Parliamentary debates

Domnul Dan Tanasă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De Ziua Internaţională a Femeii, mă adresez plenului Camerei Deputaţilor pentru a omagia femeia, prin această sărbătoare a frumuseţii, a dragostei şi a credinţei!

Încep acest mesaj cu tradiţionalul la mulţi ani şi urări de bine tuturor româncelor, asigurându-le, în acelaşi timp, de tot suportul meu pentru a rezolva împreună problemele pe care femeia din România le întâmpină! Şi ştim cu toţii că acestea nu sunt puţine.

În anul 1865, Codul civil stipula incapacitatea femeilor românce din punct de vedere politic, social şi economic. De atunci au început revendicările româncelor. Le enumer aici, pentru că multe dintre ele încă sunt de actualitate şi este bine să le conştientizăm cu toţii: plata egală pentru muncă egală, măsuri de combatere a mortalităţii infantile în mediile sărace, acces la toate formele de pregătire şi la toate tipurile şi treptele ierarhice ale carierei, aplanarea conflictului carieră-maternitate.

Importante sunt şi egalitatea între soţi prin lege şi educaţie, controlul asupra propriei averi, eliminarea dublului standard moral, reformarea căsătoriei legale prin desfiinţarea autorităţii maritale.

Din punct de vedere social şi politic, româncele cereau drepturi civile şi politice egale, participarea femeilor la demnităţile şi funcţiile publice în toate instituţiile, alături şi la fel ca bărbaţii, dar şi pregătirea politică a femeilor pentru exercitarea drepturilor lor.

În ultima sută de ani, femeile au încercat să desfiinţeze convenţionalul, regăsindu-se în anuare istorice, de literatură, artă, filosofie, medicină şi diplomaţie, femei care şi-au revendicat cu tenacitate o poziţie importantă, ocupată, până nu de mult, doar de bărbaţi.

După mai mult de un secol de revendicări sociale, iată cum arată realitatea românească în privinţa egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

60% dintre absolvenţii universităţilor din România sunt femei, dar acest procent nu se mai regăseşte în ocuparea poziţiilor de conducere şi decizie.

40% dintre membrii Parlamentului European sunt femei, reprezentantele României ocupând doar 22%.

Dacă vorbim despre Parlamentul României, doar 17,6% sunt femei şi doar o femeie ocupă poziţia de ministru, dintre cei 21 de membri ai Guvernului.

În domeniul privat, doar 14% dintre poziţiile de conducere ale companiilor sunt ocupate de femei.

Este de datoria noastră să tragem un semnal de alarmă în Parlamentul României, dar şi în întreaga societate românească, asupra faptului că noi ocupăm un ruşinos loc doi european în statisticile privind traficul de carne vie şi al sclaviei, ale violenţei împotriva femeilor şi copiilor. La nivel european ne situăm pe primul loc în ceea ce priveşte numărul mamelor minore - avem peste 10.000!

Statisticile anuale nu s-au modificat - la fiecare 30 de secunde o româncă este bătută de partener; la fiecare 5 zile, una este ucisă. Cu toate că legislaţia privind Ordinul de protecţie provizoriu este în vigoare, sistemele de supraveghere electronică prevăzute în lege nu au fost reglementate şi bugetate nici anul acesta, agresorii având posibilitatea să atace din nou. Sunt nenumărate cazurile mediatizate de femei omorâte de actualii sau foştii parteneri, chiar dacă aveau deja ordin de protecţie emis împotriva acestora. Dincolo de statistici, fiecare caz rămâne o poveste tristă, cu adânci implicaţii sociale!

Cu toate că România este semnatara unor convenţii şi tratate internaţionale care pun accent pe educaţie, ca mijloc de combatere a discriminărilor şi prevenire a violenţei asupra femeilor, generaţiile viitoare încă nu sunt educate în spiritul respectării egalităţii de şanse în societatea românească.

În aceste vremuri de continuă schimbare, trebuie să ne inspirăm din istoria naţională, să fim mândri de faptele de vitejie ale Ecaterinei Teodoroiu, ale Elisabetei Rizea şi, nu în ultimul rând, ale Reginei Maria, care, îmbrăcând uniforma de infirmieră, a organizat serviciul de Cruce Roşie, a coordonat serviciile de ambulanţă care trebuiau să preia răniţii de pe front. "O, Doamne, de-aş fi bărbat, cu drepturile unui bărbat şi cu spiritul de bărbat pe care îl am în trupul meu de femeie! I-aş înflăcăra, i-aş îndemna la o rezistenţă disperată, glorioasă, orice-ar fi!", au consemnat istoricii, post factum, cât de mult s-a luptat Regina Maria în anii războiului pentru cauza României.

Revenind în prezent, simplul fapt că în Guvernul României avem o singură femeie numită în calitate de ministru, iar în Parlament ponderea femeilor alese în funcţii este mult sub standardul european, se impune reanalizarea cu celeritate a rolului femeii la nivel decizional, politic şi administrativ în toată societatea românească.

Chiar dacă aşa arată prezentul, eu rămân optimist în ideea că femeile se vor mobiliza pentru promovarea intereselor lor pe agenda politică şi obţinerea egalităţii în reprezentarea politică.

Dumnezeu să binecuvânteze femeia! (Aplauze.)

Domnul Laurenţiu-Dan Leoreanu:

Şi pe noi, deopotrivă!

Da.

Vă mulţumesc.

Intrăm în ordinea de zi.