Parliamentary debates

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

În continuare, vom trece la dezbaterea proiectului de Lege pentru armonizarea unor dispoziţii în Codul penal şi Codul de procedură penală cu Rezoluţia 1123 din 1997 a Consiliului Europei.

Vom lucra, de asemenea, pe raportul comisiei.

Dumneavoastră ştiţi că această dezbatere a început. S-a lucrat şi se va lucra în continuare pe raportul comisiei.

Ne aflăm la poz.4.

Vă rog, domnule secretar de stat Mocuţa. Înţeleg că aveţi o intervenţie de făcut, înainte de a începe dezbaterile.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

La sfârşitul dezbaterilor din şedinţa trecută, noi am ridicat, în calitate de iniţiator, o problem㠖 am spus că susţinem proiectul Ministerului de Justiţie, nu în intenţia de a înlătura proiectul formulat de doamna Rodica Stănoiu; dar vrem să vă învederăm că proiectul care a ieşit din Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi care se referă în principal la proiectul doamnei senator Rodica Stănoiu, care a şi trecut de Senat, nu poate fi discutat în paralel cu iniţiativa noastră dintr-un motiv foarte clar: doamna Rodica Stănoiu a introdus actele de violenţă în familie, a introdus violul în familie, şi dumneaei nu s-a referit în proiectul pe care l-a formulat la abrogarea art.200. Din acest motiv, discutând proiectul doamnei senator Rodica Stănoiu, ar apărea o neconcordonţă între Codul penal, care este încă în vigoare şi care prevede art.200, ar apărea o neconcordanţă pentru că noi ne-am referi la infracţiunile de viol care se referă şi la constrângerea săvârşită faţă de orice persoană şi, din acest motiv, noi vă solicităm şi solicităm şi Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor să fie de acord şi să dezbatem proiectul iniţiatorului care se referă în principal la ceea ce am prezentat în expunerea de motive.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Comisia.

Vă rog, domnule deputat Grădinaru.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În urma discuţiilor de luni, comisia, împreună cu iniţiatorul, a discutat punctele respective şi a fost de acord cu iniţiatorul, doar că la pct.7 vârsta minorului trebuie ridicată de la 14 la 15 ani.

Domnul Gheorghe Mocuţa (din sală):

De acord.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Deci, domnule deputat Grădinaru, dacă eu am înţeles bine, sunteţi de acord cu textul aşa cum a fost el înaintat de iniţiator, respectiv de Guvern, dar cu o modificare de definiţie a vârstei minorului, şi iniţiatorul a fost de acord. Bun. Atunci, când vom ajunge acolo, lucrurile se vor lămuri.

Mergem pe text, aşa cum este el prezentat în raport.

Poz.nr.4.

Sunt intervenţii? Nu.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Text adoptat.

Poz.nr.5.

Dacă sunt intervenţii? Nu.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Text adoptat.

Poz.nr.6.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Text adoptat.

Poz.nr.7.

Dacă sunt comentarii?

La această poziţie este intervenţia cu modificarea vârstei minorului.

Dacă mai sunt intervenţii? Nu.

Poz.nr.7, cu această modificare propusă de comisie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Text adoptat.

Poz.nr.8.

Sunt intervenţii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Text adoptat.

Poz.nr.9.

Intervenţii?

Vă rog, domnule secretar Gaspar, apoi domnul deputat Bălăeţ.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La poz.9 se prevede în proiectul de lege, şi din punct de vedere al tehnicii legislative este corect cum a fost redactată această poziţie, în sensul că art.200 se abrogă. La textul propus de comisie se spune "…textul din proiect…".

Eu aş ruga ori iniţiatorul, ori comisia să dea citire art.200, pentru că nu ştiu dacă toată lumea a reuşit să-l parcurgă, dacă mai reţineţi la ce se referă art.200 şi nu ştiu dacă toată lumea are asupra sa Codul penal.

De aceea, domnule preşedinte, vă rog să se pună de acord iniţiatorul cu preşedintele comisiei şi să fie prezentat textul art.200, aşa cum este el în momentul de faţă în Codul penal.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Deci, domnule secretar, înţeleg bine că dumneavoastră doriţi să recitim acum textul art.200, ca să ştim ce abrogăm, pentru că textul propune abrogarea.

După părerea mea, procedural, cererea dumneavoastră nu are nici un fel de justificare, pentru că acest lucru s-a discutat pe toate textele Codului penal, şi nu numai în legătură cu art.200.

Dacă dumneavoastră consideraţi seminificativ sau că se trezeşte un interes deosebit citind acest articol, ar însemna să le citim pe toate.

Vă rog, domnule deputat Bălăeţ.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Presupun că art.200 este cunoscut de juriştii noştri. De fapt, el a trecut prin Camera Deputaţilor de mai multe ori, dar se lucrează într-un anumit fel încât să se poată trece abrogarea lui în momentul de faţă.

În fond, articolul respectiv are cinci alineate în care se prevăd pedepse pentru relaţiile sexuale de acelaşi sex în public sau care produc scandal public, care se pedepsesc de la 1 la 5 ani; pe urmă, relaţiile homosexuale pedofile, care se pedepsesc de la 2 la 7 ani… Dacă vreţi, le pot da lectura, şi ar fi normal să facem acest lucru… După aceea, este constrângerea sexuală, care se pedepseşte de la 3 la 10 ani şi încă pedeapsa cu închisoare şi interzicerea unor drepturi acelora care violează corporal victima, încât părerea mea este că, în forma în care discutăm noi acum acest proiect de lege, paralel cu proiectul doamnei Stănoiu, provoacă o serie întreagă de tulbureli în posibilitatea noastră de a lua o decizie în acest sens. De ce provoacă această tulbureală: pentru că realmente se transferă de la proiectul Guvernului la proiectul doamnei Stănoiu o seamă întreagă de prevederi care ar fi fost bine să fie într-un singur proiect, pentru a avea o logică explicativă şi să vedem cum se transferă aceste pedepse de la art.200 la art.197 şi 198.

Domnii de la Ministerul de Justiţie ne asigură că lucrul este fair-play şi că acest transfer se face corect.

Situaţia în care ne aflăm ne demonstrează că avem de-a face cu un procedeu care ar putea fi sancţionat prin art.200.

Este uluitor să vezi cum în forul nostru legislativ se vine cu un astfel de procedeu spre a fi acceptat şi conţinutul la care se referă.

Şi, acum, în legătură cu conţinutul acestui articol. Conţinutul art.200 a mai fost discutat şi rediscutat în forul nostru legislativ timp de aproape 8 ani. Îmi amintesc foarte bine că în stagiatura trecută noi am lucrat pe acest text şi am ajuns şi la discuţii comune cu Senatul, tocmai în sensul unor modificări cerute prin Consiliul Europei. Ceea ce era de modificat s-a modificat atunci, ceea ce era de rămas a rămas conform unor tradiţii specifice nouă, recunoscute chiar de Consiliul Europei.

Ştiu că la Strasbourg s-a vorbit de faptul că suntem o ţară ortodoxă, cu specificul nostru, cu tradiţiile noastre, care pun homosexualităţii anumite îngrădiri peste care nu se poate trece fără a împieta morala poporului, bunul său simţ, onoarea, demnitatea, credinţa.

Ce ni se propune acum? Să trecem cu tăvălugul peste toate acestea şi să le îngropăm, să le uităm, să ne facem că nu mai ştim de ele. Personal nu pot crede în ruptul capului că oamenii cinstiţi din Consiliul Europei, odată ce au recunoscut tradiţiile noastre, în speţă de natură religioasă ortodoxă, revin asupra lor şi ne obligă să renunţăm la ele.

Dacă faptul acesta este posibil, îi rugăm să poftească aici şi să-şi pledeze cauza în faţa Parlamentului nostru.

Dar, cum nu avem o probă scrisă, expresă în acest sens, cu privire la abrogarea articolului, noi credem că avem de-a face tot cu o şiretenie şi cu o maşinaţiune, prin care homosexualii europeni să-i ajute pe cei de la noi ca în Codul nostru penal să nu se mai vorbească de ei, în timp ce crimele de natură homosexuală cresc într-un mod din ce în ce mai alarmant pe toate drumurile. Să ne amintim de crimele de pedofilie homosexuală de la Suceava, Buzău, Bucureşti şi de care s-a făcut atâta caz la televiziune.

Toate acestea, în condiţiile în care există în Codul nostru penal art. 200, care prevede clar că pedofilia homosexuală se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Ce se va întâmpla când o asemenea prevedere se abrogă şi art. 200 dispare din Codul penal?

Este absolut evident că pedofilii homosexuali vor hăuli de bucurie nu numai prin păduri, ci şi pe străzi, prin parcuri, pe oriunde.

Asta vrea Consiliului Europei? Nu. Cred că nu aceasta vrea Consiliul Europei. Acesta este rezultatul obedienţei noastre şi al oportunismului nostru politic.

Vreţi să le analizăm pe rând? O putem face chiar aici şi acum, cu un oarecare câştig, poate, pentru hotărârea pe care o vom lua.

Iată, de pildă, oportunismul politic – cel mai periculos dintre toate. Să mărturisească aici domnul Popescu, onorantul nostru preşedinte al Comisiei juridice, şi domnul Dejeu şi alţi domni din actuala Putere cât au pledat dumnealor pentru păstrarea art. 200 din Codul penal în actuala lui formulare, dată chiar de dumnealor, împotriva tentativelor P.D.S.R.-ului de a abroga acest articol, pasă-mi-te, tot la propunerea Consiliului Europei, recte a homosexualilor europeni. Să recunoască domnul Popescu de ce şi-a schimbat opinia cu 180⁰ înapoi? De ce?

Eu sunt un om care crede în oameni şi mă apucă nebunia, sub forma unei tristeţi inimaginabile, când îi văd pe anumiţi oameni că se joacă cu viaţa altora, a copiilor, de pildă, strangulaţi de pedofili în extazul lor erotic. De ce să se producă acest lucru şi de ce să rămână nesancţionată în Codul nostru penal o asemenea faptă?

Iată întrebarea fundamentală, iată de ce pledez pentru păstrarea art. 200 în Codul nostru penal, în forma pe care i-am dat-o tot noi, Parlamentul actual al României.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule Bălăeţ.

Vă mărturisesc că, dacă ştiam că este un eseu şi nu o intervenţie, v-aş fi propus să rezumaţi.

Vă rog, iniţiatorul, dacă există un punct de vedere în legătură cu această argumentaţie? Dacă nu, comisia? Nu. Bun.

Dacă mai sunt alte intervenţii privind poz. 9?

Vă rog, iniţiatorul. Da. Scuzaţi-mă, n-am observat. Am crezut că nu vreţi să...

Vă rog, domnule secretar de stat.

Domnul Gheorghe Mocuţa:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

S-au făcut discuţii pe marginea acestui articol în foarte multe şedinţe ale Camerei Deputaţilor şi n-aş vrea să le reiau.

Vreau însă să vă spun că în Europa există 3 ţări în care există art. 200: România, Cipru şi Bulgaria. Bulgaria şi Cipru au depus deja diligenţe pentru abrogarea acestuia şi sunt într-o fază foarte avansată.

În altă ordine de idei, vreau să vă spun că prin abrogarea acestui art. 200, practic, vor fi sancţionaţi toţi cei care săvârşesc acte homosexuale în public, potrivit art. 321 din Codul penal, constituind infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri.

Celelalte alineate pe care le întâlniţi la art. 200 de la 2 la 6, o să constataţi că sunt înscrise în art. 197 şi art. 198, atunci când vorbim despre fapta oricărei persoane de a constrânge o altă persoană de a întreţine relaţii sexuale, de fapta de a constrânge minori pentru întreţinerea de relaţii homosexuale.

Prin urmare, noi considerăm că cei care săvârşesc fapte antisociale de acest gen, fie în public, fie prin constrângere, faţă de alţii sunt sancţionaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi eu vă mulţumesc, domnule secretar de stat.

Domnule preşedinte, vă rog.

Voce din stânga sălii:

E greu!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu e greu... Nu e greu deloc. E greu de înţeles. Nu la nivelul nostru...

Aici a vorbit domnul Bălăeţ despre o sumedenie de adevăruri, despre eseuri, despre faptul că-l "apucă o furie inimaginabilă" şi, pe mine când îl aud că are "o furie inimaginabilă", mă pătrunde "o tristeţe iremediabilă"...

Domnilor colegi,

Eu am fost întotdeauna împotriva homosexualităţii. Eu am avut aceste convingeri şi le am şi acum, dar trebuie să deosebim între punctul meu de vedere şi punctul de vedere al nu ştiu cui, al unui teoretician, al unui filozof, sau al unui sociolog – toţi fiind de acord cu mine şi punctul de vedere politic.

Noi suntem întotdeauna în situaţiunea..., noi, politicienii, de a face compromisuri. Numai să facem compromisuri care să nu ne compromită.

Suntem acum în situaţiuneaa pe care o cunoaşteţi foarte bine şi care nu poate fi ignorată, şi care ne-a obligat să mai facem un pas, dar am câştigat un pas.

Modul, zic eu, nu vreau să-l calific, nenuanţat, cum prezintă domnul Bălăeţ problema e defectuos şi păgubos, pentru că v-am spus deja de la termenul trecut, când am discutat, că în contraponderea acestei cedări, care nu-i aşa cum o prezintă dânsul, am obţinut teza de a se adopta o legislaţie, un act normativ care să contrapună acestui fenomen fenomenul normal şi anume case de toleranţă, care să organizeze în mod legal raportul sexual normal dintre bărbat şi femeie, pentru a nu mai fi violuri, pentru a nu mai fi nebunii, pentru ca tineretul să aibă o viaţă sănătoasă normală. Şi asta este întrucâtva contra poruncilor divine.

Dar, pentru că asta-i situaţia la ora actuală, am făcut următoarea concesie, şi asta este singura, şi aş dori ca toţi colegii noştri să o înţeleagă foarte bine şi anume că nu se pedepsesc aceste acte dacă se întâmplă în mare intimitate, cu corectivul pe care l-au adus foarte mulţi împotriva mea, şi anume că sunt şi foarte greu de dovedit, dar ele se pedepsesc dacă se întâmplă în public.

Şi atunci am concedat în sensul că fapta este totuşi pedepsită în contextul acesta de care vorbim şi nu este pedepsită în alt context. Asta este tot. Deci, noi n-am făcut o cedare.

Comparaţi dumneavoastră situaţia în care ne aflăm noi acum cu ce se întâmplă în Anglia. Dumneavoastră trebuie să reţineţi că există deja în Anglia şi în Olanda două categorii de căsătorii: căsătoria normală monogamă şi căsătoria între tipii ăştia şi în care figurează la categoria soţ-soţie el şi el şi au dreptul deja să înfieze. Molima deja s-a întins. În acest context, noi nu avem altă soluţie politică decât să cedăm un centimetru şi să câştigăm mai mult pe partea cealaltă.

Şi va veni ziua când vom reuşi să vedem, veţi vedea şi dumneavoastră, homosexualii care se dedau, dacă, vorba ceea, fac treaba desfrânat şi în public, veţi vedea că vor fi pedepsiţi în continuare. Asta este situaţia, nu pentru că o vrem. Multe nu le vrem şi totuşi trebuie să le acceptăm.

Deci, noi am acceptat această schimbare propusă de Ministerul Justiţiei, într-un context mai larg, în care multe dintre alineatele de care vorbeam se regăsesc la alte infracţiuni tip. Şi atunci am găsit această formulă, zicem noi, suplă şi inteligentă, prin care pedepsim totuşi fapta în contextul în care ea n-ar trebui să se producă. Adică, să rămână totuşi undeva, cu viaţa lui intimă, între 4 ziduri.

Îmi permit totuşi să vă spun că ceea ce ne înnebuneşte mereu în argumentări este tocmai un text din Constituţie..., ştiţi bine cum a fost cu această Constituţie, care prevede că individul poate să facă ce vrea cu viaţa lui, la, la, la pe acolo..., nu ştiu ce, şi toţi vin şi spun: "Ei, bine că pot să mă spânzur", "Pot să-mi tai o mână", "Pot să-mi tai şi-o bucă", "Pot să-mi tai şi-o labă", "Pot să-mi tai şi capul", "Pot să fac ce vreau..." Ăsta-i modul de a gândi... "Pot să dispun de viaţa mea". Şi foarte multe instanţe, nu la noi în ţară, dar în alte părţi, raţionează aşa.

Deci, trebuie să ţineţi seama de realităţi, nu numai de dorinţele noastre.

Am fost şi rămân consecvent împotriva acestei soluţii, ca persoană. Şi am curajul s-o spun şi aici, şi acum.

Deci, bine ar fi să fim hotărâţi şi să facem ce trebuie acum şi, în acelaşi timp, într-o sesiune următoare, n-are importanţă când şi cine ar fi la putere, să introducem această reglementare, pentru ca tineretul nostru să aibă o viaţă sexuală normală şi fetele să nu mai fie violate. Şi atunci, va fi o contrapondere între tipii aceştia, pe care nu vreau să-i descriu, şi viaţa normală sexuală a băieţilor şi fetelor noastre.

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Şi noi vă mulţumim, domnule preşedinte.

Domnul deputat Dejeu, vă rog...

Voce din stânga sălii:

Aţi ocolit problema!

Domnul Emil Teodor Popescu:

Nu puteţi să-mi spuneţi că am ocolit problema!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă rog nu angajaţi discuţii în sală. Vă rog, domnule preşedinte.

Domnul deputat Dejeu. Vă rog.

Domnul Gavril Dejeu:

N-aş vrea ca discuţiile pe marginea acestui text să se desfăşoare de maniera în care s-au desfăşurat cu ani în urmă. Cred că suntem la ora bilanţului şi sintezei pe această problemă, dar trebuie punctat un lucru: domnul Popescu a arătat aici că, uneori se impune compromisul politic.

România este la ora actuală într-o astfel de situaţie, în care trebuie să acceptăm un compromis.

Aş vrea însă să vă arăt şi să vă conving că neajunsul pentru societatea românească la nivelul la care este redactată această instituţie la ora actuală în Codul penal este minor. În condiţiile în care am menţine art. 200 şi am sancţiona această inversiune sexuală, trebuie practic să ne gândim că, în măsura în care fenomenul se produce în secret, el scapă controlului şi cenzurii societăţii şi, în general, fenomenul se produce în secret şi nu la lumina zilei.

Sigur că, platonic, dacă vreţi, sună frumos un text de lege, dar în procesul de aplicare a legii, descoperirea şi stabilirea infracţiunilor, constatarea infracţiunilor este o operă grea. Şi, în condiţiile în care astfel de fenomene se produc între 4 pereţi, fenomenul nu iese la lumină.

Din acest punct de vedere, indiferent de poziţia pe care o adoptăm noi în text, că permitem sau nu permitem acest fenomen, această infracţiune, ea practic se produce, cu mai mult sau cu foarte puţin control din partea statului. Deci, prejudiciul, din acest punct de vedere, pentru societate, în oricare dintre reglementări, nu este substanţial diferit.

Ceea ce interesează însă, după părerea mea, pentru societatea românească, este să nu acceptăm o amploare la lumină, adică la modul public a fenomenului. Adică, să nu expunem societatea românească la producerea fenomenului la lumina zilei, fără nici un fel de îngrădire şi fără nici un fel de control.

În textul existent până la ora actuală, s-a sancţionat inversiunea sexuală, care s-a săvârşit în public sau care a produs scandal public.

Noi am reflectat asupra acestei idei şi am ajuns la concluzia că este necesar ca, cu referire directă la acest text, respectiv la fenomenul de inversiune sexuală, să arătăm şi să precizăm interdicţia comiterii ei în public.

Interdicţia comiterii ei în public este folositoare pentru societatea românească, fiindcă, reglementând şi sancţionând acest fenomen în viaţa publică, înseamnă că prezervăm la nivelul manifestării publice moralitatea în societate.

Este o foarte mare diferenţă şi nu ştiu dacă nu se vor întâmpina obiecţiuni la Consiliul Europei, este o foarte mare diferenţă între reglementarea pe care o adoptăm noi astăzi şi reglementările care există în unele din ţările Europei, pentru că, aşa cum spunea domnul Popescu, în unele din ţările Europei se oficializează căsătorii între persoane de acelaşi sex, înfiază copii persoanele de acelaşi sex căsătorite şi aşa mai departe. Prin urmare, acolo există o oficializare publică a instituţiei homosexualităţii, pe când noi o condamnăm, o condamnăm sever atunci când ea se manifestă în public.

Există, prin urmare, acest prag, această zăgăzuire a manifestării fenomenului, care este de natură să păzească societatea românească de implicaţiile de imoralitate a acestui fenomen.

De aceea, eu apreciez soluţia de compromis despre care vorbeşte textul, şi am să vă dau citire textului de la pct. 10, pe care îl urmează, fiindcă este în directă legătură cu pct. 9 şi care spune aşa: "Actele de perversiune sexuală săvârşite în public se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani".

Prin urmare, această reglementare, socot că este o reglementare de compromis, raportată la ceea ce spunea domnul Bălăeţ, şi anume la doctrina noastră creştină ortodoxă, în comparaţie cu reglementările foarte largi ale unor ţări europene.

Compromisul la care am ajuns cred că este satisfăcător pentru perioada în care se găseşte societatea românească la ora actuală.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Nemaifiind intervenţii...

Domnul Iuliu Furo (din sală):

Problemă de procedură!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da. Procedură.

Domnule Furo, Vă rog.

Domnul Iuliu Furo:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Fiind o problemă deosebit de sensibilă, pe care o dezbatem, cu respect vă rog, înainte de a supune la vot propunerea din raport, de eliminare a art. 200, să se verifice cvorumul existent în sală, să fim în deplină legalitate atunci când luăm o decizie în legătură cu această problemă, mult discutată în Parlamentul României.

Aş dori să reiterez că, personal am fost de faţă în 1993, la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, când România a fost primită cu drepturi depline în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Discuţiile în legătură cu homosexualitatea durează de mai bine de 7 ani. Deci, este o problemă cât se poate de serioasă, controversată. Cunoaştem şi părerea Bisericii Ortodoxe. Am rugămintea s-o tratăm cu maximă seriozitate.

Rog respectuos să se verifice cvorumul şi dacă nu există, să se facă un apel nominal.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Rog secretarii de şedinţă să verifice cvorumul.

Invit pe domnul secretar Konya să conducă alături de noi.

Rog secretarii de şedinţă să verifice cvorumul.

Rog liderii de grupuri parlamentare să-i invite pe colegi.

Dacă ei nu sunt în sală, să revină în sală... (Se face apel sonor).

Stimaţi colegi,

Rog insistent liderii grupurilor parlamentare să-i invite pe colegi în sală!

Vă rog să apelaţi la toate procedeele tehnice pe care le cunoaşteţi, pentru a evita un apel nominal.

În acest moment nu avem cvorumul de lucru în sală, cvorumul de lucru de 143, pe care l-am anunţat la începutul şedinţei.

Vă rog, domnule secretar Gaspar, apelul nominal!

Domnul Acsinte Gaspar:

Stimaţi colegi,

Facem apelul în şedinţa de astăzi, 28 iunie 2000 a Camerei Deputaţilor, ora 10,30.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Scuzaţi-mă numai o clipă.

Stimaţi colegi,

Nu părăsiţi sala, pentru că înseamnă să repetăm apelul.

Vă rog, domnule secretar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule secretar, vă rog să-mi permiteţi.

Aş ruga să constatăm din nou cvorumul. Cred că avem cvorum şi nu vreau să ajungem în situaţia de a face încă un apel. Aşa că vă propun să întrerupem apelul nominal, să consultăm cvorumul prin numărare şi să procedăm la votarea articolului.

Vă mulţumesc mult şi vă cer scuze.

Domnul Acsinte Gaspar:

Imediat facem situaţia.

(domnii deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului nominal îşi înregistrează prezenţa la secretariatul şedinţei.)

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule secretar Konya, vă rog.

Rog pe domnii secretari să verifice cvorumul de lucru. (Domnii secretari numără deputaţii care se află în sală)

În acest moment, există cvorumul asigurat, chiar şi cvorumul legal de adoptare a unei legi.

Deci, în aceste condiţii, supun votului dumneavoastră, în urma dezbaterilor, poziţia 9 privind abrogarea textului art.200 Cod penal, deci poziţia 9, care propune abrogarea.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi. 122 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să număraţi. 63 de voturi împotrivă.

Abţineri, vă rog? 17 abţineri.

Deci, cu 122 de voturi pentru, 63 împotrivă şi 17 abţineri, s-a votat poziţia 9 din raport.

Poziţia nr.10.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 11 din raport.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Poziţia 11 votat.

Poziţia 12, text nou.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 13.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 14 din raport privind art.206 alin.1.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 15 privind art.207.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Poziţia 15. votată.

Poziţia 16, text nou.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 17.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 18.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 19 din raport.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 20.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 21.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 22.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 23 din raport.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 24.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 25.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Votat.

Poziţia 26 din raport.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 27 din raport.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 28.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

Poziţia 29.

Dacă sunt comentarii? Da, la poziţia 29.

Vă rog.

Domnul Támas Sándor:

Vă mulţumesc.

O singură obiecţiune, de tehnică legislativă: "Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în "Monitorul Oficial", partea I".

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Iertaţi-mă, nu am înţeles.

Domnul Emil Teodor Popescu (din loja comisiei):

Să se pună virgulă înainte de partea I!

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Da, da.

Domnul Támas Sándor:

Deci: "Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în "Monitorul Oficial", partea I".

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Partea I a "Monitorului", da. Dar nu este cuprinzător intră la publicarea în "Monitorul Oficial"?

Comisia?

Domnul Nicolae Grădinaru (din loja comisiei):

Este cuprinzător...

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Domnule Grădinaru, dacă vreţi să spuneţi la microfon, dacă nu, sigur, puteţi să-mi spuneţi şi mie şi repet eu.

"Monitorul Oficial" nu este cuprinzător, ca text...?

Domnul Nicolae Grădinaru:

Da, sigur că da, e cuprinzător, nu e necesar. Avem Legea "Monitorului Oficial" şi se spune că legile şi hotărârile de Guvern se publică în partea I.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Deci aici este vorba de instituţia "Monitorului Oficial", de "Monitorul Oficial" ca şi instituţie de publicare a reglementărilor, şi nu neapărat necesară definirea acestei instituţii. Dacă, într-adevăr... aici se face observaţia corectă, "al României", aşa este titlul instituţiei: "Monitorul Oficial al României", cu această completare.

Vă rog, dacă mai sunt alte comentarii?

Dacă nu, cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat.

În condiţiile în care este un cvorum asigurat nu numai de lucru, dar şi cvorumul legal pentru adoptarea legilor, inclusiv a legilor organice, aş dori să comunic colegilor să facă o mobilizare pe măsura aceleia care a fost făcută în momentul în care am început să facem apelul, pentru ora 11,30, pentru a vota tot acest raport.

Deci rog, încă o dată, colegii ca la 11,30 să fie prezenţi cu toţii în sală, pentru a vota legile organice.