Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Trecem la dezbaterea proiectelor de lege înscrise pe ordinea de zi.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Statutului Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998. Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul?

Da. Poftiţi. Vă rog să vă potriviţi microfoanele şi să vă prezentaţi.

Doamna Cristina Luzescu (secretar de stat, Ministerul Justiţiei):

Domnilor parlamentari,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca o reacţie la erorile comise în timpul celui de-al doilea război mondial au fost înfiinţate tribunalele internaţionale pentru crimele de război de la Nürnberg şi Tokio. Încă din 1946, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a afirmat principiile de drept internaţional, recunoscute prin Cartă şi prin hotărârea Tribunalului de la Nüreberg.

La data de 10 decembrie 1948 Adunarea Generală a adoptat Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, prilej cu care a fost recunoscut că o Curte Penală Internaţională permanentă va fi tot mai necesară pentru a judeca unele infracţiuni potrivit dreptului internaţional şi a însărcinat Comisia de Drept Internaţional să studieze posibilitatea creării unei asemenea curţi. O asemenea curte s-a definitivat prin crearea statutului de la Roma, aşa numitul statut de la Roma, care a înfiinţat Curtea Penală Internaţională. Acest statut a fost semnat de către România la 7 iulie 1999, motiv pentru care autorităţile competente au luat o serie de măsuri în vederea pregătirii corespunzătoare a procesului de ratificare.

În acest scop a fost analizată problema adaptării legislaţiei interne la prevederile statutului şi asigurării compatibilităţilor normelor şi principiilor consacrate prin Statutul Curţii Penale Internaţionale cu principiile şi dispoziţiile Constituţiei României.

Ratificarea Statutului de la Roma a pus în discuţie pentru aproape toate ţările problema imunităţii parlamentare şi a imunităţii şefului statului. Cele mai multe state au optat pentru soluţia interpretării textului din Constituţie şi, ca urmare, au considerat că nu există neconcordanţă între statut şi constituţiile acestora cu privire la imunitatea şefilor de stat. Această opinie se bazează pe prezumţia că imunitatea se acordă şefilor de state pentru îndeplinirea funcţiilor lor, iar dacă un şef de stat săvârşeşte fapte care sunt de competenţa Curţii Penale Internaţionale, această activitate este, oricum, în afara atribuţiilor pe care le are în îndeplinirea mandatului său în slujba statului. Este exemplul Norvegiei, una din primele ţări care a ratificat statutul, care are o Constituţie din 1814 şi care prevede imunitatea absolută pentru regele Norvegiei, iar Parlamentul nu a considerat că există neconcordanţă între Statutul Curţii Penale Internaţionale şi Constituţia Norvegiei. S-a considerat că este foarte puţin probabil ca regele Norvegiei să comită astfel de fapte, deoarece competenţele sale nu se extind la fapte care ar putea conduce la comiterea unor infracţiuni ce ar intra în competenţa Curţii Penale Internaţionale.

Menţionăm, în acest sens, Convenţia Penală asupra corupţiei, adoptată de Consiliul Europei la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, convenţie care a fost ratificată de România prin Legea nr.27 din 2002.

Problema predării propriilor cetăţeni, o altă problemă care este ridicată de statut, a format, de asemenea, obiectul unor discuţii în doctrină, nu constituie nici ea un impediment pentru România în perspectiva ratificării Statutului Curţii pentru următoarele considerente: art.89 din statut prevede că se poate prezenta statului parte o cerere din partea Curţii pentru ca o persoană să fie arestată şi să-i fie predată, solicitând cooperarea acestui stat pentru arestarea şi predarea persoanei. Deşi s-a ridicat problema ca această prevedere nu ar putea intra în conflict cu dispoziţia prin care se interzice extrădarea sau expulzarea propriilor cetăţeni, care se regăseşte în constituţiile multor ţări, România a acceptat distincţia între predare şi extrădare, făcută de art.102 din statut şi care a fost consacrată în art.53 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea.

România a pregătit în domeniul dreptului penal internaţional unele măsuri legislative menite să faciliteze cooperarea juridică şi judiciară internaţională, inclusiv cooperarea cu Curtea Penală Internaţională, în vederea ratificării Statutului de la Roma. Ratificarea de către România a unor convenţii, de pildă Convenţia Europeană de Asistenţă Juridică în Materie Penal㠖 Strasbourg – 1959, Convenţia Europeană asupra transferului persoanelor condamnate – Strasourg 1983 - au fost transmise la Parlament spre ratificare şi ele au devenit ulterior legi interne. Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000, de asemenea, prevede o serie de elemente privind cooperarea internaţională în materie penală.

Ratificarea şi intrarea în vigoare de urgenţă a Statutului Curţii Penale Internaţionale reprezintă o prioritate pentru majoritatea statelor care s-au angajat să facă toate eforturile în acest sens, dorind, totodată, să participe ca state parte la prima întâlnire a statelor părţi. Până în prezent, 53 de state au ratificat statutul şi dorim ca România să se numere printre ultimele 7 state care sunt necesare pentru a marca intrarea în vigoare a acestui important document internaţional. La nivelul statelor candidate există un deosebit interes în acest sens.

Pentru România, îndeplinirea de urgenţă a acestor formalităţi vin întâmpinarea deciziei sale de integrare în structurile Uniunii Europene şi de asumarea responsabilităţilor care îi revin în cadrul comunităţii internaţionale, asigurându-i, totodată, participarea la prima întâlnire a adunării statelor părţi.

Faţă de cele prezentate mai sus, a fost întocmit proiectul de lege alăturat pe care, în conformitate cu prevederile Legii nr.4 din 1991 privind încheierea şi ratificarea tratatelor, vă rugăm să-l aprobaţi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte al comisiei, Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În conformitate cu prevederile art.89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată pentru dezbaterea în fond cu Proiectul de Lege pentru ratificarea Statutului Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998, după ce a primit avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi avizul Comisiei pentru politică externă.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a adoptat acest proiect de lege cu majoritate de voturi şi vă supun spre aprobare textul proiectului de lege privind Statutul Curţii Penale Internaţionale, astfel cum v-a fost prezentat. Statutul Curţii Penale Internaţionale nu dă posibilitatea nici a unor rezerve, nici a unor declaraţii interpretative.

Din expunerea iniţiatorului s-a menţionat foarte clar că există nu numai responsabilitatea în ceea ce priveşte integrarea europeană şi euroatlantică, dar există chiar o tradiţie românească în această materie. Vă amintesc că profesorul Vespasian Pela, în 1919, imagina prima Curte Penală Internaţională. În 1924, acelaşi profesor, susţinea în Conferinţa Interparlamentară de la Berna lucrarea "Criminalitatea colectivă a statelor şi dreptul penal în viitor". Iată, deci că tradiţiile juridice româneşti sunt în armonie cu voinţa politică de astăzi pentru a ratifica Statutul Curţii Penale Internaţionale, un document care priveşte sancţionarea crimelor grave, categorii de crime ca genocidul, crimele de război, crimele împotriva umanităţii, agresiunea. Statutul Curţii Penale Internaţionale prevede, în mod foarte clar, o jurisdicţie complementară. Prin urmare, nu credem că există impedimente majore în legătură cu adoptarea acestui proiect şi ratificarea Statutului Curţii Penale Internaţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri?

Da, poftiţi, domnule Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Acest proiect de lege va pune pentru prima dată în chestiune renunţarea unor atribute ale suveranităţii statului român. De aceea, acest vot va fi, în primul rând, un vot de conştiinţă

Din punctul nostru de vedere, al Grupului parlamentar al PRM, suntem conştienţi de faptul că pentru a ne integra în structurile europene şi euroatlantice trebuie volens-nolens să renunţăm la unele atribute ale statului român. Ceea ce se pune în discuţie însă, vizavi de acest proiect de lege, este încălcarea aproape a tuturor principiilor dreptului penal pe care fiecare dintre noi juriştii le-am învăţat la facultate. În acest moment, fiecare deputat va trebui să răspundă la o întrebare: renunţăm atât de uşor la toate atributele prevăzute în partea generală a Codului Penal, la toate principiile fundamentale ale dreptului penal, de dragul unei iluzorii integrări în structurile europene şi euroatlantice? Pentru că, aşa cum a fost prezentat, de altfel, şi de către iniţiatorul proiectului de lege, aici nu putem face absolut nici un fel de comentariu. Fie acceptăm Statutul Curţii, aşa cum este el, fie îl respingem. Nu există o cale de mijloc - a-l discuta, a-l comenta, a face adăugiri, ştersături etc.

Din punctul nostru de vedere, al grupului parlamentar, vreau să vă spun că timpul, de la învestirea noastră cu judecarea acestui proiect de lege şi până la punerea lui pe ordinea de zi, a fost cam scurt, n-am reuşit să-l parcurgem în toate dimensiunile sale şi n-am reuşit să ne formăm o părere unanimă. Aceasta este raţiune pentru care la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, reprezentanţii noştri în comisie s-au abţinut de la vot.

O ultimă observaţie. Mi s-ar fi părut normal ca un proiect de o asemenea importanţă, să fi fost supus dezbaterii şi societăţii civice şi să fi fost ascultat şi părerile specialiştilor în drept penal de la facultăţile de drept din ţară, pentru a ne face o părere în final.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Alte opinii din partea grupurilor parlamentare?

Domnule Boc, poftiţi, din partea Grupului parlamentar al PD.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Grupul parlamentar al PD va vota Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale. Motivaţia este, în primul rând, de natură politică, având în vedere faptul că acest Statut de la Roma al Curţii Penale Internaţionale este inclus pe lista celor mai importante 25 de documente ale Secolului XX şi a fost promovată o campanie de accelerare a procesului de ratificare, inclusiv la nivelul Consiliului Europei şi al Uniunii Europene, în speranţa că acesta va fi nu numai un instrument pentru promovarea justiţiei, dar şi un instrument pentru încurajarea păcii.

Este important ca România să se afle printre primele 60 de ţări din lume care vor ratifica statutul şi este cunoscut faptul că deja 53 de ţări au ratificat acest statut, România urmând să aibă un judecător la această Curte penală internaţională, în condiţiile în care se va afla în primele 60 de ţări care vor ratifica Statutul Curţii Penale internaţionale.

Este adevărat că unele dintre obiecţiile formulate aici şi în cadrul comisiei sunt adevărate. Sunt de acord cu unele din obiecţiile formulate de colegul meu Moiş, că acest statut ar fi necesitat o dezbatere mai amplă, mai ales în rândul clasei juriştilor din România. Credem însă că timpul nu este foarte îngăduitor cu noi şi acest lucru poate fi remediat foarte bine cu ocazia procesului de revizuire a Constituţiei. Altfel spus, Partidul Democrat dă astăzi un vot favorabil şi propune un vot favorabil acestui statut al Curţii Penale Internaţionale, cu condiţia ca, o dată cu declanşarea procedurii de revizuire a Constituţiei, să fie făcute acele modificări pentru a putea corela prevederile interne cu standardele internaţionale în materie de justiţie şi avem în vedere în special aici modificarea prevederilor constituţionale cu privire la extrădare şi expulzare, în sensul introducerii în conţinutul Constituţiei a unor prevederi potrivit cărora extrădarea cetăţenilor români să fie acordată în baza tratatelor internaţionale la care România este parte şi pe bază de reciprocitate.

De asemenea, trebuie în mod obligatoriu să consacrăm în textul Constituţiei prioritatea regulilor generale ale dreptului internaţional public faţă de dreptul intern şi acest lucru să fie considerat ca o normă general obligatorie şi nu cum este acum doar pentru problematica drepturilor omului.

Spun aceste lucruri pentru că această ratificare pe care o vom face astăzi va fi plină de efecte juridice numai dacă vom revizui Constituţia. Fără revizuirea Constituţiei, adoptarea Statutului Curţii Penale Internaţionale poate rămâne o operaţie juridică lipsită de conţinut.

Iată de ce, cu aceste rezerve, Partidul Democrat va vota pentru statutul Curţii Penale Internaţionale.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Din partea U.D.M.R., domnul Székely Ervin-Zoltán.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar U.D.M.R. va vota favorabil acest proiect de lege de ratificare a Statutului Curţii Internaţionale Penale din considerente în primul rând politice şi nu aş dori să repet ceea ce a spus colegul meu înaintea mea de la acest microfon, dar considerăm că ratificarea acestui act normativ de o importanţă deosebită este o condiţie esenţială, aş putea să spun că este o condiţie sine qua non a integrării României în structurile euroatlantice.

Este adevărat că din punct de vedere strict juridic, din punct de vedere strict profesional, sunt unele probleme de constituţionalitate.

Pe de altă parte, însă, noi suntem sau am început deja un proces de reformare a Constituţiei, partidele politice au elaborat proiectele sau propunerile pentru modificarea Constituţiei şi considerăm că dacă vom ratifica acest act normativ, vom avea un nou instrument care trebuie avut în vedere o dată cu modificarea Constituţiei.

De aceea, Grupul parlamentar U.D.M.R. va vota în favoarea adoptării acestui act normativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbateri. Nu.

Domnul Ionel Olteanu, preşedintele comisiei.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că unele observaţii reprezintă preocupări mai mult sau mai puţin justificate ale colegilor jurişti referitoare la noutatea acestei reglementări. Pe de altă parte, mă văd nevoit să vă informez, stimaţi colegi, că acest proiect de lege privind Statutul Curţii Penale Internaţionale a fost înregistrat la comisie în 20 decembrie 2001 şi a fost adoptat de comisie la 13 februarie 2002. Comisia a procedat de trei ori la examinarea acestui proiect amânând de două ori pentru a audia şi părerile unui expert consultant implicat în aceste negocieri care au configurat statutul Curţii Penale Internaţionale.

Deci, sub aspectul timpului, cred că nu puteam întârzia mai mult decât am făcut-o deja. Sunt încă 7 state, sperăm ca şi România să fie printre aceste 7 state, pentru că acest Statut al Curţii Penale Internaţionale să poată în sfârşit să intre în vigoare. Este o exigenţă, dacă vreţi, a lumii de astăzi, în care România trebuie să joace un rol activ şi, aşa cum am mai menţionat, l-a jucat.

Pe de altă parte, aş vrea să menţionez că, oricum, modificările constituţionale sunt în curs de a fi gândite, negociate şi, sperăm, finalizate în curând. Prin urmare, nu există un risc major în legătură cu eventualele dificultăţi, eventualele texte care ar putea părea în ochii unor colegi cu mai multă sau mai puţină dreptate, contradictorii în raport de textele constituţionale.

În sfârşit, aş vrea să amintesc că există o jurisdicţie supranaţională, funcţionează foarte bine, este vorba de Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a presupus cedare de suveranitate, fără să însemne modificarea Constituţiei. Sigur că natura acestei jurisdicţii europene este diferită de cea a Curţii Penale Internaţionale.

Un ultim aspect aş vrea să amintesc, şi anume faptul că statutul este un instrument procedural, are în primul rând un caracter complementar, subsidiar, adiacent. El nu are funcţia de a defini sau încrimina noi infracţiuni, ci codifică parţial faptele penale care cad sub incidenţa dreptului internaţional. Competenţa Curţii Penale Internaţionale este, prin urmare, restrictivă şi limitată printr-o combinaţie de elemente prealabile care definesc întinderea, conţinutul, modalităţile şi criteriile de acceptare a jurisdicţiei. alături de complementaritate, pe parcursul dezbaterilor în comitetul pregătitor al Statutului Curţii Penale Internaţionale s-au exprimat opinii în favorarea principiilor jurisdicţiei inerente universale, automate sau consensuale.

Dreptul penal internaţional evoluează. La originea sa, iată, avem în acest exemplu, o idee românească. Cred că putem vota în cunoştinţă de cauză şi cu toată convingerea acest proiect de lege privind adoptarea Statutului Curţii Penale Internaţionale cu convingerea că facem parte din Europa, facem parte din lume, iar evoluţia se face împreună cu noi şi nu în absenţa noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Şi eu vă mulţumesc.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Urmează ca proiectul să fie supus votului final într-o şedinţă specială de vot.