Parliamentary debates

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Vasile Cîtea - două interpelări.

Domnul Ionuţ Moşteanu - 4 interpelări depuse în scris.

Domnul Marius Paşcan - o interpelare.

Vă rog.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Bună seara, stimaţi colegi!

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Interpelarea mea se adresează Ministerului de Externe, personal domnului ministru Teodor Meleşcanu, şi este legată de recenta vizită în România a ministrului afacerilor externe al Ungariei, Péter Szijjártó.

Mai precis, în urma acestei vizite s-a comunicat oficial, public, că s-a semnat un memorandum care prevede, printre altele, ca tot gazul românesc exploatat din Marea Neagră să fie livrat Ungariei.

Domnule ministru,

Vă adresez câteva întrebări legitime.

Ce este cu acel memorandum?

Cine l-a avizat?

A trecut prin Guvern?

Când a trecut prin Guvern?

Are o viză şi de la preşedintele României, care, până una alta, are atribuţii în domeniul politicii externe, atribuţii constituţionale?

Mă întreb şi de ce acest subiect nu s-a aflat pe ordinea de zi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, cu atât mai mult cu cât declaraţiile unor oficiali ai Budapestei, la adresa României, nu au fost tocmai protocolare în ultima perioadă, iar incidentul privind acoperirea simbolurilor oficiale ale satului român cu însemnul aşa-zisului Ţinut secuiesc, de la Ambasada României din Budapesta, nu au fost nici până azi pe deplin lămurite.

De ce nu a reacţionat atunci, la fel de prompt şi diplomatic, cu aceeaşi cinste, ministrul afacerilor externe al Ungariei?

Economic vorbind, ce câştigă România din vânzarea către Ungaria a acestei resurse energetice strategice, securizând astfel, de fapt, statul vecin? Oare nu are nevoie şi România de acel gaz, ţinând cont că rezervele naţionale de ţiţei şi gaze naturale au scăzut îngrijorător în ultimii ani, potrivit estimărilor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, care se regăsesc în Strategia Energetică pentru anii 2011-2035. Un studiu realizat în acest sens arată că rezervele de gaze naturale ale României mai ajung pentru o perioadă de 9,3 ani, iar cele de petrol pentru 19 ani, în timp ce rezervele de cărbune ajung pentru 9 ani, în actualele condiţii de producţie.

Oare instituţiile de la vârful statului român nu sunt preocupate de viitorul energetic al României, în primul rând, şi de ceea ce vom lăsa generaţiilor viitoare?

Vă întreb, în plus, ce beneficii revin ţării noastre prin asumarea respectivului memorandum şi de ce această grabă în semnarea sa?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.

Solicit răspuns în scris.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.