Parliamentary debates

Sittings of the Chamber of Deputies of September 21, 2026

You are here::

Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of September 21, 2026

Sittings of the Chamber of Deputies of September 21, 2026

Alocuţiunea domnului deputat Varujan-Pambuccian, liderul Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, cu prilejul Zilei Naţionale a Republicii Armenia.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Vă mărturisesc că e una din rarele ocazii în care citesc discursul. (Rumoare.)

Aştept să...

În anul 1788, la Madras, în India, câţiva armeni publicau un proiect de constituţie pentru o Armenie independentă. Trăiau la mii de kilometri de ţara pentru care scriau. Şi, totuşi, se preocupau de felul în care avea să fie guvernată, de reprezentarea cetăţenilor şi de limitele puterii. Îşi pregăteau, prin această cartă, un viitor pe care nu aveau să-l trăiască.

În spatele acelui proiect se afla istoria unui popor cu rădăcini adânci în Antichitate. Numele Armeniei şi al armenilor apare, pentru prima dată, în scris, în inscripţia lui Darius de la Behistun, de la sfârşitul secolului al VI-lea înainte de Hristos. Peste două milenii şi jumătate ne despart de acea mărturie. O asemenea continuitate a cerut fiecărei generaţii să găsească mijloacele de a transmite mai departe ceea ce primise.

Un moment hotărâtor a fost adoptarea creştinismului, în anul 301, ca unică religie oficială. Prin lucrarea Sfântului Grigore Luminătorul şi convertirea regelui Drtad al III-lea, Armenia devenea primul stat care adopta credinţa creştină. În secolele următoare, această credinţă avea să intre atât de adânc în viaţa poporului armean, încât apărarea ei avea să devină inseparabilă de lupta pentru păstrarea propriei identităţi.

În anul 451, la Avarayr, Vartan Mamikonian şi cei care l-au urmat au luptat împotriva încercării puterii sasanide de a le impune renunţarea la creştinism. Vartan a căzut în luptă, iar bătălia a fost pierdută. Rezistenţa a continuat însă, iar în anul 484, în urma luptei conduse de Vahan Mamikonian, fratele lui Vartan, şi a negocierilor cu puterea persană, armenilor le era recunoscută religia. Apărarea credinţei însemna şi apărarea dreptului de a rămâne ei înşişi.

În numele credinţei creştine, armenii din Imperiul Otoman au ales să fie victimele genocidului, spunând: "Decât să-mi pierd sufletul, mai bine îmi pierd trupul". Străbunicul meu, Mesia Pambuccian s-a aflat printre ei şi a fost canonizat cu 100 de ani mai târziu de către Biserica Apostolică Armeană, iar familia bunicului meu a reuşit să scape din convoaiele morţii şi să se refugieze în România, primul stat care a primit, începând cu anul 1919, refugiaţii din Imperiul Otoman. Atunci s-a înfiinţat şi Uniunea Armenilor din România, pe care am onoarea să o reprezint în Parlamentul ţării. Sunt lucruri pe care niciun armean nu le uită şi pentru care fiecare generaţie poartă un respect profund României şi poporului român.

Pentru armeni, creştinismul, cultura multimilenară aşezată generaţie după generaţie în piatră şi în carte, şi libertatea au fost, de la întâlnirea cu sfinţii apostoli Tadeu şi Bartolomeu, urmată de renaşterea din anul 301 şi până astăzi, reperele definitorii ale identităţii naţionale. În fiecare loc în care Dumnezeu ne-a hărăzit să trăim.

În anul 1788, la Madras, libertatea căpăta o formulare politică nouă. Şahamir Şahamirian şi cercul său îşi imaginau instituţiile unei viitoare republici armene. Cartea lor purta un titlu surprinzător: "Capcana orgoliului". Legile trebuiau să împiedice ambiţia conducătorilor de a se aşeza deasupra legii şi a poporului. În acel proiect, dorinţa de independenţă era însoţită de preocuparea constantă pentru libertatea oamenilor care aveau să trăiască în statul independent.

La 21 septembrie 1991, armenii îşi exprimau, prin referendum, voinţa de a trăi într-un stat independent. România a fost, din nou, primul stat din lume care a fost alături de Armenia, recunoscându-i independenţa. Ziua pe care o sărbătorim azi ne aminteşte cât de îndelung a fost pregătită această posibilitate şi câtă răspundere presupune împlinirea ei. Libertatea apărată de generaţiile de dinaintea noastră devine, pentru fiecare generaţie, libertatea pe care trebuie să ştim să o folosim şi să o transmitem mai departe.

Închei spunând un lucru definitoriu pentru poporul armean, aproape ca o deviză: credinţă, cultură, libertate!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Parliamentary debates

Sittings of the Chamber of Deputies of September 21, 2026

Sittings of the Chamber of Deputies of September 21, 2026

Contact

Postal address