Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Domnilor miniştri,

Trecem la punctul 3 al ordinii de zi, Prezentarea de către domnul prim-ministru Emil Boc a unei declaraţii cu privire la priorităţile legislative ale Guvernului, urmată de dezbateri.

Cu privire la prezentarea declaraţiei domnului prim-ministru şi a dezbaterilor privind declaraţia, Biroul permanent, împreună cu liderii grupurilor parlamentare, au stabilit timpul alocat în acest scop după cum urmează: domnului prim-ministru Emil Boc - 60 de minute, pe care le foloseşte pentru prezentarea declaraţiei şi, la sfârşitul dezbaterilor, grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor, câte 15 minute fiecare. Celor 16 deputaţi independenţi le revin, în total, 5 minute, câte 20 de secunde pentru fiecare deputat.

Domnule prim-ministru Emil Boc, vă invit să prezentaţi declaraţia.

Domnul Emil Boc:

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Distinşi colegi din Guvernul României,

Doamnelor şi domnilor,

Suntem astăzi prezenţi în faţa dumneavoastră pentru a vă prezenta, din cadrul Programului legislativ al Guvernului, priorităţile pentru această sesiune parlamentară. Spun acest lucru pentru că Programul legislativ pe care Guvernul îl are în vedere este mult mai larg. Nu voi face în faţa dumneavoastră o prezentare exhaustivă a tuturor proiectelor pe care le avem în vedere, ci doar ne vom referi la cele mai importante priorităţi din punctul de vedere al Guvernului şi în raport cu care venim în faţa dumneavoastră pentru a vă solicita sprijinul în vederea adoptării lor. Spun asta, în contextul în care foarte multe dintre priorităţile pe care Guvernul le are, urmează să aibă cuvântul decisiv, în sensul Camerei decizionale, aici la dumneavoastră, în Camera Deputaţilor.

Aş vrea, înainte de toate, să vă mulţumesc pentru efortul pe care l-aţi făcut la începutul anului pentru ca una dintre cele mai importante priorităţi pe care o avem, Legea bugetului de stat, să fi fost aprobată în timp util, iar astăzi este în vigoare şi ne permite şi nouă Executivului, dar şi administraţiilor locale să ne desfăşurăm politicile conform lucrurilor angajate.

De asemenea, reamintesc că, din punctul de vedere al Guvernului, înţelegem să respectăm întocmai textul Constituţiei şi principiile care stau la baza activităţii Guvernului în raport cu Parlamentul.

Pe de o parte, Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului, pe de altă parte, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării şi, în acelaşi timp, Guvernul poate utiliza, în contextul instituţiei delegării legislative, instrumentul ordonanţelor simple sau a ordonanţelor de urgenţă, sub controlul dumneavoastră. Motiv pentru care, sunt convins că în perioada următoare, având în vedere parteneriatul pe care îl avem între Executiv şi Legislativ, vor fi mai puţine acte care vor fi promovate prin procedura delegării legislative şi cât mai multe prin proceduri legislative obişnuite.

Această sesiune parlamentară este extrem de importantă pentru ce înseamnă soarta României pentru următorii ani. Este poate, prima sesiune parlamentară din ultimii ani care nu are în faţă alegeri de niciun fel, nici locale, nici parlamentare, nici europarlamentare, nici prezidenţiale. Cu alte cuvinte, ne va permite să ne concentrăm sută la sută asupra problemelor cu care se confruntă ţara, cu care se confruntă cetăţenii români.

Din acest punct de vedere, consider că această sesiune parlamentară poate avea un rol decisiv pentru ceea ce înseamnă deschiderea drumului în vederea modernizării României şi a asigurării locurilor de muncă pentru români.

Consider, din perspectiva Guvernului, ca acestea sunt cele două priorităţi majore care stau în faţa noastră, ca realitate imediată: modernizarea ţării şi locurile de muncă pentru români, cu tot ce presupune procesul de modernizare şi de asigurare a locului de muncă. Şi o să intru în detaliu cu privire la fiecare aspect.

Modernizarea ţării are la rândul ei cel puţin două componente: componenta modernizării clasei politice şi componenta modernizării statului român.

În privinţa modernizării clasei politice avem doar de rezolvat temele pe care electoratul ni l-a stabilit cu ocazia referendumului. Această sesiune parlamentară trebuie să deschidă drumul pentru a pune în practică rezultatul votului din noiembrie de la referendum. Asta înseamnă ca această sesiune parlamentară va pune jaloanele pentru reducerea numărului de parlamentari şi trecerea la Parlamentul unicameral. Este o obligaţie politică, este o obligaţie constituţională, este o obligaţie morală a clasei politice de a respecta votul românilor. Potrivit Constituţiei, suveranitatea naţională aparţine poporului român care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum. Deci referendumul este expresia voinţei suverane a poporului, iar într-o democraţie toţi lucrăm sub cenzura şi comanda corpului electoral care se exprimă fie prin alegeri, fie prin referendum.

De aceea, nu ne putem permite să negociem sau să uităm votul pe care românii l-au dat la referendum. Ignorarea voturilor românilor ar duce la decredibilizarea totală a clasei politice în 2012. Nu cred că vreunul dintre dumneavoastră, niciunul dintre noi, vom mai putea merge în alegerile viitoare să cerem un vot de încredere cetăţenilor dacă i-am sfida şi nu am pune în practică ce au votat la referendum, într-o proporţie atât de mare.

De aceea, sper ca în perioada imediat următoare să avem Comisia Constituţională ce trebuie să pregătească cel puţin cele două reforme majore, la care pot fi adăugate şi altele, dar cel puţin cele două, votate de români ca parte a modernizării clasei politice.

În privinţa modernizării statului, este un obiectiv pe care sunt convins fiecare dintre noi îl avem. Românii ştiu ce nu funcţionează în statul român după 20 de ani de evoluţie democratică. Ţara a făcut progrese importante în aceşti ultimi 20 de ani, vom avea 21 de ani în 2010 de la revoluţie, când avem instituţii democratice, avem Parlament, avem Guvern, avem Curte Constituţională, avem instanţe judecătoreşti, avem Curte de Conturi, avem Avocatul Poporului, avem autorităţi locale alese, avem structurile statului corespunzătoare celor existente în toate democraţiile din lume. Important este ca aceste autorităţi ale statului să funcţioneze şi să se raporteze la cetăţean, aşa cum se raportează şi celelalte instituţii democratice din statele europene la cetăţenii statelor respective. Aici avem mult de lucru.

De aceea, modernizarea statului înseamnă, în primul rând, corecta utilizare a banului public. Nimic nu este mai important în raport cu cetăţeanul decât să dai dovadă de transparenţă totală şi de utilizare eficientă a fiecărui ban pe care cetăţeanul îl plăteşte. Iar aici, anul trecut s-au făcut paşi importanţi în acest sens, prin Legea salarizării unitare, desfiinţarea agenţiilor, interzicerea cumulului pensiei cu salariul la stat, eliminarea salariilor bugetarilor de lux de 30 de mii de euro, 40 de mii de euro, reducerea cheltuielilor bugetare, cu cheltuieli materiale acolo unde a fost posibil. S-au făcut, repet, unele progrese, dar drumul trebuie să meargă mai departe. Statul trebuie să cheltuiască atât cât cheltuieşte orice stat al Uniunii Europene cu propria lui întreţinere. Noi cheltuim încă prea mult cu propria întreţinere a statului şi, din nefericire, calitatea serviciilor pe care le oferim cetăţenilor este încă foarte slabă. Poate că avem şi probleme de lege, dar sunt convins că avem încă foarte mult probleme de aplicare a legii, de mentalitate democratică, de raportare a cetăţeanului, de raportare a autorităţii publice la cetăţean.

Un stat modern, un stat modernizat înseamnă, de asemenea, respectarea principiului egalităţii în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări. Asta înseamnă statul de drept, că după ce creează dreptul, inclusiv statul se subordonează regulilor pe care le-a creat. Încă, din nefericire, mai avem în România situaţii în care principiul legalităţii în faţa legii se află doar pe hârtie, în Constituţie, şi mai puţin în realitatea pe care o resimte fiecare român. Pentru că barometrul nu este ceea ce scrie în lege sau în Constituţie, ci ceea ce simte cetăţeanul din aplicarea legii sau a Constituţiei. Or, aici avem încă restanţe majore cu privire la asigurarea principiului egalităţii în faţa legii şi în scurtarea duratei proceselor judiciare şi a costurilor presupuse de actul de justiţie.

Modernizarea statului presupune, de asemenea, ca educaţia, sănătatea, agricultura, infrastructura să fie abordate într-o manieră care să aibă direct contact cu nevoile românilor şi de a asigura resursele financiare printr-o gestionare corectă a banilor din buget. Bani există, ei însă nu totdeauna sunt utilizaţi în conformitate cu priorităţile pe care românii le au. Acum, cred că, prin legile pe care le-am adoptat şi pe care le vom adopta şi în 2010, vom reorienta priorităţile legate de cheltuirea banului public de la priorităţile politicienilor la priorităţile legate de cetăţeni. Adică cetăţenii ne vor impune priorităţile şi nu doar politicienii, după propriile lor interese, vor ordona modul de alocare a resurselor publice.

Şi, cu acestea, aş intra direct acum în cadrul priorităţilor legislative prin enumerarea unor acte normative de importanţă deosebită pe care o să le avem în vedere în dezbaterea viitoare din această sesiune, pe linia modernizării statului, în continuare.

1. Proiectul care vizează reforma sistemului de pensii. Este un proiect în legătură cu care ne propunem ca în această sesiune şi la sfârşitul ei să-l avem în Monitorul Oficial, adică adoptat. El este necesar din cel puţin două motive.

În primul rând, pentru a elimina privilegiile şi discriminările care există în sistem şi pentru a corecta abuzurile actuale în cadrul sistemului de pensii. Şi, în al doilea rând, pentru a asigura resursele financiare pe termen mediu şi lung ca pensiile să poate fi plătite în această ţară. Aşa cum funcţionează el astăzi, sistemul de pensii nu oferă garanţii că pe termen mediu şi lung vor fi resurse suficiente pentru plata pensiilor. De ce nu sunt resurse? Pentru că există privilegii şi discriminări. De ce nu este sustenabil? Pentru că nu are la bază principiul contributivităţii în integralitate.

Spun asta pentru că în 2009, de exemplu, 1,5 miliarde de euro au fost bani transferaţi de la bugetul de stat, adică din banii plătiţi de fiecare cetăţean prin impozite, taxe, bani care au fost duşi la bugetul de pensii ca să poată fi plătite pensiile. Dacă mergem în acest ritm, în câţiva ani buni, nu vor mai rămâne bani la bugetul de stat şi toţi vor trebui să fie transferaţi la bugetul de pensii. O asemenea modalitate este iresponsabilă şi nu poate asigura funcţionarea acestui stat şi rezolvarea priorităţilor pe care le avem în infrastructură, că avem nevoie de autostrăzi, cu toţii o ştim, în educaţie, de o finanţare adecvată, în sănătate la fel, în agricultură pentru sprijinirea fermierilor, în apărare, în Ministerul de Interne, în celelalte domenii în care se solicită bani de la bugetul de stat.

De asemenea, am avut o creştere masivă, frauduloasă a pensionărilor de invaliditate: de la circa 600 de mii de persoane în 2001 am ajuns la 900 de mii de persoane în 2009; creştere de 50%. Eu sunt pentru aplicarea corectă şi acordarea pensiilor de invaliditate celor care sunt într-o asemenea situaţie şi trebuie să avem grijă de acei cetăţeni români care, într-adevăr, sunt într-o situaţie medicală ce impune acordarea unei pensii de invaliditate, însă de acolo până la un număr care să ajungă la 900 de mii într-un interval scurt, e o cale lungă presărată cu foarte multe abuzuri. Acest drum trebuie să fie curmat, iar aceste pensii trebuie să fie acordate pe bază de expertiză şi doar persoanelor, repet, care sunt îndreptăţite şi care trebuie să fie sprijinite.

Pensionările anticipate. Avem triplare anuală a numărului de pensionări anticipate: 115 mii de pensii anticipate parţial în 2009, de exemplu. Acest proces nu poate continua dacă vrem să asigurăm un sistem funcţional al pensiilor în România. Vârsta reală de pensionare medie nu este cea care este prevăzută acum în lege, vârsta standard, 58 de ani şi 8 luni la femei, respectiv 63 de ani şi 8 luni la bărbaţi pentru trimestrul IV-2009. Aceasta este vârsta legală, standard. În realitate, vârsta medie de pensionare este 54 de ani şi 7 luni, cu mult mai mică faţă de vârstele standard. Această diferenţă o suportăm şi o plătim din banii publici, în fiecare lună, pentru că legea permite asemenea derogări.

De asemenea, avem un raport profund inechitabil între cea mai mică şi cea mai mare pensie. Cea mai mică pensie o ştiţi, am stabilit-o împreună anul trecut - 350 de lei. Cea mai mare pensie specială este de 37 241 lei. Deci un raport de 1 la 100 între cea mai mică şi cea mai mare pensie.

La fel, amintiţi-vă că am avut o asemenea discriminare şi în privinţa salariilor care erau la buget şi prin Legea salarizării unitare am ajuns la un raport de la 1 la 12 între cel mai mic şi cel mai mare salariu. Şi în domeniul pensiilor, va trebuie să eliminăm privilegiile şi mă refer aici la un principiu corect, acela al contributivităţii, şi tot ce nu există legat de acest principiu, cu corelările europene aferente, să fie readus în termenii decenţei şi ai realităţii, pentru că acest raport între cea mai mică şi cea mai mare pensie să nu mai fie de 1 la 100. Asta va însemna că, în primul rând noi, clasa politică, va trebui să renunţăm la unele drepturi. Inclusiv parlamentarii vor trebui să renunţe la pensia de parlamentar ca parte a acestei reforme a sistemului de pensii. Dar cred că acest lucru este deja adjudecat şi nu mai prezintă o problemă din perspectiva înţelegerii principiului contributivităţii.

Avem peste 80 de acte normative care stabilesc astăzi diferite tipuri şi feluri de pensii. Acest făţiş legislativ trebuie să fie ajustat şi să avem un cadru normativ unitar care să vizeze Legea pensiilor şi care să stea ca temelie pentru asigurarea pe viitor a sustenabilităţii sistemului de pensii din România. Aş mai face însă o observaţie. Legea pensiilor va intra încă din luna februarie în dezbaterea Parlamentului şi, dacă nu greşesc, Cameră decizională este chiar Camera Deputaţilor. De aceea, mă adresez dumneavoastră şi am insistat şi asupra unor componente ale acestei legi, ca în dezbaterile pe care le vom avea să putem aduce legea în Monitorul Oficial, astfel încât începând cu anul 2011 să putem avea, în integralitatea lui, noul sistem de pensie reglementat pe baza unei noi legi.

A doua prioritate legislativă, din perspectiva Guvernului şi ca realitate imediată, vizează Legea responsabilităţii fiscale. Ca termen vă propunem să găsim soluţiile astfel încât, până la sfârşitul lunii martie, această lege să fie aprobată de către Parlamentul României. Acum, această lege este la Senat. Urmează să ajungă la Camera Deputaţilor, aici la dumneavoastră, unde va avea şi soluţia finală, din perspectiva procedurii parlamentare, Camera Deputaţilor fiind Cameră decizională.

De ce este extrem de important termenul de martie pentru adoptarea acestei legi? Este important pentru ca Legea responsabilităţii fiscale să stea la baza adoptării Legii bugetului de stat pentru anul 2011. Şi vreau să ştiţi că în contextul noii Legi a responsabilităţii fiscale elaborarea bugetului pentru anul următor începe în luna mai a anului în curs, astfel încât în octombrie proiectul bugetului să ajungă pe masa dumneavoastră. Spun asta pentru că sunt reguli noi pe care nu le-am avut timp de 20 de ani în România.

Legile noi spun în felul următor: imediat după adoptarea Legii responsabilităţii fiscale trebuie adoptat Proiectul de Lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011-2013, care stă la baza pregătirii Proiectului bugetului de stat pentru 2011 şi pentru anii următori.

Această strategie fiscal-bugetară este extrem de importantă pentru ce înseamnă predictibilitatea cheltuirii banului public şi alocării lui pe resurse de personal, pe resurse de infrastructură şi pe celelalte componente majore ale bugetului, având în vedere faptul că pe viitor, în baza acestei legi, sunt interzise transferurile în buget de la cheltuieli de investiţii la cheltuieli de personal, sunt limitate rectificările bugetare de principiu la maxim două într-un an şi nu în primele 6 luni. Se instituie un consiliu fiscal independent şi care oferă expertiză Parlamentului şi Guvernului în ceea ce priveşte strategia fiscal-bugetară şi indicatorii macro-economici din perspectiva obiectivelor naţionale pe care România le are şi, nu în ultimul rând, această lege pune ordine în şirul iniţiativelor legislative de campanie electorală. Spunem foarte clar că, în ultimele 6 luni înainte de alegeri, nu mai pot fi adoptate acte normative care să vizeze majorarea cheltuielilor de personal, pentru a stăvili populismul şi tentaţia politicienilor, indiferent din ce formaţiune fac parte ei, de a da în campania electorală unele beneficii de natură salarială. Ele trebuie făcute şi analizate înainte de campania electorală.

Spun asta că această lege pune ordine în sistemul fiscal-bugetar din România şi constituie un instrument pe termen mediu şi lung, cu responsabilităţi precise pentru guvern, pentru primul ministru, pentru ministrul finanţelor, pentru Parlament, pentru autorităţile locale, pentru administraţiile fiscale, pentru toţi cei care lucrează cu banul public şi cu instrumentul bugetar, astfel încât, în primul rând predictibilitatea şi, în al doilea rând, transparenţa să fie asigurate.

Şi tot legat de acest proiect al responsabilităţii fiscale, cu principala completare că până în luna mai, trebuie după aceea să avem adoptat proiectul de Lege privind strategia fiscal-bugetară pentru perioada 2011-2013. Tot în acest context, trebuie să adoptăm şi vă propunem pentru analiză un proiect de Lege privind îmbunătăţirea controlului asupra cheltuielilor efectuate de către autorităţile locale, cu respectarea principiului autonomiei şi al descentralizării, dar cu instituirea unor reguli instituţionale precise cu privire la cheltuielile efectuate de către autorităţile locale. Aceste proiecte, practic, sunt legate între ele şi constituie priorităţi imediate pentru România şi pentru care vă solicităm sprijinul în vederea adoptării lor.

Legea educaţiei naţionale, de care depinde modernizarea sistemului de educaţie din această ţară, pentru a putea aplica principiul descentralizării şi întăririi rolului autorităţilor locale în actul educaţional. Prin această lege va creşte contribuţia şi locul, şi rolul autorităţilor locale, al părinţilor, al comunităţii de afaceri în gestionarea problemelor legate de învăţământ. Directorul de şcoală nu va mai fi numit de ministru sau de către inspectorul şcolar. El va fi ales de consiliul de administraţie.

Consiliul de administraţie nu va fi dictat de ministru sau de inspectoratul şcolar, ci va fi dictat de aceia care au interese directe în administrarea şcolii şi interesaţi direct de calitatea actului educaţional, şi anume: părinţii, comunitatea locală şi profesorii. Ei vor fi aceia care vor pregăti resursa umană necesară administrării educaţiei şi tot comunitatea locală, inclusiv cea de afaceri, va avea un cuvânt decisiv de spus în ce învaţă copiii noştri acolo unde locuieşte fiecare. Şi anume, prin această lege 20%, mergând până la 30% din conţinutul şi din denumirea şi din numele disciplinelor de învăţământ pe care le vor studia copiii se vor stabili acolo la nivel local, în funcţie de particularităţile zonei, în funcţie de nevoia de forţa de muncă ce trebuie să fie calificată într-un domeniu sau altul. Cu alte cuvinte, nu va mai dicta Bucureştiul, ministerul, Guvernul, ce trebuie să studieze fiecare copil, indiferent unde se află în ţară. O proporţie însemnată din ce va învăţa copilul va fi dictată de comunitatea locală şi de comunitatea de afaceri, pentru că aşa este firesc, aşa se întâmplă peste tot în lume. Eram obişnuiţi ca noi de la Bucureşti să facem normele după interesele noastre, uitând de interesele locale. Se schimbă modul de abordare. Lăsăm, evident, o componentă importantă curriculei naţionale care trebuie să fie obligatorie pentru toţi în toată ţara, dar trebuie să partajăm cu cei de la nivel local dreptul de a putea să decidă în această materie.

Pe de altă parte, programa de învăţământ, ceea ce învaţă copiii noştri, va fi mult mai adaptată nevoilor europene decât, din nefericire, ce avem astăzi.

Astăzi avem o programă de învăţământ care are la bază principiul cantităţii şi al informaţiei. Programa de învăţământ va fi axată pe competenţe şi prin reducerea conţinutului ei cantitativ. Cantitatea trebuie să lase locul calităţii în cadrul programelor educaţionale şi fiecare profesor va avea posibilitatea ca prin ceea ce predă să aibă la îndemână un procent de 25% din ore pentru a adapta programa de învăţământ nevoilor fiecărui copil din clasă.

Asta înseamnă că epoca în care suntem acum, când sunt ghiozdane grele, de rămân copiii cu probleme de sănătate, când aleargă după şase - şapte ore pe zi şi ajung acasă extrem de obosiţi, neputând face faţă la a doua zi de şcoală, când practic nu mai au timp nici pentru relaţia cu familia, nici pentru activităţi extraşcolare, această epocă trebuie să fie trimisă la muzeul antichităţilor şi să vină o perioadă în care o programă suplă de învăţământ să fie asigurată şi care să fie corelată la ce se vorbeşte în secolul XXI: utilizarea computerului, utilizarea informaţiei electronice, şi nu la aceeaşi metodă învechită pe care încă o avem, de a pune accentul pe reproducerea informaţiei cantitative pe care profesorul o predă la şcoală şi solicită reproducerea ei la clasă. Spun asta ca mod general, pentru că şi acum sunt şcoli foarte bune care au înţeles în ce lume trăim. Dar, din nefericire, aici încă nu s-a făcut mutaţia calitativă pe care legea educaţiei naţionale o va asigura.

Iar în domeniul învăţământului superior, este aşteptată ierarhizarea universităţilor. Sunt aşteptate aspectele legate de ierarhizarea programelor de studii, sunt aşteptate flexibilizarea criteriilor care vizează avansarea pe post în învăţământul superior, care să nu mai fie strict legată de criteriul de vechime, ci legată de criteriul de competenţă, dar şi elemente care să vizeze sancţionarea utilizării abuzive a autonomiei universitare, adică atunci când o universitate depăşeşte limitele autonomiei universitare, să putem ajunge inclusiv la desfiinţarea universităţii, pentru a proteja studenţii şi părinţii care investesc în educaţie Şi o fac cu bună-credinţă.

Statul trebuie să se asigure că toate universităţile respectă standardele minimale de performanţă calitativă şi oferă diplome care să aibă acoperire în viaţa reală, şi nu doar diplome de hârtie care nu fac altceva decât să consume resurse financiare din partea părinţilor, uneori.

Sunt doar câteva aspecte. Mai sunt foarte multe altele în cadrul Legii educaţiei naţionale. Şi vă solicităm acest parteneriat pentru ca legea educaţiei să devină o realitate în această sesiune parlamentară, astfel încât începutul anului şcolar 2010-2011 să ne găsească pregătiţi, cu această lege în vigoare şi cu cadrul normativ aferent. Pentru că sunt foarte multe lucruri care trebuie făcute în prelungirea Legii educaţiei la nivel de hotărâri de guvern sau de modificări de curriculă.

Două legi extrem de importante şi pe care trebuie să le adoptăm în această sesiune se referă la justiţie: Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală.

Anul trecut am adoptat Codul penal şi Codul civil. Fără prelungirea lor, prin adoptarea Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală, cele două acte normative sunt lipsite de eficienţă, pentru că nu avem procedurile, mecanismele de aplicare a codurilor. Sunt în dezbaterea Parlamentului cele două Coduri şi sunt convins că prin modul în care veţi decide dumneavoastră agenda Parlamentului, veţi face posibil acest obiectiv de a avea în această sesiune adoptate cele două Coduri.

Ele sunt importante din cel puţin două motive: în primul rând, pentru viaţa de zi cu zi a fiecărui român, a fiecărui cetăţean din această ţară care se confruntă cu justiţia, într-o formă sau alta. Cu toţii ne plângem de durata proceselor judiciare. Nu există, sunt convins, om din această sală, după cum orice român care s-a confruntat cu justiţia, să nu spună că nu se mai poate merge mai departe cu asemenea modalitate în care luni şi ani în şir nu se finalizează un proces. Fie că e vorba de recunoaşterea unui drept de proprietate, fie că e vorba de un litigiu de muncă, fie că e vorba de o licitaţie contestată la nesfârşit, şi mediul de afaceri suferă iar lucrările de infrastructură nu sunt realizate, fie că e vorba de un litigiu penal, cu toţii se plâng de faptul că avem o durată exagerată a proceselor judiciare.

Adoptarea Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală va conduce la scurtarea duratei procedurilor judiciare, la simplificarea acestora. Deci, aveţi în minte şi avem şi noi, că dacă dorim ca, începând de anul viitor, când ne propunem să intre în vigoare aceste acte normative, vrem să avem procese mai scurte şi cu costuri mai reduse, în această sesiune parlamentară, prin parteneriatul pe care vi-l propunem, să adoptăm aceste două acte normative, pentru că după aceea avem nevoie de legea de punere în aplicare a Codului penal, a Codului civil, astfel încât în 2011 ele să intre în vigoare. Şi spun asta ca prioritate, pentru că trebuie pregătite instanţele judecătoreşti, trebuie făcute foarte multe modificări în sistemul administraţiei justiţiei din România. Iar pentru ca aceste lucruri să se întâmple, în vederea intrării în vigoare în 2011, avem nevoie acum, până în iunie, de finalizarea acestor două acte normative.

Şi al doilea obiectiv va fi cel legat de progresele pe care trebuie să le facem în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare pe justiţie, în raport cu Uniunea Europeană. Şi sunt convins că şi din această perspectivă, Parlamentul României va fi partenerul Guvernului, partenerul României pentru ca acest mecanism de cooperare şi verificare pe justiţie să poată face paşii decisivi prin progresele pe care trebuie să le realizeze.

Avem, de asemenea, în formă de dezbatere la dumneavoastră, Legea poliţiei locale. Dumneavoastră aveţi cuvântul decisiv ca şi Cameră decizională. A fost trecută de Senat şi cu cât mai repede cu atât mai bine pentru fiecare administraţie locală din România şi pentru fiecare primar care astăzi se confruntă cu problemele legate de ce înseamnă traficul din oraş, problemele legate de controlul în urbanism, de ordine şi siguranţă publică, de aspectele care vizează viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. Această lege partajează competenţele şi sporeşte locul şi rolul administraţiei locale în ceea ce priveşte gestionarea problemelor de acolo, şi nu de la Bucureşti.

Această lege, a poliţiei locale, practic, conferă, pe baza principiului subsidiarităţii, atribuţii acelor autorităţi locale care sunt cele mai apropiate de cetăţean şi de nevoile lui de zi cu zi. Haideţi să facem acest pas cât mai repede cu putinţă, pentru că sunt convins că viaţa fiecăruia dintre noi când vom pleca de la Bucureşti sau în Bucureşti, implicit, va fi mai bună printr-o mai bună administrare a problemelor, în parteneriat cu administraţia locală.

Acum, aş face o referire la cea de-a doua componentă majoră a priorităţilor legislative. Prima a fost modernizarea României, cu cele două componente: modernizarea clasei politice şi modernizarea statului.

Am enunţat câteva componente ale acesteia.

Acum, aş face o referire la componenta economică. Şi sintetic, nimic nu este mai important pentru noi decât locul de muncă pe care trebuie să îl protejăm, să îl asigurăm, să-l creăm pentru români. Pentru că de la locul de muncă încep toate problemele: investiţii, infrastructură, familie, casă, siguranţa zilei de mâine pentru fiecare dintre noi.

De aceea, principalele priorităţi pe care le avem în vedere legate de locul de muncă şi de ansamblul actelor normative şi a politicilor pe care Guvernul le promovează, sunt următoarele, şi aici o să fac unele precizări şi la câteva acte normative care au incidenţă directă din perspectiva priorităţilor legislative, dar pentru corecta dumneavoastră informare, să aveţi în vedere ce intenţie are Guvernul ca dumneavoastră, atunci când analizaţi unele acte normative cu incidenţă în materie economică, să cunoaşteţi modul în care Guvernul abordează această temă.

În primul rând, aşa cum am spus şi la votul de învestitură, avem în vedere modificarea legislaţiei privind impozitul minim şi transformarea lui în impozit forfetar, restrâns la anumite domenii de activitate unde evaziunea fiscală nu poate fi combătută altfel.

Continuarea programului "Prima casă"

Până la mijlocul lunii februarie vom elabora actul normativ pe care-l vom supune şi aprobării dumneavoastră pentru ca programul "Prima casă" să continue, pe de o parte, iar pe de altă parte, el să fie redirecţionat cu amploare mai mare spre locuinţele noi, spre locuinţe pentru tineri, spre locuinţe ANL, în parteneriat cu autorităţile locale, astfel încât să avem un efect cât mai mare în economie.

În forma actuală, programul "Prima casă" a ajutat enorm componenta socială, componenta dezgheţării creditării şi componenta relansării, atât cât a fost cu putinţă, a sectorului construcţiilor. Vreau să ştiţi că până astăzi au fost aprobate 14.000 de cereri pentru acordare de locuinţă în cadrul programului "Prima casă", iar valoarea garanţiilor guvernamentale aprobate este de 595 de milioane de euro.

În acest context, aş face menţiunea că raportat de exemplu la numărul de camere pentru care s-au acordat garanţii guvernamentale în cadrul acestui proiect, de departe jumătate sunt apartamente cu două camere, 48% dintre solicitări au vizat apartamentele cu două camere, sau imobile, cum spunem, cu două camere, 22,96% imobile cu trei camere, 14,87% garsoniere, 3,57% casă şi teren.

De asemenea, garanţia guvernamentală este în limita la 60 de mii de euro. Media garanţiilor acordate se situează în jurul valorii de 42 de mii de euro.

Deci, per ansamblu, înseamnă că au fost preţuri care le-au permis cetăţenilor români care au intrat în acest program să aibă o casă în proprietate şi să nu mai plătească chirie de 200 de euro, de 300 de euro, banii aceia îi dau rată la bancă şi sunt proprietari pe o casă.

De aceea, spun că acest program şi-a atins o componentă extrem de importantă, aceea de a sprijini foarte mulţi tineri pentru că peste 80% dintre solicitanţi sunt tineri, în cadrul acestui program. Şi ne bucurăm că şi-a atins efectul pe această componentă de a sprijini tinerii la început de carieră, la începutul vieţii de familie, prin posibilitatea de a avea o casă în proprietate, fără a mai fi nevoiţi să plătească o chirie.

Din totalul proprietăţilor achiziţionate prin program, 71,38% sunt construite înainte de 31.XII.2007; 28,62% sunt imobile noi, construite după ianuarie 2008. Iar în privinţa repartiţiei geografice, municipiul Bucureşti se află în frunte de departe, cu 31,14% din totalul garanţiilor acordate şi a cererilor aprobate, peste 3900 de dosare, urmează judeţul Cluj, cu 7,61 din total, judeţul Timiş, cu 5,18, judeţul Ilfov, cu 4,68 şi după aceea, Iaşi, Braşov, Sibiu, cu procente între 3 şi 4% fiecare.

Deci, practic, distribuţia geografică există. Important este acum ca prin ceea ce vom concepe împreună să dăm eficienţa acestui program. Am reuşit ca anul acesta să avem un plafon majorat al garanţiilor guvernamentale, plafon care ne va permite inclusiv continuarea acestui program "Prima casă", în forma pe care o vom propune la mijlocul lunii februarie.

Tot în cadrul componentei economice, vorbim aici de reglementarea prin act normativ supus aprobării dumneavoastră a şomajului tehnic.

Este acea procedură pe care am utilizat-o şi în anul 2009 pentru a salva locurile de muncă. Asta înseamnă că timp de trei luni, atunci când are loc suspendarea temporară a activităţii unei unităţi economice, statul preia obligaţia plăţii contribuţiilor asigurărilor sociale pentru angajator şi angajat, iar patronul plăteşte 75% din salariu.

În 2009, din estimările pe care le-am făcut pe baza declaraţiilor angajatorilor, peste 5500 de companii au apelat la facilitatea şomajului tehnic, pentru un număr aproximativ de 260 de mii de salariaţi.

Şi-a atins obiectivul această măsură şi iată că, în 2009, România are cu două puncte procentuale şomaj sub media Uniunii Europene, şi prin această măsură, prin eficienţa ei şi a altora pe care le-am avut în vedere. vom continua şi în 2010 această măsură a şomajului tehnic şi o vom supune aprobării dumneavoastră, urmând ca în viitoarea şedinţă de Guvern, vineri, în această săptămână, să avem reglementarea prin act normativ a acestei măsuri, şi bugetul pe care în esenţă îl avem în vedere pentru 2010 este de aproximativ 439 de milioane de lei, şi care ar viza protejarea a aproximativ 200 de mii de salariaţi care ar urma să aibă în continuare salariu şi să nu intre în şomaj.

Spun asta pentru că este mult mai eficient pentru toţi - şi pentru persoana în cauză, şi pentru noi, ca stat, din perspectiva costurilor -, ca o persoană să fie în câmpul muncii, decât să fie în şomaj şi să beneficieze de indemnizaţia de şomaj. Deci, vom asigura în continuare această reglementare a şomajului tehnic.

Avem în vedere, în luna martie, să venim în faţa dumneavoastră cu un act normativ care să continue politica activă a Guvernului pentru sprijinirea locurilor de muncă, în vederea acordării unei facilităţi pentru firmele care angajează şomeri.

Aici avem în vedere, de principiu, unele facilităţi fiscale pornind de la aceste deduceri ale contribuţiilor de asigurări sociale.

Şi, de asemenea, tot în acest cadru, avem în vedere îmbunătăţirea cadrului legislativ de utilizare a programului european din Fondul Social European pentru sprijinirea firmelor care angajează şomeri peste 40 de ani, şomeri tineri, şomeri care sunt într-o situaţie specială, şomeri din mediul rural. estre un program european care are o valoare de peste 500 de milioane de euro, deci o jumătate de miliard de euro, sunt bani care stau la dispoziţia firmelor şi care pot fi folosiţi pentru plata a 50% din salariul şomerului pe care-l angajezi, timp de 6 luni sau de un an de zile. Nu a fost utilizat la întreaga capacitate anul trecut acest program.

Am decis în Comitetul interministerial de administrare a fondurilor europene să avem o discuţie - şi am început-o deja - cu mediul de afaceri pentru a simplifica, acolo unde mai este cazul, din perspectiva legislaţiei interne, dar cu respectarea exigenţelor europene pe care nu le putem ignora, ca acest program să fie mult mai atractiv şi să dăm în continuare o şansă firmelor să angajeze şomeri, iar românii să aibă asigurat un loc de muncă.

Avem în analiză perfecţionarea cadrului legislativ care vizează reabilitarea termică a blocurilor de locuit, act normativ iniţiat de ministrul Blaga şi care a trecut de Senat şi se află în dezbatere la Camera Deputaţilor şi care va da posibilitatea autorităţilor locale să îşi asigure mai uşor partea de cofinanţare în cadrul programului de reabilitare termică a blocurilor. Statul pune 50%, 20-30% mai pune administraţia locală, 20% mai pun asociaţiile de proprietari.

Pentru partea care revine autorităţilor locale, prin modificarea legislativă pe care v-o solicităm, vă propunem să declarăm de utilitate publică aceste intervenţii, astfel încât autorităţile locale să poată merge la bancă să ia un credit şi să-şi cofinanţeze partea lor de finanţare, astfel încât acest mecanism al reabilitării termice a blocurilor să fie finalizat, pentru că este unul de succes, care aduce şi locuri de muncă şi aduce în continuare investiţii majore în România. De aceea, aşteptăm ca el să îmbrace forma finală, astfel încât autorităţile locale să fie principalele beneficiare ale unui asemenea demers.

În privinţa părţii economice, subliniez încă o dată: cotă unică neschimbată, t.v.a neschimbat, nemajorarea contribuţiilor la asigurări sociale, continuarea măsurii neimpozitării profitului reinvestit, măsură pe care am propus-o începând cu trimestrul IV al anului 2009, extindem pentru 2010 programul "Rabla", cu menţiunea că el se extinde şi pentru persoane juridice şi, pe de altă parte, se extinde şi pentru tractoare.

În anul 2010, bugetul Agenţiei Fondului de Mediu pentru stimularea şi înnoirea parcului auto naţional este de 228 de milioane de lei. Un proprietar primeşte în schimbul maşinii casate un tichet valoric în valoare de 3800 de lei, în schimbul a maxim a trei tichete valorice persoana fizică poate să achiziţioneze un autoturism nou, iar persoana fizică poate să achiziţioneze orice număr de autoturisme noi doreşte, nu avem nici un fel de limită.

În privinţa persoanelor juridice, ca modalitate nouă, persoanele juridice primesc în schimbul maşinii casate un tichet valoric în valoare de 3800 de lei, persoana juridică poate să achiziţioneze autoturisme în cadrul programului, în limita maximă a 200 de mii de euro, excepţie făcând firmele de transport, unde limita este de 100 de mii de euro.

Iar în privinţa parcului naţional de tractoare şi maşini agricole autopropulsate, bugetul pentru acest program în 2010 este de 100 milioane de lei, pentru achiziţionarea unui tractor nou beneficiarul predă vechiul tractor şi se prezintă la producător cu certificatul de casare. Prima de casare este de 17 mii de lei, dar nu mai mult de 50% din valoarea tractorului nou, pentru persoane juridice, respectiv, 40% pentru persoane fizice. Se poate achiziţiona orice număr de tractoare.

Deci, şi pe această cale, încercăm să oferim un stimulent suplimentar industriei de profil pentru a putea asigura eficienţă economică şi locuri de muncă.

Extinderea plafonului garanţiilor guvernamentale. Am vorbit deja. Vom avea mai mult cu un miliard de euro aproximativ plafon al garanţiilor guvernamentale în 2010 în raport cu 2009. "Prima casă", "Primul siloz" şi programe care să vizeze cofinanţarea sau prefinanţarea autorităţilor locale în cadrul proiectelor europene, acestea sunt ţintele majore ale utilizării garanţiilor guvernamentale. Ne vom uita cu maximă atenţie la modul în care colectivităţile locale îşi prefinanţează sau cofinanţează - în acest moment discutăm la Ministerul Finanţelor forma finală a actului normativ pentru sprijinirea acelora care au nevoie de bani pentru a pune partea lor în vederea aducerii banilor europeni în România.

4,3 miliarde de euro sunt banii pe care îi vom aduce în România în 2010 pe diverse programe europene şi care, repet, vor fi sprijinite inclusiv prin mecanismul garanţiilor guvernamentale. Vom utiliza şi în 2010 mecanismul Fondului de garantare şi contragarantare pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Vreau să ştiţi că acest fond pe care l-am făcut operaţional în 2009 a acordat 6700 de garanţii în valoare de 405 milioane de euro, cu o creştere de 4 ori mai mare decât în 2008, iar numărul de locuri de muncă direct sprijinite prin activitatea Fondului de garantare a fost de 90 de mii în anul 2009. 90 de mii de locuri de muncă practic au fost salvate prin intervenţia activă pe care am avut-o prin intermediul Fondului de garantare în vederea sprijinirii întreprinderilor de profil. Acest proiect evident că va continua şi în anul 2010 şi vom asigura, din analizele pe care le-am făcut, peste 8 mii de garanţii, reprezentând peste 500 de milioane de euro, iar numărul total de locuri de muncă care vor fi protejate prin intervenţia Fondului va fi de peste 100 de mii de locuri de muncă. Deci, din nou, o intervenţie directă pentru a putea depăşi mai uşor această perioadă dificilă a anului, şi mai ales mă refer la primele şase luni, astfel încât mediul de afaceri să beneficieze de sprijinul necesar pentru protejarea şi crearea de noi locuri de muncă.

Vom extinde mecanismul parteneriatului public-privat.

Avem, la nivelul Executivului, o unitate de implementare a parteneriatului public-privat, pornind de la legislaţia existentă: Legea concesiunilor şi Ordinul comun semnat de către ministrul finanţelor şi ANRMAP de punerea în aplicare a parteneriatului public-privat. Este un instrument atât de utilizat în Uniunea Europeană şi, din nefericire, extrem de puţin vizibil în România. El estre complementar proiectelor de infrastructură pe care le realizăm cu bani europeni, cu bani de la buget sau cu bani împrumutaţi de la alte structuri internaţionale.

Parteneriatul public-privat reprezintă o puternică resursă de creştere economică a ţării. Din nefericire, există multe reţineri în utilizarea lui, şi la nivelul administraţiilor locale, şi la nivel naţional. Am mandatat miniştrii de resort să aibă discuţii cu mediul de afaceri, cu băncile, cu toţi cei care încă mai au reţineri de a fi implicaţi în aceste parteneriate. Şi în al doilea rând să deschidă proiecte de finanţare pe acest parteneriat care va lua o presiune de pe buget. Inevitabil, bugetul este limitat. Nu vom avea resurse pentru a realiza toate lucrările de infrastructură din această ţară.

Parteneriatul public-privat ne poate ajuta şi el, sunt convins, că va căpăta o dimensiune importantă în 2010, în comparaţie cu anul anterior.

În privinţa componentei sociale, care nu trebuie ignorată, am spus-o de fiecare dată: nimeni nu va fi uitat, nimeni nu va fi abandonat. Şi statul, prin instrumentele pe care le are la dispoziţie, a pensiilor şi a alocaţiilor sociale, îi va proteja pe cei care au nevoie de solidaritatea şi de sprijinul nostru.

În privinţa politicii de pensii, repet ceea ce am spus în faţa dumneavoastră la adoptarea bugetului: vom veni cu o iniţiativă legislativă pentru indexarea pensiei sociale minime anul acesta, cu valoarea inflaţiei, astfel încât cei care sunt cel mai greu loviţi de efectele crizei, să poată să fie în primul rând sprijiniţi.

De asemenea, vom veni cu o iniţiativă legislativă care să vizeze constituirea fondului de iniţiativă socială, astfel încât şi ceilalţi pensionari, începând cu cei care au cele mai mici venituri, să beneficieze de un ajutor din partea statului, în funcţie de resursele economice pe care le vom avea la buget. Deci, nici un pensionar nu va fi uitat.

Anul trecut am majorat pensiile cu 5%. Anul acesta, indexăm pensia socială minimă şi, pe baza ajutorului social pe care-l vom acorda, şi ceilalţi pensionari, începând cu cei care au cele mai mici resurse financiare, vor beneficia de sprijinul şi de intervenţia statului.

La acestea, evident, se adaugă celelalte măsuri de solidaritate activă pentru a sprijini pensionarii, mă refer aici la medicamentele compensate şi la celelalte facilităţi pe care statul le pune la dispoziţie.

Avem, de asemenea, în vedre un proiect de lege privind serviciile de îngrijire şi educare a copiilor pe timpul zilei, după modelul european şi care să asigure un parteneriat corect între stat- şcoală-părinte, şcoală-unităţi economice, părinte-unităţi economice, stat-unităţi economice, astfel încât, pe de o parte, copilul să fie în siguranţă, iar pe de altă parte, părintele să îşi poată asigura locul de muncă şi să nu fie nevoit să renunţe la un loc de muncă pentru a asigura o mai bună îngrijire copilului. Acest parteneriat este posibil.

Şi, de asemenea, proiectul de lege privind ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Avem nevoie ca şi aici standardele europene să fie acasă, în România, şi ratificarea acestei convenţii privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, o convenţie internaţională extrem de importantă, să fie aprobată şi ratificată în cel mai scurt timp posibil.

În rândul palierului trei al priorităţilor, dincolo de componenta modernizării statului, de componenta economică, sunt proiecte pe care le avem în vedere în această sesiune parlamentară. Mă refer aici la proiectul de lege care vizează statutul minorităţilor naţionale. Acest proiect de lege trebuie să fie adoptat în concordanţă cu recomandările Comisiei de la Veneţia, cu respectarea standardelor europene şi evident a Constituţiei României. Acest pas poate fi făcut şi stă în capacitatea noastră, în Camera Deputaţilor ca şi Cameră decizională, să adopte în această sesiune parlamentară acest proiect extrem de important, de largă respiraţie democratică.

Avem în vedere proiecte de lege care vizează reglementarea malpraxisului (ştiţi bine că este un domeniu extrem de sensibil şi care trebuie să fie reglementat), proiecte de lege care vizează cadrul şi schema ajutoarelor de stat ce pot fi acordate de către România în contextul legislaţiei europene. Şi aici fac menţiunea că deja în Guvern săptămâna trecută am propus, în baza legii de abilitare pe care ne-aţi acordat-o, să venim cu ordonanţe simple, care intră în dezbaterea dumneavoastră imediat, pentru cadrul ajutoarelor de stat pentru agricultură, proiect de act normativ care ne permite să notificăm Bruxelles-ul astfel încât, în condiţiile în care nu mai există în 2010, pe baza negocierilor care au avut loc în anul 2004, a subvenţiilor în agricultură, pentru anumite domenii şi care trebuie să fie înlocuite cu un alt cadru, mult mai flexibil, al ajutoarelor de stat, în concordanţă cu legislaţia europeană.

Şi nu în ultimul rând aş viza proiectul de Lege privind guvernarea electronică, ce subliniază importanţa tehnologiei în actul de guvernare de la nivel naţional la nivel local, pentru o economie de timp şi bani, astfel încât o amendă să fie plătită oricând de pe computer, o taxă să poată fi plătită de pe telefon, cum în multe municipalităţi, de exemplu, de pe telefon se poate achita taxa de parcare, credem că şi acte care să vizeze eliberarea de autorizaţii să poată fi procesate, în bună manieră, prin procedura guvernării electronice, aşa cum se practică deja în multe ţări ale lumii şi e obiectiv pe care îl avem în cadrul procesului de modernizare a statului.

De asemenea, vă solicităm să abordaţi cu celeritate, în limita disponibilităţilor dumneavoastră de timp, actele normative pentru care ne-aţi acordat, prin legea de abilitare, dreptul de a emite ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare. Mă refer la ordonanţele simple, ce rezultă în urma delegării legislative, pe baza legii pe care dumneavoastră aţi adoptat-o la începutul lunii ianuarie în vederea emiterii de acte normative în domeniu.

În încheiere aş mai face o referire la parteneriatul care trebuie să existe şi să funcţioneze între Executiv şi Legislativ din perspectiva noului Tratat de la Lisabona, care a intrat în vigoare şi gestionează interesele Uniunii Europene în acest moment. Prin Tratatul de la Lisabona cresc competenţele parlamentelor naţionale în privinţa dreptului de a-şi spune un punct de vedere şi chiar de a respinge anumite propuneri legislative europene în privinţa şi în aplicarea principiului subsidiarităţii.

În termen de opt săptămâni de la orice propunere legislativă europeană care vizează principiul subsidiarităţii, parlamentele naţionale trebuie să se pronunţe şi să-şi spună punctul de vedere pozitiv sau negativ şi, în funcţie de modul în care toate parlamentele naţionale se raportează, o asemenea propunere poate merge mai departe sau poate fi considerată definitiv respinsă. Pentru aceasta trebuie să existe un parteneriat între instrumentele Guvernului de specialitate, Departamentul de afaceri europene, dar Ministerul de Interne, în primul rând, şi sunt convins că prin parteneriatul pe care-l vom stabili între instituţia Parlamentului şi instituţiile Guvernului, prin cele două care coordonează, Ministerul Afacerilor Externe, în esenţă, Departamentul de Afaceri Europene, în subsidiar, dar şi ministerele care pot oferi suportul informaţional şi logistic pentru acest parteneriat, dumneavoastră să aveţi, în timp real, informaţia necesară pentru a vă putea pronunţa, pentru că o asemenea iniţiativă legislativă europeană necesită informaţii naţionale de la ministerele de resort.

De aceea, sunt convins că prin mecanismul pe care îl vom stabili, doamna preşedinte, în perioada următoare, Parlamentul naţional va fi unul dintre cele mai active din Europa, Parlamentul României, şi prin colaborarea cu europarlamentarii noştri de la Bruxelles, indiferent de formaţiunea politică din care fac parte, vom asigura o reprezentare corectă a intereselor României în Uniunea Europeană şi din perspectiva Tratatului de la Lisabona.

Închei aici această prezentare a principalelor priorităţi pe care Guvernul le are în vedere în perioada următoare, solicitându-vă respectuos sprijinul dumneavoastră ca ele să devină realitate.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PD-L.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule prim-ministru.