Parliamentary debates

După pauză

(În continuare, lucrările şedinţei au fost conduse de domnul deputat Valeriu Ştefan Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii deputaţi Ion-Marcel Ciolacu şi Cristian Buican, secretari ai Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Doamnelor şi domnilor,

Deschid şedinţa de azi a Camerei Deputaţilor.

Distinşi membri ai Corpului Diplomatic,

Dragi invitaţi,

Şi vă spun că, din totalul celor 383 de deputaţi, până în acest moment sunt aproape 198 de membri care şi-au înscris prezenţa.

Ordinea de zi şi programul de lucru pentru această săptămână au fost distribuite. La ora 11,00 avem alocuţiunea Excelenţei Sale, domnul Yuli-Yoel Edelstein, preşedintele Knessetului.

Domnule Edelstein, preşedinte al Knessetului, distinşi membri ai delegaţiei israeliene, vă urez bun venit în România.

Vizita domnului preşedinte al Knessetului vine într-un moment excelent al relaţiilor dintre cele două state, bazate pe legături solide, istorice şi pe o cooperare strânsă şi diversificată.

Vizita Domniei Sale în România subliniază buna cooperare dintre forurile legislative şi importanţa pe care cele două state o oferă diplomaţiei parlamentare.

În luna februarie, o delegaţie importantă a statului român, a Camerei Deputaţilor, a fost în Israel, la invitaţia Excelenţei Sale, domnul Yuli-Yoel Edelstein.

În cadrul vizitei, pentru prima dată în istoria celor două Parlamente am semnat un memorandum de cooperare parlamentară în vederea consolidării dialogului bilateral al celor două foruri legislative şi a schimbului, la nivel de expertiză în comisiile de specialitate, atât în Knesset, cât şi în Camera Deputaţilor, dar şi a cooperării la nivel internaţional, venind astfel în susţinerea ansamblului relaţiilor româno-israeliene.

Documentul semnat a dat un nou impuls dezvoltării relaţiilor de cooperare interparlamentare şi după cum observaţi astăzi avem vizita Excelenţei Sale în România.

Am avut cu domnul preşedinte un schimb de opinii aprofundat cu privire la relaţia bilaterală dintre România şi statul Israel, în continuarea celor pe care le-am început în acest an.

Discuţiile au fost deschise şi au acoperit toată paleta cooperării bilaterale, consolidând relaţia dintre cele două Parlamente.

Vă reamintesc că statul Israel este un partener foarte important al României în regiune, dar şi în hora internaţională.

România are legături diplomatice continue cu statul Israel, începând din 1948.

Pe agenda discuţiei am avut şi un punct legat de problemele regionale vizând procesul de pace din Orientul Mijlociu şi evoluţia evenimentelor din regiune.

O temă de mare interes este combaterea antisemitismului şi promovarea educaţiei, cercetării şi comemorării Holocaustului, cu atât mai mult cu cât mâine, la Monumentul Memorialului Holocaustului din Bucureşti, vor avea loc tradiţionalele ceremonii organizate cu prilejul Zilei Naţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

România, după cum ştiţi, dragi colegi, a început în urmă cu mai bine de un deceniu un proces coerent şi conştient de recuperare a trecutului istoric.

Ţara noastră a făcut paşi importanţi în combaterea antisemitismului, lucru recunoscut de toate instituţiile internaţionale. Parlamentul României a adoptat legi foarte clare care condamnă negarea holocaustului şi incitarea la ură rasială.

Legislaţia românească în domeniu este peste legislaţia europeană în materie. România a fost prima ţară din sud-estul Europei care a adoptat o legislaţie antidiscriminare. Putem spune astăzi, cu responsabilitate, distinşi membri ai Camerei Deputaţilor, că România este un model regional şi european în ceea ce priveşte protecţia minorităţilor, o ţară care încurajează diversitatea şi toleranţa, care luptă eficient împotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului şi intoleranţei, implicând o abordare susţinută şi cuprinzătoare.

Avem o zi naţională de comemorare a holocaustului, avem un institut naţional de studiere a holocaustului, care continuă activitatea Comisiei Wiesel, un institut cu activitate bogată care se află sub patronajul Guvernului României.

Bucureştiul, distinşi membri ai Camerei Deputaţilor, este una din puţinele capitale europene în care s-a construit un memorial al holocaustului, iar numeroase centre academice din România au dezvoltat programe de studiu asupra Holocaustului.

De altfel, vă reamintesc că România va prelua, în 2016, preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului. Acceptarea României pentru preluarea preşedinţiei organizaţiei este expresia recunoaşterii eforturilor autorităţilor române, ale Camerei Deputaţilor, ale Senatului României de a prezerva memoria Holocaustului prin intermediul instrumentelor legale şi administrative dezvoltate la nivel naţional şi local, inclusiv prin cooperarea cu societatea civilă şi organizaţiile evreieşti.

Este o recunoaştere a voinţei ţării noastre de a combate mai intens şi mai eficient fenomenele de antisemitism, xenofobie şi extremism.

Vreau să-i mulţumesc domnului preşedinte Yuli-Yoel Edelstein şi delegaţiei care vizitează România.

Îl asigurăm de sprijinul nostru, al Camerei Deputaţilor, şi în continuare.

Îl invit pe Excelenţa Sa să ia cuvântul în plenul Camerei Deputaţilor.

Your Excellency, you have the floor!

Domnul Yuli-Yoel Edelstein - preşedintele Knessetului:

Domnule preşedinte Valeriu Zgonea, vă mulţumesc foarte mult pentru această oportunitate.

Distinşi colegi, membri ai Parlamentului din România,

Şalom tuturor! Bună ziua!

Sunt onorat să fiu cu dumneavoastră. (Aplauze.)

Cu 11 ani în urmă, la prima comemorare, din 9 octombrie, domnul Preşedinte Ion Iliescu a proclamat-o drept moment de reflecţie pentru toţi, o ocazie de a medita asupra totalitarismului şi a consecinţelor sale tragice. Astăzi, continuăm această sarcină adunându-ne cu toţii, evrei, israelieni, români, pentru a-i plânge pe aceia care au pierit şi care au luptat împotriva antisemitismului în toate formele sale.

Vă mulţumesc încă o dată, domnule preşedinte Zgonea, pentru invitaţia adresată mie de a participa la acest moment important. Sunt mândru să fiu aici, astăzi, reprezentând statul Israel şi Knessetul. Am fost norocoşi să avem România ca aliat şi partener pentru perioada istoriei noastre ca stat şi chiar înainte. Este un fapt puţin cunoscut că primul Congres Sionist a avut loc în România în 1882, cu 15 ani înainte de faimoasa adunare din Basel. România a menţinut relaţii diplomatice neîntrerupte cu Israelul din 1948, singura ţară din blocul de est care a menţinut intacte legăturile cu noi în timpul Războiului Rece.

Am fost norocoşi să colaborăm recent cu Parlamentul României, după cum a menţionat şi domnul preşedinte, în domeniul energiei durabile, în cadrul iniţiativei Knessetul verde, care a făcut Parlamentul din Israel un lider mondial în acest domeniu.

Faptul că mă aflu aici, în România, are şi o importanţă personală şi de familie. M-am născut în Cernăuţi, odată parte a României. Mama mea încă păstrează amintiri dragi din copilărie despre cum cosea daruri pentru Prinţul Mihai la sfârşitul anilor 1930, cu colegii ei.

De asemenea, îşi aminteşte cum ea şi familia ei, mai târziu, au supravieţuit holocaustului în zona Transnistriei, în ghetoul Shargorod, împreună cu alţi evrei din Bucovina şi România.

Dar, bineînţeles, această zi este importantă pentru România, nu doar pentru trecutul ei, dar, de asemenea, pentru prezentul şi viitorul ei. Astăzi ne amintim de miile de evrei români, bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, care au fost ucişi în timpul holocaustului de către nazişti şi de către aliaţii lor locali. Dar să spunem rugăciuni pentru cei decedaţi nu este suficient. Trebuie să recunoaştem ce s-a pierdut, o comunitate care a contribuit la dezvoltarea României pentru mai mult de 1500 de ani, începând cu era romană şi continuând până în prezent. Evreii au contribuit la viaţa socială, intelectuală şi politică a României şi au fost o parte recunoscută a elitei naţiunii din timpuri imemoriale.

Comemorarea de azi nu este un eveniment internaţional, precum Ziua Internaţională Memorială a Holocaustului, nu este un eveniment religios sau un eveniment evreiesc, deşi noi, evreii, avem, cu siguranţă, ce plânge. Şi nu este un eveniment israelian, precum Yom HaShoah, Ziua Holocaustului, pe care o comemorăm primăvara în Israel. Mai degrabă este o zi dedicată celor ce s-au întâmplat chiar aici, în această ţară. Este o zi în care dumneavoastră, românii, să meditaţi asupra lecţiilor propriei istorii şi să vă asiguraţi că aceste lecţii rămân relevante pentru Europa de astăzi.

Şi, în acest context, trebuie să confirm efortul extraordinar pentru această zi de rememorare. Acest eveniment este o împlinire naţională istorică pentru România, pentru că nu este de la sine înţeles că un popor ar dori să cerceteze şi comemoreze unul dintre capitolele cele mai neplăcute din istoria sa. Într-adevăr, pentru aproximativ 50 de ani, guvernul comunist a încercat să ascundă faptele istoriei, deoarece aceste fapte sunt incomode şi dificil de acceptat.

Spre cinstea lor, când poporul şi Guvernul României, confruntate cu adevărul după atât de mulţi ani, au acceptat, dumneavoastră aţi acceptat istoria şi aţi început să învăţaţi din ea. Confirmăm astăzi că jumătate din populaţia evreiască din România a fost ucisă în timpul holocaustului. Nu ignorăm faptul că mulţi cetăţeni români au comis crime atroce împotriva evreilor în acea perioadă, chiar şi înainte de ordinele naziştilor. Şi, în acelaşi timp, celebrăm şi recunoaştem eforturile eroice ale celor "Drepţi între popoare", incluzând-o pe Regina-Mamă Elena şi pe Prinţul Caragea, care au salvat mii de evrei de la moarte. Dacă putem învăţa o lecţie din comemorarea de astăzi, aceasta este puterea amintirii, o frază adesea invocată în cadrul acestor evenimente, şi anume nevoia de a nu uita holocaustul, "Să nu uităm!".

Evenimentul de astăzi, totuşi, nu este doar despre a nu uita. Este despre a-şi aminti în mod activ, înseamnă a lua lecţiile despre holocaust din sertarele istoriei şi a le face parte a vieţii noastre zilnice. Trebuie să ne asigurăm că înţelegem cum şi de ce românii s-au întors împotriva vecinilor lor evrei în anii 1940 şi trebuie să facem ceva astăzi ca astfel de acţiuni să nu se mai întâmple. Şi trebuie să înţelegem eroismul celor "Drepţi între popoare" şi să le imităm faptele.

Ne aflăm astăzi, aici, pentru a proclama public angajamentul nostru de a ne asigura că lecţiile holocaustului rămân relevante pentru fiecare cetăţean al oricărei ţări democratice. Mulţi paşi au fost deja întreprinşi şi sunt mândru că România a fost un aliat atât de puternic al Statului Israel în lupta globală împotriva antisemitismului.

Aş dori să mulţumesc în special domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, şi Guvernului României pentru puterea exemplului, pentru că au făcut posibilă cunoaşterea complexă a holocaustului şi prin promulgarea Legii de interzicere a negării holocaustului. Sper ca fiecare persoană tânără din această ţară să aibă oportunitatea de a învăţa aceste lecţii puternice. Ele rămân valabile şi astăzi, la 70 de ani după căderea lui Hitler şi vor rămâne mereu aşa.

Din păcate, Europa de astăzi uită acest fapt. Antisemitismul creşte şi evreii de pe continent se simt din ce în ce mai neliniştiţi. Nu doar atacurile teroriste ocupă primele pagini, precum cele din Paris sau Copenhaga, dar şi atunci când eşti scuipat sau asaltat, şi atunci când vedem cimitire, sinagogi şi chiar monumentele comemorative ale Holocaustului deteriorate, precum şi teama de a arăta ca un evreu, de a purta colierul cu steaua lui David, sau kipa în public, să vezi mulţimile strigând "Moarte evreilor!" şi "Evreii la gaz!". Este cutremurător, dar nu surprinzător să auzim că un studiu recent a relevat faptul că 70% dintre evreii din Europa se tem să-şi recunoască religia în public. Doar 15% şi-au planificat să-şi ducă copiii la slujba de Anul Nou în sinagogă.

În Europa anului 2015, care pretinde a fi o colecţie de ţări luminate, nu pot înţelege cum se permite continuarea acestei situaţii. Ambivalenţa în faţa pericolului ne va conduce pe o pârtie alunecoasă spre mai multă violenţă, mai multă ură şi spre mai multe lucruri rele.

Din nefericire, se pare că lumea nu a luat act suficient în privinţa acestui pericol. În ultimul an, campanii de deposedare, în Israel, şi de boicotare a bunurilor noastre au crescut, sub pretextul protestului legitim împotriva politicilor israeliene şi ca o unealtă de a ne forţa mâna. De fapt, Israelul nu-şi doreşte altceva decât să trăiască în pace cu vecinii săi, dar nu este atât de clar, totuşi, dacă acei vecini au ţeluri similare. În loc să promoveze pacea şi liniştea, boicoturile îi aţâţă pe acei extremişti care instigă la o zi de mânie împotriva Israelului şi îndeamnă adepţii să arunce pietre pentru a-i ucide pe şoferii israelieni în trecere. Pacea poate sosi doar lucrând împreună cu vecinii noştri şi îi invit din nou să lucreze cu noi pentru a face din Orientul Mijlociu un loc mai bun pentru noi toţi.

Anul trecut a fost o încercare de negociere cu Iranul, cu privire la încheierea unui acord asupra puterii sale nucleare. În entuziasmul încheierii acestui acord, lumea a ignorat adevărata faţă a Iranului. De exemplu, conducătorul suprem al regimului a spus, imediat după încheierea acordului, citez: "There will be nothing like Israel in 25 years". Şi dacă vă gândiţi că este o aberaţie, amintiţi-vă că acesta este omul care pune la îndoială Holocaustul, exact evenimentul pe care-l comemorăm astăzi în acest Parlament, şi numeşte Israelul o "tumoare canceroasă".

Să nu uităm şi dovezile conform cărora Iranul a sponsorizat terorismul prin Hamas, Hezbollah şi alte grupări pe care lumea aparent le-a uitat.

Să fie clar, Iranul nu s-a schimbat printr-o semnătură, semnând un acord. Suntem pe cale să lăsăm siguranţa şi securitatea Orientului Mijlociu pe mâinile regimului cel mai iresponsabil din regiune. Ar trebui să cugetăm îndelung asupra acestui fapt înainte de a fi prea târziu.

Cu mai puţin de o lună în urmă, am început Noul An evreiesc. Această perioadă, ca orice început, ne oferă posibilitatea de a medita asupra istoriei şi de a cugeta pe ce drum să pornim în următorii ani. Suntem obligaţi, după cum spune Biblia, să alegem viaţa pentru noi şi pentru copiii noştri. Stând astăzi aici sunt încrezător că ne putem atinge scopul divin, continuând paşii pe care i-am parcurs împreună în confruntarea cu antisemitismul, prin învăţarea lecţiilor istoriei. Doar împreună, doar prin eforturile comune şi doar printr-o înţelegere reciprocă a trecutului nostru şi a viitorului comun, putem face din această lume un loc mai bun, mai sigur, mai tolerant, în care copiii noştri pot creşte şi înflori.

Mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult.

Aşa cum aţi auzit din discursul Excelenţei Sale, domnul Edelstein este născut la Cernăuţi, în Ucraina şi are o vastă experienţă politică, a fost ministru pentru imigraţie şi absorbţie, după care a avut şi portofoliul pentru diplomaţie publică şi problemele diasporei.

Tribuna parlamentară, după cum ştiţi, dragi colegi, este locul unde se apără cu tenacitate valorile vieţii democratice. Excelenţa Sa şi-a riscat viaţa şi libertatea pentru a apăra identitatea sa culturală.

Îi mulţumesc foarte mult, în numele dumneavoastră, pentru aceste reflecţii, memoria trecutului ca fundament pentru construirea de punţi între ţările noastre, în prezent şi în viitor.

Considerăm că o societate a păcii nu se poate construi fără o condamnare clară a violenţei, a discriminării şi a urii rasiale. Dacă ne asumăm trecutul, putem să privim cu încredere şi speranţă spre viitor.