Parliamentary debates

Doamna Roberta Alma Anastase:

La punctul 23, Propunerea legislativă privind completarea art.289 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011. este lege organică, comisia propune respingerea. Dacă iniţiatorii doresc să intervină?

Comisia, punct de vedere? Vă rog, vă rog.

Până atunci, o să rog, dacă îmi permiteţi, domnule deputat, am să rog un reprezentant al Comisiei pentru educaţie să exprime punctul de vedere al comisiei. Vă rog.

Domnul Marian Neacşu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Este un proiect normativ al colegului nostru domnul profesor Popa care este indisponibil medical şi evident că nu-şi poate susţine acest proiect. Este o iniţiativă care vine să modifice Legea educaţiei naţionale, şi modificarea de bază pe care o propune este un singur articol în cadrul Legii educaţiei naţionale. Se referă la cei aproximativ 200 de membri ai Academiei Române sau al academiilor de ştiinţe care prin legea trecută în forma în care ştiţi foarte bine că a fost trecută prin Parlament, într-un mod neexplicit deocamdată, li s-ar interzice să continue activitatea după vârsta de pensionare.

Noi, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat apreciem că nu este nici măcar o măsură reparatorie, ci una extrem de necesară, ca oameni importanţi din diferite domenii ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti să poată să activeze în continuare în domeniile care ţin de învăţământul superior.

Mi se pare nepotrivit ca somităţi să poată să fie retrase la o vârstă la care în continuare pot să ofere din experienţa, din competenţa şi din toate acumulările specifice unei vârste care i-a ajutat să poată să prezinte studenţilor, să prezinte tuturor o activitate prodigioasă. Ne pare rău că această iniţiativă a avut parte de o poziţie negativă în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, evident, determinată de majoritatea creată artificial.

Credem că este un gest necesar şi vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să reflectaţi înainte de a vota acest lucru că iniţiatorul acestui act normativ şi ceilalţi aproape 200 de oameni aflaţi în această situaţie au nevoie de data asta de un vot favorabil în Parlament.

Cu toate acestea, având în vedere faptul că iniţiatorul nu este aici să-şi poată susţine în mod serios acest proiect normativ v-aş propune, doamna preşedinte, să aveţi îngăduinţa de a lua în calcul reîntoarcerea la comisie a acestui proiect normativ.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Mulţumesc. propuneţi şi un termen?

Domnul Marian Neacşu:

Două săptămâni ar fi suficient.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu. Vă rog.

Se ia alternativ de la grupurile parlamentare.

Domnul Mihai Surpăţeanu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Nu ştiu dacă are importanţă, important e ceea ce cred eu în momentul de faţă, mai ales că fac parte din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport şi această problemă a fost discutată şi rediscutată de mai multe ori.

Eu, la rându-mi, mă aflu într-o categorie care a fost la fel de discutată, şi anume profesorii conducători de doctorat, şi pe baza argumentelor care s-au adus şi eu consider, pe bună dreptate, toţi cei aflaţi în această categorie am ajuns la concluzia că nu suntem cu nimic nedreptăţiţi dacă, se menţine posibilitatea ca aceste cadre didactice, profesori universitari, respectiv academicieni sau membri ai Academiei, li se permite continuarea activităţii până la vârsta de 70 de ani.

Este adevărat că nu mai au statutul de titulari, statut de titulari care le permitea accesul la funcţii de conducere şi care la momentul respectiv a ridicat foarte, foarte multe probleme privind dreptul acestor oameni care şi-au trăit o viaţă în lumea universitară ca să aibă acces la funcţiile de conducere.

Dacă studiaţi în amănunţime acest proiect de lege, o să vedeţi că, de fapt, permite, fără nici un fel de aprobare a comunităţii academice, să-şi prelungească activitatea sine die până la vârsta de 70 de ani.

Mai mult, cred că se accentuează foarte mult această deficienţă produsă prin pensionarea sau mai bine zis prin pierderea titlului de titular în învăţământul universitar, prin faptul că o anumită categorie de oameni, şi mă refer direct la oamenii care lucrează în sectorul medical şi unde valori, este adevărat, recunoscute ale medicinii româneşti nu mai au statutul de drept de titular până la vârsta de 70 de ani.

Vreau să vă reamintesc că aceşti oameni, printre care şi eu mă număr, avem dreptul să profesăm până la vârsta de 70 de ani, e adevărat, în mediul universitar, cu aprobarea anuală a Senatului universităţii.

Mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Vă rog, vă rog, doamna deputat. Şi raportul comisiei?

Doamna Sonia-Maria Drăghici:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Este vorba despre iniţiativa legislativă a unui coleg din grupul nostru, din grupul PSD, dar vă rog să treceţi peste acest amănunt, pentru că este o problemă care interesează întreaga comunitate ştiinţifică românească.

După ce că oamenii de ştiinţă grupaţi în diferite structuri nu mai au finanţările corespunzătoare pentru funcţionarea Academiei Oamenilor de Ştiinţă, deci fondurile sunt din ce în ce mai mici, aceste persoane ajung să fie într-o situaţie încât să nu mai fie utile societăţii la maxima lor valoare. Dacă domnul profesor Surpăţeanu spunea că pot să funcţioneze aceşti profesori ca şi cadre asociate, eu vă spun că acest lucru nu este de demnitatea lor, chiar şi în domeniul medical, o dată pentru că salarizarea este foarte mică, deci e vorba de o plată modică, o sumă modică cu care nu se poate face o activitate de... lucrativă pentru o persoană de nivelul unui profesor universitar.

Doi la mână, candidează sau nu candidează la funcţii, nu este atât de important pentru ei, pentru că dacă respectiva facultate nu-i consideră apţi să conducă, nu-i pune să conducă, deci nu e vorba să fie titular pentru a candida sau nu la o funcţie publică.

Al treilea aspect este legat de faptul că o persoană care îşi pierde contactul cu mediul universitar poate să fie oricând membru al academiei, unei academii de ştiinţe, el este dintr-o dată puţin scos şi trecut în afara interrelaţionării şi comunicării cu mediul universitar şi respectiv cu comunitatea universitară care este aducătoare de idei şi de lucruri bune.

De aceea, trebuie să ne gândim, aceşti oameni care au ajuns până la o anumită vârstă trebuie păstraţi până la 70 de ani, mai ales că pregătirea în domeniul medical este foarte grea şi anevoioasă, după 40-50 de ani ajungi să fii, eventual, conferenţiar sau profesor, darmite membru al Academiei de Ştiinţe sau chiar al Academiei Române.

De aceea, trebuie să votăm împotriva proiectului de respingere a iniţiativei domnului profesor Popa Florian.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Doamna profesoară, o să vă rog să citiţi raportul, să daţi citire raportului.

Domnul Stanciu întâi şi după aceea...

Domnul Anghel Stanciu:

Doamnă preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Cred că trebuie să fim de acord cu propunerea pe care a lansat-o colegul nostru Neacşu, deoarece domnul profesor universitar Popa, iniţiatorul acestui proiect, nu poate fi prezent, având o motivare medicală, se pare un picior oleacă rupt. Ca atare, ar fi un gest de colegialitate să-l lăsăm să susţină ideile pe care le-a pus acolo.

Am venit la acest microfon pentru că, colegul meu, profesorul Surpăţeanu a prezentat un punct de vedere care este o faţetă a monedei. Dar cealaltă faţetă, pe care n-a prezentat-o, constă în faptul că la 65 de ani pensionarea este obligatorie şi cei care s-au pensionat obligatoriu pot lua plata cu ora. Dar plata cu ora pe un post de profesor corespunde acum unei plăţi pentru şef de lucrări. Este, practic, 130 de mii ora. Şi cunosc profesori de la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" care au spus că ţin cursurile, dar să nu fie plătiţi, preferă să nu ia nici un ban decât să ia 130 de mii de lei vechi ora, faţă de 200 de mii, cât ia un profesor de liceu. Deci, iată un aspect.

Al doilea aspect, peste 65 de ani, indiferent ce pregătire are şi ce titluri academice, nu mai poate conduce doctorate. Acest lucru face ca, de exemplu la Facultatea de construcţii, unde activez, să mai fie numai doi conducători de doctorat. În condiţiile în care, facultatea, respectiv, institutul fiind de gradul I, deci cercetări avansate, am primit un supliment de locuri la doctorat, în total 23 de locuri, şi suntem doi conducători care avem dreptul la 8 doctoranzi. Din cei 8, eu am deja 5. Mai am 3 de luat. Deci, se pune problema acoperirilor, iar cei în cotutelă dă numai la o parte dintre ei, dar îi categorizează tot acolo. Deci, iată al doilea aspect tehnic pe care colegul meu din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, Surpăţeanu, l-a scăpat din vedere.

Evident, în gândirea legii era aceea că cei care au plecat de la catedră şi respectiv conducătorul de doctorat vor fi practic supliniţi de cei care nu sunt conducători de doctorat, dar care pot conduce doctoratul dacă îşi dau abilitarea. Dacă domnul profesor Surpăţeanu s-ar uita în condiţiile de abilitare şi s-ar uita şi în Monitorul Oficial, cu regret spun că nici el, nici eu nu cred că mai îndeplinim condiţiile de profesori. Iar cei care sunt în urma noastră nici în 10 ani de aici încolo.

Aşa că va urma clar o deprofesionalizare a învăţământului superior. Iată câteva argumente care ne fac să ne dăm seama că lucrurile nu sunt foarte bine aşezate şi că o tranziţie era necesară spre a ajunge ca cei din spatele nostru să poată să acceadă la posturile de pregătire corespunzătoare unei conduceri de doctorat. Nu vorbesc aici de cei câţiva de care spunea domnul Surpăţeanu, şi i-am pomenit numele, mai bine zis nu i-am pomenit numele, l-am amintit, că pomenirile se fac în altă zonă, tocmai ca să vină să clarifice aceste mici scăpări care pot fi luate ca dezinformări.

Domnilor colegi,

Închei aici, vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie, pentru că, evident, o problemă ca aceasta ne va aduce, într-o perspectivă nu prea îndepărtată şi cu actuala salarizare din învăţământ, să importăm cadre didactice. Şi se pare că aici mergem. Aşa cum noi am fost profesori în Maroc, da?, în Algeria şi aşa mai departe, aşa vor veni profesori de acolo să pună pe şine din nou învăţământul românesc. Altfel, rezultatele le vedeţi, ale reformelor succesive care s-au făcut, şi pe undeva suntem toţi vinovaţi de aceste lucruri.

Vă mulţumesc pentru atenţie, şi aştept lămuriri de la domnul profesor Surupăceanu.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc.

Domnule deputat, vă rog. După aceea raportul.

Domnul Mihai Surpăţeanu:

Cu toată preţuirea pentru domnul academician Anghel Stanciu, l-am rostit, l-am rostit, deşi eu nu trebuia să vin la microfon, pentru că tot timpul mi-a spus Surupăceanu, este altcineva, este dreptul dumneavoastră, eu mă numesc Surpăţeanu, dar îi răspund aşa, prin simpatie.

Deci, domnule academician, ştiţi bine că ne-am zbătut mult să găsim o soluţie de echilibru pentru această situaţie, încă de anul trecut. Dar, vreau să vă răspuns tot punctual. Profesorii universitari, mai bine zis academicienii, membrii Academiei, care se află în situaţia de pensionare după 65 de ani au dreptul la plată cu ora şi primesc în continuare pensia. Deci e singura excepţie în învăţământ. Primesc pensia şi primesc şi plata cu ora. Deci, noi suntem în situaţia asta, să nu ne plângem.

Doi. conducătorii de doctorat sau mai bine zis conducerea de doctorat nu se pierde după 65 de ani, are dreptul până la 70 de ani în cotutela, în care în acea cotutelă trebuie să-şi ia un alt conducător de doctorat care este subordonat pe linia conducerii doctoratului.

Şi, trei, asta este viaţa. Asta e viaţa, ajungem la o vârstă în care trebuie să lăsăm locul, e adevărat, unor oameni care încă nu s-au format, dar măcar să lăsăm un loc liber în care să se poată insera ei.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Şi eu vă mulţumesc.

Vă rog să daţi citire raportului şi după aceea voi supun la vot propunerea făcută de domnul deputat Neacşu pentru...

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Am să dau citire doar concluziei raportului asupra acestei propuneri legislative, raportul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

În urma dezbaterii din şedinţa din 21 septembrie 2011, având în vedere voturile exprimate, respectiv 7 voturi pentru adoptare, 10 voturi împotriva adoptării şi 2 abţineri, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative, din următoarele considerente: prevederile alin.(3) şi (4) ale art.289 din Legea educaţiei naţionale nr.1/2011 reglementează problematica rămânerii în activitate a profesorilor universitari peste vârsta de pensionare. Prin promovarea propunerii legislative s-ar crea o discriminare între profesorii titulari, membrii ai Academiei Române sau ai Academiilor de Ştiinţe pe domenii, şi ceilalţi profesori universitari.

Vă rog să-mi permiteţi ca în calitate de profesor universitar, conducător de doctorat să consider propunerea distinsului meu coleg, domnul profesor universitar doctor Popa, redundantă în raport cu Legea nr.1, Legea educaţiei naţionale în vigoare astăzi.

Vă mulţumesc.

Doamna Roberta Alma Anastase:

Vă mulţumesc şi eu.

Supun la vot acum, vă rog să pregătiţi cartelele, propunerea făcută de domnul deputat Neacşu pentru a reveni la comisie acest proiect, cu termen 2 săptămâni pentru un raport suplimentar. Dacă aţi introdus cartelele, votul este deschis. Vă rog să votaţi.

92 de voturi pentru, 10 împotrivă şi 4 abţineri.

Se întoarce la comisie acest proiect, pentru un raport suplimentar, cu termen 2 săptămâni.