Parliamentary debates

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Este o atmosferă propice următorului moment, care este cel...

Pe procedură, domnul lider Haşotti, vă rog.

Pe procedură. Urmează votul imediat.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am venit pentru o chestiune de procedură. Înainte totuşi aş vrea să spun cu regret, domnule prim-ministru, că beţia cuvintelor, pe care aţi practicat-o aici, sigur, fiecare practică beţia lui, unul cu whisky, altul cu cuvinte, m-a făcut să-mi aduc aminte de ce spunea Emil Cioran, domnule prim-ministru: "Speranţa e forma normală a delirului", spunea Emil Cioran. Şi tare mi-e teamă că aţi atins acest punct.

Acum, procedura, stimaţi colegi.

Stimaţi colegi,

Regulamentul Camerelor reunite ca de altfel regulamentul fiecărei Camere face posibil ca plenul să fie suveran. Motiv pentru care vă propun, stimaţi colegi senatori şi deputaţi, să introducem pe ordinea de zi de astăzi votul pentru următoarea declaraţie politică a Parlamentului reunit, a Camerelor reunite ale României:

"În numele parlamentarilor români, senatori şi deputaţi, ne exprimăm în modul cel mai categoric stupefacţia şi indignarea faţă de conţinutul iredentist şi antiromânesc al mesajului premierului Ungariei, Viktor Orbán, transmis la 15 martie anul curent, (Aplauze.) participanţilor la manifestarea organizată la Târgu Mureş de către Partidul Civic Maghiar şi de Consiliul Naţional Secuiesc.

Nu ne-am fi putut imagina că astăzi, în 2011, când România şi ţara vecină de la vest sunt membre ale Comunităţii Europene şi fac parte din aceeaşi alianţă militară transatlantică că şeful Guvernului unui stat pe care l-am considerat prieten, şi sperăm că o putem face şi în continuare, poate da frâu liber unor fantome ale trecutului din pricina cărora secole de-a rândul a curs sânge şi s-au înveninat până la isterie relaţiile dintre două popoare aşezate de providenţă a vieţui unul lângă celălalt.

Făcându-se ecoul unor sfruntate falsuri istorice şi călcând în picioare cu brutalitate demnitatea naţiunii române în ansamblul ei, mesajul, prin funestele lui idei, etalate în dispreţul tuturor normelor internaţionale privind relaţiile de vecinătate între state şi popoare, este dovada perentorie a unei gândiri şi a unei politici guvernamentale aberante, cu rădăcini în arsenalul regimurilor totalitare de inspiraţie fascistă, pe care istoria secolului trecut le-a condamnat definitiv şi irevocabil.

Fără a relua şi combate punctual tezele veninoase ale domnului Viktor Orbán, prim-ministrul Ungariei, ţinem să condamnăm hotărât astfel de poziţionări publice de înjosire a ţării şi a naţiunii noastre, indiferent din partea cui s-ar manifesta.

De fapt, dacă ne gândim mai bine, cei care se înjosesc cu adevărat sunt tocmai aceia care lansează astfel de mesaje.

Data: astăzi, 16 martie 2011, în şedinţa reunită a Camerei Deputaţilor şi a Senatului".

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc domnului senator Haşotti.

Propunerea a fost avansată în temeiul Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului care se referă, la art.1 pct.22, la "adoptarea unor declaraţii, mesaje sau a altor acte cu caracter exclusiv politic". Cred că aici încadraţi, domnule senator Haşotti... înţeleg că încadraţi propunerea dumneavoastră la art.1 pct.22 din Regulamentul şedinţelor comune ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, ca să fim bine înţeleşi.

Dacă sunt alte comentarii sau intervenţii de natură procedurală sau de fond, sau de text.

Domnul Árpád Márton, aveţi cuvântul.

Rog linişte şi deferenţă.

Toate punctele de vedere sunt acceptate în Parlamentul României.

Vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Dacă mi-aduc eu bine, şi vă rog să mă corectaţi dacă nu, arătându-mi articolul Regulamentului comun care permite ca ordinea de zi să fie modificată în timpul şedinţei, pentru că ordinea de zi, conform Regulamentului nostru, se adoptă la începutul şedinţei comune.

Vă mulţumesc. (Vociferări, rumoare.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Înţeleg că propunerea domnului Haşotti este dublă: o propunere de modificare a ordinii de zi, unde plenul reunit este suveran şi poate decide, conform art.8, fondul materiei fiind alin.(22) art.1 din Regulamentul nostru comun.

Interpretarea mea este corectă, domnule Haşotti, da?

Ca atare, vă supun la vot modificarea ordinii de zi.

Dacă există, dacă sunt elemente procedurale vă stau la dispoziţie.

Domnule deputat Călian, vă rog.

Pe procedură, toţi colegii au dreptul să intervină.

Domnul Petru Călian:

Voi fi foarte corect pe procedură. Vă rog să fiţi liniştiţi.

Domnule preşedinte,

Conform Regulamentului, în numele grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat Liberal, solicităm o pauză de consultări de 15 minute.

Vă mulţumesc. (Rumoare; vociferări.)

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Pe procedură, domnul vicepreşedinte Oltean.

După aceea, domnul deputat Bejinariu.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Apreciez cât de... (Vociferări.)

Intervenţia mea este pe procedură, stimaţi colegi. Şi aş vrea să aveţi în vedere, pentru că nu există zi în care să nu faceţi apel la respectarea Regulamentului Camerei, la respectarea Regulamentului şedinţelor comune.

Domnule preşedinte,

Este o prevedere în Regulamentul comun al celor două Camere, care dă posibilitatea modificării ordinii de zi la cererea unui grup parlamentar, la iniţiativa preşedintelui de şedinţă sau membrilor Guvernului.

Modificarea ordinii de zi, prin cutumă, se face întotdeauna la începutul şedinţei, asta pe de o parte; pe de altă parte, vă rog să observaţi, domnule preşedinte, că s-a dat citire unei declaraţii, fără să se modifice ordinea de zi.

Deci, în mod normal, trebuia să luaţi act de propunerea făcută de către domnul senator Puiu Haşotti, să supuneţi votului dacă se modifică ordinea de zi, şi pe urmă să se dea citire declaraţiei politice.

Dacă este să respectăm Regulamentul, atunci să-l respectăm în spiritul şi litera lui, întotdeauna, şi nu numai atunci când ni se pare nouă că avem dreptate.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Mulţumesc.

Ceea ce am să şi fac, pentru că, într-adevăr, domnul vicepreşedinte Oltean are dreptate. Este regulamentară intervenţia sa şi pe fond, şi pe procedură.

De aceea, v-am supus atenţiei şi votului modificarea ordinii de zi pentru introducerea unei declaraţii, care reprezintă un alt vot.

De aceea, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la modificarea ordinii de zi şi introducerea acestui punct.

Votul este deschis. Vă rog să votaţi. Suntem în procedură de vot.

Vă rog să mă ajutaţi cu numărarea voturilor. Suntem în procedură de vot.

Voturi împotrivă? Vă rog să votaţi. Vă rog să mă ajutaţi cu numărarea voturilor în sală, cu calm. (Aplauze şi vociferări din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

212 voturi.

Împotrivă? Împotrivă câte au fost? Am încercat să numărăm voturile împotriva modificării ordinii de zi. (rumoare; vociferări.)

Vă rog să degajaţi partea centrală a sălii.

Liderii de grup au deja o consultare informală, după care vom lua o decizie imediat.

Rog să păstrăm regula obişnuită şi atmosfera decentă a lucrărilor noastre.

Liderii de grup au o mică consultare informală, apoi vă vom anunţa modul în care vom continua activitatea noastră.

(La prezidiu au loc consultări.)

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu (din sală):

Vor să blocheze rezultatul votului pentru că nu s-au consultat.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

Stimaţi colegi,

Suntem în interiorul unui moment procedural, în care - conform anunţului făcut - a existat o exprimare de vot cu privire la propunerea avansată, de modificare a ordinii de zi.

Un număr de 219 colegi s-au pronunţat în favoare. 212, mă corectează doamna preşedinte Anastase. (Rumoare; vociferări.)

De asemenea, propunerea de modificare a ordinii de zi a întrunit acest număr de voturi.

În acelaşi timp, din punct de vedere procedural şi pe fondul materiei, pentru că problema cea mai importantă este conţinutul unei eventuale declaraţii politice a Parlamentului României.

Deci, din punct de vedere al subiectului abordat, propunerea avansată de domnul lider Haşotti este o propunere care a marcat un număr de voturi în plenul Parlamentului României. (Aplauze.)

Cu privire la subiectul legat de o declaraţie politică, este obligatoriu, din punctul meu de vedere, o consultare cu privire la conţinutul acestei declaraţii. Este o declaraţie politică la nivel naţional, care, dacă va fi adoptată, va angaja Parlamentul şi statul român. Şi, în mod evident, cu privire la conţinut, consultarea liderilor de grup şi a specialiştilor noştri este de asemenea obligatorie.

În aceste condiţii, dau curs solicitării ca pe subiectul Declaraţiei, al textului avansat de domnul lider Haşotti, să existe o pauză de consultări pentru degajarea unei soluţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Încă o precizare, pe care trebuie s-o facem, din punct de vedere procedural. (Vociferări, rumoare.)

Preşedintele Camerei, din nefericire, este cel care conduce.

După pauza de consultări de 15 minute revenim în procedură.

Nu s-a efectuat niciun vot. A fost un anunţ de voturi pentru. Nu a întrebat nimeni, nici împotrivă, nici nimic.

Vă mulţumesc.

Domnul Mircea-Dan Geoană:

15 minute de pauză de consultări pe textul avansat de domnul lider Haşotti.

Rog liderii să se întâlnească. Rog, de asemenea, şi specialiştii din Comisiile pentru politică externă din cele două Camere să se întâlnească pentru a da un punct de vedere cu privire la conţinut.

Pauză de consultări, 15 minute, pe conţinutul declaraţiei.

după pauză

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnilor senatori şi deputaţi,

Am să vă rog să luaţi loc, pentru a reveni la lucrările noastre.

Am avut o consultare cu liderii de grup. A fost prezent şi preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

În cadrul discuţiilor pe care le-am avut, sigur, punctele de vedere au fost diverse şi este clar că este o temă care suscită foarte mult interes. Este necesară, cu siguranţă, o discutare, sigur, şi în comisiile de specialitate, dar şi în plen.

Până la acel moment, avem două prevederi specifice în Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Este vorba de art.74 şi art.80, care se referă la punctul de pe ordinea de zi în cadrul căruia a intervenit această discuţie.

Art.74 specifică faptul că: "după încheierea dezbaterilor, se supune la vot propunerea de acordare a încrederii Guvernului. Votul este secret şi se exprimă prin bile."

Şi, la art.80, "după încheierea dezbaterilor, se procedează la votarea moţiunii de cenzură."

Suntem, în acest moment, în acest punct al acestui punct al ordinii de zi, drept care, în mod firesc, trebuie să intrăm în dezbaterea ordinii de zi.

Domnule Mircea Duşa, vă rog.

Domnul Mircea Duşa:

Doamna preşedinte,

Stimaţi colegi,

De multe ori, de la această tribună, mai ales în Camera Deputaţilor, am făcut apel la dumneavoastră, doamna preşedinte, să respectaţi Regulamentul.

Un coleg al nostru, un lider de grup a ieşit la microfon şi v-a propus modificarea ordinii de zi cu un Proiect de Hotărâre privind o declaraţie politică a Parlamentului României, legat de declaraţiile făcute de preşedintele Parlamentului Ungariei, domnul Kover.

Conform art.8 - degeaba îmi invocaţi celelalte articole - sunteţi obligată să supuneţi la vot completarea ordinii de zi, în mod excepţional, aşa cum vi s-a solicitat.

Dumneavoastră aţi fost profesor bun în această materie. Ne-aţi spus de o mie de ori, de 2 ani încoace, că plenul este suveran. Şi aşa este: conform Regulamentului, plenul este suveran. Şi, dumneavoastră nu aveţi decât să supuneţi votului plenului propunerea făcută de colegul meu. (Aplauze.)

Aţi fost profesor bun la şmecherii, şi noi am învăţat de la dumneavoastră, recunoaştem că în acest domeniu ne-aţi fost profesori. Acum, dacă ne-aţi fost profesori buni, aţi căzut în propria capcană, şi vă rog să respectaţi Regulamentul. Şi nu mă trimiteţi la celelalte articole.

Supuneţi la vot completarea ordinii de zi. Dezbatem acest proiect. (Rumoare, vociferări.)

Nu, doamna preşedinte nu recunoaşte că s-a dat un vot. Şi, dacă nu recunoaşte acest lucru, îi propun să facă acest lucru încă o dată, după ce dezbatem proiectul care a fost propus de colegul Haşotti. După aceea, vom proceda şi la vot final, şi pe acest proiect de hotărâre, şi pe moţiunea de cenzură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Marton Arpad, domnul Mircea Toader, domnul György Frunda şi domnul Eugen Nicolăescu, vă rog.

Domnul Márton Árpád-Francisc:

Doamna preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, domnul preşedinte trebuia să oprească colegul nostru care a intervenit, în momentul când a constatat că propunerea domniei sale este pe procedură, nu se referă la dezbaterea moţiunii de cenzură. Pentru că, cei care cunosc cât de cât dreptul, ştiu că acele capitole care sunt speciale derogă de la regulile generale. Or, în art.80 din Capitolul special "Acordarea şi retragerea încrederii acordate Guvernului" scrie clar: "După încheierea dezbaterilor, se procedează la votarea moţiunii de cenzură".

Şi, după ce s-a dat acest vot, da, puteţi să interveniţi şi să modificaţi ordinea de zi. (Vociferări, rumoare.)

Pentru că, ordinea de zi se termină cu votarea moţiunii de cenzură. Nu există o prevedere, nu o să-mi arătaţi o prevedere în acest regulament, care vă permite să dezbatem fiecare punct de pe ordinea de zi, şi pe urmă să votăm o moţiune de cenzură. Pentru că, în mod evident, scrie clar: "După încheierea dezbaterilor".

Deci, s-a încheiat dezbaterea, se votează moţiunea de cenzură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Mircea Toader, domnul Eugen Nicolăescu, şi după aceea domnul György Frunda.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi colegi,

Cred că este o situaţie inedită, dar nu făcută... (Vociferări; rumoare.)

Şi am să mă şi explic: de câte ori am solicitat modificarea ordinii de zi, niciodată nu am făcut-o în timpul dezbaterii unei legi. (Vociferări; rumoare.)

Păi, dacă vociferaţi, înseamnă că nu s-a terminat stadionul naţional, mai este încă de lucrat la el.

Deci, vă rog să-mi permiteţi să vorbesc în continuare.

Pe de altă parte, indiferent cum aţi lua-o - regulamentar, cutumă sau cum vreţi dumneavoastră - oricând, orice lider de grup poate să solicite modificarea ordinii de zi, anunţând că doreşte să modifice ordinea de zi, cu următoarea temă sau următoarea problemă. Nu citeşte întâi problema, nu citeşte întâi ce are de gând să facă, şi pe urmă modifică ordinea de zi. Că, dacă se punea în această ordine, era logic să spuneţi: Domnule, vrem să modificăm ordinea de zi şi să dezbatem o problemă, un raport, o declaraţie sau, până la urmă, aşa cum a spus domnul Duşa, nu este o hotărâre.

Hotărârea Camerei presupune o procedură, presupune să meargă în comisii, presupune să luăm act de ea, presupune să o putem modifica, nu o declaraţie politică care trebuie făcută marţea.

Aşa că, stimaţi colegi, nu numai că nu putem să întrerupem procedura pe care o avem de finalizat, cu moţiunea de cenzură pe care dumneavoastră aţi depus-o; cred că nu doriţi să rămână aşa, suspendată.

Orice solicitare de acest tip trebuie să urmeze un regulament. Solicitaţi înainte... Când a citit domnul Haşotti, am zis că vorbeşte ceva despre Codul muncii. A început cu o chestiune care nu avea legătură cu Codul muncii. Domnul Árpád are dreptate, şi domnul Geoană a greşit. Trebuia să spună: "Domnule, treci la subiect, domnule Puiu Haşotti, treci la chestiunea zilei. Nu merge la un lucru care nu are legătură cu ceea ce dezbatem noi".

Aşa că, doamna preşedinte, vă rog să aplicaţi dumneavoastră regulamentul şi să stabiliţi clar: unu - terminăm procedura care înseamnă... votul; după ce am terminat votul, solicitaţi, oricine poate să ceară în completare - vrem să modificăm ordinea de zi - dar să spună pentru ce: un proiect de hotărâre, o declaraţie. Nu am auzit că o declaraţie politică care se face marţea, să fie supusă spre aprobare plenului Camerelor reunite.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Eugen Nicolăescu.

După aceea, domnul György Frunda.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase, încă preşedinte al Camerei Deputaţilor.

Am crezut... (Rumoare, vociferări.)

Vă las să terminaţi, am timp.

Am crezut că metehnele de a nu conduce regulamentar sunt numai la Camera Deputaţilor, şi că ele nu se transferă şi la nivelul plenului reunit al celor două Camere. Din păcate, se pare că metehnele sunt atât de adânci, încât nu se poate scăpa de ele.

Doi: la începutul şedinţei, astăzi, s-a anunţat că în plen sunt 256 de parlamentari. La vot, la votul pentru modificarea ordinii de zi s-a anunţat că au fost 212 voturi pentru.

Ce discutăm în acest moment? Că a fost un vot majoritar: 212 din 256. Deci, ordinea de zi este modificată, stimaţi colegi! (Aplauze.)

Probabil de la 212 la 256 erau abţineri şi împotriviri. Dar chiar nu mai contează, cât timp a fost un vot majoritar.

Trei: accept lecţii de morală, accept lecţii de bun-simţ de la cei care se comportă ca atare. Dar nu de la cei care modifică ordinea de zi de câte ori vor şi cum vor.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu (din sală):

Bravo!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Şi li se permite acest lucru. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PNL.)

Accept, de asemenea, lecţii de morală şi lecţii de bun-simţ şi de onestitate de la cei care cred în aceste principii, dar nu de la cei care, în această sală, vin şi mint votul. Şi ştiţi foarte bine la cine mă refer.

Patru: cine ne împiedică pe noi, astăzi, să ne aducem aminte că au fost multe moţiuni - şi de cenzură, şi simple - care nu s-au votat în ziua în care s-au dezbătut, şi s-a hotărât ca votul să aibă loc într-o şedinţă specială. Cine ne împiedică, sigur, respectând argumentaţia doamnei Anastase şi a domnului Árpád.

Iertaţi-mă, vă rog, nu intrasem în nici o procedură de vot după dezbaterea moţiunii. Şi, în consecinţă, un coleg lider de grup parlamentar a făcut o propunere, din punctul nostru de vedere regulamentară, şi anume, modificarea ordinii de zi.

În acelaşi timp, tot regulamentul prevede ca atunci când ceri modificarea ordinii de zi să explici, să motivezi de ce faci acest lucru. Asta a făcut domnul Haşotti! A spus exact ce text doreşte să intre pe ordinea de zi, ca să votăm în cunoştinţă de cauză, stimaţi colegi. Vroiaţi să votăm aşa, fără să ştim despre ce este vorba?! Eu cred că ar trebui să-i mulţumiţi domnului Haşotti pentru serviciul pe care l-a făcut! (Aplauze.)

Şi nu în ultimul rând, eu cred că în acest moment trebuie să arătăm foarte precis şi foarte clar că dacă nu se respectă ceea ce plenul a hotărât, atunci preşedintele de şedinţă trebuie să fie demis imediat!

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul György Frunda, domnul Haşotti, domnul Duvăz, domnul Boureanu.

Domnul Frunda György:

Vă mulţumesc.

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Îmi pace să cred că Parlamentul României este, printre altele, nu numai un club decizional, singura instanţă legiuitoare a ţării, dar este un club al domnilor. Un club al domnilor în care noi, domnii deputaţi, miniştri, senatori, avem obligaţia morală să nu jignim doamnele, să le respectăm, cu bunele, cu greşelile lor... (Vociferări.) să nu strigăm la cei care vorbesc de la pupitru, să venim şi să ne spunem punctele de vedere.

Dacă facem analiza a ceea ce s-a întâmplat, desigur, trebuie dezbătute toate propunerile. Şi eu personal cred că, într-adevăr, Parlamentul trebuie să ia în considerare şi să aibă o poziţie, să discute declaraţia primului-ministru ungar şi declaraţia preşedintelui Parlamentului ungar. Dar daţi-mi voie să vă spun că nici eu, şi cred că nici unul dintre dumneavoastră, de bună-credinţă, pe baza unei declaraţii sau a unei traduceri ad-hoc, parţiale sau integrale prezentate putem să decidem.

Cred că aceste declaraţii şi ştiu că aceste declaraţii trebuie să intre în Comisia pentru politică externă a Senatului sau a Camerei Deputaţilor, dacă vreţi Biroul permanent poate hotărî să intre şi în şedinţa comună, fiecare grup parlamentar să-şi prezinte punctul de vedere, să avem un proiect asupra căruia să se pronunţe Biroul permanent şi să-l supună votului plenului celor două Camere. Aceasta este calea procedurală.

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori, regulamentul este procedură. Procedura este de strictă interpretare. Nu este de interpretare cum o vrea omul. Şi domnul deputat Márton, pentru că nu ne tutuim de la tribuna Parlamentului, a avut dreptate când v-a prezentat articolul respectiv de lege.

Dacă am început procedura moţiunii de cenzură, trebuie să o terminăm. O votăm într-un fel sau altul şi după ce terminăm putem să propunem orice altceva. Dar, în timpul dezbaterii, când toate grupurile parlamentare şi-au spus punctul de vedere, când primul-ministru a răspuns obiecţiunilor, unele fondate, altele nefondate, singura modalitate este finalizarea prin vot. După aceea putem să venim cu propuneri. Dar a încerca să introducem pe ordinea de zi o problemă ad-hoc ridicată, a cărei importanţă nu a fost ridicată nici la şedinţa birourilor, nici anterior, nu îmi arată altceva decât dorinţa de a muta accentul deciziei politice de pe moţiunea de cenzură, pe una interstatală, care are cu totul altă greutate şi alt loc de dezbatere.

De aceea, vă propun să revenim la moţiunea de cenzură, iar în comisiile de specialitate, fie ale Senatului, fie ale Camerei Deputaţilor să dezbatem, şi pe urmă în plen, declaraţiile primului-ministru şi a preşedintelui Parlamentului ungar.

Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Haşotti. Nu, eraţi dumneavoastră, domnule Haşotti, după aceea domnul Duvăz şi apoi domnul Boureanu.

Domnul Emil Radu Moldovan (din sală):

Îmi cedează mie!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Bun. Vă mulţumesc. Domnul Haşotti renunţă la intervenţie?

Domnul Puiu Haşotti (din sală):

Doar la rând.

Domnul Emil Radu Moldovan:

Puţină răbdare, pentru că eu am luat foarte în serios ceea ce spunea domnul senator Frunda şi, să discutăm în cunoştinţă de cauză, o să vă citesc ceea ce a spus domnul Viktor Orbán, primul-ministru al Ungariei, pentru ca dezbaterea să fie în cunoştinţă de cauză.

Domnule Buda, totuşi, fiţi un democrat!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Moldovan, dacă-mi permiteţi, intervenţia...

Domnul Emil Radu Moldovan:

Am şi eu rugămintea la dumneavoastră, doamna preşedinte, să vă comportaţi democratic şi să mă lăsaţi să le spun colegilor mei, şi în special domnului senator Frunda, pe care l-am luat foarte în serios, ceea ce a declarat domnul Orbán, pentru că a spus că nu ştie ce a declarat.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O să vă rog, în primul rând, să folosiţi o tonalitate, astfel încât colegii dumneavoastră...

Domnul Emil Radu Moldovan:

Dacă mă lăsaţi să vorbesc, o să o folosesc!

Doamna Roberta Alma Anastase:

...să vă poată urmări şi, în al doilea rând, intervenţiile sunt în acest moment pe procedură. Asta încercam să spun...

Domnul Emil Radu Moldovan:

Pe procedură, ca să discutăm în cunoştinţă de cauză.

"Să ne aducem aminte de stăpânii Ardealului, de soţiile lor, care au fost un exemplu de toleranţă, domnitori ai Ardealului care au înţeles că Ardealul trebuie să fie un pământ de solidaritate. Un lucru este foarte important: să nu lăsăm steagul să cadă la pământ, pentru că dacă va cădea, cineva tot trebuie să-l ridice! Trebuie să predăm generaţiilor tinere capacitatea noastră intelectuală, forţa noastră, credinţa noastră, coloana noastră vertebrală. Petőfi, când a venit în Ardeal, a ştiut foarte bine că forţa maghiarilor de atunci o constituie Ardealul, că ardelenii sunt coloana vertebrală a ungurilor.

Este un mesaj de viitor, de speranţă, să fie Ardealul cum a fost şi naţiunea ungară cum a fost. Asta vă doresc din suflet! De fapt, Ardealul a fost luat de la noi de ţările şi puterile care au avut un scop foarte bine definit, de a aţâţa naţiunile şi de a desena nişte graniţe la care ei să fie în continuare puternici şi dirijori."

Ca să înţelegeţi, stimaţi colegi, care este declaraţia primului-ministru maghiar, şi dacă Guvernul român nu era în genunchi şi preşedintele... putea să aibă o reacţie la prietenul lui, nu eram astăzi în situaţia asta!

Guvernul şi preşedintele României trebuiau să aibă atitudine faţă de astfel de declaraţii şi comportamente.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Duvăz. Domnule Haşotti, aţi făcut schimb cu... Lăsaţi-l pe domnul Duvăz, vă rog. A, bine!

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

În primul şi în primul rând, solicitarea pe care am făcut-o în calitate de lider de grup a fost în baza articolului 8 al Regulamentului Camerelor reunite.

Vreau să vă reamintesc, doamnelor şi domnilor colegi, că solicitarea de consultări a fost făcută în timpul votului, şi rezultatul anunţat, 212 voturi pentru, nu a fost urmat de nimic altceva, pentru că dumneavoastră nu aţi dorit să votaţi! Domnul Toader a votat. Cu un vot împotrivă, atunci! Deci, s-a anunţat rezultatul unui vot, adică introducerea pe ordinea de zi a acestei declaraţii care trebuie însuşită, în opinia mea şi în opinia Uniunii Social-Liberale, din câte am înţeles, de către Parlamentul României, şi nu este decât o declaraţie de demnitate naţională.

Am să vă spun nişte lucruri pe care nu le ştiţi şi care s-au discutat la întâlnirea cu liderii grupurilor parlamentare, întâlnire la care au participat mulţi alţii, nu numai liderii grupurilor parlamentare, şi foarte bine că s-a întâmplat aşa. S-a spus acolo că: "nu este bine, nu este strategic, nu este bine pentru România..." Se vorbea despre interesul naţional şi m-am bucurat, în primul rând de către colegii de la UDMR. Evident, daţi-mi voie să cred că nu sunteţi mai patrioţi ca mine, dar, în sfârşit, se poate întâmpla şi asta, cine ştie?!

Am spus: scoatem din text pe domnul Orbán şi spunem "conţinutul iredentist şi antiromânesc al mesajului unor importanţi lideri politici din Ungaria". Nu, nici aşa nu s-a dorit! Nici aşa nu s-a dorit!

În orice caz, nu se poate vorbi aici că se deturnează discuţia de la moţiune. Nu, va avea loc un vot pentru moţiune. Dar vă spun, stimaţi colegi, atitudinea aceasta de onoare a Parlamentului României este mai importantă decât moţiunea de cenzură! (Aplauze.)

Acum nu mă mir că, după toate nenorocirile pe care le-a făcut Partidul Democrat Liberal, nu are nici măcar vocaţia demnităţii naţionale. Asta nu mă miră! Nu mă miră nici faptul că... şi mă bucur încă o dată că distinşii colegi de la UDMR au invocat de sute de ori interesul naţional, dar doar de data aceasta sau poate de puţine dăţi.

Stimaţi colegi, eu vreau să vă spun un lucru: indiferent ce matrapazlâcuri veţi face, eu sper să nu le faceţi, doamna preşedinte, luni, în Biroul permanent al Senatului vom solicita din partea Uniunii Social-Liberale ca în plenul Senatului luni să se adopte acest text. La fel şi la Cameră, stimaţi colegi. Vă sfătuiesc, în cazul în care doamna preşedinte va apela la malversaţiuni parlamentare şi în Camera Deputaţilor să solicitaţi în Biroul permanent să se adopte această declaraţie politică.

Dacă doamna preşedinte va refuza, încălcând regulamentul, să facă acest lucru, dar vă repet şi cu aceasta închei, doamna preşedinte, votul s-a exprimat. Au fost 212 voturi pentru şi un vot împotrivă, al domnului Toader. Atât!

Prin urmare, doamna preşedinte, dumneavoastră trebuie să supuneţi votului Parlamentului, Camerelor reunite, dacă este de acord Parlamentul sau sunt de acord Camerele reunite cu declaraţia pe care am citit-o de la această înaltă tribună, declaraţie care nu face decât să exprime în mod simplu, cinstit, parlamentar şi românesc demnitatea noastră naţională. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Duvăz şi apoi domnul Boureanu.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu Duvăz:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Eu cred că merită să discutăm exact în ceea ce priveşte procedura în care ne aflăm în momentul acesta şi cred că acest lucru este important, pentru că, sigur, mulţi am fost deranjaţi de unele declaraţii care au fost făcute, inclusiv de autorităţile statului din Ungaria, dar nu aceasta sau nu în momentul acesta este dezbaterea acolo. Cred că este important să lămurim, în primul rând, din punct de vedere constituţional. Şi cred că din punctul acesta de vedere, art.2 al Constituţiei spune un lucru destul de clar, care îndreptăţeşte Parlamentul să ducă discuţia către o declaraţie politică cel puţin: "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum".

Deci, Parlamentul are îndreptăţirea de a face o declaraţie politică în legătură cu anumite atitudini care sunt în măsură să aibă sau să creeze sentimentul atingerii suveranităţii ţării. Nu ar trebui nici să ne inflamăm şi nici să refuzăm o asemenea dezbatere şi nici să ne dorim, pe de altă parte, să creăm o stare de tensiune nepotrivită între noi şi un stat vecin. Dar nici să trecem neobservate o serie de declaraţii venite în cascadă în ultimele zile. Şi o serie de fapte, dacă vreţi, care le-au completat, petrecute pe teritoriul României şi în legătură cu care autorităţile române nu s-au pronunţat în măsura în care ar fi trebuit să o facă.

Dar ceea ce ne îndreptăţeşte la această discuţie este paragraful (3) din art.8, stimaţi colegi, care spune în mod clar că: "în mod excepţional, în orice şedinţă comună, preşedintele Camerei Deputaţilor sau preşedintele Senatului poate propune modificarea ordinii de zi, la cererea, pentru motive temeinice" şi eu nu cred că netemeinicia poate fi invocată aici, deci subliniez, "pentru motive temeinice, a unuia din birourile permanente sau a unui grup parlamentar din oricare Cameră, ori, după caz, la cererea Guvernului".

Ce vreau să spun cu asta? Că cererea era îndreptăţită şi votul este exprimat în mod îndreptăţit, că noi avem deja în experienţa noastră parlamentară suficiente ocazii în care am decalat votul în urma dezbaterii moţiunii, inclusiv moţiunii de cenzură.

Deci, ceea ce vă propunem este să luaţi notă de un vot care s-a exprimat şi s-a exprimat temeinic, în baza unui articol al Regulamentului, în drepturile pe care Parlamentul României le are, pe de o parte, şi, pe de altă parte, să procedăm la această dezbatere care fie vorba între noi, doamna preşedinte, ea nu a putut fi evitată, ea s-a şi produs în bună măsură de la această tribună, să terminăm şi această dezbatere şi la sfârşit să votăm ambele lucruri care au fost pe ordinea de zi astăzi, moţiunea de cenzură şi declaraţia politică a Camerelor reunite.

Vă mulţumesc.

Este propunerea mea, tehnică, dacă vreţi.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Numai că în cazul moţiunii de cenzură, aşa cum ştiţi foarte bine, avem o procedură specifică, pe care cu siguranţă o puteţi citi şi am precizat-o şi eu, după cum sunt convinsă că temeinicia exista încă de la începutul şedinţei, când aţi fi putut propune modificarea ordinii de zi, nu în interiorul unui punct de pe ordinea de zi aflat în dezbatere. Deci, ori înainte, ori după ce terminăm acel punct.

Domnule Boureanu, vă rog.

Domnul Cristian Alexandru Boureanu:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt convins că oricare din cei de aici, şi cei din opoziţie şi cei de la putere, consideră atât moţiunea de cenzură, cât şi declaraţia politică cerută de colegul nostru parlamentar foarte importante. Nu cred că îndrăzneşte cineva, de la UDMR până la PNL, să conteste importanţa celor două subiecte.

Dar, pe de altă parte, stimaţi colegi, dacă credeţi că este aşa de important şi atât de amuzant, domnule doritor de preşedinte de ţară, domnul Antonescu, cu ocazia aceasta vă dau posibilitatea să ţineţi un speech, de ce un subiect atât de important cum este moţiunea de cenzură, îl întrerupeţi înainte de a fi finalizat, sau de ce un subiect atât de important cum este declaraţia Parlamentului României, îl introduceţi la şi altele, în mijlocul altui subiect? Voinţa nu ţine loc de inteligenţă, aşa cum strigă cineva din sală, că aşa vrea el! Iar dacă România şi parlamentarii României răspund la un subiect atât de important, pe care şi eu îl consider important şi neplăcut, ca pretext să justifice eşecul opoziţiei la moţiunea de cenzură, este grav, domnilor! (Aplauze.) Este grav şi - atenţie! - eu sunt de părere aici cu colegul meu de la PNL care a propus subiectul. Eu consider că subiectul trebuie discutat. Nu trimis neapărat la o comisie! Dar, haideţi, domnilor colegi, să vedem dacă într-adevăr avem Guvern, să terminăm moţiunea de cenzură, iar în momentul în care se cere rămânerea în sală în continuare pentru un alt subiect, acolo să se vadă maturitatea celorlalţi parlamentari. Acesta este răspunsul politic pentru declaraţiile propuse!

Am şi un răspuns tehnic, pentru celălalt coleg de la PNL, care s-a ascuns după nişte cifre mărunte: 256 - cvorum de şedinţă, foarte adevărat, aşa încep şedinţele, iar la un vot eu am auzit pronunţat 212 şi cineva a fost de părere: "vot câştigător". N-am auzit voturi împotrivă, n-au auzit abţineri. Eu cred că au fost 259 de voturi împotrivă, că atâta suntem, 471, şi poate între timp au mai venit nişte colegi. Cvorumul de la începutul şedinţei nu are nici o legătură cu numărătoarea fiecărui vot.

Domnilor colegi,

haideţi să votăm moţiunea de cenzură, haideţi, dacă vreţi, să introducem pe ordinea de zi şi acest subiect, pentru că dincolo de bătălia noastră opoziţie - putere, eu sunt convins că sunt colegi de la toate partidele deranjaţi de declaraţiile pe care le-am ascultat cu toţii.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul senator Ilie Sârbu.

Domnul Ilie Sârbu:

Stimaţi colegi,

n-am să mai vin în faţa dumneavoastră cu argumente de procedură, articole, au făcut-o colegii mei şi au făcut-o foarte bine. Aş vrea să pun două întrebări, în schimb, celor de la putere, colegilor noştri de la putere. Atunci când domnul Moldovan a prezentat intervenţia primului-ministru Ludovic Orban... (Râsete.) Pardon, îmi cer scuze! ...primului-ministru al Ungariei Orbán, aţi avut o reacţie extraordinar de nervoasă. De ce vă este ruşine de ceea ce spune domnul Orbán în legătură cu România? N-am înţeles!

Şi a doua întrebare, ce ar trebui să mai facă liderii maghiari, că e prim-ministru, că e preşedinte al Parlamentului, că sunt lideri de partid, ce ar trebui să ne mai facă, ce ar trebui să ne mai spună ca să avem şi noi dreptul să reacţionăm?

Cred că acestea sunt lucrurile care ar trebui să vă preocupe şi pe dumneavoastră şi să nu degenerăm în discuţii sterile pe marginea Regulamentului, pe marginea procedurilor. Chiar nu vă simţiţi deloc jigniţi, ca români? Aveţi un sentiment de linişte şi de satisfacţie când l-aţi văzut pe Avram Iancu, sigur, păpuşa aceea de care se vorbea, spânzurat în piaţa publică? Chiar nu aveţi nici un fel de reacţie la ceea ce ne spune domnul Orbán, nu aveţi nici un fel de demnitate (Aplauze.), când e vorba de a rămâne la putere? Puterea, dragii noştri colegi, e trecătoare: astăzi o aveţi, mâine nu o să o mai aveţi! Dar o să intraţi în istorie la acel capitol de care copiilor dumneavoastră, nepoţilor dumneavoastră o să le fie ruşine, pentru un an, pentru o lună, pentru jumătate de an de putere. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Închei, mulţumindu-le colegilor mei care au adus argumente aici, fiindcă dumneavoastră nu vă pot mulţumi. (Aplauze din partea opoziţiei.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Markó Béla.

Domnul Markó Béla:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Stimaţi colegi,

Bineînţeles că vreau să mă refer la procedură, dar înainte de aceste referiri permiteţi-mi să fac o replică la cele spuse de colegul meu senator, domnul Haşotti. Şi anume, în ceea ce priveşte ideea de patriotism şi întrebarea dacă noi, maghiarii, suntem sau putem să fim la fel de patrioţi ca românii, de exemplu.

După aceea, bineînţeles că domnul Haşotti, observând că totuşi constatarea a fost cam dură, a încercat să mai nuanţeze această întrebare.

Stimaţi colegi,

patriotismul ţine de conştiinţa fiecăruia şi fiecare dintre noi trebuie să decidă cât de patriot este sau nu.

În ceea ce mă priveşte, trebuie să vă spun că sunt la fel de mândru că sunt cetăţean al acestei ţări, ca şi dumneavoastră, sunt la fel de mândru că m-am născut şi am crescut în această ţară şi că pot lucra pentru ţara mea! (Aplauze.)

Sunt la fel de mândru ca şi dumneavoastră că sunt membru al corpului legiuitor, al celei mai importante instituţii din România. Şi mă tem. Mă tem pentru prestigiul acestei instituţii, dar mă tem şi pentru ceea ce am construit împreună, ceea ce am construit eu, împreună cu colegii mei din UDMR, împreună cu dumneavoastră, din diferite partide politice româneşti! Fiindcă am construit ceva foarte important în aceste două decenii, mai mult de două decenii de când funcţionează Parlamentul României. Am construit relaţii interetnice paşnice, importante atât pentru minoritatea maghiară şi celelalte minorităţi, cât şi pentru majoritatea românească.

Stimaţi colegi,

am construit împreună cu dumneavoastră aceste lucruri. În această sală sunt foşti prim-miniştri, nu vreau să-i nominalizez, nu sunt foarte mulţi, dar sunt foşti prim-miniştri, foşti miniştri de externe, alţi demnitari, împreună cu care am clădit ceea ce am clădit şi am făcut acea construcţie prin care ultima dată, la 15 martie, maghiarii din România au avut posibilitatea să-şi sărbătorească liber, cu respectul reprezentanţilor majorităţii româneşti, Ziua maghiarilor de pretutindeni, Ziua Revoluţiei ungare din 1848. Împreună am construit aceste relaţii, stimaţi colegi, foşti prim-miniştri, foşti demnitari, actuali demnitari, senatori şi deputaţi. Şi mă tem pentru ceea ce am construit, fiindcă ştiu foarte bine că istoria nu este ireversibilă. Şi, de aceea, eu însumi resping orice ameninţare la adresa acestei construcţii extrem de importante. Să vină aici, din România, să vină din Ungaria sau să vină din altă parte mesaje nepotrivite, mesaje periculoase, eu însumi le resping, aşa cum le respingeţi şi dumneavoastră. (Aplauze.)

La fel condamn, ca şi dumneavoastră, ceea ce am văzut şi eu în legătură cu un tânăr care a batjocorit o personalitate importantă a istoriei româneşti şi resping ori de câte ori văd o altă de încercare şi sper că şi dumneavoastră veţi respinge ori de câte ori va exista o încercare de a batjocori o personalitate a istoriei maghiare, fiindcă această construcţie funcţionează şi va funcţiona pe baza ideii de reciprocitate.

Şi de aceea am spus că mă tem, că mă tem şi atunci când se vine cu o declaraţie bazată eventual pe patimi reale, pe supărări reale, dar o declaraţie care totuşi se referă la relaţiile a două ţări - România şi Ungaria, care atinge o chestiune de politică externă extrem de importantă şi care, după părerea mea, în mod firesc, luând în considerare că în România cuvântul cel mai grav, cuvântul cel mai important are Parlamentul României şi că acest cuvânt este extrem de greu şi extrem de important, luând în considerare acest lucru, în mod firesc aş crede că o astfel de declaraţie trebuie examinată de comisiile de politică externă, ar trebui discutată de către toţi liderii şi de către toate partidele politice şi nu ar trebui impusă, pe bază de majoritate sau pe bază de opoziţie, fiindcă declaraţia, în mod firesc, va avea un impact asupra relaţiilor noastre cu o altă ţară foarte importantă, nemaivorbind de faptul că trebuie să vă spun că ceea ce s-a citat nu s-a spus de către primul-ministru al Ungariei. Iată un fapt care demonstrează că pripit, grăbit, încercăm să ne exprimăm supărările, încercăm să ne exprimăm iritările.

Şi repet încă o dată şi aş termina. De aceea cred eu că a fost foarte firesc să se propună înainte de vot, şi s-a şi făcut acest lucru, o consultare între liderii privind această propunere de declaraţie care ar trebui să meargă şi ar trebui să ajungă în comisiile de politică externă şi repet şi închei cu această idee: da, stimaţi colegi, mă tem pentru ceea ce am construit împreună şi nu avem voie să periclităm această construcţie extrem de importantă pentru noi, toţi.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Drept la replică, domnul Haşotti, şi după aceea domnul vicepreşedinte Adrian Năstase şi după aceea domnul Adomniţei, doamna Sulfina Barbu.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc. Drept la replică, un minut.

Vă felicit, domnule viceprim-ministru. Dar să ştiţi că şi mie mi-e teamă. Şi mie mi-e teamă, pentru că aceste ofense aduse României şi istoriei noastre naţionale au fost aduse aici, în România. Şi mie mi-e teamă, domnule viceprim-ministru, şi încă o dată vă felicit pentru ceea ce aţi spus, dar ceea ce au spus înalţii demnitari maghiari, în frunte cu primul-ministru, viceprim-ministrul, preşedintele Parlamentului maghiar, nu au fost spuse cu consultările comisiilor de politică externă. (Aplauze.) Şi nu cred că este nevoie de cine ştie ce comiţii şi comitete, pentru a ne exprima aici, aşa cum şi dumneavoastră aţi spus, şi dumneavoastră n-aţi venit decât să confirmaţi că este nevoie de o astfel de declaraţie, pentru ca Parlamentul României, aici, la Bucureşti, şi nu în altă ţară, domnilor, să-şi exprime un punct de vedere care să apere, încă o dată spun, demnitatea naţională. Şi vă felicit a treia oară, domnule viceprim-ministru, că aţi făcut acest lucru şi aţi condamnat ieşirile antiromâneşti, profund antiromâneşti şi neeuropene ale unor importanţi lideri politici maghiari, în timp ce liderii PDL nu au făcut-o. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul vicepreşedinte Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Nu aş fi luat cuvântul dacă domnul vicepremier nu ar fi invocat o construcţie în care şi eu cred, cred în continuare, am crezut şi cred în continuare.

Problema pe care o avem acum este de a nu lăsa o anumită încercare pe care domnul Orbán şi unii dintre colegii săi în Ungaria au mai încercat-o într-un mandat anterior, de a nu lăsa ca ceea ce am realizat în ţară, împreună, şi vreau să-i mulţumesc şi eu domnului Markó Béla pentru atitudinea, sprijinul care au însemnat obţinerea unor rezultate importante pentru ţara noastră în ceea ce priveşte intrarea în Alianţa Atlantică şi finalizarea negocierilor cu Uniunea Europeană. Şi cred că aceste lucruri le-am realizat împreună şi am spus de fiecare dată aceste chestiuni. Dar îmi aduc aminte şi de ceea ce s-a întâmplat în 2001, şi de reglementările impuse de domnul Viktor Orbán în mandatul său anterior, şi de bătăliile pe care le-am dus atunci şi de încercările de amestec în problemele noastre legate de relaţiile dintre comunităţi, de o încercare de a direcţiona UDMR-ul pe o anumită linie periculoasă. Şi eu aş vrea ca aceste lucruri să nu se repete. Nu sunt de acord să acceptăm o campanie electorală a lui Viktor Orbán în România. Nu sunt de acord să acceptăm ca Guvernul României să nu se pronunţe în legătură cu aceste chestiuni. Şi dacă preşedintele României, dacă Guvernul s-ar fi pronunţat în legătură cu aceste declaraţii, probabil că nu am fi avut această discuţie aici. (Aplauze.)

Dar suntem Parlamentul României, şi dincolo de aspectele de procedură, care în mod firesc pot fi discutate, este o chestiune de demnitate naţională în acest moment şi eu cred că şi această discuţie pe care am făcut-o astăzi aici, până la urmă şi-a atins scopul şi-şi va atinge scopul.

Împreună cu premierul Meghesi din Ungaria, am semnat un parteneriat pentru secolul XXI care, din păcate, a fost dat uitării de către cele două guverne pe care le avem astăzi în România şi în Ungaria. Din păcate, dacă acel parteneriat ar fi fost dus mai departe, probabil că nu s-ar mai fi întâmplat ca premierul Viktor Orbán să-şi desfăşoare campanie electorală încercând să strângă voturi în România din partea comunităţii maghiarilor. Nu ar mai fi învrăjbit comunitatea de maghiari, încercând să construiască structuri politice paralele ale comunităţii. Vrem să fim complici la aceste construcţii? Eu cred că nu. Şi aici este o reacţie şi de suveranitate naţională şi de inteligenţă politică din partea tuturor. Repet: nu aş fi luat cuvântul, dacă domnul Markó Béla, pe care-l respect, aşa cum îi respect şi pe colegii săi, nu ar fi luat cuvântul pentru a aminti o construcţie pe care trebuie să o apărăm împreună. Şi această declaraţie nu vizează UDMR-ul, vizează o formaţiune politică din Parlamentul României, nu vizează comunitatea maghiarilor din România, ci vizează o anumită atitudine şi o anumită politică din partea celui care acum conduce de fapt Uniunea Europeană, în calitate... având preşedinţia într-un moment în care, iată, acelaşi personaj a dus Ungaria în pragul unei monitorizări din partea Consiliului Europei, pe o politică, pe standarde, pe atitudini care sunt în afara a ceea ce europenii acceptă. Trebuie să spunem şi noi că nu acceptăm aceste atitudini.

Acesta este sensul demersului, aşa cum l-am înţeles eu, din partea tuturor colegilor şi sper ca acest demers să fie nu doar al opoziţiei din Parlament, ci să fie un demers al tuturor. Sunt convins că este o reacţie de demnitate care ne va face bine din toate punctele de vedere şi va stopa aceste acţiuni care nu au niciun fel de temei nici în ceea ce priveşte relaţiile de vecinătate, nici în ceea ce priveşte principiile relaţiilor între ţări.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Îi mulţumesc domnului Adrian Năstase şi pentru intervenţia cu o notă de echilibru importantă.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu, lidrul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Am venit la această tribună, suntem la sfârşitul unei zile încărcate, tensionate şi nu pot să nu remarc că în acest context declaraţia pe care viceprim-ministrul Markó Béla a avut-o mi se pare demnă de a fi apreciată, salutată şi nu comentată, dar completată. (Aplauze.)

Este de datoria mea să spun câteva cuvinte de apreciere despre rolul pe care actualul vicepremier, în calitatea sa pe care a avut-o în Guvernul pe care l-am condus, tot de vicepremier, dar şi de lider al formaţiunii comunităţii maghiare din România, l-a avut pentru aşezarea pe altă direcţie a relaţiilor dintre România şi Ungaria, a relaţiilor dintre cele două popoare. Vreau să vă reamintesc că am parcurs un drum extrem de lung de la o reaţie extrem de tensionată, pentru a nu o califica altfel, la începutul anilor ’90, la o relaţie care s-a tradus în deceniul trecut la ceea ce putea să fie apreciat ca un model de relaţii între ţări vecine, un model care a fost lăudat de toţi interlocutorii noştri europeni. Am ajuns la nivelul de a avea cu Ungaria cele mai bune relaţii cu o ţară vecină dintre toţi vecinii noştri, lucru care s-a materializat, după cum ştiţi, în ţinerea cu regularitate, 4 ani la rând, a reunirilor comune de cabinet, alternativ la Bucureşti şi la Budapesta.

Regret, aşa cum spunea şi antevorbitorul meu, Adrian Năstase, că acest traseu, din păcate pare să se fi întrerupt şi nu cred că în principal datorită nouă. Trebuie să constat că în ultimele zile o serie de declaraţii cel puţin nepotrivite, le-aş numi poate chiar deplasate, ale unor oficialităţi maghiare care încearcă probabil să obţină capital politic în propria ţară, au fost făcute cu o ritmicitate care îmi ridică anumite semne de întrebare şi care în mod firesc pun sub semnul întrebării eforturile pe care românii şi maghiarii le-au făcut, şi mă refer nu numai la maghiarii din Ungaria, ci şi la maghiarii din România, pentru a aşeza pe alte baze relaţiile dintre ţările şi popoarele noastre. Şi mi se pare acest lucru regretabil.

Aşadar, iniţiativa pe care aţi avut ocazia să o analizaţi, de adoptare a unei declaraţii de către Parlamentul român, care să sancţioneze aceste derapaje politice ale unor lideri din Ungaria, mi se pare un demers necesar, în absenţa oricăror alte reacţii din partea Guvernului, a primului-ministru, a ministrului de externe sau a preşedintelui, toţi cu atribuţii în domeniul relaţiilor externe.

Este evident că Parlamentul a rămas în acest moment singura instituţie capabilă să adopte o atitudine articulată pe acest subiect. Cred însă că importanţa subiectului necesită într-adevăr o discuţie mai amplă, la care să participe toate forţele politice. nu vreau să fim martorii unei declaraţii politice care să fie a unei părţi a Parlamentului, ci trebuie să găsim un consens natural între toate forţele politice. (Aplauze.)Şi cred că acest lucru care a fost spus de vicepremierul Markó Béla trebuie, într-adevăr, să fie acceptat, nu trebuie să ne pripim în acest moment, pentru că nu cred că o astfel de declaraţie trebuie să fie luată sub imperiul emoţiilor, ci sub, dacă vreţi, umbrela raţiunii şi experienţei politice.

Aşadar, vă propun ca acest demers să continue într-o formă care, sigur, să cuprindă discuţii, consultări şi care probabil ar putea să aibă loc imediat ce votul pe moţiunea de cenzură se încheie. Mi se pare un lucru mult prea important ca să fi expediat, sau, aşa cum spuneam mai devreme, să fie făcut în mod pripit dintr-o serie de considerente, hai să le spunem, subiective.

Vreau să cred, însă, că această intervenţie a mea nu va fi înţeleasă greşit, şi partidele politice reprezentate în Parlament îşi vor manifesta responsabilitatea în această chestiune şi vor duce demersul până la capăt.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnul preşedinte Crin Antonescu. Vă rog.

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Doamnelor,

Domnilor,

Cred că discuţia a căpătat o turnură interesantă şi am avut prilejul să ascultăm doi foşti prim-miniştri ai României. Sunt doi foşti prim-miniştri care au început un mandat, care au ştiut când îl termină, nu dormeau în fiecare seară cu frica în sân, dacă sunt daţi afară a doua zi sau nu, şi nu prin moţiune de cenzură, dar, mai ales, doi prim-miniştri din două partide diferite care au putut spune ceva despre subiect.

Mulţumesc, domnule preşedinte Markó Béla pentru intervenţia din această seară, după cum v-am mulţumit în plin Congres UDMR şi o fac şi acum, încă o dată, pentru tot ceea ce aţi făcut în politica din România şi pentru România.

Ceea ce iese, însă, la iveală din această discuţie e grav. Da, avem în sală doi foşti prim-miniştri. Există, în această sală, vreun cetăţean care-i acum prim-ministru al României? Aveţi idee? (Aplauze. Rumoare.)

Există în această sală vreun cetăţean care este cumva ministru de externe al României astăzi?

(Voci din sală:)

Nuuu!

Domnul George Crin Laurenţiu Antonescu:

Există, în această sală, în afară de UDMR, care, fie şi prin vocea fostului său preşedinte, s-a simţit faţă de această ţară jignită, mai există vreun alt partid care guvernează şi care are bunul-simţ să vină şi să spună măcar ce a spus Markó Béla? Aveţi idee, candidaţii, domnul Boc, domnul Blaga? Aveţi idee?

Domnul cu interesul naţional, domnul general al Armatei Române, de la popota lui Băsescu, domnul Oprea, aveţi idee? (Aplauze. Râsete.)

Nu e vorba, nu e vorba de o declaraţie a noastră împotriva UDMR, cu atât mai puţin împotriva maghiarilor din România sau a maghiarilor din întreaga lume. Este vorba de reacţia firească a singurei instituţii care văd că poate să stea cât de cât în poziţie verticală la declaraţii nefericite şi de nepermis ale unor oficiali dintr-o ţară vecină. Atâta tot!

Şi, dacă nu găsim un prim-ministru care astăzi să poată spune altceva decât ce a fost programat să spună, adică despre Codul muncii, foarte bun, (Aplauze.) şi, dacă nu găsim un ministru de externe pe care mi-e şi frică să-l invit la microfon, că mi-e să nu facă din nou elogiu unei alte doamne ministru, pe care, sigur, o preţuim toţi, domnule Frunda!, (Aplauze.) atunci, atunci, cu toată înţelepciunea pe care şi intervenţia domnului prim-ministru Năstase, fost, dar prim-ministru, şi intervenţia domnului prim-ministru Tăriceanu, fost, dar prim-ministru, la vremea lui, nu chestia asta... (Aplauze.) cu toată înţelepciunea acestor intervenţii, vă rog, doamnă preşedinte, să daţi posibilitatea plenului suveran al Parlamentului de a decide asupra acestei chestiuni pe care colegul Puiu Haşotti a adus-o în discuţie.

Să nu mizaţi... domnul... cum îl cheamă? Finul lui Vlădescu? Domnul Boureanu. (Aplauze.) Să nu mizaţi pe recunoştinţa mea, pentru că mi-aţi dat, cum spuneaţi, şansa unui speech. Eu nu sunt doritor de preşeden... preşedinte al României, cum aţi spus, dar slavă Domnului că nu sunt lustruitor de pantofi de preşedinte al României.

Vă mulţumesc.

Hai la vot! (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Doamna Sulfina Barbu.

Nu aţi fost înscris. (se adresează domnului Ludovic Orban, care solicită să i se dea cuvântul.)

Drept la replică pentru domnul Ilie Sârbu?

Doamna Sulfina Barbu:

Doamnă preşedinte,

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este foarte dificil pentru un coleg care nu vine în Parlament să cunoască regulile parlamentare. (Rumoare; vociferări.)

Atunci când lipseşti de la lucrările Parlamentului, este logic să nu cunoşti regulile din Parlamentul României. (Rumoare; vociferări.)

Să nu ştii că doar parlamentarii la astfel de dezbateri au dreptul să vină şi să îşi spună punctul de vedere civilizat, înscriindu-se la cuvânt. Dar vedem că discută unii despre Codul muncii, dar nu prea le place munca. Sunt foarte îngrijoraţi de oamenii din România, dar ei sunt cei care nu sunt recomandaţi pentru a vorbi despre muncă. Şi aş vrea să vă spun paradoxul în care suntem. Astăzi, discutăm despre moţiunea de cenzură pe care dumneavoastră, stimaţi colegi, aţi depus-o şi o dezbatem. Dar nu vreţi să dăm un vot pe moţiunea de cenzură, conform regulamentului. Aţi venit cu altă temă şi aşa arătaţi că, de fapt, nu sunteţi interesaţi nici de Codul muncii, nici de oamenii din România, nimic din ceea ce se întâmplă afară nu vă interesează. (Rumoare; vociferări.)

Dar constat că uniunea socialistă, din păcate, face un şantaj oribil la adresa UDMR-ului, pentru că UDMR-ul nu a ieşit de la guvernare. Este deplorabil comportamentul dumneavoastră, şi, în calitate de parlamentar la primul mandat, condamn astfel de comportamente.

Vă rog să trecem la votarea moţiunii de cenzură.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc, doamna Sulfina Barbu.

Domnule Orban, dumneavoastră îi daţi replică domnului Ilie Sârbu că a greşit numele dumneavoastră? Drept la replică. Vă rog.

Doamna Ludovic Orban:

Doamna preşedinte, deşi nu înţeleg de ce conduceţi dumneavoastră, când mai înainte conducea domnul Geoană. Asta este o chestiune pe care nu o pricep.

Domnul senator Ilie Sârbu mi-a pronunţat numele când a făcut referire la primul-ministru al Ungariei şi normal că trebuie să dau o replică. Nu sunt prim-ministru al Ungariei şi nici nu-mi doresc să fiu prim-ministru al Ungariei. Primul lucru.

Al doilea lucru, voiam să vă spun o chestiune, aşa, de multe ori îi văd pe mulţi concetăţeni de-ai mei că se uită câş la mine. (Râsete.)

Şi întreb: de ce, domnule? Zice: te cheamă Orban, eşti rudă cu Viktor Orbán. Zic: domnule, nu sunt rudă, ce vină am eu că am ajuns să mă cheme Orban? De multe ori, chiar am ajuns să-mi fie ruşine că mă cheamă Orban. Sigur, din cauza lui Viktor Orbán, nu din cauza faptului că părinţii mei m-au botezat Orban. Dar, să vă spun un lucru, dragii mei. (Rumoare.) Prefer să mă cheme Orban, decât Boc, şi nu din cauza faptului că Boc, în două limbi ale unor minoritari, înseamnă "foame" şi ştiţi voi ce. ci pentru că am ajuns să-mi fie ruşine că în România un om ca Emil Boc a ajuns să fie prim-ministru şi un partid ca Partidul Democrat nu are elementarul bun-simţ să accepte că este fundamental ca astăzi. Parlamentul să adopte această declaraţie. Pentru că, altfel, nu o să mai dăm niciodată această declaraţie, pentru că atât preşedintele României, cât şi pseudoprimul-ministru al acestei ţări, o să facă tot ce pot ca nu cumva, vreodată, Parlamentul să aibă demnitatea de a da o declaraţie altfel decât cerând voie de la "licuriciul" cel mare.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Stimaţi colegi,

Vreau să încep prin a mulţumi domnului Markó Béla, domnului Adrian Năstase şi domnului Călin Popescu-Tăriceanu, pentru un rar moment de normalitate pentru care ni l-au oferit. (Aplauze.)

Foarte rar mi s-a întâmplat, în 15 ani de Parlament, să asist la trei discursuri, unul după altul, ţinute pe un ton raţional, echilibrat şi normal. Şi doresc să le mulţumesc pentru lucrul acesta.

În ceea ce priveşte chestiunea pe care o discutăm, mă înscrisesem demult la cuvânt, dar pentru că s-au înscris între timp, domniile lor, am preferat să vorbesc mai târziu. Vreau să vă spun şi care este punctul de vedere al Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, format din minorităţi care au făcut parte şi fac parte..., pentru că noi considerăm că acest proces politic este continuu, procesul politic de la Alba Iulia, şi care s-au simţit, deopotrivă, jignite, ca şi românii, ca şi maghiarii din România, sunt convins, de un ton care aminteşte de vremuri apuse.

Suntem în două alianţe politice, ambele ţări, în NATO şi în Uniunea Europeană, există un model de cooperare oferit, din păcate pentru scurt timp, şi de noi, dar oferit pe durată lungă de Germania şi Franţa, şi credem că aceasta este calea pe care trebuie să o urmăm. Şi pentru aceasta credem că asemenea declaraţii trebuie amendate în momentul în care ele apar.

Felul în care facem lucrul acesta, însă, trebuie să fie unul raţional şi profesional.

Noi suntem dispuşi să stăm aici până la orice oră şi să votăm o declaraţie pe care s-o scrie oameni care ştiu să scrie asemenea declaraţii - e şi asta o meserie.

Eu nu ştiu să scriu o asemenea declaraţie. Avem oameni, colegi, în comisiile pentru politică externă, în Comisia pentru cooperare europeană şi cred că dânşii ştiu să scrie mai bine decât oricare dintre noi un asemenea text.

Este un text foarte important. M-am gândit - şi lucrul acesta seamănă foarte mult şi în relaţiile dintre state - cum răspunzi unei jigniri. Poţi răspunde inteligent sau jignind şi tu. Ce câştigi dacă răspunzi inteligent şi ce pierzi dacă jigneşti şi tu. Cu întorsul obrazului, oricât de creştin aş fi, nu sunt de acord.

Nu, eu propun să răspundem unei jigniri într-un mod inteligent, pentru că eu cred că inteligenţa este un semn de superioritate.

De aceea, vă propun să stăm aici până când avem un text elaborat de oameni care ştiu să-l scrie şi vă garantez că grupul nostru parlamentar, noi, minorităţile din România, care ne considerăm parte a procesului politic început la Alba Iulia, îl vom vota.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc, domnule Pambuccian.

Domnul Duşa, după care mai au intervenţii cei doi preşedinţi ai comisiilor pentru politică externă din Camera Deputaţilor şi Senat.

Domnul Mircea Duşa:

Domnilor preşedinţi,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Poate că pe subiectul acesta privind judeţele Harghita, Covasna şi Mureş eu trebuie să fiu cel mai aprins.

Am auzit şi discursul domnului Markó Béla, care întotdeauna a fost un om de echilibru şi care a făcut apel la calm şi la linişte.

Şi eu, de fiecare dată, încerc să-mi reţin pornirile acestea la unele declaraţii care se dau prin judeţ sau afirmaţii care se fac de către politicieni. Chiar aseară, eram cu domnul ministru Borbely la o televiziune şi spuneam că 15 martie este Ziua maghiarilor de pretutindeni şi că maghiarii, în această zi, îşi comemorează eroii de la 1848, şi că ieri traversam judeţele Harghita şi Covasna de dimineaţă - pentru că şi eu sunt invitat de fiecare dată la aceste acţiuni - şi am văzut foarte mulţi cetăţeni îmbrăcaţi frumos, oneşti care se îndreptau spre pieţele publice, spre monumente, pentru a comemora eroii.

Sigur că în sinea lor se gândeau că au salarii mici, că au pensii mici, că nu au locuri de muncă, dar, totuşi, este o demnitate a cetăţenilor de etnie maghiară să-şi comemoreze eroii.

Până aici lucrurile sunt normale şi eu, de-a lungul anilor, am participat la multe acţiuni: şi când au fost acţiuni mai intense şi mai violente de 15 martie şi când lucrurile au fost mai calme, mai ales după 2000, când domnul Năstase era prim-ministru şi a făcut o serie de demersuri guvernamentale ca aceste elemente care privesc minoritatea să se echilibreze şi să se intre într-o anumită normalitate.

Însă, nu sunt de acord că spre seară vin politicienii şi pun gaz pe foc. Încep să vorbească despre autonomie, despre Trianon, despre - nu ştiu - Legea minorităţilor şi alte subiecte care nu le sunt dragi românilor şi poate nici nu-i interesează foarte mult nici pe maghiari, că foarte mult îi interesează ce vă spuneam eu: pensiile, salariile, locurile de muncă şi alte chestiuni. Şi mă gândesc că nu este normal acest lucru. Noi acum ne refeream la declaraţiile lui Orban şi ale lui Kover. O să revin în finalul intervenţiei mele la ele.

Dar poate că şi UDMR-ul trebuie să-şi facă puţină ordine în curtea proprie, pentru că şi printre dânşii sunt oameni mai radicali în gândire şi creează aceste evenimente. Şi eu vi le spun din realitate, că vin de acolo, din judeţul Harghita. Oare, ieri, era normal ca cei trei preşedinţi ai consiliilor judeţene să-şi facă un titlu de glorie că au dobândit cetăţenia maghiară? Nu este ilegal, este legal. Poate că Ianos baci şi Marika néni pot să facă acest lucru, dar trei preşedinţi ai consiliilor judeţene, care sunt, în unele cazuri, conform legii, şi reprezentanţi ai statului român, au jurat ieri pe Constituţia maghiară şi mă întreb eu, oare, acum, pe care constituţie o respectă, pe cea a României sau pe cea maghiară.

Este normal să tot repetăm subiectul acesta cu autonomia teritorială, în condiţiile în care Constituţia ne spune clar că România este stat unitar şi indivizibil şi naţional? Şi noi, ca deputaţi, inclusiv colegii noştri de la UDMR, unii chiar de două ori, că sunt şi miniştri, au jurat de la această tribună pe Constituţie că respectă Constituţia. Şi cei care sunt miniştri au jurat şi în faţa preşedintelui că respectă Constituţia şi legile ţării.

Este normal să tot venim cu acest subiect? A, când va fi o discuţie despre modificarea Constituţiei, atunci putem discuta de acest subiect.

Este normal, domnule Markó Béla, probabil că nu ştiţi, dar vă informez eu, că am primit acea invitaţie, este normal ca, în Miercurea Ciuc, unde a fost cea mai mare manifestare ieri, pe 15 martie, şi pe care, încă o dată, respect această sărbătoare şi intenţia maghiarimii şi a cetăţenilor de etnie maghiară să-şi sărbătorească şi să comemoreze eroii de la 1848, este normal ca alături, ca organizatori de data aceasta, să apară Primăria Miercurea Ciuc, Organizaţia UDMR Miercurea Ciuc şi Organizaţia PCM Miercurea Ciuc? Nu ştiu dacă ştiaţi acest amănunt, dar vă prezint invitaţia pe care am primit-o şi pe care am onorat-o ieri în prima parte la Miercurea Ciuc, atunci când s-au deschis festivităţile de 15 decembrie.

Şi subiecte sunt multe şi pot continua. Putem discuta în seara aceasta foarte multe subiecte de acest gen, dar nu este cazul. Eu m-am referit la câteva. Sigur că întotdeauna domnul Hunor - acum nu este aici - dar sunt convins că i se transmite ce spun eu. Este normal ca atunci când dorim să avem totuşi o stare de normalitate, de echilibru, cineva să tot aţâţe spiritele? Şi vă spun eu că acea persoană care ieri l-a atârnat pe Avram Iancu în Miercurea Ciuc, acea persoană, acum trei săptămâni se plimba cu portretul lui Eminescu şi al meu - eu sunt mândru că m-a pus alături de Eminescu - cu inscripţii pe acolo că Eminescu şi Duşa sunt interzişi în Miercurea Ciuc.

Este normal ca tot acea persoană, acum vreo două luni de zile să fie în faţa magazinului Kaufland şi să interzică accesul evreilor în Miercurea Ciuc? Şi cei care-i dau aprobări nu sunt străini de acţiunile pe care această persoană le face. Nu este nici plecat de acasă, nu are nici probleme mintale, este trimis de cineva să spună ceea ce alţii nu pot spune.

Lucrurile acestea nu sunt normale şi nu trebuie să se mai petreacă. Nici nu discutam despre aceste probleme dacă nu se crea această discuţie astăzi în Parlament.

Da, domnul Grosu, dumneavoastră sunteţi din judeţul Mureş şi trebuie să mă aprobaţi cu mâinile ridicate. (Aplauze.)

Şi acum să revin la subiectul care este în discuţie.

Cineva a ieşit aici şi ne-a spus că nu este vorba de declaraţia premierului Viktor Orbán.

Domnilor şi stimaţi colegi, declaraţiile acestea legate de autonomie le-a făcut, în primul rând, cu o zi înainte preşedintele Parlamentului Ungariei, care a îndemnat şi a făcut afirmaţiile că Guvernul maghiar sprijină autonomia teritorială, iar cealaltă declaraţie, care a fost prezentată aici şi a fost încă o dată rostită de colegul meu, Moldovan, este mesajul premierului Orbán, transmis la aceleaşi festivităţi, de către reprezentanţii Ambasadei Budapestei la Bucureşti.

Şi acum ultima întrebare şi cu asta mă opresc.

Poate că nu se ajungea în această situaţie dacă domnul ministru de externe duminică îl chema pe ambasadorul Ungariei la raport şi arăta ceva, dacă domnul premier nu stătea pasiv şi lua poziţie, probabil că nu se ajungea la această discuţie în Parlament. Dar, cineva, până la urmă, trebuie să ia poziţie în România faţă de aceste acţiuni ale premierului Orbán şi a FidesZ-ului. Sigur, e o formaţiune politică, care nu este nici pe placul UDMR-ului, pentru că îi atacă şi pe dânşii. La Congresul de la Oradea, chiar vicepreşedinta FidesZ-ului a îndemnat delegaţii la congres să voteze schimbarea, să voteze pe alţii, pe care i-au propus cei de la FidesZ.

Mă opresc aici şi poate că domnul prim-ministru ia o poziţie în această seară de la tribuna Parlamentului.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Ioan Oltean, Grupul PDL.

Domnul Ioan Oltean:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor şi domnilor,

Am ascultat cu foarte multă atenţie absolut toate luările de cuvânt de la această înaltă tribună şi trebuie să recunosc că au fost colegi extrem de echilibraţi, extrem de rezonabili, dar, în acelaşi timp, extrem de exigenţi cu ceea ce au spus. Au fost şi colegi care au fost mai mult loviţi de criza isteriei, a iraţionamentului decât a raţionamentului şi a unei stări normale.

Doamnelor şi domnilor,

Nu cred că există în această sală un parlamentar care să nu respingă afirmaţiile făcute de către demnitarii unguri.

Nu cred că există un partid politic în această ţară care să nu respingă şi să nu se delimiteze de afirmaţiile făcute de către demnitarii unguri.

Nu cred că există în România un cetăţean român sănătos la minte...

(Voci din sală:)

Boc!

Domnul Ioan Oltean:

...care să nu respingă şi să nu se delimiteze de aceste afirmaţii.

În acelaşi timp, cred că nu cei care ţipă sunt mai patrioţi.

În acelaşi timp, cred că nu cei care sunt mai violenţi sunt mai patrioţi decât cei care stau cuminţi în bancă şi ascultă pe cei violenţi şi demagogi.

În acelaşi timp, cred că patriotismul nu este apanajul opoziţiei, aşa cum nu este apanajul puterii.

În acelaşi timp, cred că Parlamentul României, ca instituţia fundamentală într-un stat democratic, trebuie să ia o asemenea decizie şi o asemenea atitudine, dar o asemenea atitudine nu se ia pe picior. Ea nu este rezultatul unei singure gândiri din acest Parlament.

Să nu uitaţi că opinia pe care noi o exprimăm este opinia unui popor, nu a unui demnitar sau a altuia, fie că e din opoziţie, fie că e de la putere.

De aceea, trebuie gândită şi pregătită în aşa fel încât ea să fie un răspuns sever, un răspuns exigent, o poziţie foarte serioasă a unui popor care se simte lovit în demnitate de către demnitari iresponsabili.

Dar, să nu o facem cu încălcarea procedurilor parlamentare.

De aceea, doamna preşedinte şi stimaţi colegi, cred că se impune să acţionăm procedural, să ne exprimăm votul asupra moţiunii de cenzură, pentru că vă interesează dacă Guvernul Boc nu pică şi, după aceea, să stăm până mâine dimineaţă să redactăm un punct de vedere, o declaraţie care să exprime o poziţie serioasă a Parlamentului României, s-o adoptăm şi să trăim cu certitudinea, cu convingerea că ne-am făcut datoria în mod corect.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul prim-ministru, vă rog.

Domnul Emil Boc:

Doamna preşedinte a Camerei Deputaţilor,

Domnule preşedinte al Senatului,

Vreau să vă mulţumesc pentru faptul că mi-aţi permis să mă adresez plenului celor două Camere. Spun asta pentru că, nefiind parlamentar şi nediscutându-se subiectul moţiunii de cenzură, nu aveam dreptul să intervin de la această tribună şi am un respect pentru ce înseamnă Parlamentul României şi rigoarea actului parlamentar.

Având în vedere că au fost solicitări de a interveni, vă mulţumesc pentru această ocazie de a mă putea adresa plenului celor două Camere şi pe acest subiect, legat de ceea ce dumneavoastră discutaţi de mai bine de două ore.

Aş vrea să lăsăm de-o parte măştile şi să discutăm exact cu cărţile pe faţă.

Cum a apărut acest subiect? La un minut înainte de a se vota moţiunea de cenzură.

Dragi colegi din opoziţie,

Dacă demersul dumneavoastră, atât de consecvent, se dorea a fi unul serios, la începutul acestei şedinţe de la ora 15,00 solicitaţi includerea pe ordinea de zi, se trimitea textul la Comisiile pentru politică externă, se lucra şi se vota o anumită declaraţie, dacă se considera necesar, sau nu.

Haideţi să spunem lucrurile în faţă, fără mască. De fapt, ce aţi încercat şi ce încercaţi, spunând: acum se votează, peste un minut, moţiunea de cenzură; să introducem noi o dispută între PDL şi UDMR, să cadă Guvernul. (Rumoare.)

Dragi colegi,

Eu cred că, după 20 de ani de democraţie, trebuie să aveţi eleganţa de a juca corect.

Moţiunea de cenzură se votează de către toţi cei care doresc, conform propriei voinţe. Guvernul nu are niciun fel de reţinere să stea în faţa dumneavoastră oricând şi oriunde.

Am vrut doar pentru opinia publică, cei care se uită la această oră la noi să înţeleagă că prima esenţă a jocului dumneavoastră este una meschină, politicianistă, cu scop electoral. Am închis subiectul.

Doi. Asta nu înseamnă că, în calitate de şef al Executivului, nu urmăresc cu maximă atenţie ceea ce se întâmplă în planul relaţiilor diplomatice dintre România şi Ungaria, ca şi dintre România şi alte ţări.

Vreau să ştiţi că am fost primul care am condamnat fără echivoc gestul cu privire la Avram Iancu. (Vociferări.)

Am considerat şi consider însă că orice atitudine a unui stat trebuie să se comporte prin instituţiile sale.

Nu avem dreptul, ca autorităţi, să reacţionăm decât prin instituţii, iar dacă există incitare la ură naţională, cum eu consider că a fost acel gest necugetat cu privire la Avram Iancu ieri, acolo, autorităţile statului trebuie să-şi facă datoria, dar instituţional.

În privinţa declaraţiilor despre care vorbiţi - oameni buni, trebuie să aveţi decenţa şi calmul necesar unor oameni de stat, a unor oameni care sunt în Parlamentul României şi decid soarta acestei ţări. Nu reacţionaţi la primul impuls!

Şi vă spun de ce: trebuie să aveţi toate informaţiile atunci când luaţi nişte decizii în Parlamentul României.

Nu-i admisibil să vii cu o declaraţie scrisă pe picior, cu un minut înainte şi s-o supui votului plenului fără să ştii despre ce este vorba.

Şi să vă spun despre ce este vorba. Am aici textul original al mesajului domnului Viktor Orbán. (Textul este arătat spre sală.)

Vreau să ştiţi că nimic din ceea ce spuneţi dumneavoastră, în mesajul scris şi trimis de Viktor Orbán nu există. E adevărat că au fost completări ale acelora care au citit mesajul domnului Orbán şi care pot fi discutate şi condamnate sau apreciate.

Dar, înainte de a reacţiona ca ţară, oameni buni, aveţi echilibrul necesar. Domnul Markó Bélo v-a dat o lecţie de istorie cum n-aţi primit-o niciodată.

Am construit timp de 20 de ani în această ţară, prin înţelepciune, echilibru, o relaţie corectă, un parteneriat între România şi Ungaria. Amândouă suntem ţări în Uniunea Europeană şi în NATO. Avem un viitor comun în Uniunea Europeană. Trebuie să ne respectăm, trebuie ca această Constituţie, în orice situaţie, oriunde şi oricând să fie respectată şi voi fi primul care o voi apăra în orice context, dar nu voi reacţiona doar pentru că cineva scrie pe genunchi un mesaj ca cel trimis de dumneavoastră.

În consecinţă, ceea ce am propus în pauza parlamentară, că acolo mi-am permis să-mi spun punctul de vedere, este: luăm toate declaraţiile, luăm mesajul oficial, luăm declaraţiile care s-au spus în afara mesajului oficial, le analizăm în structurile instituţionale ale Parlamentului, în Comisiile pentru politică externă, cu participarea tuturor grupurilor parlamentare şi ne formulăm un punct de vedere. Dar nu gesturi de acestea, scrise pe genunchi, într-un moment cu un minut înainte de votarea moţiunii; pentru a obţine ce? Un motiv de dispută între UDMR şi PDL spre deliciul dumneavoastră.

Asta nu-i politică, este politicianism ieftin, domnilor colegi. N-are nimic de-a face cu politica ceea ce faceţi dumneavoastră. (Aplauze.) Şi vreau ca românii, cetăţenii acestei ţări, indiferent de etnie, care se uită la noi în această seară, să înţeleagă un lucru: dacă suntem în fruntea ţării, suntem aici să păstrăm echilibrul, să facem politică pentru 22 de milioane de cetăţeni ai acestei ţări, să nu punem interesele de moment ale unei opoziţii care nu au în comun nimic cu ceea ce înseamnă interesul acestei ţări în Uniunea Europeană, doar pentru satisfacerea unor mărunte orgolii de moment.

De aceea, vă invit, dragi colegi, la echilibru, la maturitate, la respectarea instituţiilor şi luarea deciziilor acolo unde le este locul, în comisiile pentru politică externă, după care să se ajungă, dacă este cazul, la o decizie în plenul Parlamentului.

Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Preşedintele Comisiei pentru politică externă, domnul Attila Korodi, Camera Deputaţilor, după aceea, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României, domnul Titus Corlăţean.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimate doamne şi domni senatori şi deputaţi,

Am avut onoarea să fiu membru al Guvernului României, să lucrez cu oameni de seamă şi nu numai să lucrez cu oameni de seamă, dar să şi învăţ foarte mult de la ei.

Am avut onoarea şi am onoarea, ca preşedinte al Comisiei pentru politică externă, să lucrez cu oameni de seamă, care sunt foşti prim-miniştri, foşti miniştri, diplomaţi, oameni care cred în diplomaţie, cred în politica externă şi cred că fiecare gest pe care noi îl facem ca Parlament al României este pentru a construi.

Anul trecut, într-un moment dificil, foarte mulţi membri ai Parlamentului României au zis că este nevoie ca Parlamentul României să-şi exprime o poziţie pe un dosar care era dosarul romilor din perspectiva franceză.

Atunci, pentru că era un dosar dificil, forţele politice, Birourile permanente întrunite au decis ca Comisiile pentru politică externă să pregătească un document care să înglobeze cât mai mult poziţiile partidelor politice şi să fie un real instrument de politică externă şi de relaţie bilaterală, mai ales că era vorba despre o comunitate a romilor din România, care era la mijloc.

De data aceasta, avem aceeaşi problemă serioasă, în care avem o relaţie bilaterală foarte importantă, în care orice decizie pe care o vom lua trebuie să fie un ajutor în a construi în continuare această relaţie bilaterală pe reciprocitate şi în care, la mijloc, se află comunitatea maghiară din România, dar, puţin lărgit spectrul, şi alte comunităţi etnice din România.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Eu am învăţat un lucru: pe aceste elemente este nevoie de chibzuinţă şi realmente să servim interesul naţional. Interesul naţional care este al cetăţenilor României, al tuturora.

De aceea, vă cer, chiar dacă acum încă nu s-a întrunit procedura de a duce la bun sfârşit o declaraţie, în momentul în care această procedură ajunge la finalitate, să aibă inclus un mandat dat Comisiilor pentru politică externă, ca să ne aşezăm la masă, să vedem ce putem în interesul României, construind, să ne exprimăm pentru a arăta o direcţie care să fie de reciprocitate şi să îmbunătăţească relaţia România-Ungaria, dar şi a românilor şi a maghiarilor.

Pentru că astăzi s-a demonstrat că putem să greşim. Declaraţia, textul propus este încă, la ora actuală, plin de elemente care sunt confuze şi nu se bazează pe documente oficiale şi pe relatări clare a ceea ce s-a întâmplat în zilele trecute, de la localizări greşite, până la personalităţi care au exprimat sau nu anumite lucruri.

Este nevoie ca noi, toţi, care suntem responsabili de interesul naţional, să putem documentele laolaltă, să ne aşezăm şi să decidem.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Titus Corlăţean, preşedintele Comisiei pentru politică externă din Senatul României, după care vă propun să ne apropiem de finalul dezbaterilor.

Domnul Titus Corlăţean:

Mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnilor, doamnelor miniştri,

Dezbaterea, extrem de importantă, era necesară şi era necesară de mai multă vreme. Şi am să încerc să mă explic pe scurt.

Voi începe, însă, prin a face referire, la rândul meu, la intervenţia vicepremierului Béla Markó şi voi începe altfel decât vă aşteptaţi, poate, spunând da, este adevărat, este un gest de normalitate de a sărbători, în primul rând comunitatea sau minoritatea maghiară - cetăţenii români de etnie maghiară din România - sărbătoarea pe care o consideră importantă pentru identitatea domniilor lor. E un gest de normalitate, chiar dacă - subliniez - şi acest lucru trebuie totuşi mai bine înţeles de către minoritatea maghiară, este vorba de o simbolistică diferită, care poate avea un ecou diferit - şi are - şi uneori dureros pentru noi, românii.

Faptul că astăzi, în România europeană, ziua de 15 martie este sărbătorită de dumneavoastră în mod liber, este un gest care manifestă normalitate şi dorinţa de a trece peste nişte lucruri care au fost grave, serioase în trecutul nostru şi de a privi şi de a construi în perspectivă.

Vreau însă - şi aici voiam să ajung - şi domnul vicepremier este în sală, văd că este înconjurat de colegi, aş vrea să vă întreb pe toţi colegii din Parlamentul României dacă ştie cineva, în această sală, că există şi o zi a românilor de pretutindeni şi că această zi a fost stabilită prin lege, votată de Parlament - recunosc că am fost iniţiator - şi este stabilită la 30 noiembrie, ziua apostolului Andrei, apostolul românilor de pretutindeni.

Vreau să vă pun o întrebare: dincolo de declaraţiile mele, care s-au pierdut de fiecare dată, în fiecare an, la 30 noiembrie, printre multe alte subiecte mult mai importante, a reuşit instituţia şi a reuşit statul român să sărbătorească cum se cuvine o simbolistică a populaţiei majoritare?

Nu spune asta, de fapt, foarte mult despre nivelul tot mai jos la care ne situăm în ansamblul societăţii în ceea ce priveşte respectarea simbolisticii naţionale româneşti. Şi asta vă dă un răspuns la lipsa de reacţie instituţională.

Şi mă îndrept către domnul prim-ministru, Emil Boc: îmi pare rău, domnule prim-ministru, nu aţi înţeles nimic din această dezbatere.

Aici este vorba de necesitatea ca statul român, prin instituţiile sale, prin reprezentanţii săi, preşedintele României, primul-ministru, preşedinţii Parlamentului, ministrul de externe să aibă o reacţie care corespunde atributelor fundamentale ale statului român, consfinţită de Constituţie şi demnităţii româneşti.

Ceea ce s-a întâmplat acum este rezultatul unei acumulări negative, iar responsabilitatea, pentru şirul de declaraţii politice la cel mai înalt nivel din Ungaria în ultimele luni, cel puţin, responsabilitatea revine, paradoxal, veţi fi surprinşi, nu atât celor de la Budapesta. Pentru că ştim foarte bine, după Trianon care a fost politica consecventă a Ungariei, nu e o surpriză, nici măcar nu ne-am isterizat. Statul român, până de curând, a ştiut ce are de făcut şi a făcut, pentru a respecta atributele fundamentale ale statului român. Însă responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă de o bucată de vreme este aici la Bucureşti, şi ea revine liderilor politici de la Bucureşti, nu am spus liderilor români, am spus liderilor politici de la Bucureşti, atât cei români, cât şi cei maghiari. Şi, din acest punct de vedere, eu aş vrea să salut astăzi declaraţia pe care vicepremierul a făcut-o, pentru că este un pas înainte. Nu am auzit prea des această chestiune, pentru că - şi vreau să separăm foarte clar lucrurile, am spus-o şi în aşa-zisele consultări de dinainte de reluarea dezbaterilor - facem o separare necesară între dezbaterea noastră politică internă, ceea ce un partid politic din România, UDMR-ul sau alţii, doresc şi promovează nişte obiective politice care pot însemna autonomie pe criterii etnice, obiective, pe care le împărtăşim sau nu, dar le discutăm noi democratic în România, şi ceea ce înseamnă o acţiune externă, o interferenţă externă, care este inacceptabilă pretutindeni în lumea democratică.

Nimeni nu îşi poate permite, nici faţă de România, nici faţă de Germania sau faţă de Ungaria să vină să spună care este modelul de organizare al statului pe care şi-o doresc ei. Nu există aşa ceva!

Din acest punct de vedere, domnule prim-ministru, am ajuns la această dezbatere datorită absenţei totale a reacţiei instituţiilor statului român, preşedintelui României, primului-ministru, ministrului de externe. în afară de reacţiile liderilor politici din opoziţie, de ieri, şi preşedintelui Senatului şi altor colegi din opoziţie, nu am auzit nici ieri, nici astăzi până puţin mai devreme nici un fel de poziţie care să ateste faptul că statul român trebuie respectat de toţi pe acest glob pământesc. Aici este problema. Şi aici este responsabilitatea dumneavoastră la nivel de guvern, la nivel de preşedinţie.

Vreau să vă spun, pentru că au fost intervenţii în necunoştinţă de cauză. Ni s-a spus: de ce Parlamentul României să adopte o declaraţie care ar pune în pericol relaţiile bilaterale?

Vreau să spun două lucruri aici.

Numărul 1, nu este un argument faptul că Ungaria asigură Preşedinţia Uniunii Europene. Dimpotrivă, ar fi trebuit mult mai multă responsabilitate din partea Preşedinţiei Uniunii Europene, atunci când se lansează în astfel de retorici.

Şi, numărul 2, în cunoştinţă de cauză acum, domnilor colegi, vreau să vă spun că Parlamentul Ungariei, anul trecut, a adoptat două legi pe care le-a considerat importante. Una dintre ele se referă la simbolistica unităţii maghiarilor de pretutindeni, aşa-numita Legea a Trianonului. Vă invit s-o citiţi, vă invit s-o citiţi, atât expunerea de motive, cât şi textul legii şi veţi constata - şi citez din memorie - Tratatul de pace, subliniez, de pace de la Trianon, este calificat drept un dictat care a provocat nişte consecinţe pe care naţiunea maghiară le condamnă şi astăzi şi a fixat ca obiective, în continuare, drepturile colective, autonomia comunităţii maghiare în Bazinul Carpatic. Sunt obiective politice şi legislative, juridice obligatorii, stabilite prin lege de Parlamentul maghiar. Şi, ni se spune nouă că Parlamentul României nu poate dezbate şi nu poate adopta o declaraţie care să spună anumite lucruri faţă de ceea ce s-a afirmat ieri? Citez: "Amintiţi-vă care au fost stăpânii în Ardeal" şi s-a încheiat comunicatul cu "Ardealul să fie ce a fost o dată..."

Este un mesaj revizionist, stimaţi colegi. În astfel de situaţii, este o chestiune de responsabilitate comună, şi a noastră, a românilor majoritari, şi a colegilor maghiari. Noi stabilim în ţară - şi noi, şi dumneavoastră - ceea ce este de stabilit. Nu vine nimeni din exteriorul ţării să ne stabilească nouă regulile în România. Nu este un mesaj naţionalist, este un mesaj de demnitate naţională.

Şi aş vrea să mă apropii de final. Evident că procedural au fost expuse argumentele, a existat un vot, există o majoritate care s-a exprimat de o manieră foarte clară cu privire la punctul suplimentar pe ordinea de zi, şi mergem mai departe.

Vreau să vă spun însă un alt lucru. L-am invitat pe ministrul afacerilor externe pentru mâine la o audiere, mă bucur că a acceptat să fie prezent la această chestiune, pentru că avem de reglat anumite lucruri, inclusiv relaţiile dintre Parlament şi Guvern. Astăzi, în seara asta, vă invit să facem primul pas, printr-o declaraţie absolut necesară care priveşte statul român. Din statul român facem şi noi parte - minoritate politică, şi dumneavoastră - majoritate politică, şi noi - majoritate românească, şi dumneavoastră - minoritate etnică maghiară, pe care o respectăm, alături de ceilalţi colegi minoritari.

Vă invit la un gest de responsabilitate politică.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnul Haşotti, ultima intervenţie, pe procedură, după care trecem la votarea moţiunii.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Regret că mai trebuie să mai vin încă o dată, doamna preşedinte.

În primul rând, domnule prim-ministru,... a plecat...

M-aţi jignit, da, asta este cel mai mic păcat... aţi spus că acest text este scris pe genunchi. De unde ştiţi dumneavoastră cum am scris eu acest text? (Vociferări.)

De unde ştiţi dumneavoastră cât de repede l-am scris? de unde ştiţi dumneavoastră că nu m-am consultat cu persoane competente? Dar... nu cu doctorul te consulţi dumneata şi ştii cu care!

Dar, domnule prim-ministru, de ce aş fi avut nevoie de foarte mult timp pentru a scrie acest text? De ce aş fi avut nevoie de foarte mult timp să scriu un text care este în apărarea interesului naţional şi al demnităţii naţionale? Dumneavoastră poate vă trebuie săptămâni, luni, ani, şi vreţi să trimiteţi acest text la nu ştiu câte comiţii şi comitete, pentru ca niciodată plenul Parlamentului să nu-l poată vota. Asta e realitatea.

Vorbim de proceduri, păi şi noi, de la opoziţie, şi dumneavoastră, de la putere, vorbim de proceduri, domnilor? Noi invocăm art.8, dumneavoastră invocaţi art.25, păi, de proceduri ne arde nouă, când este nevoie de această declaraţie? Dar vine preşedintele Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor şi spune că este un text confuz. Nu, domnule deputat, este un text într-o perfectă limbă românească. Nu ştiu ce vă deranjează la această limbă românească? Dar, presupunând că până acum am avut dezbateri pe acest text, stimaţi colegi, eu aş fi dispus, încă o dată reţineţi, este chestie de nuanţă, eu aş fi dispus să renunţ la acest text şi noi în plen să votăm doar atât: "În numele parlamentarilor români, senatori şi deputaţi, ne exprimăm în modul cel mai categoric stupefacţia şi indignarea faţă de conţinutul iredentist şi antiromânesc al mesajului premierului Ungariei Viktor Orbán şi al altor personalităţi politice din Ungaria, mesaje transmis la 15 martie a.c. participanţilor la manifestarea organizată la Târgu Mureş, de către Partidul Civic Maghiar şi Consiliul Naţional Secuiesc."

Este, cum aţi spus, domnilor, confuz? Sau este într-o limbă perfect, corect românească. Aţi înţeles acum? Cu acest lucru aţi fi de acord, domnilor? Măcar cu atâta, aţi fi de acord? Dacă aţi fi de acord, şi eu aş fi de acord să-l susţin în faţa dumneavoastră!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Cu aceasta seria intervenţiilor pe această temă a luat sfârşit. Intrăm acum... (Vociferări.)

Doamna Aurelia Vasile:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnă preşedinte,

i-am spus, la întâlnirea pe care am avut-o cu liderii grupurilor parlamentare, la întâlnirea la care şi dumneavoastră aţi participat, i-am spus domnului Boc - că nu pot să-i spun prim-ministru, nici măcar ministru - că apar...

Doamna Roberta Alma Anastase:

Haideţi, vă rog frumos, să încercăm să ne exprimăm civilizat unii la adresa celorlalţi. Vă rog din suflet.

Doamna Aurelia Vasile:

E vorba de procedură.

Spune domnia-sa că nu poate să intervină în faţa Camerelor reunite pentru că, vezi, Doamne, nu-i permite regulamentul sau ştiu eu ce altă procedură. Vreau să-i aduc aminte că la art.24 este scris foarte clar: "Miniştrilor prezenţi în şedinţa comună li se poate da cuvântul în orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori doreşte îl solicită." Deci nu-l împiedica absolut nimica, pe aşa-zisul premier al României, să vină la acest microfon şi să spună: stimaţi parlamentari, români, vă apăr pe voi, şi nu apăr nevoile altora.

Şi aş vrea să întreb pe domnul Boc, dacă s-ar fi dus un demnitar român în Franţa, şi ar fi spus acolo ce a spus premierul ungur sau alţi demnitari unguri pe teritoriul României, ce s-ar fi întâmplat? Oare chiar a uitat toată lumea, colegii care sunt în faţa mea şi cei care sunt în banca ministerială, că au jurat pe această Constituţie? (Doamna deputat arată Constituţia plenului.) Sau Constituţia asta e bună domnului Boc numai când îi apără interesele? Sau dumneavoastră atunci vorbiţi de regulamente, când aveţi interese?

Doamna preşedinte,

s-a adoptat şi s-a votat modificarea ordinii de zi, vă solicit să se pună în dezbatere, aşa cum spune regulamentul, câte un reprezentant de la fiecare grup parlamentar pentru a se exprima pe ceea ce domnul deputat Haşotti a prezentat, după care să supuneţi la vot şi această declaraţie, şi pe urmă votăm şi moţiunea.

Şi, vreau să vă spun, doamna preşedinte, că ceea ce domnul Boc a încercat să inducă, că ne este frică, nu nouă ne este frică, vouă vă este frică!

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

îl invit pe domnul senator Marcu şi pe domnul senator Verestóy să ia loc la masa chestorilor. Până ajung, da, începem cu Senatul.

Domnul Petru Filip să... Domnule Petru Filip o intervenţie scurtă, din partea domnului Şova. Vă rog din suflet, insistă de foarte mult timp.

Domnul Dan-Coman Şova:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

V-am ascultat, am ascultat toţi liderii şi toţi reprezentanţii tuturor partidelor.

Eu înţeleg că exceptându-l pe premierul Boc, care crede că noi facem politicianisme aici, toată lumea din această sală este de acord că domnul Orbán a făcut o greşeală. Nimeni din această sală nu cred că poate să-şi imagineze că greşeala asta a domnului Orbán poate rămâne nesancţionată.

Dacă avem un consens în acest sens, scoţându-l din acest consens pe domnul premier Boc, că dânsul nu e de acord, nu înţeleg de ce nu votăm declaraţia propusă de domnul Haşotti? Eu îmi aduc aminte că stimaţii noştri colegi de la PDL au câştigat în special în Ardeal. Să ştiţi că românii din Ardeal aşteaptă o reacţie, iar dacă facem apel la maturitate, am să vă spun un lucru. Cel mai matur animal din junglă este iepurele. Când aude răgetul leului, iepurele este un tip matur, se gândeşte, e cazul să iasă din vizuină? E cazul să spună ceva?

Domnilor colegi de la PDL, noi, de la USL, nu avem demnitate naţională de iepure. Deci noi trebuie să răspundem la ce a spus domnul Orbán.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

O intervenţie pe procedură, domnul Haşotti.

După care o intervenţie pe procedură, domnul Máté András.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Este evident că nu mai avem cvorum. Din care înţeleg un fapt foarte simplu: Grupul PDL, Grupul UDMR şi majoritatea celorlalte două grupuri au părăsit sala. Singura concluzie care se poate trage este că nu sunt de acord să condamne iredentismul maghiar.

Vreau să vă spun că mai important este un comunicat pe care vi-l fac acum şi care doresc să rămână în stenogramă şi să luaţi act de el, stimaţi colegi. în urma unei scurte şi utile şi colegiale consultări între liderii grupurilor parlamentare din Cameră şi Senat, PSD şi PNL, am convenit ca declaraţia pe care v-am propus-o spre vot să fie considerată declaraţia Uniunii Social-Liberale.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnul Máté András.

Domnul Máté András-Levente:

Doamna preşedinte,

Întrucât, deja un lider de grup, domnul Puiu Haşotti, a invocat lipsa de cvorum, invoc şi eu aceeaşi problemă de procedură. Într-adevăr, este o lipsă de cvorum, se poate închide şedinţa comună.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc.

Domnul Mircea Toader şi după aceea domnul Varujan Pambuccian. Şi după aceea, domnul Mircea Duşa, încheiaţi dumneavoastră seria de luări de cuvânt.

Domnul Mircea-Nicu Toader:

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi colegi,

Sigur că dezbaterea pe acea declaraţie văd că şi pe dumneavoastră vă grăbeşte timpul. Vreau să vă spun că nu suntem indiferenţi şi v-aş propune ca acea declaraţie s-o propuneţi Birourilor permanente reunite să treacă în comisiile de politică externă, iar dacă dumneavoastră vă asumaţi singur o astfel de declaraţie cred că nu are nici o legătură cu adevăratul parlamentarism.

Deci, şi eu susţin în continuare că există o lipsă de cvorum şi vă rog, doamna preşedinte, să încheiaţi lucrările acestei şedinţe comune.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc mult.

Domnul Varujan Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Vă mulţumesc.

Doamna preşedinte,

Domnule preşedinte al Senatului,

Stimaţi colegi,

Constat două lucruri: în primul rând constat că grupul nostru parlamentar este prezent în sală.

Şi, în al doilea rând, constat că o chestiune pe care noi am cerut-o în dezbaterea care a fost înainte de votul pe moţiune, şi anume ca un asemenea document să fie discutat, dar să fie discutat după ce este scris de oameni care au meseria asta, acum devine un document asumat de o parte a Parlamentului, adică pierdem exact ceea ce nu trebuia să pierdem. (Rumoare.)

Eu vă propun ca un asemenea document să existe. Noi îl vom vota, ca Parlament al României vă propun să-l votăm. Nu cred că o asemenea chestiune trebuie să facă obiectul luptelor preelectorale, electorale, cum vreţi dumneavoastră, este o chestiune mult prea importantă ca ea să fie asumată doar de o parte a Parlamentului.

Consider că trebuie, raţional, cu măsură, să ştim să luăm poziţie faţă de aceste declaraţii care au fost şi să reuşim să readucem relaţiile dintre cele două state - dintre România şi Ungaria - acolo unde ele erau cu ani în urmă, ca un model, în mic, al modelului franco-german pe care l-am invocat.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Mircea Duşa.

Domnul Mircea Duşa:

Domnilor preşedinţi,

Am verificat puţin cifrele, şi cifrele nu "minţesc".

După prezenţa făcută la apel, la vot, au fost prezenţi 389 de colegi deputaţi şi senatori.

Pentru modificarea ordinii de zi au votat 212 deputaţi şi senatori.

Deci, solicitarea făcută de domnul Haşotti este pe ordinea de zi.

Dumneavoastră fugiţi de răspundere, nu sunteţi consecvenţi. De la acea tribună aţi afirmat că se va dezbate această declaraţie politică a Parlamentului după votul care se va da pe moţiune.

Iată că aţi plecat din sală, aţi fugit, aţi fugit de răspunderea de a adopta o declaraţie a Parlamentului României faţă de declaraţiile pe care le dau unii lideri maghiari.

Nu mă mir că aţi fugit şi de votul la moţiunea de cenzură. Ăsta este stilul dumneavoastră de a vă preocupa de problemele statului şi cred că populaţia vă va sancţiona în consecinţă. (Aplauze din partea Grupurilor parlamentare ale PSD.)

Doamna Roberta Alma Anastase:

Domnule Nicolăescu, aveţi cuvântul.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Doamna deputat Roberta Anastase,

Domnule preşedinte Geoană,

Stimaţi colegi,

În urma votului exprimat pentru moţiunea de cenzură, aţi constatat că această lege care se referă la Codul muncii a fost adoptată.

Este clar că nu putem fi de acord cu o asemenea lege, drept pentru care Grupurile parlamentare PNL şi PSD - Uniunea Social-Liberală - au hotărât ca mâine să depună contestaţie la Curtea Constituţională, pentru a se putea verifica faptul că această lege are multe prevederi neconstituţionale. Primul anunţ.

Al doilea: pentru că se constată că în această seară există lipsă de voinţă în dezbaterea şi adoptarea declaraţiei privind demnitatea statului român, Grupurile parlamentare PNL şi PSD din Camera Deputaţilor, sub titulatura Uniunea Social-Liberală, vor solicita Biroului permanent de luni al Camerei Deputaţilor introducerea pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaţilor, de luni, a unei asemenea declaraţii.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Cu aceasta, am încheiat această seară lungă.

Vă doresc odihnă plăcută!

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 23,18.