|
Domnul Adrian Moisoiu: Vă mulţumesc, doamnă preşedinte. Care este problema aici? Şi, de fapt, această solicitare a mea nu s-a adresat numai Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, ci şi Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerului Administraţiei şi Internelor. În programul de astăzi sunt prevăzute toate trei aceste ministere că doresc să-mi dea răspunsul. Este foarte bine. Îmi pare rău că nu dă şi Ministerul Transporturilor, pentru că ar fi fost direct implicat în el, fiindcă este vorba de vagoanele de bagaje şi de mesagerie. În orice caz, tema este mai mult decât gravă; mai mult decât gravă. Presa din ultimele zile a început să prezinte situaţia din diverse localităţi din ţară. Astăzi citeam în ziar despre cei de la Iaşi, pentru o situaţie similară. Deci, ce s-a întâmplat? După privatizarea Societăţii C.F.R. Mesagerie, oamenii, încet-încet, au fost daţi afară, în condiţii în care - mai mult, mai mult pur şi simplu de bătaie de joc, aş putea spune - nu mai au nici un fel de drepturi; inclusiv faptul că nu pot nici să meargă şi să primească ajutor de şomaj, din cauza faptului că nu se plăteşte această alocaţie, c. a. s.-ul. De asemenea, nu pot să meargă nici măcar ca să urmeze cursuri de profesionalizare într-un alt domeniu, din aceleaşi motive; pentru faptul că nu se plăteşte cotizaţia sindicală, nici liderii sindicali nu-i mai apără. Deci, oamenii au făcut greva foamei. Nimeni nu s-a uitat la ei, nici că le pasă. Primesc nişte fluturaşi care nu au nici un fel de acoperire, deci, numai fluturaşi, hârtie goală, fără însă nici un ban. În această situaţie în care eu i-am găsit pe cei de la Târgu-Mureş, disperaţi, - acesta este cuvântul şi nu exagerez absolut deloc -, sper ca răspunsul pe care mi-l va da domnul secretar de stat, cât şi ceilalţi domni secretari de stat care probabil că au venit astăzi aici ca să susţină răspunsul, să fie corespunzător şi să putem să găsim o soluţie, astfel încât să nu ne batem joc de oameni în România de astăzi. Vă mulţumesc şi aştept răspunsul.
|
|
Domnul Ionel Cătălin Dănilă: mulţumesc mult, doamnă preşedinte. Sper ca răspunsul oarecum extins pe care urmează să-l transmit, să satisfacă în cea mai mare măsură posibilă această întrebare. Între 30 ianuarie 2006 şi 1 februarie 2006 inspectorii de muncă din cadrul Inspecţiei Muncii şi Inspectoratul teritorial de muncă Bucureşti au efectuat un control de fond în limitele de competenţă legale la Societatea Comercială "Expediţii, mesagerie, bagaje, coletărie, valori băneşti şi corespondenţă CFR - mesagerie, pentru a verifica modul în care societatea respectă prevederile legale în vigoare în domeniul relaţiilor de muncă, respectiv Codul muncii, precum şi modul de îndeplinire a măsurilor dispuse în controlul tematic realizat în luna octombrie 2005, materializate prin încheierea procesului-verbal de control nr.23.318 din 2005. Ca urmare a verificării prin sondaj a documentelor existente la sediul societăţii din strada Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp B-3, documente puse la dispoziţie de domnul Matei Sergiu, în calitate de director al societăţii, au fost constatate următoarele. Societatea respectă prevederile art.11, 12, 15, 16, 17, 27, 238, 241 din Codul muncii cu privire la încheierea contractelor individuale de muncă. Ca urmare a privatizării societăţii, în luna decembrie 2004 contractele individuale de muncă încheiate până la această dată au fost preluate de Inspectoratul teritorial de muncă Bucureşti, în data de 1 martie 2005. În ceea ce priveşte executarea contractelor individuale de muncă, societatea nu a făcut dovada respectării prevederilor art.40 alin.1 lit.f) din Codul muncii, respectiv nu a făcut dovada achitării contribuţiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, atât contribuţiile reţinute pe statul de plată, cât şi contribuţiile datorate de angajatori pentru lunile mai - decembrie 2005. Potrivit art.6 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani sau cu amendă, reţinerea şi nevărsarea cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinerea la sursă. Deoarece Inspecţia Muncii nu are competenţă legală în acest domeniu, prin adresa nr. 26.427 din 2005 a fost înştiinţată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de Inspecţie Financiar-fiscală în vederea efectuării unui control. Referitor la modificarea contractelor individuale de muncă ale salariaţilor societăţii, în verificarea efectuată prin sondaj, care a cuprins perioada august-decembrie 2005, au fost constatate următoarele: se respectă în mare parte prevederile art.41 din Codul muncii, astfel actele adiţionale care modifică clauzele contractelor individuale de muncă sunt semnate de ambele părţi, excepţie făcând actul adiţional nr.13/1130 din 2005 prin care a fost modificat salariul, acesta nefiind semnat de salariaţi. Unele acte adiţionale prezintă modificări şi ştersături, unele acte adiţionale nu sunt înregistrate la unitate, nerespectându-se astfel prevederile art.11, alin.3 din Decretul nr.92/76 privind carnetul de muncă. Pentru remedierea acestor deficienţe, a fost dispusă ca măsură obligatorie, prin procesul-verbal de control, respectarea prevederilor legale. În perioada verificată, au încetat activitatea un număr de 138 de salariaţi, din care 113 în temeiul art.55, ca urmare a acordului părţilor, 15 salariaţi în temeiul art.79, demisie, un salariat în temeiul art.79, demisie cu respectarea termenului de preaviz, un salariat în temeiul art.79, demisie fără preaviz, 5 salariaţi în temeiul art.61, disciplinar, 2 salariaţi în temeiul art.56, la data expirării termenului contractului individual de muncă, un salariat în temeiul art.56, la data comunicării deciziei de pensionare, toate aceste articole fiind din Codul muncii. Decizia de încetare a activităţii în temeiul art.61 - disciplinar, din Codul muncii, cu privire la concedierea din motive care ţin de persoana salariatului, sunt emise cu respectarea prevederilor din Codul muncii, în sensul efectuării cercetării disciplinare. S-a constatat că pentru un număr de 15 salariaţi nu au fost emise deciziile de încetare a activităţii, deşi au solicitat în scris acest lucru. pentru remedierea acestor deficienţe a fost dispusă ca măsură obligatorie prezentarea documentelor care clarifică situaţia celor 15 salariaţi care au depus cerere de încetare a contractelor individuale de muncă. În unele decizii de încetare emise de societate şi prezentate spre control, s-a constatat că nu este specificată durata concediului de odihnă aferent perioadei lucrate şi numărul zilelor efectuate. Totodată nu reiese din decizii dacă zilele de concediu neefectuate au fost compensate în bani la încetarea activităţii, în conformitate cu articolele şi prevederile Codului muncii. De asemenea, în nota de lichidare nu se specifică dacă au fost efectuate toate zilele de concediu de odihnă cuvenite sau dacă au fost compensate în bani. De asemenea, pentru remedierea acestor deficienţe, a fost dispusă ca măsură obligatorie prezentarea documentelor care fac dovada efectuării concediului de odihnă sau compensarea zilelor neefectuate. În perioada verificată, societatea are un număr de 23 contracte individuale de muncă suspendate în temeiul art. 51 lit.a) din Codul muncii, concediul pentru creştere copii în vârsta de până la doi ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la 3 ani. Cu privire la respectarea art.116 din Codul muncii, societatea a îndeplinit măsura dispusă prin procesul-verbal de control 22.318 din 2005, prezentând foile colective de prezenţă pentru lunile mai, iunie, iulie, august 2005. Facem menţiunea că aceste foi colective de prezenţă se întocmesc şi se păstrează la punctele de lucru ale societăţii. În statele de plată este evidenţa orelor lucrate de fiecare salariat în parte, inclusiv munca de noapte, orele prestate în sărbătorile legale sau în zilele de repaus săptămânal, precum şi sporurile acordate, societatea îndeplinind măsura dispusă prin procesul verbal, prezentând planificarea concediilor de odihnă pentru anul 2005, conform art.143 din Codul muncii. Societatea nu a depus la Inspectoratul teritorial de muncă Bucureşti dovezile de calculare a drepturilor salariale pentru luna decembrie 2005, până la data de 25 ianuarie 2006. Nerespectarea de către angajator a prevederilor sus-menţionate constituie contravenţie, conform art.14 din Legea nr.130/1999 cu modificările şi completările ulterioare, se sancţionează cu amendă între 3000-6000 de roni. Inspectorii de muncă au dispus totodată ca măsură obligatorie prezentarea dovezilor depunerii la ITM Bucureşti a dovezilor de calcul a drepturilor băneşti pentru luna decembrie 2005. Privitor la plata salariilor, ... e foarte lung răspunsul, dacă îmi permiteţi... Vă mulţumesc. Privitor la plata salariilor şi a respectării prevederilor art.156 din Codul muncii, salariaţii se plătesc întotdeauna înaintea oricăror altor obligaţii băneşti ale angajatorilor. prin procesul-verbal de control 23.318 din 2005, inspectorii de muncă au dispus ca măsură obligatorie dovada achitării drepturilor salariale pentru lunile mai, iunie, iulie, august 2005 pentru toţi salariaţii societăţii. Societatea a achitat drepturile salariale restante pentru perioada ianuarie -iulie 2005, prezentând în acelaşi timp un proiect de redresare a activităţii Societăţii Comerciale CFR-Mesagerie S.A. În data de 30 ianuarie 2006, angajatorul a prezentat documentele contabile prin care a rezultat că pentru lunile septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie 2005 - suma totală obţinută din încasări în fiecare lună reprezintă aproximativ 18,2%, 11%, 8,7%, 17,82% din fondul total de salarii aferent aceleiaşi luni. În luna august 2005 au fost achitate salariile din luna iulie în proporţie de 70% din totalul fondului de salarii, conform documentelor prezentate. Societatea nu a prezentat documente din care să rezulte că au fost efectuate plăţile reprezentând drepturile salariale aferente lunii august, septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie 2005. La data controlului, societatea înregistrează un număr total de 188 de litigii de muncă pe rol în instanţă, ce au ca obiect plata salariilor, plata tichetelor de masă, acordarea de ajutoare materiale, plata indemnizaţiei de creştere a copilului până la vârsta de 2 ani, restituire cu garanţii etc. Inspectorii de muncă au dispus ca măsură obligatorie societăţii prezentarea documentelor din care să rezulte că au fost efectuate plăţile reprezentând drepturile salariale aferente lunilor august-decembrie 2005. S-a constatat faptul că societatea nu respectă prevederile art.161 din Codul muncii, respectiv nu plăteşte salariile în bani, cel puţin o dată pe lună, la data stabilită prin contractele individuale de muncă, inspectorii de muncă dispunând ca măsură obligatorie respectarea acestor prevederi. Societatea respectă prevederile art.159 din Codul muncii cu privire la stabilirea salariului brut lunar, cel puţin a calculului salariului de bază minim pe ţară. Din verificarea statelor de plată s-a constatat că societatea efectuează reţineri salariale, contravaloarea telefonului mobil de serviciu, rate bancare, fără a respecta prevederile art.164 din Codul muncii, inspectorii de muncă dispunând ca măsură obligatorie respectarea acestor prevederi. În ceea ce priveşte negocierea contractului colectiv de muncă privind conflictul de interese sesizat şi înregistrat la Direcţia de muncă Bucureşti, în care se menţionează că faţă de susţinerile părţilor conflictului de interese rămâne deschis, nu au fost prezentate documentele din care să rezulte că până la data efectuării controlului, angajatorul nu a finalizat negocierea contractului colectiv de muncă, s-a dispus ca măsură obligatorie respectarea prevederilor art.236 din Codul muncii şi prezentarea procesului-verbal de negociere a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pe anii 2005 şi 2006 sau a documentelor justificative privind stadiul în care se află negocierea. Am să...
|
|
Domnul Adrian Moisoiu: Vă mulţumesc, doamna preşedinte. Am să încep cu ultima afirmaţie a domnului secretar de stat care a spus că Ministerul Finanţelor nu are nici o obligaţie. Eu mă îndoiesc. Mă îndoiesc, domnule secretar de stat, pentru că dumneavoastră ca minister al finanţelor trebuie neapărat să încasaţi nişte sume de bani. Atâta timp cât oamenii au de luat salarii, iar salariile acestea sunt însoţite de impozite, iar impozitele le încasează Ministerul Finanţelor, nu altcineva în ţara asta, după câte ştiu eu, acolo merg, la Ministerul Finanţelor. Atunci, dumneavoastră îmi răspundeţi că Ministerul Finanţelor nu este interesat? Mă scuzaţi, dar cred că răspunsul este superficial şi l-aţi tratat ca atare. Eu apreciez răspunsul pe care l-am primit din partea domnului secretar de stat de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru că se vede că s-au preocupat din acest punct de vedere, pentru ca să găsească o soluţie, adică prin controalele care s-au efectuat. Din păcate, finalul era aşa, rugându-l pe domnul ministru să-mi spună: "şi măsurile pe care le preconizaţi". Am impresia că aici s-au spus toate ce s-au făcut, controalele care s-au făcut, amenzile care s-au dat, dar măsurile care se preconizează? Ce se întâmplă cu oamenii aceştia, pentru că oamenii aceştia nici în şomaj nu pot să meargă în clipa de faţă, pentru că această societate şi acest Awdi Hassan care este patronul acestei societăţi şi care şi-a însuşit-o, pentru că numai aşa se poate defini termenul, în măsura în care nu respectă contractul de privatizare, deci în felul acesta oamenii aceştia nici nu pot să meargă pentru un curs de formare într-o altă specialitate. Nu pot să beneficieze de ajutorul de şomaj. Deci aceasta era problema socială, domnule secretar de stat, la care mă adresam eu. În afară de partea strict financiară şi ceea ce se face sau ceea ce nu se face, ce facem pentru ei, adică eu am mers pe ideea sufletească pentru aceşti oameni şi pentru problema socială, pentru că toţi au nişte copii care merg la şcoală şi care nici măcar bursă nu au, nici bani cu care să meargă să-şi plătească biletele sau nici din ce să trăiască. Aici este partea proastă, mai ales în condiţiile în care sunt unele familii, în cazul de faţă, în care amândoi membrii de familie lucrează la aceeaşi întreprindere, deci la mesagerie. Din ce trăiesc oamenii aceştia? Deci, eu v-aş ruga, domnule ministru, dacă sunteţi amabil, şi cu asta închei, vă mulţumesc pentru ceea ce mi-aţi răspuns, dar în acelaşi timp, să vă gândiţi dacă puteţi şi cu o altă ocazie sau mai făcând încă un pas, acel pas mic înspre oamenii care, de fapt, sunt cei cărora li se adresează Ministerul Solidarităţii Sociale şi Familiei. Subliniez această idee. Vă mulţumesc.
|