Parliamentary debates

Doamna Cristina Nichita:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

Astăzi, 3 decembrie, este Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Foarte des se pune semnul egalităţii între dizabilitate şi handicap. Cele două nu sunt sinonime. Dizabilitatea este definită ca stare fizică, psihică şi mintală care afectează o persoană în activitatea sa. Relaţia dizabilitate-handicap este o relaţie de tipul cauză-efect. O persoană cu dizabilitate va avea dificultăţi de inserţie, aşa încât va fi handicapată, în sensul că-i vor lipsi mijloacele de a funcţiona în societate.

În România sunt înregistrate 700 de mii de persoane cu dizabilităţi, dintre care 16 mii sunt instituţionalizate şi aproape 30 de mii sunt angajate cu loc de muncă. 700 de mii de oameni şi familiile lor îşi pun speranţele în Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pe care o aşteaptă de la Ministerul Muncii.

Stimate colege, stimaţi colegi,

Dincolo de Legea nr.448 din 2006, Lege privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, îmi pun speranţele în Strategia de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pe care o aştept de la Ministerul Muncii. Această strategie acoperă perioada 2014-2020 şi priveşte toate domeniile care au legătură cu persoanele cu dizabilităţi.

Dincolo de percepţia publică şi de cadrul legislativ, există un aspect asupra căruia vreau să vă atrag atenţia, şi acesta este vulnerabilitatea. Vulnerabilitatea ne priveşte pe toţi, pentru că în orice moment al vieţii noastre sau al vieţii celor apropiaţi nouă, putem bascula pur şi simplu într-o situaţie de dizabilitate. Şi, prin urmare, putem ajunge într-o stare de handicap. Că ar fi vorba de un accident, de o boală soldată cu infirmitate sau de apariţia unui copil cu grad de dizabilitate, vulnerabilitatea se poate instala oricând, oriunde şi în viaţa oricui. Nu devii altă persoană, dar viaţa ţi se schimbă şi începi să priveşti lumea înconjurătoare cu alţi ochi. Aştepţi înţelegere şi suport fizic, material şi moral de la oameni. Aştepţi legi care să te ocrotească. Ai aşteptări de la societate şi de la guvernul ţării tale. Ai nevoie de solidaritatea celorlalţi şi te simţi solidar cu ei.

Aşadar, în numele acestei solidarităţi, vă îndemn pe toţi şi vă rog să ţineţi cont de acest avertisment: 700 de mii de oameni şi familiile lor îşi pun speranţa în activitatea pe care noi o desfăşurăm şi în faptul că îi reprezentăm în Parlamentul României.

Vă mulţumesc.