-am însă dispoziţia necesară pentru a mai râde încă o dată, pentru că râdem a pagubă.

Sigur că l-am putea întreba pe primul-ministru dacă e aşa de sigur că moţiunea n-are nicio şansă din cauză că e prost redactată, e populistă etc., etc., de ce nu-şi lasă propriii parlamentari să voteze?

Sigur că am putea să speculăm, să ne închipuim de ce primul-ministru al ţării nu reuşeşte să ţină minte numele unei formaţiuni, unei alianţe politice din ţara sa, din Parlament şi repetă într-una alianţa socialistă...

Sigur că am putea să discutăm cu domnul deputat Paleologu despre valori eterne sau liberale sau şi una, şi alta.

Numai că, domnule prim-ministru, domnilor din majoritate, e un lucru care cred că e de natură să ne indispună pe toţi.

Dumneavoastră remarcaţi că pe un subiect cum e guvernarea ţării şi pe un subiect anume foarte particular, cum e Codul muncii, pe primul-ministru îl interesează să polemizeze pe seama numelui unei construcţii politice, pe primul vorbitor al celui mai mare partid din arcul de guvernare îl interesează situaţia ideologică a unui partid din opoziţie... Chiar pe niciunul dintre dumneavoastră nu vă interesează nu neapărat oamenii de afară, despre care ştiu şi eu, credeţi că sunt nişte oameni răi, manipulaţi de nişte oameni şi mai răi, dar situaţia milioanelor de români pe care astăzi îi guvernaţi şi cărora le veţi aplica acest Cod al muncii, aşa cum le-aţi aplicat, tot prin asumarea, angajarea răspunderii şi tăierile salariale, nesăbuite, ineficiente şi nedrepte, cărora le aplicaţi şi Legea educaţiei, cărora le aplicaţi şi Legea pensiilor... Chiar nu vă interesează acest lucru măcar atât cât vă interesează dacă Partidul Naţional Liberal respectă valorile eterne ale domnului Paleologu şi ale altor înaintaşi?!

Oare chiar nu vă interesează lucrul acesta deloc? Nu vă interesează, domnule prim-ministru, acest lucru mai mult decât că pe noi ne cheamă alianţă sau uniune socialistă sau nesocialistă?!

Vorbiţi des şi cu poftă şi despre socialism, şi despre populism. Despre socialism aţi mai vorbit şi altă dată, când eraţi foarte, foarte tânăr, tot cu poftă, dar nu în glumă. Despre populism aţi deprins - dresorul e prestigios -, aţi deprins repede şi bine să vorbiţi mai recent.

Eu cred că are dreptul să vorbească despre populism şi să acuze populismul doar cineva care nu a minţit atât de neruşinat în repetate rânduri în campanie electorală, doar cineva care nu conduce un Guvern sau un partid ai cărui membri, asociaţi, clienţi s-au îmbuibat şi se îmbuibă cu neruşinare din banii publici ai ţării pe care o guvernaţi.

Am pretenţia că despre populism poate vorbi şi chiar trebuie să vorbească foarte critic cineva care are o minimă sensibilitate, cineva care într-o ţară de oameni din ce în ce mai trişti nu râde într-una ca prostul! Şi nu-l am în vedere aici doar pe primul-ministru Traian Băsescu, îl am în vedere chiar şi pe primul-ministru Emil Boc. Aceşti oameni râd extraordinar de des în ultima vreme! (Aplauze din partea opoziţiei.) Sunt foarte veseli! Ne anunţă cine va câştiga congresul Partidului Democrat, cum s-a îndepărtat Partidul Naţional Liberal de dreapta credinţă şi cum o să se piardă, cum trebuie să candideze sau nu Cezar Preda la Congresul PDL. Ne anunţă toate aceste lucruri, cu zâmbetul pe buze, boxerii sunt bine hrăniţi, sunt veseli şi chiar nu au niciun dram de solidaritate, de preocupare sau, creştineşte să vă spun, de milă pentru foarte, foarte mulţi compatrioţi din ce în ce mai trişti?! Sigur că e vina lor! Sigur că zice domnul Botiş: "Nu se ridică şi nu muncesc!". Sigur că după mintea dumneavoastră sunt toţi nişte beţivi, nişte leneşi, nişte socialişti! Sigur, dar chiar şi aşa, puţină milă, pentru că sunt compatrioţii dumneavoastră, pe care îi reprezentaţi!

Eu nu am nici obligaţia şi nici dorinţa să vă explic, domnule Paleologu sau domnule Boc, ce e cu liberalismul, cum îl înţelegem noi, pentru că nu acesta este subiectul zilei, pentru că nu sunteţi în niciun fel instanţă, ca să vă explicăm noi sau să ne explicăm noi în faţa dumneavoastră, dar ceea ce vă spun este că de la dreapta sau de la stânga, de la liberali, de la populişti, de la socialişti, de unde vreţi să privim, până la urmă, politica este o activitate legitimată de către oameni şi destinată oamenilor. Că ai mijloace de dreapta, că ai mijloace de stânga, până la urmă faci această politică în numele oamenilor şi pentru oameni.

Să vă povestesc despre minimul dialog social care trebuia să existe măcar în această materie, Codul muncii?

Să vă spun încă o dată că ceea ce era obligaţia dumneavoastră să faceţi am făcut noi, opoziţia, aceasta, cum vreţi s-o numiţi, şi anume de a aduce la masă sindicatele, acestea care sunt, ştiu că nu vă plac, patronatele, reprezentanţii mediului de afaceri... Noi, cum, necum, i-am adus la masă pe toţi. Noi am venit azi cu o moţiune de cenzură, aşa cum e ea, marfa clientului, cum spuneţi, poate cu multe erori, poate cu imperfecţiuni, dar am venit în numele unor oameni. Ştim foarte bine pe cine reprezentăm aici, sub semnătură!

În numele cui veniţi dumneavoastră, domnule prim-ministru, cu ideologii dumneavoastră, cu şmecherii dumneavoastră de toate culorile, pentru că eu n-am vorbit niciodată de componenţa ideologică a alianţei dumneavoastră. În numele cui veniţi atât de vesel aici?! În numele angajatorilor? În numele mediului de afaceri? În numele angajaţilor? În numele efigiei spânzurate a lui Avram Iancu, în legătură cu care nu vreţi să ştiţi nimic şi nu daţi doi bani, ca să nu vă deranjaţi, să nu vă supăraţi noul stăpân, care nu mai e Traian Băsescu, ci e Viktor Orbán? (Aplauze din partea opoziţiei.)

În numele cui îmi ceri socoteală, domnule Paleologu, mie, colegilor mei, despre liberalism, socialism sau altceva?! În numele cui?!

Eu cred că moţiunea de astăzi nu se leagă doar de Codul muncii. E încă o dată, cu o forţă în plus, care se va reflecta sau nu, probabil că nu, în aritmetica acestei majorităţi parlamentare care nu mai are decât o singură grijă: să nu se mai arunce cineva de la balcon, în prezenţa dumneavoastră, ca să nu vă deranjeze, ca să nu vă indispună... Acasă la ei pot să se arunce, dacă sunt leneşi, dacă sunt beţivi! Ei nu sunt în grija dumneavoastră! În grija dumneavoastră sunt cei o mână de oameni prosperi care fură cu tenacitate banul public de când se ştiu, şi cea mai mare parte a lor sub orice Guvern! (Aplauze din partea opoziţiei.)

O să votăm, o să ne facem datoria faţă de cei care sau împreună cu care de această dată am redactat, am iniţiat şi susţinem această moţiune. O să vă faceţi datoria dumneavoastră, cei din majoritate, şi de această dată şi veţi rămâne în bănci, pentru că nu aveţi voie să vă ridicaţi din bănci, vă veţi face datoria faţă de cei care vă plătesc pe sub mână, vă susţin politic pe sub mână şi faţă de care ştiţi să daţi socoteală, nu la vedere, aşa cum e în democraţie.

Sigur că o să tăceţi mâlc, domnule preşedinte Băsescu, domnule prim-ministru, domnule ministru de interne, orice s-ar întâmpla... şi dacă mâine vine domnul Viktor Orbán şi ne spune cât ne mai rămâne din ţara aceasta şi ne spune câte cetăţenii trebuie să avem şi ne spune când să vorbim, când să tăcem, poate trebuie să mai tăcem încă 1.000 de ani, sigur că nu veţi avea curaj nici dumneavoastră, nici viteazul domn Băsescu! Aveţi curaj, în schimb, să ne cereţi socoteală privitor la liberalism. Oare de ce, domnule Boc?! Numai pentru că aţi avut un dialog social fructuos şi aţi primit şi o binecuvântare din partea domnului Patriciu sau a domnului Cartianu? E cam puţin, credeţi-mă! E cam puţin şi pentru poziţia dumneavoastră de prim-ministru, e cam puţin şi pentru ideea de dreapta, e cam puţin şi pentru ideea de liberalism!

Poate că astăzi moţiunea de cenzură nu va trece. Poate că şi mâine Traian Băsescu vă va mai lăsa să fiţi prim-ministru. Mai devreme sau mai târziu însă dumneavoastră veţi pleca şi veţi pleca definitiv, pentru că înjosiţi, batjocoriţi această ţară, cea mai mare parte dintre oamenii ei şi o faceţi, domnilor, cu nesimţire, cu zâmbetul pe buze! Această nesimţire mă indispune şi ea m-a făcut ca de această dată să nu glumim odată în plus pe seama faptului că, între altele, sunteţi îngrozitor de caraghioşi! (Aplauze din partea opoziţiei.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului preşedinte Crin Antonescu.

Un drept la replică din partea domnului Paleologu.

Se pregăteşte domnul senator Álmos Albert.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Theodor Paleologu:

Domnule preşedinte Antonescu, vă mulţumesc mult că m-aţi citat de atâtea ori şi vă mulţumesc că nu m-aţi comparat cu Mama Omida, aşa cum a făcut-o distinsul dumneavoastră coleg. Este normal ca Partidul Naţional Liberal - aţi intrat într-o logică de confruntare cu preşedintele şi Guvernul - să voteze câte moţiuni de cenzură pofteşte împotriva Guvernului! E normal. Dar sunt două chestiuni importante: impozitele şi Codul muncii.

Încă din 2004, 2005, de pe vremea domnului prim-ministru Popescu-Tăriceanu, vorbeam şi se vorbea în Partidul Naţional Liberal despre reforma Codului muncii. Despre aceasta este vorba, nu despre nenumărate valori permanente ale liberalismului, ci despre două chestiuni esenţiale. Nu aruncaţi peste bord chestiuni atât de importante şi pentru noi, şi pentru dumneavoastră!

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc mult.

Îl invit în continuare la microfonul plenului reunit pe domnul senator Álmos Albert. Se pregăteşte domnul deputat Marian Sârbu, din partea grupului senatorilor şi deputaţilor independenţi.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Álmos Albert:

Stimate domnule preşedinte,

Domnule vicepreşedinte,

Domnule prim-ministru,

Membri ai Guvernului,

Stimate colege,

Stimaţi colegi deputaţi şi senatori,

Eu încă de la început vreau să precizez faptul că doresc să mă refer doar la acea parte a moţiunii de cenzură care vizează direct noul Cod al muncii, adoptat prin asumarea răspunderii din partea Guvernului.

Precizez acest lucru pentru că marea parte a textului, aşa cum s-a mai amintit aici, nu se referă la această lege, la acest text. S-a depus această moţiune de cenzură pentru că opoziţia are obligaţia să facă acest lucru, însă eu simt şi opoziţie faţă de reforma statului.

Da, este greu de acceptat orice modificare, orice reformă şi înţeleg că este mai comod de mers pe o cărare bătută, dar subliniez, îngustă, şi astăzi, cred, nepotrivită. Chiar ieri am comemorat un astfel de moment reformist, la care pe vremuri s-au raliat şi mari gânditori români, ca Gheorghe Bariţiu sau Nicolae Bălcescu şi mulţi alţii. Formaţiunea noastră politică, Uniunea Democrată Maghiară din România, este de partea reformei.

Stimaţi colegi, trebuie să recunoaştem că flexibilizarea şi adaptarea relaţiilor de muncă la relaţiile socioeconomice actuale, în raport cu evoluţia pieţei muncii, care în contextul crizei economice întâmpină numeroase dificultăţi, este apreciată ca oportună şi necesară.

Un Cod al muncii, ca act fundamental care reglementează relaţiile de muncă din România, trebuie să reflecte realitatea economică în cadrul căreia se manifestă aceste relaţii şi în acelaşi timp să răspundă necesităţilor pieţei muncii, în contextul crizei actuale.

Admitem o flexibilizare a pieţei muncii, în interesul creşterii productivităţii, a revigorării economiei româneşti, a creşterii competitivităţii acesteia, a ieşirii cât mai grabnice din criză, precum şi armonizarea prevederilor Codului muncii cu Directivele europene şi Convenţiile Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Ţinem să precizăm că modificările Codului muncii trebuie să fie de aşa natură să nu dea posibilitatea abuzurilor din partea angajatorilor, a concedierilor colective excesive şi să nu pericliteze siguranţa pe piaţa muncii a angajaţilor şi pacea socială în România, mai ales.

Ţin să vă subliniez că dintr-o populaţie activă de peste 10 milioane de cetăţeni numai 4,2 milioane lucrează legal, din care aproape 1,3 milioane în instituţii bugetare, iar alţi 1,7 milioane muncesc la negru. Ceilalţi fie lucrează în străinătate, fie trăiesc din diverse forme de ajutor social.

Aceasta este realitatea socioeconomică, ce a arătat că de la intrarea în vigoare a ultimelor modificări ale Codului muncii acestea nu au constituit un stimulent al dezvoltării economiei naţionale, deoarece a creat o oarecare rigiditate relaţiilor de muncă, fapt care a avut influenţe negative asupra mediului de afaceri şi mai ales asupra capacităţii acestuia de a se dezvolta.

În perioada ultimelor două luni am avut ocazia de a participa în numeroase cazuri la discuţii pe marginea modificării Codului muncii, între reprezentanţii sindicatelor, ale patronatelor, membrii Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale cu primul-ministru şi parlamentarii.

Trebuie să spun că, în urma acestor discuţii, 80, 85 sau chiar 90% din propunerile formulate au fost introduse în propunerea formulată de Guvern, desigur, cu unele modificări acceptate în urma dialogului între toate părţile.

Am consultat organizaţii ale întreprinzătorilor care semnalau deficienţe ale vechiului Cod al muncii, ca, de exemplu, obligarea angajatorului de a informa periodic angajaţii asupra situaţiei şi strategiei financiare a societăţii sau stabilirea normelor de producţie doar cu acordul sindicatului, sau imposibilitatea sancţionării angajatului când lipseşte nemotivat de la locul de muncă, prevederi pe care şi eu, şi cred că şi dumneavoastră susţineţi că trebuie modificate sau eliminate.

Am concluzionat că în cazul a două mari principii nu s-a ajuns la înţelegere, cum ar fi problema menţinerii sau eliminării contractului colectiv de muncă la nivel naţional, precum şi problematica concedierilor colective de muncă în cazul reducerii activităţii societăţilor.

În al doilea caz, soluţia de compromis constă în faptul că dacă activitatea societăţii se reia într-o perioadă de 45 de zile, foştii angajaţi, dacă vor, trebuie reangajaţi, iar în primul caz s-a adoptat practica europeană, adică contractele colective de muncă vor exista la nivel de ramură, care vor fi reglementate de legi speciale.

În concluzie, Uniunea Democrată Maghiară din România nu susţine moţiunea de cenzură prezentată.

Mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc şi eu, domnule senator.

Îl invit pe domnul deputat Marian Sârbu, reprezentând grupul deputaţilor şi senatorilor independenţi. Se pregăteşte, în continuare, din partea Grupului PDL, domnul Başa Petru.

Domnule ministru, vă rog.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi reprezentanţi ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

Uniunea Naţională pentru Progresul României nu doreşte să intre într-o polemică de natură ideologică sau emoţională. Şi aceasta dintr-un motiv foarte simplu, Codul muncii este un act normativ de o importanţă covârşitoare pentru un număr impresionant de oameni şi atunci argumentele raţionale, argumentele pe text, argumentele juridice cred că ar trebui să prevaleze în faţa argumentelor de natură strict politică.

Ceea ce auzim, din momentul în care s-a declanşat dezbaterea pe Codul muncii, nu este altceva decât o întrecere între stereotipuri, între clişee pe care cei care, fireşte, nu sunt mulţumiţi de felul în care este gestionată România în acest moment, încearcă să le folosească dintr-un motiv simplu: doar pentru a critica, şi nu pentru a aduce mereu un singur element constructiv.

Vreau să ies din această logică şi, în numele Uniunii Naţionale pentru Progresul României, să vă răspund la câteva argumente, să vă spun câteva argumente absolut necesare pentru a justifica poziţia noastră politică în legătură cu acest nou Cod al muncii, cu modificările, de fapt, la Codul muncii actual.

Mai întâi, dacă era nevoie de modificarea Codului muncii? În afară de argumentele tot spuse, legate de nevoia de flexibilitate, de nevoia de competitivitate în plus a ţării noastre, în raport cu alte pieţe, în afară de aceste argumente care au fost vehiculate în perioada aceasta mai există un argument care ţine chiar de partenerii sociali: nevoia de îmbunătăţire şi de modernizare a Codului muncii a pornit chiar din momentul în care partenerii sociali s-au aşezat la masă. A fost iniţial un început de dialog social, un dialog social la care într-adevăr actualul Guvern, este adevărat, nu excelează. Nu întâmplător dialogul social s-a mutat la un moment dat de la Ministerul Muncii, acolo unde îşi are în mod firesc sediul, la nivelul Guvernului, acolo unde, în mod nefiresc, au continuat dezbaterile.

Dar, e adevărat, nu a existat un dialog social suficient pentru ca acest text să poată fi, fără niciun fel de problemă, asumat, angajat în Parlament.

Ei, bine, în mod evident era necesară şi UNPR-ul crede acest lucru, că era necesară îmbunătăţirea Codului muncii, că era necesară modernizarea acestui act normativ.

Apoi, de ce prin angajarea răspunderii? Şi aici vreau să mă depărtez de argumentele tot de natură politică, cele legate de faptul că şi în 2003 Guvernul de atunci şi-a angajat răspunderea în Parlament pe acest Cod al muncii, aflat încă în vigoare sau de faptul că nevoia de rapiditate a intrării în vigoare, forţează Guvernul să apeleze la acest angajament.

Eu spun un lucru mult mai important din punct de vedere politic, pentru că angajarea răspunderii Guvernului în Parlament este chiar un angajament politic. Ceea ce ne-a determinat să fim de acord cu acest mod de asumare este angajamentul strict al Guvernului, şi anume s-a vorbit foarte clar despre apariţia, în urma intrării în vigoare a noului Cod al muncii, a acestor modificări la Codul muncii a circa 200 de mii de locuri de muncă. S-a vorbit şi se ştie că în acest moment circa 1.600.000 de locuri de muncă acţionează în economia gri sau neagră în societatea românească. Fireşte, nu suntem atât de naivi sau de optimişti să credem că argumentele domnului Botiş sunt întotdeauna de necontestat. Nu putem aştepta ca la sfârşitul anului să avem 1.600.000 de locuri de muncă scoase din economia neagră, la care să se adauge încă 200.000 de noi locuri de muncă, aşa cum a promis Guvernul. Dar este un angajament politic.

Nimeni, în opinia noastră, nu are dreptul să conteste dreptului Guvernului de a avea acest optimism, poate exagerat, dar nici cu pesimismul excesiv al opoziţiei nu putem fi de acord.

Cine ar fi crezut acum un an sau poate mai puţin, când au început măsurile de austeritate, că vom putea discuta în primele luni ale acestui an de o creştere economică? Cine ar fi putut gândi acum un an că în a doua lună a anului 2011 putem vorbi de excedent comercial în România?

Stimaţi colegi, acestea par acum lucruri normale, dar acum un an, când ele au fost cumva anticipate de actualul Guvern, ele păreau simple aberaţii.

Ei bine, un alt argument pentru care suntem de acord cu angajarea răspunderii în Parlament este nevoia ca, pe baza creşterii numărului de locuri de muncă, să putem diminua contribuţiile de asigurări sociale pentru a face locul de muncă mai ieftin în România, pentru a putea crea din ce în ce mai multe locuri de muncă. De ce? E simplu. Codul muncii poate să aibă efecte pozitive şi în ceea ce priveşte fondul de pensii. Evident că nu ne putem aştepta ca la sfârşitul anului să putem avea un excedent al fondului de pensii. Dar putem spera.

Nimeni nu poate, repet, să ia dreptul Guvernului de a-şi asuma politic aceste angajamente. Deci nu ideile legate de forma în care apare un act normativ, ci efectele pe care acesta le va produce reprezintă esenţa angajării răspunderii în Parlament.

Dincolo de aceste elemente, să spunem, de natură generală şi politică, pe text... şi aici eu mă bucur că domnul Ponta a început să citească texte, documente politice şi de natură socială. Numai că este insuficient doar să le citeşti. Este important să le înţelegi şi să le faci înţelese şi de ceilalţi. Este adevărat, am semnat cu CNSLR Frăţia un angajament comun, pe care l-am respectat. Şi vă spun şi în acest moment despre ce este vorba. Sunt trei elemente fundamentale care se regăsesc în felul în care Guvernul modifică astăzi Codul muncii. Prima se referă la preponderenţa contractului individual de muncă pe piaţa muncii, contractul individual de muncă pe durată nedeterminată. Acesta rămâne baza şi acesta a fost angajamentul nostru în faţa sindicatelor în ceea ce priveşte contractul individual de muncă.

Am obţinut, de asemenea, garanţii în ceea ce priveşte prioritatea celor care au fost disponibilizaţi la reangajare în cazul disponibilizările colective. Şi în final - şi aici este marea manipulare la care s-au dedat foarte mulţi dintre cei care cu siguranţă nu au citit textul acestui Cod al muncii -, negocierile colective nu dispar în niciun caz din garanţiile juridice. Legea nr.130 privind contractul colectiv de muncă la nivel naţional nu este afectată şi noul Cod al dialogului social, care, cu siguranţă, va veni în dezbatere, probabil în toamna următoare, va fi decisiv pentru rolul şi locul sindicatelor în societate, pentru rolul şi locul dialogului social.

Vreau să vă spun că, în timp ce alţii, în relaţiile cu sindicatele, nu sunt tentaţi decât de dorinţa de a le prelua voturile, UNPR este interesat în a apăra drepturile sindicatelor. Şi am făcut-o inclusiv prin acordul despre care vorbea domnul Ponta.

Şi, în încheiere, vreau să vă spun că este foarte posibil ca cei 40 de mii de sindicalişti care au lipsit astăzi la apel din Piaţa Constituţiei să fi înţeles cu adevărat demersul UNPR pentru apărarea acestor drepturi. E adevărat, e un moment delicat pentru mişcarea sindicală. E nevoie ca în actele normative ulterioare - şi mă refer la Legea sindicatelor, mă refer la Legea contractelor colective de muncă, mă refer la Legea conflictelor colective de muncă - drepturile acestora să fie în continuare garantate juridic. Dar în acest moment acestea, prin modificările de astăzi, nu sunt atinse. Şi cred că foarte mulţi dintre sindicaliştii de bună-credinţă au înţeles acest lucru. Noi l-am înţeles şi, pentru acest motiv, nu vom vota în favoarea moţiunii de cenzură depuse de opoziţie.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului deputat Sârbu.

Îl invit la microfon pe domnul senator Petru Başa, reprezentând Grupurile PDL, preşedintele comisiei de resort din Senatul României.

Domnule senator, vă rog.

Domnul Petru Başa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Doamnelor şi domnilor,

Ca un răspuns la moţiunea pe care am ascultat-o mai devreme, aş intitula această moţiune sau aş da o denumire... ca ea ar fi un gest simbolic, un joc de imagine şi un teatru absurd. Şi vă şi explic de ce.

Înainte de a vă argumenta de ce moţiunea la care facem referire se dovedeşte a se constitui într-un gest simbolic, asumat în această formă chiar de către iniţiatorii ei, vă reamintesc că rolul opoziţiei într-un stat democratic este de a veghea asupra intereselor tuturor cetăţenilor, deci asupra interesului general.

Pentru aceasta însă, dragi colegi din opoziţie, ar trebui ca interesul naţional să primeze interesului personal în acţiunile pe care le întreprindeţi. Acţiunile opoziţiei se dovedesc însă a fi centrate pe un activism politic bazat şi acesta pe dezvoltare personală, pe interes particular şi nu coincid cu priorităţile şi nevoile societăţii româneşti în ansamblul ei.

Nu trebuie să trăim doar cu ziua de astăzi, ci trebuie să privim în perspectivă, pentru că avem experienţă şi din trecut, când unii, nefundamentat şi nedurabil, au aprobat, tergiversat sau chiar au blocat iniţiative, iar efectele măsurilor aplicate în interes individual sub masca celui naţional se resimt chiar şi astăzi.

Dragi colegi, interesul naţional nu are culoare politică.

Clasa politică nu trebuie să fie caracterizată însă nici de imobilism, nici de lipsă de curaj în luarea unor decizii, în asumarea răspunderii.

Orice societate are nevoie de dezvoltare şi de acţiune, nu doar de discursuri şi analize. Poate că societăţii i-ar fi chiar mai utilă gestionarea timpului ocupat de sfera politică zi de zi pe ecranele de televiziune, vorbind de valori ca solidaritate, dialog social, de măsuri de ieşire a ţării din criză, de situaţia grea privind plata pensiilor, pentru realizarea unor acţiuni şi iniţiative cu viabilitate pentru îndeplinirea idealurilor formulate în disertaţiile de vizibilitate politică.

Nu voi intra în detalii privind centrarea acţiunilor unora pentru propria imagine prin acţiuni mediatice sau de alt tip, axate pe principiul scopul scuză mijloacele. Dar, în contextul în care în ultima perioadă constatăm că afirmarea cea mai plenară a opoziţiei se manifestă prin a critica doar de dragul de a critica, vă reamintesc, dragi colegi din opoziţie, câţi mai sunteţi în sală, că rolul, dacă nu legal, măcar moral, este de a critica măsurile proaste, greşelile, şi nu iniţiativele legislative a căror oportunitate şi necesitate de implementare o recunoaşteţi şi dumneavoastră.

Nu înţeleg, cel puţin eu, personal, de ce în România, când cineva îşi asumă rolul real în politică şi faţă de cetăţenii care l-au ales, acuzaţiile apar asemenea unui tir. Mai mult, vă prezint semnificaţia cuvântului "critică", pe care ar trebui să o aibă opoziţia, aşa cum este prezentă ea în DEx.

Critica, după cum puteţi să găsiţi şi dumneavoastră în Dicţionarul explicativ al limbii române, înseamnă a dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri, arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.

Mă întreb, dragi colegi, şi vă întreb: la moţiunea pe care aţi depus-o, moţiune care se constituie într-o modalitate de critică a Codului muncii şi a Guvernului ce şi l-a asumat, cu ce mijloace de îndreptare aţi venit? Cu un copy-paste în proporţie de peste 80% a Codului muncii pentru care depuneţi şi moţiune, în cazul în care este semnat de Emil Boc? Dar vă daţi girul şi toată susţinerea în cazul în care este semnat de liderii opoziţiei! Cam cum vine chestia asta?

Cât de actual se pare că este dragi colegi, Farfuridi al lui Caragiale? Domnul prim-ministru mai devreme evoca versurile lui Eminescu. Eu îl găsesc mai potrivit pe Caragiale în momentele de faţă. El spunea, prin gura lui Farfuridi, cam aşa: "ori să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimica, ori să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici, pe colo, şi anume, prin punctele esenţiale". Asta cerea Farfuridi, nu ştiu ce vrea opoziţia!

Aşa şi dumneavoastră, dragi colegi, prin această moţiune vă arătaţi împotriva Codului muncii, iar apoi propuneţi un Cod al muncii care copiază codul asumat de Guvern, asumându-vă, astfel, codul şi chiar şi unele virgule ale acestuia. Deci, eu chiar nu înţeleg.

Vă întreb, criticaţi moţiunea, mărirea perioadei de probă, dar apoi propuneţi prin varianta dumneavoastră de lege tot 90 de zile pentru funcţiile de execuţie şi 120 de zile pentru funcţiile de conducere, ca şi în varianta Guvernului. La fel şi în ceea ce priveşte critica din moţiune prin reducerea primei tranşe a concediului de odihnă - de la 15 la 10 zile. Guvernul propune cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. La fel propune şi codul USL-ului. Şi pot continua exemplele.

Vă întreb, atunci, dragi colegi din opoziţie, dacă prin această moţiune vă denunţaţi şi propria variantă a Codului muncii semnat de USL, sau faceţi moţiune şi la varianta dumneavoastră. Că eu asta nu pricep. Nu uitaţi, pentru ca o acţiune să fie credibilă trebuie să fie caracterizată de consistenţa elementelor sale, şi nu de preocupările de faţadă.

Vorbiţi în moţiune de credibilitate. Mă întreb şi eu, ca şi alţi colegi şi ca şi cetăţenii acestei ţări, ce nu este credibilă: moţiunea pe care aţi depus-o, care critică Codul muncii sau Codul muncii pe care, în mare măsură, şi dumneavoastră vi-l asumaţi cu altă semnătură? Sau se depun moţiuni de dragul de a exista activitate parlamentară, exact ca şi declaraţiile politice, unele fără ca semnatarii să creadă în ele.

În textul moţiunii faceţi referire la faptul că doriţi ca aceasta să fie mai mult decât un gest simbolic la adresa Guvernului. Eu vă spun, dragi colegi, că aceasta se constituie doar într-un gest simbolic, atât timp cât măsurile dumneavoastră alternative reprezintă de fapt esenţa Codului muncii pe care-l criticaţi prin această moţiune. Faptul că varianta USL reprezintă peste 80% copy-paste din Codul muncii asumat de Guvern ne întăreşte credinţa că modificările aduse de Executiv erau necesare şi sunt realizate şi cu girul confederaţiilor sindicale şi patronale.

Faptul că USL propune ca, în acord cu sindicatele şi patronatele, o variantă a Codului muncii soră a variantei Executivului ne întăreşte convingerea că măsurile propuse de Guvern sunt bune, deci acceptate.

În aceste condiţii, în locul acestei tevaturi pe care o realizaţi, dragi colegi din opoziţie, mai bine depuneaţi amendamente la Codul muncii, aşa cum era normal, se aprobau sau nu amendamentele, jocul era desfăşurat şi ne apucam de lucru, că sunt atâtea de făcut pentru această ţară, mai important decât aceste acţiuni sterile de imagine şi promovare personală.

Nu voi mai face în continuare referire la alte lozinci şi acuze politice fără consistenţă, regăsite în textul acestei moţiuni, preferând să vă prezint, dragi colegi, câteva argumente, pentru care modificările propuse de către Guvern, prin noul Cod al muncii, să se constituie în reglementări benefice şi să protejeze actorii de pe piaţa muncii, angajatori şi angajaţi.

Actualul Cod al muncii aflat în vigoare din anul 2003, asumat tot prin răspundere, după cum bine ştiţi, a demonstrat că a devenit rigid şi chiar conţine prevederi care vin în contradicţie cu interesul angajaţilor de a avea posibilitatea să câştige mai mulţi bani, în anumite sectoare de activitate, cum ar fi: construcţii, agricultură, turism, sectoare cu activitate sezonieră şi altele. Pentru soluţionarea acestei necesităţi, au fost preluate în proiectul de modificare a Codului muncii prevederile corespunzătoare din Directiva Europeană privind timpul de lucru, care stipulează posibilitatea stabilirii perioadei de referinţă a duratei medii a timpului de lucru prin contractele de muncă aplicabile.

Odată cu noul Cod al muncii, angajatorul nu mai este supus tentaţiei de a folosi forţă de muncă la negru, în condiţiile unei reglementări foarte restrictive, dând, astfel, şi posibilitatea angajatului de a câştiga mai mult, beneficiind de prevederi mai relaxate cu privire la timpul de lucru.

Un alt aspect foarte important îl constituie creşterea perioadei pentru care se pot încheia contracte individuale de muncă de la 24 la 36 de luni, respectiv posibilitatea prelungirii contractului cu acordul părţilor până la finalizarea unui proiect, program sau a unei activităţi sau lucrări, stabilirea performanţei ca un criteriu de evaluare avut în vedere în cazul declanşării concedierilor colective şi altele.

Iată, deci, tot atâtea argumente pentru care modificările propuse de către Guvern sunt de fapt noi şi benefice reglementări menite să protejeze interesele salariaţilor, să ofere acestora posibilitatea creşterii câştigurilor, să le asigure protecţie împotriva tentaţiei angajatorilor de a recurge la muncă la negru, să le ofere posibilitatea găsirii unui loc de muncă mai rapid şi mai uşor.

Păcat că cei care ridiculizează o iniţiativă pur socială nu apără interesele cetăţenilor cu aceeaşi tenacitate cu care îşi apără propriile interese. Dând dovadă de interes naţional, şi nu particular, trebuie să girăm acest Cod al muncii care flexibilizează piaţa muncii, pilonul de bază al unei economii şi, implicit, al societăţii per ansamblul ei.

Domnul preşedinte Ponta spunea mai devreme că, într-adevăr, trebuie alţi parlamentari. Şi eu cred la fel. Trebuie alţi parlamentari care să discearnă între interesul personal şi interesul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Îl invit la cuvânt pe domnul senator Dan Şova, reprezentând Grupurile PSD. Şi o invit să se pregătească pe doamna ministru Mariana Câmpeanu, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Domnule senator, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Coman Şova:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamnă preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi colegi,

Se tot vorbeşte despre Codul muncii, dar Guvernul nu şi-a angajat răspunderea pe un Cod al muncii. Guvernul şi-a asumat răspunderea pe o modificare a Codului muncii din 2003.

Încercând să fac o paralelă sugestivă, încerc să-mi imaginez un domn elegant, îmbrăcat într-un costum elegant, căruia un croitor neinspirat îi aplică un petic portocaliu şi-l pune să umble prin oraş.

Exact aşa este această modificare a Codului muncii. Este un petic portocaliu pus pe o concepţie socială, reglementând, în 2003, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, care era şi este o Europă socială.

Am ascultat pe domnul prim-ministru Emil Boc pronunţând, de multe zeci de ori, cu un dispreţ evident, alianţa socialistă. Mie cuvântul socialist îmi place. Ceea ce ştiu şi-mi aduc aminte este că în mai 2003, la Roma, actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, se suia la tribuna Internaţionalei Socialiste şi protesta că a fost pus să vorbească în urma lui Adrian Năstase, şi protesta împotriva intenţiei Internaţionalei Socialiste de a primi în rândurile sale Partidul Social Democrat.

De asemenea, îmi aduc aminte că, în 2006, după ce românii au votat Convenţia Democrată, cu o puternică componentă socialistă, care era Partidul Democrat, după o noapte frământată a actualului preşedinte al României şi-au dat seama că de fapt dânşii sunt de dreapta. Asta, după ce au realizat că majoritatea în Parlamentul European nu era de stânga, începând cu 2005.

Este primul caz, nu de oportunism, de traseism politic al unui partid întreg, nu al unei persoane, nemotivat ideologic, făcut peste noapte.

Da, domnule prim-ministru, ne interesează Europa socială, pentru că, dacă o să ne uităm pe cifre, o să vedem că există mult mai multe cifre decât cele pe care le invocaţi dumneavoastră.

Guvernul şi preşedintele Traian Băsescu spun că şomajul în România este 6,6%. Dar şomajul în România se ia în considerare numai în funcţie de persoanele avute în evidenţa agenţiilor de şomaj, unde maximumul perioadei este 12 luni, după cum bine ştiţi, în care o persoană este ţinută în evidenţa acestei agenţii.

Dar, un ultim comunicat de presă al Institutului Naţional de Statistică... mă bucur că a fugit domnul premier... deci un ultim comunicat de presă al Institutului Naţional de Statistică ne dă o informaţie foarte interesantă, dacă nu ar fi catastrofică pentru poporul român. În rândul tineretului între 20 şi 34 de ani, şomajul este 23% în România. Se află pe prima pagină a Institutului Naţional de Statistică. Mai mult decât atât, Institutul Naţional de Statistică ne mai dă nişte cifre. Avem aproape 11 milioane de români, populaţie activă, adică între 18 şi 65 de ani. Totuşi, avem numai 4,5 milioane de salariaţi, din aproape 11 milioane. Mi-e greu să înţeleg matematica lui 6,6%.

Pe de altă parte, avem 2 milioane şi jumătate de români cu contract de muncă oficial în Uniunea Europeană. Suntem singura naţie din cele 27, sau singura ţară, că naţii sunt mai multe... singura ţară din cele 27 din Uniunea Europeană nevoite să-şi trimită 25% din forţa de muncă activă peste hotare, pentru că nu poate oferi un loc de muncă în România. Şi, ca să o citez pe colega noastră, doamna deputat Jipa, este foarte interesantă o paralelă cu momentul de dinainte de 1989. Înainte de 1989, dacă nu aveai loc de muncă, ajungeai la închisoare. Pentru mulţi români, astăzi, singura şansă de a obţine un loc de muncă este să ajungă la închisoare, pentru că acolo sunt puşi să muncească. Ăsta este regimul în care trăim şi de aceea noi, domnule premier, ne pronunţăm pentru Europa socială.

Vorbim despre Europa şi despre interesul sau dezinteresul Uniunii Social Liberale pentru locurile de muncă, locurile de muncă se creează prin scăderea poverii fiscale pe forţa de muncă. Ştiu că noi suntem o ţară originală şi că pe domnul prim-ministru Boc nu-l vor interesa niciodată realităţile din celelalte ţări ale Uniunii Europene, eu totuşi insist şi vă dau câteva cifre. Nu mai e domnul premier, poate o să-i spună doamna Vass, că e aici şi dânsa reţine sigur.

În România, contribuţia individuală de asigurări sociale este 10,5%. În Grecia este 6,67. În Spania este 4,7. În Franţa este 6,65. În Germania este 9,95, iar în Marea Britanie este 12,8 contribuţia individuală, dar cu o precizare: există un minim neimpozabil la contribuţia socială în euro, de 600 de euro pe lună. Numai cine are venituri peste 600 de euro plăteşte contribuţia individuală.

Dar e interesantă şi reglementarea din alte ţări în privinţa contribuţiei angajatorului la fondul de asigurări sociale. În România este 20,8%; în Grecia este 13,33; în Franţa este 8,3; în Germania este 9,95, iar în Marea Britanie este 11%.

Acum, premierul Boc, pentru că este un om luminat, ar putea să se inspire din legislaţia ţărilor care nu cred că pot fi bănuite de foarte multe convingeri socialiste.

De asemenea, mi-am notat două exemple care m-au fascinat. Franţa şi Germania sunt cele mai puternice economic ţări din Uniunea Europeană şi au nişte reglementări foarte interesante în ce priveşte şomajul. Francezii şi nemţii nu-şi mai imaginează că cetăţenii lor sunt beţivi, sunt needucaţi sau nu ştiu suficiente limbi străine.

În Franţa, cuantumul minim al indemnizaţiei de şomaj este 888 de euro şi se acordă pentru 24 de luni persoanelor sub 50 de ani şi pentru 36 de luni persoanelor peste 50 de ani. Iar în Germania, situaţia este mult mai interesantă: şomajul variază între 287 şi 359 de euro pe lună, în funcţie de numărul de membri ai familiei, cu o precizare: se acordă pe termen nelimitat. Germania care, după câte ştim, este nu numai motorul economiei europene, dar şi principalul contributor cu 48% la bugetul Uniunii Europene.

Câteva precizări directe pe Codul muncii, pentru că am văzut colegi lamentându-se că nu discutăm despre Codul muncii. Să discutăm despre Codul muncii, stimaţi colegi.

În varianta propusă - şi invit toţi colegii noştri de la PDL, UNPR, UDMR, pe toţi cei care susţin Guvernul, să verifice - art.16 a introdus, spre deosebire de varianta actuală de Cod al muncii şi spre deosebire de varianta USL-ului negociată cu sindicatele, forma scrisă a contractului de muncă. În termeni juridici, se numeşte ad validitatem. Adică, forma scrisă a contractului de muncă este obligatorie, pentru a putea dovedi existenţa unor raporturi de muncă. În condiţiile în care o mare parte a populaţiei României are mai puţin acces la informaţii, ce se va întâmpla va fi că va creşte munca la negru, pentru bunul şi simplul motiv că acţionarea în instanţă a angajatorului, care nu încheie un contract scris, nu mai este posibilă, pentru că cel care munceşte la negru nu mai poate proba în instanţă existenţa raportului de muncă. Iar domnul premier Boc, cu care am avut onoarea să absolvim Facultatea de drept amândoi în acelaşi an, în '95, dânsul la Cluj, eu la Bucureşti, ar trebui să ştie.

O a doua chestiune, majorarea duratei maxime posibile a perioadei de probă.

Domnul premier Boc a venit şi a spus: "Şi USL-ul a negociat 90 şi 120 de zile". Dar, dacă s-ar fi uitat cu atenţie pe varianta USL-ului, ar fi văzut un text pe care-l va întâlni, de asemenea, în legislaţia statelor europene, şi anume că stabilirea concretă a perioadei de probă se reglementează prin contractele colective de muncă aplicabile.

Diferenţa dintre varianta PDL, care le stabileşte obligatoriu la 90 şi 120 de zile, este că varianta USL - negociată cu sindicatele - stabileşte aceste două perioade ca perioade de recomandare, iar perioada efectivă se stabileşte prin contractele colective de muncă. Inutil să vă spun că aceeaşi reglementare au şi alte două ţări. Eu nu m-am referit decât la ţările importante, Spania şi Italia, reglementări exprese, ţări membre ale Uniunii Europene.

O a treia chestiune, au fost eliminate restricţiile, la art.44 privind prelungirea perioadei de delegare.

În forma actuală a Codului muncii, poţi delega o persoană pentru 60 de zile în altă localitate doar pentru două perioade succesive de 60 de zile. S-a elimina această restricţie. Astăzi, un angajator poate delega o persoană pentru perioade de 60 de zile de oricâte ori doreşte acest lucru.

Concluzia specialiştilor este că angajatorul va avea posibilitatea de a obţine un acord al salariatului la prelungirea la nesfârşit a delegării, prin exploatarea poziţiei sale dominante din punct de vedere economic.

O altă chestiune, tot tehnică, pe Codul muncii, că s-au plâns colegii noştri că nu avem chestiuni tehnice pe Codul muncii.

S-a stabilit un nou criteriu pentru concedierile colective, anume evaluarea realizării obiectivelor de performanţă de către persoane pentru concedierea colectivă.

Stimaţi colegi,

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat neîndoielnic, de multe ori, în privinţa concedierilor colective şi a statuat că cerinţa cauzei reale şi serioase, care trebuie să fundamenteze desfiinţarea unui loc de muncă, este respectată atunci când angajatorul este în măsură să justifice motivele pentru care în unitatea sa nu mai este necesar un anumit post, înţeles ca ansamblu de atribuţii, iar nu o persoană determinată.

Concedierea colectivă nu ţine de capacitatea profesională a unei persoane pentru care Codul muncii prevede un alt motiv de încetare a raportului de muncă şi concedierea colectivă prevede necesitatea desfiinţării din punct de vedere juridic a unui post de care angajatorul nu mai are nevoie. Acest lucru se leagă, în acelaşi timp, cu restrângerea perioadei de reînfiinţare a unui post şi reangajarea persoanelor de la 9 luni la 45 de zile.

În actuala formă a Codului muncii, dacă faci o concediere colectivă, într-o perioadă de 9 luni, cel care a fost victima concedierii colective trebuie reangajat dacă reînfiinţezi postul. S-a redus această perioadă la 45 de zile, ceea ce dă posibilitatea angajatorului la un abuz simplu şi evident.

Vrea să dea afară pentru că nu-i mai plac nişte oameni? Desfiinţează un post, menţine desfiinţarea 45 de zile şi, în a 46-a zi, înfiinţează din nou postul şi angajează pe cine vrea.

Am stat şi m-am gândit care să fie interesul. Interesul este simplu şi l-am identificat în dorinţa evidentă a PDL-ului de a politiza întreaga administraţie publică din România înainte de a deveni istorie la următoarele alegeri. Pentru că dânşii au mai reglementat o situaţie în Codul muncii, foarte interesantă tehnic, eliminând obligaţiile de concediere colectivă în cazul autorităţilor şi instituţiilor publice.

Or, dacă veţi asculta şi veţi rememora unul din discursurile premierului Emil Boc de acum vreo zece zile, Domnia Sa spunea: "Vrem să depolitizăm instituţia publică. Adică să organizăm concursuri pentru ocuparea posturilor." Ce vor face colegii noştri de la PDL? Întâi vor face concedieri colective de sute de mii de oameni în administraţia publică, sub pretextul desfiinţării posturilor, vor sta liniştiţi 45 de zile, în a 46-a zi vor angaja toată camarila portocalie, sub pretextul unor examene organizate aşa cum ştiu dânşii să organizeze examene şi ne vom pomeni, în ideea dânşilor, cu o întreagă administraţie publică vopsită în portocaliu, pusă să pună beţe în roate noii guvernări, care, în mod cert, va fi a Uniunii Social Liberale.

Aş vrea să vă spun, stimaţi colegi, în încheiere, pentru că nu pot, ca cetăţean român, să trec peste unele manifestări din 15 martie, vreau să vă spun că actualul Guvern este susţinut şi de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, este susţinut şi de cei care-l reprezintă, din nefericire, pe cel care l-a spânzurat simbolic pe Avram Iancu.

Lipsa de reacţie a autorităţilor - pentru că avem un preşedinte captiv în mâna UDMR-ului şi pentru că avem un guvern captiv în mâna UDMR-ului - ne-a creat neşansa de a privi la televiziuni şi de a privi în teritoriu ardelenii la manifestări inacceptabile.

Ştiţi ce este 15 martie? Poate l-aţi auzit pe domnul László Tökés, desemnat pentru funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European de către România, spunând că 15 martie de anul acesta a fost cea mai fericită zi din viaţa Domniei Sale pentru că a putut dobândi cetăţenia maghiară în conformitate cu punctul 12 al Revoluţiei de la 1848-1849.

Ştiţi, am încercat să leg declaraţiile domnului László Tökés şi spânzurarea simbolică a lui Avram Iancu. Ştiţi de ce, în '49, Lajos Kossuth - eroul maghiar - n-a reuşit să se înţeleagă cu Avram Iancu? Pentru că eroul maghiar Lajos Kossuth nu a acceptat, după aproape 500 de ani de la Unio Trium Nationum, să recunoască românilor în Transilvania drepturi egale cu ungurii.

Acela este spiritul Revoluţiei maghiare de la '48-'49.

Inutil să vă spun că, în spiritul Revoluţiei maghiare de la '48-'49, s-a constituit dualismul austro-ungar.

Inutil să vă spun că în momentul în care colegii noştri de la UDMR au afirmat că, pentru ei, Trianonul este un moment de comemorare, şi nu de sărbătoare, deşi sunt cetăţeni români, vreau să vă spun, stimaţi colegi, o coincidenţă stranie din istoria României, pe care domnul premier Boc, absolvent de istorie la Cluj, o cunoaşte cu siguranţă: Tratatul de la Trianon a fost semnat pe 24 august 1920.

Tot pe 24 august, 1785, ungurii îl trăgeau pe roată pe Horea şi pe Cloşca. Şi noi avem un moment de comemorare pe 24 august.

Stau şi mă întreb, oare domnul premier Boc, absolvent de istorie la Cluj, o fi avut în bibliografia obligatorie o carte apărută înainte de '89, care se numea "Teroarea horthysto-fascistă în nord-estul României", referindu-se la perioada dintre Dictatul de la Viena şi eliberarea Ardealului de către Armata română?

A avut, oare, dânsul în bibliografia obligatorie o carte a unui american, Milton Lehrer, care se numea "Ardealul, pământ românesc"?

Vreau să vă spun că nicio dorinţă de a guverna nu poate determina un guvern să rămână mut la manifestări inadmisibile cu Constituţia României şi cu statutul României de stat naţional unitar.

Nu ştiu de ce am impresia că ardelenii din guvern i-au uitat pe ardelenii de acasă.

Mulţumesc.

Voci din sală:

Bravo, Şova! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, domnule senator.

Doamna deputat, doamna ministru Mariana Câmpeanu, din partea Grupurilor PNL.

Am s-o rog pe doamna ministru, doamna deputat Sulfina Barbu, să se pregătească, din partea Grupurilor PDL, în continuarea intervenţiei doamnei Câmpeanu.

Aveţi cuvântul.

Doamna Mariana Câmpeanu:

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Domnule preşedinte,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Angajarea răspunderii pe Codul muncii, sancţionată prin prezenţa moţiune de cenzură, eu cred că reprezintă un motiv extrem de serios pentru ca acest guvern să fie demis.

Votul de blam pe care-l solicităm astăzi Parlamentului este fundamentat, în primul rând, pe sfidarea pe care Emil Boc şi Executivul pe care-l conduce o aduc unor importante instituţii ale Statului, în special Parlamentului.

Domnule Boc,

Deşi în toate CV-urile şi prezentările oficiale vă făliţi cu pregătirea dumneavoastră în drept constituţional, totuşi, sunteţi politicianul care a călcat în picioare prevederile Constituţiei.

Sunteţi cel care a primit cele mai multe voturi negative pe actele emise de către Guvernul dumneavoastră din partea Curţii Constituţionale. Cred că nu sunteţi cel mai îndreptăţit să ne daţi sfaturi cum trebuie elaborată o lege.

Sunteţi singurul prim-ministru demis printr-o moţiune de cenzură.

Sunteţi singurul prim-ministru care nu primeşte niciun vot de susţinere în Parlament, aşa cum probabil se va întâmpla şi astăzi.

De asemenea, sunteţi omul politic care a încălcat şi a forţat raporturile dintre principalele puteri ale statului prin cele 11 angajări de răspundere în numai doi ani.

Tocmai de aceea, nu ne miră faptul că aţi criticat introducerea în dezbatere parlamentară de către reprezentanţii opoziţiei a unui alt proiect de Cod al muncii, pentru că vă deranjează nu atât conţinutul acestuia, cât procedura.

Nu mai ştiţi, domnule prim-ministru, care sunt căile democratice de promovare a unei legi în Parlament.

Nu aţi înţeles că v-am demonstrat prin aceasta ce trebuia să faceţi, de fapt, dumneavoastră.

Uniunea Social-Liberală - şi poate o să reuşiţi să memoraţi - a preluat o variantă negociată între patronate şi sindicate şi a supus-o dezbaterii Parlamentului, aşa cum trebuia să faceţi de fapt dumneavoastră. Asta nu înseamnă că parlamentarii trebuie să voteze ca nişte roboţi. Eu cred că Parlamentul este cel suveran, dacă hotărăşte că trebuie să modifice ceva în acea variantă, dacă o votează aşa cum este prezentată sau nu o votează deloc. Aţi uitat cu totul ce înseamnă o procedură democratică.

Deja, domnule Boc, vă simţiţi ameninţat de orice procedură democratică, de orice proces instituţional normal şi firesc, pentru că dumneavoastră aţi pierdut de mult timp forţa argumentelor şi nu puteţi apela decât la forţa unor proceduri nedemocratice.

Într-o ţară unde instituţiile nu-şi fac datoria, legea nu se respectă nici măcar de cei care trebuie să supravegheze la aplicarea ei, este de-a dreptul inuman să creezi un cadru legislativ care să permită abuzuri fără limită.

Oare credeţi că nu înţelegem scopul direct pe care-l aveţi, adică înlăturarea tuturor funcţionarilor neportocalii sau nesupuşi; a celor care îndrăznesc să le spună directorilor şi şefilor puşi de către dumneavoastră că ceea ce fac este ilegal; a profesorilor care nu fac propagandă PDL-istă în şcoli; a cadrelor medicale care îndrăznesc, cu toate obstacolele, să vindece oamenii; sau a poliţiştilor care nu vă apără de pietre, ouă şi roşii? Asta vă asumaţi, de fapt, domnule prim-ministru.

Cinismul dumneavoastră nu are limite. Aţi făcut acest cadou otrăvit tocmai femeilor din România, de 8 Martie. Chiar aşa, de ce să se bucure măcar de o zi în care să uite de faptul că ele vor fi primele care vor fi afectate de abuzurile angajatorilor.

Poate ne spuneţi azi care sunt prevederile din Codul muncii care le apără? Care sunt măsurile care le apără copiii?

Pentru că nu vorbiţi decât de flexibilizarea pieţei muncii. Aţi uitat că, de fapt, termenul era flexisecuritate.

Unde este securitatea angajatului? Cine garantează şi cum folosirea cu preponderenţă a salariului minim sau foarte aproape de acesta?

Domnule prim-ministru,

Domnilor guvernanţi,

Domnilor parlamentari ai puterii,

Puteţi trăi cu 670 de lei pe lună?

Doamnelor miniştri şi doamnelor parlamentari,

Aveţi curajul să intraţi să intraţi într-un magazin, ştiind că, timp de o lună, nu aveţi decât 670 de lei? Din care, nici nu mai are rost să vă spun de întreţinere, copii, mâncare, medicamente, - nu-i aşa? Vă ajung cei 670 de lei şi mai faceţi şi economie pentru o pereche de pantofi sau o geantă.

Doriţi să ne întoarcem, oare, la convieţuirea a două sau trei generaţii în aceeaşi casă, în acelaşi apartament de bloc?

Cum vor mai accesa tinerii credite pentru case, cu salarii minime şi contracte pe perioadă determinată? Chiar şi celebrul dumneavoastră "Prima casă" va rămâne fără beneficiari.

Scopul dumneavoastră final se pare că este suprimarea poporului român, aceasta cu atât mai mult cu cât nu estimaţi nici măcar impactul economic negativ al măsurilor pe care le luaţi.

Nimeni din această ţară nu-şi va mai permite să facă investiţii, consumul este clar că nu va creşte, ci din contră, iar singura certitudine a oamenilor din această ţară va fi nesiguranţa locului de muncă.

Asta vă asumaţi, de fapt, domnule prim-ministru, începând cu măsurile luate împotriva bebeluşilor, a mămicilor, a copiilor şcolari, a studenţilor, a tinerilor angajaţi, a angajaţilor în general, a bătrânilor, a bolnavilor - oare a scăpat cineva? - şi terminând cu jaful şi corupţia generalizată din România, totul, dar totul va conduce la distrugerea genei naţiei române.

Asta vă asumaţi, de fapt, domnule prim-ministru.

Domnule prim-ministru,

Vă asumaţi răspunderea pe un Cod al muncii care nu este cerut cu prioritate nici de vreo categorie socială anume şi nici de vreun organism internaţional. Vă convine această procedură pentru că, în felul acesta, puteţi să puneţi pumnul în gură tuturor celor care vă contestă: opoziţie, sindicate, patronate sau simpli cetăţeni.

Este aceeaşi abordare de forţă pe care o impuneţi şi propriilor parlamentari.

Şi astăzi, ca şi data trecută, vă este frică de propriii dumneavoastră oameni, de aşa-zisa majoritate, pentru că îi veţi ţine legaţi în bănci, de frică ca nu cumva să calce strâmb.

Şi de această dată aţi folosit, probabil, fonduri publice pentru mituirea parlamentarilor, lucru recunoscut, de altfel, şi valorificat de cei care formează majoritatea în acest Parlament.

Dar vă readuc aminte, domnule Boc, de celebrul proverb românesc: "Dragoste cu sila nu se poate." Şi asta se va dovedi atât în relaţia cu cetăţenii acestei ţări, care aşteaptă cu speranţă un divorţ amabil de dumneavoastră, dar şi în relaţia cu propriul partid.

Însă, în acest caz, cu toţii putem anticipa că nu veţi beneficia de o despărţire amiabilă, căci mulţi dintre cei pe care astăzi îi umiliţi prin legarea de bancă şi interzicerea de a-şi exprima voinţa, vor avea un vot chiar la Congresul PDL.

Domnilor parlamentari ai puterii,

Rupeţi lanţurile şi votaţi moţiunea! (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc doamnei Mariana Câmpeanu.

O invit la microfon pe doamna deputat Sulfina Barbu. Se pregăteşte domnul deputat, domnul ministru Dan-Mircea Popescu.

Doamnă ministru, aveţi cuvântul.

Doamna Sulfina Barbu:

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Stimaţi membri ai Cabinetului,

Stimaţi colegi,

Discutăm astăzi despre noul Cod al muncii promovat de Guvernul Emil Boc.

Este un Cod al muncii despre care s-a vorbit în multe feluri, dar esenţa este una singură, indiferent de manipulări şi de intoxicări.

Noul Cod al muncii este un Cod al muncii de dreapta. Aceasta este realitatea şi noul Cod al muncii înseamnă reforma de dreapta pe piaţa muncii şi nu ne ferim să spunem lucrul acesta. Aceasta este viziunea noastră.

Este un Cod al muncii care aduce la lumină ce are mai bun România, şi anume segmentul activ al populaţiei care are nevoie doar de puţin sprijin pentru a intra în competiţie, pentru a munci, pentru a căuta tot timpul ceva mai bun, acei români care nu se tem să muncească, acei români care nu se tem să schimbe un loc de muncă pentru un alt loc de muncă mai bun şi acei români care doresc să-şi manifeste competenţele, acei români care nu vor să primească pomană de la stat, ci vor să se dezvolte singuri, prin propriile lor forţe.

Codul muncii este practic votul de încredere pe care Guvernul României îl dă potenţialului uman al României, de care nimeni nu a avut grijă în ultimii 20 de ani.

Stimaţi colegi,

Moţiunea de cenzură de astăzi nu este importantă pentru Partidul Democrat Liberal, pentru că ea nu va trece.

Aceeaşi moţiune de cenzură văd că nu este importantă nici pentru PSD, pentru că nu-şi doreşte să treacă această moţiune de cenzură.

Dar moţiunea de cenzură de astăzi face istorie pentru Partidul Naţional Liberal.

Doamnelor şi domnilor,

Nu este de mirare că Partidul Social Democrat a depus moţiune de cenzură pentru un Cod al muncii de dreapta. Nu este de mirare, pentru că Partidul Social Democrat este de stânga, iar PSD nu ne mai surprinde cu nimic de 20 de ani de zile.

PSD-ul se împotriveşte modernizării României de 20 de ani de zile şi se opune schimbărilor.

PSD are, deja, chipul şi asemănarea rezistenţei la schimbare şi a rezistenţei la modernizare.

Aş vrea, stimaţi colegi, de aici încolo, să mă adresez colegilor liberali, deoarece moţiunea de cenzură de astăzi are o miză istorică pentru dumneavoastră, stimaţi colegi.

Votul dumneavoastră împotriva Codului muncii de dreapta este, practic, pistolul pe care vi-l puneţi singuri la tâmplă. Prin votul dumneavoastră de astăzi, Partidul Naţional Liberal dispare ca partid de dreapta. Şi am să explic de ce.

Partidul Naţional Liberal votează astăzi împotriva creării de noi locuri de muncă. Flexibilizarea pieţei muncii va duce la creşterea numărului locurilor de muncă. Nu spune nimeni că doar prevederile Codului muncii singure vor genera doar noi locuri de muncă, dar, acest cod este parte a unui pachet de măsuri pentru revigorare economică şi Guvernul lucrează la acest pachet de măsuri, inclusiv cu facilităţi fiscale pentru reducerea taxelor pe forţa de muncă. Iar acesta este doar începutul.

Partidul Naţional Liberal votează astăzi împotriva meritocraţiei, selectare, promovare sau concediere în funcţie de criterii şi obiective de performanţă individuală. Criterii care să fie stabilite obiectiv, prin negociere cu sindicatele, prin negociere cu angajaţii şi care să fie respectate. Aceasta este esenţa meritocraţiei, ceea ce ne arată că, de 20 de ani de zile, ne-a lipsit acest lucru şi România are nevoie de astfel de criterii.

Meritocraţia este motivaţia pe care o aşteaptă orice angajat. Este certitudinea competenţei pentru angajator, dar şi suflul de revigorare aşteptat în economie şi vă rog să nu neglijaţi faptul că vorbim despre meritocraţie nu numai în domeniul public, ci şi în domeniul privat. Este primul pas pe care acest Guvern îl face pentru modernizarea României în domeniul forţei de muncă.

Pe lângă toate acestea, Partidul Naţional Liberal votează astăzi împotriva atragerii investitorilor străini.

Codul muncii va face din România o destinaţie mai atractivă pentru investitori.

Mediul în care companiile trăiesc este schimbător.

Pieţele, tehnologia, cererea consumatorilor se schimbă, vedem acest lucru în fiecare zi. Companiile trebuie să se adapteze acestor schimbări şi au nevoie de un mediu în care să fie competitive.

În plus, astăzi, Partidul Naţional Liberal votează împotriva reducerii muncii la negru, pentru că vorbim astăzi de un Cod al muncii care introduce sancţiuni drastice pentru cei care angajează la negru, dar şi pentru cei care muncesc la negru.

Munca la negru nu dăunează doar bugetului de stat.

Munca la negru îi afectează pe angajaţi, iar angajaţii sunt cei care nu beneficiază de contribuţiile la şomaj, de contribuţiile la asigurările de sănătate şi de drepturile la pensie, dacă lucrează la negru. Dar, poate faptul cel mai grav, este că astăzi Partidul Naţional Liberal votează împotriva locurilor de muncă pentru tineri şi în Uniunea Europeană există în aceste zile o îngrijorare puternică legată de numărul mare de şomeri din rândul tinerilor.

Concluzia la care au ajuns economiştii din ţările membre o reprezintă soluţia pe care Germania a aplicat-o deja, şi anume folosirea contractelor temporare de muncă, puteţi vedea comparaţii între statele membre care au astfel de contracte, precum Germania, şi Spania care nu are astfel de contracte şi are un şomaj foarte ridicat în rândul tinerilor, şi anume de 43%.

România nu face decât să ia bunele practici, pe care statele membre le au astăzi în prevederile naţionale şi le aplică aici, la noi acasă, în avantajul tinerilor. Din păcate, astăzi avem dovada că toate principiile economice de dreapta au fost abandonate de Partidul Naţional Liberal. Şi, dragi colegi liberali, nu v-a tremurat mâna când aţi semnat o moţiune de cenzură de stânga? Nu vă tremură mâna când votaţi pentru abandonarea tuturor principiilor acestui partid?

Şi vă asigur că toţi parlamentarii coaliţiei de guvernare sunt liberi în băncile lor. Am auzit aici lucruri legate de lanţuri. Nici vorbă! Probabil că la dumneavoastră se practică aşa ceva. La noi avem libertatea să facem ceea ce gândim că este bine pentru români.

Vă mulţumesc, pentru atenţie.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc, doamna deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dan-Mircea Popescu. Se pregăteşte domnul senator Cristian Ţopescu.

Domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Dan-Mircea Popescu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi membri ai Prezidiului,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Creşterea semnificativă a numărului de locuri de muncă, a competitivităţii şi a performanţei economiei româneşti sunt, după declaraţiile oficiale, obiectivele urmărite prin modificările aduse astăzi Codului muncii din România.

În opinia puterii, o asemenea argumentare ar trebui să descurajeze ab initio orice voci potrivnice, fie ele ale opoziţiei parlamentare, ale centralelor sindicale sau patronale, ale salariaţilor neafiliaţi sau, de ce nu, ale tuturor acestora la un loc.

Cum însă orice aşa-zisă reformă, venită dinspre Guvern, s-a dovedit în timp a nu fi nici durabilă, nici echitabilă şi cu atât mai puţin profitabilă marii majorităţi a populaţiei, mai toate segmentele societăţii româneşti şi-au manifestat pe faţă nemulţumirea, căci şi de această dată lucrurile nu arată altfel, în ciuda vorbelor mai mult sau mai puţin meşteşugite.

Revenind la declaraţia oficială de mai sus, printr-o analiză a contrario, cum se pune în ştiinţa dreptului, putem desprinde şi ideea potrivit căreia actualul Cod al muncii ar fi, în viziunea Guvernului, principalul vinovat pentru lipsa locurilor de muncă, pentru slaba competitivitate a economiei şi, în general, pentru lipsa de performanţă a ţării.

În prag de demitere, Guvernul Boc are, se pare, revelaţia unei măsuri miracol, menite să fericească o naţiune întreagă. O dată cu schimbarea din temelii a Codului muncii, ne asigură premierul, România va deveni, în sfârşit, ceea ce ne dorim cu toţii, o ţară prosperă, cu oameni pe măsură.

Din păcate, domnule prim-ministru, nu puteţi scoate din hău ţara numai cu vorbe. Sunt necesare fapte, iar faptele Guvernului dumneavoastră vorbesc şi ele, la rândul lor, dar despre cu totul altceva.

În primul rând, despre o lipsă de viziune cu privire la dezvoltarea, pe termen mediu şi lung, a României, în concordanţă cu nevoile şi aspiraţiile populaţiei. Apoi, despre o incapacitate de definire, de stabilire şi de urmărire a priorităţilor în funcţie de realităţile economice şi sociale ale ţării. Izvorâte exclusiv din raţiuni contabile, măsurile Guvernului se dovedesc haotice, au o notă de improvizaţie şi de aleatoriu, ce afectează grav viaţa şi activitatea cetăţenilor, ele conducând mai degrabă la distrugerea statului român, decât la modernizarea lui, aşa cum puterea pretinde.

În al doilea rând, este evident pentru orice om de bună-credinţă că nu Codul muncii este cel chemat să creeze noi locuri de muncă în România, iar în acest context modificările propuse nu vor aduce cu ele nici creşterea de performanţă a economiei şi nici ieşirea din sărăcie. Dimpotrivă, ele vor accentua şomajul, ilegalitatea, marginalizarea şi dezordinea socială prin fragmentarea şi segmentarea pieţei muncii, neajutând cu nimic economia, dar sporind, în schimb, sărăcia, pentru o bună parte din populaţia activă a ţării.

De altfel, riscul de sărăcie, atenţie! a celor care muncesc este în România cel mai ridicat din Uniunea Europeană. Este de 17,9%, faţă de o medie europeană de numai 8,4%.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Sărăcia şi lipsa de performanţă a României nu se explică prin lenea, prin mâna întinsă sau prin ignoranţa populaţiei sărace din ţară, aşa cum oficialii puterii încearcă să ne convingă ori de câte ori au prilejul. România nu e săracă din cauza săracilor ei, ci dimpotrivă, ea este săracă, în primul rând, din cauza bogaţilor ei. Căci productivitatea acestora din urmă, respectiv a managerilor, a inginerilor şi tehnicienilor de top, a cercetătorilor şi a personalului de înaltă calificare, din companiile şi întreprinderile noastre este mult mai scăzută decât productivitatea omologilor lor din ţările bogate.

Tehnologiile folosite în România sunt inferioare celor din ţările dezvoltate. Organizarea firmelor noastre este deficitară. Managementul, de asemenea. În sfârşit, infrastructura şi instituţiile româneşti sunt mult rămase în urmă, fiind vorba, în fapt, de decalaje ce se întind pe generaţii întregi.

Ceea ce vreau să subliniez aici este faptul că productivitatea şi performanţa individuală superioară a unui salariat dintr-o ţară dezvoltată are în spate, în mod concret, un uriaş efort colectiv, desfăşurat pe mai multe generaţii, are în spate un întreg sistem socio-economic, ce nu ţine atât de abilităţile şi cunoştinţele acumulate prin educaţie, ci îşi are obârşia, în primul rând, într-o economie cu tehnologii superioare, cu firme mai bine organizate, cu instituţii mai performante şi cu o infrastructură foarte bine dezvoltată. Iată de ce, competitivitatea şi performanţa în România nu vor veni, aşa cum crede puterea, din flexibilizarea statutului salariatului român, ci, dimpotrivă, din flexibilizarea angajatorului român, din flexibilizarea tehnică şi organizatorică a companiilor şi a firmelor româneşti şi străine din ţară, lucru de care nimeni nu vorbeşte.

Puterea pune lipsa de competitivitate şi de performanţă a economiei româneşti exclusiv în sarcina salariatului român, uitând că, de fapt, costul forţei de muncă reprezintă o cotă infimă în raport cu costul materiilor prime, al energiei şi al capitalului fix.

Iată de ce, preocuparea pentru flexibilizarea angajatorilor, respectiv pentru adaptarea companiilor şi a firmelor româneşti la schimbările tehnologice din lume, la cele informaţionale, de management, de comunicare, preocuparea cu privire la diversificarea şi înnoirea produselor, la calitatea acestora, la reducerea costurilor de producţie, la dezvoltarea şi sprijinirea cercetării ştiinţifice şi inovării, la pregătirea profesională continuă a personalului şi la motivarea acestuia ar constitui, cu adevărat, prioritatea României, în încercarea disperată de a ieşi din zona subdezvoltării.

Cum lucrul acesta se dovedeşte extrem de anevoios, reformele oprindu-se, de fiecare dată, la poarta întreprinderii, este evident, cu mult mai lesne să flexibilizezi forţa de muncă. Aceasta înseamnă, practic, să forţezi reducerea veniturilor, a protecţiei şi a numărului salariaţilor, pe de o parte, iar pe de alta, să reaşezi timpul de muncă şi de odihnă, precum şi durata contractelor de muncă, în funcţie de interesele patronilor. Rezultatul îl reprezintă o realocare a veniturilor de la salariaţi la deţinătorii de capital, economia neavând niciun fel de beneficiu din acest transfer, ea nedevenind nici mai competitivă şi nici mai performantă. În plus, scăderea veniturilor conduce inevitabil la scăderea consumului şi deci la creşterea şomajului, ca urmare a scăderii cererii.

În concluzie, flexibilizarea pieţei forţei de muncă din România nu are drept consecinţe nici creşterea de competitivitate şi de performanţă a economiei şi nici crearea de noi locuri de muncă, aşa cum am încercat să demonstrăm.

Singurul rezultat cert este precarizarea statutului salariatului român şi sporirea insecurităţi sale, tocmai într-un moment în care şi statul român îşi reduce şi el, în mod dramatic, cheltuielile sociale. Suprapunerea celor două aşa-zise reforme, cea a statului român şi cea a Codului muncii, dă o lovitură nimicitoare securităţii cetăţeanului român, în general, şi salariatului român, în special, dar şi stabilităţii şi siguranţei proprietăţii în România.

Consecinţele nu sunt greu de evaluat. Delegitimarea statului, distrugerea coeziunii şi a solidarităţii sociale şi, probabil, pierderea identităţii naţionale.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Modificările Codului muncii promovate de Guvern reproduc cu fidelitate caracteristicile modelului american al capitalismului, fiind vorba, în esenţă, despre o încercare de dereglementare a pieţei forţei de muncă din România, despre un rol minimal al statului şi despre o accentuare a rolului pieţei ce, lăsată liberă ar deveni, chipurile, mult mai competitivă, mai eficientă şi deci mai performantă.

Acest model a fost infirmat, la scară mondială, de criza economică şi financiară ce tocmai a zguduit lumea şi care a demonstrat tuturor, mai puţin guvernanţilor români, tocmai contrariul, respectiv că este nevoie imperioasă de reguli şi norme obligatorii, că se impune un rol mult mai echilibrat al statului în raport cu piaţa şi că, atenţie!, piaţa nu este eficientă prin ea însăşi, că ea nu se autoreglează şi, prin urmare, ea nu se poate corecta singură.

Ceea ce se ignoră, dincolo de învăţămintele crizei mondiale şi de defazajul evident al Guvernului român, este faptul că stabilitatea şi siguranţa reprezintă un factor de creştere, de dezvoltare, iar problema competitivitate versus stabilitate, aşa cum se încearcă să ni se prezinte, este o falsă problemă, căci avem nevoie de ambele în egală măsură.

În sfârşit, poate că este totuşi util să amintesc, chiar şi aici, în Parlamentul României, faptul că relaţiile de muncă se stabilesc indiferent de ce crede Guvernul României, atât la nivel individual, cât şi colectiv.

Prin urmare, şi reglementarea acestor relaţii este firesc să se facă atât în plan individual, dar şi colectiv, raporturile individuale şi colective de muncă reprezentând astfel însăşi substanţa Codului muncii.

A hotărî că raporturile colective de muncă nu vor mai fi reglementate de Codul muncii este mult prea mult, chiar şi pentru Guvernul Boc. Dar nu este singura încălcare flagrantă de reguli şi de norme interne şi internaţionale în materie.

Astfel, în ciuda faptului că negocierile colective sunt garantate de Constituţie, a se vedea art.41 alin.(5). Ele au fost eliminate din cuprinsul Codului muncii, ca şi dreptul la grevă, alt drept individual şi colectiv, eliminat abuziv, în dispreţul art.43 alin.1 din Constituţie, dar şi al Convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.87 din 1948 şi, respectiv, 98 din 1949.

Aversiunea faţă de aceste drepturi constituţionale se explică probabil prin aversiunea faţă de sindicate şi faţă de rolul important al acestora în societate. A încerca să boicotezi şi să subminezi rolul sindicatelor este echivalent cu încercarea de eliminare a opoziţiei în plan politic, ceea ce descalifică acest guvern, ce dovedeşte, încă o dată, că nu înţelege nimic din regulile democratice ale unui stat de drept. Acest lucru nu mai miră însă pe nimeni, căci în faţa unor probleme extrem de complicate, pe care societatea românească le-a avut de înfruntat în aceşti doi ani, răspunsul dumneavoastră, domnule prim-ministru, a fost unul singur: guvernarea prin forţă.

Guvernarea prin intermediul asumărilor de răspundere şi al ordonanţelor de urgenţă, deci prin impunerea unei soluţii unice, întotdeauna soluţia dumneavoastră, este proprie numai regimurilor autoritare. Deşi complexitatea excepţională a vremurilor presupunea, dimpotrivă, soluţii multiple, fie consensuale, fie negociate, în orice caz însă rod al unei gândiri colective şi democratice, de fiecare dată dumneavoastră aţi impus prin forţă soluţia dumneavoastră.

Cercetaţi istoria, domnule prim-ministru! Ieşirea durabilă din crize s-a făcut întotdeauna prin accentuarea democraţiei, şi nu a autoritarismului. Incapacitatea dumneavoastră de a înţelege şi de preţui virtuţile democraţiei, de a uza de mecanismele ei, constituie azi unul din obstacolele ieşirii din criză a României. 8 din 10 cetăţeni români au înţeles sau au intuit acest lucru înaintea dumneavoastră şi a colegilor dumneavoastră de partid şi de coaliţie.

Suntem de partea milioanelor de lucrători din această ţară, ne străduim să le apărăm drepturile, să le promovăm interesele şi să le încurajăm speranţele, într-o viaţă mai sigură şi de o calitate mai bună.

Iată de ce, votul nostru de azi este un vot pentru moţiunea de cenzură şi pentru demiterea Guvernului. Este un vot pentru deblocarea României, este un vot pentru democraţie, pentru eliberarea de frică, de umilinţă, de mizeria materială şi spirituală, este un vot pentru recâştigarea demnităţii şi a încrederii, este un vot pentru renaşterea ţării.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Timpul alocat Grupurilor PSD a fost depăşit în mod consistent.

Îl invit, în continuare, la microfon pe domnul senator Cristian Ţopescu. Se pregăteşte, din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul ministru Ioan Botiş.

Domnule senator Cristian Ţopescu.

Domnul Cristian-George Ţopescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi parlamentari,

Intervenţia mea, ca de obicei, se va limita la maximum 3 minute. Cine priveşte de la o oarecare distanţă scena politică românească observă desfăşurarea mai multor războaie.

A fost războiul cu profesorii, apoi războiul cu medicii. A urmat războiul cu mamele şi bebeluşii lor şi războiul cu pensionarii.

Acum suntem într-un plin război cu limba română. Nu ştiu dacă aţi ascultat cu atenţie intervenţiile anterioare, n-aş vrea să dau exemple, să nu supăr pe nimeni, dar dau două exemple ale unor persoane importante din Guvernul României.

Una dintre ele a folosit recent, într-o declaraţie publică, cuvântul coerentizare. M-am dus repede la Dicţionarul explicativ al limbii române am găsit coerent, coerenţă, dar coerentizare n-am găsit.

Un alt personaj şi mai important din Guvernul României a folosit cuvântul raţionalitate. Citez exact: "Românii trebuie să dea dovadă de solidaritate, raţionalitate şi echilibru." M-am dus din nou la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, am găsit cuvântul raţiune, raţional, dar raţionalitate nu am găsit.

În apărarea limbii române propun ca viitorii aleşi din Parlamentul României, care vor popula această sală, să depună un jurământ nu numai pe Biblie, ci şi pe Dicţionarul explicativ al limbii române pe care îl am la mine, e cam gros, e adevărat, şi să încheie jurământul cu obişnuitele cuvinte: "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!".

Din fericire, Dumnezeu are alte preocupări. La Facerea Lumii, Dumnezeu... (Cineva de la balcon exclamă: "Ştim!")

Mă bucur că ştiţi, dar, în sală sunt 170 de parlamentari dintre cei 80 prezenţi care nu ştiu ce vreau să spun, şi anume că la facerea lumii, Dumnezeu, pentru a-i ajuta pe oameni să prospere, a hotărât să dea printr-o lege divină fiecărei naţii, câte două virtuţi. Astfel, el i-a făcut: pe elveţieni - ordonaţi şi respectuoşi faţă de legi; pe nemţi - disciplinaţi şi raţionali, pe englezi - perseverenţi şi studioşi; pe japonezi - muncitori şi răbdători; pe unguri - hotărâţi şi buni meseriaşi; pe francezi - culţi şi rafinaţi; pe spanioli - veseli şi ospitalieri etc.

Când a ajuns la români, i-a spus îngerului consilier, care îşi nota totul: "românii vor fi inteligenţi, cinstiţi şi buni politicieni". După ce a publicat în Monitorul celest, îngerul a remarcat: "Doamne, ai dat tuturor popoarelor câte două virtuţi, iar românilor le-ai dat 3. Păi oare, în acest fel, nu cumva ei îi vor depăşi pe toţi ceilalţi?" "Aoleu, aşa e, a răspuns Dumnezeu, ai dreptate, atunci să revenim cu o ordonanţa de urgenţă. Pentru că virtuţile dumnezeieşti o dată acordate nu se mai pot lua înapoi, precizez că nimeni nu va putea avea şi folosi mai mult de două virtuţi în acelaşi timp. "Şi astfel se explică de ce românii care sunt inteligenţi şi cinstiţi în niciun caz nu fac politică. Cei care sunt cinstiţi şi fac politică în mod sigur nu sunt inteligenţi, iar cei care fac politică şi sunt inteligenţi categoric nu sunt cinstiţi.

Aşa grăita Dumnezeu şi cred că noi cei 170, dintre cei 80 prezenţi, ar trebui să reflectăm la cuvintele Celui de sus, în această ţară tristă, dar plină de umor. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc. domnului senator Cristian Ţopescu.

Domnul ministru Botiş?

Domnul Ioan-Nelu Botiş:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi invitaţi,

Am avut curiozitatea de a citi propunerile pe care dumneavoastră le-aţi făcut modificărilor aduse Codului muncii. Şi, fiind inginer de profesie, am făcut un calcul, şi am să vă spun un lucru cu siguranţă uimitor.

Din 86 de amendamente propuse de Domniile voastre, 78 sunt identice la virgulă cu ceea ce am propus noi. Şi sigur că prima întrebare firească este: dacă această lege a fost rea, de ce aţi copiat-o? Şi, dacă a fost bună, de ce o contestaţi? (Vociferări.)

Şi, ca lucrurile să fie foarte clare, obişnuiesc să fac şi eu ca domnul senator Ţopescu, mă duc repede la carte, să găsesc răspunsul. Şi răspunsul l-am găsit la Erasmus din Rotterdam care şi-a a încununat opera cu un elogiu. Şi, vă spun că este un elogiu, pe care îl aduc şi eu Opoziţiei. Filozofia noului cod a definit-o foarte bine un simplu om de afaceri, nu în Top 300, ci unul din cei care munceşte zi de zi şi care are o mică afacere, şi l-a definit în felul următor: este o trecere de la codul pontajului la codul performanţei. Asta face acest cod şi cred că este esenţa a ceea ce s-a întâmplat prin modificarea Codului muncii. Trebuie să înţelegem că piaţa muncii are astăzi alte provocări, trebuie să înţelegem că orientarea trebuie să fie spre performanţă şi că lanţurile pe care dumneavoastră le invocaţi ca fiind ale sclaviei sunt doar ale mentalităţilor pe care trebuie să le depăşim. Acolo trebuie să căutaţi răspunsul, în mentalitatea pe care ani de zile am acceptat-o, aceea că nu este importantă performanţa, aceea că lucrul cel mai important pentru noi este să fim prezenţi la locul de muncă. Nu! Din păcate, am constatat că după 20 de ani doar creativitatea şi performanţa ne pot duce înainte, şi acest lucru îl propunem prin Codul muncii. Şi cred că Guvernul este obligat să reglementeze mecanisme care să permită forţei de muncă să reacţioneze la semnalele pieţei. Este cea mai importantă provocare, şi acest lucru şi l-a asumat Guvernul prin Codul muncii.

Am identificat în propunerile dumneavoastră opt provocări importante şi m-am gândit să vă răspund prin alte opt provocări pe care foarte puţini le-au sesizat în Codul muncii. Înainte de a le prezenta, vreau să le mulţumesc tuturor celor care au trimis amendamente, celor care şi-au adus aportul la aceste modificări, comisiilor pentru muncă din Senat şi din Camera Deputaţilor, le mulţumesc şi sindicaliştilor care au fost prezenţi la întâlniri, le mulţumesc şi patronatelor şi, în fine, cred că ar trebui să le mulţumesc tuturor celor care prin mesajele lor au sprijinit acest cod al muncii.

Primul lucru, şi aş vrea să sesizaţi că în art.31 alin.(5) şi (6), Codul muncii deschide o portiţă importantă pentru o parte din populaţie, care are probleme speciale. Este vorba de tineri. Şi la acest articol o să găsiţi o trimitere către o lege specială. Acea lege specială va reglementa pentru foarte mulţi tineri prima portiţă de intrare pe piaţa muncii. Şi este vorba de Legea primului contract de muncă. Este un lucru extrem de important pe care nimeni nu l-a adus în faţa dumneavoastră şi să spună cât de importantă va deveni această lege a primului contract de muncă pentru tineri, care din păcate au dificultăţi în integrarea în primul loc de muncă. Este un câştig al Codului muncii. Şi dacă ar fi fost să schimbăm Codul muncii ar fi meritat să-l schimbăm doar pentru acest articol 31.

Dar mai este un lucru important pe care vreau să-l precizez, al doilea: creşterea calificării forţei de muncă. Faptul că am pus performanţa şi criteriile de performanţă pe primul loc în evaluări, chiar în cazul concedierilor colective, va duce cu siguranţă la stimularea calificării profesionale a celor care doresc să facă performanţă la locul de muncă. Şi cred că un prim semnal pozitiv va veni din această zonă.

Al treilea lucru important pe care vreau să-l menţionez este legat de diversificarea structurilor prin care se acordă stimulente de intrare pe piaţa muncii. Şi vreau să gândiţi acest cod nu în mod singular, ci într-o succesiune de legi care trebuie să modifice esenţial piaţa muncii. Şi aici aş aminti, pe lângă Codul muncii, de Legea privind economia socială, lege care urmează să ajungă în Parlamentul României, de Legea privind ucenicia la locul de muncă şi de Legea meşteşugarilor. Practic, aceste legi, toate, într-un fel sau altul, stimulează inserţia pe un loc de muncă, stimulează atât angajatorul, cât şi angajatul.

Al patrulea lucru pe care îl văd benefic în acest cod este legat de crearea şi oficializarea locurilor de muncă în România. Şi aş completa acest cod cu o lege care se află la Camera Deputaţilor, la Comisia pentru muncă, şi vorbesc de Legea privind zilierii.

Sunt lucruri sau legi care într-un fel sau altul vor aduce noi locuri de muncă şi aceasta este esenţa pe care în noul cod am dorit să o propun.

Un alt lucru important: creşterea productivităţii şi stimularea performanţei. Este cea mai mare provocare pentru o economie, aceea de a creşte productivitatea, şi cred că Guvernul este dator să stimuleze prin legi această creştere a productivităţii muncii. Şi pe lângă Codul muncii am să vă propun alte câteva legi la fel de importante, şi vorbim aici de Legea privind conflictele de muncă, Legea privind contractele colective de muncă şi, de asemenea, Legile privind patronatele şi sindicatele. Sunt legi importante care împreună cu Codul muncii pot duce la transformări radicale pe piaţa muncii.

Al şaselea lucru important şi care trebuie să urmeze Codului muncii este legat de reducerea taxelor pe forţa de muncă. Dacă reuşim să creştem baza de impozitare, dacă o să reuşim să ne adresăm mai multor persoane angajate, contributori, cu siguranţă că provocarea cea mai importantă este, aşa cum s-a sesizat aici, aceea de a încerca să scădem aceste taxe pe forţa de muncă.

Al şaptelea lucru pe care îl consider important este legat de consolidarea instituţională. Atunci când provoci piaţa muncii, atunci când vii cu o reformă, trebuie să vii şi să consolidezi instituţional această reformă şi la ora actuală avem în Parlament o lege privind inspecţia muncii, Legea nr.108, o să avem o lege privind inspectorul de muncă, o lege privind comitetul european de întreprindere şi o lege care, aş spune eu, coagulează până la urmă tot ceea ce înseamnă zona socială, şi vorbesc aici de Codul social, o lege care propune stimularea celui care vrea să muncească astfel încât să treacă din zona pasivă în zona activă. Şi nu în ultimul rând consider la fel de important că avem datoria să consolidăm capacitatea de dialog politic şi să stimulăm dialogul tripartit. Şi aici aş aminti Legea privind CES-ul.

Sunt opt lucruri pe care le văd în completarea acestui cod al muncii, opt lucruri care pot până la urmă să schimbe radical piaţa muncii, opt lucruri pe care eu cred că România le merită.

Şi, în final, aş dori să vă asigur pe toţi că am respectat patru directive europene privind forţa de muncă şi le nominalizez aici: 1999/70, 2003/88, 98/59, 2008/104.

Doamnelor şi domnilor,

Aş încheia prin ceea ce spune un simplu întreprinzător, sunt mesaje pe care le-am primit şi aş vrea să vă citesc ce spun aceşti oameni despre Codul muncii. Este vorba de domnul Dragoş Anghelia: "În primul rând, vreau să subliniez aspectele pozitive şi anume: 1. românii îşi pot găsi mai uşor un loc de muncă; 2. angajatorii pot angaja mai uşor; 3. cei care doresc o a doua slujbă o pot găsi mai uşor; 4. sancţionarea mai dură a celor care utilizează munca la negru". Atenţie! Este angajator. Şi "5. un parteneriat real angajat-angajator". Şi are la capitolul aspecte negative: "Trebuie subliniată mediatizarea insuficientă a prevederilor din noul Cod", lucru pe care trebuie să mi-l asum. Dar, cu siguranţă, în momentul în care acest cod va produce efecte, cei care câştigă sunt cetăţenii români.

Vă mulţumesc foarte mult. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului ministru.

Încheiem aici dezbaterile noastre pe marginea moţiunii de cenzură.

Îl invit, în finalul acestei părţi a şedinţei noastre, pe domnul prim-ministru Emil Boc pentru a prezenta comentariile sale cu privire la dezbaterile ce au avut loc în plenul Parlamentului României.

Domnule prim-ministru, vă rog.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte al Senatului,

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, vreau să vă mulţumesc pentru faptul că aţi avut răbdarea şi disponibilitatea de a realiza o dezbatere democratică.

În al doilea rând, vreau să spun că din nefericire nu am putut din partea opoziţiei să regăsesc un lucru pe care să-l putem îmbunătăţi în Codul muncii, pentru că această moţiune de cenzură, aşa cum v-am precizat la început, nu are legătură cu Codul muncii. Două treimi din text sunt texte care ţin doar de atacuri politice şi de fraze goale, fără conţinut.

În esenţă, ceea ce este important să ştie toată lumea este că acest cod al muncii este necesar României astăzi. Aşa cum Polonia a avut curaj în 2003 să flexibilizeze piaţa muncii şi să coboare nivelul şomajului de la 20% sub 10% astăzi, aşa şi România trebuie să-şi modifice legislaţia muncii pentru ca, pe de o parte, angajatorii să poată angaja mai uşor, pe de altă parte, cei care doresc să aibă un loc de muncă să poată mai uşor să-l găsească, în al treilea rând, cei care doresc să aibă o a doua slujbă să o poată obţine fără constrângerile de astăzi, şi, nu în ultimul rând, cei care vor mai lucra la negru după adoptarea acestui cod al muncii să ştie că au ca sancţiune amenda penală sau închisoarea.

În ultimă instanţă, acest cod al muncii va proteja pe toţi cei care muncesc corect în această ţară. Acest nou Cod al muncii îi va proteja pe toţi patronii care-şi văd de treabă şi încheie contracte de muncă şi nu muncesc la negru. Acest Cod al muncii va stimula performanţa şi competitivitatea şi vom recupera diferenţele în raport cu Uniunea Europeană. Acest Cod al muncii pune accent pe muncă, şi nu pe pomeni electorale. Acest Cod pune accent pe ceea ce înseamnă protecţie socială prin loc de muncă, şi nu prin mâna întinsă statului, aşa cum am precizat mai devreme.

În esenţă, despre asta este vorba în noul Cod al muncii.

Încă o dată resping categoric orice afirmaţie care ţine de sclavagism sau afirmaţie că prin aceasta cetăţenii români ar fi obligaţi să lucreze 16, 18, 20 de ore pe zi. Sunt doar încercări disperate ale acelora care nu au argumente, de a manipula dezbaterea despre Codul muncii. Aşa cum am arătat, aceleaşi prevederi se regăsesc şi în Codul muncii depus de Guvern, aceleaşi prevederi se regăsesc şi în Codul muncii depus de alianţa socialistă. Deci, dacă voi aţi adus sclavagismul în Codul muncii, atunci şi noi l-am adus acolo. Dar este doar o simplă afirmaţie fără acoperire. Pentru că protecţia celui care lucrează este asigurată de Constituţie şi nu se schimbă cu nimic.

Mi-am pus întrebarea totuşi de ce această moţiune de cenzură din partea opoziţiei? Iar aici, dragi colegi din Coaliţia guvernamentală, pentru mine lucrurile sunt foarte simple şi directe. Orice zi care trece de azi înainte este o zi care aduce câştig pentru alianţa care astăzi susţine Guvernul.

Orice zi de azi înainte este o zi în care scad şansele alianţei socialiste de a câştiga următoarele alegeri. Pentru că lucrurile sunt foarte simple, doamnelor şi domnilor. În economie, lucrurile încep să se mişte în direcţia bună. Sunt semne încurajatoare şi o parte dintre ele vi le-am prezentat şi o să le reproduc foarte pe scurt.

De fapt, acest lucru îi deranjează pe cei din alianţa socialistă. Că semnalele bune încep să se înmulţească şi direct proporţional scade şansa lor de a mai rămâne în prim-planul sondajelor, iar până în 2012 se vor dezumfla ca şi o gogoaşă electorală. Asta este soarta alianţa socialiste.

Evident, asta nu se va întâmpla de la sine. Avem o singură datorie: să nu compromitem efortul pe care l-am făcut în ultimii doi ani, de a stabiliza economia şi a o pune pe direcţia bună, dar de a continua acum aceste măsuri sănătoase care ţin de creştere economică. Şi spuneam că disperarea de aici provine. Din moment ce ai avut deja un trimestru de creştere economică, sunt toate şansele să fie şi cel de-al doilea. Volumul exporturilor în 2010 a fost cel mai mare de după 1989. Rata şomajului este cu două puncte procentuale sub media din Uniunea Europeană. În privinţa producţiei industriale şi a celorlalte aspecte ce ţin de productivitate, lucrurile sunt iarăşi în direcţia bună. Ponderea veniturilor este tot mai mare în buget. Şi vreau să ştiţi că în 2010, România a realizat cea mai mare pondere a veniturilor în produsul intern brut, 33%. Nici în perioada de maximă creştere economică din 2008 România n-a avut 33% venituri în PIB. Este o dovadă a faptului că, pe de o parte, lupta împotriva corupţiei şi a evaziunii fiscale începe să-şi arate roadele, iar măsurile economice îşi arată efectele.

Ca să vă mai dau câteva exemple, comparaţi fondurile europene. Şi vreau să fiu sincer şi direct cu dumneavoastră: eu sunt unul dintre cei mai nemulţumiţi încă de rata absorbţiei fondurilor europene în România. Asta înseamnă că şi eu trebuie să-mi asum responsabilitatea, la fel ca orice primar, preşedinte de consiliu judeţean sau om care lucrează cu fonduri europene, şi n-ar trebui să avem încă linişte până când lucrurile nu se îmbunătăţesc. Pentru că este o şansă uriaşă pentru ţara aceasta s-o modernizăm prin bani europeni gratis.

Dar, totuşi, să vă prezint o comparaţie, ca să ştim cum discutăm când vorbim cu partenerii de la alianţa socialistă, în sens politic vorbesc, ca parteneri în Parlamentul României. Vreau să ştiţi că în doi ani, cât au fost la guvernare, 2007 şi 2008, ani când s-au pus la fonduri europene, au reuşit uriaşa performanţă de a realiza plăţi către beneficiari de 156 de milioane de euro. În doi ani de zile atât au făcut. În doi ani de zile, actualul Guvern a realizat plăţi către beneficiari de 2,1 miliarde. Nu spun că este mult, încă mai este loc, dar s-au făcut plăţi către beneficiari de 2,1 miliarde, cu pondere importantă însă a prefinanţărilor. Dar comparaţi: 2,1 miliarde în doi ani, actualul Guvern; 156 de milioane, vechiul Guvern. Sunt cifre care nu pot fi contestate. Comparaţi, de asemenea, valoarea proiectelor care sunt în implementare. După doi ani de guvernare, 2007 şi 2008, alianţa socialistă ave proiecte în implementare de 1,3 miliarde de euro. Astăzi, sunt în implementare proiecte de 11 miliarde de euro. Cifrele fac diferenţa. Dar, repet, încă aici se mai poate îmbunătăţi. Aceşti bani vor schimba faţa României. Aceşti bani vor da şansa României să aibă o creştere economică cel puţin de 1,5-2%, anul acesta, 4-4,5% în 2012.

De asemenea, există Programul naţional de dezvoltare a infrastructurii, un program de 4 miliarde de euro, care complementar cu fondurile europene va schimba practic satul românesc, va schimba faţa oraşelor acestei ţări.

Nu în ultimul rând mă refer aici la faptul că în partea a doua a anului vom putea să venim şi cu măsuri complementare pentru a stimula locurile de muncă, adică reducerea contribuţiilor de asigurări sociale. Va fi o măsură complementară modificării Codului muncii care va încuraja şi mai mult angajatorii să ofere locuri de muncă cetăţenilor acestei ţări.

Deci, lucrurile merg în această direcţie pozitivă într-un ritm lent, dar sigur. Şi acest lucru este cel mai important.

Programul "Rabla" deja a plecat la drum. Programul "Prima casă" urmează să fie îmbunătăţit. Şi, de asemenea, pentru mediul privat avem în pregătire un act normativ prin care cei care se află în dificultate, firmele care se află în dificultate dar au perspectivă economică, au comenzi, cu alte cuvinte, acum, în această etapă când ne pregătim să trecem într-un alt stadiu al dezvoltării economice, dacă-şi plătesc datoriile curente au garanţii asigurate, pot beneficia şi vor beneficia de reeşalonări la plata datoriilor.

Deci, cu alte cuvinte, vine un moment în care într-adevăr putem să intrăm în etapa aceasta a consolidării economice şi a trecerii pe creştere economică a ţării, în primul rând prin motorul investiţiilor şi a sprijinirii mediului privat, complementar cu Codul muncii şi noi locuri de muncă.

Toate acestea, evident că se vor resimţi încetul cu încetul dar sigur şi în buzunarele oamenilor, atât cât poate însă această ţară, fără populisme şi fără demagogii. Atât a putut în 2011: să redea bugetarilor 15% pe brut, la pensionari pentru grupele I şi II de muncă 403 milioane de euro pentru cei care sunt în această categorie până în 2001.

În 2012, dacă această direcţie este constantă, evident că putem vorbi şi de alte beneficii materiale pentru români, dar toate cu acoperire, cu acoperire în economie. Iar cea mai clară dovadă, repet, o reprezintă volumul exporturilor, productivitatea muncii şi noile comenzi în industrie, care ne arată că ne-am schimbat deja profilul de dezvoltare economică. De la o dezvoltare economică fundamentată pe împrumut şi consum şi credit cu buletinul şi pe un boom imobiliar fără suport, pe o creştere bazată pe competitivitate şi performanţă. Noul Cod al muncii pune accent pe performanţă.

Deci, dragi colegi din Coaliţia guvernamentală, cred că în sfârşit putem să ne îndreptăm spre perioada în care, alături de România şi de români, să culegem şi roadele politice ale măsurilor aspre pe care împreună le-am luat, am avut tăria, curajul şi am făcut ceea ce trebuie pentru ţara aceasta. Iar cei din alianţa socialistă vor rămâne cu demagogia şi gogoşile lor umflate, aşa cum au rămas şi până în momentul de faţă. Pentru că, în ultimă instanţă, sondajele de opinie sunt ale zilei, rezultatele sunt la patru ani electorali, acolo se măsoară performanţa politică, acolo se măsoară ceea ce a făcut o coaliţie sau un Guvern.

De ce credeţi că cei de pe locul unu cu cei de pe locul doi s-au aliat să-i bată pe cei de pe locul trei, dacă se credeau atât de puternici? De ce credeţi? Pentru că ei ştiu că este o creştere de moment şi care, repet, se va dezumfla în 2011 şi în 2012, pentru că economia îi ajută pe cei care au avut curajul să facă ceea ce trebuie la timpul potrivit.

Uitaţi-vă în Europa, Letonia, Estonia, ţări care au luat măsuri aspre, ca în România, partidele care au luat acele decizii au câştigat alegerile. De ce România să nu facă la fel? Vă asigur că aceasta va fi direcţia şi că munca dumneavoastră, a PDL-ului, a UDMR-ului, a UNPR-ului şi a Grupului minorităţilor naţionale va fi răsplătită în primul rând prin faptul că România va avea creştere economică şi în al doilea rând de români, în alegeri, când vom avea meritul pentru munca pe care am desfăşurat-o.

Dragi colegi,

Acestea sunt argumentele pentru care să-i lăsăm pe cei din alianţa socialistă să stea împreună, acolo unde le este locul, în opoziţie acum şi pentru o lungă perioadă de timp de aici înainte.

Vă mulţumesc mult. (Aplauze. Vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul senator Petru Filip. Vă rog. Suntem în procedură de vot moţiune, vă rog frumos să daţi citire listei votanţilor de la Senat.

Vă rog, domnule Petru Filip.

Domnule secretar, vă rog să daţi citire listei.

Domnule Filip, vă rog frumos...

Domnul Petru Filip:

Albert Álmos - prezent, nu votează
Andrei Florin-Mircea - prezent, nu votează
Andronescu Ecaterina - prezentă
Antonescu George-Crin- Laurenţiu - prezent
Arcaş Viorel - prezent
Ariton Ion - prezent, nu votează
Badea Viorel-Riceard - absent
Banias Mircea-Marius - absent
Bara Ion - prezent, nu votează
Başa Petru - absent
Bădescu Iulian - prezent
Bălan Gheorghe-Pavel - prezent
Belacurencu Trifon - prezent
Berca Gabriel - absent
Berceanu Radu-Mircea - absent
Bîgiu Marian-Cristinel - prezent
Bîrlea Gheorghe - absent
Blaga Vasile - prezent, nu votează
Boagiu Anca-Daniela - prezentă, nu votează
Boitan Minerva - prezentă.
Bokor Tiberiu - prezent, nu votează
Borza Dorel-Constantin- Vasile - absent
Bota Marius-Sorin-Ovidiu - prezent
Calcan Valentin-Gigel - absent
Câmpanu Liviu - prezent, nu votează
Chelaru Ioan - prezent şi votează
Chirvăsuţă Laurenţiu - prezent, nu votează
Chivu Sorin-Serioja - prezent, nu votează
Cibu Constantin-Sever - prezent
Cinteză Mircea - absent
Coca Laurenţiu Florian - prezent
Constantinescu Florin - prezent
Constantinescu Viorel - prezent, nu votează
Cordoş Alexandru - prezent
Corlăţean Titus - prezent
Crăciun Avram - prezent
Cseke Attila-Zoltan - prezent, nu votează
Daea Petre - prezent
David Cristian - prezent
David Gheorghe - prezent, nu votează
Diaconescu Cristian - prezent, nu votează
Diaconu Mircea - prezent
Dobra Nicolae - prezent, nu votează
Dumitru Constantin - prezent, nu votează
Fekete-Szabó András- Levente - prezent, nu votează
Feldman Radu-Alexandru - prezent, nu votează
Filip Petru - prezent, nu votează
Fodoreanu Sorin - prezent, nu votează
Frâncu Emilian-Valentin - prezent
Frunda György - prezent, nu votează
Găină Mihăiţă - prezent
Geoană Mircea-Dan - prezent
Ghişe Ioan - prezent
Greblă Toni - prezent
Grosu Corneliu - prezent, nu votează
Günthner Tiberiu - prezent, nu votează
Gyerkó László - prezent, nu votează
Haşotti Puiu - prezent
Hărdău Mihail - prezent, nu votează
Humelnicu Augustin-Daniel - prezent, nu votează
Ichim Paul - prezent
Igaş Traian-Constantin - prezent, nu votează
Ion Vasile - prezent, votează
Iordănescu Anghel - prezent, nu votează
Jurcan Dorel - prezent, nu votează
Lazăr Sorin-Constantin - prezent
Luca Raymond - prezent
Mang Ioan - prezent
Marcu Gheorghe - prezent
Mardare Radu-Cătălin - prezent
Marian Ovidiu - prezent, nu votează
Marian Valer - prezent
Markó Béla - prezent, nu votează
Mazăre Alexandru - prezent
Măgureanu Cezar-Mircea - prezent, nu votează
Mărcuţianu Ovidius - prezent, nu votează
Meleşcanu Teodor-Viorel - prezent
Mihăilescu Petru-Şerban - absent
Mitrea Elena - prezentă
Mitrea Miron-Tudor - prezent
Mîrza Gavril - prezent
Mocanu Alexandru - absent
Mocanu Toader - prezent, nu votează
Moga Nicolae - prezent
Mustăţea Vasile - prezent
Mutu Gabriel - prezent
Necula Marius-Gerard - absent
Nedelcu Vasile - absent
Nicoară Marius-Petre - prezent
Nicoară Romeo-Florin - prezent
Nicolaescu Sergiu-Florin - prezent
Nicula Vasile-Cosmin - prezent
Nistor Vasile - absent
Niţă Mihai - absent
Onofrei Orest - prezent şi votează
Oprea Dumitru - absent
Oprea Mario-Ovidiu - prezent
Panţuru Tudor - prezent, nu votează
Paşca Liviu-Titus - prezent
Păran Dorin - absent
Pereş Alexandru - prezent, nu votează
Pintilie Vasile - prezent, nu votează
Plăcintă Sorina-Luniniţa - absentă
Pop Gheorghe - prezent
Popa Cornel - prezent
Popa Mihaela - prezentă, nu votează
Prodan Tiberiu-Aurelian - absent
Prunea Nicolae-Dănuţ - prezent
Rasaliu Marian-Iulian - absent
Rădulescu Cristian - prezent, nu votează
Rădulescu Şerban - absent
Robu Nicolae - prezent
Rotaru Ion - prezent
Ruşanu Dan-Radu - prezent
Ruşeţ Ion - absent
Saghian Gheorghe - prezent
Savu Daniel - prezent
Sârbu Ilie - prezent
Sbîrciu Ioan - prezent, nu votează
Secăşan Iosif - absent
Severin Georgică - prezent
Silistru Doina - prezentă
Stanciu Dumitru-Florian - prezent, nu votează
Stănişoară Mihai - absent
Şova Dan-Coman - prezent
Tămagă Constantin - prezent
Toma Ion - prezent
Ţopescu Cristian-George - prezent
Ţuţuianu Adrian - prezent
Udriştoiu Tudor - absent
Urban Iulian - absent
Valeca Şerban Constantin - prezent
Vasilescu Lia-Olguţa - prezentă
Verestóy Attila - prezent, nu votează
Voicu Cătălin - absent
Voiculescu Dan - prezent
Vosganian Varujan - prezent

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule secretar Georgian Pop, domnul chestor Albu şi domnul chestor Bănicioiu, vă rog să veniţi la tribună.

Domnul Georgian Pop:

Adomniţei Cristian Mihai - prezent
Albu Gheorghe - prezent
Alecu Valeriu - prezent
Almăjanu Marin - prezent
Amet Aledin - prezent
Ana Gheorghe - prezent
Anastase Roberta Alma - prezentă
Andon Sergiu - prezent
Andronache Gabriel - prezent
Anghel Florin Serghei - prezent, nu votează
Antal István - absent
Antochi Gheorghe - prezent
Apostolache Mihai Cristian - absent
Ardeleanu Sanda-Maria - absentă
Arion Viorel - absent
Atanasiu Teodor - prezent
Avram Marian - prezent, nu votează
Axenie Carmen - prezentă, nu votează
Balan Ioan - absent
Balcan Viorel - prezent
Banu Mihai - absent
Barbu Sulfina - prezent, nu votează
Barna Maria Eugenia - prezentă, nu votează
Bădălan Eugen - absent
Bădulescu Adrian - prezent, nu votează
Bănicioiu Nicolae - prezent
Bărbulescu Daniel-Ionuţ - prezent, nu votează
Bejinariu Eugen - prezent
Berci Vasile - prezent
Béres Ştefan Vasile - prezent, nu votează
Blaga Iosif Veniamin - absent
Bleotu Vasile - prezent
Boabeş Dumitru - prezent
Bobeş Marin - absent
Bode Lucian Nicolae - prezent, nu votează
Boghicevici Claudia - prezentă, nu votează
Boiangiu Victor - prezent, nu votează
Boldea Mihail - prezent, nu votează
Borbély László - prezent, nu votează
Bordeianu Dan - prezent
Bostan Emil - absent
Bot Octavian - absent
Botiş Ioan-Nelu - prezent, nu votează
Boureanu Cristian Alexandru - prezent, nu votează
Brătianu Matei Radu - prezent
Brînză William Gabriel - prezent, nu votează
Buciuta Ştefan - prezent
Bud Nicolae - prezent, nu votează
Buda Daniel - prezent, nu votează
Buda Viorel-Vasile - prezent
Budurescu Daniel-Stamate - prezent
Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu - absent
Buican Cristian - prezent
Burcău Doina - prezentă
Burlacu Cristian-Ion - prezent, nu votează
Burnei Ion - prezent
Buta Sorin Gheorghe - prezent, nu votează
Calimente Mihăiţă - prezent
Canacheu Costică - prezent, nu votează
Cantaragiu Bogdan - absent
Cazan Mircea Vasile - prezent
Călian Petru - prezent, nu votează
Călin Ion - prezent
Cărare Viorel - prezent, nu votează
Câmpeanu Maria - prezentă
Cherecheş Cătălin - prezent
Chircu Doiniţa-Mariana - prezentă, nu votează
Chirilă Constantin - prezent, nu votează
Chiriţă Dumitru - prezent
Chisăliţă Ioan Narcis - absent
Chiţoiu Daniel - prezent
Chiuariu Tudor-Alexandru - prezent
Cindrea Ioan - prezent
Ciobanu Gheorghe - prezent, nu votează
Ciocan Gheorghe - prezent
Cionca-Arghir Iustin-Marinel - prezent, nu votează
Ciucă Liviu-Bogdan - prezent
Ciuhodaru Tudor - prezent
Coclici Radu Eugeniu - prezent
Coroamă Gheorghe - absent
Covaci Dorel - prezent
Cristea Victor - prezent
Cristian Horia - prezent
Croitoru Cătălin - absent
Damian Ioan - prezent
Dascălu Constantin - prezent, nu votează
Derzsi Ákos - prezent, nu votează
Dobre Ciprian Minodor - absent
Dobre Cristina Elena - prezent, nu votează
Dobre Victor Paul - prezent
Dolineaschi Andrei - prezent
Donţu Mihai-Aurel - prezent
Dragomir Gheorghe - prezent
Drăghici Mircea-Gheorghe - prezent
Drăghici Sonia-Maria - prezentă
Drăgulescu Iosif Ştefan - prezent, nu votează
Dugulescu Marius Cristinel - prezent, nu votează
Dumitrache Ileana Cristina - prezentă
Dumitrescu Cristian-Sorin - prezent
Dumitrică George Ionuţ - prezent
Dumitru Georgică - prezent, nu votează
Dumitru Ion - prezent
Duşa Mircea - prezent
Edler András György - prezent, nu votează
Erdei Dolóczki István - prezent, nu votează
Farago Petru - prezent, nu votează
Farkas Anna-Lili - prezent, nu votează
Fenechiu Relu - absent
Firczak Gheorghe - prezent, nu votează
Florea Damian - prezent
Florescu Adrian - prezent, nu votează
Frunzulică Doru-Claudian - prezent
Fuia Stelian - absent
Gabor Gheorghe - prezent
Ganţ Ovidiu Victor - absent
Gavrilescu Graţiela Leocadia - prezentă
Geantă Florian Daniel - prezent, nu votează
Georgescu Filip - prezent
Gerea Andrei Dominic - prezent
Gheorghe Tinel - prezent, nu votează
Gherasim Vasile - absent
Ghiţă Cornel - prezent, nu votează
Ghiţă-Eftemie Stelian - prezent, nu votează
Ghiveciu Marian - prezent
Giurgiu Mircia - absent
Gliga Vasile Gheorghe - prezent
Göndör Marius-Sorin - prezent, nu votează
Gorghiu Alina-Ştefania - prezentă
Gospodaru Gabriel-Dan - absent
Grama Horia - prezent
Grosaru Mircea - absent
Gurzău Adrian - prezent, nu votează
Gust Băloşin Florentin - prezent
Hogea Gheorghe - prezent, nu votează
Holban Titi - prezent
Holdiş Ioan - prezent, nu votează
Horj Pavel - prezent
Hrebenciuc Viorel - prezent
Iacob Ridzi Monica Maria - absent
Iacob Strugaru Stelică - prezent, nu votează
Domnul Giurgiu Mircea - prezent
Ialomiţianu Gheorghe - prezent, nu votează
Iancu Iulian - prezent
Ibram Iusein - absent
Iftime Dragoş-Adrian - prezent, nu votează
Ignat Miron - absent
Ionescu George - prezent, nu votează
Iordache Florin - prezent
Iordache Luminiţa - prezentă, nu votează
Iorguş Zanfir - absent
Irimescu Mircea - prezent
Itu Cornel - prezent
Jipa Florina Ruxandra - prezentă
Jolţa Nicolae - prezent
Kelemen Atilla Béla-László - prezent, nu votează
Kelemen Hunor - prezent, nu votează
Kerekes Károly - prezent, nu votează
Korodi Attila - prezent, nu votează
Kötö Iosif - prezent, nu votează
Lakatos Petru - prezent, nu votează
Leşe Doru Braşoan - absent
Liga Dănuţ - prezent, nu votează
Longher Ghervazen - absent
Lubanovici Mircea - absent
Luca Ciprian-Florin - prezent
Lup Silvestru Mircea - prezent
Lupu Mihai - prezent
Macaleţi Costică - prezent
Manda Iulian Claudiu - prezent
Manolescu Oana - absentă
Marian Dan Mihai - prezent, nu votează
Marin Mircea - prezent, nu votează
Marinescu Antonella - prezent
Martin Eduard-Stelian - prezent
Márton Árpád-Francisc - prezent, nu votează
Máté András-Levente - prezent, nu votează
Mazilu Constantin - absent
Merka Adrian-Miroslav - prezent, nu votează
Militaru Constantin Severus - prezent, nu votează
Mircovici Niculae - prezent, nu votează
Mitrea Manuela - prezentă
Mocanu Adrian - prezent
Mocanu Vasile - prezent
Mocioalcă Ion - prezent
Moldovan Carmen Ileana - prezentă
Moldovan Emil Radu - prezent
Morega Dan Ilie - absent
Motreanu Dan-Ştefan - prezent
Movilă Petru - prezent, nu votează
Munteanu Ioan - prezent, votează
Mustea-Şerban Răzvan - prezent, nu votează
Nassar Rodica - prezentă
Năstase Adrian - prezent
Neacşu Marian - prezent
Nechifor Cătălin-Ioan - prezent
Neculai Marius - prezent, nu votează
Negoiţă Robert Sorin - prezent
Negruţ Clement - absent
Nica Dan - prezent
Nica Nicolae-Ciprian - prezent
Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
Nicolicea Eugen - prezent, nu votează
Niculescu Duvăz Bogdan Nicolae - prezent
Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme Oana - prezentă
Nistor Laurenţiu - prezent
Niţă Constantin - prezent
Niţu Adrian Henorel - prezent, nu votează
Nosa Iuliu - prezent
Novac Cornelia Brînduşa - absent
Oajdea Daniel Vasile - prezent, votează
Olar Corneliu - prezent, nu votează
Olosz Gergely - prezent, nu votează
Oltean Ioan - prezent, nu votează
Oprea Gabriel - prezent, nu votează
Oprişcan Mihai Doru - prezent, nu votează
Orban Ludovic - prezent
Pál Árpád - prezent, nu votează
Palaşcă Viorel - prezent
Palăr Ionel - prezent
Paleologu Theodor - prezent, nu votează
Pálfi Mozes Zoltan - prezent, nu votează
Pambuccian Varujan - prezent, nu votează
Pandele Sorin Andi - absent
Panţîru Tudor - prezent
Pardău Dumitru - prezent, nu votează
Păduraru Nicuşor - prezent, nu votează
Păsat Dan - prezent, nu votează
Păun Nicolae - absent
Pâslaru Florin-Costin - prezent
Petö Csilla-Mária - prezentă, nu votează
Petrescu Cristian - prezent, nu votează
Petrescu Petre - prezent
Pieptea Cornel - prezent
Pirpiliu Ştefan Daniel - prezent, nu votează
Plăiaşu Gabriel - prezent
Pocora Cristina-Ancuţa - prezentă
Ponta Victor-Viorel - prezent
Pop Georgian - prezent
Pop Virgil - prezent
Popa Florian - prezent
Popa Octavian-Marius - prezent
Popeangă Vasile - prezent
Popescu Adrian - prezent, nu votează
Popescu Cosmin Mihai - prezent, nu votează
Popescu Dan-Mircea - prezent
Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - prezent
Popov Duşan - prezent, nu votează
Popoviciu Alin Augustin Florin - prezent, nu votează
Postolachi Florin - prezent, nu votează
Potor Călin - prezent
Preda Cezar-Florin - absent
Prigoană Vasile-Silviu - absent
Radan Mihai - absent
Răţoi Neculai - prezent
Rebenciuc Neculai - prezent, nu votează
Resmeriţă Cornel-Cristian - prezent
Riviş-Tipei Lucian - prezent, nu votează
Rizea Cristian - prezent
Rogin Marius - absent
Roman Gheorghe - absent
Roman Ioan Sorin - prezent, nu votează
Roşca Lucreţia - prezentă
Rusu Valentin - prezent, nu votează
Sava Andrei-Valentin - absent
Săftoiu Ana Adriana - prezentă
Săniuţă Marian-Florian - absent
Săpunaru Nini - prezent
Sârbu Marian - prezent, nu votează
Scutaru Adrian George - prezent
Seremi Ştefan - absent
Seres Dénes - prezent, nu votează
Socaciu Victor - prezent
Solomon Adrian - prezent
Soporan Vasile Filip - absent
Spînu Teodor-Marius - prezent, nu votează
Stan Ioan - prezent
Stan Ion - prezent
Stan Nicolae - absent
Stanciu Anghel - prezent
Stavrositu Maria - absentă
Steriu Valeriu-Andrei - prezent, nu votează
Stoica Mihaela - prezent, nu votează
Stragea Sorin Constantin - prezent
Stroe Ionuţ-Marian - prezent
Stroe Mihai - prezent, nu votează
Stroe Radu - prezent
Stroian Toader - prezent, nu votează
Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent
Surpăţeanu Mihai - prezent, nu votează
Surupăceanu Mugurel - prezent
Şandru Mihaela Ioana - prezentă, nu votează
Ştefan Viorel - prezent
Ştirbeţ Cornel - prezent, nu votează
Ştirbu Gigel-Sorinel - prezent
Tabără Valeriu - absent
Tabugan Ion - prezent, nu votează
Taloş Gheorghe-Mirel - prezent
Tărâţă Culiţă - prezent, nu votează
Teodorescu Horia - prezent
Tiţa-Nicolescu Gabriel - absent
Tîlvăr Angel - prezent
Toader Mircea-Nicu - prezent, nu votează
Trandafir Teodora Virginia - absentă
Trăşculescu Alin Silviu - prezent, nu votează
Tudose Mihai - prezent
Turcan Raluca - prezentă, nu votează
Tuşa Adriana Diana - prezentă
Ţaga Claudiu - prezent, nu votează
Ţintean Ioan - prezent
Ţîmpău Radu Bogdan - prezent
Ţurcanu Florin - prezent
Ţurea Răzvan - prezent, nu votează
Udrea Elena Gabriela - prezentă, nu votează
Uioreanu Horea-Dorin - prezent
Uricec Eugen Constantin - absent
Vainer Aurel - absent
Varga Attila - prezent, nu votează
Varga Lucia-Ana - prezentă
Vasile Aurelia - prezentă
Vasilică Radu Costin - prezent
Vişan Gelu - prezent, nu votează
Vîlcu Samoil - prezent, nu votează
Vladu Iulian - prezent, nu votează
Vlase Petru Gabriel - prezent
Vlădoiu Aurel - prezent
Voicu Mădălin-Ştefan - prezent
Voicu Mihai Alexandru - prezent
Voinescu-Cotoi Sever - prezent, nu votează
Vreme Valerian - prezent, nu votează
Zamfirescu Sorin Ştefan - prezent, nu votează
Zătreanu Dan-Radu - prezent, nu votează
Zgonea Valeriu Ştefan - prezent
Zisopol Dragoş Gabriel - absent
Zoicaş Gheorghe - prezent, nu votează

Blaga Iosif Veniamin - absent
Bădălan Eugen - prezent
Buhăianu-Obuf Cătălin Ovidiu
Cantaragiu Bogdan - absent
Chisăliţă Ioan Narcis - absent
Coroamă Gheorghe
Dobre Ciprian Minodor
Cristea Victor - prezent
Giurgiu Mircia - prezent, votează
Fenechiu Relu - absent
Gherasim Vasile
Seremi Ştefan
Surdu-Soreanu Raul-Victor - absent

Dacă mai este cineva în sală dintre colegii pe care i-am declarat absenţi. Dacă nu, vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Să-i invităm şi pe domnii chestori să-şi exercite votul.

Comisia de numărare a voturilor este formată din membrii Birourilor permanente ale celor două Camere, pe care-i invit acum în sala Biroului permanent al Camerei Deputaţilor pentru a efectua numărarea voturilor.

Revenim după această numărare.

După pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Georgian Pop, vă rog.

Domnul Georgian Pop:

"Proces-verbal referitor la rezultatul votului exprimat de către deputaţi şi senatori asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 210 deputaţi şi senatori.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art.32 alin.(4) din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, procedând la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori prin vot secret cu bile asupra moţiunii de cenzură iniţiate de 210 deputaţi şi senatori ca urmare a angajării răspunderii Guvernului asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, au constatat următoarele:

• numărul total al deputaţilor şi senatorilor - 470
• numărul deputaţilor şi senatorilor prezenţi - 389
• numărul total de voturi exprimate - 218
• numărul de voturi anulate - 2
• numărul total de voturi valabil exprimate - 216

din care:

• voturi pentru adoptarea moţiunii de cenzură - 212
• voturi contra moţiunii de cenzură - 4

potrivit prevederilor art.113 alin.(1) din Constituţia României, moţiunea de cenzură se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, ceea ce reprezintă minimum 236 de voturi pentru.

Ca urmare a faptului că din totalul de 470 de parlamentari au fost prezenţi 389, din care 212 au votat pentru moţiunea de cenzură, se constată că nu a fost întrunită majoritatea cerută de Constituţie.

Încheiat astăzi, 16 martie 2011."

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Moţiunea de cenzură fiind respinsă, potrivit art.114 alin.(3) din Constituţie, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 - Codul muncii, se consideră adoptat.