Parliamentary debates

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Trecem la punctul 2 al ordinii de zi, prezentarea moţiunii de cenzură iniţiate de 125 de deputaţi şi senatori - 4 MC/2025, ca urmare a angajării răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului asupra Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice - PL-x 244/2025, în şedinţă comună, în data de 1 septembrie 2025.

Dau cuvântul, pentru prezentarea moţiunii de cenzură, reprezentantului AUR.

Vă mulţumesc.

Domnul Petrişor-Gabriel Peiu:

Domnilor preşedinţi ai celor două Camere,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Moţiunea de cenzură este intitulată "Opriţi politizarea companiilor publice! Opriţi batjocorirea proprietăţii statului!".

Consideraţii generale

"Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune" este o zicală care i-a fost atribuită lui Bernard de Clairvaux - Sfântul Bernard. În cazul Guvernului Bolojan, o putem adapta şi să spunem: "Drumul spre iad este pavat cu simularea bunelor intenţii". Căci despre asta este vorba în Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 a fost emisă şi utilizată tot în vederea atingerii unor obiective anunţate ca nobile: depolitizarea administrării companiilor deţinute majoritar de către stat şi eficientizarea administrării acestora. Rezultatul, însă, este o politizare totală şi o deprofesionalizare maximă a administrării întreprinderilor publice. Tot ceea ce vedem şi auzim în ultimii ani: salarii exorbitante, apartamente de lux în Dubai sau în Monaco, cumpărate de către politrucii care administrează bunurile statului, decizii catastrofale de management, pierderea unor sume publice colosale, toate acestea sunt rezultatul aplicării aşa-zisei "guvernanţe corporative" în varianta PSD-PNL-UDMR. Rămâne în istorie ca un apogeu al ipocriziei corporatiste practicate de PSD numirea lui Marius-Dănuţ Caraşol în calitate de şef al Directoratului Transelectrica, în baza unui CV în care strălucea o diplomă de inginer falsă, conform căreia omul ar fi terminat în 2005 Facultatea de Electrotehnică, în cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti. Vârful absolut, însă, al eficienţei malefice a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 este atins în cazul celui mai longeviv şef de companie de stat din România, celebrul Ion Sterian, care conduce transportatorul naţional de gaze Transgaz, subinginer de petrol şi gaze, dar inginer absolvent - în numai doi ani - al Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară şi al unui master al aceleiaşi universităţi, în specializările "management şi dezvoltare rurală" şi "alimentaţie publică şi agroturism". Probabil că guvernanţa corporativă în cazul celebrului Ion Sterian este întărită puternic de absolvirea Colegiului Naţional de Afaceri Interne de la Academia de Poliţie. Unde mai pui şi locul de obârşie al reputatului specialist, acelaşi cu al unui mare - la stat - om politic, întâmplător premier în funcţie la data primei numiri a lui Sterian la cârma Transgaz.

Ei bine, Proiectul de Lege privind "îmbunătăţirea guvernanţei corporative" face parte dintr-un act de terorism legislativ fără precedent în Europa democratică, comparabil doar cu practici autoritare. De ce vorbim despre un veritabil "terorism legislativ"? Pentru că, niciodată, în istoria democraţiilor europene, un guvern nu a sfidat logica democratică şi separaţia puterilor în stat în asemenea măsură, asumându-şi răspunderea în Parlament pe cinci proiecte de lege într-o singură zi. Poate că tehnica legislativă respectă strict textul constituţional, dar, în mod sigur, acesta este un abuz pe care nu şi l-au permis faţă de parlamentele naţionale decât regimurile dictatoriale.

Până la urmă, mergând pe logica Guvernului de coaliţie PSD-PNL-USR-UDMR-minorităţi naţionale, oricine are majoritatea în Parlament poate să îşi asume răspunderea pe oricâte proiecte de lege doreşte, pe 50, pe 10 sau pe 5.000. Şi astfel este total eludată practica elaborării legilor de către Parlament, practică fundamentală pentru o societate democratică. Pentru ca grotescul abuzului guvernamental să fie şi mai mare, să nu uităm să menţionăm şi faptul că actuala Coaliţie de guvernare deţine o majoritate ultraconfortabilă în Parlament, de peste 70%!

În al doilea rând, poate nu ar fi lipsit de interes să vedem cine şi cum a prezentat public proiectul de lege pe care noi îl combatem prin prezenta moţiune de cenzură: nimeni altul decât domnul Ştefan-Radu Oprea, secretarul general al Guvernului. Pentru a justifica demersul coaliţiei pe care o reprezintă, domnul Oprea a spus pe 29 august 2025 că astfel se va îmbunătăţi performanţa companiilor deţinute de stat, aşa cum s-a angajat Guvernul domniei-sale prin PNRR.

Poate nu ştiaţi, dragi colegi, dar domnul Ştefan-Radu Oprea este acelaşi fin autor care, cu doar o lună în urmă, pe 26 iulie 2025, ne comunica rezultatul unei cercetări, probabil riguroase, întreprinse de domnia-sa, conform căreia, din primele 30 de companii după criteriul cifrei de afaceri, "companiile private au o cifră de afaceri de peste 5 ori mai mare decât cele de stat; cu toate acestea, profitul net este aproape egal. Rata profitului: 15,58% la companiile de stat, faţă de doar 3,04% la cele private. Sunt managerii companiilor de stat mai performanţi decât cei din sectorul privat? Sau, dimpotrivă, firmele private sunt doar mai «creative» în ceea ce priveşte optimizările fiscale?", se întreba atunci, filosofic, domnul Oprea. Cu alte cuvinte, fie doar persoana domnului Oprea, fie întregul Guvern suferă de dedublare de personalitate: astăzi este convenabil să laude performanţa managerilor companiilor de stat, iar peste o lună trebuie să legiferăm pe repede înainte schimbarea modului de administrare a aceloraşi companii, ocolind dezbaterile parlamentare. Când o fi spus, oare, domnul Oprea, adevărul, în iulie sau în august? Sau: când are Guvernul dreptate? Atunci când laudă performanţa companiilor de stat sau atunci când simte nevoia să o corecteze dramatic?

Fondul problemei

Trecând la fondul prezentului proiect de lege, trebuie să notăm punctele esenţiale care îl fac de neadoptat, cel puţin în forma actuală.

1. Proiectul de lege se concentrează exclusiv asupra modului de administrare a companiilor cu capital majoritar de stat, fără a aborda situaţiile în care statul deţine o pondere semnificativă în acţionariat. În acelaşi timp, proiectul nu prevede mecanisme eficiente pentru a corecta deciziile adoptate de administratorii majoritari, care pot fi dăunătoare României. Şi, ca să nu se creadă că vorbim despre cazuri ipotetice, precizăm că este vorba de exemple cât se poate de concrete, cum ar fi SNP Petrom sau Rompetrol Rafinare. În mod deloc întâmplător, Guvernul Bolojan oferă acţionarilor privaţi minoritari în companiile publice şansa unei interpretări favorabile a votului cumulativ - în cazul administrării dualiste -, şansă pe care, însă, o refuză acţionarilor români din companiile deţinute majoritar de investitori străini. Să fie, oare, doar reflexul de a nedreptăţi acţionarii români, specific acestui Guvern?

2. În al doilea rând, prezentul proiect de lege investeşte cu o superputere Agenţia pentru Monitorizarea şi Evaluarea Performanţelor întreprinderilor Publice - AMEPIP, instituţie care capătă drept de viaţă şi de moarte asupra numirilor - inclusiv din partea acţionarilor privaţi - în funcţiile de administrare a companiilor de stat. Or, AMEPIP este un instrument eminamente politic, la discreţia Guvernului. Este, deci, cât se poate de evident că această agenţie va acţiona la comandă politică, numind doar fideli ai partidelor de guvernare în toate aceste funcţii, lucru total incompatibil cu noţiunea de "guvernanţă corporativă".

3. De altfel, în toate posturile de administrare a companiilor, prin prezentul proiect de lege se impune numirea cel puţin a unui funcţionar public, desemnat de conducerea autorităţii publice care are în subordonare compania respectivă. Mai mult, respectivului funcţionar public i se solicită şi experienţă de minimum trei ani în administrarea companiilor - evident, publice, că la cele private nu ar fi avut voie, conform legii. Ei bine, arătaţi-ne măcar un singur funcţionar public care a administrat companii de stat şi care să nu facă parte dintre fidelii partidelor care conduc ţara de aproape 36 de ani! Nu-i aşa că nu există vreun astfel de caz?

4. Se mai face mare caz de limitarea veniturilor directorilor la trei salarii medii brute - partea fixă şi două salarii medii brute - partea variabilă, o singură dată pe an aceasta. Aici avem de-a face cu un mecanism profund nociv, care va conduce la creşterea salariilor medii pe ramuri de activitate. De exemplu, în domeniul feroviar sau energetic, companiile de stat deţin peste două treimi din piaţă şi pot determina cu uşurinţă creşterea salariului mediu brut pe ramură. Mai mult, este regretabil să constatăm populismul specific celor eternizaţi la guvernare, populism prin care se anunţă plafonări de salarii, dar mai apoi se anunţă şi căutarea de manageri competenţi. Oameni buni, în ce economie de piaţă s-a pomenit ca o persoană competentă să accepte un salariu doar triplu faţă de media pe ramură pentru a conduce un mamut? Hai să revenim la domeniul feroviar, cu salarii mici: cine va dori să fie administrator la CFR cu un salariu net de sub 2.500 de euro? Credeţi că e cineva în afara şoşonarilor de partid care ştiu că adevărata recompensă nu este salariul anunţat?

5. În fine, o altă chestiune aberantă este acordarea unei ponderi de 50-75% indicatorilor de performanţă financiari în evaluarea administrării. Să nu uităm, totuşi, că, în general, întreprinderile publice funcţionează în pieţe unde au poziţii fie monopoliste, fie dominante. De exemplu, ce semnificaţie are performanţa financiară a Transelectrica sau Transgaz, companii cărora statul, prin ANRE, le aprobă majorări halucinante de tarife? De exemplu, PNL-iştii din ANRE au stabilit prin Ordinul nr. 21/2025 tariful pentru serviciul de sistem de 7 lei/MWh de la 1 iunie 2025. După doar 3 luni, acesta a fost aproape dublat - la 12,79 lei/MWh! Ce analize fac ei? Ce metodologii au ei? Cum să se ajungă la asemenea variaţii? De la 1 iunie 2023, conform Ordinului nr. 67/2023, tariful era 6,64 lei/MWh. La 1 ianuarie 2024, după şapte luni, era 9,17 lei/MWh. Peste cinci luni devine 12,84 lei/MWh, după alte trei luni este 11,51 lei/MWh. Apoi, la 1 iunie 2025, devine 7,04 - aşa, de alegeri -, doar pentru trei luni, ca apoi să fie dublat de la 1 septembrie! Ce indicatori financiari, despre ce vorbim? Sau o fi, oare, corect să legăm performanţa directorilor de la Hidroelectrica, Nuclearelectrica sau Complexul Energetic Oltenia doar de indicatorii financiari? Păi, oamenii aceştia produc, împreună, două treimi din energia ţării. Nu ne vom trezi, oare, cu preţuri urcate la cer?

6. În fine, o ultimă mare laudă şi-o fac guvernanţii cadou, pentru că vor să reducă numărul celor din conducere de la şapte la cinci, de la cinci la trei şi de la trei la doi. Ceea ce uită să ne spună este faptul că, indiferent câţi oameni sunt formal puşi să ridice mâna la un vot în consiliile de administrare sau în comitetele de supraveghere, decizia aparţine de fapt unui singur om: ministrului, primarului sau preşedintelui de consiliu judeţean. Aşa că, orice număr mai mare decât 1 în respectivele consilii şi comitete reprezintă doar o exagerare.

7. Nu trebuie uitat nici impactul devastator pe care deciziile administraţiilor politizate ale companiilor publice îl au asupra generaţiilor tinere, cărora le blochează oportunitatea de dezvoltare, în dauna inovaţiei şi dezvoltării durabile. Turismul balnear şi programele sportive pentru tineri ar fi în mod special afectate de politizarea conducerii întreprinderilor publice, în cazul adoptării proiectului de lege propus de Guvern.

Concluzie

Pentru toate considerentele expuse mai sus, vă cerem, doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, să votaţi moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Bolojan şi să respingeţi, astfel, acest proiect de lege fanfaronard, dăunător şi inutil. (Aplauze.)

Domnul Sorin-Mihai Grindeanu:

Vă mulţumesc, domnule senator.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Birourile permanente ale celor două Camere au stabilit ca dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură să aibă loc în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din ziua de duminică, 7 septembrie 2025, ora 13.00, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 alin. (3) din Constituţie şi art. 94 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune.