Parliamentary debates

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Consultăm liderii grupurilor parlamentare, având în vedere că citirea moţiunii este un act formal care nu necesită dezbateri şi vot.

Vă rog să luaţi loc, întrerupem citirea catalogului şi verificarea cvorumului.

Dacă există cineva dintre cei prezenţi care înţelege să-şi retragă semnătura de pe această moţiune? Vă rog să se pronunţe. Toţi cei prezenţi îşi menţin semnăturile şi responsabilitatea pentru aceste semnături.

În aceste condiţii, vă rog să începeţi citirea moţiunii de cenzură.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi membri ai Guvernului,

Stimaţi colegi,

Guvernul Tăriceanu II se confruntă cu un grav deficit democratic, ca urmare a precarei sale susţineri parlamentare şi mai ales populare, demonstrată de rezultatele recentului referendum pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu. De asemenea, Guvernul Tăriceanu II se confruntă cu un deficit de credibilitate pe plan extern, fapt nepermis în acest moment în care România trebuie să îşi mobilizeze toate resursele pentru a fructifica beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană în folosul cetăţenilor. Nu în ultimul rând, Guvernul Tăriceanu II se confruntă cu un deficit la fel de grav de competenţă, fiind în mod evident cel mai slab guvern pe care l-a avut vreodată România şi reprezentând prin aceasta un pericol pentru interesele României.

Actul de guvernare s-a degradat semnificativ în ultimele două luni, fiind evident că Guvernul Tăriceanu II trage România înapoi, în loc să o ajute să progreseze pe drumul european pe care a pornit.

Este imperios necesar în acest moment să realizăm o demarcaţie fără echivoc a liniei frontului: cine este la putere şi cine este în opoziţie. În actuala situaţie, Guvernul este susţinut de numai 20% din Parlament, în timp ce 80% se revendică a face parte din opoziţie? În ce ţară din lume opoziţia este de patru ori mai puternică decât guvernul? Această situaţie nu poate să continue. Un guvern de 20% poate asigura o misiune punctuală, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu o administrare eficientă a ţării pentru un termen de doi ani. Cu atât mai puţin va fi capabil să facă acest lucru un guvern care îşi stabileşte singur ca obiectiv "să rămână la putere până când va fi dat jos".

Având în vedere aceste considerente, în vederea demiterii guvernului condus de domnul Călin Popescu-Tăriceanu, Partidul Democrat iniţiază prezenta

Moţiune de cenzură cu tema"Guvernul Tăriceanu trebuie să plece!"

Potrivit prevederilor articolului 2 din Constituţia României, "Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum". Ignorarea voinţei exprimate de poporul român cu ocazia referendumului din 19 mai ar însemna nesocotirea acestui important principiu constituţional, care reprezintă unul dintre fundamentele statului democratic.

La referendumul din 19 mai, vocea cetăţenilor a fost fermă şi clară: guvernul condus de domnul Călin Popescu-Tăriceanu trebuie să plece. Rămânerea în funcţie a acestui guvern este o dovadă de dispreţ faţă de voinţa cetăţenilor şi riscă să accentueze şi mai mult prăpastia, deja inadmisibilă într-o democraţie europeană, dintre corpul electoral şi puterea politică. Un guvern care a pus într-un grav pericol interesele României pentru a da prioritate unor reglări de conturi - menite să îi garanteze păstrarea puterii - este un guvern iresponsabil, căruia Parlamentul are datoria să îi retragă chiar astăzi mandatul acordat.

Rezultatele referendumului înseamnă mai mult decât o confirmare în funcţie a Preşedintelui. Votul din 19 mai are semnificaţia mai profundă a unei alegeri între două proiecte politice: cel al preşedintelui Traian Băsescu şi cel al grupurilor din jurul primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu.

Nu suntem singurii care susţinem acest lucru. A spus-o chiar domnul Tăriceanu: "Miza acestui referendum este mult mai mare decât cea a schimbării unui singur om. Miza acestui referendum o constituie viitorul României în Uniunea Europeană", iar cetăţenii au ales viitorul pentru care s-a angajat să lupte preşedintele Traian Băsescu, având ca elemente principale continuarea reformei justiţiei şi a luptei împotriva corupţiei, reforma clasei politice prin votul uninominal.

Opţiunea populară a fost tranşantă în favoarea preşedintelui, în favoarea programului prezentat de domnia sa şi, în acelaşi timp, o sancţiune dură la adresa Guvernului care avea datoria morală de a-şi prezenta demisia în faţa acestui eşec electoral.

Domnul Tăriceanu a apreciat că "voturile care vor fi pentru demitere trebuie să constituie un semnal serios şi (preşedintele) va trebui să le ia în considerare la modul foarte serios". Nu vedem de ce nu se aplică aceeaşi unitate de măsură şi în sens invers, astfel încât domnul Tăriceanu să ia foarte în serios cele 6.059.315 de voturi împotriva demiterii exprimate de cetăţenii României. Primul-ministru a arătat că "îşi asumă responsabilitatea pentru eşecul de la referendum"; singura formă pe care o poate îmbrăca această asumare a răspunderii este părăsirea funcţiei. Cu aceeaşi ocazie, domnul Tăriceanu a afirmat, într-un mod incalificabil, că "Trebuie să luăm pulsul românilor, să aflăm care este dorinţa lor reală. Fac un apel la clasa politică să ne întoarcem la nevoile oamenilor". Ce caută o astfel de declaraţie în gura unui om politic, deţinătorul uneia dintre cele mai înalte funcţii în stat, care tocmai a ieşit înfrânt dintr-o competiţie electorală? Voinţa poporului a fost deja exprimată, iar consecinţa, în ceea ce îl priveşte pe domnul Tăriceanu şi guvernul condus de domnia sa, poate fi una singură.

Guvernul Tăriceanu II a constituit catalizatorul procedurii de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu şi a referendumului organizat pentru demiterea domniei sale. Fără implicarea pătimaşă şi profund revanşardă a Guvernului şi a miniştrilor liberali, acest demers nu ar fi trecut de stadiul de exerciţiu de imagine, făcând parte dintr-o strategie electorală. Chiar amânarea alegerilor pentru Parlamentul European a constituit un gest de încurajare a demersului de demitere a preşedintelui. Implicarea activă şi zgomotoasă a guvernului condus de domnul Tăriceanu, cu toate armele pe care le presupune deţinerea puterii politice, a transformat însă această iniţiativă parlamentară într-un război împotriva preşedintelui, care a dobândit adesea accente nedemocratice şi a fost împins într-un mod inconştient către limitele extreme ale statului de drept. Considerăm condamnabile fapte cum sunt cele prezentate în continuare:

• dezinformarea Comisiei Europene, de către domnul Tăriceanu, cu privire la situaţia reală din România; astfel, primul-ministru a afirmat, discutând cu vicepreşedintele Franco Frattini, că "România este marcată de acţiunile preşedintelui", care "caută soluţii politicianiste ca să îşi păstreze scaunul", când de fapt aceasta este tocmai preocuparea zilnică a domnului prim-ministru încă din vara anului 2005;
• incitarea la nerespectarea ordinii constituţionale şi a voinţei cetăţenilor prin afirmaţia domnului Tăriceanu că, după referendum, "multe dintre instituţii, mulţi lideri politici îl vor neglija, îl vor ignora chiar pe preşedinte";
• "scoaterea din producţie" a întregului efectiv de miniştri liberali, care, timp de o lună, au avut ca principală sau unică ocupaţie să susţină punctul de vedere politic al domnului Tăriceanu în războiul domniei sale pentru rămânerea la putere;
• restrângerea nepermisă a dreptului la vot al cetăţenilor, prin înfiinţarea unui număr insuficient de secţii de votare în străinătate şi prin desfiinţarea secţiilor de votare din gări, autogări şi aeroporturi;
• încălcarea, încă odată, de către domnul Tăriceanu, a principiului independenţei postului public de televiziune prin auto-invitarea domniei sale la emisiunea "Ediţie Specială", la o oră maximă de audienţă, pentru a profera atacuri la adresa preşedintelui Traian Băsescu.

Cel mai grav aspect al implicării Guvernului Tăriceanu II în referendumul pentru demiterea preşedintelui îl constituie însă motivul acestei acţiuni: interesul meschin şi politicianist al domnului Tăriceanu de a rămâne la putere cu orice preţ şi de a îndepărta un actor politic pe care îl consideră incomod. Domnul Tăriceanu nu se află la primul abuz pe care îl comite de dragul menţinerii la putere. Un alt exemplu relevant este amânarea nejustificată a alegerilor pentru Parlamentul European, importante în contextul în care prioritatea numărul unu a României trebuie să fie integrarea europeană.

Fireşte, aceste reproşuri ar putea fi privite ca mărunte, având în vedere faptul că obiectul lor este un politician care are obiceiul de a solicita, prin bileţele, intervenţii la Parchet în folosul prietenului său Dinu Patriciu şi de a-l convoca pe ministrul justiţiei la întâlniri cu acelaşi prieten în încercarea de a găsi soluţii pentru problemele penale ale acestuia.

Domnul Tăriceanu a spus o dată: "Sunt unii politicieni care au visuri mici pentru România şi visuri mari pentru ei". Prin atitudinea domniei sale şi a guvernului pe care îl conduce cu ocazia referendumului din 19 mai şi a modului lipsit de demnitate în care a acţionat după înfrângerea suferită, domnul Tăriceanu demonstrează că este, el însuşi, un astfel de politician.

Tot domnul Tăriceanu spunea, citând probabil din Brătienii pe care îi place să îi invoce, dar nu şi să îi imite, că "un liberal nu alege ca ţara să meargă împiedicat". Dar cum merge România de astăzi, domnule prim-ministru? Deteriorarea gravă a actului de guvernare, în ultimele două luni, nu poate fi în nici un caz trecută cu vederea.

"Avem o guvernare liberală de excepţie, un guvern performant. Este cea mai eficientă guvernare pe care a avut-o România vreodată, cel mai bun guvern. România a avut guvernări liberale în perioada interbelică, performante, lansate de celebra familie de politicieni Brătianu. Dar are o guvernare liberală acum, în 2007, guvernare mult mai performantă decât atunci". Aşa vede Partidul Naţional Liberal Guvernul Tăriceanu II şi nu ezită să o spună, prin vocea domnului deputat Relu Fenechiu, "naşul" a o treime din acest guvern. Aceasta este realitatea? Noi spunem că nu!

De fapt, Guvernul Tăriceanu II este cel mai slab guvern pe care l-a avut vreodată România. Cum altfel poate fi calificat acest guvern, care a reuşit, în nici măcar două luni de la învestitură, să facă numai paşi înapoi în ceea ce priveşte reformele care au reuşit să aducă România în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007?

În cel mai important moment pe care l-a traversat în ultimii o sută de ani, România este condusă de un guvern incompetent, lipsit de credibilitate şi, în acelaşi timp, dispus să sacrifice interesele naţionale în folosul celor personale.

Guvernul Tăriceanu II a realizat într-adevăr o performanţă: cea de a se umple de ridicol, în numai o lună de la învestitură, prin acţiunile sale care denotă unele perfidie politică, altele amatorism, iar altele amândouă.

În discursul său în faţa Parlamentului, cu ocazia restructurării Guvernului, domnul prim-ministru Tăriceanu afirma că doreşte să continue reforma justiţiei, pentru a consolida instrumentele împotriva corupţiei şi pentru a ajunge la un act de justiţie de factură europeană. Domnul ministru Tudor Chiuariu a înţeles să pună în practică acest angajament având ca primă iniţiativă majoră, în calitate de ministru al justiţiei, revocarea şefului Secţiei a II-a din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorul Doru Ţuluş, care avea în lucru dosarele de corupţie ale mai multor politicieni. Acest gest, fără precedent de imixtiune politică în actul de justiţie, a determinat îngrijorare la nivelul Comisiei Europene, care a arătat că este important ca lupta anticorupţie să nu fie obstrucţionată, să nu apară ingerinţe prin schimbări, revocări sau numiri. Cererea ministrului Chiuariu a determinat de asemenea proteste din partea mai multor organizaţii ale magistraţilor, care au calificat iniţiativa ca fiind "discreţionară, alarmantă şi inacceptabilă". Demersul ministrului justiţiei demonstrează foarte clar un fapt: că scopul suspendării preşedintelui a fost acela de a permite schimbarea din funcţie a unor procurori implicaţi în combaterea corupţiei la nivel înalt.

Felicităm magistraţii pentru modul în care au înţeles să îşi apere independenţa - atât de greu câştigată - dar nu putem să nu ne punem întrebarea: ne vom confrunta cu demiteri din funcţie de fiecare dată când Guvernul Tăriceanu II va avea un dosar de corupţie de îngropat? Asta înţelege Guvernul Tăriceanu II prin justiţie de factură europeană?

Demersul ministrului justiţiei demonstrează foarte clar un fapt: că scopul suspendării preşedintelui a fost şi acela de a permite schimbarea din funcţie a unor procurori implicaţi în combaterea corupţiei la nivel înalt.

Domnul Chiuariu s-a remarcat şi prin schimbările în lanţ ale unor funcţionari publici din Ministerul Justiţiei, în locul cărora a adus persoane a căror singură calitate este aceea că provin din judeţul Iaşi, ca şi domnia sa, şi aparţin probabil aceloraşi cercuri de influenţă locale.

Acelaşi ministru al justiţiei, acuzat că foloseşte fără drept titlul universitar de lector, a decis să ducă până la capăt munca sa de distrugere a credibilităţii României prin iniţierea unei ordonanţe de urgenţă de modificare a Legii privind Agenţia Naţională de Integritate, chiar în ziua în care aceasta intra în vigoare. Ministrul Chiuariu a venit cu propuneri de modificare a regulilor după care funcţionează agenţia pe care, cu două săptămâni în urmă, o califica drept "un instrument eficient, prin puterile de investigare, de sancţionare care i-au fost acordate şi prin garantarea independenţei ei", cu toate că aceasta a fost înfiinţată în altă formă decât cea convenită cu oficialii de la Bruxelles. Ce să mai înţeleagă Comisia Europeană din această atitudine?

Aceste acţiuni au adus România la un pas de activare a clauzei de salvgardare în domeniul justiţiei. Avertismentul din partea vicepreşedintelui Comisiei Europene, domnul Frattini, şi a comisarului pentru extindere, domnul Rehn, a venit deja. Guvernul a reuşit, în nici măcar două luni, să determine Comisia Europeană să ia în considerare la modul cel mai serios adoptarea acestei măsuri cu consecinţe extrem de grave pentru interesele cetăţenilor români, care vor fi astfel lipsiţi de o bună parte din avantajele statutului de cetăţeni europeni şi ale apartenenţei la Uniunea Europeană. "România riscă să ajungă la periferia Europei, dacă Traian Băsescu rămâne preşedinte", a spus primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, într-un moment de exaltare anti-prezidenţială. Noi spunem altfel: România cu siguranţă va ajunge la periferia Europei, dacă domnul Tăriceanu rămâne prim-ministru pentru că, iată, deja a pornit pe acest drum.

Despre lipsă de experienţă, dublată de asumarea inconştientă a unor poziţii complet deplasate, vorbim şi în cazul domnului ministru de externe Adrian Cioroianu, care a reuşit să scandalizeze opinia publică din Republica Moldova anunţând că se opune retragerii militarilor ruşi din Transnistria. Să nu uităm că prejudiciile provocate într-o singură lună în plan extern necesită ani de zile de diplomaţie coerentă pentru a fi reparate!

Faptul că Guvernul ignoră priorităţi fundamentale la nivel european şi chiar mondial este demonstrat şi de tergiversarea elaborării unei strategii în domeniul energetic, neglijându-se faptul că securitatea energetică este o componentă a securităţii naţionale. Ministerele de resort, reunite acum în Ministerul Economiei şi Finanţelor, nu au fost capabile ca, în doi ani de zile, să elaboreze o strategie coerentă în acest domeniu. Şi în prezent ne aflăm, în această privinţă, tot în stadiul unui proiect rudimentar, care nu formulează nici un fel de orientări strategice.

Consecinţe deosebit de grave vor avea şi întârzierile nepermise din domeniul agriculturii, iar gravitatea acestora este sporită de faptul că vor afecta în special cetăţenii săraci din mediul rural, cei care ar trebui să beneficieze de o atenţie specială din partea autorităţilor, şi nu să fie ignoraţi de către acestea. Astfel, în acest an, peste 100 de milioane de euro din fondurile SAPARD vor fi pierdute, ca urmare a neîndeplinirii unor formalităţi procedurale. La fel de îngrijorător este faptul că Programul Naţional de Dezvoltare Rurală - în valoare de aproximativ 500 de milioane de euro pentru acest an - nu a fost încă finalizat şi va fi transmis spre aprobare la Bruxelles cel mai devreme la începutul lunii iulie, fapt care poate avea consecinţe financiare şi sociale dezastruoase.

De asemenea, potenţialele probleme în acreditarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură vor conduce la o absorbţie redusă de fonduri în domeniile cele mai stringente pentru ţara noastră, mai ales în ceea ce priveşte dezvoltarea zonelor defavorizate.

Nu în ultimul rând, incompentenţa ministrului agriculturii este din plin demonstrată de faptul că domnia sa a aflat despre seceta care afectează grav zece judeţe ale ţării numai după ce preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre acest lucru, la Iaşi. Nu este suficient să fii un ministru prost, trebuie să fii şi desprins de realitate şi nepăsător pentru a ignora o astfel de realitate, care va avea ca efecte importuri masive de cereale, scumpiri ale produselor agro-alimentare şi scăderea competititivităţii agriculturii româneşti pe piaţa Uniunii Europene. Într-adevăr, după cum recunoaşte, domnul Remeş "nu se pricepe la agricultură", care "e un domeniu de o vastitate teribilă". În acelaşi timp, incompetenţa domnului Remeş demonstrează că domnia sa nu s-a bazat "pe meseriaşi", aşa cum anunţa cu ocazia audierii în comisiile parlamentare.

Moralist, domnul Remeş îi linişteşte însă pe agricultorii care nu îşi vor primi subvenţiile sau care îşi văd culturile compromise: "Celui care are i se va mai da şi celui care nu are i se ia!".

Problemele grave cu care se confruntă domeniul sănătăţii continuă, cu toate că sănătatea a beneficiat, în 2007, de cel mai mare buget de până acum, 4 % din PIB, dublu faţă de bugetul în 2004. De asemenea, bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este cu o treime mai mare decât în 2006. Ce se întâmplă cu aceşti bani şi cum se explică faptul că dezastrul din spitale a rămas acelaşi, că bolnavii de cancer au ieşit să protesteze în stradă şi că bolnavii stau încă la cozi interminabile în faţa farmaciilor este o întrebare care necesită un răspuns urgent din partea domnului ministru Eugen Nicolăescu, dar şi a şefului său de guvern şi de partid, domnul Tăriceanu.

Lista faptelor iresponsabile ale Guvernului Tăriceanu II poate continua cu acţiunile domnului ministru al transporturilor, Ludovic Orban. În puţinele momente libere pe care i le-a lăsat implicarea sa activă în campania pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu, domnul Orban a găsit timpul necesar pentru a schimba din funcţie unsprezece directori şi peste 100 de membri ai consiliilor de administraţie din subordinea Ministerului Transporturilor. "Fiind din zona liberală, sunt oameni cu o viziune liberală", a recunoscut cinic domnul Orban caracterul politic al acestor epurări fără precedent.

Domnul Chiuariu nu este nici pe departe singurul personaj al acestui guvern care, pentru a folosi un eufemism, mai are multe de învăţat până să îşi asume o funcţie de o asemenea responsabilitate. Nu putem să uităm modul grotesc în care domnul ministru al educaţiei, Cristian Adomniţei, a reuşit să iasă în evidenţă, în faţa unui grup de şcolari de clasa a 5-a, pe care încerca să îi convingă că drapelul Uniunii Europene are 15 stele, şi nu 12, cum ar putea fi tentat să creadă un cetăţean de rând, care nu este nici ministru al educaţiei şi nici nu are competenţe importante în relaţia României cu Uniunea Europeană.

Nu putem să nu remarcăm şi faptul că domnul Adomniţei se află la primul său contact cu sistemul de învăţământ după încheierea studiilor. Nici la nivelul secretarilor de stat situaţia nu este mai fericită, având în vedere că de învăţământul preuniversitar se ocupă preşedinta organizaţiei de femei a PNL Vâlcea, care nu îndeplineşte nici măcar condiţiile pentru a ocupa o funcţie de director de şcoală. Într-adevăr, aşa cum o spune şi domnul Adomniţei, "educaţia este mai presus de orice doctrină".

La fel de ridicol ca domnul ministru al educaţiei, domnul ministru al reformei administrative, Cristian David, a trăit până să ocupe această înaltă funcţie cu convingerea profundă că România are 40 de judeţe, şi nicidecum 42. Un alt membru al guvernului, domnul ministru al agriculturii, Decebal Traian Remeş, are cel puţin decenţa de a recunoaşte public că nu se pricepe la agricultură, fiind desemnat pe criterii exclusiv politice.

Aceste câteva fapte fac ca Guvernul Tăriceanu II să-şi merite cu prisosinţă numele de "guvern de 1 aprilie", cu care l-a gratulat mass-media. Asemenea "perle" ar fi comice, dacă nu ar fi tragice prin consecinţele grave pe care prezenţa unor persoane lipsite de o minimă competenţă la conducerea unor ministere importante le va avea asupra intereselor cetăţenilor români.

Acesta este guvernul de 20% al României, rezultat al unei evidente crize de cadre, dovedită de desemnarea cel puţin neinspirată a unor miniştri. O altă dovadă a acestei crize este faptul că a fost nevoie, în disperare de cauză, de reactivarea unor foşti miniştri ţărănişti şi a unor foşti consilieri ai preşedintelui Emil Constantinescu pentru acoperirea posturilor guvernamentale.

De parcă nu ar fi fost suficient, domnul vicepremier Marko Bela a anunţat că intenţionează să renunţe la funcţie. În acest fel, Guvernul, în loc să reprezinte o locomotivă naţională, a devenit o banală gară de tranzit.

Cu acest guvern la conducerea treburilor publice, orice cetăţean conştient îşi pune astăzi întrebarea: încotro merge România? Cu siguranţă, nu în direcţia cea bună. De aceea, avem datoria, ca parlamentari, să încercăm să reparăm răul făcut, să recuperăm timpul pierdut şi să reaşezăm lucrurile pe făgaşul lor normal.

România are nevoie acum de un guvern stabili, profesionist, cu o majoritate parlamentară asumată în mod transparent. Partidele politice trebuie să decidă: fie îşi asumă guvernarea, fie acceptă organizarea alegerilor anticipate. Decizia este în acest moment numai a Parlamentului.

Indiferent pentru ce soluţii se va opta în continuare, pentru ieşirea din criza actuală România are nevoie de aprobarea acestei moţiuni de cenzură, pentru a pune capăt mandatului acordat Guvernului Tăriceanu II.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, pentru atenţie. (Aplauze din partea deputaţilor aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Mai sunt alte probleme, înainte de a trece la punctul următor de pe ordinea de zi? Nu.

Având în vedere că punctul următor de pe ordinea de zi presupune vot secret, amânăm acest punct de pe ordinea de zi, neavând cvorum.

În aceste condiţii, şedinţa de astăzi este epuizată, programul de lucru terminat.

Declar lucrările închise.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,20.