Parliamentary debates

Domnul Silviu Feodor:

Vă mulţumesc.

Bună dimineaţa!

Stimate domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi deputaţi,

Dragi români,

Expunerea mea se intitulează "75 de ani de recunoaştere oficială a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din România".

În luna septembrie, anul curent, s-au împlinit 75 de ani de la recunoaşterea oficială a Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi de către statul român. Un eveniment ce reprezintă un reper pentru ruşii lipoveni din ţara noastră, o comunitate istorică care, iată, fiinţează de peste 300 de ani şi este integrată pe deplin în societatea românească.

Acum 75 de ani, prin Decretul-lege nr. 728 din 10 septembrie 1946, semnat de Majestatea Sa Regele Mihai I al României, statul român recunoştea Biserica Ortodoxă de Rit Vechi, Biserica staroverilor, a creştinilor ortodocşi de rit vechi, drept cult religios legal. Ca urmare, în Monitorul Oficial din data de 13 mai 1947 a fost publicat Statutul Cultului Creştin de Rit Vechi, cum era numit la acea vreme, legalizându-se, astfel, situaţia confesional-juridică a acestora, după mulţi ani de aşteptare şi eforturi ce păruseră, la un moment dat, zadarnice. Astfel se încheia lunga odisee a recunoaşterii formale de către statul român a Vechii Credinţe Ortodoxe, pe care ruşii lipoveni au moştenit-o de la strămoşii lor, refugiaţi pentru păstrarea acesteia pe meleagurile româneşti, unde au găsit înţelegere, simpatie şi îngăduinţă.

Atât pentru cultura română, cât şi pentru cea a ruşilor lipoveni, este valabil faptul că religia a contribuit la formarea culturii şi continuă să contribuie la dezvoltarea ei. Până în zilele noastre, noi păstrăm cu sfinţenie valorile spirituale moştenite, putem spune, ale vechiului Bizanţ - cântarea psaltică, reprezentarea icoanelor, precum şi conservarea limbii slavone bisericeşti. Valorile spirituale au favorizat ca pe aceste plaiuri româneşti, ruşii lipoveni să-şi construiască o identitate istorică unică, fiind recunoscuţi şi apreciaţi în societatea românească pentru loialitatea şi ataşamentul lor faţă de tradiţiile propriei etnii, dar şi pentru capacitatea lor de a se înţelege cu populaţia majoritară românească şi cu celelalte minorităţi naţionale conlocuitoare.

Ruşii lipoveni nu au fost străini de marile evenimente şi marile drame ale istoriei moderne a României şi a poporului român. Unirea Principatelor, Războiul de Independenţă, Marele Război de Reîntregire Naţională, Marea Unire, al Doilea Război Mondial, Comunismul - au fost trăite de bunii, străbunii şi părinţii noştri laolaltă cu poporul român. Bucuriile şi durerile acestuia au fost şi ale lor.

Revoluţia din Decembrie 1989, perioada postdecembristă, aderarea la NATO şi Uniunea Europeană le-am trăit şi noi, ruşii lipoveni. Problemele actuale ale ţării sunt şi ale noastre, fie că vorbim despre migraţia forţei de muncă spre Vestul Europei ori pandemie. Reazemul nostru însă este credinţa şi, datorită acesteia, Comunitatea noastră a supravieţuit aici, pe teritoriul României de astăzi, timp de 300 de ani. Vom supravieţui, cu ajutorul Domnului, şi provocărilor actuale. Nu suntem o comunitate care să se vaite în faţa greutăţilor. Dimpotrivă! Greutăţile ne-au întărit şi ne-au dat forţa de a merge mai departe.

Statul român, după 1989, după înfiinţarea ca asociaţie etnică a Comunităţii Ruşilor Lipoveni din România, pe 12 februarie 1990, ne-a sprijinit şi ne-a încurajat permanent, pe toate planurile. Am reuşit, cu sprijinul autorităţilor, să organizăm studiul limbii materne în unităţile şcolare din majoritatea localităţilor în care populaţia de ruşi lipoveni reprezintă un procent semnificativ. Şi nu doar limba maternă rusă se studiază de către elevii noştri, ci şi religia ortodoxă de rit vechi, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii noastre. În 2018, de Centenar am primit un mare dar! Prin Ministerul Educaţiei Naţionale, a fost stabilit, în colaborare cu organizaţia noastră etnică şi Mitropolia Ortodoxă de Rit Vechi din România, un concurs şcolar naţional, unic în lume sub egida unui minister al învăţământului, şi anume Olimpiada de religie ortodoxă de rit vechi. De asemenea, după evenimentele din '89 şi mai ales după anul 2000, Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din România s-a bucurat de un substanţial sprijin din partea statului român. Cu resursele financiare oferite prin Secretariatul de Stat pentru Culte au fost realizate lucrări de reabilitare la mai multe lăcaşe de cult din patrimoniul nostru, construite unele noi şi înfiinţate posturi clericale şi neclericale. De asemenea, au fost restaurate iconostase cu icoane vechi, renumitele icoane lipoveneşti din secolele XVI-XVII, realizate după tehnica de pictură a lui Andrei Rubliov, apreciate şi de către marele savant Nicolae Iorga, care, în lucrarea sa, "România cum era până la 1918", a remarcat rigoarea, respectarea şi preţuirea ruşilor lipoveni faţă de obiectele de cult, afirmând despre aceştia - "şi ce îngrijire iubitoare, ce nesfârşită jertfă pentru a le acoperi şi încărca" - icoanele. "Să cetească, - spunea marele savant despre creştinii ortodocşi de rit vechi -, aceasta e norma vieţii lor. Orice vechiu volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Şi cartea ţine sufletele bune şi blânde...".

Aducem recunoştinţă Secretariatului de Stat pentru Culte şi reprezentanţilor acestuia şi le mulţumim pentru sfat, sprijin şi încurajare. Doresc să accentuez faptul că pentru noi, ruşii lipoveni, verbul "a mulţumi" este echivalent cu verbul "a iubi"- esenţa vieţii creştine.

Supravieţuirea noastră ca şi comunitate etnoconfesională în vremurile acestea tulburi depinde în primul rând de noi, ruşii lipoveni, creştini ortodocşi de rit vechi, însă sprijinul şi atenţia statului român sunt de o importanţă vitală pentru noi. Identitatea noastră etnică, lingvistică, istorică, spirituală şi culturală depinde şi de posibilităţile pe care acesta le acordă etnicilor noştri pentru afirmarea identităţii culturale şi religioase.

Am dorit să fac această expunere astăzi în Parlamentul României pentru a realiza o punte de legătură, ca un arc peste timp, între personalităţile importante din istoria spiritualităţii noastre pe teritoriul României. Şi anume subliniez faptul că ziua de ieri, 25 octombrie, când am marcat cu toţii 100 de ani de la naşterea Majestăţii Sale Regele Mihai I, cel care a semnat Decretul-lege de recunoaştere a Bisericii noastre Ortodoxe de Rit Vechi, şi ziua de mâine, 27 octombrie - ziua de pomenire a Sfintei Parascheva, conform calendarului iulian, când se împlinesc 25 de ani de la întronizarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Leonti, cel care păstoreşte actualmente această instituţie religioasă recunoscută cu 75 de ani în urmă, sub a cărui autoritate spirituală se află eparhii din România, Europa de Vest, Australia, Statele Unite ale Americii, Canada, iar Centrul Spiritual şi reşedinţa acestuia se află la Brăila.

Totodată, doresc să subliniez faptul că în luna noiembrie îşi are începutul ierarhia Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi din România, fix acum 175 de ani a fost întronizat primul mitropolit al ei, Înaltpreasfinţitul Ambrosie.

Şi dacă Biserica staroverilor, a creştinilor ortodocşi de rit vechi din România, a fost recunoscută cu 75 de ani în urmă, permiteţi-mi să vă anunţ, dragi colegi, că în anul 2024 vom marca 300 de ani de la atestarea documentară a ruşilor lipoveni în România.

Cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul, "Credinţa este puterea de legătură care se înfăptuieşte prin unirea desăvârşită, nemijlocită şi mai presus de fire a celui care crede în Dumnezeul cel crezut". Pentru noi, ruşii lipoveni, pământul românesc a amplificat această putere de legătură cu Dumnezeu!

Vă mulţumesc.

Vă doresc multă sănătate şi să aveţi parte de ajutorul Bunului Dumnezeu!

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Florin-Claudiu Roman:

Vă mulţumesc şi eu, domnule deputat.

Rugămintea, stimaţi colegi, este să purtăm masca, conform legii, în sala de plen.

Cu excepţia colegilor care au contraindicaţii medicale, vă rog frumos, este solicitarea mai multor colegi să purtaţi masca în mod regulamentar.

Da.

A solicitat cuvântul pe procedură domnul deputat Ludovic Orban.

Vă rog, domnule deputat. (Aplauze.)