|
Domnul Miloslav Vlcek: Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Este o onoare că în calitate de preşedinte al Camerei Deputaţilor a Parlamentului Ceh pot să iau cuvântul în Camera Deputaţilor de la dumneavoastră. Aş vrea să vă fac cunoscute părerile actuale privind colaborarea parlamentelor naţionale în Uniunea Europeană, situaţia procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona din Cehia şi, nu în ultimul rând, priorităţile preşedinţiei cehe în Consiliul Uniunii Europene în prima parte a anului 2009. Republica Cehă este stat membru de la 1 mai 2004 şi contribuie la elaborarea strategiei dezvoltării europene de integrare. Acest proces în plan legislativ priveşte ambele Camere al Parlamentului din Cehia. Totodată, considerăm importantă colaborarea parlamentelor naţionale atât pentru obţinerea experienţei, cât şi din aspectul activităţii reprezentanţelor legiuitoare din Uniunea Europeană. Colaborarea interparlamentară are dimensiuni considerabile. Comisiile Camerei Deputaţilor din Parlamentul Ceh sunt în contact cu multe comisii ale ţărilor membre şi candidate ale Uniunii Europene. Se întâlnesc cu regularitate preşedinţi ai parlamentelor şi treptat s-a creat cadrul de colaborare, se întâlnesc la diferite niveluri. Fără îndoială că fiecare joacă un rol important şi, ca să fiu concret, anul acesta au avut loc discuţiile preşedinţilor parlamentelor din aşa zisa Troica şi Grupul de la Visegrád, iar recent a avut loc Summit-ul din Europa Centrală. În iunie, la Lisabona s-au întâlnit preşedinţii parlamentelor tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene. În faţa noastră se află şi întâlnirea privind parteneriatul regional. Acest cadru, îl consider foarte important pentru că, din punct de vedere regional, dă posibilitatea de a examina problemele politicii europene actuale şi reflectarea lor în activităţile parlamentelor. Mai ales în întâlniri mai mici există mai mult spaţiu pentru dezbaterea problemelor parlamentelor naţionale, ceea ce corespunde cu părerea mea mai generală că, într-adevăr, este mai multă nevoie de a aprofunda formele actuale de colaborare, şi nu de a crea alte forme. Consider că ar trebui să ne orientăm pe dezvoltarea în ce priveşte calitatea decât la crearea cantitativă a acţiunilor comune. Consider că, din punct de vedere al conţinutului, ar trebui să ne concentrăm asupra măsurilor care ar da posibilitatea parlamentelor naţionale să fie partenere respectate faţă de instituţiile unionale, mai ales faţă de Comisia Europeană şi faţă de Parlamentul European. Mai ales, există sarcina prioritară de a găsi instrumente eficiente de comunicare şi schimb de informaţii între parlamentele naţionale. Aceste probleme vor fi tot timpul actuale, împreună cu provocările care stau şi vor sta în faţa Europei. De aceea, în cadrul preşedinţiei pregătim opţiunea care ar trebui să reflecte evoluţia previzionată a situaţiei de pe continentul nostru. De exemplu, la sfârşitul lunii ianuarie, respectiv începutul lui februarie 2009, am convocat întâlnirea cu Troica unde, împreună cu Franţa, Republica Cehă, Suedia şi Spania, ar trebui să discutăm multe probleme. Tema prioritară ar trebui să fie colaborarea parlamentelor naţionale şi nu numai din ţările care deţin preşedinţia. La începutul anului 2009 am putea - bineînţeles, depinde de procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona - să formulăm concluzii importante pentru colaborarea parlamentelor naţionale. Discuţiile Troicăi ar trebui să creeze impulsul pentru căutarea comună a mijloacelor cu care să întărim eficient rolul parlamentelor naţionale în procesul legislativ european. Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Stimate doamne, stimaţi domni deputaţi, Permiteţi-mi să vă fac cunoscut procesul ratificării Tratatului de la Lisabona în Republica Cehă. Iniţial, s-a prevăzut că va fi ratificat în anul 2008. Republica Cehă a afirmat interesul despre cum să se desfăşoare acest procedeu, respectiv astfel încât Tratatul de la Lisabona să nu influenţeze Preşedinţia Cehă. După cum se ştie, această condiţie deocamdată nu a fost realizată. Premierul Topolanek a semnat Tratatul, iar Senatul, la data de 24 aprilie, a hotărât ca să-l trimită către Curtea Constituţională pentru a-l examina dacă corespunde Constituţiei cehe. Principalele probleme pentru senatori au fost transferul de atribuţii către nivelul unional, posibilitatea schimbării de luare a hotărârii de la sistem uninominal la cel majoritar, şi în Camera Deputaţilor, dezbaterea s-a întrerupt în a doua lectură. Termenul pentru exprimarea Curţii Constituţionale nu se cunoaşte, se poate aştepta în timpul toamnei 2008. Sunt ferm convins că nu numai majoritatea deputaţilor Camerei Deputaţilor, dar şi Guvernul, al cărei premier a semnat tratatul, îl vor sprijini. Apreciez că aproape toţi reprezentanţii din 11 parlamente la recenta întâlnire a Summit-ului Central European de la Praga promovau continuarea ratificării tratatului de la Lisabona, apreciind contribuţia lui la integrarea europeană. Au căzut de acord că se consolidează puterea parlamentelor naţionale şi creşte caracterul democrat al uniunii. De asemenea, sunt convins că se va găsi soluţionarea care va permite tuturor statelor membre ale uniunii să funcţioneze conform regulilor Tratatului de la Lisabona. Nu dorim izolarea Irlandei, care a fost pentru noi unul dintre exemple în timpul pregătirii pentru aderarea la Uniunea Europeană. Irlanda, ca membru în Uniunea Europeană, a înregistrat cea mai rapidă creştere economică şi, desigur, nu va vrea să oprească sau să bulverseze evoluţia europeană. Mărturisesc că nu puteam elimina posibilitatea creării unei Europe pe două viteze, în care irlandezii ar fi în circuitul exterior, mai lent, deşi eu cred că ar putea să fie numai o soluţionare temporară. Sunt ferm convins că trebuie să continue procesul integrării europene şi colaborării strânse, precum şi procesul de extindere a Uniunii Europene. Procesul de integrare va duce la consensul privind politica de securitate şi politica externă. Aceasta va ajuta Europa să se apere împotriva globalizării şi să creeze din Europa un partener egal în drepturi pentru cei mai puternici jucători pe scena internaţională. Cehia sprijină consecvent extinderea Uniunii Europene. Simţim că există pericolul ca fără ratificarea Tratatului de la Lisabona nu ar trebui să se extindă Uniunea cu Croaţia, cu atât mai puţin cu alte state ale Balcanilor de Vest. Sunt convins că, dacă vor deveni membre atât Serbia, cât şi Kosovo, va fi mai simplu ca în interiorul Uniunii să se soluţioneze relaţia lor tensionată. Şi aceasta mă duce la un alt domeniu despre care aş dori să vorbesc. Stimate domnule preşedinte al Camerei Deputaţilor, Stimate doamne şi domni deputaţi, În prima parte a anului 2009, Republica Cehă va prezida Consiliul Uniunii Europene şi organele acesteia. Va fi prima dată în istoria Republici Cehe. La nici 5 ani după integrarea în Uniunea Europeană, după Slovenia, Cehia va fi a doua ţară din cele 10 cu preponderenţă postcomunistă care, în anul 2004, au lărgit rândurile membrilor. Motto-ul preşedinţiei va fi: "Europa fără bariere". Pe plan intern, Republica Cehă vrea să ajungă la capătul perioadei tranzitorii pentru lucrători, să elimine barierele, pentru circulaţia liberă de mărfuri, servicii, persoane şi capital, să rezolve problemele cauzate de funcţionarea problematică a pieţei interne de energie, sub prefinanţarea politicilor tradiţionale, care opresc investiţii mai mari în politici orientate către creşterea necesităţii de a îmbunătăţi şi simplifica mediul reglementat al Uniunii sau de a aprofunda colaborarea ţărilor membre în domeniul justiţiei şi internelor. Printre priorităţile ei este şi asigurarea păcii şi stabilităţii în regiunea balcanică. În primăvara anului 1999, Guvernul ceh impunea, prin iniţiativa paşnică cehă-grecească, încheierea bombardării în Serbia. Am vrut să asigurăm stabilitatea economică, prin dezvoltarea după planul care ar semăna cu planul Marshall. Am vrut să ajutăm stabilitatea politică prin pactul de stabilitate, am atenţionat ca să nu se înfiinţeze state pe criterii etnice şi am subliniat că multe probleme se vor soluţiona după integrarea regiunii în sistemul european. De aceasta sunt convins până în prezent. Atenţionarea nu a fost, din păcate, ascultată, şi previziunile despre Kosovo democratic şi multietnic ca o parte componentă, autonomă şi administrativ independentă a Serbiei nu au fost realizate, cu toate că a fost reflectat ceea ce a fost important în Rezoluţia nr.1244 a Consiliului de Securitate al ONU. Cehia sprijină Europa multietnică, multiculturală şi democratică, refuză epurări etnice împotriva oricui. Suntem împotriva tuturor formelor de discriminare. Suntem împotriva tuturor formelor de agresiune împotriva unui stat străin sau împotriva ocupaţiei. Suntem convinşi că respectarea consecventă a dreptului internaţional şi Cartei ONU, împreună cu solidaritatea vor contribui la pacea din Europa şi mai ales la stabilitatea în Balcani. Sunt conştient că statele europene au deocamdată diferite păreri privind independenţa Kosovo-ului, care a fost recunoscut numai de 46 de state, inclusiv Republica Cehă. Membru al ONU, Kosovo, evident, nu va deveni. 147 de state, inclusiv România, nu au recunoscut Kosovo. Ca preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul Ceh am înţeles pe deplin această poziţie şi o respect. Trebuie să fim conştienţi că majoritatea clară a deputaţilor noştri din toate partidele politice a votat o hotărâre importantă, în care am chemat ca să se reînnoiască negocierile privind statutul Kosovo, care ar fi în conformitate cu dreptul internaţional şi rezoluţia nr. 1244 ONU şi Actul final al Conferinţei de Securitate şi Conlucrare în Europa din anul 1975. Acum vreau să cred că vom găsi soluţia care va fi acceptabilă atât pentru Belgrad, cât şi pentru Priscina sau, dacă vreţi, atât pentru Bucureşti, cât şi pentru Praga. Probabil, aceasta se va realiza abia în cadrul Uniunii Europene. Dacă se va produce mai devreme, atunci va fi ca rezultat al eforturilor Uniunii şi ONU. În afara necesităţii de a consolida stabilitatea în Balcanii de Vest şi de reducere a tensiunii va apărea şi altă motivare, şi anume ca Kosovo să nu se folosească ca precedent. Bineînţeles, cunosc afirmaţia că cazul Kosovo este o excepţie care nu creează nici un precedent. Dar excepţia nu există numai din cauză că noi dorim acest lucru. Conflictul ruso-georgian recent a ilustrat cât de uşor a fost pentru Osetia de Sud şi Abhazia de a face apel la dreptul albanezilor kosovari, la dreptul acestora, în situaţia când există şi un alt stat naţional al albanezilor, pe care cei din Osetia şi din Abhazia nu-l au. Îmi e teamă că la acest drept pot să facă apel şi alte grupuri radicale, din alte minorităţi, de exemplu dintre kurzi, irakieni sau turci, între bascii din Spania sau catalani, între sârbii bosniaci şi croaţi. Astfel de voci le putem auzi şi din Corsica sau Republica Turcă, din Ciprul de Nord sau din Transnistria, din Republica Moldova. Pot să se asocieze, subliniez, numai unii dintre politicieni, politicieni radicali din minorităţi maghiare. În mod consecvent respectăm principiul de suveranitate, integritate teritorială şi integritatea principiului de stabilitate a frontierelor, legat de respectarea drepturilor minorităţilor împotriva abuzului, secesiunii în interesul unor politici imperiale şi noilor conflicte etnice, inclusiv conflictelor armate. Dreptul internaţional se dezvoltă. Probabil că datorită globalizării continue, datorită creării grupărilor integrate regionale se va reduce importanţa statelor naţionale, odată ce principiul de suveranitate de la Vestfal va fi înlocuit de altă normă juridică. Până nu se va codifica, trebuie să respectăm dreptul internaţional, aşa cum există. Dacă, în mod abuziv, l-am aplica numai în unele cazuri, şi în alte cazuri l-am încălca, s-ar crea nesiguranţă juridică şi junglă juridică în care nimeni n-ar fi sigur, şi mai ales ar fi puse în pericol statele. Permiteţi-mi, la încheiere, să fac rezumatul luării mele de cuvânt. Sunt pentru Uniunea Europeană unită, integrată, care îşi apără drepturile cetăţenilor şi care va contribui la pacea, securitatea, stabilitatea în Europa. Sunt pentru Europa care va respecta independenţa membrilor. Sunt pentru finalizarea ratificării Tratatului de la Lisabona de către toate statele, care va da posibilitatea de a apăra interesele cetăţenilor. Dacă prin tratat se va reduce deficitul democratic existent şi ne va da posibilitatea ca să le reducem în continuare. Sunt pentru extinderea Uniunii Europene, sunt pentru extinderea în întreaga regiune balcanică, care începe în Croaţia, dar va include şi Serbia, Kosovo şi Macedonia. Sunt pentru respectarea dreptului internaţional şi Cartei ONU şi nu ultimul rând pentru colaborarea central-europeană în domeniile comercial, politic, cultural, punând accentul pe ţările în care colaborarea are rădăcinile istorice, cum este cazul ţării dumneavoastră şi a noastră. Stimate domnule preşedinte, Stimaţi deputaţi, stimate deputate, În ceea ce priveşte problemele relaţiilor noastre, am discutat cu înalţii dumneavoastră reprezentanţi şi încă o dată aş vrea să mulţumesc pentru că am putut prezenta părerile mele pe temele respective. Aş vrea să vă asigur că şi noi vom asculta părerile dumneavoastră privind poziţia parlamentelor naţionale, care trebuie să exprime voinţa oamenilor, dar şi în ceea ce priveşte instituţiile europene. Mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)
|