Parliamentary debates

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În continuare, urmează alocuţiuni cu prilejul Zilei eroilor martiri din închisorile comuniste.

Reprezentanţii grupurilor parlamentare şi reprezentantul deputaţilor neafiliaţi au la dispoziţie câte două minute.

Are cuvântul reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Solomon Adrian.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Adrian Solomon:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pe 14 mai, în noaptea - mai exact - de 14 spre 15 mai 1948, regimul comunist, care tocmai proclamase Republica, scăpase de rege, de principalii lideri ai Partidului Naţional Ţărănesc, încă din iulie '47, aresta 10.000 de tineri legionari care apăreau în înscrisurile primite de Ana Pauker de la unii lideri ai Mişcării. Aceştia erau tineri studenţi, în majoritatea lor, oameni care nu-l cunoscuseră pe Zelea Codreanu şi nici nu se afiliaseră terorismului politic din perioada interbelică, ci doar împărtăşeau misticismul ortodox al Mişcării Legionare, care i-a şi salvat în închisoare pe mulţi dintre ei, dar pe unii regimul de detenţie i-a martirizat, săvârşindu-şi viaţa în condiţii grele şi complicate.

Trebuie spus că, pe lângă toţi aceşti sfinţi ai închisorilor, sunt mii de ţărani români care s-au opus colectivizării, sunt sute de intelectuali sau de lideri politici mai mari sau mai mici care făceau parte din partidele istorice - Partidul Naţional Liberal, Partidul Ţărănesc, Partidul Social Democrat din România.

Prin urmare, asemenea faptelor celor dinainte de regimul comunist, şi anume regimurile naziste, fasciste, să spunem cu toţii că astfel de lucruri să nu se mai întâmple.

Never again comunism sau fascism şi nici martiri în închisori! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Are cuvântul reprezentantul Grupului parlamentar AUR, domnul deputat Neamţu George-Mihail.

Domnul George-Mihail Neamţu:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

Distinşi prieteni ai libertăţii,

Ne întrebăm de ce România este singura ţară est-europeană care până astăzi nu are un muzeu dedicat acestor mari eroi, acestor sfinţi, acestor genii ale poporului român.

Mergeţi la Berlin şi veţi vedea Stasi Museum! Mergeţi în Ţările Baltice şi veţi vedea Muzeul KGB-ului! Veţi vedea o formă de cinstire în, de ce nu, Ierusalim, pentru cei care au suferit în Holocaust!

Singura ţară est-europeană unde nu este dedicată o asemenea, până la urmă, cultură a memoriei celor care au suferit este România. Şi România trebuie să se întoarcă cu faţa către aceşti dascăli ai libertăţii. Pentru ce au murit ei? Pentru ce au suferit? Pentru ce s-au rugat în zarca de la Aiud sau de la Sighet sau de la Gherla sau de la Periprava? Pentru ce anume au suferit Arsenie Boca, Nicolae Steinhardt, Dinu Pillat sau Vladimir Ghika? Cu toţii au suferit pentru că ei au crezut în libertate şi au crezut chiar în neatârnarea poporului român în faţa unui imperiu, Imperiul Sovietic, care, din păcate, astăzi se metamorfozează sub forma altor imperii. Au protestat împotriva unui regim de ocupaţie. S-au organizat pentru a produce o rezistenţă veritabilă. Singura rezistenţă din munţi a fost rezistenţa făcută de aceşti martiri ai poporului român, cei care reprezintă ţara noastră de ieri şi de astăzi. Geniile, sfinţii şi eroii - geniile, precum Nicolae Mărgineanu, sau eroii, precum Gheorghe Brătianu, ne arată ce înseamnă conştiinţa verticală a unui popor. Dacă ruşii l-au avut pe Soljeniţîn, dacă polonezii l-au dat pe Jerzy Popiełuszko, noi am dat-o pe Elisabeta Rizea.

Cinste, poporului român, pentru verticalitatea pe care aceşti genii, sfinţi şi eroi au asumat-o!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Îl invit la cuvânt pe reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Gheorghe Andrei Daniel.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Atunci când vorbim despre martirii din închisorile comuniste, vorbim despre una din cele mai cutremurătoare pagini din istoria poporului român.

Martiriul din închisori, fără doar şi poate, este un moment în care naţiunea română şi-a arătat pe undeva forţa sa de a se opune răului, inclusiv atunci când aceasta presupune lepădarea de sine, mergând până la martiriu - un model comun mucenicilor creştini din primele secole şi din toate secolele vieţii lumii creştine.

Cred că noi toţi astăzi avem datoria de a recunoaşte, de a comemora şi de a cinsti pe cei care s-au jertfit în nişte timpuri cumplite. România de atunci nu era o ţară liberă, era sub ocupaţie sovietică. În toate structurile şi instituţiile de forţă erau agenţi ai Rusiei. Instituţiile statului erau acaparate de acest imperiu al răului de la Kremlin. Iar atunci, oameni simpli, ţărani, studenţi, intelectuali, muncitori, preoţi, foşti lideri ai partidelor politice s-au ridicat împotriva acestui regim criminal. Se estimează că de prin 1948 până în 1964, direct ori indirect, regimul criminal comunist din România este responsabil de aproximativ 200.000 de victime.

Cred că, atunci când vorbim despre martiriu, ar trebui cu toţii să înţelegem esenţa acestei jertfe care ne învaţă ce înseamnă cu adevărat libertatea, democraţia, demnitatea, patriotismul şi credinţa.

Ca liberal, ţin să evoc două mari nume ale Partidului Naţional Liberal, Dinu Brătianu şi Gheorghe Brătianu, martiri în închisorile comuniste, asemenea lui Vladimir Ghika, lui Ion Pelivan, lui Ion Mihalache, lui Iuliu Maniu, lui Ion Flueraş şi altor mari corifei ai Marii Uniri.

Trăiască România... (I se întrerupe microfonul. Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Îl invit la cuvânt pe reprezentantul Grupului parlamentar al USR, domnul deputat Rigman Ciprian-Doru.

Domnul Ciprian-Doru Rigman:

Mulţumesc mult, doamnă preşedinte.

Dragi colegi,

La finalul anului 1947, se instaura, în România, regimul comunist de factură stalinistă, avându-i ca lideri pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi pe Petru Groza. Aproape concomitent începea acţiunea de epurare a exponenţilor democraţiei interbelice, fie ei oameni politici sau intelectuali. Pentru noul regim comunist, a formula întrebări şi a căuta răspunsuri nu mai era acceptabil. Au ajuns astfel în închisorile comuniste personalităţi excepţionale ale istoriei noastre - şi îi amintesc aici pe Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent şi prim-ministru, un prototip moral pe care al trebui să-l urmărim cu toţii astăzi, Ion Mihalache, preşedintele PNŢ, marele cardinal greco-catolic Iuliu Hossu, cel care a citit la Alba Iulia Declaraţia de Unire a Transilvaniei cu România, Constantin I.C. Brătianu, preşedintele PNL, Gheorghe I. Brătianu, mare istoric, nepotul lui I.C. Brătianu, artizanul Independenţei şi fiul lui Ionel Brătianu, artizanul Marii Uniri. Aceşti oameni au ajuns în închisorile comuniste pentru că au preţuit demnitatea şi democraţia şi nu s-au lăsat intimidaţi de forţă, de frică şi de şantaj.

Dragi colegi,

Avem datoria de a cinsti memoria acestor mari personalităţi ajunse în închisorile comuniste, dar mai avem o datorie şi chiar o obligaţie faţă de ei - de a nu uita niciodată, dar niciodată, ce a însemnat un regim extremist în istoria României.

Cinste, eroilor martiri din închisorile comuniste, şi preţuirea lor veşnică!

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Are cuvântul reprezentantul Grupului parlamentar al UDMR, domnul deputat Markó Attila-Gabor.

Domnul Markó Attila-Gabor:

Vă mulţumesc.

La momentul căderii comunismului am avut 21 de ani, deci am trăit din plin ororile acelui regim, chiar dacă nu am apucat atunci să sufăr şi mai mult, cum au suferit alţii înainte. Dar, în copilărie, bunicul meu îmi povestea ororile din anii '50, când regimul încerca din răsputeri să elimine intelectualitatea şi în acea perioadă, în afară de victimele de naţionalitate română au fost şi foarte multe victime de etnie maghiară. Printre aceste victime îl putem aminti în primul rând pe episcopul Márton Áron, în cinstea căruia recent am adoptat o lege care declară anul 2026 ca "Anul Márton Áron". Dar, alături de Eminenţa Sa, au mai fost şi foarte multe alte victime. Putem aminti pe tinerii maghiari din Braşov, EMISZ, deţinuţi politici maghiari din Cluj, Miercurea Ciuc, Târgu Mureş, Oradea, Sfântu Gheorghe - Moyses Márton, Csiha Kálmán, Visky Árpád, Mészöly Géza - doar câteva nume dintre aceste victime.

Şi am mai putea aminti pe cineva, şi anume, pe un fost coleg parlamentar şi un bun prieten al meu, din păcate, decedat între timp, Nagy Benedek.

Victime însă nu au fost doar personalităţi, ci a fost, în primul rând, din punctul nostru de vedere, însăşi educaţia în limba maghiară, pentru că, după Revoluţia din 1956 din Budapesta, regimul din România a închis şcolile maghiare din Transilvania. Şi poetul Szabédi László a fost, de exemplu, o victimă; el s-a sinucis în semn de protest faţă de închiderea Universităţii Bolyai din Cluj-Napoca.

Generaţiile de astăzi trebuie să înveţe că suferinţa este o valoare care a dat naştere regimului de astăzi.

Cinste, eroilor! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Îl invit la cuvânt pe reprezentantul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, domnul deputat Gheorghe Nacov.

Domnul Gheorghe Nacov:

Comunismul poate fi privit ca o tragedie naţională. Dar, dincolo de dimensiunea colectivă a acestei tragedii naţionale, rămâne memoria vie a suferinţei individuale, fiecare destin frânt în izolare, fiecare conştiinţă care a refuzat compromisuri şi fiecare jertfă asumată în tăcere, departe de ochii lumii, din dragoste de ţară şi credinţă. Aceşti oameni nu au fost doar victime ale unui regim opresiv; prin rezistenţa lor în faţa încercărilor de dezumanizare, ei au demonstrat că spiritul liber nu poate fi încătuşat.

Nu este întâmplător că trei deputaţi reprezentând minorităţi naţionale, Slavoliub Adnagi, Ovidiu Ganţ şi Silviu Vexler, cu sprijinul fundamental al tuturor partidelor parlamentare democratice, sunt autorii legilor care au restabilit drepturile pentru victimele regimului comunist, ale celor care s-au opus dictaturii comuniste şi ale copiilor acestora. Peste 200.000 de persoane beneficiază de această legislaţie în prezent. Au făcut-o atât din respect pentru suferinţa pe care au îndurat-o, cât şi din convingerea că este o datorie morală, iar efectele dictaturilor, ale răului produs de toate dictaturile trebuie să fie combătute.

Păstrând vie amintirea celor care au murit în închisorile comuniste, ne asumăm responsabilitatea de a veghea ca valorile pentru care ei au suferit să rămână de neclintit.

Eu, personal, sunt strănepot de ţărănist şi bineînţeles că victimele închisorilor se află - în primul rând ale sfinţilor făcuţi de către acest regim, dar şi cei care au rămas acasă. Provin dintr-o comunitate cu foarte mulţi deportaţi. Cei care au fost colectivizaţi, care au trebuit să renunţe la peticul de pământ după torturi şi bătăi merită amintiţi.

Valorile fundamentale se apără cu demnitate şi verticalitate.

Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale este mândru să susţină parcursul euroatlantic al României.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Îl invit la cuvânt pe reprezentantul Grupului parlamentar Uniţi pentru România, domnul deputat Călin Groza.

Domnul Călin-Florin Groza:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

De Ziua eroilor martiri din închisorile comuniste, aducem un ultim omagiu tuturor celor care au suferit şi şi-au sacrificat viaţa pentru credinţă, libertate şi demnitatea poporului român.

Această zi ne aminteşte de drama miilor de tineri, intelectuali, preoţi şi oameni de cultură care în noaptea de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestaţi de regimul comunist pentru curajul de a apăra valorile şi identitatea acestui neam.

În închisorile din Piteşti, Aiud, Gherla, Sighet, Râmnicu Sărat şi în multe alte locuri ale suferinţei, aceşti oameni au trecut prin torturi, umilinţe şi ani grei de detenţie. Mulţi nu s-au mai întors niciodată acasă, însă au rămas un simbol al rezistenţei, al credinţei şi al demnităţii româneşti.

Cinstim astăzi memoria lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu, Gheorghe Brătianu, Părintele Dumitru Stăniloae.

Martirii temniţelor comuniste nu au cerut nimic pentru ei înşişi, ci au ales să sufere pentru ca noi să putem trăi într-o Românie liberă şi democratică. Prin jertfa lor, au apărat dreptul nostru de a ne păstra credinţa, valorile şi libertatea.

Avem datoria morală să nu uităm niciodată să transmitem generaţiilor viitoare adevărul despre suferinţele îndurate de cei care s-au opus comunismului.

Cinste şi recunoştinţă eternă, martirilor din închisorile comuniste!

Dumnezeu să-i odihnească în pace! (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Are cuvântul reprezentantul Grupului parlamentar SOS România, domnul deputat Ţiu Mihai-Adrian.

Domnul Mihai-Adrian Ţiu:

Binecuvântat popor român,

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Eroii care au ţinut vie credinţa şi libertatea României"

Astăzi vorbesc despre cei pe care poporul român i-a numit cu respect şi durere sfinţii închisorilor - oameni persecutaţi politic, aruncaţi în temniţele comuniste, care au murit mărturisindu-şi credinţa, demnitatea şi dragostea pentru ţară. Ei însă nu au fost duşmanii acestui popor, au fost victimele unui sistem politic care a condamnat elite, preoţi, militari, intelectuali şi tineri doar pentru că au avut demnitatea să gândească liber şi să-şi apere credinţa. Ei au avut coloana vertebrală a unei Românii care a refuzat să îngenuncheze. Ei au fost de-a lungul timpului curajoşi şi au spus adevărul în permanenţă. Şi mă refer aici la oameni care şi-au pierdut viaţa în chinuri groaznice, la familii distruse şi la copii condamnaţi la umilinţă şi discriminare.

Un popor care nu îşi cunoaşte istoria şi eroii este ca un copil care nu îşi cunoaşte părinţii.

Pe data de 21 mai am avut onoarea de a participa la Mănăstirea Comana, pentru a aduce un omagiu eroilor neamului românesc.

Recunoştinţa trebuie să fie în mod clar faţă de eroi.

Nu pot să nu-mi amintesc de o zi dureroasă pentru poporul român - înmormântarea fără onoruri militare a generalului maior în rezervă veteran de război, Radu Theodoru.

Astăzi, în calitate de sublocotenent în rezervă al Armatei Române, cer scuze public familiei.

Statul român datorează însă multe scuze eroilor săi. Avem nevoie de reconciliere, de adevăr şi de respect, pentru că un popor care îşi uită martirii riscă să repete tragediile trecutului şi să piară respectul faţă de propria istorie.

Cu respect, din Parlamentul României, deputat SOS România, Mihai-Adrian Ţiu. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Din partea deputaţilor neafiliaţi, o invit la cuvânt pe doamna deputat Vârgă Mariana.

Doamna Mariana Vârgă:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Demnitate în lanţuri", pentru că am să vă vorbesc despre "Fenomenul Piteşti", acest fenomen negativ şi rău pentru naţiunea română, un fenomen unde s-a urmărit reeducarea prin tortură.

Am încercat să fac o similitudine cu ceea ce se întâmplă astăzi şi am văzut că sunt foarte multe asemănări comportamentale legat de acea perioadă din era comunistă şi ce se întâmplă astăzi.

Şi am să vă spun că şi astăzi se încearcă distrugerea identităţii umane şi morale. Se încearcă creşterea urii de clasă în Parlamentul României şi în naţiunea română. Se încearcă distrugerea solidarităţii umane, tot aşa cum s-a întâmplat şi atunci când nu aveai dreptul la libertatea de opinie. Se încearcă obedienţa de grup, pentru că parlamentarii noştri nu mai votează potrivit conştiinţei, ci potrivit îndrumărilor date, uneori pozitive, alteori negative.

Ce putem învăţa de la martirii închisorilor comuniste? Putem învăţa astăzi că demnitatea umană, libertatea de exprimare şi credinţa pot supravieţui în condiţii foarte dure.

Experienţa martirilor ne arată însă cât de periculos poate fi un stat atunci când puterea ajunge pe mâinile unor oameni incompetenţi, lipsiţi de respect şi de demnitate umană faţă de poporul român.

De aceea, să nu rămânem indiferenţi la abuzuri, să nu rămânem indiferenţi la încălcarea libertăţii de exprimare, să preţuim această libertate de exprimare, aşa cum au făcut martirii închisorile comuniste, să alegem responsabil oamenii care conduc naţiunea română şi să ne păstrăm curajul şi solidaritatea indiferent de vremuri.

Să cinstim aşa cum se cuvine martirii din închisorile comuniste, pentru că ei şi-au păstrat demnitatea chiar în lanţuri!

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Natalia-Elena Intotero:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să salut prezenţa în loja oficială a Excelenţei Sale, domnul Radko Todorov Vlaykov, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Bulgaria în România. (Aplauze.)

Bine aţi venit, domnule ambasador! (Aplauze.)

Vă mulţumim.

Stimaţi colegi,

În continuare, îl invit la tribună pe domnul deputat Gheorghe Nacov, Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale, pentru o scurtă alocuţiune consacrată sărbătoririi Zilei de 24 Mai - Ziua Limbii Bulgare în România.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.