Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of March 23, 2004
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.37/2004
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of March 23, 2004 |
Sittings of the Chamber of Deputies of March 23, 2004
 |
6. | Continuarea dezbaterilor asupra Legii Codului Penal. | |||
see bill no. 358/2003 |
|||||
| ................................................ | |
|
|
Trecem, stimaţi colegi, la art. 101 din Codul Penal. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr. 147. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul Secţiunii 5. Votat textul iniţial. Art. 102, urmăriţi amendamentul nr. 149. Admis amendamentul nr. 149, modificat şi renumerotat art. 102. Titlul Secţiunii 6. Votat în unanimitate. Art. 103, urmăriţi amendamentul nr. 151. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art. 104, urmăriţi amendamentul nr. 152. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul Secţiunii 7. Votată formula iniţială. Art. 105, urmăriţi amendamentul nr. 154: "Durata executării". Votat amendamentul, modificat textul. Art. 105, urmăriţi pct. 155, comisia propune menţinerea textului în forma iniţială. Dumneavoastră, dacă aveţi obiecţiuni? Admis textul iniţial, renumerotat. Art. 107, urmăriţi amendamentul nr. 156. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul IV - "Minoritatea". Votat în formularea iniţiatorului. Art. 108, urmăriţi amendamentul nr. 158. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Stimaţi colegi, Cei care nu sunt interesaţi de aceste texte tehnice, vă rog, lăsaţi-i cel puţin pe cei care au amendamente să urmărească desfăşurarea dezbaterilor! La art. 109? Domnule deputat Moiş, vă rog să vă raportaţi şi la amendamentul dumneavoastră. |
|
|
Domnule preşedinte, La art. 109, avem un amendament mai mult de redactare, dacă doriţi, înlocuirea sintagmei "gravitatea faptei săvârşite" cu "pericolul social al faptei săvârşite". Pentru că, până la urmă, ceea ce se ia în considerare la răspunderea oricărei persoane care săvârşeşte o faptă penală şi atunci când i se aplică o pedeapsă, unul dintre criteriile de individualizare a pedepsei este "pericolul social" al faptei săvârşite, şi nu "gravitatea" faptei. |
|
|
Domnule coleg, Dacă aţi vorbi numai cu inginerii, atunci aş crede că e vorba de un amendament de redactare, dar dumneavoastră vă adresaţi şi juriştilor şi ştiţi bine că acesta e un amendament de fond. Deci, vă întreb dacă aţi avut un amendament de fond. |
|
|
De acord, domnule preşedinte. "Pericolul social al faptei săvârşite" noi considerăm că este mai cuprinzător decât "gravitatea faptei", pentru că are în vedere multitudinea de factori determinanţi ai infracţiunii: circumstanţele săvârşirii infracţiunii, consecinţe, pe când "gravitatea faptei" se circumscrie strict la faptă. De aceea, vă propun înlocuirea sintagmei "gravitatea faptei" cu "pericolul social al faptei săvârşite". |
|
|
Domnule preşedinte al Comisiei juridice? |
|
|
Domnule preşedinte, Are dreptate, "pericolul social" are o arie de cuprindere mai mare şi între componentele pericolului social se înscriu şi urmările produse efectiv prin săvârşirea infracţiunii. De aceea, e mai bine să spunem "pericolul social", care cuprinde şi "gravitatea", decât "gravitatea", pentru că, rezumând la "gravitatea faptei", circumstanţiem, se pare, ceea ce nu trebuie în acest text de lege. Deci, opinez pentru "pericol social". |
|
|
Supun votului dumneavoastră textul, astfel cum e prezentat de comisie în amendamentul nr. 159. Cine este pentru? (Nu se votează.) Stimaţi colegi, nu participaţi la dezbateri? |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Dacă nu vor să voteze acest amendament... |
|
|
|
Am supus votului dumneavoastră amendamentul comisiei, amendamentul nr. 159. Cine este pentru? |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Dumneavoastră canalizaţi votul! |
|
|
|
91 de voturi pentru. Împotrivă? Este vorba de amendamentul comisiei! |
|
|
Amendamentul comisiei conţine sintagma "gravitatea faptei", preşedintele comisiei a fost de acord cu amendamentul domnului Moiş, "pericolul social al faptei", dumneavoastră aţi pus întâi la vot amendamentul comisiei, e normal ca aceasta să nu fie de acord cu ce a zis iniţial şi dacă puneţi la vot şi amendamentul domnului Moiş o să vedeţi şi poziţia comisiei. |
|
|
Stimaţi colegi, Amendamentul comisiei a fost difuzat, colegii au auzit amendamentul domnului Moiş, eu am supus votului amendamentul comisiei şi rezultatul este cel pe care vi l-am prezentat. Îmi pare foarte rău, nu am altă soluţie! Deci, nu puteţi vota şi pentru şi împotrivă. Au votat pentru amendamentul comisiei 91de persoane. Cine este împotrivă? |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Dacă nu au înţeles votul, colegii! Voci din sală: Nu am înţeles votul! |
|
|
|
15 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Amendamentul comisiei a fost votat cu 91 de voturi pentru, 15 împotrivă, nici o abţinere. Art. 110. Comisia nu a avut amendamente, dacă aveţi dumneavoastră? Nu. Votat textul iniţial, dar renumerotat. At. 111. Domnul Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Acest art. 111 pune în discuţie două principii fundamentale ale dreptului penal: principiul mitior lex, legea mai blândă şi principiul tempus legit actum. Textul, aşa cum este formulat el: "Măsura mustrării, nu se poate lua, dacă minorul a devenit major la data judecării, în acest caz, în locul măsurii educative a mustrării se dispune amenda, sub forma zilelor amendă, între 5 şi 10 zile, fiecare zi fiind socotită între 50 de mii şi 100 de mii de lei sau muncă în folosul comunităţii pe o perioadă între 25 şi 50 de ore". Se face o mare nedreptate acestui minor căruia i se aplică o prevedere legală în momentul în care săvârşeşte fapta şi o altă prevedere legală în momentul în care este judecat şi i se aplică efectiv pedeapsa. Din punctul meu de vedere, cred că facem o greşeală judecându-l pe minor după legea de la data judecării şi de la data aplicării pedepsei şi nu aplicându-i prevederile legale în momentul săvârşirii faptei. Or, din moment ce el era minor în momentul săvârşirii faptei şi în acel moment lui i se putea aplica o măsură a mustrării, dar între timp devine major, nu îi mai aplicăm mustrarea, pe considerentul că între timp a devenit major, şi îi aplicăm o pedeapsă a unui major. Este nedrept, pentru că trebuie să i se aplice legea în vigoare în momentul în care el a săvârşit infracţiunea. De aceea, din punctul meu de vedere, acest text al alin.2 al art.111 trebuie eliminat. |
|
|
Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
De data aceasta, stimate coleg Moiş, citim art.111, care arată că "Măsura mustrării constă în dojenirea minorului", şi, atenţie, dacă pe timpul derulării procesului penal acesta a devenit major, nu îl mai pot dojeni pentru că a devenit major, iar mustrarea este aplicabilă numai minorului. Dragă domnule Văsălie Moiş, cum ştim, procesul penal s-ar putea să dureze o vreme, omul a devenit major, şi nu îi pot aplica o sancţiune specifică prevăzută în mod expres pentru minor. Domnule preşedinte, Acestea sunt considerentele pentru care vă rog să menţineţi textul nostru. Vă mulţumesc. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Retrag amendamentul, domnule preşedinte. |
|
|
|
La art.111, supun votului dumneavoastră întâi amendamentul de la pct.161 al comisiei. Doamna ministru, doriţi şi dumneavoastră să inverveniţi? |
|
Doamna Cristina Tarcea (din banca rezervată Guvernului): Nu. |
|
|
|
În consecinţă, supun votului dumneavoastră art.111, amendamentul de la pct.161. Cine este pentru? 81 de voturi pentru. Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? Nu sunt. Amendamentul a fost adoptat cu 81 de voturi pentru. Art.112 - Libertatea sub supraveghere. Urmăriţi amendamentul de la pct.162. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Domnule preşedinte... |
|
|
|
Domnule Moiş, m-am uitat la dumneavoastră şi stăteaţi imobil. După ce spun că s-a adoptat veniţi încoace. Nu se poate. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Domnule preşedinte, dar am ridicat mâna la alin.2. |
|
|
|
Mă uitam la dumneavoastră pentru că mi-a spus domnul Leonăchescu că aveţi amendamente şi nu aţi schiţat nici un gest. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Este vorba de alin.2. |
|
|
|
Păi am spus art.112 în ansamblu. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Am ridicat mâna. |
|
|
|
Dacă nu putem să urmărim nici două ore o lege... Vă rog frumos să interveniţi. |
|
|
Domnule preşedinte, Este o chestiune de acurateţe a textului. Textul prevede în finalul lui "sau a săvârşit din nou o infracţiune". Amendamentul vizează o precizare a textului: "dacă a săvârşit o nouă infracţiune". Ceea ce este important în acest context este săvârşirea unei noi infracţiuni, nu că a săvârşit din nou o infracţiune. Operăm cu aceeaşi categorie: cu infracţiunea. Este vorba de infracţiunea veche vizavi de infracţiunea nouă. Deci, trebuie să fim consecvenţi cu noi înşine în redactarea textului. Este vorba, deci, de săvârşirea unei noi infracţiuni, nu să săvârşească din nou o infracţiune. Pentru aceste raţiuni, amendamentul este foarte simplu. |
|
|
Doamna ministru, sunteţi de acord cu comisia? Comisiei i se pare că este mai corect cum spune domnul Moiş - "o nouă infracţiune". |
|
Doamna Cristina Tarcea (din banca rezervată Guvernului): Da. |
|
|
|
Bun. Stimaţi colegi, Supun votului amendamentul comisiei la art.112, potrivit propunerii de modificare a domnului Moiş - nu "sau a săvârşit din nou o infracţiune", ci "sau a săvârşit o nouă infracţiune". Cine este pentru? Vă mulţumesc. Dacă sunt voturi împotrivă. Abţineri? Unanimitatea celor prezenţi. Deci, singura modificare la amendamentul comisiei a fost aceasta propusă de domnul Moiş. Art.113. Urmăriţi amendamentul de la pct.163. Admis amendamentul şi se modifică corespunzător textul. Art.114. Urmăriţi amendamentul de la pct.164. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.115. Urmăriţi amendamentul de la pct.165. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.116. Urmăriţi amendamentul de la pct.166. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.117. Urmăriţi amendamentul de la pct.167. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.118. Urmăriţi amendamentul de la pct.168. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.119. Urmăriţi amendamentul de la pct.169. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează acest text. Art.120. Urmăriţi amendamentul de la pct.170. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.121. Comisia nu are obiecţiuni. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Domnule preşedinte... |
|
|
|
La care din ele, domnule Moiş? La art.121? |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Da. |
|
|
|
Vă rog. Aveţi un amendament sau este de reformulare? |
|
|
Este vorba de amendamentul de la pct.20, domnule preşedinte. |
|
|
Da. Vă rog să îl dezvoltaţi. |
|
|
Vă rog să observaţi că în forma care ni se propune art.121, are o formulă mai puţin uzitată - "O acţiune negativă instanţa poate să nu aplice." V-aş propune ca această formulă să fie înlocuită cu "...renunţarea la aplicarea unei pedepse poate să nu aplice", pentru că nu sună absolut deloc bine nici măcar româneşte, darămite din punct de vedere al rigorii juridice. Şi, atunci, v-aş propune art.121 în formula următoare: "În cazul infracţiunilor sancţionate cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii stricte de cel mult doi ani, instanţa poate să renunţe la aplicarea unei pedepse minorului, dacă acesta nu are antecedente penale, a acoperit prejudiciul cauzat, a dat dovezi temeinice că se poate îndrepta chiar fără aplicarea unei pedepse." Este chestiune de redactare, domnule preşedinte. |
|
|
Doamna ministru. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Dacă îmi permiteţi, este una dintre instituţiile noi introduse la care am făcut referire, iar ideea acestui text, prin corelare şi cu dispoziţiile art.103 din proiect, este nu aceea de a se renunţa la pedeapsă, ci aceea că instanţa nu aplică o pedeapsă. Deci, există posibilitatea între a-i aplica, dar renunţă. Pur şi simplu, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, instanţa nu aplică o pedeapsă. |
|
|
Domnul preşedinte Neagu. |
|
|
Susţinem acest punct de vedere al ministerului, pentru că, dacă vorbesc de "renunţă", înseamnă că are potestes agendi, dreptul să o facă, or, aici nu aplică, domnule Moiş. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Atunci, să găsim o formulare, domnule preşedinte. |
|
|
|
Păi nu. Una este când spun "renunţ", ceea ce înseamnă că avem dreptul să aplicăm, or, în formularea comisiei, spunem "nu aplică". De aceea, mi se pare mai corectă formularea noastră, a comisiei. Deci, susţin punctul de vedere al ministerului. |
|
|
Domnul deputat Moiş doreşte să renunţe la amendament. |
|
|
Îmi pare rău, domnule preşedinte. Dacă nu ar exista verbul "poate", aş accepta toate explicaţiile; dar, din moment ce avem "poate", înseamnă că este o condiţie potestativă - instanţa poate să renunţe, poate să aplice. Trebuie oricum reformulat textul pentru că, dacă se doreşte să nu se aplice o pedeapsă, atunci trebuie scos verbul "a putea" şi, atunci, să spunem clar "nu aplică". |
|
|
Stimate coleg, instanţa poate să aplice sau poate să nu aplice, dar să renunţe la ceva este o atitudine subiectivă care nu este specifică unei instanţe de judecată. |
|
|
Da, dar "a putea" înseamnă că alege instanţa. |
|
|
Să renunţe la aplicarea legii? |
|
|
Nu. Dar nici să rămână formula aceasta - "poate". |
|
|
Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiş. Cine este pentru? 11 voturi pentru. Împotrivă? Marea majoritate împotrivă. În consecinţă, supun votului dumneavoastră art.121 în formularea iniţiatorului. Cine este pentru? 52 de voturi pentru. Împotrivă? Nu sunt. Abţineri? 2 abţineri. Textul iniţiatorului a fost adoptat cu 52 de voturi pentru, nici un vot contra, 2 abţineri. Art.122. Urmăriţi amendamentul de la pct.172. Domnul Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, vă cer scuze, nu este vorba de o ambiţie, ci de dorinţa de perfecţiune a textului. V-aş propune să înlocuim timpul trecut al verbului "a avea" cu timpul prezent al verbului, atunci când se aplică decizia. În textul care ni se propune se spune "...poate să amâne aplicarea acesteia dacă minorul nu a avut antecedente penale...", iar eu vă propun formula prezentului: "...dacă minorul nu are antecedente penale...", pentru că circumstanţele lui personale se apreciază în momentul în care se ia decizia - dacă are sau nu are, nu "dacă nu a avut", când ar trebui să ne raportăm la un eveniment trecut. Or, decizia se ia în prezent şi, atunci, v-aş sugera ca, în loc de timpul trecut, să fie timpul prezent - "...nu are antecedente penale..." |
|
|
Comisia este de acord. Doamna ministru, sunteţi şi dumneavoastră de acord? În mod corect, trebuie să ne raportăm întotdeauna la timpul prezent. Supun votului dumneavoastră reformularea amendamentului comisiei cu această unică intervenţie: "nu are" în loc de "nu a avut". Cine este pentru? Vă mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate. Deci, s-a adoptat amendamentul cu această reformulare. Amendamentul este de la pag.100 până la pag.102. Titlul V. Adoptat în forma iniţiatorului. Capitolul I. Titlul. Votat în forma iniţiatorului. Art.123. Urmăriţi amendamentul de la pct.175. Admis amendamentul şi se modifică textul. La art.124 nu este nici un amendament. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţii. Votat textul iniţial în unanimitate. Titlul capitolului II. Votat textul iniţiatorului. La art.125 comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat textul iniţial. Art.126. Urmăriţi amendamentul de la pct.179. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. La art.127 comisia nu a avut amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Domnul Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, Este vorba tot de un amendament de redactare la pct.22 din "Amendamente respinse". La finalul articolului, în loc de "Se poate lua măsura interzicerii de a ocupa acea funcţie sau de a exercita acea profesie, meserie ori ocupaţie.", vă propunem formula "Se poate lua măsura interzicerii ocupării acelei funcţii sau exercitării acelei profesii, meserii ori ocupaţii." Este o chestiune strict de redactare, dar totuşi textul în varianta pe care v-o propunem sună româneşte. |
|
|
Doamna ministru. |
|
Doamna Cristina Tarcea (din banca rezervată Guvernului): Mie mi se pare că sună mai româneşte textul Guvernului, dar dacă pentru alţii sună mai româneşte altfel... Nu este o chestiune de fond. |
|
|
|
Vă rog să apreciaţi respectul cu care domnul Moiş urmăreşte votul dumneavoastră şi speranţa. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Moiş. Cine este pentru? Vă mulţumesc. Dacă sunt voturi împotrivă. Un vot împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Deci, s-a adoptat pentru art.127 alin.1 textul în formularea propusă de domnul Văsălie Moiş la amendamentul de la pct.22. Celelalte texte rămân nemodificate. Deci, nemaifiind obiecţii, s-a votat în unanimitate textul iniţiatorului. Art.128. Urmăriţi amendamentul de la pct.181. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.129, pag.106. Comisia nu are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat textul iniţiatorului. Art.130. Aveţi intervenţii? |
|
Domnul Văsălie Moiş (din bancă): Am eu. |
|
|
|
Aveţi o normă de admisibilitate de 2%, pe care aţi consumat-o deja, domnule Moiş. Vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, Reiterez intenţia cu care am făcut aceste amendamente: până la urmă, Codul Penal va fi adoptat de Parlament, nu de către unul sau altul, şi este în beneficiul nostru, al tuturor, dacă "periem" puţin textul. La art.130, vă propun o reformulare a textului, pentru acurateţe. Alin.1 spune: "Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării." Formula pe care v-o propun este: "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României poate fi expulzat din ţară." Pentru că aici se discută măsura expulzării, nu interzicerea rămânerii pe teritoriul ţării. Măsura clară este expulzarea, şi trebuie să o spunem direct. La alin.2 ni se propune: "În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa privativă de libertate, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei." Formula "periată" este: "În cazul în care cetăţeanul străin a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, măsura expulzării va fi dusă la îndeplinire după executarea pedepsei." La alin.3 se spune: "Încetarea expulzării se pronunţă de instanţă." Aici, noi vrem să facem o precizare: "Revocarea măsurii expulzării se hotărăşte de instanţă", şi nu "încetarea expulzării", pentru că măsura se ia de către instanţă care dispune expulzarea, or, încetarea expulzării nu este altceva decât revocarea măsurii dispuse de către instanţă. Expulzarea fiind o măsură, ea poate fi revocată de către instanţă, şi nici într-un caz nu se poate opera cu noţiunea de "încetare a expulzării". Nu este vorba de o modificare pe fond, ci este vorba de o reformulare a textului. Nu este absolut nici o modificare a normei de fond. |
|
|
Doamna ministru Tarcea. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Amendamentul ar cuprinde un aspect de fond şi două aspecte de formulare. În ceea ce priveşte aspectul de fond, noi nu suntem de acord cu amendamentul pentru că nu numai cetăţeanul străin care a comis o infracţiune pe teritoriul României poate fi expulzat din ţară, ci şi cetăţeanul străin care a comis o infracţiune pe teritoriul altui stat şi se află în România poate fi expulzat din ţară. Cu privire la amendamentele de formă, apreciem că pentru alin.2 este mai oportună, mai corectă formularea din textul propus de Guvern. Iar referitor la textul "Încetarea expulzării se pronunţă de instanţă pentru măsurile de siguranţă.", legislaţia penală lucrează şi cu încetarea măsurii şi cu revocarea măsurii, deci nu ar fi o inadvertenţă de termeni. Deci, insistăm pentru termenul nostru, pentru formula propusă de Guvern. |
|
|
Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
În opinia mea, obiecţia doamnei ministru este întemeiată în parte. Atunci când a spus că este vorba de oricare infracţiune - nu numai de cea comisă pe teritoriul României, are dreptate. Dar, în continuare, amendamentul domnului Moiş este corect. Noi tratăm aici instituţia expulzării. În cazul acesta, eu i-aş propune domnului Moiş să fie de acord cu o reformulare - "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune poate fi expulzat din ţară.", după care continuă tot ceea ce a spus domnul Moiş - revocarea măsurii expulzării, şi nu a interzicerii rămânerii pe teritoriul României. Despre asta este vorba. De aceea, eu vă propun să fiţi de acord cu amendamentul domnului Moiş, dar cu modificarea propusă de mine. |
|
|
Ca să ştie colegii noştri ce votează, luaţi formulările pe alineate şi spuneţi la fiecare caz în parte ce propuneţi. |
|
|
Se spune aşa: "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune poate fi expulzat din ţară." |
|
|
Fără "...de pe teritoriul României."? |
|
|
Păi dacă este vorba de ţara noastră! Este Codul Penal al României! |
|
|
Da, dar era vorba de amendamentul dumneavoastră pe care l-aţi sărit. |
|
|
Păi am spus: "...care a comis o infracţiune poate fi expulzat din ţară." pentru că el poate comite o infracţiune şi în altă parte şi se află la noi în România. Se cere expulzarea lui şi instanţa hotărăşte - da sau ba. Aceasta este ideea. Domnul Moiş redusese formularea numai la infracţiunile comise pe teritoriul României, ceea ce era incorect, şi a fost de acord. Deci, acest lucru vă rugăm să supuneţi votului, domnule preşedinte. Şi cred că este de acord şi ministerul. Numai preşedintele nu este. Bun. Atunci, să spunem: "...poate fi expulzat de pe teritoriul României." Domnule preşedinte, aveţi dreptate să spunem "...de pe teritoriul României", pentru că noi, atunci când am definit teritoriul României, am avut în vedere şi navele, şi aeronavele, şi ambasadele, şi staţiile de foraj plutitoare. Deci, corect este astfel: "Cetăţeanul străin care a comis o infracţiune poate fi expulzat de pe teritoriul României." |
|
|
Bun. S-a înţeles. Ministerul şi preşedintele comisiei spun să votăm textul iniţiatorului la alin.1 - "Cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării." Supun întâi votului amendamentul domnului Moiş, pentru că nu a fost amendament al comisiei. Cine este pentru amendamentul domnului Moiş? |
|
|
Cu reformularea pe care am făcut-o. |
|
|
11 voturi pentru. Împotrivă? 43 de voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Deci, amendamentul domnului Moiş a fost respins. Supun votului dumneavoastră textul Guvernului de la alin.1. Cine este pentru? 43 de voturi pentru. Împotrivă? 4 voturi împotrivă. Abţineri? Nu sunt. S-a adoptat textul Guvernului. La alin.2, dacă sunt obiecţiuni la textul Guvernului. Nu sunt. Votat în unanimitate. Alin.3 şi 4. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate textele iniţiatorului. Art.131. Comisia nu a avut obiecţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Domnul Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, Avem un foarte mare amendament la art.131. Este complet la toate alineatele şi, din punctul nostru de vedere, textul poate fi "periat", dar având în vedere considerente de celeritate, renunţăm la amendamentul de la pct.131, care ar fi implicat foarte multe discuţii. |
|
|
Vă mulţumesc foarte mult. Deci art.131 a fost adoptat în unanimitate şi renumerotat în 137. Titlul cap.VI. Votat în forma iniţiatorului. Art.132. Nu sunt obiecţiuni. Votată forma iniţiatorului şi se renumerotează textul. Art.133. Nu sunt obiecţiuni. Votată forma iniţiatorului şi se renumerotează textul. Art.134. Urmăriţi amendamentul de la pct.188. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.135. Urmăriţi amendamentul de la pct.189. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.136. Urmăriţi amendamentul de la pct.190. Admis amendamentul şi se modifică şi se renumerotează textul. Art.137. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat textul iniţial şi se renumerotează. Art.138. Are un amendament domnul Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, Avem amendamentul de la pct.27 respins. Personal, nu am nimic împotriva verbului "a introduce" şi a acţiunii de introducere, dar formularea aceasta este oricum suferindă. Astfel, v-aş propune ca, în loc de "introducerea unei plângeri prealabile", să folosim sintagma "formularea unei plângeri prealabile" sau "depunerea unei plângeri prealabile", nici într-un caz "introducerea", care este o formulă nefericită. La alin.3, în loc de "plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine", să fie formularea: "plângerea prealabilă a fost formulată sau este menţinută". La alin.4, formularea "plângerea prealabilă s-a făcut" să fie înlocuită cu formularea "plângerea prealabilă s-a formulat sau se menţine numai cu privire la unul sau la unii dintre ei". Este totuşi mai corect decât "sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei", pentru că s-ar putea să fie menţinută şi cu privire la unii dintre ei, dacă sunt mai mulţi participanţi. Raţiunea este strict de ordin stilistic. Dorim să îmbunătăţim redactarea textului. Deci, nu se modifică pe fond textul. |
|
|
Şi "este menţinută" şi "se menţine" este tot la prezent. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, A intrat în patrimoniul conceptelor juridice şi a unor formulări din procedura penală "introducerea". Astfel, "se introduce" la instanţă, la organul de cercetare penală, la procuror. Ştiţi de ce, domnule Văsălie Moiş? Pentru că plângerea s-ar putea să o formulaţi şi să o ţineţi în dosar la dumneavoastră şi, dacă nu aţi introdus-o, nu produce efecte juridice. Acesta este un termen consacrat prin tradiţie încă din 1 martie 1937, într-o dimineaţă ceţoasă, când a intrat în vigoare Codul Penal. S-a menţinut expresia şi în cel din 1969 şi în noile modificări. De aceea, hai să menţinem introducerea, pentru că formularea nu e producătoare de efecte juridice şi, repet, de lege lata, numeroase texte din economia procedurii penale, şi nu numai procedurii, am această expresie, te rog să fii de acord. Mulţumesc. |
|
|
Să tragem concluzia că tot ce se naşte într-o dimineaţă ceţoasă devine luminos, de durează aşa de mult. Domnule Moiş, haideţi, este menţinută şi se menţine sau se formulează şi este formulată. |
|
|
În consideraţia profesorului meu, Neagu Ion, renunţ la amendament. |
|
|
Mulţumesc foarte mult. Apreciez faptul că nu aţi făcut-o într-un cerc restrâns, în comisie, şi aţi vrut să-i faceţi această demonstraţie de prietenie în plen. Textul de la art.138 a fost votat, în consecinţa renunţării domnului Moiş, în formula iniţiatorului. Art.139. Votat în formula iniţiatorului. Titlul 7. Votat în formula iniţiatorului. Art.140. Domnul Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, La art.140, după alin.3, vă propunem să se introducă alin.4, cu următorul cuprins: "Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat". În acest caz, parte din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător. Dacă suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea din pedeapsă rămasă negraţiată. Trebuie reglementată problema pedepselor a căror executare a fost suspendată. Vă rog să observaţi că această instituţie nu-şi găseşte reglementarea în actuala formulă a Codului penal şi rămâne un hiatus în reglementare. De aceea vă propunem completarea cu acest alineat. |
|
|
Domnul deputat Bădoiu. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Eu sunt convins că nici domnul Moiş şi mulţi dintre noi nu am fost prezenţi atunci când s-a dezbătut acest amendament, pentru că, într-adevăr, el îşi găseşte justificarea. Din textul iniţiatorului lipseşte această variantă a pedepsei cu suspendare. Ce se întâmplă: beneficiază sau nu de graţiere? Eu zic că trebuie să beneficieze, pentru că e o modalitate de individualizare a pedepsei. Dacă cel care a fost sancţionat cu pedeapsa executării beneficiază de graţiere, nu ştiu de cel care a beneficiat de nişte circumstanţe atenuante, i s-au recunoscut nişte circumstanţe atenuante şi i s-a aplicat pedeapsa cu suspendarea executării nu ar trebui să beneficieze de graţiere. De aceea mi se pare absolut corect amendamentul domnului Moiş şi îl susţin şi înţeleg că şi comisia, ca atare. |
|
Doamna Cristina Tarcea (din loja Guvernului): Şi Guvernul. |
|
|
|
Domnule Moiş, aţi reţinut unanimitatea comisiei şi a Guvernului. La art.138, deci, toate alineatele formulate de iniţiator nu au fost contestate şi se adoptă în unanimitate. Supun votului introducerea unui nou alineat. Cine este pentru? Mulţumesc. Voturi împotrivă? Unanimitate. Colegii m-au rugat să vă transmit că, pentru acest text important care s-a introdus, renunţaţi şi dumneavoastră la floricelele de la celelalte amendamente care vizează întoarcerea cuvintelor. Domnul Moiş îmi spune că a reţinut această sugestie. La art.139, dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţiatorului. Titlul 7. Votat textul iniţiatorului. Art.140. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţiatorului. Art.141. Votat textul iniţiatorului. Art.142. Urmăriţi amendamentul 197. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text. Art.143. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat textul iniţiatorului. Art.144. Votat textul iniţiatorului. Art.145. Votat textul iniţiatorului, dar, repet, renumerotat acest text. Titlul VIII. Votat textul iniţiatorului. Art.146. Urmăriţi amendamentul 202. Votat textul comisiei, renumerotat. Trecem la art.147. Dacă aveţi obiecţiuni? Comisia nu a avut amendamente. Votat textul iniţiatorului, renumerotat. Art.148. Urmăriţi amendamentul 204. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.149. Urmăriţi amendamentul 205. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.150. Urmăriţi amendamentul 206. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.151. Urmăriţi amendamentul 207. Domnul Moiş. |
|
Renunţ, la art.150 şi 151, la amendamente. |
|
|
|
Mulţumesc foarte mult. Votat amendamentul comisiei, modificat şi renumerotat textul. Art.152. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial. Titlul IX. Votat textul iniţial. Art.153, 154, 155. La? |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): La art.154. |
|
|
|
La 154, are domnul Moiş un amendament. Art.153 a fost votat în formula iniţiatorului, nefiind obiecţii. |
|
|
Domnule preşedinte, în formula propusă "este cetăţean străin", există o contradicţie de termeni. Vă rog să observaţi definiţia: "Este cetăţean străin persoana care, la data săvârşirii infracţiunii, nu dobândise cetăţenia română sau era o persoană fără cetăţenie". Atunci cum să fie cetăţean străin, dacă e persoană fără cetăţenie? De aceea definiţia categoriei pe care ar trebui s-o dăm este definiţia străinului: "Este străin persoana care, la data săvârşirii infracţiunii, nu dobândise cetăţenia română sau era o persoană fără cetăţenie, indiferent dacă avea domiciliul în România ori în străinătate". asta e formula pe care v-o propunem, pentru că, dacă vorbim de cetăţean străin, cel fără cetăţenie nu este cetăţean străin, este fără cetăţenie, este străin. |
|
|
Ce ne răspundeţi, domnule profesor Neagu? Vă rog. |
|
|
Am convenit atunci, în comisie, v-am zis, stimaţi colegi, că preluăm din Legea regimului străinilor şi că renunţăm la 154. Este eliminat. Zice: text adoptat de comisie. Se elimină. Dacă se elimină, domnule Moiş, nu am ce mai modifica. |
|
Domnul Văsălie Moiş (din sală): Vă cer scuze. |
|
|
|
Mersi. |
|
|
Domnul Bădoiu. |
|
|
Eu vreau să nu uitaţi o chestiune de esenţă. Noi suntem la capitolul "Înţelesul unor termeni sau expresii în Legea penală", doamnă ministru. Cum putem să renunţăm la definirea noţiunii de infracţiune, săvârşirea unei infracţiuni, cetăţean român ş.a.m.d. public, consecinţe. Mie mi se pare că, exact în capitolul ăsta, trebuie să menţinem definiţia cetăţeanului român şi a persoanei fără cetăţenie. Ne trimite la o lege specială? E vorba de o lege organică, deci, practic, este mama legii speciale, cum ar veni acest Cod penal, partea lui generală. De aceea eu nu sunt de acord cu eliminarea textului şi merg pe ideea că alin.1 trebuie să rămână aşa cum a fost formulat: "Este cetăţean român persoana care...", iar la alin.2 mergem pe amendamentul domnului Moiş: "Este străin persoana care, la data săvârşirii nu dobândise..." ş.a.m.d. Nu putem renunţa la aşa ceva. Mie mi se pare că e o greşeală şi vă rog să fiţi de acord, domnule profesor. Haideţi să lămurim problema aici, nu mă trimiteţi la o lege specială, care poate fi chiar lege ordinară şi se poate modifica o noţiune de la o zi la alta, ceea ce nu mi se pare corect. |
|
|
Deci doriţi să lămurim problema cetăţeniei prin Codul penal, nu prin legea specială? E un punct de vedere. Doamna ministru. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Domnule preşedinte, dacă-mi permiteţi. Legiuitorul penal, întotdeauna, a definit, în partea lui generală, anumite noţiuni doar atunci când acestea au fost, în legea penală, abordate altfel decât în legea specială. O să observaţi că noi, în proiectul transmis Camerei, am avut, într-adevăr, o definiţie, altfel decât în legea specială, dar acea definiţie pentru care am simţit nevoia să avem o dispoziţie specială în partea generală punea probleme în ceea ce priveşte aplicarea legii penale în spaţiu şi atunci am preferat, decât să dăm o altă interpretare noţiunii de cetăţean şi de străin în legea penală, am preferat să păstrăm definiţia din legea specială. Şi acesta este motivul pentru care nu a mai fost necesară o reglementară în partea generală. |
|
|
Domnul profesor Neagu. |
|
|
După teoria colegului meu de bancă, Bădoiu, de altfel prietenul meu, ar însemna ca ori de câte ori circumstanţiem subiectul activ al infracţiunii, prin vreo calitate, cum ar fi şi aceasta, ar trebui să venim în Codul penal şi să explicăm ce se înţelege prin acea circumstanţiere, ceea ce nu e cazul pentru că, în Codul penal, cum arăta, pe bună dreptate, şi reprezentanta Ministerului Justiţiei, vin rareori şi explică anumiţi termeni, pe de o parte. Pe de altă parte, atâta vreme cât am, în legea specială, noţiunea de "străin", nu mai vin cu o nouă reglementare în penal şi mă voi afla în faţa a două reglementări paralele, pentru că abia atunci risc să dau naştere, pe planul practicii judiciare, la interpretări diferite şi soluţii diferite. Mai am încă câteva argumente, pe care înţeleg să nu le expun pentru că sunt suficiente acestea. De aceea, domnule preşedinte, am eliminat, în comisie fireşte, textul din art.154. Vă mulţumesc. |
|
|
Pentru că au fost obiecţiuni, supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei, amendamentul 211, cu privire la eliminarea art.154. Cine este pentru? Mulţumesc. Dacă sunt voturi împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? Marea majoritate a votat amendamentul comisiei, se elimină art.154. La art.155, comisia nu are amendamente. Votat în formularea iniţiatorului. La art.156, urmăriţi amendamentul 213. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. La art.157, urmăriţi amendamentul 214. Admis amendamentul, modificat textul. Art.158. Comisia nu are amendamente. Votat textul iniţia, nici dumneavoastră neavând obiecţii. Art.159. Urmăriţi amendamentul 216. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.160. Urmăriţi amendamentul 217. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.161. Comisia nu are amendamente. Admis textul iniţial. Art.162. Urmăriţi amendamentul 219. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.163. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial. Art.164. Urmăriţi amendamentul 221. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.165, 166, 167. Nu sunt obiecţiuni. Votate în formularea iniţiatorului. Partea specială, titlul I, capitolul I. Dacă aveţi obiecţiuni la titlu, la formulări? Votate în formularea iniţiatorului. Art.168. Urmăriţi amendamentul 228. Admis amendamentul, modificat textul, renumerotat. Art.169. Urmăriţi amendamentul 229. Admis amendamentul, modificat textul. Da, domnule Bădoiu. Era 229, la "Tratamente neomenoase". Vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, la art.229, am un amendament respins. De fapt, e o reformulare de fond. Iniţiatorul sau comisia propune: "Condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către o instanţă constituită în mod legal şi care să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege". Or, în opinia mea, e vorba de nişte chestiuni alternative. Deci răspunde în situaţia când condamnarea sau execuţia fără o judecată prealabilă efectuată de către o instanţă constituită în mod legal ar fi o teză sau care, acea instanţă a judecat, că poate fi constituită şi legal, a judecată fără respectarea garanţiilor judiciare. (Domnul preşedinte Ion Neagu şi doamna ministru Cristina Tarcea la prezidiu discută cu domnul preşedinte Valer Dorneanu) Dacă orice instanţă..., am auzit tot ce spune doamna ministru. Orice instanţă care nu respectă garanţiile judiciare nu trebuie să răspundă pentru abuzul ăsta? Cum vine asta? Tocmai asta vrem să sancţionăm, instanţa care judecă şi aplică o sancţiune, fără să respecte garanţiile judiciare fundamentale: adică dreptul la apărare, la un proces echitabil... Deci, cu alte cuvinte, vreţi să legalizaţi abuzul. Mie mi se pare că e o greşeală. |
|
|
Doamna ministru, care s-a consultat şi cu preşedintele comisiei. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Ideea este că acea instanţă trebuie să fie constituită în mod legal şi să fi judecat cu respectarea garanţiilor judiciare fundamentale prevăzute de lege, pentru că, dacă nu ar fi fost aşa, orice instanţă care a fost constituită în mod legal, dar a aplicat în mod necorespunzător norma de procedură, poate fi sancţionată sub forma acestei infracţiuni. Prin urmare, condiţiile sunt cumulative şi nu alternative. |
|
|
Supun amendamentul comisiei cu textul de la lit.e), în formularea comisiei, susţinută şi de iniţiator. Cine este pentru? Dacă sunt voturi împotrivă? 1 vot împotrivă. Abţineri? Nu sunt. Cu 1 vot împotrivă, textul art.169 a fost adoptat, potrivit amendamentului 229 şi renumerotat. Art.170. Urmăriţi amendamentul 230. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.171. Urmăriţi amendamentul 231. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.172. Urmăriţi amendamentul 232. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.173. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial. Titlul capitolului II. Votat textul iniţial. Art.174. Votat textul iniţial. Art.175. Urmăriţi amendamentul 236. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.176. Votat textul iniţial. Art.177. Urmăriţi amendamentul 238. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.178. Urmăriţi amendamentul 239, care vizează modificarea alin.2. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.179. Urmăriţi amendamentul 240. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.180. Urmăriţi amendamentul 241. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul capitolului III. Votat textul iniţiatorului. Art.181. Urmăriţi amendamentul 243. Adoptat amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.182. Urmăriţi amendamentul 244. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat acest text. La art.183, dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial. La art.184, urmăriţi amendamentul 246. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.185. Urmăriţi amendamentul 247. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.186. Urmăriţi amendamentul 248. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.187. Urmăriţi amendamentul 249. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.188. Urmăriţi amendamentul 250. Admis amendamentul şi renumerotat textul. Capitolul IV. Admis textul în formularea iniţiatorului. Art.189. Urmăriţi amendamentul 252. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.190. Urmăriţi amendamentul 253. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.191. Urmăriţi amendamentul 254. Admis amendamentul. Art.192. Urmăriţi amendamentul 255. Admis amendamentul. Art.193. Comisia nu are obiecţiuni, nici dumneavoastră. Votat textul iniţial. Capitolul V, titlul. Votat textul iniţial. Art.194. Amendamentul 258. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.195. Urmăriţi amendamentul 259. Admis amendamentul, modificat textul. Art.196. Urmăriţi amendamentul 260. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul capitolului 6. Votat textul iniţial. Art.197 şi 198. Votate, în ambele cazuri, textele iniţiale. Art.199. Urmăriţi amendamentul 264. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.200. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 265, care vizează modificarea alin.2? Admis amendamentul, modificat textul şi renumerotat. Art.201, amendamentul 266. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.202, amendamentul 267. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Prin amendamentul 268, comisia propune un articol nou, îl găsiţi la pag.150. Admis amendamentul, se introduce noul text. Art.203, vechi. Urmăriţi amendamentul 269. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.204. Urmăriţi amendamentul 270. Domnule Bădoiu, vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, Textul iniţial sună cam aşa: "Încălcarea dreptului la viaţă privată a unei persoane, prin folosirea unor mijloace de interceptare de la distanţă, de date, informaţii, imagini" etc., mi se pare că nu acoperă toate situaţiile, pentru că nu numai prin folosirea unor mijloace de interceptare de la distanţă pot să pătrundă în intimitatea vieţii tale, ci şi prin plasarea unui microfon chiar în receptorul telefonului de la care vorbeşti sau în vaza cu flori la masa unde serveşti micul dejun. Şi nu e vorba numai de viaţa privată a persoanei ca atare. Eu înţeleg că aici ar trebui să adăugăm "şi a familiei persoanei respective", pentru că nu putem disocia viaţa intimă a unei persoane de viaţa familiei sale. De fapt, ideea este de a protegui un drept fundamental la viaţa personală, intimă a fiecăruia dintre noi şi a familiei noastre. De aceea, eu propun completarea textului, după cum urmează: "Încălcarea dreptului la viaţă privată al unei persoane sau al familiei sale, prin culegerea", pentru că am zis - domnule, eu pot să uzitez de datele pe care le furnizează un informator. Cu alte cuvinte, noi legalizăm ceva care aduce atingere unui drept fundamental. Deci, "prin culegerea ori prin interceptarea de date, informaţii, imagini sau sunete" etc. şi numai aşa textul este acoperitor pentru toate situaţiile. Şi îi rog pe colegi să reflecteze şi să fie de acord cu punctul meu de vedere. |
|
|
Doamna ministru. De fapt, diferenţa între textul din amendamentul comisiei este doar introducerea membrilor familiei. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Deci se doreşte introducerea "sau al familiei sale" şi introducerea sintagmei "prin culegerea". Acum, eu o să vă rog să observaţi faptul că denumirea marginală este aceea de încălcare a dreptului la viaţa privată. Or, viaţa privată priveşte elemente strâns legate de persoana ta. De altfel, literatura de specialitate şi consacră dreptul la viaţă privată, dreptul la viaţă de familie, dar ceea ce norma penală ocroteşte aici este dreptul la viaţă privată, la propria intimitate. Deci nu putem fi de acord cu extinderea şi la membrii familiei. În ceea ce priveşte culegerea, o să vă rog, de asemenea, să observaţi faptul că ceea ce se incriminează este acţiunea directă, prin nici un fel de interpunere între tine şi cel care îţi încalcă dreptul tău la viaţă privată. O culegere deja presupune o acţiune mai elaborată şi mai îndepărtată de ceea ce înseamnă viaţă privată. Prin urmare, insistăm pentru menţinerea textului aşa cum a fost adoptat de comisie. |
|
Domnule preşedinte, iertaţi-mă, îmi daţi cuvântul? |
|
|
|
Vă rog. |
|
|
Se susţine că nu s-a dorit decât proteguirea dreptului la viaţa privată a persoanei ca atare. Mi se pare că iniţiatorul merge până la jumătatea drumului, pentru că, dacă pe mine mă pozează sau mă interceptează lângă soţia mea, nu ştiu cum nu ar face parte din viaţa mea privată şi nevastă-mea, nu am înţeles, adică familia mea. De aceea zic: modificăm, eventual, şi textul marginal: "Încălcarea dreptului la viaţă privată şi al persoanei şi familiei sale". Şi, atunci, am eliminat orice fel de obiecţie. Mai departe, vă rog să observaţi că modificarea adusă de comisie vorbeşte doar de mijloacele de interceptare de la distanţă, or, eu doresc să elimin sintagma "de la distanţă", pentru că v-am explicat: interceptarea asta poate să mi-o facă chiar la receptorul telefonului sau să-mi pună povestea aceea de interceptare sub ghiveciul cu flori sau în ghiveciul cu flori. Nu e vorba numai de interceptările de la distanţă. Deci sunt o multitudine, o mulţime de modalităţi de a intercepta - video şi audio - activitatea mea, ca persoană, activitatea familiei mele. Mie mi se pare că doar aşa putem acoperi toate situaţiile, chiar şi prin culegerea de informaţii. Nu am înţeles. Legea şi legiuitorul a fost de acord ca să mă folosesc de informatori. Când? Când urmăresc o persoană despre care am date sau un început de dovadă că e în pragul de a comite infracţiuni. Dar aici este vorba de viaţa mea personală, nu se pune problema că eu aş fi urmărit pentru că aş încerca să săvârşesc o infracţiune. Aşa stau lucrurile. De aceea, vă rog să fiţi de acord cu textul pe care vi l-am propus. |
|
|
Aş vrea să vă întreb dacă trimiterea la art.203 este greşită sau are vreo explicaţie? În amendamentul dumneavoastră faceţi trimitere la art.203, or, comisia face trimitere la art. 209. |
|
Domnul Cornel Bădoiu (din bancă): Probabil că s-o fi schimbat renumerotarea. |
|
|
|
Este acelaşi text. Vă rog, domnule Boc. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Cu tot respectul pentru distinsul meu coleg, domnul general Bădoiu, cred că amendamentul domniei sale nu poate fi acceptat, din cel puţin următoarele motive: 1. Răspunderea penală este personală şi noi vorbim aici despre persoane şi nu să facem o definire a familiei şi ce înseamnă familia în sens juridic. Răspunderea penală este personală şi vorbim de încălcarea dreptului la viaţă privată a unei persoane. Şi soţia este tot o persoană în familie, în ultimă instanţă. 2. Ar însemna o extindere nepermisă cu potenţial de interpretare abuzivă. 3. Ceea ce domnul general ne spune, avem incriminat mai târziu la 207, 213 în forma nouă la "violarea secretului corespondenţei", unde se spune aşa: "deschiderea unei corespondenţe adresată altuia", ori "interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere de la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 an la 3 ani sau cu zile amendă". Deci, practic avem, aici, în acest articol, articol complementar, articol invocat de dumneavoastră care acoperă orice situaţie pe care dumneavoastră aţi fi avut-o în vedere. Aici - şi ministrul a spus foarte corect - noi suntem la capitolul care vizează domiciliul, este legată toată această incriminare de domiciliu, pentru că art.203 pe care-l avem în faţă vorbeşte de violarea de domiciliu ori a sediului şi din acest punct de vedere referinţa are legătură directă cu domiciliul. Pentru toate celelalte interceptări de orice natură avem, repet, articolul următor care se situează la 207, respectiv 213 în noua formulă. Iată de ce, pentru a nu da prilej de alte interpretări, de a nu restrânge de fapt exerciţiul acestui drept la viaţă privată, vă propun să menţinem formula din comisie şi, mai mult decât atât, în legislaţia celorlalte state europene pentru viaţa privată există o lege specială. Şi francezii au o lege cu privire la protecţia vieţii private. Acolo, dacă va fi nevoie să menţionăm, să includem alte aspecte, o vom face, veţi veni cu Constituţia, cu art.26 alin.2 care spune că "autorităţile statului respectă viaţa intimă, familială şi privată a persoanei". Aşa spune art.26 din Constituţie. Şi asta se face printr-o lege care vizează respectul vieţii intime, familiale şi private care presupune toate aspectele. Codul penal nu are această valenţă, el protejează domiciliul şi aspectele legate de domiciliu în acest capitol. Dacă dorim o lege generală cu privire la protecţia vieţii private să ni se spună unde are dreptul... sau dacă are dreptul, pe plajă, sau nu să mă fotografieze ca persoană publică cineva, în ce condiţii, cu ce acord să se facă publicarea, deci, toate aspectele care ţin de viaţa intimă a unei persoane, de viaţa de familie, avem o lege specială. Aici, în Codul penal, nu putem extinde aceste lucruri, pentru că vorbim de o chestiune precisă, "domiciliul". Aici ne raportăm la acest aspect, pentru celelalte este cazul şi locul unei legi speciale, de aceea, cred că varianta comisiei trebuie acceptată şi susţinută. |
|
|
Domnul Márton. |
|
|
Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor, Nu pot fi de acord cu antevorbitorul meu, pentru că inviolabilitatea domiciliului este art.27 din Constituţie, iar art.26, într-adevăr, reglementează acest drept la viaţă intimă, familială şi privată, deci, dreptul ocrotit de Constituţie este dreptul la viaţă intimă, familială şi privată şi mi se pare că ar fi cel mai corect ca să folosim exact acest termen din Constituţie, "viaţă intimă, familială şi privată" şi atunci vom fi de acord inclusiv cu amendamentul domnului Bădoiu, pentru că eu, cel puţin, cred că s-a introdus această obligativitate a autorităţilor publice să ocrotească în integralitate acest drept constituţional, aşa cum este prevăzut în Constituţie "viaţă intimă, familială şi privată". |
|
|
Da, domnule deputat. |
|
|
Domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot varianta propusă de comisie. Din punctul meu de vedere, varianta propusă de comisie la amendamentul 270 este acoperitoare şi apără într-adevăr viaţa privată a oricărei persoane prin folosirea mijloacelor de interceptare de la distanţă. Deci, vă rog să supuneţi la voi punctul de vedere al comisiei. |
|
|
Domnule preşedinte, cu scuzele de rigoare, eu vreau să vă spun ceva. La art.26 din Constituţie se vorbeşte de "viaţa intimă, familială şi privată". |
|
|
A spus acelaşi lucru domnul Márton. |
|
|
Din capitolul... atenţie! capitolul 2 intitulat în Constituţie "Drepturile şi libertăţile fundamentale". Vă rog să daţi în urmă şi să ajungeţi la art.1 din acest nou Cod penal, care spune aşa: "legea penală - art. l - apără împotriva infracţiunilor", pe cine? "România, suveranitatea, independenţa, cutare, cutare... persoana, drepturile şi libertăţile acesteia". Dacă dumneavoastră vreţi să îmi spuneţi că prin textul iniţiatorului sau al Comisiei juridice să respectă art.1 din acest proiect de nou Cod penal, atunci eu mă înclin, dar eu vă spun că nu este acoperitor decât - îmi pare rău, dar trebuie să susţin varianta pe care v-o propun eu - şi cu asta, supuneţi la vot. |
|
|
Domnul Ştefan Cazimir. O să încerc, stimaţi colegi, să vă trimit totuşi la regulament, pentru că văd că lucrurile degenerează din punct de vedere al abuzului de luări de cuvânt. Un amendament respins sau unul admis, îşi susţine iniţiatorul amendamentul şi există câte o intervenţie de fiecare grup parlamentar, câte una. |
|
|
În ceea ce mă priveşte, domnule preşedinte, sper să nu mă aflu în unghiul pe care l-aţi schiţat cu o clipă mai devreme, fiind vorba exclusiv de punerea de acord a textului cu marginalul. Redactarea din marginal mi se pare cea corectă, şi anume "viaţă privată", şi vă propun ca şi în text să enunţăm la fel. |
|
|
În ambele variante este vorba de "viaţă privată"... |
|
|
Nu, este vorba de forma articulată din text "viaţa privată" şi eu vă sugeram să păstrăm... |
|
|
Nu ştiu unde citiţi dumneavoastră "viaţa privată". |
|
|
Exemplarul pe care-l am eu şi care este cel distribuit tuturor colegilor are atât în forma iniţiatorului, cât şi în forma comisiei... |
|
|
Foarte rău că în varianta, să-i zic aşa, oficială, originară, nu oficială, la mine scrie: "încălcarea dreptului la viaţă privată". |
|
|
Cu atât mai bine, mă bucur că acolo nu a mai apărut această greşeală. Vă mulţumesc. |
|
Domnul Florin Iordache (din bancă): Textul marginal este bun. |
|
|
|
Domnul Iordache îmi vine în ajutor. Este vorba de redactarea textului însuşi, pe care eu voiam să o pun de acord cu marginalul. La mine în text, atât în forma iniţiatorului, cât şi în textul adoptat de comisie, apare forma articulată "viaţa privată", la rândul 2. Dacă în textul dumneavoastră, domnule preşedinte, s-a cules "viaţă privată", cu atât mai bine. |
|
|
Aţi înţeles stimaţi colegi, aţi auzit toate argumentele şi al domnului Bădoiu în amendamentul 36 pe care l-a susţinut şi al comisiei şi al iniţiatorului. Supun votului dumneavoastră întâi amendamentul 270 al comisiei cu privire la art.204. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 4 voturi împotrivă. Abţineri dacă sunt? Amendamentul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi. Domnul Boc mai are un amendament la acelaşi text. Aveţi cuvântul. |
|
|
Este vorba de amendamentul de la pag.368, la "amendamente respinse", nr.crt.37 şi are legătură cu art.204, în noua numerotare, 210. Deci, la alin.1 care vizează "încălcarea prin orice mijloace de interceptare a dreptului la viaţă privată" se spune "încălcarea dreptului la viaţă privată a unei persoane prin folosirea oricăror mijloace de interceptare de la distanţă de date, informaţii, imagini sau sunete din interiorul locurilor menţionate în art.209 alin.1, fără consimţământul persoanei care le foloseşte sau fără permisiunea legii, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 an la 3 ani sau cu zile amendă". În urma discuţiilor din comisie cu privire la implicaţiile acestui text cu privire la faptul că printr-un asemenea text ar fi afectat dreptul de a putea realiza fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaţie de locuinţă, reşedinţă sau casă de vacanţă, s-a introdus un nou alineat aici care spune: "fotografierea sau filmarea din locuri publice a exteriorului unui imobil cu destinaţie de locuinţă, reşedinţă sau casă de vacanţă, aparţinând oricărei persoane nu constituie infracţiune". Cred că este un progres şi este un lucru foarte bun din această perspectivă. Amendamentul pe care l-am formulat şi pe care aş insista să-l avem conţinut chiar dacă el este mult mai general decât amendamentul particular cu privire la fotografiere şi amendamentul pe care l-am formulat sună în felul următor: "Fapta nu constituie infracţiune dacă se referă la aspecte ale vieţii private ale unei persoane care afectează capacitatea acesteia de exercitare a unei funcţii publice". Prin aceasta am vrut să stabilim o regulă generală că atunci când vorbim de aspecte ale vieţii private ale unei persoane, dar care prin activitatea ei afectează destinul public, faptele prezentate nu constituie infracţiune, pornind de la premisa că trebuie să existe o cenzură mai accentuată în cazul persoanelor publice în raport cu persoanele private. Textul cu fotografierea este bun, dar nu face nici o distincţie că e persoană publică sau persoană privată, spune că se poate fotografia. Dar, atenţie! Fotografierea sau filmarea din locuri publice. Dar dacă, de exemplu, este fotografierea sau filmarea de pe un loc privat al unei alte persoane, mai este posibil acest lucru? Nu este un drum sau undeva, nu este un trotuar, se spune că sunt doar două vecinătăţi, se spune: nu este loc public acolo, că este proprietatea lui X. Acest lucru nu mai este posibil să fie făcut din acest punct de vedere. Şi atunci, iată cum s-ar putea găsi tot felul de subterfugii juridice. Soluţia pe care v-o propun este mult mai avantajoasă şi acoperitoare, pentru că vizează calitatea persoanei. Dacă acea persoană, prin activitatea pe care o desfăşoară, repet, are impact asupra vieţii publice, nu ne interesează dacă este persoană privată şi nu este implicată în spaţiul public să cheltuiască resurse publice sau să utilizeze resurse publice. Nu ne interesează, dar dacă este vorba de o persoană care utilizează, cheltuieşte şi gestionează resurse publice, evident că trebuie să avem în vedere un mijloc de control mult mai accentuat. Iată de ce, amendamentul pe care l-am propus este inspirat şi din legislaţia altor state europene, credem că, corespunde exigenţelor menţionate şi ar completa foarte bine alin.2 introdus de către comisie. Vă mulţumesc. |
|
|
Doamna ministru, vă rog să vă pronunţaţi cu privire la amendamentul susţinut de domnul deputat Boc. |
|
|
Doamna Cristina Tarcea: Eu nu am înţeles exact din expunerea orală dacă amendamentul domnului deputat este legat de alin.2 sau de alin.1 al art.204, după modificare 210. Deci, un alineat nou ceea ce înseamnă că este aplicabil şi în ceea ce priveşte alin. 2 şi în ceea ce priveşte alin. 1. Am făcut această întrebare pentru că dacă am accepta ideea că el se referă şi la alin.2, am intra într-o situaţie destul de periculoasă în care fotografierea din exterior a unor persoane fizice obişnuite ar putea constitui infracţiune. Deci, ideea este că el se leagă de 210 alin.1. Aşa cum am arătat, încălcarea dreptului la viaţă privată este vizat de dispoziţiile art.204, aşa cum a fost el incriminat. Era vorba de acea intimitate a persoanei. Cred că atunci când vorbim de exercitarea de către o persoană publică a unor activităţi de natură a influenţa exercitarea mandatului sau funcţiei sale nu mai suntem în domeniul vieţii private, pentru că avem dispoziţiile din Legea privind accesul la informaţie publică şi care prevede o menţiune de acest gen în sensul că nu sunt informaţii private, ci informaţii publice, informaţiile privind persoana publică atunci când aceste informaţii sunt de natură a-i afecta exerciţiul funcţiei sale. Prin urmare, nu cred că este o chestiune de incriminare, ci pur şi simplu o chestiune de interpretare a unei anumite situaţii de fapt ca infracţiune sau nu, în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze. |
|
|
Domnul deputat Bădoiu. Vă rog să precizaţi dacă este vorba de un punct de vedere personal sau în numele comisiei. |
|
|
În numele comisiei. |
|
|
Vă rog. |
|
|
Domnule preşedinte, nu putem fi de acord cu amendamentul domnului Boc, pentru că dacă ar fi acceptat s-ar aduce atingere art.30 alin.6 din Constituţia României, care spune aşa: "libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Vreau să vă mai spun că prin acest amendament, practic se goleşte de conţinut infracţiunea respectivă care se regăseşte în alin.1 al art.204. Deci, practic nu-şi mai găseşte niciodată aplicarea, domnule Boc. De aceea eu zic că dumneavoastră trebuie să aveţi în vedere şi ce spune art.29 alin.2, că libertatea de gândire şi a opiniilor trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi respect reciproc, ori dumneavoastră eliminaţi din start astfel de situaţiuni. Cred că trebuie să existe un echilibru între dreptul fiecăruia la viaţă privată şi dreptul opiniei publicului de a fi informat. Numai dacă păstrăm acest echilibru putem într-adevăr să asigurăm garantarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului. Vă mulţumesc. Deci, comisia este pentru respingerea amendamentului. |
|
|
Domnule Boc, vă dau cuvântul cu rugămintea să vă angajaţi solemn că de aici încolo respectaţi regulamentul cu privire la prezentarea amendamentului. Deci, o intervenţie pentru dezvoltarea şi argumentarea... |
|
|
Domnule preşedinte, dumneavoastră, cu tot respectul, confundaţi un articol din regulament care vorbeşte de dreptul fiecărui grup parlamentar cu dreptul autorului amendamentului. Nimic nu militează... sub rezerva că supuneţi la vot sistarea discuţiilor, dar autorul are dreptul să-şi susţină amendamentul. |
|
|
Păi, v-am dat cuvântul şi l-aţi susţinut chiar foarte dezvoltat, subliniind de câte trei, patru ori aceeaşi idee. |
|
|
Nu. nu, nu-i adevărat. Au apărut elemente noi. |
|
|
Vă rog să vă referiţi la elementele noi. |
|
|
Şi distinsul coleg, cu subtilitatea domniei sale, a inclus un element nou pe care aş dori să-l precizez. Domnia sa, cu prestigiul şi cu abilitatea pe care o are a venit şi a invocat un text constituţional corect din acest punct de vedere, uitând la rândul său, domnia sa să mai invoce un alt articol din Constituţie, art.20 care spune că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, adică şi drepturile despre care dumneavoastră aţi vorbit, libertatea de exprimare, se interpretează şi se aplică în concordanţă cu documentele şi pactele internaţionale la care România este parte, subliniind prioritatea reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului în raport cu România, art.20 din Constituţie, care spune foarte clar: drepturile şi libertăţile se interpretează în concordanţă cu documentele internaţionale la care România este parte şi care fac parte din dreptul intern. Odată stabilit acest lucru, că ele se interpretează în concordanţă cu documentele internaţionale ne ducem la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificate de România face parte din dreptul intern, deci, trebuie să interpretăm libertatea de exprimare în concordanţă cu textul Convenţiei Europene. Avem textul Convenţiei Europene, ne ducem la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a creat în practică multiple situaţii cu privire la aceste aspecte, iar în cazul, de exemplu, Lisbod sau ".., n-am toată documentaţia la mine, dar este unul cunoscut, un caz de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cazul Lisbod, se spune foarteclar că limitele criticii acceptabile sunt mult mai largi pentru persoanele publice în raport cu persoanele private, pentru că demnitarii sunt aceia care trebuie să fie... persoanele publice în ansamblu trebuie să fie monitorizate cu privire la fiecare act, fiecare faptă pe care o fac, întrucât ei gestionează şi utilizează resurse publice şi au alte modalităţi de exprimare şi de a putea fi urmărite, în timp ce o persoană privată nu cheltuieşte asemenea resurse. Deci, jurisprudenţa Curţii Europene în interpretarea libertăţii de exprimare vine şi creează această separare; una este viaţa privată a persoanei publice, una este viaţa privată a persoanei private care nu are tangenţă cu sfera publică şi întotdeauna se spune sfera privată a persoanei publice este mult mai restrânsă. Până unde este restrânsă? Până acolo unde activitatea lui nu afectează interesul public; în măsura în care prin partea lui de viaţă privată afectează interesul public, ea se restrânge. Este o chestiune de opţiune dacă vrei să fi sau nu persoană publică, dar în momentul în care ai optat, îţi asumi şi această responsabilitate că sfera ta se îngustează şi amendamentul meu vizează tocmai această situaţie când viaţa privată a persoanei publice, în măsura în care afectează destinul public, ea trebuie să fie cunoscută opiniei publice. Acele aspecte care nu afectează destinul public, nu afectează imaginea cetăţii, nu afectează gestionarea intereselor societăţii, nu ne interesează, este viaţă privată, cealaltă trebuie să intre sub rigorile controlului, aşa cum este prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Deci, respectând textul Constituţiei, cred că acest amendament poate fi susţinut. Mulţumesc. |
|
|
Domnul Márton şi domnul Moiş şi după aceea propun sistarea discuţiilor. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? 3 voturi Abţineri? După intervenţia domnului Moiş vor fi sistate discuţiile şi voi supune amendamentul domnului Moiş la vot. |
|
|
Domnule preşedinte, Cu un amendament mai înainte, domnul Boc a susţinut că ar fi bine ca viaţa familială să fie reglementată printr-o lege care probabil va veni, numai că de data aceasta suntem în faţa unei legi existente, cea care protejează datele personale şi cred că întreg alin.1 trebuie să fie interpretat în întregul spirit al acelei legi privind datele personale, care ne spun care sunt datele care sunt publice, care nu sunt publice, care sunt persoanele, care sunt acele elemente ale vieţii intime ale persoanelor publice care sunt, într-adevăr, de domeniul apărat şi care nu sunt de domeniul apărat şi mi se pare că într-o frază, aşa cum aţi formulat-o dumneavoastră, s-ar putea să greşim dacă încercăm doar să scoatem o singură frază din mai multe articole de reglementare, pentru că eu dacă citesc acest text m-ar putea duce chiar în domeniul sănătăţii unor persoane care ar putea la un moment dat afecta capacitatea acesteia de exercitare a funcţiei publice şi totuşi nu este de domeniul care nu trebuie să fie apărat de această lege. Vă mulţumesc. |
|
|
Domnul deputat Moiş. |
|
|
Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Dacă am accepta amendamentul propus de către domnul deputat Boc ar însemna că dânsul ar avea voie să o fotografieze prin gard pe doamna Mona Muscă fără nici un fel de probleme. Textul de lege vizează protejarea vieţii private a fiecărui cetăţean, fără să facă distincţie între persoanele publice şi persoanele private. Nu putem crea un text special pentru persoanele publice, că acestea trebuie să trăiască în vitrină unde să poată fi fotografiate, să li se scurme în biografie care privesc viaţa strict personală. În ceea ce priveşte aspectul exercitării funcţiei publice, sigur, asta este deschisă, pot să-i întrebe, pot să-i verifice documentele semnate, declaraţii ş.a.m.d. Nimeni nu opreşte pe nimeni să se facă verificări, dar textul acesta vizează viaţa privată, inclusiv a persoanelor publice, de aceea nu putem fi de acord cu această completare a textului legal, mergem pe formula propusă de către comisie. |
|
|
Am votat sistarea discuţiilor, stimate coleg. Îmi pare rău. Oricând, fiind acum prezent aici, înţeleg voi fi atent la intervenţiile dumneavoastră. Acum am votat şi nu mai pot reveni asupra votului. Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc. Cine este pentru? Domnule Boc, tocmai puneam la vot amendamentul dumneavoastră şi intram în paradoxul de a nu vota nici măcar dumneavoastră propriul amendament. 3 voturi pentru. Împotrivă? Abţineri? Nu sunt. Amendamentul domnului Boc a fost respins. La 205 urmăriţi vă rog amendamentul 271. Dacă aveţi obiecţiuni? Domnul Văsălie Moiş. Aveţi amendament? Ţin să vă anunţ cu regret că nu aveţi amendament şi nici grupul dumneavoastră nu are amendament. Există un amendament personal, al domnului Bolcaş care nu este aici şi, în consecinţă, nu îl poate susţine. Nu, nu, îmi pare foarte rău. (Domnul deputat Moiş insistă să vină la microfon pentru a susţine amendamentul domnului Bolcaş.) Puteţi susţine un amendament al grupului, dar nu puteţi susţine un amendament al unui coleg absent. La 206 dacă sunt obiecţiuni la amendamentul 272? Nu sunt. Adoptate şi amendamentele 271 şi 272, modificat textele şi renumerotat. Art.207, amendamentul 273. Votat amendamentul, modificat textul. Art.208. Urmăriţi amendamentul nr.274. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.209. Urmăriţi amendamentul nr.275. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.210. Urmăriţi amendamentul nr.276. Admis amendamentul; modificat şi renumerotat textul. Art.211 - amendament nr.277. Admis amendamentul; modificat şi renumerotat textul. Titlul Capit.VIII. Votat textul iniţiatorului. Art.212. Urmăriţi amendamentul nr.279. Admis amendamentul, votat şi renumerotat textul. Art.213. Amendamentul nr.280. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.214. Urmăriţi amendamentul nr.281. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Deci, la art.214 s-a adoptat amendamentul nr. 281 şi s-a renumerotat textul. Art.215. Amendamentul nr.282 - "Perversiunea sexuală"; ca să nu fie nici o îndoială cu privire la texte, amendamente şi titlu. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Domnul Haşotti îmi spune că aveţi un amendament pe acest text. Vă mulţumesc. A renunţat domnul Boc la acest amendament. Art.216. Amendamentul nr.283 - "Corupţia sexuală". Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul. La art.217, comisia nu are amendament. Dacă sunt obiecţiuni? Votat textul iniţial. Art.218; amendamentul nr.285. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Art.219; amendamentul nr.286. Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul. Titlul Capit.VIII. Votat textul iniţial. Art.220; amendamentul nr.288 - "Calomnia". Domnul deputat Boc. |
|
|
Vă mulţumesc, domnule preşedinte. La pag.370, nr.crt.42, amendament respins, sunt două amendamente pe care le-am depus şi care vizează definiţia calomniei. Potrivit proiectului de Cod penal, insulta nu mai este incriminată la nivel penal, ci este lăsată la nivel civil. Calomnia, însă, rămâne incriminată la nivel penal şi, în consecinţă, orice persoană care ar putea fi condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, va avea cazier judiciar, chiar dacă sancţiunea propusă este cea a zilelor amendă, în cuantum de la 20 la 120 de zile. Două probleme: pentru egalitate de tratament juridic şi pentru a da o reală libertate de exprimare, credem că acelaşi tratament se impune şi pentru calomnie, la fel ca şi în cazul insultei. Altfel spus, calomnia nu ar mai trebui să fie incriminată la nivel penal. Ea ar trebui să rămână în domeniul dreptului civil şi orice persoană care se simte calomniată va trebui şi va avea la dispoziţie posibilitatea acţiunii juridice în civil, cu solicitate de despăgubiri şi de obţinere a unei reparaţii echitabile. A menţine, în continuare, la nivel penal incriminarea calomniei, înseamnă a menţine o barieră în calea libertăţii de exprimare, prin efectul disuasiv, de intimidare pe care o asemenea sancţiune îl are asupra, aşa cum am menţionat, libertăţii de exprimare, inducând la cei care ar trebui să utilizeze libertatea de exprimare ca o armă în interes public, pentru satisfacerea acesteia şi pentru corecta informare a cetăţenilor, inducând un element de disuasiune, de ameninţare implicită că oricând pot face obiectul unei acţiuni penale şi a unui cazier judiciar. Din acest punct de vedere, societăţile democratice au încercat să susţină această idee, de a lăsa la nivel civil - şi nu la nivel penal - o asemenea faptă, subliniindu-se faptul că nu este normal ca într-o societate democratică delictele de opinie să fie sancţionate la nivel penal, delictele de opinie urmând să fie sancţionate la nivel civil. Aceasta este optica majorităţii statelor democratice. Evident, există şi state în care se menţine în continuare calomnia la nivel penal. Dar, având în vedere realităţile din România, recentele critici din rapoartele de ţară - mă refer aici la raportul din noiembrie al Comisiei Europene cu privire la România; mă refer la Raportul din Parlamentul European, al Comisiei de politică externă, şi la Raportul adoptat de Parlamentul European cu privire la România, unde libertatea de exprimare este şi figurează printre aspectele negative la care România nu răspunde exigenţelor europene, apreciindu-se că există limită şi barieră serioasă din acest punct de vedere. Ar fi un semnal politic, în acest moment, prin eliminarea sancţiunii penale a calomniei, că România doreşte să îmbunătăţească standardele libertăţii de exprimare prin ceea ce am menţionat mai înainte. Ar fi un semnal politic foarte important. Şi, nu în ultimul rând, aş vrea să menţionez faptul că actuala formulă, care nu sancţionează cu închisoare calomnia, dar o sancţionează cu zile amendă, are, totuşi, un efect dăunător asupra libertăţii de exprimare. De ce? Potrivit Codului penal propus, sancţiunea este de la 20 la 120 de zile amendă. Dacă ne uităm în Codul penal cu cât se sancţionează o zi amendă, vedem că judecătorul are la dispoziţie să aplice pentru fiecare zi amendă un cuantum între 100 de mii şi un milion de lei. Şi atunci, putem ajunge la situaţia în care, pentru o banală şi pentru o simplă faptă de calomnie, o persoană să poată fi sancţionată cu o pedeapsă penală, constând în zile amendă în valoare de până la 120 de milioane de lei. Această măsură propusă credem noi că nu este proporţională, nu este proporţionată cu situaţia din România, cu situaţia financiară, cu disponibilităţile şi cu resursele materiale pe care le au cetăţenii. Şi, din acest punct de vedere, menţinerea unui cuantum ridicat al dimensiunii pecuniare, înseamnă implicit - iarăşi menţionez - un factor de intimidare în calea acelora care ar dori, prin acţiunile lor, să servească interesul public. De aceea, amendamentul meu principal este de eliminare a calomniei din Codul penal şi de a o trimite definitiv în Dreptul civil, acolo unde-i este locul. În subsidiar, dacă acest amendament nu va fi acceptat, dumneavoastră să fiţi de acord să reducem cuantumul zilelor amendă în cazul infracţiunii de calomnie de la 5 la 100, apreciind că o amendă care să meargă până la 100 de milioane de la 5 milioane, este o abordare absolut suficientă şi, din punctul nostru de vedere, ar acoperi, în limita în care se mai poate vorbi de acoperire, exigenţele europene. Repet, însă, soluţia ... |
|
|
Stimate coleg, serios, mă sesizează şi colegii mei că repetaţi de foarte multe ori acelaşi lucru. |
|
|
Repetiţia este mama învăţăturii, domnule preşedinte, şi poate, cu ocazia aceasta, dumneavoastră nici nu veţi mai discuta, vom supune direct la vot acceptarea amendamentului şi cu asta toată lumea-i mulţumită şi s-au rezolvat problemele. |
|
|
Dimpotrivă, eu aş propune sălii altceva. Având în vedere prezenţa absolut nesemnificativă la dezbaterea unuia dintre cele mai controversate şi importante texte, v-aş propune să amânăm dezbaterea acestui articol atunci când va fi stabilită ora votului final pentru Codul penal. Pentru că nu este posibil să ne pronunţăm într-o problemă atât de importantă cu un scor de sub 20, în total. Dacă sunteţi de acord cu această propunere? |
|
|
Domnule preşedinte, nu credem că celelalte articole din Codul penal sunt neimportante şi acesta este singurul articol important din Codul penal, că asta ar însemna ofensă la adresa juriştilor. Pentru că ... |
|
|
Nu, nu. N-aţi înţeles bine. Am zis că acesta a trezit cele mai importante dezbateri, sau cele mai controversate. N-am zis că acesta este cel mai important. |
|
|
Bine, nu ne opunem la o dezbatere reală, ci chiar o susţinem. Dar, repet, să nu se înţeleagă faptul că celelalte articole pe care le-am dezbătut ar fi fost neimportante şi doar un singur articol din tot Codul penal este important. |
|
|
Deci, nu interpretaţi dumneavoastră cum vă convine spusele mele. Eu m-am referit la faptul că este una dintre cele mai controversate probleme. Dacă sunteţi de acord cu amânarea? Poftiţi. |
|
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Domnule preşedinte, consider că la articolul la care doream să iau cuvântul era o problemă şi mai importantă ... |
|
|
Stimate coleg, dacă-i aşa de important, vă rog eu, staţi în sală de la începutul dezbaterilor până la sfârşit, pentru că toate sunt .... Nu veniţi 5 minute şi atunci să vă dau cuvântul, chiar dacă noi suntem la cu totul alte texte. |
|
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Domnule preşedinte, Dacă doriţi să aveţi un dialog cu mine veniţi aici, la tribună, şi nu mai staţi pe acel scaun, unde ... |
|
|
Nu, nu am dialog cu dumneavoastră, dar sunt dator să moderez discuţiile, stimate coleg. |
|
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Şi nu aveţi dreptul! |
|
|
Am şi dreptul şi regulamentul ... |
|
|
Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu: Şi eu vă spun că mi-aţi luat cuvântul pe o problemă mai importantă. Dacă dumneavoastră consideraţi că suntem prea puţini în sală, întrerupeţi lucrările de astăzi ale plenului Parlamentului şi le reluaţi doar în momentul în care, la opinia dumneavoastră, nu conform regulamentului, vom fi destui în sală pentru gravitatea problemelor pe care le discutăm. Deci, după părerea mea, nu aveţi dreptul să cereţi să sărim peste acest punct, deoarece în Codul penal totul este la fel de important. Vă mulţumesc. |
|
|
Stimaţi colegi, Rog şefii grupurilor parlamentare să avem o discuţie înainte de a decide cu privire la continuarea dezbaterilor. Deci, şefii grupurilor parlamentare sau înlocuitorii acestora, aş ruga să vină la mine în birou. Şi, în orice caz, vă spun categoric că, în virtutea atribuţiilor care le am, pot să-i atrag atenţia unui deputat care nu stă în sală şi care vine atunci când noi discutăm un text care nu are nici o legătură cu intervenţia dânsului, să-i dau retroactiv cuvântul, pentru a interveni ca să se remarce şi pe urmă să plece din sală. Cei care doresc să dezbată şi să participe la dezbateri, să rămână aici tot timpul în sală. Deci, rog şefii grupurilor parlamentare să vină fie în Biroul permanent, fie în biroul meu. (Şefii grupurilor parlamentare se consultă, la prezidiu, cu domnul preşedinte Valer Doneanu.) Având în vedere ora destul de târzie în raport de dezbaterea unei legi importante şi prezenţa nesemnificativă, pentru a lua decizii în probleme controversate, suspendăm şedinţa de astăzi, dar, mâine vom avea plen de la ora 9,00. V-aş ruga să comunicaţi la toţi colegii şi să-i îndemnaţi să participe măcar la votarea uneia dintre cele mai importante legi, dacă la celelalte nu înţeleg să participe. |
|
Şedinţa s-a încheiat la ora 14,30. |
