Parliamentary debates

Domnul Viorel Hrebenciuc:

În continuare, vă supun atenţiei Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor al senatorilor şi deputaţilor din Parlamentul României.

Vă supun atenţiei pct.1.

Înainte de a-l supune la vot, domnul Ştefan Cazimir are o obiecţie.

Domnul Ştefan Cazimir:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Textul proiectului de lege care face obiectul medierii - şi a cărui oportunitate se află mai presus de îndoială - reprezintă sinteza a trei propuneri legislative: una adoptată de Camera Deputaţilor în legislatura precedentă; altele două aparţinând unor senatori. Rezultatul obţinut vine să confirme o veche zicătoare: "Copilul cu prea multe moaşe rămâne cu buricul netăiat".

Vă invit să comparaţi, la poz.1 a raportului, formula de jurământ adoptată de Camera Deputaţilor cu aceea adoptată de Senat şi pe care o propune şi comisia de mediere. Las la aprecierea dumneavoastră, stimaţi colegi, dacă textul Camerei Deputaţilor nu era totuşi preferabil, pentru raţiuni care ţin de logică şi de lapidaritate. În varianta aleasă de comisie, verbul "jur" se repetă de nu mai puţin de 4 ori – procedeu retoric banal şi obositor şi care aminteşte, celor cu memoria mai trainică, jurământul lui Nicolae Ceauşescu.

Vă rog să observaţi, de asemenea, prevederea de la alin.2 al aceluiaşi art.1: "Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula <<Jur pe onoare şi conştiinţă>>, care prefaţează jurământul". Aici, lipsa de rigoare juridică este bătătoare la ochi. Dacă jurământul se poate depune şi fără formula religioasă, aceasta din urmă nu "poate fi înlocuită", ci "urmează a fi înlocuită", "trebuie să fie înlocuită". Este, deci, o normă imperativă, şi nicidecum facultativă, cum lasă să se înţeleagă textul propus de comisie.

Cât priveşte însăşi formula alternativă, hai s-o punem în aplicare şi să constatăm ce rezultă: "Jur pe onoare şi conştiinţă credinţă Patriei mele – România"; aşadar, rimă interioară: conştiinţ㠖 credinţă. Dacă doriţi un jurământ în versuri, sunt gata să-l fabric în jumătate de oră. Lăsând gluma la o parte, să remarcăm totodată că, în varianta jurământului fără formula religioasă, onoarea este invocată de două ori: o dată la început – "jur pe onoare şi conştiinţă"; a doua oară la sfârşit - "jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor". Cu alte cuvinte, "jur pe onoare să-mi îndeplinesc cu onoare …" Asemenea stângăcii sunt inacceptabile într-un text ce se vrea impunător şi solemn.

Iată, pe scurt, motivele pentru care propun respingerea art.1 din Raportul Comisiei de mediere şi reluarea discuţiei asupra lui într-o şedinţă comună a celor două Camere, în conformitate cu art.76 alin.2 din Constituţia României, precum şi cu Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului – art.54. Vom putea chibzui atunci asupra unui text care să exprime mai bine specificul jurământului parlamentar, cu acurateţe, demnitate şi adecvare. Cu acelaşi prilej, vom remedia şi un viciu mărunt. Nu putem utiliza sintagma "senatorii şi deputaţii", câtă vreme formula din Constituţie este exclusiv "deputaţii şi senatorii".

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Dobre. Vă rog.

Domnul Traian Dobre:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această Lege a jurământului de credinţă a fost votată în această sală la 7 mai 1998.

Această lege nu s-a dorit să fie trecută, pe nişte ambiţii pe care nu le pot înţelege, dar, dacă li se face o analiză mai profundă, se poate ajunge la cauzele pentru care se încearcă să se tergiverseze.

În aceste condiţii, ca autor al acestei legi, propun şi vă rog să votaţi varianta Senatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem în faţa noastră raportul de mediere, prin care Comisia de mediere ne recomandă să votăm textul Senatului.

Eu v-aş ruga pe toţi care aveţi în faţă acest text, să-l studiaţi cu mare atenţie, să încercaţi să faceţi o comparaţie, dacă mai cunoaşteţi asemenea texte şi, după părerea mea, dacă vom face această comparaţie, va trebui să dăm dreptate domnului profesor Cazimir.

Vreau să vă spun că în şedinţa Senatului din 4 septembrie 2001, în care s-a dezbătut acest text, au fost aduse în dezbatere nişte argumente foarte serioase, care n-au avut însă succes acolo, dar s-ar putea să aibă la noi. Pentru că la noi există deja acea bază, deci textul pe care domnul deputat Traian Dobre într-un anumit fel îl reneagă astăzi, dar care aparţine, de altfel, domniei sale şi care este mult mai potrivit pentru un text de jurământ, care trebuie să fie simplu, concis şi plin de solemnitate. Şi, aşa cum spunea şi domnul profesor Cazimir, poate că este recomandabil să fie un pic mai lipsit de poezie decât alte texte.

Iată cum sună, de exemplu, textul jurământului în Spania: depunerea jurământului este sub formă de întrebare – "Juri sau promiţi să respecţi Constituţia?" – şi fiecare răspunde "Da, jur", sau "Da, promit", în funcţie de credinţa pe care o are fiecare.

Aş vrea să vă mai aduc la cunoştinţă cum sună textul în Marea Britanie: "Jur cu credinţă în Preaputernicul Dumnezeu că voi fi credincios, cu adevărat loial Majestăţii Sale, moştenitorilor şi succesorilor săi, conform legii. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"

Mai sunt şi alte texte pe care le am la îndemână. N-aş vrea să vă citesc toate aceste texte, dar, din simpla citire a celor două, veţi observa că ele sunt mult mai apropiate de textul propus iniţial.

De aceea, şi eu vă propun, stimaţi colegi, pentru a da posibilitatea să avem un text serios şi solemn, să respingeţi varianta care v-a fost propusă de Comisia de mediere.

Vă mulţumesc foarte mult, domnule preşedinte.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Supun la vot.

Domnul Buzatu a venit în numele Grupului parlamentar PSD.

Domnul general.

Domnul Cornel Bădoiu:

Deşi fac parte din acelaşi Grup PSD, am cu totul altă opinie decât colegul meu, care a vorbit în numele Grupului PSD.

Domnilor, acest jurământ presupune o anume solemnitate. Prin repetarea cuvântului "jur", capătă mai multă solemnitate acest moment, care trebuie să ducă la crearea unei stări de sinceritate deplină din partea celui care depune jurământul.

În varianta Camerei, este o înşiruire de mai multe legăminte care, la un moment dat, se transformă într-o banalitate. Aşa că varianta Senatului mie mi se pare că este cea mai justificată şi cea mai potrivită. De aceea, vă rog să votaţi varianta Senatului.

Vreau să vă spun că, în comisia de mediere din care am făcut parte, toţi deputaţii, cu excepţia reprezentantului UDMR, au votat pentru varianta Senatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnul Timiş.

Domnul Ioan Timiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

M-a indus în eroare varianta propusă de Senat – "senatorii şi deputaţii" – şi încep cu aceasta. Deci, nu vreau să încurc pe nimeni, încep cu ultima observaţie pe care a făcut-o domnul Cazimir, şi anume faptul că textul constituţional este "deputaţii şi senatorii". Pentru că, deşi s-a încetăţenit în România ideea că Senatul este Camera superioară, aş vrea să spun că, deşi Senatul are ceva mai multe atribuţii decât Camera Deputaţilor, - numirea directorului SRI şi a Avocatului Poporului, atât are în plus -, în rest se consideră, din punct de vedere constituţional, că cele două Camere sunt egale. Dar, Camera Deputaţilor, prin faptul că are mai multe voturi, într-o viziune neoficială sau, dacă vreţi, în viziunea Constituţiei, este pe primul loc, şi nu pe al doilea loc. Deci, formula corectă este "deputaţii şi senatorii", din textul pe care-l analizăm.

După aceea, o altă observaţie făcută de domnul profesor Cazimir este în legătură cu cuvântul "onoare" pentru cei care depun jurământul pe onoare şi credinţă. Acest cuvânt se repetă de două ori în conţinutul aceluiaşi text.

O altă observaţie pe care o susţin, a domnului profesor Cazimir, este în ceea ce priveşte imperativitatea celei de a doua formule. Ea nu poate fi formulată în felul acela: "poate", "ar putea" şi aşa mai departe, ci, exact cum spune domnul profesor: "urmând a fi înlocuintă", sau "trebuind a fi înlocuită".

La fel, nu cred că ordinea în care sunt puse jurămintele, înşiruirea jurămintelor ar trebui să înceapă cu ceea ce a propus Senatul. În primul rând, cred că ar trebui să înceapă cu respectarea mandatului de deputat sau senator. Pentru că acesta este mandatul pe care-l îndeplinim în primul rând aici, după aceea este Constituţia şi legile ţării şi după aceea celelalte jurăminte. Ar trebui să fie o ordine în funcţie de ordinea constituţională şi de importanţa jurământului pe care-l facem.

De aceea, consider şi eu ca şi ceilalţi – domnul Buzatu şi domnul Cazimir – că ar trebui să reflectăm mai mult asupra acestui text, pentru că în formula propusă de Senat, dacă nu se acceptă varianta Camerei Deputaţilor, el nu poate fi votat.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.

Supun la vot textul Senatului.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Vă rog să număraţi voturile împotrivă.

Abţineri?

Cu 49 de voturi pentru şi 102 voturi împotrivă a fost respins textul Senatului.

Cine este pentru textul Camerei? Da. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu 119 voturi pentru, 32 voturi împotrivă a fost adoptat textul Camerei.

Trecem la pct.2. Cine este pentru textul Senatului? Da. Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pentru pct.3. Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Pct.4. Cine este pentru textul Senatului? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Pct.5. Cine este pentru textul Senatului? Vă mulţumesc.

Abţineri?

Împotrivă?

Unanimitate.

Lege organică. Merge la votul final.