Parliamentary debates

Domnul Silviu Vexler:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Zilele trecute au fost marcate de eliberarea a şase dintre ostaticii răpiţi din Israel de organizaţia teroristă Hamas - unul dintre ei având cetăţenie română. Bucuria reîntoarcerii lor ar fi trebuit să fie completată doar de dorinţa şi convingerea momentului când toţi ceilalţi ostatici se vor întoarce acasă.

Cu toate acestea, realitatea a fost total diferită.

Priviţi bine, foarte bine, imaginea care a fost proiectată pe ecran.

Kfir...

Îmi cer scuze, în stânga.

Kfir avea doar 9 luni, iar Ariel doar 4 ani, atunci când au fost răpiţi, într-un mod brutal, alături de mama lor, Shiri Bibas. Cei mai tineri dintre ostaticii răpiţi în cadrul atacurilor teroriste îndreptate împotriva populaţiei civile din Israel, poate cei mai tineri ostatici din istoria umanităţii. Din 7 octombrie 2023 şi până acum, familia Bibas a refuzat să îşi piardă speranţa.

Acum două zile, lumea întreagă a aflat adevărul - un copil de 9 luni şi unul de 4 ani au fost strangulaţi în captivitate, cu mâinile goale, în faţa mamei lor, care a fost obligată să privească. Acum două zile, s-au întors în Israel, în sicrie.

Într-un moment al agoniei, furiei şi disperării, nu cred că există cuvinte care să poată descrie ceea ce s-a întâmplat. Nu există niciun mod în care aşa ceva să poată fi înţeles.

Moartea acestor copii nevinovaţi şi a mamei lor, chinul şi suferinţa indescriptibile ale acestei familii, violenţa inumană la care au fost supuşi aceşti copii, va rămâne întotdeauna o pată asupra umanităţii.

Sunt, la rândul meu, părinte şi am doi copii de aproape aceeaşi vârstă. Mă gândesc fără încetare cum ar fi să aflu că este vorba despre familia mea. Cred că orice părinte ar trebui să se gândească la aceste suflete, atunci când priveşte la televizor sau pe Internet ceea ce se întâmplă în Israel. Ce aş face eu? Nu ştiu. Ce aţi face dumneavoastră dacă ar fi vorba despre familia proprie?

Astăzi, lumea întreagă trebuie să le ceară iertare lui Kfir, Ariel şi Shiri. Pentru că au fost abandonaţi în mâinile răului absolut. Indiferent dacă este vorba despre "Lorzii Deşertului", "Brigăzile Mujahideen" sau Hamas, este irelevant. Chiar dacă par nume diferite, toate sunt feţele aceluiaşi terorism palestinian.

Un citat celebru, atribuit lui Dante Alighieri, spune că - "Cel mai întunecat loc din iad este rezervat pentru cei care îşi menţin neutralitatea în timpul crizelor morale".

Pentru cei care nu au văzut sau care nu au vrut să vadă - atunci când au fost eliberaţi, toţi ostaticii păreau a fi supravieţuitori ai lagărelor de exterminare din perioada Holocaustului. Torturaţi, violaţi, umiliţi, ţinuţi în cuşti din tuneluri, fără lumină, fără apă, înfometaţi, obligaţi să semneze certificate de eliberare din robie şi să le mulţumească public criminalilor. Aceasta a fost realitatea lor, aceasta este realitatea zilnică a celor aflaţi în captivitate. Nu uitaţi, vă rog, acest lucru!

Imaginea sicrielor care au fost prezentate zilele acestea, într-o paradă publică macabră din Gaza, reprezintă încă o dovadă a brutalităţii şi a dimensiunii inumanităţii care caracterizează organizaţia teroristă Hamas. Acest spectacol josnic, revoltător şi crud încalcă orice noţiune a legilor internaţionale.

În timp ce Statul Israel a fost şi este forţat să elibereze terorişti condamnaţi de un stat democratic pentru asasinate şi atacuri îndreptate împotriva civililor, Hamas eliberează cadavre, inclusiv ale unor bebeluşi şi ale unor copii.

Statul Israel face, din nou, un sacrificiu indescriptibil pentru că preţuieşte, mai mult decât orice altceva, viaţa - chiar şi în faţa morţii.

Pentru cei care nu au înţeles - Hamas nu este o mişcare politică sau un grup de rezistenţă. Hamas este un cult al morţii, care are un singur scop - distrugerea Statului Israel şi anihilarea evreilor din întreaga lume.

Ce fel de fiinţe umane pot ţine cadavre drept ostatici? Cum poate o organizaţie internaţională, cum este Crucea Roşie, să accepte astfel de situaţii fără să protesteze în niciun mod?

Cum pot să existe oameni şi instituţii de mass-media care să încerce să îi protejeze pe ucigaşii care au comis toate aceste atrocităţi şi să stabilească o comparaţie între victime şi terorişti?

Trăim vremuri cumplite, aparent de triumf al urii împotriva raţiunii. Avem obligaţia să nu uităm. Avem datoria să luptăm în permanenţă pentru demnitatea normalităţii.

Lumea nu mai poate să ignore ceea ce se întâmplă. Acesta este testul moral care va defini generaţia noastră.

HaShem Yikom Damam!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Mulţumesc, domnule deputat.

Excelenţa Voastră, domnule ambasador, bine aţi revenit în Parlamentul României!

Să sperăm că ne vom reîntâlni şi cu alte prilejuri mai fericite.

Mulţumesc, domnule deputat.

Mulţumesc, domnule ambasador.

Domnule Coarnă, pe procedură.

Domnul Dumitru Coarnă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Vreau să vă informez că mâine va fi depusă moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Nordis. Am îndeplinit condiţiile prevăzute de Constituţie, avem 154 de semnături - este vorba despre Grupurile parlamentare SOS România, AUR şi Partidul POT.

Repet, avem 154 de semnături, iar mâine va fi depusă Moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Ciolacu - "Guvernul Nordis trebuie să plece".

Mulţumesc mult. (Aplauze.)

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

O aşteptăm cu drag!

(Domnul deputat Sorin-Titus Muncaciu solicită să ia cuvântul.)

Procedură? (Vociferări.)

Vă rog.

Domnul Sorin-Titus Muncaciu:

Stimaţi colegi,

Ce fel de exemplu dăm noi acestei ţări... (Vociferări.) dacă în loc de 300 şi ceva de deputaţi, suntem doar 170?

Eu cred că această procedură care a fost în timpul pandemiei, în care, mă rog, să zicem că înţelegem, era vorba de contaminare, era vorba de...

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Domnule deputat...

Domnul Sorin-Titus Muncaciu:

Această procedură trebuie să înceteze.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Domnule... domnule deputat...

Domnul Sorin-Titus Muncaciu:

Sunt voturi importante, veniţi la muncă! (Aplauze.)

Care e...

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Domnule deputat, apreciez perseverenţa şi când e de bună-credinţă, şi când e de rea-credinţă.

În fiecare şedinţă de Birou permanent dezbatem acest lucru; nu cred că e cazul, la începutul fiecărei şedinţe, să o facem şi în plen.

Vă mulţumesc. (Vociferări.)

Trecem la ordinea de zi.

(Domnul deputat Liviu-Ionuţ Moşteanu solicită să ia cuvântul.)

Vă rog, domnule Moşteanu, dar cum v-aş putea opri.

Domnul Liviu-Ionuţ Moşteanu:

Le spun celor de la AUR că eu sunt de acord cu ei, dar ar fi cazul să-l invite la muncă şi pe şeful lor, domnul George Simion... (Aplauze.) zis şi "Antonio Giordano". (Aplauze. Vociferări.)