Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Corneliu Ciontu şi Kovacs Csaba Tiberiu , secretari.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi, 9 iunie 1998, a Camerei Deputaţilor, cu prima parte, cea destinată intervenţiilor deputaţilor.

Domnule deputat Petre Naidin, vă rog. Se pregăteşte domnul deputat Viorel Burlacu.

Domnul Petre Naidin:

Bună dimineaţa!

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aflat acolo unde nivelul de trai este bine hrănit, preşedintele tuturor românilor, câteva zile şi al americanilor bogaţi, domnul Constantinescu a primit de la Departamentul de informaţii publice al Guvernului mai multe C.D.-uri multimedia ce vor fi oferite şi omologului Clinton, în ideea creării unei imagini noi şi reale a României în lume, cu reflectarea în mod corespunzător a situaţiei economice şi a programului de reformă, spre ştiinţa tuturor, a celor care trăiesc bine şi respectiv a altora care privesc suspinând la seriale.

Sper că lansarea informaţională să se facă după primirea, aflată în program, a celui care a uitat să ne mai privească în ochi, tocmai pentru că a demonstrat "o viziune extraordinară, hotărâre şi integritate în timpul perioadei dificile de tranziţie în Europa centrală şi de est", celebrare oferită de Institutul pentru studii est - vest.

Dacă soft-ul ar fi pregătit serios cu date reale, cred eu că viitorii investitori strategici s-ar putea răzgândi să împartă bunăstarea cu noi, chiar dacă domnul preşedinte sigur ne va prezenta "ca o comunitate mai sigură, democrată, integrată şi prosperă", eradicată de corupţie, dar cu mai puţini români, mai singuri şi neliniştiţi".

Garantul respectării dreptului omului în fiecare cătun va trebui să angreneze economia naţională în Parteneriatul strategic bilateral, de la domnul Pleşu ştiut că "Washingtonul a relevat că loby-ul cel mai eficace în favoarea candidaturii noastre la NATO ar fi cel al marilor companii americane, care au putere şi interese în România".

Mai ales că până la creşterea economică durabilă, pe care tot o fredonăm, precum şlagărul electoral, vânzarea la preţul obţinut prin bursa de valori, al cărei indice a căzut săptămâna trecută ca după apocalipsă, nu le poate fi decât favorabil celor care obţin finanţarea în numele statului, prin Hotărârea Guvernului nr. 686 de anul trecut, privind achiziţionarea unor utilaje agricole şi pe care "New York Times" îi vede activând în zona de criminalitate economică, înşelând şi pe ucrainieni cu peste 70 de milioane de dolari. Sau celor care nu se prezintă la expoziţia de tehnică militară de la Le Burget, dar lansează un proiect extrem de costisitor, de peste 2 miliarde dolari, în afacerea elicopterelor şi pentru care fac loby congresmanii americani şi respectiv senatorii orbi ai puterii, insensibili, vorba cuiva: "Când eşti sărac nu trebuie să uiţi că eşti român".

Convingător este şi domnul prim-ministru, căruia i-au plăcut tractoarele, mai mult sau mai puţin româneşti, în experienţa sa utilă prin Turcia, acolo unde sunt oferite micilor agricultori de credite pe termen lung, de peste 20 de ani, în timp ce pentru producătorii noştri, agricoli şi de utilaje, promisiunile de redresare stau primate.

Întorcându-ne în ţara celor care nu dau nimic din oficiu, dar câştigă, de acolo de unde domnul preşedinte ne transmite că este cu noi, sunt curios de metafizica celor 72 de miliarde de dolari promişi prin contracte economice, cred eu, dezavantajoase pentru noi şi avantajoase numai pentru alţii.

Din păcate nu cred că vor fi ezitări şi se va semna orice, numai în ideea că suntem ca americanii, uitând că populaţia şi bugetul de stat nu sunt la mâna şi dispoziţia puterii şi că nu se mai poate accepta constatări de genul "am chinuit în fiecare an poporul degeaba".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Viorel Burlacu, se pregăteşte domnul deputat Nicolae Ionescu. Este aici? Vă cheamă Ionescu, domnule Lădariu?

Domnul Lazăr Lădariu (din sală):

Urmez eu.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Veniţi dumneavoastră la rând, bine.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Viorel Burlacu:

Onorat auditoriu,

Acum câteva luni, într-o declaraţie arătam onoraţilor colegi că autoritatea instrucţiunilor, precizărilor şi normelor o întrece pe cea a legilor şi a ordonanţelor. Ca exemplificare trimiteam la instrucţiunile, precizările şi normele emise de Ministerul de Finanţe.

Astăzi, vin să vă prezint aceeaşi constatare din Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Prin Legea nr. 215 din 1997 s-a stabilit înfiinţarea Casei sociale a constructorilor, lege publicată în "Monitorul Oficial" nr. 372 din 22.12.1997.

Prin lege şi prin Ordinul nr. 674 din 15.12.1997 se stabilea, în vederea asigurării protecţiei sociale a salariaţilor, ca în perioada 1 decembrie 1997 - 31 martie 1997, nivelul retribuirii pe timpul nelucrat, obligaţiile la buget şi faptul că pe această perioadă salaritul nu pierde calitatea de salariat. Dar, minunea a ţinut doar o lună, deoarece, prin Minuta din 28.01.1998, semnată de Dorin Nicolae Pârvu, Anton Predescu, Irimie Catargiu, Anca Mărgineanu şi Dan Cristescu, se stabileşte: "Se anulează articolul nr. 8 din Normele interne 738/1/5 din 20.01.1998. Pe perioada 1 decembrie 1997 - 31.01.1998 nu există obligaţie la plată a asigurărilor sociale şi contribuţiei de şomaj. Perioada de întrerupere nu constituie vechime în muncă".

Iată că, peste instrucţiune, normă şi precizare apare şi minuta ca temei de drept.

Domnilor colegi,

Ne place sau nu, realitatea este următoarea: ţara este a nimănui, autoritatea a dispărut când un înscris denumit "minută" are autoritatea de a infirma o prevedere din lege.

Nu-mi exprim nici cea mai vagă speranţă că intervenţiile mele vor avea rezultate. Îmi exprim convingerea că, ajunse la cunoştinţa concetăţenilor mei şi ale alegătorilor noştri, aceştia vor realiza necesitatea introducerii ordinii în ţară.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Baciu.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un adevăr tutelar, apăsător ca umbra unei prevestiri, dăinuie acum asupra existenţei fraţilor basarabeni, dincolo de Nistru, făcută ţăndări de războiul şi de politica secesionistă a lui Igor Smirnov. Liniştea s-a dus, iar Ilie Ilaşcu zace tot mai bolnav în temniţa de Hlinoaia. Iar oamenii sunt tot mai indiferenţi, adeverindu-se ceea ce cu toţii ştim prea bine: pe români îi adună doar furtunile, trăsnetele şi nenorocirea. Odată acestea trecute, ei uită totul, îngrijorător de repede.

Războiul transnistrean a lăsat răni adânci, a adus multă durere şi necurmate suferinţe în casele românilor basarabeni. Cei care atunci s-au aruncat cu mâinile goale în vâltoarea vremii au fost repede uitaţi şi ei. O constată cu justificată amărăciune acum Petru Burlacu, Viaceslav Varlaam, Ion Borş, Anatol Beşliu, alţi voluntari din Tighina, Cocieri şi Dubăsari, care ştiu că tocmai "Capul plecat sabia îl taie", iar când trec Nistrul constată că după conflictul fraticid întreţinut cu gazul aruncat de Armata a 14-a muscălească de ocupaţie, în casele lor s-au înstăpânit cazacii.

Multă apă a mai curs pe Nistru, iar Ilie Ilaşcu, singurul parlamentar al Republicii Moldova şi din Europa anului 1998, care pe perioada mandatului este reţinut şi condamnat, se află tot în închisoare. Şi azi avem înaintea ochilor pe rusoaica Olga Ivanovna, pronunţând cumplita sentinţă "a surzion crastrelu", adică mai pe înţelesul tuturor "Moarte prin împuşcare!".

Şi peste ameninţarea de gheaţă a morţii, glasul de tunet al lui Ilaşcu: "La revedere! Vă iubesc, popor român", îndemnat de măicuţa lui înstristată: "Fii mândru, cum ai fost odată!", Ilie Ilaşcu a rămas acelaşi dârz, neînfricat şi de neclintit luptător.

Deputat în două legislaturi succesive în Parlamentul de la Chişinău, Ilie Ilaşcu continuă să se afle în penitenciarul de la Hlinoaia, ca monedă de schimb pentru statutul teritoriului de dincolo de Nistru.

Este de datoria Parlamentului României, pentru a dovedi tocmai că suntem această insulă de onoare latină, să facă demersurile necesare pentru declanşarea procedurilor legale de eliberare a lui, mergându-se chiar până la rejudecarea procesului într-o altă ţară. În acest sens, forul legislativ român este îndemnat să se adreseze preşedinţilor României şi Republicii Moldova, liderilor Statelor Unite ale Americii şi Rusiei, ai altor ţări europene, secretarilor de stat americani, senatorilor congresului, miniştrilor de externe ai României şi Moldovei, Rusiei, să intervină pentru punerea lui în libertate.

Altfel, de la Nistru până la Tisa fraţii consângeni au tot dreptul să-şi cânte pe mai departe durerea, "că au luptat pentru sfânta libertate, de care noi n-avem parte".

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Mihai Baciu, se pregăteşte domnul deputat Nicolae Popa.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Este cunoscu adevărul că poporul care nu-şi cunoaşte şi nu-şi respectă istoria este condamnat să o repete.

Monumentele istorice şi de artă sunt adevărate concentrate de memorie a unui popor, pentru că păstrează pentru decenii şi secole ceea ce are acesta mai preţios: talentul, inventivitatea, efortul creator şi amintirea evenimentelor care i-au marcat existenţa. De aceea, grija pentru conservarea acestor monumente, reflectă la modul cel mai semnificativ dragostea şi respectul unui popor pentru propria istorie şi pentru propriile valori.

Palatul culturii din Iaşi este un asemenea monument. El nu este recunoscut doar ca efigie a vechii capitale a Moldovei şi pentru scurt timp a României, dar prin stilul său neogotic este considerat ca una din ultimile expresii ale arhitecturii romantice, care prelungeşte în veacul nostru spiritul glorios al veacului trecut. În plus, el adăposteşte muzee de valoare naţională.

Deşi la terminarea lui, în 1925, palatul a beneficiat de instalaţii ultramoderne pentru acel timp, odată cu trecerea vremii, dar şi din cauză că ele ţin de activitatea omului, el s-a degradat continuu, ajungând azi într-o stare absolut critică, care necesită reparaţii capitale urgente. În caz contrar, spun specialiştii, el se va prăbuşi la primul cutremur de intensitate medie sau se va deteriora iremediabil din cauza intemperiilor şi a unor intervenţii necugetate ale oamenilor.

Specialiştii au tras demult semnalul de alarmă privind starea Palatului Culturii din Iaşi şi a muzeelor, toate de valoare naţională, care sunt adăpostite în el. Acoperişul este spart în multe locuri, astfel încât apa se infiltrează până la nivelurile inferioare, producând fisuri din ce în ce mai mari. Fundaţia vechii Curţi Domneşti, pe care este ridicat palatul, alcătuită din zidărie de piatră legată cu var hidraulic şi pământ galben, necesită intervenţii urgente cu mijloace moderne. Construcţiile masive ridicate în preajma lui, locuri de locuinţă şi hoteluri, au ridicat nivelul apelor subterane până spre suprafaţă, asecând în plus fundaţia şi pereţii palatului.

În efortul lor de a atrage atenţia asupra stării alarmante a edificiului, directorul şi Consiliul de administraţie au deschis recent o expoziţie de fisuri. A fost tipărit şi un pliant pe care l-aţi primit şi dumneavoastră, parlamentarii, cu fotografii foarte sugestive şi convingătoare ale acestor fisuri.

După calculele specialiştilor ar fi necesare cam 50 de miliarde de lei pentru restaurarea acestui monument.

Trebuie să atragem, de asemenea, atenţia că mai sunt necesare intervenţii urgente şi la alte monumente istorice de valoare naţională din Iaşi, cum ar fi: Biserica Bărboi a lui Ion Creangă, Teatrul Naţional, Casa Pogor a Junimii, unde mai trebuie doar un singur miliard de lei, pentru a fi încheiate lucrările care durează de câţiva ani şi altele.

În 1997, Ministerul Culturii a alocat pentru obiectivele culturale istorice din Iaşi o sumă de aproximativ 11 miliarde, din care pentru palat doar 2, sumă cu totul insuficientă pentru nevoile acestuia.

Facem un apel insistent către Ministerul Culturii, prin Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, către întregul Guvern, dar şi către dumneavoastră, membri ai Parlamentului României, să contribuiţi cu toţii, în limita tuturor posibilităţilor, la salvarea acestui inestimabil monument arhitectonic, istoric şi de artă, care este Palatul Culturii din Iaşi.

Ştim că nu sunt bani suficienţi, ştim că există nevoi peste tot, că sunt solicitate fonduri pe multe şantiere de restaurare din ţară, dar mai ştim şi că este nevoie de o ierarhizare atentă a acestor nevoi, iar nevoia de cultură şi de memorie istorică este pentru un popor cel puţin la fel de imperativă ca aceea economică.

Iată de ce, considerăm potrivit să încheiem cu două observaţii: salvarea monumentelor istorice şi de cultură din Iaşi nu este o favoare acordată Iaşiului, ci un act de recunoaştere a valorilor superlative ale pământului moldav, pentru întreaga istorie a poporului nostru şi a doua - a acorda prioritate absolută acestui obiectiv, simbol al culturii naţionale şi ieşene, credem a fi un imperativ al acestei etape istorice şi al programului naţional de restaurare a monumentelor.

Am folosit mereu pluralul în această declaraţie a mea, pentru că această declaraţie a fost susţinută ieri tot în această formă în plenul Senatului, de către colegul meu de la Iaşi, senatorul Dan Constantin Vasiliu.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Popa, se pregăteşte domnul deputat Ioan Bivolaru.

Domnul Neculai Popa:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Am luat la cunoştinţă cu o plăcută surprindere recenta luare de poziţia a ministrului de finanţe, domnul Daniel Dăianu, privind afacerea "Bel Helicopters", care ne-a avertizat că este prea costisitoare pentru România anului 1998. Domnia sa ne-a spus verde în faţă că în acestă situaţie grea, România trebuie să aleagă între cumpărarea de tunuri sau a asigura pâinea ţării. Nu avem bani de tunuri, nu avem bani de elicoptere, care ne-au costat circa 2 miliarde de dolari, este clar, o spune cu toată autoritatea ministrul de finanţe, omul care ţine în mâinile lui puşculiţa naţională. Nenorocirea este că nu se găsesc bani nici pentru pâine. Iată că zilele acestea, chiar reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, respectiv ministrul Dinu Gavrilescu, a recunoscut că la sate, în hambarele ţăranului se află 2 milioane de tone de grâu, care nu se grăbeşte să-l achiziţioneze, reprezentând în momentul de faţă, în cele mai multe situaţii, hrană pentru şobolani şi şoareci.

Dacă ceilalţi reprezentanţi ai puterii se zbat din răsputeri pentru a îngloda şi mai mult România în datorii, de 2 miliarde de dolari, în schimb, un alt reprezentant al actualei puteri declară triumfalist că pentru achiziţionarea grâului, din producţia anului 1998, avem la dispoziţie 80 de miliarde de lei, în condiţiile în care, pentru a asigura pâinea ţării avem nevoie de cel puţin 5.000 de miliarde de lei. Este incredibil şi rămâi uimit de ceea ce se petrece în agricultura românească. Am lichidat şi falimentat complexele de porci şi păsări, taxele vamale impuse de Acordul criminal "Cefta" a descurajat şi a împins spre faliment floarea agriculturii româneşti. Am decimat efectivele de bovine, din cauza căreia importăm totul pentru consumul alimentar din această ţară: carne de porc şi vită din Polonia, Ungaria, Olanda, ouă, lapte din Olanda şi Polonia, legume, fructe din Olanda şi Turcia, ulei şi zahăr din Ungaria, Turcia, Spania şi Moldova. Şirul lung al produselor alimentare importate poate continua la nesfârşit. Aici ne-a adus politica agrară performantă a celor de la putere, adică, cum spune românul, la sapă de lemn.

Este imposibil, ca oameni ai acestui pământ binecuvântat, cunoscuţi din neamul nostru ca mari producători de hrană, să ajungem să ne hrănească alţii, în aceste condiţii.

Ce se întâmplă cu noi? Ce se întâmplă cu această ţară? Pur şi simplu suntem victimele unor interese oculte, dincolo de graniţele ţării, cu complicitarea unor reprezentanţi ai puterii. Şi toate acestea, în timp ce ministrul agriculturii, domnul Gavrilescu, flutură pe toate canalele mass-media steagul mincinos al succeselor agriculturii româneşti, minţind cu tupeu o ţară întreagă care vede cu propriii ochi dezastrul în care se găseşte agricultura românească.

În cabinetul ministrului Gavrilescu toate sunt de culoare roz bombon, dar pe tarlaua ţării lucrurile sunt foarte cenuşii, bat spre negru. Problema este cât o să ţină şandramaua? Personal cred, o scadenţă este foarte apropiată. Bate foamea în uşa românului de o să se audă inclusiv la uşa ministrului. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Ioan Bivolaru, se pregăteşte domnul deputat Ilie Neacşu.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Asistăm în ultima vreme la un concurs naţional pe teme de reformă, în care se vrea a se dovedi opiniei publice că dintr-un capriciu selectiv, reformatorii se găsesc numai într-o anumită parte a Guvernului şi că tot ce emană de la aceştia este de incontestabilă valoare şi că nimeni nu trebuie să mai aibă îndoieli în această ţară.

Cazul Renel-ului, Romgaz-ului, S.N.C.F.R.-ului, sunt exemple de ultimă oră în care opinia publică este dirijată spre a încremeni în faza extazului incipient, în faţa bogăţiei de idei novatoare în materie de reformă şi restructurare, fără ca dirijorii vremelnici ai acestui demers să sesizeze că toate aceste măsuri, aşa-zis reformatoare, poartă pecetea voluntarismului şi au darul doar de a epata în acest concept general al neputinţei şi nepriceperii.

Una din ideile mediatizate în cele patru puncte cardinale ale României, în ultimile săptămâni, este aceea emanată de la ministrul transporturilor care încearcă să ne convingă de necesitatea spargerii S.N.C.F.R.-ului în alte trei distincte societăţi naţionale: cea a infrastructurii feroviare, cea a transportului feroviar de marfă şi cea a transportului de persoane.

Consistenţa, oportunitatea şi valoarea acestei idei generoase este măsura voluntarismului probat de atâtea ori de domnul ministru în cauză, aflat permanent sub zodia unui aventurism cotidian, la care busola nu mai constituie un remediu.

Trebuie să avem capacitatea de a desluşi ce se ascunde dincolo de cântecul de sirenă al domnului Băsescu şi să convenim de la început că restructurarea S.N.C.F.R. nu se poate limita la scopul în sine, ci trebuie să reflecte rolul pe care statul doreşte să şi-l acorde imediat şi în perspectiva operatorului naţional feroviar, precum şi capacitatea statului de a se implica financiar în programul de reformă al S.N.C.F.R.-ului. Or, sub această guvernare se recunoaşte plenar incapacitatea statului de a se implica într-o asemenea întreprindere, de o asemenea anvergură şi de mare necesitate şi de importanţă naţională.

Dezideratul principal al restructurării S.N.C.F.R. este acela de a satisface cerinţele pieţei interne şi internaţionale în transportul feroviar, corelat cu un program coerent şi realist de integrare europeană. În acest context, statul trebuie să contribuie corespunzător la susţinerea financiară a infrastructurii feroviare şi a serviciilor sociale în transportul de călători, după proceduri similare cu cele existente în Uniunea Europeană.

S.N.C.F.R., ca membră a unor organisme feroviare europene, trebuie să respecte acordurile şi convenţiile internaţionale la care suntem parte şi să-şi acordeze direcţia şi ritmul restructurării cu evoluţia europeană pe piaţa transporturilor.

Reforma transportului feroviar în statele europene a demarat cu trei decizii majore. În primul rând ştergerea datoriei căilor ferate naţionale, prin preluarea acesteia la datoria publică. În al doilea rând, introducerea conceptului de exploatare comercială a infrastructurii feroviare, prin introducerea tarifului de utilizare a infrastructurii. Şi în al treilea rând, acoperirea de către bugetele naţionale şi locale a costurilor serviciilor sociale ale transportului de persoane, în proporţie cuprinsă între 25 şi până la 55 % din totalul veniturilor sectorului de călători.

Este cunoscut faptul că România cheltuie pentru infrastructură de 30 până la 65 de ori mai puţin decât în ţările Uniunii Europene, că statul nostru contribuie doar cu 6,6 % pentru serviciile sociale, faţă de 28 până la 83 % ca în restul statelor, că tarifele pentru transportul de călători sunt mai scăzute cu de 3 ori până la 16 ori decât acestea, dar ridicate în corelaţie cu veniturile populaţiei.

În acest context, reforma S.N.C.F.R. înseamnă finanţarea infrastructurii şi a serviciilor sociale şi nu divizarea instituţională a S.N.C.F.R., după modele inexistente sau neverificare practic.

Separarea instituţională a tranportului feroviar de marfă şi de călători, faţă de infrastructură, nu există decât în Anglia, unde deja acest lucru a fost impus de existenţa celor 27 de operatori de transport, iar acum această ţară se confruntă cu probleme, în acest sector, sector care reprezintă doar 6 % din totalul transporturilor.

În Germania, Franţa, Italia şi Austria, separarea acestor activităţi s-a realizat numai în plan financiar, prin separarea gestiunilor respective.

Deşi în România transportul feroviar nu mai este un monopol, reprezentând doar 55 % din totalul transporturilor, acesta rămâne un transport de importanţă naţională şi strategică şi nu ne putem permite, prin inovaţii, eşecuri care vor afecta grav echilibrele economice şi sociale, şi aşa precare la această dată în România.

Ministrul transporturilor trebuie să înţeleagă că nu suntem în faza în care să ne permitem ca, avându-l pe domnia sa la cârmă, să pornim aiurea în descoperirea de noi pământuri, penrtu a smulge câteva aplauze în plus la vreun simpozion internaţional.

La această dată, în România, din partea puterii, nu are nimeni credibilitatea necesară asumării unui astfel de risc, ale cărui rezultate nu le poate garanta nimeni. Şi dacă opinia publică, după aproape doi ani de zile, nu oferă Guvernului dreptul de garant, firesc este să ne întrebăm cine preia această responsabilitate.

Comunitatea Europeană priveşte cu interes orice iniţiativă insolită a estului, pentru că indiferent de rezultate, aceasta are partea ei de câştig.

Restucturarea S.N.C.F.R. trebuie abordată folosind modelele şi tendinţele reţelelor feroviare europene, singurele cu care ne putem compara şi la care dorim să avem deschidere. Modelul general este acela în care infrastructura funcţionează în aceeaşi corporaţie cu operatorii majoritari în transportul feroviar, fiecare însă având gestiune separată.

Modelul românesc trebuie în această etapă să fie structurat în aceleaşi coordonate, altfel restructurarea va fi compromisă din start.

Separarea financiară a activităţilor de bază este în coordonatele unei evoluţii naturale, europene, care poate crea premisele şi unei separări instituţionale, dacă va fi cazul, în viitor.

Atât costurile, cât şi riscul unei astfel de abordări sunt mult mai reduse, aceasta constituind o componentă în plus a oportunităţii modelului.

Directivele consiliilor comunităţilor europene nu prevăd separarea instituţională, decât ca variantă teoretică, separarea financiară fiind modelul unanim acceptat.

Costurile acestor restructurări trebuie să primeze în opţiune şi aceste costuri se anunţă de la început ca fiind foarte mari, într-un sector căzut deja la linia de plutire, cu atât mai mult cu cât în opţiunea separării instituţionale nu există nici măcar garanţia consolidării acumulărilor şi a corectării cu costuri minime a erorilor inevitabile.

Problema esenţială a restructurării S.N.C.F.R. nu trebuie să o constituie separarea instituţională, ci ştergerea datoriei acestui sector, care odată separat financiar trebuie degrevat de acest balast, care trebuie preluat în administrare şi lichidare pe o perioadă de 20 - 25 de ani...

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnule deputat, aţi depăşit 9 minute de când vorbiţi. Vă rog frumos, aveţi timpul limitat la trei minute. Este vorba de respect faţă de ceilalţi colegi care mai urmează să vorbească.

Domnul Ioan Bivolaru:

Da, domnule preşedinte, încerc să închei.

Deci, ... preluat de către o instituţie special creată sau de la început de către F.P.S.

Datoria actuală a S.N.C.F.R., de circa 450 de milioane de dolari, comparată cu datoriile căilor ferate europene, reprezintă cote cuprinse între 0,1 până la 1 % din acestea, ceea ce denotă că transportul feroviar din România, în perioada 1990 - 1997, nu a constituit o presiune excesivă asupra bugetului, fiind departe de imaginea catastrofică croită propagandistic de către actuala putere.

În încheiere, trebuie să înţelegem că restructurarea SNCFR trebuie realizată în spirit european, că nimeni nu are dreptul să ipotecheze viitorul, că aceasta nu poate fi o iniţiativă personală datorată unor insomnii, că nu poate face obiectul parlmaresului personal al cuiva anume la vreo şuetă internaţională, că nu poate fi plasată sub semnul intereselor de grup, de partid sau de imagine sau să facă obiectul agreabilităţii datorită potenţialelor posturi care vor suplimenta schema Ministerului Transporturilor.

Restructurarea prin spargerea SNCFR şi nu prin adoptarea măsurilor de stringentă şi reală urgenţă reprezintă o gravă eroare, eroare pe care opinia publică este blocată să nu o descifreze şi care nu a făcut obiectul vreunei dezbateri publice de către mass-media, fie ea şi în limite de suficienţă. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rugămintea mea este, pentru toţi cei care au vorbit sau urmează să vorbească, să îşi sintetizeze materialele la trei minute şi să încerce să se cronometreze. E un lucru pe care îl făceam în facultate când erau anumite examene, pentru că, uite, adineauri practic a fost o expunere care a atacat un domeniu, e adevărat, foarte complicat, foarte complex, dar ca să-l rezolve probabil că trebuia să mai urmeze încă ore şi ore de discuţii.

Domnul deputat Ilie Neacşu. Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Au trecut aproape 20 de luni de când CDR, USD şi UDMR s-au aşezat în şaua puterii şi toate barometrele care măsoară nivelul de trai indică o situaţie catastrofală pentru majoritatea covârşitoare a românilor. Timpul scurs de la câştigarea prin minciună a alegerilor a fost folosit doar pentru satisfacerea unor interese personale sau de grup ale celor ce compun bizara coaliţie. Ţărăniştii şi liberalii au reuşit să reintre nelegal în posesia unor moşteniri, pediştii şi-au refăcut capitalul politic pe seama inocenţei partenerilor, iar udemeriştii şi-au plantat tăbliţe bilingve şi au împânzit Ardealul cu tot felul de monumente antiromâneşti, solicitând chiar autonomie teritorială şi universitate în limba maghiară.

Nici intransigentul lider al CDR de dinainte de alegeri, actualul preşedinte al României, nu s-a lăsat mai prejos în acest interval de timp. Din subsoluri murdare şi talciocuri întunecoase, domnul Emil Constantinescu a mutat sediul central al mafioţilor şi corupţilor aproape de jilţul său în chiar Palatul Cotroceni, încercând o acoperire a acestora sub uniforma SPP şi a consilierilor săi principali.

Dar nu în direcţia aceasta doresc să-mi continui declaraţia, stimaţi colegi.

De 20 de luni, eu încerc să aflu dacă în Parlament există cu adevărat ţărănişti şi liberali, adică urmaşi ai lui Mihalache, ai lui Maniu sau ai Brătienilor. Pentru a demonstra tuturor că sunt animat de cele mai bune intenţii, voi veni cu câteva declaraţii ale unor veritabili ţărănişti şi liberali din perioada interbelică, toate pe teme economice şi nu din resortul naţional pe care l-aţi abandonat cu totul.

În 1935, teoreticianul Gheorghe Zane spunea: "Dezvoltarea şi propăşirea ţărănimii şi a întregului popor român este inseparabil legată de evoluţia industrială. În mod special trebuie să asigurăm fabricarea în România a uneltelor şi maşinilor agricole, producerea îngrăşămintelor ghimice şi nici un efort nu trebuie evitat pentru producerea armamentului şi materialului necesare înzestrării armatei".

La rândul său, Virgil Madgearu declara: "Nu se poate vorbi de agrarianism contra industrialism. Dimpotrivă, se descoperă o întregire reciprocă între dezvoltarea agriculturii ţărăneşti şi întreprinderile industriale mari".

Cu voia dumneavoastră, voi prezenta câteva luări de poziţie ale unor teoreticieni liberali, care se dovedesc mult mai tranşanţi şi într-o contradicţie totală faţă de urmaşii lor de azi. Să le dau cuvântul.

Vintilă Brătianu: "Ţara noastră are toate condiţiile materiale pentru a fi un stat industrial complet".

Ştefan Zlătin: "Viitorul nostru e legat de această chestiune vitală pentru noi. Ne trebuie o mare industrie".

Mihail Manoilescu: "Productivitatea industrială este atât de covârşitor mai mare decât productivitatea agriculturii, încât renunţarea la politica de industrializare înseamnă pentru orice ţară renunţarea la orice viitor economic".

Victor Slăvescu: "Nu avem nici un interes ca economia noastră naţională să alimenteze anual centrele din apus cu însemnate venituri obţinute din exploatarea bogăţiilor noastre. Din contră, prin dezvoltarea industriei proprii, prin limitarea penetraţiei capitalului străin, se asigură menţinerea în ţară a acestor venituri, creşterea bogăţiei naţionale, consolidarea independenţei României".

Mă opresc aici, stimaţi colegi, asigurându-vă că cei pe care i-am citat n-au fost nici comunişti, nici socialişti, ci bravi români, ţărănişti şi liberali. Regret din suflet că de aproape 20 de luni n-am auzit nici o declaraţie a vreunui coleg ce-şi revendică obârşia politică într-unul din cele două partide interbelice, care să corespundă într-o cât de mică măsură liniilor trasate de adevăraţii ţărănişti şi liberali. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea. Se pregăteşte doamna deputat Leonida Lari. Este aici? Nu este. Nefiind doamna Leonida Lari, o să urmeze domnul deputat Nicolae Ionescu. Vă rog.

Domnul Petre Ţurlea:

Domnule preşedinte,

Vă rog să-mi îngăduiţi să aplic aceeaşi metodă pe care, tot cu îngăduinţa dumneavoastră, am mai aplicat-o şi altă dată, având două materiale destul de întinse, să le pot prezenta doamnei stenografe pentru a fi cuprinse în stenogramă, eu doar parafrazându-le aici în cele trei minute pe care le am la dispoziţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este foarte corect modul dumneavoastră de a vedea. Dumneavoastră, în trei minute, sintetizaţi materialele şi le daţi in extenso pentru stenogramă.

Domnul Petre Ţurlea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Iată cele două materiale.

Primul este un memoriu al Grupului Şcolar Economic nr.2 din Sfâtu Gheorghe. Este singurul grup economic românesc din tot judeţul Covasna. Mai există acolo un singur liceu teoretic românesc.

Acest memoriu mi-a fost dat mie, ca reprezentant al românilor din Covasna, şi l-am înaintat domnului ministru şi, de asemenea, celor două comisii de învăţământ, a Camerei şi a Senatului.

Este vorba de faptul că acest grup economic românesc din Sfâtul Gheorghe se vrea, exact în acest moment, de către conducerea locală a UDMR-ului, se pare cu nişte alianţe în cadrul Ministerului Învăţământului, să fie desfiinţat. Iată câteva fraze doar din acest strigăt de ajutor al personalului didactic din acest grup şcolar românesc din judeţul Covasna către Parlamentul României. Printre altele, se spune că adevăratul motiv al dorinţei de desfiinţare a acestui grup economic este dorinţa de a distruge această şcoală pentru că funcţionează numai cu clase cu limba de predare română. De asemenea se spune: "Considerăm că elevii pe care-i pregătim ca absolvenţi de şcoală profesională trebuie să cunoască în primul rând limba română, ei fiind cuprinşi în reţeaua de alimentaţie publică şi prestări servicii a judeţului Covasna, zonă cu un potenţial turistic ridicat, în care vin la odihnă şi tratament persoane din întreaga ţară şi care au pretenţie să li se vorbească corect româneşte".

Şi iată sintetizate, tot în acelaşi material, de către profesorii acestui liceu, cauzele dorinţei de desfiinţare a acestui liceu.

În primul rând, se urmăreşte desfiinţarea şcolii pentru că este unitate de învăţământ cu limba de predare română.

Doi, se urmăreşte recuperarea în perspectivă a clădirii şcolii situată chiar în centrul Municipiului Sfântu Gheorghe, pentru a transforma această clădire într-o instituţie de învăţământ superior cu predare în limba maghiară.

Şi, trei, "unitatea noastră, datorită pregătirii pe care o oferă elevilor, este foarte căutată în judeţ şi chiar în judeţele limitrofe, constituind o reală concurenţă pentru Liceul economic maghiar, unitate şcolară care nu reuşeşte decât cu greu să-şi realizeze planul de şcolarizare".

Şi, în finalul acestui memoriu, iată şi fraza cea mai zguduitoare, zic eu, către Parlamentul României: "Dorinţa noastră, a întregului personal care deserveşte această şcoală, este ca soluţia pe care o veţi găsi să fie definitivă sau cel puţin pe o durată de 5-10 ani, întrucât ne-am săturat - ne-am săturat, spun profesorii aceştia români din Sfântu Gheorghe - ca anual să fim hărţuiţi, ameninţaţi cu desfiinţarea fie şi prin comansare, să fim la cheremul celor care fac politica UDMR-ului". Mai clar nici că se poate.

Am înaintat acest memoriu şi domnului ministru şi aştept să văd rezultatul, bazându-mă în continuare pe sentimentele domniei sale patriotice.

Un al doilea document, este vorba de un document fericit, zic eu. Pentru prima dată, diaspora românească s-a solidarizat în jurul unei probleme grave din interiorul ţării. Este vorba de problema aceea a orfelinatului condus de călugăriţele "Inimi neprihănite" din Odorheiul Românesc. S-a format la Paris, în primăvara aceasta, un comitet de susţinere morală a Congregaţiei Inimii Neprihănite, comitet care mi-a înaintat un memoriu. Din partea Camerei a fost înaintat către mine acest memoriu, iar la Senat domnului senator Pruteanu. De asemenea, s-a înaintat acest memoriu preşedintelui României şi domnului prim-ministru.

Memoriul are ataşat o listă cu semnături pentru susţinerea acţiunii acestui comitet internaţional cu sediul la Paris. O să vă rog, doamnelor şi domnilor colegi, care vreţi să citiţi acest memoriu şi care vreţi să semnaţi această listă de susţinere morală, să veniţi la mine. Până atunci, înaintez acest memoriu doamnei stenografe şi vreau, de la această tribună a Camerei Deputaţilor, să felicit, pentru prima dată am această ocazie, diaspora românească pentru faptul că a ştiut în sfârşit să se unească pentru rezolvarea unei probleme româneşti stringente. Mulţumesc.

(Prezentăm în continuare materialele depuse de domnul deputat Petre Ţurlea la secretariatul şedinţei:

"Grupul şcolar economic nr.2

Sfântu Gheorghe

Nr.408 din 22.05.1998

C ă t r e :

Ministerul Educaţiei Naţionale

D-lui ministru Andrei Marga

Prin prezentul memoriu, vă aducem la cunoştinţă situaţia critică în care se află Grupul Şcolar de Cooperaţie Sf.Gheorghe, Covasna, situat pe strada P-ţa Libertăţii nr.11, care în acest an şcolar funcţionează sub denumirea de Grupul Şcolar economic nr.2, Sf.Gheorghe.

Sub lozinca intrării în legalitate, Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna şi Consiliul Local şi-au dat mâna pentru desfiinţarea acestei unităţi şcolare. Adevăratul motiv este, de fapt, dorinţa de a distruge această şcoală pentru că funcţionează numai cu clase cu limba de predare română, conform Regulamentului de funcţionare a şcolilor de cooperaţie.

Grupul Şcolar de Cooperaţie din Sf.Gheorghe fiinţează din 1949 şi până în 1990 a fost susţinut financiar de către Centrocoop Bucureşti, care, prin Uniunile Judeţene, şcolariza elevi pe bază de contract pentru prpriul sistem cooperatist.

Situaţia şcolii a început să se deterioreze începând cu anul şcolar 1990, datorită problemelor financiare. Conform Legii Învăţământului din 1995 art.117(2) "Finanţarea învăţământului cooperatist se asigură din fonduri proprii ale asociaţiilor cooperatiste, din taxe şcolare şi din alte surse".

În câte unui protocol încheiat anual între Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna şi Centrocoop - Bucureşti, şcoala a fost finanţată începând cu anul 1994 de către Ministerul Educaţiei Naţionale pentru cheltuieli de salarizare a întregului personal şi de către Consiliul Local pentru cheltuielile de întreţinere.

în luna iunie 1997, am fost avertizată de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna, prin persoana d-nei inspector general Keresztely Irma, că nu vom mai fi susţinuţi financiar de către cele două instituţii susmenţionate, propunându-ni-se comasarea cu Liceul Economic din localitate. Motivul invocat a fost din nou aşa-zisa "intrare în legalitate" ca şi când până acum am existat în afara legii.

În cele din urmă, la intervenţiile Prefecturii Judeţului Covasna, personal a d-lui prefect Tetu Gheorghe am reuşit ca pe 16 octombrie 1997 să primim din partea M.E.N. aprobarea de funcţionare pentru anul şcolar 1997-98 sub numele de Grupul Şcolar Economic nr.2. Considerăm că acesta este primul pas spre comasarea cu Liceul economic din localitate, intrucât într-un oraş ca Sf.Gheorghe nu au cum să funcţioneze două licee economice.

Menţionăm că între 1 septembrie 1997 şi 16 octombrie 1997 personalul nedidactic, cel auxiliar, maistrii instructori nu şi-au primit retribuţia, Inspectoratul Şcolar asigurând doar plata personalului didactic. Din nou s-a invocat mult îndrăgita formulă a "intrării în legalitate", conform Legii Învăţământului din 1995, art.117, alin.3.

Incepând cu 18 octombrie 1997, Inspectoratul şcolar a asigurat plata salariilor pentru întregul personal didactic şi nedidactic. În schimb, au început presiunile din partea Consiliului Local. Mai întâi nu am fost prinşi în procentul de suplimentare a bugetului şcolii pentru trim.IV/1997, lucru de care au beneficiat toate şcolile din judeţ. Apoi, începând cu luna ianuarie 1998, acelaşi Consiliu Local a refuzat să ne mai plătească integral cheltuielile de întreţinere, invocând motivul că ei nu întreţin clădirile "altora". La întrebarea mea, adresată d-lui primar, cum ne vom descurca, răspunsul a fost scurt: "Închideţi şcoala!".

În baza protocolului încheiat între Centrocoop - Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Covasna, Consiliul Local este obligat să ne plătească cheltuielile de întreţinere, noi fiind cuprinşi, cu cele 19 clase, în planul de şcolarizare al judeţului Covasna.

În urma consultării unui jurist, conform legii, în temeiul prevederilor art.ş167 (2) din Legea Învăţământului, Consiliul Local are obligaţia asigurării din bugetul local a cheltuielilor de întreţinere şi reparaţii a bazei didactico-materiale. În urma nerespectării protocolului încheiat, şcoala poate sesiza în instanţă de judecată, în condiţiile legii, Consiliul Local.

În prezent, datoriile şcolii către diverşi furnizori (RADET, ROMGAZ etc.) se ridică la cca 200 milioane lei. Începând cu 20 februarie a.c. ni s-a sistat furnizarea apei calde, deşi în internatul şcolii locuiesc cca 60 de elevi ce-şi achită lunar, cu mari sacrificii din partea părinţilor, taxele de întreţinere. De asemenea, lipsa apei calde se resimte şi în cantina şcolii, în laboratorul de cofetărie, în atelierul de frizerie-coafură şi în braseria şcolară, unde se desfăşoară zilnic, în două schimburi, activitatea de instruire practică a elevilor.

Pe data de 24 martie a.c. am primit din partea M.E.N. Circulara nr.22 referitoare la programujl de măsuri "Politica pentru sănătate în şcoli" care, la capitolul "Măsuri urgent minimale", pct.c, prevede: "aplicarea cu stricteţe a normelor igienico-sanitare în cantine şi internate şcolare". Noi nu putem răspunde acestei adrese întrucât toate demersurile făcute în acest sens la Consiliul Local nu au avut nici un rezultat, datorită înţelegerii între Inspectoratul Şcolar şi Consiliul Local de a ne desfiinţa prin neplata datoriilor la diverşi furnizori.

Considerăm că motivul principal pentru care nici Inspectoratul Şcolar, nici Consiliul Local nu doreşte să ne mai finanţeze, ignorând protocolul semnat, este faptul că suntem şcoala cu limba de predare română, a doua din oraş după Liceul Teoretic "Mihai Viteazul" şi singurul grup şcolar românesc.

Menţionăm că la inspecţia frontală organizată la unitatea noastră de către Inspectoratul Şcolar între 6-14 februarie a.c. am obţinut rezultate foarte bune, lucru ce se poate verifica citind procesul verbal încheiat în registrul şcolii de către inspectorii de specialitate.

Şcoala se bucură de o bună reputaţie în oraş, lucru pe care îl puteţi afla de la un număr mare de persoane de bună credinţă. Aceasta datorită bunei instruiri a elevilor, cât si calităţii serviciilor prestate în atelierele şi laboratoarele noastre. Noi nu cerem eludarea legilor, ci găsirea unei posibilităţi de a ne menţine în forma actuală, ca grup şcolar independent, cu limba de predare română, fără comansarea cu altă şcoală. Putem exista ca unitate şcolară independentă cuprinsă în reţeaua M.E.N. ca "Şcoală de arte şi meserii", având în vedere profilurile existente (bucătari, ospătari, cofetari, frizer-coafor, croitor).

Considerăm că elevii pe care-i pregătim ca absolvenţi de şcoală profesională trebuie să cunoască în primul rând limba română, ei fiind cuprinşi în reţeaua de alimentaţie publică şi prestări servicii a judeţului covasna, zonă cu un potenţial turistic ridicat, în care vin la odihnă şi tratament persoane din întreaga ţară şi care au pretenţie să li se vorbească corect româneşte.

Există cel puţin 4 motive pentru care Inspectoratul Şcolar Covasna, împreună cu Consiliul Local doresc desfiinţarea acestei unităţi şcolare:

1. Desfiinţarea şcolii ca unitate de învăţământ cu limba de predare română.
2. Recuperarea, în perspectivă, a clădirii şcolii situată în centrul municipiului, pentru a o transforma în instituţie de învăţământ superior probabil cu limba de predare maghiară.
3. Este cunoscut faptul că se va face o reevaluare a bazei tehnico-materiale existente în şcoală în vedere obţinerii unei acreditări de funcţionare a unităţii. La o astfel de reevaluare, noi vom fi indiscutabil superiori Liceului Economic din localitate, care nu dispune de baza materiala corespunzătoare profilului de alimentaţie publică şi unde majoritatea procesului de învăţământ se desfăşoară în limba maghiară. Lucrul care deranjează este că şi elevii maghiari îşi manifestă dorinţa de a veni la şcoala noastră, chiar dacă studiază în limba română.
4. Unitatea noastră, datorită pregătirii pe care o oferă elevilor, este foarte căutată în judeţ şi chiar în judeţele limitrofe, constituind o reală concurenţă pentru Liceul Economic maghiar, unitate şcolară care nu reuşeşte decât cu greu să-şi realizeze planul de şcolarizare la profilul de alimentaţie publică.

O altă problemă pe care vă rugăm să o soluţionaţi este aceea a planului de şcolarizare pentru anul şcolar 1998/1999. Noi am înaintat la Inspectoratul Şcolar Covasna proiectul planului de şcolarizare în care am solicitat:

• 1 clasă liceu profil alimentaţie publică;
• 5 clase profesionale cu profilele deja existente în şcoală;
• 2 clase de ucenici.

Am fost informaţi verbal că nu ni s-a aprobat clasa de liceu şi că acele clase solicitate pentru şcoala profesională au fost cerute pentru Liceul economic cu care urmează să ne comasăm.

Vă rugăm ca, în cazul găsirii unei soluţii favorabile, planul de şcolarizare să apară separat pentru unitatea noastră.

Dorinţa noastră, a întregului personal care deserveşte această şcoală, este ca soluţia pe care o veţi găsi să fie, dacă se poate, definitivă sau cel puţin cu o durată de 5-10 ani, întrucât ne-am săturat ca anual să fim hărţuiţi şi ameninţaţi cu desfiinţarea, fie şi prin comasare, să fim la cheremul celor care fac politica UDMR.

Pentru soluţionarea acestei probleme, vă rugăm a lua legătura cu conducerea Centrocoop - Bucureşti.

Vă rugăm să ne ajutaţi în efortul disperat de a nu fi desfiinţaţi pentru că, în felul acesta, judeţul Covasna va pierde din nou o şcoală românească.

Pentru edificarea în legătură cu cele semnalate în prezentul memoriu, puteţi oricând face o descindere la faţa locului.

L.S. ss. Director,

Pârvan Rodica

22.05.1998"

"Comitetul de susţinere morală a congregaţiei inimii neprihănite a Mariei, constituit la Paris, la opt ianuarie 1998.

Paris, întâiu Mai, 1998.

DOMNIEI-SALE

DOMNULUI Petre Ţurlea,

Deputat

Domnule Deputat,

Pentru că drepturile omului, legile dreptului internaţional şi ale statului român sunt călcate în picioare de anumite organe administrative, care funcţionează sub autoritatea Preşedintelui şi Guvernului României, în oraşul Odorhei din judeţul Harghita,

Comitetul nostru vă adresează, în numele mai multor sute de semnatari ai chemării la susţinere morală a Congregaţiei inimii neprihănite a Mariei, cererea următoare:

El vă roagă să binevoiţi a lua fără întârziere indispensabilele măsuri pentru traducerea în faptă şi garantarea drepturilor legale şi legitime ale sus-zisei congregaţii, în opera de binefacere, pentru care ea şi-a luat răspunderea de a o duce la îndeplinire în proprietatea sa din oraşul Odorhei, judeţul Harghita.

Semnatarii, în numele cărora vă trimitem această cerere, speră că România a intrat în era democraţiei şi nu în cea a persecuţiilor exercitate împotriva locuitorilor ei de grupuri totalitare "descentralizate".

Prin Convenţiile şi Tratatele Internaţionale, semnate din 1990 încoace de către România, această ţară nu este obligată să creeze, în interiorul ei, autonomii locale bazate pe criterii etnice sau de altă natură.

Pentru toate aceste argumente şi pentru dragostea pe care ştim că o aveţi pentru restaurarea în viaţa cea de toate zilele a principiilor de dreptate şi omenie, noi vă rugăm să garantaţi, prin măsuri apropiate, respectarea celor şase puncte cerute de Comitetul nostru, la pagina a doua a prezentei petiţii, care privesc drepturile legale şi legitime ale congregaţiei pe care o sprijinim.

1. Deplina proprietate a clădirii, în curs de terminare, situată pe strada Dealul Stejarului, parcela cadastrală nr.1209/2/1, conform actului de donaţie făcut sus-zisei congregaţii, de către S.C."Aris Industrie" S.A., autentificat în Iunie 1996, la Biroul Notarului Public din Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr.133, sectorul 5.

2. Deplina proprietate a terenului pe care clădirea, proprietate de drept a Congregaţiei inimii neprihănite a Mariei şi destinată a servi de Cămin pentru copiii fără familii, este ridicată în oraşul Odorhei, din judeţul Harghita, în virtutea unui act de cumpărare cu dreptul legal de preempţiune asupra vânzării.

3. Deplina libertate a sus-zisei congregaţii, persoană juridică, legal recunoscută atât de cele mai înalte Autorităţi Religioase, cât şi de legislaţia civilă a Statului Român, de a administra propriul său bun (vedeţi punctul 1), în conformitate cu legislaţia României şi cu Statutul său de persoană juridică.

4. Reinstaurarea respectului faţă de puterea judiciară, în oraşul Odorhei, din judeţul Harghita, prin punerea în aplicare, prin mijloacele prevăzute de legile României, a sentinţelor judecătoreşti, rămase definitive, care au fost pronunţate în favoarea donatoruluji şi, deci, şi a congregaţiei şi împotriva delicvenţilor.

5. Acordarea de reparaţii morale şi materiale Congregaţiei inimii neprihănite a Mariei de către toţi vinovaţii, fizici şi morali, de încălcare a legilor civile şi penale ale Statului Român, ca şi a dreptului internaţional (Tratate şi angajamente economice, garanţii date de Statul Român investitorilor străini), precum şi a drepturilor universale ale omului.

6. Înlăturarea din funcţii publice şi suprimarea dreptului de a prezenta candidatura la asemenea funcţii a vinovaţilor faţă de legile civile şi penale ale României, de dreptul internaţional şi de declaraţia universală a drepturilor omului, a căror semnatară este România.

Comitetul nostru speră că domnia-voastră, domnule deputat, nu veţi rămâne nesimţitor la cererea noastră, iar aceasta cu atât mai mult cu cât prestigiul înaltei funcţii de stat pe care o deţineţi prin vot liber şi democratic, cât şi demnitatea personală a domniei-voastre atârnă de simţul de justiţie pe care îl aveţi şi în acelaşi timp de cel de oameni.

Preşedintele Republicii Române a acordat la 25 decembrie 1996 graţia sa unui om vinovat de crimă bestială cu premeditare.

Oare ar pregeta acelaşi Preşedinte să garanteze drepturile legale şi legitime ale unei Congregaţii de Călugăriţe, femei care au suferit pentru convingerile lor şi care şi-au închinat viaţa rugăciunilor şi operelor de binefacere?

Comitetul nostru aşteaptă cu nerăbdare răspunsul, prin fapte, la întrebările şi cererile lui.

Fără să deznădăjduiască, el vă exprimă mulţumirile lui anticipate şi întreaga lui consideraţie.

Pentru Comitetul de Susţinere Morală a Congregaţiei Inimii Neprihănite a Mariei şi în numele celor aproape patru sute de semnatari ai Chemării sale:

Dr.Coriolan Brad

Dr.Cornelie Dragodanne

Post-Scriptum: Lista destinatarilor la pagina 4.

Post-Scriptum: Strângerea semnăturilor continuă în România şi în străinătate. Comitetul nostru se felicită de a fi primit alăturarea publică la acţiunile lui a: I.P.S.S. Bartolomeu Anania, Arhiepiscopo Orthodox (Cluj, România) şi a: S.S.Dujmitru Gabor, Preot Romano-Catolic, Decanul Facultăţii de Theologie din Iaşi (Iaşi, România).

Destinatarii cererii noastre privind congregaţia pe care o sprijinim sunt Domniile-lor domnii:

- Emil Constantinescu, Preşedintele Republicii Române, bulevardul Geniului nr.1-3, Bucureşti, sectorul 6;

- Radu Vasile, Primul Ministru al Guvernului Republicii Române, Piaţa Victoriei nr.1, Bucureşti, sectorul 1.

Cererea comitetului nostru are un caracter public.

Ea este trimisă pentru informare la următoarele personalităţi publice pentru început (listă deschisă pentru România şi pentru străinătate):

Ministrul Justiţiei

Ministrul Afacerilor Străine

Ion Diaconescu, Preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc, Creştin şi Democrat.

Bela Marko, Preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România.

George Pruteanu, Senator

Petre Ţurlea, Deputat.

Doctor în Medicină Nicolae Constantinescu, Consilier al Preşedintelui Republicii Române.

Prefectul Judeţului Harghita.

Înaltele Feţe Bisericeşti: Prea-Fericitul Părinte Teoctist, Patriarchul Bisericii Orthodoxe Române, Prea Sfinţiei-Sale Alexandru Todea, CArdinalul Bisericii Greco-Catholice Române; Prea Sfinţiei Sale Ion Roibu, Mitropolitul Bisericii Romano-Catholice Române; Prea Sfinţiei Sale Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Orthodox al Clujului, Vadului şi Feleacului, Sfinţia Sa Preotul D.Gabor, Catholic.

Aristide Roibu, Avocat.

Adresa Poştală a Comitetului nostru în străinătate este:

Madame le Docteur Cornelie Dragodanne, nr.6, rue du Moulin de la Pointe, Paris, 13eme arrondissement, FRANCE, TELECOPIEUR (FAX): 33 1 45890412.

(cu rugămintea de a ierta imperfecţiunile de punere în pagină)".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu.

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Ca deputat PUNR şi ca istoric, îmi fac o datorie de onoare de a readuce în faţa Parlamentului o problematică care numai la noi, la români, ca la nimenea, putea să devină un motiv pentru ceea ce în presă s-a titrat: "Dispute politice în Parlamentul României", ca răspuns la întrebarea: "Două zile ale tricolorului?" Era vorba de 24 februarie, hotărârea Guvernului, conform ziarului "Naţional", titlu: "Astăzi, ziua tricolorului", din 24 februarie şi 26 iunie 1998, conform legii adoptate de Camera Deputaţilor în 27 aprilie, de Senat în 18 mai şi promulgată de preşedintele României la 25 mai 1998.

În mod normal, nu aş fi revenit în faţa dumneavoastră pentru a califica ceea ce credeam, ca orice român de bine, că nimeni nu va îndrăzni în această instituţie supremă, Parlamentul României, nici măcar Birourile permanente sau coaliţia majoritară, în care toate partidele îşi spun naţionale sau române, neomagierea Revoluţiei Române.

Ieri, 8 iunie, colegul meu, doctor în istorie, profesor Petre Ţurlea a reluat propunerea PUNR şi a altor colegi patrioţi de a se omagia şi în Parlament Revoluţia Română de la 1848, de acum 150 de ani. Stupefiant răspunsul doamnei preşedinte de şedinţă, doamna Paula Ivănescu, citez oarecum: "Hotărârea Birourilor Permanente ale Camerei şi Senatului este de a se omagia acest moment în 25 iunie". Ce înseamnă aceasta? Că numai noi, românii, puteam omagia începutul revoluţiei în niciuna din zilele când a izbucnit -la Iaşi, 27 martie, la Blaj, 3 mai, la Izlaz, 9 iunie -, ci în ziua pe care am proclamat-o aici "Ziua tricolorului", 26 iunie, care corespunde zilei de 14 iunie, decretul Guvernului provizoriu de la Bucureşti de instituire a steagului naţional, aşa cum am menţionat încă din declaraţia politică din 24 februarie 1998.

Proclamarea de către Guvernul Ciorbea a zilei de 24 februarie ca zi a tricolorului m-a surprins atunci ca istoric şi ca peunerist şi am cerut explicaţii, argumente, documente, Guvernului, primului ministru şi preşedintelui, crezând că s-a strecurat vreo eroare.

Oare cum poate fi catalogat refuzul Birourilor permanente şi a majorităţii coaliţiei de a nu omagia Revoluţia română la 3 mai sau 9 iunie aici, în Parlamentul reprezentând pe cei mulţi, care au reuşit, conform titrărilor din ziare, citez din nou: "Pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, ţara a omagiat Revoluţia română de la '48".

Preşedintele Emil Constantinescu, în cuvântarea rostită, a readus în actualitate îndemnul lui Simion Bărnuţiu: "Adevărata libertate a oricărei naţiuni nu poate fi decât naţională". Aceasta a fost pe 17 mai, la 150 de ani de la Adunarea de la Blaj, începutul Revoluţiei române din Transilvania.

Noi, astăzi, în 9 iunie '98, la Bucureşti, nu putem omagia aşa cum se cuvine, la 150 de ani, Proclamaţia de la Izlaz, începutul revoluţiei în Ţara Românească. E o mare deziluzie. Oficialii români au fost gata şi s-au grăbit pe 15 martie '98 să felicite pe alţii, vecinii din vest, pentru începutul revoluţiei în Ungaria, iar UDMR-ul a şi sărăbătorit-o ca şi vecinii, aşa cum şi-au dorit-o.

Nimeni nu mai ştie ce şi cum să hotărască într-o chestiune atât de simplă, dar atât de importantă. Totul e şi aici, în forul suprem, în ceaţă şi fum, conform realizării coaliţiei de ţigaretă.

Ar fi trebuit să fie mai presus de toate ploconirile, cedările, lichidările, bâlbâielile, bramburelile, flagrantele neflagrante, crizele provocate, demnitatea naţiunii.

Cu mai bine o jumătate de secol în urmă, marele om de cultură, patriot şi istoric, Nicolae Iorga avertiza: "Dacă evenimentele mari se întâmplă şi vremea se închide asupra lor, datoria noastră este să nu le uităm". Şi, totuşi, la noi, majoritatea parlamentară, actuala coaliţie - CDR, PD, UDMR - a reuşit să ne impună să nu comemorăm nici 3 mai, nici 9 iunie sub această cupolă, unde toţi suntem reprezentanţii naţiunii. Bine că m-a ajutat Dumnezeu ca la Grupul parlamentar PUNR, sub cupola Parlamentului, să reuşesc să lansez două lucrări: "O flacără străbate veacurile - Revoluţia română de la '48", "Poezii şi cântece paşoptiste".

Îmi permit şi vă rog să-mi permiteţi, domnule preşedinte de şedinţă, să vă înmânez aceste lucrări, pentru că nu aţi putut participa la lansarea oficială. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc foarte mult.

Între timp, a venit şi doamna deputat Leonida Lari. Îi dau cuvântul. Este ultimul intervenient din prima parte a şedinţei noastre. Vă rog.

Doamna Leonida Iorga Lari:

Stimaţi colegi,

Trăim nişte timpuri grele. Dacă un savant, care se chinuie o viaţă pentru o invenţie, un poet care are nopţi de nesomn pentru un poem, un actor care pregăteşte în detaliu un rol, un pictor care pur şi simplu îşi scrijelează sufletul pe pânză este un nimic, un amărât sau sunt nişte amărâţi, nişte fiinţe inutile societăţii. De ce? Din cauza acestor mici ciocoi cu care s-a procopsit neamul românesc de la o vreme încoace. Acum, locul artelor frumoase şi eterne l-au luat exhibiţiile trucului trecător, prezentări de fotomodele, dansatoare şi alte minuni de astea, preferate de fanii banului care-şi zidesc mausolee încă în timpul vieţii. Ce să facă sărmanii marii artişti lângă aceşti bogaţi dar ciocoi foarte mici ca statură spirituală, în faţa cărora presa prostită pur şi simplu salivează de încântare. Şi toate astea în timp ce bătrâni şi copii nu au măcar pâinea cea de toate zilele. Şi ca să nu vorbesc în pustiu, am să vă ofer un exemplu la îndemâna tuturor.

Nu e om în România să nu ştie că Nichita Stănescu a fost şi este un mare poet al românilor, că opera sa a adăugat karate de aur la imaginea ţării, acasă şi dincolo de hotarele ei. Şi totuşi, puţini ştiu că, după moartea sa, au rămas de izbelişte două femei: mama, care a dat viaţă unui asemenea talent, şi sora. La fel, puţini ştiu că ambele femei sunt bolnave şi o duc foarte greu. Sunt momente când nu le ajung bani pentru medicamente şi alimente.

Mă întreb, oare nu e o enormă ruşine pentru statul român să nu întoarcă măcar un sfert din karatele de aur donate din inspiraţia divină a lui Nichita Stănescu? Dar aceste două femei nici măcar această milostenie nu cerşesc. Îşi cer pur şi simplu dreptul de a li se întoarce casa pe care au avut-o, casa familială de la Ploieşti. Această casă, conform dosarului 69, încă din 2 mai 1996 trebuia să le parvină posesorilor ei. În Decizia nr.488 a Consiliului Judeţean Ploieşti de aplicare a Legii 112, se confirmă că li se cuvine casa sau despăgubire pentru ea. Este un bun luat familiei Stănescu şi ultimul termen era data de 26 mai 1998.

După câte cunosc, actualul ministru al culturii, domnul Ion Caramitru, a fost nu numai un admirator al poeziei lui Nichita Stănescu, ci un apropiat al casei. În virtutea funcţiei ce o deţine, putea de mult să repare acest rău adus familiei Stănescu, mai cu seamă că a fost atenţionat de către mine la Comisia de cultură şi mass-media a Camerei Deputaţilor, ba chiar a făcut nişte promisiuni, stându-i în putere bineînţeles să rezolve problema, casa-muzeu Stănescu intrând în atribuţiile sale de ministru al culturii. Dar viaţa-i viaţă şi oamenii sunt cum sunt. Când poetul Nichita Stănescu era în aura gloriei sale, Caramitru şi alţi ciocoi erau lângă el. A fost destul să moară Nichita Stănescu, ca acest Caramitru şi toţi ciocoii de pe lângă el să dispară; pur şi simplu dispar în ceaţă. Ce le pasă lor că au mai rămas nişte suflete chinuite după moartea poetului pe pământ! Prost soi de oameni, ar fi zis cineva. Prost soi de oameni, care îşi închipuie că viaţa şi moartea sunt la distanţe magnifice. Între viaţă şi moarte e o distanţă cât un vârf de ac şi pe acest vârf de ac se face mare decizie şi cumplit va fi pentru ciocoii mici care-şi bat joc de artiştii mari şi după moartea lor.

Dar, deocamdată, trăim aceste triste timpuri. Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre s-a încheiat. O să rog Departamentul de pregătire a şedinţelor să-mi aducă prezenţa. Rog şi pe celălat secretar să vină, pe domnul secretar Ciontu, şi rog grupurile să vină în sală.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă anunţ că din totalul celor 343 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 244, sunt absenţi 99, din care participă la alte acţiuni parlamentare 95. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulamentul nostru este întrunit.

Totuşi, pentru ca să fie cuprins în stenogramă, cvorumul de lucru este de 172 minus 95, adică de 77. Deci, participă la alte acţiuni 14 membri ai Guvernului, 5 colegi sunt în misiuni în strinătate şi mai lucrează aşa: 5 colegi în Comisia parlamentară de anchetă pentru evaluarea situaţiei Societăţii Române de Televiziune; 11 la Comisia de anchetă privind situaţia economiei forestiere; 9 la Comisia specială pentru elaborarea şi completarea regulamentului; 29 la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; 22 la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În total 95 de deputaţi.

Eu o să rog Departamentul tehnic să informeze pe colegii care sunt în diverse comisii că la ora 11,30 s-au stabilit voturi finale şi la 11,15 să vină în sală pentru aceste voturi finale.

În acest moment, noi avem teoretic un cvorum de lucru asigurat. Rog să verificăm cvorumul de lucru, domnilor secretari, ca să putem trece mai departe.

Domnii secretari mă informează că suntem în cvorumul de lucru.

Deci, intrăm în ordinea de zi.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului European din România. Din partea iniţiatorului cine este? Domnul secretar de stat Anton Niculescu de la Departamentul de integrare europeană. Doriţi să luaţi cuvântul?

Domnul Anton Niculescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Voi susţine, în câteva minute, proiectul de Lege privind aprobarea ordonanţei privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului European în România.

Începând cu acest an, România, alături de celelalte state asociate, trece la faza de preaderare întărită în relaţiile cu Uniunea Europeană. În această etapă, amplitudinea şi viteza însuşirii aquiss-ului comunitar se vor accentua.

În acest context, este important ca opţiunea politică fundamentală a Guvernului să se reflecte în priorităţile stabilite la nivel sectorial. Această concordanţă nu se poate realiza decât prin întărirea capacităţii administraţiei publice de a-şi însuşi aquiss-ul comunitar şi de a-l aplica, inclusiv în ceea ce priveşte capacitatea de a gestiona şi de a absorbi fondurile comunitare destinate României.

Prin urmare, necesitatea realizării acestor măsuri repune problema capacităţii principalelor instituţii guvernamentale de a gestiona implementarea strategiei naţionale de preaderare.

Având în vedere necesitatea întăririi lor pe fondul unor măsuri administrative anunţate, de reducere nediferenţiată a personalului din instituţiile guvernamentale, bazate pe ideea unor constrângeri de natură bugetară, Comisia europeană şi-a declarat disponibilitatea ca, pe termen scurt şi mediu, să finanţeze crearea şi funcţionarea unei instituţii publice coordonate de Departamentul pentru integrare europeană, care să-i permită acestuia să descentralizeze o parte din activităţile de rutină, cu condiţia ca Guvernul să-şi asume următoarele răspunderi: să asigure spaţiul necesar pentru funcţionarea sa, să preia în mod progresiv finanţarea sa începând cu cel de-al patrulea an de funcţionare.

Această instituţie publică este Institutul european "România", care va prelua coordonarea proiectelor de formare profesionale dedicate funcţionarilor publici în domeniul integrării europene şi va coordona realizarea de studii de impact privind adoptarea aquiss-ului comunitar.

În lumina celor de mai sus şi având în vedere necesitatea de a accentua amplitudinea şi viteza de însuşire a aquiss-ului comunitar, vă solicităm, doamnelor şi domnilor deputaţi, sprijinul pentru aprobarea acestei ordonanţe. Vă mulţumesc.

Dacă aveţi întrebări, vă răspundem cu cea mai mare plăcere.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Da. Vă mulţumesc. Din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Mihai Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Comisia sesizată în fond a încheiat în legătură cu această ordonanţă următorul raport: Raport asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului European din România.

Cu adresa nr. 20 din 1 februarie 1998, în conformitate cu art. 86 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Biroul permanent a sesizat în fond Comisia pentru politică externă pentru dezbaterea şi avizarea în procedură normală a proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului European din România.

în urma dezbaterii, în şedinţa din 18 martie 1998 a proiectului de lege menţionat, având în vedere avizele favorabile primite de la Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, precum şi de la Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, comisia a hotărât ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor în forma prezentată. Menţionăm că prezentul proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Semnează: preşedinte Victor Boştinaru, secretar Iftene Pop.

Vreau să mai adaug un singur lucru: comisia s-a întâlnit cu reprezentanţii Departamentului pentru Integrare Europeană şi s-au asigurat că sumele necesare funcţionării institutului sunt cuprinse în memorandumul de finanţare încheiat între Comisia Europeană şi Guvernul României, memorandum pe care îl avem şi îl putem pune oricând la dispoziţia oricui.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Domnul deputat Mircea Mihai Munteanu. Vă rog.

Domnul Mircea Mihai Munteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Unul dintre obiectivele esenţiale ale politicii Guvernului este integrarea în structurile europene. Acest lucru este nu numai îndreptat pentru îmbunătăţirea rolului nostru în contextul european şi mondial, ci şi pentru că implicaţiile pentru starea economiei noastre se vor îmbunătăţi ca o consecinţă.

Fără să dezvolt aceste argumente care sunt, îndeobşte, cunoscute de domniile voastre, vă aduc aminte că în conformitate cu noile tratate, noile decizii ale organismelor care coordonează activitatea Uniunii Europene, începând cu acest an ţările asociate au intrat în faza de preaderare întărită, ceea ce înseamnă o sporire a efortului de însuşire a acquis-ului comunitar, de construire a instituţiilor noastre care să fie în armonie cu cele din ţările Uniunii Europene. Un rezultat concret îl va constitui şi orientarea nouă a fondurilor PHARE, pentru proiecte vizând, în primul rând, armonizarea şi integrarea cu structurile comunitare, şi, de asemenea, trebuie ţinut seama că începând cu anul următor, vreme de circa 5-6 ani, Uniunea Europeană va pune la dispoziţia ţărilor care au intrat în acest proces de preaderare întărită, fonduri importante, circa 45 de miliarde de ECU pentru ţările asociate, deci, implicit şi pentru România.

Pentru realizarea acestor obiective este necesară, conform convenţiilor stabilite, conform celor asigurate de Uniunea Europeană, actualizarea, deci, ca obiectiv imediat important este actualizarea strategiei de preaderare şi realizarea programului naţional de adoptare a acquis-ului comunitar prin care se va preciza în mod concret maniera de armonizare a legislaţiei, maniera de construcţie a instituţiilor şi aplicarea acestei politici la nivel central, sectorial şi local.

De asemenea, un obiectiv foarte important în vederea procesului dificil de integrare a României în structurile Uniunii Europene, e vorba de formarea funcţionarilor publici şi, în special, a negociatorilor care vor trebui să susţină aceste negocieri.

În acest sens, întocmirea acestui plan trebuie susţinută în mod concret printr-o instituţie, care să asigure, sub coordonarea Departamentului pentru Integrare Europeană, toate aceste activităţi, în manieră compatibilă cu pretenţiile Uniunii Europene. Această instituţie, Institutul European din România, care va prelua coordonarea proiectelor de formare profesională dedicate funcţionarilor publici în domeniul integrării europene şi va coordona şi realiza studiile necesare, apare ca o necesitate evidentă. Este motivul pentru care grupul parlamentar PNŢCD Civic-Ecologist susţine şi va vota pentru aprobarea Ordonanţei nr. 15 a Guvernului prin care se prevede înfiinţarea şi termenii concreţi de susţinere a acestei instituţii.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale? Nu sunt.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege. Vom începe cu titlul ordonanţei. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap. I. Titlul.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 1. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap. I, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul cap. II.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 2.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 3.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 4.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 5.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 6.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap. II, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul cap. III.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 7.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 8.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 9.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 10.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 11.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 12.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 13.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 14.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 15.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap. III, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Titlul Cap. IV.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 16.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 17.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 18.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 19.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 20.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 21.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 22.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. 23.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cap. IV în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Ordonanţa în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la lege. Titlul legii. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Votul final asupra acestei legi cu caracter de lege ordinară îl vom da la orele 11,30 împreună cu celelalte voturi finale care vor avea loc atunci.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 53/1997 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996.

Iniţiatorul? Ministerul este de faţă? Vă rog, poftiţi aici pe bancă. Comisia pentru buget, finanţe şi bănci este aici, fiind domnul Traian Decebal Remeş, preşedintele comisiei. Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Vă rog să vă şi prezentaţi doamnă. Nume, funcţie. Vă rog.

Doamna Iosefina Moroşan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sunt Iosefina Moroşan, secretar de stat la Ministerul de Finanţe.

Vă rog să-mi permiteţi să prezint în faţa dumneavoastră nota de fundamentare referitoare la Ordonanţa Guvernului nr. 53/1997 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 11 din 1996 privind executarea creanţelor bugetare.

Ordonanţa Guvernului nr. 53 din 1997 supusă dezbaterii are în vedere îmbunătăţirea prevederilor cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 11 din 1996, ca urmare a analizării modului de aplicare a acesteia, pe o perioadă de un an, de la data intrării în vigoare şi pentru corelarea cu noile reglementări adoptate în această perioadă.

în sensul celor de mai sus exemplificăm câteva din îmbunătăţirile propuse, şi anume: s-a corelat cota majorărilor de întârziere pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare cu rata medie a dobânzii pe piaţa interbancară pentru a descuraja debitorii în a folosi creditul fiscal. S-a instituit sancţiunea penalizării plătitorilor de obligaţii bugetare, calculate şi reţinute la sursă, care nu varsă aceste sume în termenul prevăzut de lege.

Se precizează organul de executare, în sensul că acesta este organul în evidenţa fiscală a căruia se află debitorul. Se precizează că acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor faţă de bugetele locale este de competenţa consiliilor locale sau judeţene, după caz.

S-a stabilit, de asemenea, prin această ordonanţă că, în cazul în care asupra aceluiaşi debitor a fost pornită executarea silită atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţele bugetare, cât şi şi pentru titlul ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, întreaga executare se va face potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 11, de organele de executare prevăzute de aceasta.

Faţă de cele expuse, vă rugăm să acordaţi votul dumneavoastră favorabil pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 53/1997, cu convingerea că şi acest act normativ se înscrie pe linia reglementărilor legale necesare pentru realizarea Codului de procedură fiscală.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Din partea comisiei domnul deputat Traian Decebal Remeş.

Vă rog.

Domnul Decebal Traian Remeş:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Comisia noastră, prin raport, vă propune dezbaterea şi adoptarea în forma prezentată a acestui proiect de lege.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Trecem la dezbaterea ordonanţei. Titlul ordonanţei. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art. I. Dacă există vreo intervenţie la unul dintre punctele articolului? Nu sunt intervenţii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Deci, s-a adoptat art. I în integralitate.

Art. II. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Deci, cu o abţinere a fost adoptat art. II.

Ordonanţa, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

Cu o abţinere, nici un vot împotrivă, s-a adoptat ordonanţa.

Titlul legii. Intervenţii, dacă sunt? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

în unanimitate titlul legii.

Articolul unic al legii. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitate s-a adoptat şi articolul unic al legii. Vot final la orele 11,30. Lege cu caracter ordinar şi aceasta.

Continuăm cu propunerea legislativă pentru modificarea art. 19 alin. b) din Legea nr. 18/1996 privind paza obiectivelor, bunurilor şi valorilor, lege cu caracter ordinar.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul? Rog iniţiatorii să vină aici, mai aproape, pe bancă....

Deci, iniţiator este domnul deputat Dumitru Ifrim. Este aici? Din grupul USD-PSDR. Iniţiatorul se pare că este plecat într-o delegaţie. Să verificăm aici dacă este adevărat. Nu este aici.

Comisia de specialitate este scoasă din cvorum că lucrează la raportul pentru cele două scrisori.

Eu vă propun, fiind vorba de un singur articol, să-l aprobăm şi oricum comisia va fi aici. Comisia şi-a spus punctul de vedere în raport, deci, raportul comisiei se referă la întreg conţinutul iniţiativei. Eu vă propun să trecem la dezbatere. Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Titlul legii. Nr. crt. 1 din raportul comisiei. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul unic al legii, nr. crt. 2 din raportul comisiei. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Deci, în unanimitate a fost adoptat titul şi articolul unic al legii. Este o lege cu caracter ordinar. Votul final tot la ora 11,30.

Continuăm cu propunerea legislativă privind acordarea de sprijin financiar producătorilor agricoli mici şi mijlocii.

Comisia? Iniţiatorul? Doresc să ştiu dacă iniţiatorul este aici? Iniţiatorul este. Comisia, vă rog să poftiţi. Iniţiatorul? Aveţi cuvântul, domnule deputat Cristea, dacă doriţi să suţineţi.

Deci, iniţiator domnul deputat Gheorghe Cristea. Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Proiectul de lege pe care l-am iniţiat propune un alt mod de a cheltui banii de care statul dispune şi care sunt adresaţi sectorului agricol sau unei părţi din sectorul agricol. Deci, el pleacă de la câteva realităţi evidente în România şi anume fărâmiţarea suprafeţelor agricole, foarte mare, faptul că, practic, peste 85% din suprafaţa agricolă se află în proprietate privată, dar în proprietăţi de dimensiuni foarte mici şi, ca atare, prin proiectul de lege urmărim ca sprijinul şi intervenţia statului în agricultură să se facă, pe de o parte, în funcţie de aceste realităţi, iar, pe de altă parte, în funcţie de o serie întreagă condiţii - de performanţă, să le spunem - deci, eliminarea acestui sistem care funcţionează, de altfel, şi astăzi, de a da la toată lumea câte puţin şi, evident, de a da insuficient oricăruia dintre proprietari. Deci, proiectul îşi propune să concentreze, pe de o parte, efortul pe care statul îl face şi acest efort să fie condiţionat, dacă vreţi, sub aspectul accesului la credite, de obţinerea unor rezultate economice care să se vadă. Deci, de o eficienţă economică evidentă. Şi în acest sens, proiectul de lege face, sau instituie, dacă vreţi, o grilă de acces la credite, pe de o parte, pe de altă parte, instituie condiţii de restituire extrem de severe şi, nu în ultimul rând, are calitatea de a nu elimina pe nimeni dintre cei care doresc să ia credite şi au interes în dezvoltarea sectorului agricol.

Şi spun acest lucru, pentru că o să obervaţi, mecanismul care stă la baza acestui proiect de lege dă practic posibilitatea oricărui proprietar de teren, indiferent de suprafaţa sau de mărimea suprafeţei pe care o are, să aibă acces la aceste credite, dacă doreşte să dezvolte sectorul agricol.

Pe de altă parte, proiectul propune, de fapt, înfiinţarea unui fond naţional pentru agricultură pentru că mecanismul pe care-l instituie această lege este ca procentul din sumele de bani alocate agriculturii să nu se mai întoarcă în bugetul statului, ci să se întoarcă în acest fond, iar sumele să fie acordate beneficiarilor cu un sistem de dobânzi, să spunem, stimulative. El se adresează, pe de altă parte, şi mecanismului de investiţie în agricultură, deci, să facem un pas în plus de la acest sistem de credite, dacă vreţi, sau subvenţii numai de exploatare către sectorul de investiţie.

Vreau să mai menţionez că acest proiect de lege are toate avizele necesare, să spunem, şi din partea Guvernului şi a tuturor entităţilor, dacă vreţi, din Guvern, inclusiv Banca Naţională, avizul Comisiei juridice, avizul Consiliului Legislativ.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Da. Din partea comisiei dacă doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul deputat Elek Barna.

Domnul Elek Barna:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi colegi,

Iată că ajungem într-o fază când putem discuta o lege privind un ajutor substanţial acordat agriculturii. Desigur, vă aduceţi aminte, colegii care am fost în vechiul Parlament, de acea mult discutată Lege nr.83, care venea la rândul ei să sprijine agricultura cu fonduri substanţiale, atât marea cultură cât şi zootehnia, lege care mulţi ani, deci, din 1993 până în acest an, până s-a abrogat această lege, a acoperit în parte necesităţile agriculturii româneşti. Desigur, la acea vreme multe voci s-au ridicat contra acestei legi, chiar în mod oficial cei de la Ministerul Agriculturii de atunci, respectiv şi de la Ministerul Finanţelor au pledat contra legii, motivând că nu sunt bani destui pentru această lege, dar până la urmă s-a născut un compromis şi anume Legea nr.83 a fost satisfăcută, respectiv agriculturii i s-au acordat fondurile în limitele prevăzute şi acceptate de bugetul de stat.

În acest an, când acest Parlament a abrogat Legea nr.83, datorită unor motive bine întemeiate, pentru că, din păcate, aceste fonduri care trebuiau să ajungă la producătorul agricol, la micul producător şi nu la marile ferme de stat, deci, repet, când s-a abrogat această lege, colegii din Opoziţie au adus critici vehemente actualei coaliţii guvernamentale pentru abrogarea acestei legi şi mari personalităţi marcante ale Parlamentului României au ridicat vocea în apărarea agriculturii româneşti, pe bună dreptate.

Atunci, personal, şi chiar şi în numele comisiei am promis o lege care vine să suplinească Legea nr.83, respectiv adoptând o nouă tactică, o nouă tactică care este necesară astăzi, la sfârşitul mileniului, pentru o agricultură tip gospodăresc, o agricultură care să relanseze producţia agricolă ţărănească în România, şi iată că a venit momentul când această lege, iniţiată de doi colegi din Parlamentul României, vine să suplinească acele lipsuri, acele goluri, acele hiatusuri care s-au creat în urma abrogării Legii nr.83.

În consecinţă, stimaţi colegi, am ferma convingere că, cu o colaborare largă şi a Opoziţiei, astăzi vom vota această lege, desigur, repet, împreună cu cei care au iniţiat-o, împreună cu colegii din comisie şi repet, alături de colegii din opoziţie, care au participat activ la discutarea acestei legi şi chiar la îmbunătăţirea ei, prin amendamentele propuse şi admise de comisie, deci, eu rog insistent şi respectuos vă rog să acordaţi tot sprijinul acestei legi, acestei propuneri legislative şi să o adoptăm, analizând, desigur, legea pe articole.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

În cadrul dezbaterilor generale, dacă doreşte cineva să ia cuvântul? Da, vă rog.

Domnul Mihai Nicolescu:

Sunt Mihai Nicolescu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolescu. Vă rog... Luaţi cuvântul.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule preşedinte,

Stimate şi stimaţi colegi,

Într-adevăr, legea pe care o analizăm astăzi şi pe care trebuie s-o votăm vine să corecteze un lucru, şi anume, eliminarea Legii nr. 83 şi cred că era bine dacă, înainte de a scoate Legea nr. 83 din funcţiune un an de zile, trebuia să pregătim şi să introducem ceva în loc, pentru că lipsa Legii nr. 83 se regăseşte la ora actuală în ceea ce priveşte aspectul câmpului, nivelul de producţie pe care-l întâlnim astăzi în agricultura ţării româneşti.

Revenind la această Lege privind acordarea de sprijin financiar producătorilor agricoli mici şi mijlocii, salutăm şi considerăm că este binevenit orice mecanism funcţional pentru agricultură la ora actuală este binevenit, am avut discuţii în cadrul comisiei, pentru că la un moment dat legea se dorea să fie numai începând de la suprafeţe de peste 10 hectare până la limita de 50 hectare. Din punct de vedere funcţional, este un punct de vedere normal, pentru că suprafeţele mai mari pot realiza şi productivităţi corespunzătoare şi, într-o discuţie amplă, s-a apreciat că acestă limită minimă să fie pornind de la 5 hectare. Aceasta va cuprinde un sprijin, probabil, pentru vreo 400.000 producători agricoli, ceea ce nu este puţin, dar este insuficient.

Deci, este numai un sistem. El trebuie cuplat cu alte măsuri privind funcţionalitatea legată de accesul la credite la dobânda pieţei, dobândă care pentru agricultură, în nici un caz nu poate să rămână cea care este la ora actuală, sau cea care a fost în anul trecut şi care a ajuns la 150%. Este mult prea mult.

În legătură cu această lege, are în vedere să creeze şi să sprijine mica şi mijlocia proprietate şi, din acest punct de vedere, consider că este o etapă în care trebuie susţinută această acţiune, nu va fi uşor de susţinut, pentru că nici Legea nr. 83 nu a fost suficient de bine susţinută, decât în parte, de aceea fondurile nu au ajuns peste tot, pentru că Legea nr. 83 ar fi trebuit să fie sprijinită, probabil, cu o sumă de peste 20.000 miliarde lei la un moment dat, pentru a susţine această lege.

Nici această lege, fără efort, nu va putea fi susţinută, pentru că, într-adevăr, în momentul în care desfăşurăm toate intervenţiile noastre tehnologice, vom vedea că avem de-a face cu sume extraordinar de mari.

Ce cuprinde legea şi mi se pare esenţial? Cuprinde, în primul rând, limitarea dobânzii, deci o anumită limită la dobândă, ceea ce este foarte important şi lucrul acesta este apreciat în jurul a 15% dobândă, se prevăd fonduri pentru mijloace circulante, pentru cumpărarea de animale de reproducţie - un lucru foarte important, pentru cumpărarea de utilaje, ceea ce vine şi asimilează măsura Decretului nr. 352 şi, de asemenea, pentru cumpărări de teren. Această situaţie ne poate conduce la o stare mai bună de grupare a terenului, deci, condiţii pentru creşterea productivităţii muncii.

În discuţiile care-au fost în cadrul comisiei, au penetrat o serie de amendamente şi, de foarte multe ori, am analizat, indiferent de culoarea politică, să dăm o funcţionalitate mai bună legii. Probabil că nu s-a reuşit în totalitate.

În discuţiile din plen, astăzi, avem această posibilitate ca, într-adevăr, din această lege să realizăm un mecanism funcţional, care să fie în sprijinul agriculturii.

Personal, şi cred că şi în numele Grupului parlamentar, susţinem această lege şi vom vota, bineînţeles, susţinând o serie de amendamente care au fost făcute, unele au fost admise, altele încă nu au fost admise.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale?

Domnul deputat Pereş.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Acum o săptămână şi o zi, am cerut plenului Camerei Deputaţilor şi s-a şi aprobat, retrimiterea spre analiză a acestui proiect de lege Comisiei pentru agricultură şi silvicultură a Camerei Deputaţilor.

Vreau să fac câteva specificări aici, poate unele în nume personal.

Acest proiect de lege a fost discutat şi în Grupul parlamentar al Partidului Democrat de mai multe ori şi suntem de acord că, într-adevăr a sosit momentul, poate este, aş putea să spun, şi târziu, dar trebuie pentru acest sector important al economiei, să venim cu câteva proiecte legislative şi să uşurăm, într-adevăr, efortul în agricultura românească.

Noi îmbrăţişăm spiritul acestei legi şi suntem de acord cu el, chiar dacă, spun eu, procedural, unele lucruri nu au fost respectate - şi rugămintea mea atunci era, iar sala a aprobat, retrimiterea acestui proiect de lege la comisie , care a fost făcută cam în această idee.

Aş vrea să mă refer puţin la punctul de vedere al Guvernului, care mie mi se pare deosebit de important, mai ales că acest punct de vedere apare în luna martie a anului acesta şi este semnat de fostul premier Victor Ciorbea; aş dori să mă refer numai la un singur pasaj în care se arată că pragul superior al accederii la aceste credite din punct de vedere al suprafeţei era de 125 hectare.

Şi de ce aş insista la mărirea, faţă de proiectul de lege, a pragului superior, poate nu la 150 hectare, ci la 200 hectare, cum am propus noi? Pentru că proiectul de lege vine şi defineşte producătorul mic şi mijlociu. Or, noi ştim că la ora actuală, agricultura românească, cel puţin suprafeţele de teren sunt fărâmiţate şi sunt fărâmiţate în milioane de parceluţe, pe de altă parte, mai există şi nişte forme asociative, care nu sunt nici pe departe, ştiu eu, cu gândul la trecut, ele sunt forme asociative, asociaţii, societăţi agricole, care, cel puţin, în zonele din care provin eu, se limitează aceste suprafeţe în jurul a 150 - 200, poate depăşesc puţin 200 hectare.

Deci, apelul era şi punctul de vedere al Guvernului trebuia să cuprindă şi aceste societăţi, aceste asociaţii, între cei care pot beneficia de aceste credite binevenite pentru acest sector important.

Mie mi se pare că punctul acesta de vedere al Guvernului nu a fost luat în seamă şi ar fi foarte important, mai ales că premierul Radu Vasile, referindu-se, la învestirea Guvernului, la unul din sectoarele importante care va sta în atenţia dânsului şi a noului Guvern va fi agricultura, ar fi foarte important dacă am avea şi punctul de vedere al noului Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale. Deci, nu mai sunt alte intervenţii în cadrul dezbaterilor generale.

Procedural sunt îndeplinite condiţiile şi atunci vom trece la dezbaterea propunerii legislative, începând cu titlul ei. Intervenţii la titlu? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

în unanimitate, s-a adoptat titlul legii.

Titlul Cap. 1, care va deveni Cap. I... Eu am impresia că aici a fost o greşeală de... De fapt, este titlul I. Deci, titlul Cap. I, nr. crt. 1 din raport. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 1, primul alineat, deci nr. crt. 2 din raport - preambul. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Litera a), nr.crt.2 din raport. Intervenţii? Nu sunt.

Aveţi intervenţii?

Domnul deputat Nicolescu.

Deci, suntem la art. 1, alin.1, lit. a),nr.crt.2 din raportul comisiei.

Vă rog.

Domnul Mihai Nicolescu:

Deci, aici ar fi, în ideea aceasta de a mări suprafeţele pentru exploatare raţională şi productivă şi în spiritul şi al mişcării " şi sunt amendamente care au fost respinse până la 200 hectare.

Aş propune să mergem până la suprafaţa de 200 hectare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul?

Domnul Gheorghe Cristea:

Vreau să precizez foarte clar că acest proiect de lege se adresează gospodăriei ţărăneşti. Deci, legea este structurată şi gândită pentru a se adresa gospodăriei ţărăneşti, care gospodărie ţărănească înseamnă 85% din suprafaţa agricolă a ţării.

Deci, faptul că suprafaţa aceasta a fost trecută ca limită ţine, pe de o parte, de realitatea proprietăţii în România, ţine, pe de altă parte, de realitatea exploatării eficiente a unei astfel de suprafeţe.

Aş putea să vă spun foarte clar şi există, de altfel, studii extrem de pertinente, care se referă la optimul de folosit al unui tractor sau al unei game de maşini agricole, ca suprafaţă în România, în Europa, sau într-o serie întreagă de state, şi-o să constataţi că acest optim este mult sub 10 hectare, media europeană este de 12,7 hectare/tractor, deci aceasta este media europeană, iar dacă ne ducem să facem o raportare a numărului de persoane active în agricultură la numărul de maşini şi utilaje, deci, hai să spunem, încărcătura de persoane active pe o maşină şi un utilaj, o să constatăm că ţările cu agricultură foarte performantă au ajuns, în Austria, spre exemplu, la 0,54 de persoane pe un utilaj, ceea ce înseamnă că o persoană activă în agricultură are deja mai mult de un tractor, spre deosebire de România, unde numărul de persoane active pe un tractor este de 19,6 persoane. Acest număr este depăşit numai de Albania, în timp ce toate celelalte ţări, deci media europeană este de 1,6 persoane active pe un tractor, iar toată Europa, care are agricultură dezvoltată, este sub această medie. Deci, această medie este dată, de altfel, este ridicată, dacă vreţi, de ponderile foarte mari din Europa.

Vreau să mai spun următorul lucru: tot realitatea din agricultura românească, în momentul acesta, cel puţin, ne spune că viitorii, hai să le spunem, beneficiari nu au proprietăţi de 100 hectare, sau de peste 100 hectare, sau de până la 200 hectare, aşa cum spune Legea circulaţiei juridice, decât cu titlu de excepţie. În acest moment nu există astfel de proprietari în România, repet, decât cu titlu de excepţie. Deci, în nici un fel legea nu ar deveni, dacă vreţi, prohibitivă din acest punct de vedere.

Iar, în al treilea rând, ar trebui să ne gândim, într-adevăr, ca acest sprijin financiar care se acordă de către stat şi care cuprinde nişte facilităţi care sunt semnificative, să se adreseze exact celor care au, pe de o parte, nevoie de el, şi, pe de altă parte acelui segment care este implicat direct şi care doreşte dezvoltarea exploataţiei agricole, obţinerea de performanţă agricolă şi aşa mai departe.

Şi, în al patrulea rând, aş vrea să mai spun un lucru: există în România o serie întreagă, sau o mulţime, dacă vreţi, de asociaţii agricole etc., informale, asociaţii cărora, practic, din punct de vedere juridic nu poţi să te adresezi, pentru că raporturile juridice dintre cei care constituie aceste asociaţii fie nu există deloc, fie sunt nişte raporturi, aşa sui-generis, dacă vreţi, şi care nu pot să constituie raporturi juridice cu cei care acordă aceşti bani, recte cu statul român.

Deci, eu vă rog să votaţi exact această limită, pentru că ea a fost gândită practic din toate punctele de vedere ca fiind limita cea mai convenabilă, ţinând cont, repet, de structura de proprietate, de productivitatea care trebuie obţinută, de înzestrarea tehnică necesară pentru agricultura românească. Şi mai fac o mică paranteză: un studiu extrem de pertinent ne arată că în agricultura românească, la ora actuală, necesarul urgent, să-i spunem, de tractoare, tocmai pentru a realiza o exploatare eficientă, este de circa 200.000 de unităţi fizice, care în nici un caz, şi indiferent de intenţia oricăruia şi de intenţia legiuitorului, în general, nu se pot rezolva decât parţial cu resursele de care dispune societatea românească şi bugetul românesc, astăzi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Pereş.

Urmează domnul deputat Elek Barna.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În primul rând, domnule preşedinte, domnul Cristea se referă la gospodăria ţărănească, care, probabil că va ajunge la 50 hectare, dacă...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte: vorbiţi în microfoane, că nu se aude.

Domnul Alexandru Pereş:

Deci, ziceam de afirmaţia domnului preşedinte Cristea, care vorbea de gospodăria ţărănească şi de limita de maximum 50 hectare, pe care-o propune în prezentul proiect de lege.

Am şi un amendament pe care am să-l susţin aici. Şi eu cer mărirea acestei limite maxime până la 200 hectare.

Noi am adoptat o lege - Legea circulaţiei juridice a terenurilor, prin care limita maximă a proprietăţii poate să ajungă până la 200 hectare. Deci, ar fi normal ca şi în această lege, această limită maximă să fie de 200 hectare.

Pe de altă parte, mă rog, în articolul care va urma - art. 2, se arată că de prevederile acestei legi o să beneficieze şi societăţile comerciale agricole şi asociaţiile. Deci, iarăşi vreau să vă spun că aceste entităţi, aceste asociaţii, societăţi, în general au suprafeţe mai mari de 50 hectare, deci, dacă le trec aici cu titulatura că "... pot beneficia", de fapt nu le dau, pentru că o să urmeze o divizare a acestor societăţi şi asociaţii, mă rog, dacă se merge pe ideea aceasta, atunci n-am nimic împotrivă, dar, din moment ce apare în art. 2 că: "... de prevederile prezentei legi pot beneficia societăţi agricole sau comerciale care îndeplinesc...", mă rog, nişte condiţii, atunci am zis ca limita maximă să fie de 200 hectare.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Elek Barna.

Domnul Elek Barna:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Desigur, aceste discuţii le-am purtat şi în cadrul comisie, când s-a discutat acest proiect de lege.

Argumentele pentru şi contra sunt multe. Putem să pledăm şi pentru 200 hectare, putem să pledăm şi pentru mai multe hectare, dar dacă avem în vedere faptul că întreaga economie a legii, întreaga logică a legii se îndreaptă către producătorul mic şi mijlociu, pentru că este îndeobşte cunoscută treaba că producătorul mic şi producătorul mijlociu din agricultură este cel mai lovit de soartă, deci întreaga lege, întreaga economie şi logică a legii se îndreaptă către acest producător mic şi mijlociu, noi trebuie să-l protejăm prin această lege. Nu-l putem altfel proteja decât acordând facilităţile necesare prevăzute în această lege.

Repet: aceste amendamente au fost mult discutate şi în comisie, cu argumentele pentru şi contra, prezentate în cadrul comisiei şi în mod democratic s-a votat pentru varianta care apare în raport, deci varianta comisiei, nemaivorbind de faptul că, în raport, după cum observaţi domniile voastre, s-a îmbunătăţit şi forma redacţională a textului, drept pentru care, eu vă rog respectuos să votaţi forma din raport, formă din raport care prevede cifrele şi cuantumurile necesare aplicării corecte a acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Dan Marţian, din partea Grupului parlamentar P.D.S.R. Vă rog.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Eu socot că este îndreptăţită propunerea de a amenda acest text, în sensul în care s-a vorbit mai înainte, şi anume necesitatea măririi suprafeţei până la 200 hectare, pentru că, aş vrea să spun câteva lucruri: eu sunt fiu de ţărani şi cunosc de când eram mic care este situaţia gospodăriei ţărăneşti.

Am văzut ce se întâmplă în ultimii ani în agricultura României - am revenit la o agricultură de tip parcelar, la o agricultură de factura secolului XIX, în contextul în care suntem confruntaţi cu o concurenţă extraordinară în ceea ce priveşte producţia agricolă.

Este foarte trist să vezi cum în multe localităţi din această ţară s-a revenit la o agricultură bazată pe tracţiunea animală şi pe alte elemente de cultivare a pământului, care ne aruncă mult în urmă.

Eu înţeleg anumite raţiuni, pentru care autorii acestei iniţiative au venit şi au propus unele măsuri pentru sprijinirea micilor gospodării. Şi nu spun că nu sunt justificate. Ba, dimpotrivă, socotim că trebuie făcut ceva în sprijinul acestor gospodării.

Cred însă că măsurile care sunt, sunt departe de a putea să producă toate efectele benefice în materie de dezvoltare a exploataţiei agricole, care s-o apropie treptat, nu suntem idealişti şi nu socotim că asta se va putea face în câţiva ani, dar care s-o apropie puţin şi treptat, spuneam, de o exploatare agricolă având elementele de raţionalitate. De raţionalitate în ceea ce priveşte lucrarea pământului, folosirea tehnicii, folosirea mijloacelor de protecţie a plantelor etc. etc.

Eu nu sunt, din acest punct de vedere, satisfăcut de situaţia asociaţiilor acestea, care au fost evocate de către unii din colegi, şi care sunt şi ele expresia micilor producători, ei sunt proprietari, ei încearcă să găsească anumite forme prin care să poată lucra mai bine pământul şi să poată mări puţin randamentele producţiilor agricole. Deci, din punctul acesta de vedere, a ridica până la suprafaţa de 200 hectare, pentru asociaţiile cărora să li se acorde acest sprijin, mi se pare absolut necesar, dacă vrem, într-adevăr, să facem nişte paşi înainte şi, în al doilea rând, dacă nu vrem să introducem nişte discriminări foarte mari.

Eu pun următoarea întrebare: ce se întâmplă cu nişte proprietari agricoli, ţărani dintr-o localitate, care au pământ foarte mic, pentru că media celor care au primit pământ în urma aplicării Legii fondului funciar este de un hectar, mă rog..., 1,3 hectare, aproape de 1,5 hectare? De ce să-l penalizăm pe cel care are un hectar şi jumătate, sau două, sau trei, dacă el, împreună cu alţi gospodari, pe baza voinţei lor se asociază? Oare pe noi nu ne interesează situaţia acestor oameni? De ce pe aceştia să-i discriminăm?

Avem o idiosincrazie atât de mare în ceea ce priveşte formele acestea asociative, care nu sunt invenţii ale României, sau ale ultimilor 50 de ani şi care există în Europa.

Eu cred că, din acest punct de vedere, ar trebui să reconsiderăm punctul de vedere pe care-l apără şi iniţiatorul şi comisia şi să ne pronunţăm în vederea ridicării acestui plafon până la 200 hectare.

În afară de aceasta, legea mare lucru nu spune, pentru că legea spune că vor fi prevăzute într-un ".

Va fi o mare problemă, eu am mari îndoieli în legătură cu echitatea aplicării unora din aceste măsuri, atâta timp cât ştim că atunci când ceva nu ajunge, când există penurie, apar criterii paralele de alocare a resurselor. Dar aceasta este o anumită problemă.

Eu cred că ar fi trebuit ca legiuitorii să elaboreze unele criterii de alocare a acestor surse, pentru ca să nu se poată face aici, mă rog, anumite acţiuni, să nu înflorească anumite acţiuni de repartizare preferenţială. Pe criterii obiective, numai în acest fel legile noastre sunt legi echitabile şi oamenii le vor resimţi ca fiind legi echitabile.

Nu vreau, deci, să lungesc discuţia şi susţin amendamentul care a fost făcut, de a mări suprafaţa până la 200 hectare, dacă vrem să facem un anumit pas înainte. Dacă vrem să facem, mă rog, să ţinem un anumit discurs propagandistic în jurul acestei probleme, putem merge pe această obtuzitate şi nondeschidere şi faţă de formele asociative.

Să-i lăsăm pe ţărani să judece ei dacă este bine să lucreze pământul individual sau în forme asociative. Dar, dacă se asociază nişte oameni care au suprafeţe mici, de ce să nu primească şi ei o mână de ajutor? Şi de aceea eu cred că trebuie neapărat amendat punctul de vedere al iniţiatorului şi al comisiei.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat George Şerban, aţi dorit să luaţi cuvântul?

Vă rog.

Domnul George Gh. Şerban:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eu zic să separăm subiectele în discuţie, pentru că, şi în lege, ele sunt separate.

Suntem la cap.1, la art.1, la lit.a). În primul rând, legea se cheamă astfel: "Lege privind acordarea de sprijin financiar producătorilor agricoli mici şi mijlocii", deci nu mari. Deci producători mici şi mijlocii, nu producători mari.

Conform Legii circulaţiei juridice a pământului, am hotărât, în Parlament, că limita maximă este de 200 de hectare. Deci la 200 de hectare este un producător mare. Nu numai la 200 de hectare, ci şi la un anume număr de bovine, de porcine, de ovine, rentabilitatea creşte şi posibilităţile de lucru şi de rentabilitate sunt mai mari.

Ca atare, legea, în filozofia ei, îşi propune să-i sprijine pe micii producători şi pe producătorii mijlocii, care nu se pot susţine din 5 - 10 - 15 - 20 - 30 de hectare şi care nu trebuie să moară, să lase suprafeţele nelucrate, aşa cum se întâmplă astăzi, întrucât nu sunt susţinuţi.

Dacă noi introducem până la 200 de hectare, fondul pus la dispoziţie de Guvern fiind limitat, cu siguranţă că la aceste resurse, prin intermediul băncilor, nu vor ajunge exact acei oameni, care formează categoria cea mai largă, la ora aceasta, cu suprafeţe între 5- 10, sub 10 ha şi care trebuie susţinuţi. Deci revin şi subliniez: resursele alocate de la buget vor fi totdeauna limitate şi ele trebuie să fie direcţionate către aceşti producători, pe care îi cunoaşteţi cu toţii, care vă întâmpină când aveţi deplasări în teritoriu şi care spun că nu au putut lucra pământul, în ciuda cupoanelor primite, pentru că nu au reuşit să obţină credite avantajoase de la bănci.

În consecinţă, abia la art.2, se discută despre societăţi agricole sau comerciale. În consecinţă, propun să dezbatem alin.a), la care am ajuns, şi să lăsăm, pentru momentul când vom ajunge la art.2, alin.a), ce limite stabilim pentru asociaţii şi pentru societăţi comerciale. Deocamdată suntem la acest punct şi limita de 50 ha, care este conformă şi cu Legea nr.169, consider că este o propunere corectă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă analizăm bine şi vrem să sprijinim într-adevăr micii producători şi într-adevăr să separăm cele două aspecte, asociaţie şi micul producător, în mod normal, în ţara noastră, la ora actuală, avem 6.200.000 de producători şi au o medie de până la 2 ha, de circa 2 ha. Deci ar trebui să nu spunem "cel puţin 5 ha" şi ar trebui să spunem "până la 50 ha" şi să includem, dacă este să ne ocupăm de micul producător, acela care are o jumătate de hectar - un hectar şi nu îl lucrează, deci ar trebui să nu prevedem limită minimă şi să spunem "până la 50 ha". Acesta poate să aibă un hectar, două, trei sau cinci. Este foarte adevărat că pe o suprafaţă de 1 ha nu pot să fac mare performanţă, dar pot să-l sprijin.

Un mecanic agricol, un foarte bun mecanic agricol poate să aibă 2 ha, dar poate să aibă şi 30 de porci, sau altceva, sau 300 de oi şi atunci eu nu pot, în situaţia în care el are numai pământul respectiv, nu are oi, dar e un bun mecanic, el nu poate să ia fonduri ca să cumpere un tractor şi maşinile aferente, să lucreze pământul lui, atât cât îl are, şi să lucreze şi pământul celorlalţi, de aşa manieră, încât să creeze actul concurenţial.

De aceea sunt două aspecte: ori rămânem fără limita minimă şi sprijinim într-adevăr producătorii mici, care sunt până la 85% din structura actuală, şi nu mergem mai mult de 50 ha şi rămâne ca asociaţia s-o tratăm la art.2, care poate să meargă până la limita de 200 ha. De ce: pentru că, altfel, ne paşte un mare pericol. Sunt asociaţii, la ora actuală, de 150 - 200 ha. Dacă eu limitez şi spun "până la 50 ha", nu fac altceva decât el să împartă asociaţia respectivă de producători, care nu au posibilitate să lucreze, în două, în trei suprafeţe de 50, până la 50 ha şi iar reducem productivităţile, iar reducem eficienţa respectivă. De aceea este bine să ne aplecăm foarte bine asupra acestui aspect, care, sincer vorbind, nu are culoare politică. Eu repet: agricultura, la ora actuală, aşa cum este, dacă vrem să-i dăm drumul, trebuie să funcţioneze cu gândirea tuturor şi propuneri constructive.

Sunt convins că ceea ce prevedem în lege, acum, nu se va realiza mâine. Sigur că nu se va realiza mâine. Când am spus "până la 200 ha", am mers în ideea în care se va realiza în timp, în funcţie de posibilităţile pe care le vom avea de finanţare, prin ceea ce avem de făcut. De aceea propunem să gândim bine limita aceasta minimă pentru micul producător şi, atunci, nu mai prevedem limita minimă şi mergem până la 50 ha. Şi să discutăm, apoi, limitele formei asociative, care am considera oportun să nu scadă sub 200 ha.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Alte intervenţii?

Domnul deputat Neacşu.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Proiectul de lege s-a discutat, în modul cel mai serios, în comisie şi acolo s-au ridicat o serie întreagă de aspecte pro şi contra, legate de respectivul proiect. Eu aş vrea să mă exprim într-un sens, şi anume că, privind titlul acestui proiect de lege, vreau să vă spun că sunt întru totul de acord cu el, mai ales că se referă la agenţii economici mici şi mijlocii. Numai că, iniţial, cei doi autori ai proiectului de lege au dorit să beneficieze de aceste avantaje doar acei proprietari de pământ care au peste 10 ha.

De la început, eu am vrut să spun, şi vreau să spun şi în plenul Camerei, că, dintr-o statistică, proprietarii care deţin peste 10 ha sunt în număr de 10.819. M-am opus categoric şi o parte dintre colegii noştri din comisie au fost de acord că este imposibil, printr-un act normativ, să sprijinim doar o mică parte a agenţilor economici persoane fizice. Mai mult, un amendament al subsemnatului, care reducea limita de 10 ha, mergând chiar de la 1 ha în sus, a fost repus, după ce am câştigat în comisie, a fost repus în discuţia comisiei şi s-a reuşit într-un mod, zic eu, neloial să fie eliminat şi prevăzut ca să se pornească de la 5 ha.

Eu vreau să vă spun că este imposibil să acceptăm ca o mare parte a proprietarilor de pământ, deci în total sunt 4.470.963 de proprietari, să nu beneficieze de aceste credite avantajoase. Noi ştim cu toţii, cei care ne pricepem mai mult la agricultură, că nu toţi producătorii apelează la credite. Nici măcar 10% dintre aceşti producători nu apelează la credite. De aceea eu cred că este bine să eliminăm limita minimă şi să mergem până la o suprafaţă anume, de comun acord, pentru că, în felul acesta, noi sprijinim, cu adevărat, producătorii mici şi mijlocii. Altfel, trebuie să creăm, să înfiinţăm un alt proiect de lege, care se referă la producătorii foarte mici. Or, eu cred că acesta este proiectul de lege pe care trebuie să-l îmbunătăţim toţi şi, împreună, cred că putem să fim de acord ca să reducem limita minimă, iar la limita maximă să cădem de acord în jurul a 200 - 300 ha de teren.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat George Şerban.

Domnul George M. Şerban:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este limpede că aici nu este vorba de o dispută politică, este o dezbatere deosebit de serioasă, care implică mai mult poziţia unor specialişti decât a unor oameni politici. Ceea ce înţeleg eu însă, şi de la colegii noştri care fac parte din această comisie, este că, totuşi, la nivelul comisiei, din dorinţa de a se promova cât mai repede această propunere legislativă, nu s-a epuizat posibilitatea dezbaterii acestor puncte de vedere, mă refer în special la limita minimă şi maximă a suprafeţei, în prezenţa specialiştilor din cadrul Guvernului, cu atât mai mult cu cât punctul de vedere pe care, de altfel, trebuie să-l respectăm - nu se pune problema că este Guvernul Ciorbea sau Guvernul Radu Vasile, este punctul de vedere al Guvernului, dar este adevărat că noi nu cunoaştem în ce măsură actualul Guvern, în politica agricolă, nu cumva are un anume punct de vedere care trebuie luat în considerare. Grupul parlamentar al Partidului Democrat solicită şi eu îl rog insistent pe colegul nostru, domnul deputat Cristea, care înţeleg că este, în mare măsură, autorul acestui proiect de lege, să aibă amabilitatea şi înţelegerea de a rediscuta această propunere în cadrul comisiei, nu miercurea viitoare, ci chiar mâine, dacă se poate, sau cel mai târziu joi, dar neapărat cu reprezentanţii Guvernului, în aşa fel încât, cel mai târziu luni să o putem reintroduce pe ordinea de zi şi să-i dăm un vot. Este poziţia şi opinia Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă mai sunt alte intervenţii, la acest art.1 alin.1 pct.a)? Nu mai sunt.

Îi dau cuvântului domnului deputat Gheorghe Cristea, în calitate de iniţiator, pentru a răspunde problemelor care au fost ridicate aici şi o să încerc eu să le rememorez. Domnul deputat Nicolescu, din partea Grupului PDSR, a susţinut mărirea limitei pentru suprafeţele de teren, pentru producătorii agricoli mici şi mijlocii, de la 50 la 200 ha şi, în plus, a cerut ulterior ca, dacă se rămâne la 50 ha, să se elimine limita inferioară de la 5 ha la 0. Domnul deputat Pereş, din partea Grupului PD, a cerut mărirea limitei la 200 ha... Vă rog frumos să păstraţi liniştea în sală! Domnul deputat Elek Barna a susţinut păstrarea limitei de 50 ha. Domnul deputat Dan Marţian a susţinut mărirea limitei la 200 ha. Domnul deputat George Şerban, de la PNŢCD, a susţinut rămânerea în limitele actuale. Domnul deputat Ilie Neacşu a susţinut mărirea limitei, dar şi micşorarea limitei inferioare de la 10 ha, pentru credite, la mai puţin, eventual, la 1 ha, de la 5 ha, eventual la 1 ha, dacă este posibil. Deci acestea au fost principalele chestiuni care s-au ridicat.

Eu cred că mai este o problemă care a transpărut din câteva intervenţii, cea legată de micii proprietari agricoli, ale căror terenuri se află în cadrul asociaţiilor agricole, asociaţii fără personalitate juridică şi s-a făcut afirmaţia că, dacă legea va rămâne cu 50 ha şi nu se face nici o precizare la posibilităţile acestor mici producători, este posibil ca, pe de o parte, asociaţiile să se spargă în suprafeţe de câte 50 ha şi s-a făcut propunerea ca, eventual, această chestiune să fie tratată în cadrul art.2.

îi dau cuvântul domnului deputat Cristea.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Eu aş vrea să lămurim puţin câteva lucruri şi, sigur, să le discutăm cu toată responsabilitatea. Nu înţeleg, în nici un fel, această încercare, să-i spun aşa, de retrimitere la comisie, pentru a se rediscuta ce? Ce discutăm acum este un punct de vedere. Deci este un punct de vedere, pe care dumneavoastră încercaţi să-l susţineţi şi pe care eu îl combat, de la acelaşi microfon.

Din sală:

Schimbaţi microfonul!

Domnul Gheorghe Cristea:

Trebuie să schimbăm microfonul.

Am discutat în comisie, ştiţi foarte bine, exact aceleaşi propuneri. Am prezentat în comisie, şi vreau să ne înţelegem foarte clar, punctele de vedere de la cinci instituţii. Deci, la acest proiect de lege, au exprimat puncte de vedere Ministerul Agriculturii, sub semnătura ministrului şi a domnului secretar de stat Pană, care, în punctul de vedere al Ministerului Agriculturii, solicita 250 ha, 250 - 300 de porci etc., care ne-a explicat şi faptul că asolamentul nu se poate face, pentru că 50 ha împărţit la 4 înseamnă nu ştiu ce. Este un punct de vedere. Ministerul Justiţiei s-a pronunţat şi ca minister al justiţiei. Ministerul Finanţelor, sub semnătura ministrului Dăianu, a exprimat un punct de vedere, iar Banca Naţională, pentru că aici nu suprafaţa este esenţială, ci mecanismul de finanţare, a exprimat trei puncte de vedere care sunt congruente, dacă vreţi, începând cu semnătura guvernatorului general Mugur Isărescu, a directorului de politici de credit Drăgulin ş.a.m.d. Şi, sigur, un punct de vedere, în sinteză, al Guvernului. Deci toate opiniile, practic, de exprimare, la acest proiect de lege, au fost exprimate şi in extenso, dacă vreţi.

Problema care se pune este următoarea: cum folosim banii pe care statul îi alocă agriculturii? Îi împărţim fiecăruia câte o bucăţică, gen cupoanele de anul acesta, care este un mecanism, dacă vreţi, de trecere şi cu care, economic, eu nu sunt de acord şi care nu produc efecte economice, pentru că a da cuiva, mai ales nu pun în discuţie gratuitatea care, sigur, este foarte bună, dar nu stimulează comportamentul economic. Deci a da fiecăruia câte 150 sau 200.000 de lei pentru 1 ha, în condiţiile lipsei de capital din România, pe care o cunoaştem foarte bine, nu ne duce, în nici un caz, la un nivel de aşteptare de creştere economică, de creştere economică care să se vadă pe piaţă. Este vorba de a concentra acest efort.

A spus cineva sau aţi constatat dumneavoastră că România dispune de capital, încât să dea fiecărui proprietar atât cât ar fi necesar într-un regim de creditare şi preferenţial? Nu există aşa ceva şi nu există nicăieri în lume o astfel de politică. Şi trebuie să privim lucrurile exact pe această realitate.

V-am explicat, v-am spus: deci populaţia economică activă, ca medie europeană, este 7,9%, faţă de 33,57% în România. Este o realitate. Sunt destui oameni care pot să facă nişte calcule foarte clare şi să constate că acest număr mare de populaţie care lucrează efectiv în agricultură reprezintă un factor inhibator pentru investiţii în utilaje şi în tehnologie şi că, în acelaşi timp, reprezintă un factor esenţial în nivelul productivităţii şi al eficienţei economice din agricultura românească. Şi, cu permisiunea dumneavoastră, am să vă citesc mediile de producţie europeană, vă rog să reţineţi, medie europeană, nu media Comunităţii Europene, la câteva categorii de produse; unde stăm noi şi unde se află media europeană. Deci media europeană este 4.600 kg la grâu, faţă de 2.600 care este media românească. Şi cifrele sunt pe perioada 1993 - 1997, deci sunt cifre medii şi ele sunt destul de exacte. Deci este dublul acestei producţii. 3.200 la porumb, faţă de 5.000 kg la porumb, care este media europeană. 13 tone la cartofi, faţă de 21 de tone şi 34 de tone la sfeclă de zahăr, faţă de 48 de tone, care este media europeană, repet. Aceasta este eficienţa în agricultura românească.

Deci proiectul de lege nu şi-a propus şi nici nu-şi putea propune, având în vedere resursele limitate, pe care le ştiţi şi dumneavoastră, pentru că le-aţi criticat, de altfel, şi de la Putere, şi de la Opoziţie, la dezbaterea bugetului agriculturii. Nu-şi poate propune să dea la toată lumea cât se vrea. Pe de altă parte, ştiţi şi dumneavoastră, tot din experienţă, tot din practică, că politica aceasta de credite, date pe Legea nr.83, la toată lumea care vroia, nu a ajuns la toată lumea. Şi realitatea ne arată că aceste credite a ajuns la marile exploataţii agricole, în procent de 80%, deşi ele nu reprezintă decât 15% din suprafaţă. Aceasta este realitatea. Or, prin acest proiect de lege, încercăm să trimitem aceşti bani, atâţi câţi are statul, către gospodărie, gospodărie care înseamnă nu numai tractor, şi ar fi bine să vedem ansamblul legii, înseamnă şi animale, înseamnă şi acest credit de rulaj, dacă vreţi, creditul anual de rulaj. Ar fi trebuit să remarcăm că aceste credite nu se mai dau pe un an de zile, ar fi trebuit să remarcăm că perioada pentru care ele se dau este de 3 ani, de 5 ani şi că există şi un segment pentru cumpărarea de terenuri, pentru că vreau să vă spun că, în nici un caz, creşterea exploataţiei nu o să se facă foarte repede.

Un studiu extrem de pertinent, făcut de Institutul Român de Cercetări cu Banca Mondială, ne arată că, la ora actuală, oferta de vânzare de terenuri este de 7,5% din numărul proprietarilor. Şi dacă aceşti 7,5% sunt cei cu suprafeţele cele mai mici, faceţi şi dumneavoastră o socoteală cam care va fi media de exploatat. Ea nu se va schimba semnificativ, în următoarea perioadă. Or, legea nu exclude pe nimeni, sub aspectul accesului, dacă există şi interes pentru aşa ceva. Am spus noi, acolo, trebuie să ai cel puţin 5 ha în proprietate, dar uitaţi-vă că este vorba de proprietate, de arendă şi de asociere. Orice proprietar cu 1 ha, aşa cum s-a spus aici, mai devreme, se asociază cu un alt proprietar cu 4 ha, au făcut 5 ha şi au acces la credit, dacă, într-adevăr, urmăresc dezvoltarea exploatării agricole. Sau ia în arendă 5 ha şi a rezolvat, din nou, aceeaşi situaţie. Deci mecanismul de arendă şi de asociere dă, în mod practic, în mod nemijlocit, acces oricărui proprietar de teren la aceste credite, indiferent de mărimea suprafeţei, însă corelat foarte clar cu interesul pe care îl manifestă pentru dezvoltarea exploataţiei agricole. Şi acum ştim, din practică, că interesul cel mai mare îl au cei care lucrează nemijlocit în agricultură.

Aş vrea să vă mai spun un lucru: tot acelaşi studiu, extrem de pertinent, ne arată că, din acest punct de vedere, agricultura românească are 3 paliere. Deci palierul cel mai important, care înseamnă în jur de 45%, al celor care lucrează nemijlocit în agricultură şi care sunt interesaţi în mărirea şi a exploataţiei, a randamentului, şi celelalte două paliere, care înseamnă pensionarii, deci care nu lucrează în agricultură, care nu au nici un fel de intenţie de a investi, din motive absolut obiective, în dezvoltarea agriculturii şi care înseamnă peste 25% şi pentru care veniturile din agricultură, atâtea câte sunt, sunt venituri complementare la pensia pe care o au, mai mare sau mai mică, nu discutăm acest lucru, şi cei care lucrează în alte sectoare şi pentru care aceleaşi venituri sunt, la fel, venituri complementare şi care nu manifestă nici un fel de interes în a investi, pentru că nu-şi vor schimba nici obiectivul profesional, pe care îl au în acest moment şi care le asigură majoritatea veniturilor, pentru a se muta în sectorul agricole şi a desfăşura acolo activitate aducătoare de venituri. Aceasta este realitatea în agricultura românească de astăzi, iar fluxul de investiţii, pe care-l cunoaşteţi bine, bănuiesc, foarte mulţi dintre dumneavoastră, ne arată că lucrurile aşa stau, deci ceea ce s-a investit inclusiv în dotarea cu maşini ş.a.m.d., s-a făcut din rândul acelora care lucrează, într-adevăr, nemijlocit şi care-şi obţin veniturile de bază din agricultură. Pentru aceştia există interes, iar interesul social este ca aceşti proprietari să fie sprijiniţi de stat prin acest sistem de credite cu bonificaţiile respective, pentru a obţine performanţă şi în lucrarea terenului celor care nu-l lucrează efectiv sau celor care nu manifestă interes de investiţie, atât în sectorul agricol, cât şi în creşterea animalelor. Acesta este motivul şi mă scuzaţi dacă am insistat prea mult, pentru care eu vă solicit să votaţi, în această formă, proiectul de lege, pentru că el are o multitudine de corelaţii, şi sociale, şi economice, şi de performanţă ş.a.m.d.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Eu vă rog să mai răspundeţi şi la întrebarea care a rămas deschisă. Legat de asociaţiile agricole, s-a făcut o propunere ca, eventual, să se discute această propunere la art.2.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea:

Deci realitatea fragmentării acestor suprafeţe este evidentă, aceeaşi realitate a modului în care s-au constituit aceste asociaţii agricole. Şi aş vrea să nu uităm că Legea nr.36, vă aduceţi bine aminte, a apărut imediat după Legea nr.18, prin care s-au desfiinţat fostele CAP-uri şi care lege, de fapt, a dat posibilitatea continuării activităţii în astfel de structuri economice, între care, unele din ele, s-au înregistrat şi ca persoane juridice. S-au înregistrat ca persoane juridice. Cea mai mare parte dintre ele nu au făcut acest lucru. Întrebaţi-vă şi dumneavoastră de ce nivelul şi ritmul de investiţii ale acestor asociaţii, practic, nu există sau există într-o măsură foarte mică. Întrebaţi şi dumneavoastră de ce modul acesta de lucru, fără raporturi juridice clare între proprietari, nu dă rezultate economice sau nu conduce la performanţe economice. O societate agricolă de acest gen, de 400 ha, de 350 ha, credeţi că este posibil să aibă cel puţin performanţa economică care să-i dea posibilitatea să-şi cumpere două - trei tractoare şi o combină, în urma unei exploatări, să spunem, de 5 - 6 ani de zile? Sigur că ar fi trebuit să conducă la aşa ceva, dar nu a condus la aşa ceva, pentru că aceste raporturi, repet, nu sunt stimulative, nu sunt în nici un fel stimulative. Şi vă pot demonstra, tot pe baza unor studii făcute la noi şi făcute şi cu experţi din străinătate, că nici conducătorii acestor asociaţii nu au interesul de a investi în astfel de forme asociative, în care un tractor devine proprietatea a 200 de proprietari de teren, în care o combină devine proprietatea a 300 de proprietari care sunt şi ei, la rândul lor, asociaţi într-o anume formă, pentru că în agricultură nu sunt, de fapt, societăţi pe acţiuni, aşa cum se spune, în mod teoretic, aşa cum nu sunt nici acţionari în structura fostelor IAS-uri. Ei sunt denumiţi acţionari, dar nu au în nici un fel această calitate, juridic, şi oricine care cunoaşte cât de cât acest lucru poate să demonstreze, fără nici un fel de problemă.

Credeţi că o astfel de strucutră asociativă pe care nici marile exploataţii n-au putut-o susţine… şi aş vrea să reţineţi că Parlamentul României a fost cel care a intervenit pentru a le obliga să dea proprietarilor, zişi şi "acţionari", 600 de kg în echivalent grâu pentru un hectar ca proprietate. A intervenit Parlamentul, pentru că aceste mari structuri de exploatare de 4, de 5, de 10.000 de hectare au demonstrat că nu pot să facă acest lucru şi tot realitatea economică actuală ne arată că, deşi există această lege, există zeci de mii de acţionari, care n-au primit nimic pentru calitatea lor de proprietari.

Acest proiect de lege îşi propune să facă proprietari în sensul adevărat, de maşini şi utilaje - 3-4-5 persoane. O persoană, dacă are interes, capacitate profesională, cunoştinţe, curaj şi tot ce vreţi dumneavoastră, ia în arendă 30 de hectare, chiar dacă este proprietar pe un singur hectar, are acces la un astfel de credit şi devine fermierul acela de care discutăm noi în toate ocaziile.

Acest lucru încearcă să facă această lege pentru cei care vor într-adevăr; nu vor să ceară, ci vor să investească; este o diferenţă foarte mare. Noi nu putem să dăm tuturor care cer, aceasta pentru că există o lege. Ştiţi foarte bine că Legea nr.83 a fost o dată trimisă înapoi tocmai pentru că pleca de la ideea să dăm la toată lumea care face agricultură, să dăm fiecărui crescător de animal (o vacă), să-i dăm câţiva lei pe un litru de lapte; adică să dăm pentru autoconsum. Această lege nu vrea să cheltuiască banii puţini pe care statul îi are şi de care dispune Guvernul, Guvernul actual şi oricare Guvern urmează să vină, pe acest criteriu şi pe nişte criterii în care rezultatele economice să se vadă, să se vadă pe piaţă, să crească ponderea sectorului privat şi de creşterea porcilor şi de creşterea vacilor, a viţeilor, a oilor ş.a.m.d., iar pentru cei care vor, într-adevăr, să crească 300 de oi şi să devină fermieri, statul să vină să le dea un astfel de sprijin. Cel care vrea să crească 10 vaci cu lapte şi de rasă, aşa cum spune legea, pentru ca laptele acesta să ajungă pe piaţă mai ieftin, statul trebuie să îl sprijine.

Acesta este motivul pentru care legea este construită, să spunem, de această manieră. Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În legătură cu această lege, noi nu ne manifestăm împotriva adoptării unei asemenea legi, pe de o parte. În acelaşi timp, înţelegem şi este firesc ca iniţiatorul, mai ales că această iniţiativă este destul de veche, să susţină ca această lege să treacă, numai că semnul nostru de întrebare şi rugămintea noastră, în ultimă instanţă, a Grupului parlamentar, a fost ca actualul Guvern să-şi asume punctul de vedere, pentru că noi avem un punct de vedere la această lege, dat de vechiul Guvern, înainte de a se constitui bugetul de stat, şi să ştim exact în ce măsură această lege vrea să înlocuiască ceea ce noi avem acum ca fonduri de sprijinire a agriculturii, atât de puţin cât avem, sau reprezintă o lege specifică, care doreşte să susţină pe cei care au mijloacele cele mai precare şi care au exploataţiile relativ mici.

Aceasta este diferenţa pe care trebuie să o lămurim, pe de o parte, şi să ne lămurească Guvernul dacă această lege o dată adoptată şi nu ar fi cred,… cu atât mai mult cu cât iniţiatorul este conştient şi în expunerea sa spune că nu vom putea, foarte probabil, să o punem în aplicare în acest an, în 1998, că acest Guvern, cu construcţia bugetară pe care o are şi pe care o previzionează pentru 1999, să ne dea din nou un punct de vedere, după care să o discutăm şi să o adoptăm.

Deci, în principiu, suntem de acord; în principiu sprijinim această iniţiativă, dar nu vrem să cădem în situaţia în care, de fapt, dispare un tip de sprijin pentru agricultură, ca să apară un alt tip de sprijin pentru micul producător sau să lămurim această problemă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, comisia.

Domnul Elek Barna:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cum vă spuneam, această problemă a fost larg dezbătută în cadrul comisiei, foarte multe semne de întrebare s-au ivit privind limita superioară sau limita inferioară. A discuta limita inferioară procedural, mi se pare cam neavenit, pentru că art.6 face vorbire de limita inferioară. A vorbi despre formele asociative din agricultură, la fel, mi se pare un pic neavenit, pentru că art.2 face vorbire de formele asociative din agricultură şi posibilităţile de acordare a acestor sume din bugetul statului pentru agricultori.

Deci, pe undeva ne-am împotmolit la limita superioară a acordării acestor bani şi eu nu vă pot spune decât ceea ce am hotărât în comisie şi ceea ce reiese, de altfel, din raportul pe care cu siguranţă îl aveţi cu toţii, pentru că, având în vedere statisticile europene, având în vedere situaţia reală din teren a agriculturii româneşti, având în vedere toate calculele efectuate, atât sub aspectul bugetului de stat, pentru că, domnilor, să nu uităm, este vorba de nişte sume care se vor aloca din bugetul de stat, dacă noi, forul suprem legislativ al României, care aprobă bugetul de stat, ne hazardăm în anumite afirmaţii de a acorda fără limită inferioară sau a merge peste o limită, socotită raţională, înseamnă, iertaţi-mă!, înseamnă că nu gândim logic sau avem nişte interese populiste, care absolut n-au nici în clin, nici în mânecă, nimic cu această lege.

Desigur, noi putem spune în această lege - fără limită, pentru cel care are 100 de metri pătraţi să-i dăm bani de la buget să facă agricultură. Ce fel de agricultură, o pistă? Ce să crească, viermi de mătase? Poate, sigur că da, poate să crească orice, poate să facă şi pe 50 de metri pătraţi agricultură, dar nu cred că acesta este rostul Parlamentului sau rostul unei legi care preconizează dezvoltarea agriculturii în modul cel mai responsabil, desigur.

Noi putem discuta, repet, foarte multe aspecte şi pe bună dreptate - este departe de mine gândul de a acuza pe cineva. Eu sunt ferm convins de buna-credinţă a tuturor colegilor care au luat astăzi cuvântul. Am ferma convingere de buna-credinţă a tuturor colegilor care vor să ajute agricultura, dar, credeţi-mă, după ce a trecut prin comisia de specialitate, cu - repet - cu foarte multe argumente pro şi contra, având în vedere statisticile prezentate de domnul deputat Cristea, având în vedere gradul de dispersare al proprietăţii agricole astăzi, în România, care se cifrează pe undeva la 2,35 hectare, normal că trebuie să ne gândim la o concentrare, la o fortificare a agriculturii sub aspectul proprietăţii, în nici un caz la divizarea acestor sume care vin pentru ajutorul agriculturii la nişte gospodării - repet - "hobby-ste". Cu toată buna-credinţa celor care fac această agricultură "hobby-stă", iertaţi-mi expresia, dar nu găsesc alt termen, pentru că nu cu acestea se va salva agricultura României, nu cu acestea vom avea o piaţă de produse agricole ieftine, decât dacă ajutăm şi - într-adevăr - cum reiese din titlul legii, producătorul mic şi mijlociu. Aici s-a spus de producătorul foarte mic, sigur că da, putem să facem o altă lege pentru producătorul foarte mic, minuscul, dar nu este titlul legii. Această lege este direcţionată în alt sens, drept pentru care, stimate domnule preşedinte, stimaţi colegi, vă rog foarte mult, procedural, vă rog, domnule preşedinte, pentru că s-a vorbit mult la acest articol, să supuneţi la vot şi eu vă rog respectuos, stimaţi colegi, să votaţi varianta comisiei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Eu voi fi foarte scurt şi voi constata, pentru început, că asistăm de vreo jumătate de oră la discursuri absolut paralele, care nu au legătură unul cu celălalt.

Domnul preşedinte Cristea, în loc să se refere la articolul în cauză, pe care l-am început, a vorbit o jumătate de oră, în aşa fel încât, de fapt, ţinea loc de declaraţie sau de dezbateri generale.

Domnul deputat Duvăz a spus aici un lucru pe care eu am să-l reiau imediat, după care, domnul vicepreşedinte Elek Barna, în loc să răspundă la ceea ce a spus domnul deputat Duvăz, a spus cu totul altceva, deci, discursuri paralele.

Eu am venit aici să reiterez propunerea pe care a făcut-o Grupul parlamentar al Partidului Democrat. Întrucât actualul Guvern nu şi-a spus părerea în legătură cu această chestiune, întrucât acest proiect de lege a fost discutat de vechiul Guvern, când nu era încă bugetul adoptat, întrucât noi nu ştim ce se va întâmpla cu actuala lege a cupoanelor, dacă această lege va rămâne, dacă nu, când va intra aceasta în funcţiune şi multe alte chestiuni, eu cred că este rezonabil, domnule preşedinte, să puneţi la vot întâi propunerea făcută de domnul Duvăz, să întoarcem la comisie acest proiect de lege şi, în cel mai scurt timp, actualul Guvern să-şi spună părerea, şi suntem de acord cu fondul legii şi cu toate celelalte, dar să ştim părerea Guvernului.

În legătură cu limitele şi celelalte chestiuni, vom reveni, dar vă spun de pe acum, Partidul Democrat nu va vota în nici un fel limita inferioară de 10 hectare, nu discutăm decât de la un hectar în sus. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Corniţă.

Domnul Ion Corniţă:

Stimaţi colegi,

M-am abţinut, deşi aveam şi eu voinţa să iau cuvântul de la începutul dezbaterilor şi vă spun sincer că am o stare foarte neplăcută, pentru că noi toţi, cei din Parlamentul României, pe de o parte, plângem pe umerii agriculturii distruse şi neputincioase, iar, pe de altă parte, aici, în dezbaterile în plen, venim cu fel de fel de amendamente, cu fel de fel de propuneri, de amânări, de... mai ştiu eu ce alte probleme.

Haideţi, fraţilor, avem într-adevăr nevoie să facem ceva, este nevoie să facem ceva pentru agricultură? Haideţi să facem! Pentru că s-a discutat destul şi în comisie - au fost şi acolo luări de cuvânt din partea tuturor formaţiunilor politice. S-a dat un vot, iar acum am ajuns să dezbatem şi să votăm această lege care este atât de necesară pentru agricultura românească. Că unii dintre colegii noştri ar dori să dea pentru 200 sau să fie limita la 200 de hectare, noi zicem că este mai bine să ne limităm la 50 de hectare, pentru că nici sumele… - aşa cum spunea cu multă grijă domnul Baciu, deputat de Iaşi - haideţi să dăm totuşi drumul acestei legi, ca să facem ceva pentru agricultură, să stopăm aici discuţiile şi să punem la vot.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Neacşu. Imediat vă dau cuvântul. Nu aţi spus că este vorba de procedură. (Se adresează domnului deputat Barbu Piţigoi, care doreşte să ia cuvântul.)

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îmi pare rău că nici unul din colegii mei de comisie, domnul preşedinte şi domnul Elek Barna, nu m-au convins cu nici un argument din cele prezentate aici. Eu aş vrea să vă spun că susţin punctul de vedere al colegilor de la PD, că acest proiect trebuie redezbătut în comisie, pentru că chiar a fost dezbătut şi în altă direcţie o luaseră lucrurile în cadrul dezbaterilor la comisie, şi cred că dacă nu vom merge pe eliminarea minimului de un hectar la aceasta, înseamnă că este o lege discriminatorie, în care 85% din proprietarii de pământ sunt lăsaţi la o parte şi va fi sprijinită doar o mică parte din proprietari.

Sigur, ne văităm de bani, este normal. Atunci nu mai are rost să adoptăm şi să dezbatem această lege. Facem legi de dragul de a se evidenţia cineva ca iniţiator la o lege care, eu nu cred că este populistă, nici de o parte, nici de alta, sau facem o lege care să înlocuiască Legea nr.83.

Eu cred că trebuie sprijiniţi toţi producătorii agricoli, pentru că nu toţi solicită credite.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Barbu Piţigoi, chestiune de procedură. Vă rog.

Domnul Barbu Piţigoi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mie mi se pare că s-a discutat destul la acest pct.1 din legea pe care o analizăm astăzi, a discutat şi iniţiatorul, a dat răspunsul şi comisia, iar cererea pe care a făcut-o domnul deputat Bogdan Niculescu-Duvăz, mie mi se pare că nu trebuie luată în considerare, deoarece, dacă analizăm următoarele legi care sunt puse pe ordinea de zi - aş da ca exemplu legea de la nr.8, care prevede... mă rog, este un proiect de Lege privind transporturile ş.a.m.d., toate aceste legi au fost ca proiecte aprobate în Guvernul Ciorbea. Aceasta ar însemna ca acum, tot ce discutăm noi aici, să trimitem înapoi la Guvernul actual, ca să vadă dacă mai este sau nu mai este de acord cu ce s-a făcut înainte şi, ca atare, activitatea parlamentară să fie blocată.

Domnule preşedinte,

Vă rog să propuneţi să se voteze acest articol.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat George Şerban, tot chestiune de procedură, şi după aceea trecem la vot. Vă rog.

Domnul George Gh. Şerban:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Haideţi să revenim la subiectul discuţiei noastre, subiectul discuţiei îl reprezintă art.1 alin.a), în care se stabileşte limita maximă. Despre limita minimă nu vom discuta decât la art.6. Deci, nu are rost, acum se stabileşte limita minimă. În aceste condiţii, nu există decât varianta iniţiatorului, este o variantă a comisiei şi este o variantă care a fost propusă. Acestea trebuie supuse la vot.

Cât priveşte poziţia Guvernului, este normal, ea, conform notei trimisă de Guvern, a fost ... acest proiect de lege a fost analizat şi a fost adoptat... s-a adoptat poziţia Guvernului în data de 17 martie, scrie; pe 23 martie a fost înaintat bugetul. Ca atare, este în concordanţă cu bugetul pe care noul Guvern şi l-a asumat. Dacă avem o poziţie precisă, deosebită, privind momentul intrării în vigoare a legii, ca să nu afecteze bugetul, aceasta vom discuta la capătul legii.

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte, vă rog să supuneţi la vot cele trei variante.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, onoraţi colegi, vă rog frumos să fiţi atenţi, vă rog pe toţi să fiţi atenţi.

Există la această lege o chestiune de fond, şi anume, Grupul parlamentar al Partidului Democrat a făcut cererea ca ea să fie retrimisă la comisie pentru un punct de vedere al Guvernului. Nici comisia şi nici iniţiatorul nu sunt de acord cu acest punct de vedere, eu totuşi vi-l supun spre aprobare şi vedem pe urmă ce se întâmplă.

Deci, pentru trimiterea la comisie pentru un punct de vedere suplimentar al Guvernului, voturi pentru? Vă rog să numărăm, da? 62 de voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Deci, sunt 80 de voturi.

Abţineri? 3 abţineri.

Deci, a fost respinsă această propunere. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Vă rog foarte mult păstraţi liniştea, da? Vă rog foarte mult să încercăm să depăşim aceste momente emoţionale.

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Întrebaţi-i dacă ştiu pentru ce aplaudă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

La nr.crt.2 din raport există la pct.a) propunerea adoptată de comisie: amendamentele făcute, se pare, şi la comisie, dar şi aici în plen, se referă la mărirea suprafeţei de teren de la 50 de hectare la 200 de hectare. Conform art.100 din regulamentul nostru, amendamentele se supun la vot, începând cu cele cuprinse în raportul comisiei sesizate în fond, fiind vorba nu de o eliminare, ci de o modificare.

Ca atare, vă supun la vot nr.crt.2 din raport, în forma comisiei.

Voturi pentru? Vă rog să număraţi! Cu ocazia aceasta verificăm şi cvorumul, pentru că vor urma voturile finale şi am rugat să fie chemaţi în sală şi cei care sunt la comisii. 119 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Dacă sunt voturi împotrivă? Vă rog ţineţi mâinile sus dacă sunt voturi împotrivă! 2 voturi împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi! 48 de abţineri.

A fost adoptată lit.a), nr.crt.2.

Trecem la lit.b), nr.crt.3 din raport. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt. Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt. Nu sunt.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 2 abţineri a fost adoptat nr.crt.3.

Lit.c), textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 4 abţineri.

Cu 4 abţineri a fost adoptată.

Alin.1 al art.1 în ansamblul său, voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 16 abţineri.

Cu 16 abţineri a fost adoptat alin.1.

Alin.2, textul iniţiatorului. Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu 2 voturi împotrivă şi 4 abţineri a fost adoptat alin.2.

Art.1, în ansamblul său, voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi! 12 abţineri.

A fost adoptat art.1.

Am o rugăminte adresată liderilor de grup, să îi aducă în sală pe colegii care sunt încă pe la grupuri. Rog Departamentul tehnic să dea telefon la comisii; au lucrat o serie de comisii, inclusiv speciale, şi să-i roage pe colegii de la comisii să vină în sală, ca să putem trece la voturile finale.

Până când se va stabili cvorumul, mai înregistrez câţiva colegi, pentru a avea cvorumul la voturile finale.

Trecem la art.2. Art.2, preambul plus lit.a), la nr.crt.4 din raport. Intervenţii dacă sunt?

Domnul deputat Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule preşedinte,

Stimate şi stimaţi colegi,

Dacă vrem, într-adevăr, să realizăm...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog frumos să fiţi atenţi, vă rog pe dumneavoastră să vorbiţi în microfon, să vă pregătiţi microfoanele ca lumea. Vă rog.

Domnul Mihai Nicolescu:

Vă mulţumesc.

Propun în loc de 50 de hectare, deci, în ceea ce priveşte societăţile agricole sau comerciale, 200 de hectare. Vă mulţumesc.

Având în vedere faptul că, într-adevăr, este un mare pericol. La ora actuală sunt societăţi care au 200 de hectare. Vin acum şi desfac această suprafaţă în 4. Deci, se vorbea înainte de suprafaţa medie în Europa şi se spunea că media oricum este la o cifră pe care a prezentat-o domnul preşedinte al comisiei. Este foarte adevărat, francezii au la ora actuală circa 55 de hectare, nemţii 35 - media, americanii 172 de hectare, englezii 155 de hectare, dar acesta este un efort extraordinar, realizat în ultimii 50-60 de ani, 80 de ani chiar, să ajungă la această proprietate. Dar să nu uităm că cele mai performante ferme americane, franceze şi engleze sunt cele care au suprafeţe mult mai mari. Aceasta nu înseamnă că trebuie să mergem la suprafeţe de mii de hectare, preluând terenuri de la proprietari. Trebuie să realizăm o formă funcţională, pentru că se cunoaşte faptul că avem nevoie de circa 200.000 de tractoare.

În măsura în care vom menţine această fragmentare, vom avea nevoie de mai mult de 200.000 de tractoare, pentru că, într-adevăr, la ora actuală consumăm foarte multă motorină pe drum, nu efectuând lucrările agricole, ci deplasându-ne de la o suprafaţă la cealaltă. Trebuie să avem în vedere lucrul acesta şi să...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală. Vom trece la voturi finale.

Domnul Mihai Nicolescu:

Şi consider că asociaţiile ar trebui să rămână la 200 de hectare şi, bineînţeles, în funcţie de posibilităţile financiare, se vor da aceste sume, mai ales că este prevăzut la un articol, dar nu discut lucrul acesta, îl vom discuta la art.7.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci dumneavoastră aţi propus 200 de hectare.

Vă voi ruga, onoraţi colegi, înainte de a continua dezbaterea, să trecem la voturile finale. Avem cvorumul necesar. Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală pentru o numărătoare mai uşoară.

Deci vot final.

Vă voi supune spre aprobare prin vot deschis, următoarele legi:

Proiectul de Lege pentru prevenirea şi sancţionarea folosirii aparatului financiar-bancar în scopul spălării banilor. Lege cu caracter organic.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

în unanimitate a fost adoptată.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.21/1991 privind cetăţenia română şi propunerea legislativă de modificare şi completare a Legii nr.21 din 1 martie 1991. Tot lege cu caracter organic.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate a fost adoptat şi acest proiect de lege.

Trecem la următorul: proiectul de Lege privind impozitul pe spectacole. Lege cu caracter organic.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Domnul Florian Bercea (din bancă):

Nu este organică. Este greşit.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aşa este trecută.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 2.

Cu 2 abţineri a fost adoptat acest proiect de lege.

Fac precizarea că am cerut să mi se precizeze caracterul acestei legi şi raportul comisiei spune acest lucru - că ar fi lege cu caracter organic. Eu zic să îi lăsăm pe colegii de la Senat să stabilească dânşii acest lucru şi vom vedea ulterior ce se întâmplă.

Raportul Comisiei de mediere la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.81/1997 privind reglementarea plăţilor premiilor anuale, a celui de-al 13-lea salariu sau altor sume de această natură, suportate din fondul de salarii, care de regulă se acordă la sfârşitul anului. Lege ordinară.

Da. Domnul deputat Acsinte Gaspar. Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Ieri, când s-a dezbătut raportul comisiei de mediere, Camera, la propunerea domnului deputat George Şerban, din partea Grupului parlamentar al PD-ului, nu şi-a însuşit raportul comisiei în forma în care a fost prezentat şi s-a mers pe soluţiile Camerei Deputaţilor, deci nu pe soluţiile propuse de comisia de mediere. Ca atare, urmează ca acest raport să fie discutat mâine în şedinţa comună, dat fiind faptul că Senatul l-a aprobat aşa cum a propus comisia de mediere. Aşa că nu văd cum dumneavoastră supuneţi la vot această lege.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Mie îmi apare raportul de mediere care are, într-adevăr, nişte puncte. Deci noi dăm votul final asupra raportului în ansamblul lui. Sigur că da. Eu nu supun decât raportul ca atare, care nu a avut vot final. Într-adevăr, punctele 3, 4 şi 6 au rămas în divergenţă, ca urmare a votului pe puncte, însă ele urmează evident să fie dezbătute la şedinţa comună.

Deci, raportul comisiei de mediere în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 1.

Adoptat cu o abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.22/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România, Banca Europeană de Investiţii şi Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice RADET Bucureşti privind finanţarea proiectului de reabilitare şi modernizare a sistemului de termoficare din municipiul Bucureşti, semnat la Luxembourg şi Bucureşti, la data de 12, şi respectiv 14 noiembrie 1997. Lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat în unanimitate.

Continuăm cu proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.21/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind proiectul cadastrului general şi publicităţii imobiliare în sumă de 25,5 milioane de dolari SUA, semnat la Washington la 23 ianuarie 1998. Lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru aderarea României la Convenţia cu privire la marcajul explozibililor plastici şi în folie în scopul detectării, adoptată la Montreal la 1 martie 1991. Lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

în unanimitate adoptat.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului privind cooperarea în domeniul militar dintre Ministerul Apărării Naţionale al României şi Ministerul Apărării Republicii Italiene, semnat la Roma la 26 februarie 1997. Lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru aderarea României la Protocolul cu privire la reprimarea actelor ilicite de violenţă în aeroporturile destinate aviaţiei civile internaţionale, suplimentar la Convenţia încheiată la Montreal, la 23 septembrie 1971, privind reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii aviaţiei civile, adoptat la Montreal la 24 februarie 1988. Lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 2.

Cu 2 abţineri a fost adoptat acest proiect de lege.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru ratificarea Protocolului între Guvernul român şi Guvernul macedonean privind cadrul juridic bilateral semnat la Scoplje la 8 martie 1996. Lege cu caracter ordinar.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Adoptat în unanimitate.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului European din România.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate a fost adoptată şi această lege, lege cu caracter ordinar.

Continuăm cu proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.53/1997 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr.108/1996. Tot o lege ordinară.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2.

Abţineri? Nici o abţinere.

Cu 2 voturi împotrivă a fost adoptată.

Continuăm cu propunerea legislativă pentru modificarea art.19 alin.b) din Legea nr.18/1996 privind paza obiectivelor bunurilor şi valorilor. Lege ordinară.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 3.

Cu 3 abţineri şi nici un vot împotrivă a fost adoptată şi această propunere legislativă.

Continuăm cu dezbaterea art.2 al Legii privind acordarea de sprijin financiar producătorilor agricoli mici şi mijlocii. Suntem la nr.crt.4 din raportul comisiei.

Domnul deputat Nicolescu, din partea grupului PDSR, a făcut un amendament, propunând mărirea suprafeţei la 200 de hectare.

Dacă mai sunt intervenţii la acest nr.crt.4 din raport? Domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz. Vă rog.

Domnul Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Pentru a lua o decizie corectă şi în cunoştinţă de cauză solicit iniţiatorului să ne spună clar, în viziunea dânsului, dacă această lege înlocuieşte sistemele de subvenţii şi de sprijinire a agriculturii în totalitate sau într-o mare majoritate sau este un sistem aşa cum eu înţelesesem iniţial, de completare a sprijinirii agriculturii, în sensul că această lege se referă şi doreşte să sprijine pe agricultorii cu suprafeţe şi exploataţii relativ mici sau cu şeptel şi cu ferme relativ mici, deci, să spunem aşa, pe micul fermier. Pentru că în funcţie de aceasta, şi trebuie să ştim intenţia iniţiatorului şi, sigur, şi punctul de vedere al comisiei, putem decide ceea ce a propus ca amendament colegul nostru, deputatul PDSR.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte: vă rog să vă ocupaţi locurile în sală şi să fiţi atenţi. Este o lege deosebit de importantă şi este bine ca voturile care vor avea loc să aibă loc în deplină cunoştinţă de cauză.

Deci alte intervenţii dacă mai sunt la nr.crt.4 din raport? Nu sunt. Atunci îl voi ruga pe iniţiator, pe domnul deputat Gheorghe Cristea, să răspundă întrebării puse de domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz şi amendamentului propus de domnul deputat Nicolescu.

Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea:

Exact aşa este, domnule deputat. Acest proiect de lege se adresează acestui segment. Aceasta nu înseamnă în nici un caz că prin acest proiect de lege se uzează, dacă vreţi, sau se folosesc toate resursele pe care le are Guvernul. Deci, din capul locului, lucrurile nu stau aşa. Şi aceasta nu înseamnă în nici un caz că Guvernul nu poate utiliza pentru alte secvenţe, să spunem, şi pentru un alt tip de exploatare acelaşi lucru. Deci, fără nici un fel de discuţie, nu este exclus în cadrul politicii Guvernului acest lucru. Şi, de altfel, ar trebui să remarcăm faptul că această lege nu impune în nici un fel Guvernului în general luarea unor măsuri. Deci nu impune să aducă atâţi bani, să folosească atâtea sume, să le folosească, ci exact în cadrul politicii pe care Guvernul şi-o stabileşte, a strategiei pe care o are pentru agricultură pentru acest segment, în funcţie de această realitate.

Vreau să fac o mică completare: s-a instituit şi s-a votat în Cameră proiectul cu cele 940 de miliarde de lei, care aţi văzut că acolo se acordă tuturor formelor de exploatare din agricultură. Sigur că vom cere Guvernului, aşa cum este normal, în momentul în care se epuizează această sumă, să vedem unde a ajuns suma respectivă, tocmai pentru modalitatea în care ea s-a practicat, pentru că mă îndoiesc că proprietarul de 5 hectare sau de 7 hectare de teren va ajunge la banii din aceste 940 de miliarde în competiţie, pentru că este o competiţie cu proprietarii de mii de hectare - de 1000, de 7000 şi aşa mai departe. Deci aici este o competiţie pentru accesul la credit. Şi sigur că rezultatul îl vom vedea.

Sigur că da, ea se referă numai la acest aspect, deci nu exclude în nici un fel orice fel de formă de finanţare pe care Guvernul vrea să o facă; nici nu interzice în nici un fel aşa ceva.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Elek Barna. Din partea comisiei sau în nume personal?

Domnul Barna Matei Elek:

Din partea comisiei, dacă îmi permiteţi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă rog.

Domnul Barna Matei Elek:

Întrebarea domnului deputat Bogdan Niculescu Duvăz a fost foarte binevenită şi, într-adevăr, cred că ajută la clarificarea concepţiei sau economiei sau logicii acestei legi.

Într-adevăr, această lege vine şi încearcă să definească fermierul român. S-ar putea numi chiar şi "Legea fermierului român". S-a făcut vorbire despre proprietatea funciară din Franţa, din alte ţări comunitare, din Statele Unite şi aşa mai departe. Legea, repet, s-ar putea denumi şi "Legea fermierului român". Nu este o lege exclusivistă, nu este o lege care interzice alte posibilităţi şi alte modalităţi de a ajuta agricultura în România. Nu vă spun nici o noutate prin faptul că, vedeţi, numai săptămâna trecută noi am reuşit să votăm în această Cameră suma de 940 de miliarde de lei agriculturii şi probabil vor fi şi alte sume şi alte proiecte de legi sau ordonanţe care vin să ajute agricultura, dar această lege vine să definească fermierul român, ferma românească, ferma care se conturează astăzi în România. Dacă nu ajutăm această fermă cel puţin în faza în care se află acum, în modul în care se prezintă această lege, să ştiţi că punem un mare semn de întrebare privind această agricultură de fermieri în România.

Deci, repet, întrebarea domnului Bogdan Niculescu Duvăz a fost foarte binevenită şi cred că am reuşit împreună cu domnul deputat Cristea să clarificăm acest aspect. Pentru aceasta, vă rog să votaţi varianta comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Totuşi, înainte de a trece la vot eu aş dori punctul de vedere al Guvernului. Domnul secretar de stat Pete este de faţă. Aş dori să existe şi acest punct de vedere, pentru stenogramă, şi pentru alte puncte.

Vă rog, domnule secretar de stat Pete.

Domnul Ştefan Pete:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Aşa cum aţi auzit şi de la domnul Cristea şi de la domnul deputat Barna Elek, aceste probleme sunt problemele de azi ale agriculturii şi, în viziunea noastră, noi credem că stimulează şi revitalizează acest strat, aceşti fermieri care sunt ţăranii noştri - fermierii mici, care fac parte şi din programul nostru de guvernare, de dezvoltare rurală.

Aşa cum aţi auzit, legea este o lege specifică şi nu abrogă alte legi, care ajută şi sprijină agricultura. Noi suntem de acord cu textul adoptat de Comisia pentru agricultură.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Dacă sunteţi amabil, domnule secretar de stat, la întrebarea pusă de domnul deputat Bogdan Niculescu Duvăz vă rog să răspundeţi în clar.

Domnul Ştefan Pete:

Eu cred că am răspuns la întrebarea domnului deputat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci s-a pus problema dacă această lege nu înlocuieşte celelalte forme de ajutorare a agriculturii, ci le completează.

Domnul Ştefan Pete:

Domnule preşedinte,

Repet: am răspuns, cred, la această întrebare.

Domnule deputat,

Deci această lege nu abrogă alte legi care sprijină agricultura. Este o lege specifică pentru acest strat, pentru fermierii şi pentru producătorii mici din agricultură.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, bun. Vă mulţumesc.

Vă rog frumos să fiţi atenţi, să vă ocupaţi locurile în sală.

Deci la art.2, alin.a), nr.crt.4 din raportul comisiei s-a făcut un amendament de mărire a suprafeţei de la 50 la 200 de hectare şi în aceste condiţii, având în vedere că art.100 mă obligă, voi supune spre aprobare în primul rând forma propusă de comisie.

Deci, nr.crt.4 din raport.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Vă rog să număraţi. 40 de voturi împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi. 8 abţineri.

Deci, cu majoritate de voturi a fost adoptat nr.crt.4.

Lit.b) de la art.2, textul iniţiatorului.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2.

Abţineri? 1.

Deci, cu 2 voturi împotrivă şi o abţinere a fost adoptat.

Art.2 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3.

Abţineri? 21.

Cu majoritate de voturi, 3 voturi împotrivă şi 21 de abţineri a fost adoptat art.2.

Art.3, textul iniţiatorului.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 4.

A fost adoptat.

Art.4, nr.crt.5 din raport. Se propune eliminarea. Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

în unanimitate s-a adoptat eliminarea.

Cap.I în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 1.

Cu o singură abţinere a fost adoptat cap.I în ansamblu.

Titlul cap.II.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5, alin.1, nr.crt.6 din raport.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, nr.crt.7 din raport.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.3, nr.crt.8 din raport.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5 în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.6, alin.1, nr.crt.9, lit.a) şi preambul.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.b), nr.crt.10 din raport.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Domnul Florian Bercea (din sală):

Este o greşeală.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci am supus la vot nr.crt.9.

Dacă este o greşeală, vă rog să poftiţi la microfon, pentru ca să vedem exact care este acea greşeală. Eu cred că este bine ca noi să scoatem legi bune şi nu să facem greşeli. Vă dau cuvântul, domnule deputat Bercea.

Domnul Florian Bercea:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Cred că la nr.crt.9, la art.5-1, unde se face precizarea "împrumuturile de la bugetul de stat", nu este corectă formularea respectivă, pentru că nu se acordă direct de la bugetul de stat, ci din fondul agricol pe care l-am precizat la nr.crt.6, art.4 alin.1. Şi atunci vă rog să fiţi de acord ca formularea să fie următoarea: "Împrumuturile din fondul agricol..." şi curge textul în continuare. Şi peste tot în lege unde mai apare formularea "împrumuturile de la bugetul de stat" să fie înlocuită cu "împrumuturile din fondul agricol".

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Iniţiatorul? De acord.

Comisia? De acord.

Deci, peste tot în text unde mai apare această sintagmă, aceasta va fi înlocuită cu "împrumuturile din fondul agricol".

Vă supun spre aprobare acest amendament.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Vă mulţumesc.

Deci acest amendament se aplică şi pentru nr.crt.9 din raport, pe care l-am votat.

Trecem la nr.crt.10 din raport.

Intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Lit.c), nr.crt.11.

Intervenţii?

Onoraţi colegi,

Trebuie să-i ascultăm pe colegii noştri care au intervenţii.

Eu probabil că am mers puţin mai repede. Vă voi ruga însă şi pe dumneavoastră să fiţi atenţi şi, atunci când aveţi intervenţii, să interveniţi din timp, pentru ca să mă anunţe şi pe mine secretarii.

Domnul deputat Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Da. Aici într-adevăr au fost discuţii la comisie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Fac precizarea că suntem la art.6, lit.c), nr.crt.11 din raport.

Vă rog.

Domnul Mihai Nicolescu:

Deci iniţial a fost varianta aceasta "peste 10 hectare". S-a acceptat suprafaţă de cel puţin 5 hectare şi de cel mult 50 de hectare. S-a discutat înainte că putem cultiva pe 100 de metri, dacă nu dăm limita minimă.

În condiţiile în care acceptăm situaţia cel puţin 5 hectare, supunem atenţiei circa 350 de mii de producători din peste 6 milioane câţi sunt la ora actuală. Nu ştiu dacă vom ajuta agricultura suficient. Au fost propuneri în comisie chiar să se coboare la 2 hectare; unii chiar la un hectar. Pentru suprafaţa aceasta de 5 hectare sunt foarte puţini cei care au peste 5 hectare. De aceea, cred că ar trebui să discutăm şi poate că ar trebui să coborâm această limită de 5 ha dacă este vorba de producător.

Propunerea care ar fi, în situaţia în care poate să aibă un hectar de teren, ...reiau acest exemplu, îl am în atenţie, pentru că într-adevăr, sunt mecanici care, cu un hectar de teren, pot cumpăra un tractor şi maşinile aferente, pot efectua lucrări, sau chiar mai multe tractoare. Bineînţeles că acest număr mai mic sau mai mare depinde foarte mult şi de condiţia de acoperire a sumei pe care o solicită ca împrumut.

Cred că ar trebui să mergem eventual la suprafaţă mult mai mică. Mi-e foarte greu să spun acum un hectar sau două hectare, pentru că, într-adevăr, dacă am repugnat ideea ca să admitem asociaţiile până la 200 de hectare, asociaţii care sunt la ora actuală de 200, de 300 de hectare şi nu vom face altceva decât să le spargem, mi-e tare greu să spun acum un hectar sau două. Oricum, 5 hectare, peste 5 hectare înseamnă circa 350 de mii de producători, repet, faţă de circa 6 milioane câţi sunt la ora actuală.

De aceea, aş supune discuţiei dumneavoastră şi alte propuneri vizavi de această suprafaţă.

Personal, aş spune să mergem, dacă tot este situaţia producătorului aşa cum e, peste un hectar agricol.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, dumneavoastră, în esenţă, aţi propus reducerea limitei de 5 hectare la un hectar, limitei minime.

Dacă mai sunt alte intervenţii?

Domnul deputat Dan.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Stimaţi invitaţi,

Soluţia care aici este una de esenţă malthusiană, deci, din capul locului, se vrea a stimula accesul la tehnica agricolă printr-o anumită pondere a acestor credite, numai pentru o pătură foarte subţire de producători agricoli. Este o discriminare care cred că ar trebui să ne facă să judecăm lucrurile foarte serios.

În al doilea rând, vreau să vă spun că într-o seamă de localităţi, într-o seamă de zone ale ţării, unde şomajul este foarte mare, s-a întors un număr mare de oameni de la oraşe, tineri, cu calificare. Eu am fost, nu demult, în Lunca Prutului, unde erau 350 de familii în această situaţie. Sigur că pământul pe care-l au ei împreună cu părinţii lor este de multe ori sub acest plafon de 5 hectare.

Mie mi se pare, deci, că din acest punct de vedere, aducem o reglementare care loveşte în aceşti oameni care, pe fondul prăbuşirii industriei româneşti, care continuă, din păcate, nu au nici un fel de şansă. Unii dintre ei au calificare, au pregătire în mânuirea maşinilor, a tehnicii, a unor utilaje, altor chestiuni, şi mie mi se pare că măsura aceasta malthusiană, prin care protejăm un cerc extrem de restrâns din producătorii agricoli, nu poate fi acceptată.

De aceea, mă raliez propunerii pe care a făcut-o domnul Nicolescu şi haideţi să facem o lege care într-adevăr să vină în sprijinul producătorilor agricoli. Pentru că, dacă vom face legi de acest gen, vom realiza o modernizare şi o schimbare a lucrurilor în terminologie. Văd cu câtă uşurinţă vorbesc unii de fermieri şi alte chestiuni, când astea sunt nişte biete gospodării ale producătorilor agricoli, mai degrabă de subzistenţă, decât o fermă în accepţiunea europeană şi modernă a acestui cuvânt.

De aceea, mie mi se pare că trebuie regândită această chestiune şi vă rog să vă aplecaţi cu toată atenţia asupra acestei chestiuni, să terminăm cu aceste malthusianisme strivitoare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Dan, ce propunere aveţi concretă?

Domnul Marţian Dan:

Am susţinut propunerea domnului Nicolescu....

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, susţineţi propunerea domnului Nicolescu, de reducere, de la 5 la un hectar. Bun. Nu, concis.

Domnul Marţian Dan:

Da, v-am spus. Şi să dispară ..... Poate să dispară pragul minim. Dacă vrem, într-adevăr competiţie, dacă vrem într-adevăr, nu prin lege să introducem reglementări care să reducă concurenţa, să reducă competiţia, care să-i blocheze pe unii numai pentru că nu au pământ, deşi poate că au capacitate, au pregătire, au vocaţie antreprenorială şi ar trebui şi ei să aibă acces la tehnica agricolă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, dumneavoastră propuneţi textul cu un hectar, da?

Domnul Marţian Dan:

Da, sau poate fi chiar eliminată treapta minimă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Păi, nu, eu să ştiu ce propuneţi: eliminare, sau un hectar?

Domnul Marţian Dan:

Eliminare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, domnul deputat Dan a propus eliminare; eliminarea pragului minim.

Domnul deputat Ilie Neacşu. Şi pe urmă domnul deputat George M. Şerban şi domnul deputat Baciu, dacă nu mă-nşel.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În sensul celor discutate de cei doi colegi de la PDSR, eu, la acest articol am un amendament, care, iniţial, a fost aprobat de către comisie, dar, printr-un vicleşug al domnului Cristea, s-a reuşit să se întoarcă situaţia în defavoare.

Amendamentul spune aşa: "Pentru cumpărarea de maşini, utilaje şi instalaţii agricole, vor fi acordate împrumuturi de la buget numai celor care au în proprietate sau deţin în arendă o suprafaţă de teren de cel puţin un hectar şi de cel mult 50 de hectare". Acesta este amendamentul.

Stimaţi colegi, şi îndeosebi mă refer la colegii de la PNTCD,

Acest articol se referă efectiv numai la acei oameni care au darul să conducă un tractor, ştiu ce înseamnă un tractor, o maşină agricolă şi aşa mai departe. În nici un caz la toată lumea. Nici unul dintre noi nu ne putem permite să cumpărăm un tractor, sau maşini agricole, în acest sens, pentru că ne interzice alin.b) din art.1, în sensul că nu toţi pot să conducă un tractor, nu ştiu să conducă, nu mai sunt nici măcar şcoli de învăţare a acestei meserii de tractorist.

Dacă un tractorist sau dacă un mecanic pleacă şi e şomer acum, deşi ştie mecanică, ştie să conducă un tractor, are permis de conducere a tractorului şi nu are decât un hectar, îi limităm dreptul acestui om să poată să-şi cumpere o maşină agricolă sau un tractor? Mi se pare nedrept.

Şi vreau să vă spun că din aceştia sunt din ce în ce mai mulţi. Îmi pare rău că cei mai mulţi colegi de la PNŢCD din comisie, şi de la PD, şi de la liberali, au votat acest amendament, după care, la insistenţele domnului Cristea, au revenit. Îmi pare rău de acest lucru.

Eu, încă o dată, propun să se accepte amendamentul subsemnatului.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, limitarea .... vă rog repetaţi încă o dată, domnule deputat.

Domnul Ilie Neacşu:

Un hectar.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Un hectar.

Domnul deputat George M. Şerban.

Domnul George M. Şerban:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Haideţi să vedem, totuşi, care este contextul în care discutăm.

Este vorba de art.6, care, la primul alineat spune: "Împrumuturile de la buget (se subînţelege, de la fondul agriculturii, aşa cum s-a cerut) fără dobândă (deci, sunt împrumuturi fără dobândă) vor fi acordate şi restituite, după cum urmează: ...." şi atunci, coborâm la alin.c): "aceste împrumuturi - stabileşte alin.c) - sunt pentru cumpărarea de maşini, utilaje şi instalaţii agricole".

Este normal ca iniţiatorul să stabilească o limită minimă de suprafaţă agricolă pe care sunt utilizate aceste utilaje agricole şi iniţiatorul a stabilit 10 hectare, comisia a redus la 5 hectare. O limită minimă trebuie să existe. Nu sunt de acord cu propunerea ca să fie eliminată limita minimă, adică şi cei care nu au teren agricol să cumpere tractoare. Aceasta ar contrazice chiar spiritul legii, chiar prevederile din art.1 al legii. Deci, ca atare, trebuie să existe o limită minimă.

Or, la propunerea de a se reduce sub 5 hectare - atenţie mare! - spune alin.c): "pentru cumpărarea de maşini, utilaje şi instalaţii agricole", vor fi acordate împrumuturi de la buget, din fond, numai celor care au "în proprietate sau deţin în arendă". Deci, nu-l opreşte nimeni pe cel care are un hectar, să ia 4 hectare în arendă şi să contribuie astfel la concentrarea pământului, astfel încât să fie eficient folosite utilajele agricole respective.

Ca atare, vă propun, domnule preşedinte, să supuneţi la vot variantele propuse - cea de către comisie şi cea propusă de preopinenţi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, dumneavoastră propuneţi să rămână textul aşa cum a fost propus de comisie.

Domnul deputat Mihai Baciu.

Domnul Mihai Baciu:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Mă simt dator cu o explicaţie.

Atunci când am afirmat că noi nu vom fi de acord cu limita de 10 hectare, era vorba de altceva.

Partidul Democrat nu putea şi n-ar fi fost de acord dacă am fi pus limita de 10 hectare pentru stimularea producătorului în general. Însă, aici, propunerea comisiei este foarte raţională.

Adică, dacă cel care are un hectar şi vrea să-şi cumpere un tractor, dacă cel care are două hectare, vrea să-şi cumpere o combină, sau mai ştiu eu ce, nimeni nu-l împiedică să se asocieze cu cineva, să facă 5-6-7 hectare. Dar lăsăm asta la o parte.

Problema care se pune este mult mai importantă şi ea este, după părerea mea, următoarea. Cel care împrumută, împrumutătorul, banca, sau mai ştiu eu cine, trebuie să aibă nişte garanţii că acel împrumut va fi dat înapoi. Cum va putea acea bancă să obţină garanţii de la omul care are un hectar? Eu ţin foarte mult cu cei care au un hectar, cu cei care au două, cu cei care au trei. Dar nu putem, totuşi, să mergem dincolo de orice, să spunem aşa, posibilitate raţională. Deci, aceste 5 hectare nu sunt deloc o limită greu de atins. Sunt o limită, după părerea mea, chiar mică, o limită raţională. Din această cauză, eu zic că n-are rost să mai venim cu populisme şi cu plânsul pe umerii celor cu un hectar, sau două. Pentru că toţi îi iubim. Dar aici e vorba de chestiuni de ordin financiar şi chestiuni de ordin legislativ, care să funcţioneze atunci când va trebui pusă în aplicare legea.

Aşa că mi se pare foarte raţională prevederea comisiei şi eu merg pe această linie şi, sigur, împreună cu mine vor merge şi colegii mei din Partidul Democrat.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, dumneavoastră, şi pe urmă domnul Leonăchescu.

Domnul Victor Neagu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vedeţi că şi în cadrul comisiei noastre pentru agricultură am căzut uşor de acord ca limita de 10 hectare să coboare la 5 hectare.

Eu vin în faţa dumneavoastră să vă spun că nu numai aplicarea Legii nr.18 a condus la proprietari în jurul a un hectar. Vreau să vă spun însă că cei mai mulţi mecanizatori, cei mai mulţi tractorişti au fost dintre cei mai săraci fii ai satelor, care n-au avut nici un petec de pământ, sau au avut câteva arii. Şi la ora actuală, şi cu Legea nr.18, au tot la fel, sub 5 hectare. Aceştia sunt tractoriştii de care au vorbit şi antevorbitorii mei.

Dacă aceştia sunt tractoriştii, dacă aceştia sunt cei care pot să se încumete şi să se aventureze într-o relaţie cu banca şi să cumpere un tractor, sau ceva utilaje agricole, de ce să-i limităm, de ce să le impunem 5 hectare?

E adevărat că prin arendare el poate să meargă până la 50 de hectare şi nu-l limitează nimeni. Dar, dacă el are la ora actuală mai puţin, haideţi să coborâm limita la un hectar, ceea ce mi se pare că este foarte rezonabil şi este foarte aproape de adevăr şi mulţi dintre tractorişti nu au teren. Mulţi dintre mecanizatori au teren foarte puţin, prin natura lucrurilor.

Deci, vă propun, domnule preşedinte, şi-i rog şi pe domnii parlamentari să se aplece asupra acestei chestiuni, să coborâm limita la un hectar.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, domnul deputat Victor Neagu propune, tot aşa, reducerea limitei la un hectar.

Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să spun de la bun început că sunt pentru coborârea limitei inferioare la un hectar.

Şi, faţă de argumentele prezentate anterior de colegii mei, pe această temă, a coborârii limitei inferioare la un hectar, adaug încă două. Primul este acela că noi vrem să încurajăm producătorii mici şi mijlocii. Or, aceştia, în număr foarte mare sunt în zona micilor suprafeţe de pământ. Cu cât suprafaţa de pământ creşte, producătorul devine mai mult un rentier, mai mult un proprietar, mai mult un neproducător. Or, acolo unde sunt producătorii, suprafeţele personale aflate în posesia lor sunt mici.

Al doilea argument: este evident că unul care are astăzi un hectar şi pe care dorim să-l sprijinim, poate mâine să ajungă şi la 5 hectare, şi la 200 de hectare. Asta-i o problemă de perspectivă. Dar de unde încurajăm procesul? Din zona producţiei, a producătorilor.

Cel de al doilea argument se referă la faptul că orice arie am lua în considerare la limita inferioară, trebuie să ţinem cont de amplasamentul ei geografic. Într-un fel gândim în zona de deal această limită inferioară, cu teren denivelat, zonă foarte intens populată, unde foarte greu obţii 5 hectare de livezi, sau 5 hectare de grădini, sau de zarzavat. În general, aceste zone sunt cu suprafeţe mici de teren, arabile, productive, în sensul în care noi dorim să oferim încurajarea. Iată de ce, dintr-o dată, limita de un hectar apare ca obligatorie în zonele de deal.

Sigur, rămâne la latitudinea dumneavoastră să decideţi, dar se pare că de aici pornim cu viitorul agriculturii, de la micii producători şi micii proprietari de pământ.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, dumneavoastră propuneţi tot un hectar.

Domnul deputat Dan. Vă rog.

Domnul Marţian Dan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Pentru că aici s-a produs o anumită explicaţie, ni s-a oferit o anumită explicaţie, mai corect spus, aş vrea să spun că nu trebuie să ne batem noi chiar atât de mult capul, pentru că, oricum, băncile, care lucrează pe baze comerciale, vor stabili condiţii foarte concrete prin care să se poată recupera creditul care a fost acordat.

În al doilea rând, nu cred că este bine ca imensa masă a ţărănimii române să fie exclusă de plano de la posibilitatea de a accede la aceste credite.

În al treilea rând, şi vreau să spun că dincolo de considerente de natură sociologică şi de altă factură, vreau să înţeleagă colegii noştri, care sunt partizanii exclusivi ai unui anumit strat al ţărănimii române, că aceste credite se acordă din banii contribuabililor. Nu este un gest de bunăvoinţă din partea Guvernului. La diferitele plăţi, vărsăminte către bugetul de stat, participă şi aceşti ţărani foarte săraci, după cum participă şi alte categorii de contribuabili, persoane fizice sau persoane juridice.

Deci, nu există nici un fel de temei pentru a introduce această segregaţie absolut subiectivă şi arbitrară şi, pentru a nu îngreuia lucrurile, mă raliez punctului de vedere al celor care au propus pragul minim de un hectar.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, şi dumneavoastră reveniţi asupra primei propuneri de eliminare şi vă raliaţi la un hectar.

Domnul deputat Dan Constantinescu. Vă rog.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu voi mai insista asupra propunerilor ca să fie stabilită această limită de 5 hectare, argumentaţia, pentru fiecare caz în parter, părându-mi-se foarte raţională.

Dar, tocmai din discursul antevorbitorului meu, a reieşit că băncile pot să-şi dimensioneze şi să stabilească condiţii suficiente pentru ca acest credit să fie rambursat. Ţin să vă reamintesc faptul că în noua lege bancară nu se mai prevede obligativitatea unor garanţii materiale, spre deosebire de vechea lege. Deci, există posibilitatea ca în garantarea creditelor obţinute să fie folosite şi alte instrumente, cum ar fi cesiunile de creanţe, cesiunile de încasări şi aşa mai departe.

Or, ce producţie se poate obţine de pe un hectar sau mai puţin, în aşa fel încât încasările din această producţie să justifice, sau să permită rambursarea ratelor de credit?

Deci, chiar şi în acest context este firesc să existe o exploatare, deci nu o proprietate, deci o exploatare minimă, să spunem de 5 hectare, pentru ca producţia de pe această exploatare, valorificată şi cesionată sub formă de creanţe, sau încasări viitoare, să poată permite rambursarea în bune condiţii a creditelor ce vor fi acordate, pentru a nu ajunge în situaţii pe care până mai anul trecut le-am întâlnit pe vechiul sistem de creditare a producţiei agricole.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Neagu. Şi pe urmă trecem la vot. Vă rog.

Domnul Victor Neagu:

îl rog pe colegul antevorbitor...

Doamnelor şi domnilor, un hectar în agricultură nu înseamnă un hectar de Bărăgan. Un hectar de culturi intensive poate să însemne 50 sau 100 de alte hectare. Un hectar de solar, un hectar de seră, un hectar de, ştiu eu, alte producţii intensive înseamnă mult mai mult. Deci, să nu luăm în calcul hectarul, hectarul numai fizic.

Deci, v-aş ruga să vă aplecaţi asupra acestui aspect.

Coborând deci limita..., este relaţia între mecanizator, între tractorist, între viitorul proprietar de teren, care nu-şi va permite să lucreze un singur hectar niciodată, că nu este rentabil, dacă vrea să lucreze în Bărăgan. El va lucra 50, 80, 100 de hectare. Asta e cu totul altceva. Şi să nu uităm că în noua lege de creditare a producţiei pentru agricultură, 80% este însăşi valoarea utilajului şi 20% vine cu alte argumente.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Domnul deputat Cristea. Vă rog. Aveţi mai multe amendamente, foarte multe dintre ele seamănă. Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea:

Eu aş vrea să încercăm să înţelegem foarte clar şi să nu fim contradictorii.

Deci, pe de o parte privim lucrurile într-o direcţie şi spunem că nu-i bine că sunt suprafeţe mici, că nu pot fi exploatate raţional, că nu se poate, nu se poate, nu se poate... Şi trimitem discuţia către exploataţii mari etc., etc., etc.

Pe de altă parte, când e vorba de acces la nişte bunuri de exploatare agricolă, trimitem discuţia exact invers. Adică exact către tipul de agricultură pe care nu-l agreăm ca principiu.

Deci, aici, haideţi să aşezăm aici lucrurile exact pe direcţia lor normală.

Eu aş vrea, dacă mă întrebaţi personal, dar eu respect punctul de vedere al comisiei, eu personal aş reveni la acel nivel de 10 hectare, pentru că vă rog să nu faceţi nici un fel de confuzie. Aici, nivelul acesta nu ţine decât de uşurarea capacităţii de returnare a acestor credite. (Rumoare)

Domnul Marţian Dan (din sală):

Da, dar nu pe banii publici! Nu pe banii contribuabililor!

Domnul Gheorghe Cristea:

Deci, nu ţine de altceva. Nu ţine exact decât de protecţia pe care cel care este beneficiarul acestor bani, care prin lege trebuie să-i asiguri,... pentru că altfel nici un fel de proprietar nu este îngrădit sub aspectul acesta. Absolut în nici un fel. Şi cu 0,5 hectare în proprietate, pe o asociere de 3 persoane, se ajunge la 5 hectare, pe o arendă, unul singur, dacă vreţi, să nu te complici, să spunem, cu altcineva, ai ajuns la 5 hectare. Deci, nimeni nu te împiedică.

Tocmai asta este partea bună a acestei legi, că nimeni nu te îngrădeşte în nici un fel sub aspectul accesului. Nimeni, absolut nimeni.

Domnul Marţian Dan (din sală):

Îi îngrădiţi dumneavoastră ....

Domnul Gheorghe Cristea:

Deci, fie că iau numai în arendă, pentru că ar trebui să înţelegeţi aici... Bun, n-am nici un fel de proprietate. Dar asta este partea bună a proiectului de lege. N-am în proprietate nici un hectar. Dar iau în arendă 5 hectare şi am acces la un sistem de credite preferenţial.

Deci, cum adică pot să spun că-l limitez pe unul într-un fel sau altul. Nu. Legea trebuie să protejeze .....

Domnul Marţian Dan (din sală):

Dar nu cu banii publici!

Domnul Gheorghe Cristea:

...tocmai pentru că sunt bani publici, domnule deputat, capacitatea de returnare. Pentru că, dacă vă uitaţi spre finalul legii, la condiţiile de garanţii, o să vedeţi că sunt extrem de dure, tocmai pentru a face selecţia între cei care vor într-adevăr să facă agricultură, să investească şi cei care, mă rog, vor şi ei să investească, dar de o altă manieră.

Deci, aceste 5 hectare nu limitează în nici un fel accesul la credite, sub nici o formă. Dar constituie minima garanţie că valorificarea şi garanţiile pe care orice bancă le va cere..., tocmai pentru că sunt bani publici, înseamnă 5 hectare, la care se adaugă altele, sigur că da.

Vreau să dau un răspuns, fără să mă adresez cuiva neapărat, pentru că acest fond se constituie din alocaţii bugetare. Deci, sunt alocaţii bugetare stabilite prin Legea bugetului de stat şi ele sunt gestionate de Ministerul Agriculturii, recte de Guvern, prin Ministerul Agriculturii, în funcţie de strategia şi de politica agricolă pe care Guvernul o are în fiecare an. Guvernul va spune cât, ce sumă se va trimite către acest sector, sub ce formă şi toate celelalte. Orice Guvern - asta vreau să reţineţi foarte clar -, oricare Guvern va conduce România în orice moment, nu prin lege impun Guvernului un anume comportament, ci îi dau posibilitatea să-şi pună în practică pe acest segment politica pe care doreşte s-o facă.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Înţeleg că-i o chestiune de procedură.

Domnul deputat Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Domnule preşedinte, în calitate de vicelider al Grupului parlamentar România Mare, solicit verificarea cvorumului.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Nu cred că este nevoie să solicitaţi lucrul acesta. Eu am constatat acest lucru acum două minute, în timp ce erau la microfon colegii noştri.

Ca atare, fiind foarte aproape de pauza de masă, eu vă propun să oprim aici, să dăm pauza acum. Noi o să avem Biroul permanent comun cu Senatul, începând de la ora 13,00 şi la ora 14,00 continuăm. În cazul în care nu vom avea cvorum de lucru, va trebui, însă, la ora 14,00 să facem un apel nominal.

Vă mulţumesc. Intrăm în pauză.

După pauză

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor,

Rog Departamentul tehnic să aducă listele pentru un apel nominal. Rog liderii de grupuri să-i îndemne către sală pe colegi şi rog pregătiţi pentru un apel nominal.

Facem un apel nominal? Hai!

Domnule secretar Kovács, vă rog, apel nominal.

Am rugămintea să notaţi pe listă cine lipseşte, ca să putem verifica.

Domnul Kovács Csaba Tiberiu:

Judeţul ILFOV

Municipiul BUCUREŞTI

Judeţul VRANCEA

Judeţul VÂLCEA

Judeţul VASLUI

Judeţul TULCEA

Judeţul TIMIŞ

Judeţul TELEORMAN

Judeţul SUCEAVA

Judeţul SIBIU

Judeţul SĂLAJ

Judeţul SATU-MARE

Judeţul PRAHOVA

Judeţul OLT

Judeţul NEAMŢ

Judeţul MUREŞ

Judeţul MEHEDINŢI

Judeţul MARAMUREŞ

Judeţul IAŞI

Judeţul IALOMIŢA

Judeţul HUNEDOARA

Judeţul HARGHITA

Judeţul GORJ

Judeţul GIURGIU

Judeţul GALAŢI

Judeţul DOLJ

Judeţul DÂMBOVIŢA

Judeţul COVASNA

Judeţul CONSTANŢA

Judeţul CLUJ

Judeţul CĂLĂRAŞI

Judeţul CARAŞ-SEVERIN

Judeţul BUZĂU

Judeţul BRĂILA

Judeţul BRAŞOV

Judeţul BOTOŞANI

Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD

Judeţul BIHOR

Judeţul BACĂU

Judeţul ARGEŞ

Judeţul ARAD

Judeţul ALBA

Cine nu a fost strigat, haideţi aici la masă ca să vă trec prezenţi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte, pentru cei care nu au fost prezenţi să poftească la domnul secretar Kovacs pentru a-şi face prezenţa acolo.

Vă rog, dacă se poate să rezolvaţi mai repede foiala respectivă. Am o rugăminte, să vă ocupaţi locurile în sală ca să putem continua.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, continuăm lucrările.

Ne aflăm la Capitolul II art.6 lit.c) nr.crt.11 din raportul comisiei. Aici s-a făcut un amendament de o serie de colegi deputaţi care au cerut reducerea limitei faţă de cele 5 ha cuprinse în propunerea comisiei nr.crt.11, reducerea la 1 ha. Rămăsese să mai dau cuvântul domnului Elek Barna din partea comisiei. Iniţiatorul a respins acest amendament de scăderea limitei la 1 ha.

Domnule deputat Elek Baran, vă rog.

Domnul Elek Barna:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vedeţi, m-am gândit în pauză la amendamentele propuse de onoraţii noştri colegi şi cu amărăciune în suflet trebuie să vă împărtăşesc remarca: ce înseamnă sărăcia? Că dacă am avea bani destui, desigur am da la toţi bani şi de la 1 ha şi de la 0,1 ha, de ce să nu cumpere toată lumea tractoare, de ce să nu cumpere toată lumea maşini pentru agricultură, dar, din păcate, realitatea arată altfel. Noi nu putem să ne permitem nici măcar luxul, noi care facem legea aceasta, să ne expunem la anumite critici venite din partea unora şi a altora care, dacă apare legea aşa, fără o limită inferioară, să meargă la bănci şi băncile în mod cert n-o să le acorde aceste împrumuturi de la buget, pentru că în lipsa unor garanţii nici o bancă nu se hazardează a da bani unora, de la buget. Iar atunci, pe bună dreptate, cetăţenii noştri vor veni la noi şi ne vor acuza, păi bine, măi frate, ne-ai trecut o lege prin care eu pot să solicit bani, iar banca nu e în stare să dea aceşti bani din lipsă de fonduri.

Aşadar, stimaţi colegi, având în vedere că iniţiatorul a programat şi a prevăzut 10 ha, noi, în comisie, am discutat acest amendament şi, tocmai pentru a lărgi aria de acţiune a legii, am redus această limită inferioară de la 10 ha la 5 ha. Am rugămintea ca să votăm aceastăl variantă - varianta comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onoraţi colegi,

Comisia şi-a spus punctul de vedere, iniţiatorul şi l-a spus, au vorbit legat de acest punct o serie întreagă de colegi...

Eu în momentul de faţă vă rog să vă ocupaţi locurile în sală, secretarii de şedinţă să vină alături de mine pentru a număra voturile.

Vă supun spre aprobare nr.crt.11 din raportul comisiei, pentru că amendamentele se supun la vot începând cu cele din raportul comisiei.

Voturi pentru? Vă rog frumos să fiţi atenţi. V-am supus la vot. Vă rog să număraţi! 87 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Vă rog să număraţi. Vă rog, ocupaţi-vă locurile în sală. 39 de voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

A fost adoptat nr.crt.11 din raportul comisiei.

Având în vedere că amendamentul adoptat aşa cum este la numărul curent 11 exclude acceptarea celuilalt, pe celălalt nu-l mai supun la vot.

Litera d) de la art. 6 alin. 1. Intervenţii? Domnul deputat Păcurariu.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aş propune ca acest alineat să aibă următoarea formă: "pentru cumpărare de teren agricol, dacă suprafaţa exploatată nu va fi mai mică de 5 hectare şi mai mare de 50 de hectare, se acordă..." şi textul curge.

Deci, nu punem condiţia existenţei unei proprietăţi iniţiale. Poate fi un proprietar de pământ care are un hectar, 0,5, un agronom din cei pe care o să-i dăm afară peste o lună de zile de la direcţia agricolă, care vrea să-şi întemeieze o proprietate, şi eu cred că este normal să-i acordăm credit, cu condiţia ca această suprafaţă să depăşească 5 hectare.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Deci, dumneavoastră propuneţi eliminarea părţii a doua.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Deci, necondiţionarea unei limite inferioare, dar condiţionarea de a cumpăra o suprafaţă minimă, 5 hectare în cazul de faţă, pentru ca legea să fie unitară, spre exemplu, aşa cum am votat art. 6 alin. b), unde n-am condiţionat cumpărarea de bovine, porcine de o proprietate existentă, ci de a cumpăra un anumit număr de animale.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Alte intervenţii, dacă sunt? Domnul deputat Neacşu.

Domnul Ilie Neacşu:

Şi la acest alineat am avut un amendament care a fost respins. Din păcate, nu ştiu ce o să argumenteze preşedintele comisiei şi iniţiatorul, pentru că el suna cam aşa: "Pentru cumpărarea de teren agricol vor fi acordate împrumuturi de la buget, dacă în acest fel suprafaţa exploatată nu va depăşi 50 de hectare". Ce zicea şi colegul dinaintea mea, fără a limita numărul de hectare pe care doreşte cineva să le cumpere.

Adică, aici, cel care are un hectar nu are dreptul să cumpere? Cel care are două hectare, trei hectare, nu mai are dreptul să cumpere? Şi aici îl limităm?

Eu cred că nu mai există nici un argument din partea iniţiatorului şi cred că nici din partea comisiei. Cred că s-a greşit respingând acest amendament la data respectivă. Mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Intervenţii, dacă mai sunt? Dacă nu mai sunt, îi dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Cristea, ca iniţiator, să-şi spună punctul de vedere, după care comisia. Vă rog.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sigur, din păcate trebuie să reiau nişte argumente care sunt de o logică elementară.

Proiectul de lege introduce pentru prima dată sprijinul statului pentru mărirea suprafeţelor agricole prin cumpărarea de teren. Deci, până acum, mă rog, nu a existat aşa ceva, s-a mers probabil pe ideea că pe cale naturală, să spunem, aceste suprafeţe se vor concentra prin vânzare - cumpărare.

V-am spus puţin mai devreme că o cercetare extrem de pertinentă făcută în România estimează, pe baza unor sondaje foarte riguroase, oferta de vânzare cam la 8 %, 7,8 %, de fapt, dar 8 % rotund, din numărul actual al proprietarilor de teren. Nu vreau să intru în amănunte în acest sens.

Dar, ideea este următoarea: nu putem, prin sprijin, din bani publici, ca să spun aşa, să facem o ofertă care nu va avea în nici un fel acoperire, practic. Pentru că, din păcate, în dezbaterea acestui proiect de lege, de multe ori s-a uitat acest lucru. Deci, noi discutăm de nişte resurse limitate, iar aceste resurse limitate au fost gândite în cadrul acestui proiect, într-o viziune care cu siguranţă implică un număr de ani pentru ca ele să devină decisive în transformarea sau în schimbarea situaţiei din agricultura românească.

Nu există altă soluţie, nimeni nu aşteaptă şi nu-şi închipuie că la anul lucrurile se vor schimba cu 3.000 de miliarde, să spunem, care vor intra prin această procedură; iau cifra absolut la întâmplare.

Dacă ar fi existat un astfel de proiect de lege, construit de această manieră, probabil chiar mai bun, să spunem, în '92, '93, '94, '95, '96, '97, '98, vă garantez că am fi avut la ora actuală circa 2 miliarde de dolari la dispoziţie, cu care multe din lucrurile actuale ar fi fost rezolvate, înzestrarea cu maşini agricole ar fi fost cu totul la alt nivel.

Or, aici, problema care se pune este următoarea: noi vrem să construim aceste ferme. Nu am legat acordarea de credite pentru cumpărarea de terenuri numai de proprietate. Repet: nu am legat-o numai de proprietate! Ea este corelată, ca, de altfel, toată legea, şi cu sistemul de arendare. Şi aş vrea să spun un lucru, care de aceasta vă spun că mi se pare de o logică elementară, nimeni nu va obstrucţiona un doritor să cumpere teren, chiar dacă el are în proprietate numai un hectar sau două sau trei hectare. El va face un contract de arendă de 10 hectare şi are acces şi nu se complică deloc, pentru că ar trebui să ne uităm la lege...

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă rog păstraţi liniştea în sală!

Domnul Gheorghe Cristea:

... că aceste credite sunt acordate pe o perioadă foarte mare de timp, sunt, totuşi, pe 10 ani, şi cu cea mai mică dobândă din întreg sistemul de dobânzi, 20 % din dobânda băncii sau din dobânda pieţei.

Deci, facilitatea este foarte mare pentru cumpărarea de terenuri. Şi ştiţi foarte bine că în comisie discuţia a fost extrem de aprinsă pe tema aceasta şi atunci, la solicitarea comisiei, a mai multor membri din comisie, am spus: "Domnule, tocmai pentru a limita acest, hai să spunem, aflux previzibil pe cumpărarea de terenuri, datorită facilităţilor, am introdus acea limită de 20 % din fondul care se constituie". Tocmai pentru că cumpărarea de terenuri n-ar fi produs efectele economice pe care noi le aşteptăm să se producă de la această lege, ci ar fi facilitat, sigur că da, un transfer de proprietate, însă nu ar fi îmbunătăţit în nici un fel condiţiile de exploatare. Şi atunci, pentru că nici nu ştim cum va reacţiona piaţa la o astfel de ofertă, am pus aceste condiţii: deci, să aibă în proprietate, dacă este proprietar, 10 hectare, dacă nu, indiferent de ce proprietate deţine, pe un contract de arendă care trebuie să fie pe minimum 10 hectare, să aibă acces la acest credit, sigur, în funcţie de resusele care vor fi disponibile.

Deci, aceasta este motivaţia pentru care accesul la astfel de credite pentru cumpărarea de teren, repet, cu facilităţi foarte mari, l-am limitat, pe lângă faptul că acest credit trebuie şi el rambursat, pe lângă faptul că rambursarea creditului înseamnă nişte resurse pentru a putea rambursa acest credit.

Îşi închipuie cineva că un proprietar cu trei hectare de teren cumpără 10 hectare de teren şi are resurse suficiente pentru rambursare? Şi dacă ne uităm la istoria agricolă românească, proprietăţile mijlocii, deci, chiaburii, hai să le spunem aşa, care s-au constituit, s-au constituit prin cumpărări succesive de terenuri - unul, două hectare, unul, două hectare, pe perioade destul de mari de timp. Nu-şi închipuie nimeni că va avea statul bani pentru a constitui, aşa, dintr-o dată, 5.000 de proprietăţi de câte 50 de hectare sau 10.000 de proprietăţi de câte 25 de hectare sau de câte 30 de hectare. Nu se poate aşa ceva!

Deci, eu îmi menţin acest punct de vedere pe care, de altfel, şi comisia şi l-a însuşit şi consider că este suficient de argumentat. Mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Bercea.

Domnul Florian Bercea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să-mi permiteţi să vă reţin atenţia cu câteva sublinieri.

Mi se pare, fără ca neapărat să ne propunem, dar să realizăm, în fapt, prin modul cum s-a votat şi articolul precedent şi cum se intenţionează să se realizeze din partea celor care au fost prezenţi la acest microfon să se obţină votul, atât o anumită discriminare, cât şi ideea de a se face abstracţie de ceea ce noi numim şi trebuie să avem în vedere, o egalitate a şanselor.

Este îndeobşte cunoscut faptul, apropo de ce s-a votat deja, că aprecierile sunt indiscutabil de ordin relativ, cu limita până la 5 hectare, bunăoară, şi că este posibil ca cineva cu 4 hectare sau cu 4,5 hectare să se dovedească a fi un agricultor mult mai bun, mult mai eficient, atât ca urmare a calităţilor profesionale personale, cât şi a locului unde este amplasată suprafaţa respectivă, ce anume cultură, pentru ce foloseşte, în ce sistem.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte articolul pe care îl discutăm acum sau alineat, ce este, cu credite, împrumuturi pentru cumpărarea de pământ. Nu văd de ce trebuie să ne oprim la limita de 10 hectare şi să nu acordăm posibilitatea de a beneficia de un astfel de împrumut şi unei persoane care are mai puţin de 10 hectare, cel puţin până la limita de 5, în aşa fel încât să-i creăm posibilitatea, celui care dovedeşte şi băncii, că banca nu acordă, credite, chiar dacă sumele respective provin de la bugetul de stat, din fondul agricol care se constituie, fără să procedeze la o analiză atentă a situaţiei pe care o are persoana care solicită creditul, în aşa fel încât să existe posibilităţi pentru rambursarea împrumutului respectiv.

Deci, cred că trebuie să avem în vedere că promovarea, din start şi prin lege, a unor discriminări care sunt de natură să înnăbuşe iniţiativa personală a unei persoane sau altei persoane dintre cele care îşi desfăşoară activitatea în agricultură, nu este de natură a stimula preocupările, de natură a atrage pe unii oameni care să-şi desfăşoare activitatea în acest domeniu, că este dificil să poţi convinge pe cineva că neapărat este vina unei persoane, că el nu are la ora actuală decât 3 hectare, 4 hectare sau 5 hectare sau sub limita de 10 hectare şi aşa mai departe.

Este o stare de fapt care trebuie privită în evoluţia ei în decursul istoriei, or, noi ne propunem acum să edificăm în România o economie de piaţă, care înseamnă libertate de acţiune, care înseamnă sprijin, acolo unde statul consideră că poate, cu ajutorul sau pe baza banului public, să stimuleze o anumită iniţiativă personală, iar noi venim şi avem în vedere soluţii prin care anumite persoane sunt din start dezavantajate, numai pentru considerentul că el are o suprafaţă de pământ de 4,5 sau de 7,5 hectare şi aşa mai departe.

Deci, eu vă rog foarte mult să reflectaţi asupra acestor aspecte, să aveţi în vedere că situaţia pământului, locul unde este situat diferă uneori sensibil de la un judeţ la altul şi, de asemenea, că nici un om nu seamănă cu celălalt, fiecare are anumite calităţi şi aşa mai departe, pe care nu este obligatoriu să le întâlnim şi la altul, în aşa fel încât să le dăm o şansă, prin modul cum noi vrem să rezolvăm şi să stimulăm dezvoltarea producţiei agricole în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Păcurariu.

Domnul Florian Bercea:

Deci, propunerea pe care o susţin este ca cel puţin de la 5 hectare în sus să poată beneficia de aceste împrumuturi pentru cumpărarea de pământ, diferite persoane care se află într-o asemenea situaţie.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Păcurariu.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Ar mai fi un argument pentru eliminarea limitei inferioare: valoare inegală a terenului. Un hectar de legumicultură aduce aceeaşi valoare cât 10 hectare de cultură mare, după cum spun specialiştii, iar preţul unui hectar care se pretează la o asemenea cultură, are condiţii, apă şi tot ce-i trebuie, este evident de 10 ori sau chiar de mai multe ori mai mare decât preţul unui hectar care este normal din punct de vedere al performanţei.

Eu aş avea, chiar dacă nu are legătură, evident, cu acest articol, o întrebare: în concepţia iniţiatorului, care este suprafaţa de teren din România, din acest moment, presupunând că acestă lege ar fi promulgată în următoarele două luni de zile, care ar beneficia de aceşti bani, de această dobândă subvenţionată?

În al doilea rând, aş dori iniţiatorul să nu producă confuzii, să ţină cont că garanţia cu care se dă acest credit este garanţia prevăzută de legea bancară.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Aici s-au făcut câteva referiri la iniţiator. Trebuie să-i mai dau cuvântul, după care dau cuvântul comisiei. Vă rog frumos. Vă rog frumos păstraţi liniştea!

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am o mare nedumerire: credeţi cumva că mărirea exploataţiei agricole în România se poate face cu creşterea numărului de proprietari?

Deci, haideţi să nu renunţăm la lucruri absolute. Dacă vrem o exploataţie mai mare decât o medie de 2,5 hectare, aceasta înseamnă că 100.000, 200.000, 300.000, 500.000 de proprietari vor renunţa la pământ, vânzându-l. Nu se poate altfel! Dumneavoastră veniţi să propuneţi să mărim suprafaţa exploataţiei, plecând de la un hectar, ca să-l ducem la 20, şi nu pornind de la 10 în proprietate sau 10 în arendă, pentru că tocmai nu am vrut să excludem absolut pe nimeni. Deci, nu contează ce proprietate; are la dispoziţie arenda şi vreau să vă spun că abia acest proiect de lege va potenţa Legea arendei. Ştiţi că avem Legea arendei şi că nu se uzează de ea nici în procent de 2 %. V-aţi întrebat de ce oare asociaţiile despre care s-a făcut vorbire aici şi conducătorii acestor asociaţii nu au luat terenul în arendă? De ce au preferat să folosească acest sistem informal, ambiguu şi aşa mai departe?

Deci, dacă vrem să mărim suprafaţa agricolă, iar statul, ca strategie, să participe cu atât cât poate la acest lucru, acceptaţi că numărul de proprietari de pământ în România trebuie să scadă, dacă nu vrem să intrăm pe o altă logică.

Şi acum vreau să încerc să-i răspund domnului deputat.

Domnule deputat, sunt 8 milioane de hectare în sistem privat, rotund vorbesc, deci fără cifre foarte exacte. Dacă, iarăşi, luând cifra ipotetic, în acest an, intrau pe acest mecanism de lege 3.000 de miliarde şi cu restricţiile pe care legea le introduce sub aspectul accesului, aceasta înseamnă că în acest an 20 %, aproximativ 20 % din suprafaţa care se cultivă în regim privat, ar beneficia de un sistem de subvenţii performant.

Deci, aceasta înseamnă că de pe 20 % din această suprafaţă care beneficiază, realizezi sigur rezultate economice bune şi că anul următor această suprafaţă se va mări şi că pe o perioadă, aşa cum vă spuneam puţin mai devreme, care înseamnă 5, 6 ani de zile, vom putea să discutăm de exploataţii agricole de dimensiuni normale, să spunem bune, dacă vreţi, dar de rezultate economice palpabile. Pentru că am început expunerea de motive la această lege, prin a vă spune că eu, personal, anul acesta nu mai eram de acord cu sistemul de cupoane; nu în sensul că nu trebuia ca proprietarii să beneficieze de ceva, dar nu de această manieră care nu a stimulat şi stimulează decât autoconsumul. Nu apare nimic pe piaţă. Or, dacă nu apare pe piaţă, nu se creează trasee economice, locuri de muncă alternative şi aşa mai departe.

Acesta este motivul pentru care articolul acesta trebuie să rămână de această manieră, pentru că de la 10 hectare în arendă, indiferent de proprietate, pot să mă duc către o exploataţie mai mare şi mult mai eficient de exploatat economic şi cu resurse proprii mult mai mari.

Mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

îi dau cuvântul domnului deputat Elek Barna, din partea comisiei, şi pe urmă trecem la vot.

Domnul Elek Barna:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Desigur, se poate discuta mult despre acest aspect. Problema este că, vedeţi, această lege vizează cu totul şi cu totul altceva. Această lege vine şi încearcă să creeze un cadru legal, în care producătorului agricol care deja a început o activitate agricolă să-i facilităm accesul la anumite sume, accesul la cumpărare de maşini agricole, de animale de rasă şi aşa mai departe, ca să meargă mai departe, să se dezvolte pe o cale pe care el s-a înscris, cu proprietatea lui personală, de până la 5 hectare, sau, respectiv, dacă a luat în arendă nişte terenuri.

În nici un caz legea nu vizează ideea de a crea o clasă care, neavând astăzi pământ, din banii de la buget să se apuce şi să achiziţioneze fel de fel de hectare, pentru a înjgheba o agricultură, o gospodărie agricolă care, mă rog, nu ştiu, îmi pun şi eu întrebarea: în ce mod?

Eu, personal, desigur, nu pot să pledez acum decât în numele comisiei, eu, personal, în locul iniţiatorului nici nu aş fi băgat această prevedere.

Dar, cu toate acestea, comisia a considerat de bun augur o mică portiţă de a facilita unor oameni achiziţionarea de pământ, cumpărarea de terenuri agricole, dar nu în orice mod, nu sub orice fel. Chiar din această cauză, dacă dumneavoastră luaţi şi analizaţi raportul, scrie foarte clar că sunt introduse nişte restricţii, în sensul bun al cuvântului, pentru a nu crea o degringoladă pe piaţa agrară, şi anume, încerc să vă citesc: "Fondul destinat cumpărărilor de teren va fi stabilit în fiecare an de Guvern, în funcţie de totalul sumelor dar, nota bene, nu va depăşi 20 % din fondul total constituit conform acestei legi". Pentru că vrem să evităm situaţia în care, aceste împrumuturi care vor fi votate în fiecare an bugetar, în fiecare buget, în fiecare an, să se direcţioneze înspre achiziţionare de terenuri. Rolul şi rostul legii nu este de a cumpăra pământ, de a cumpăra terenuri agricole, ci, repet, rolul şi rostul acestei legi este de a facilita producţia agricolă, de a ajuta producătorul agricol care deja s-a angajat în producţia agricolă.

Drept pentru care, eu vă spun, cea mai logică şi cea mai raţională atitudine a noastră este şi ar fi să votăm varianta comisiei, pentru că în varianta comisiei s-au pus, repet, în balanţă, atât argumentele pro, cât şi argumentele contra, au fost pledoarii pro şi pledoarii contra acestei probleme şi - repet - raportul reprezintă voinţa comisiei, voinţă care a fost rezultantă directă a multor discuţii din cadrul comisiei.

Drept pentru care, vă repet şi vă rog respectuos să votaţi varianta comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Bun. În acest moment putem să trecem la vot.

Domnul deputat Păcurariu mai are o intervenţie, după care trecem la vot.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Eu menţin în continuare propunerea de eliminare a limitei inferioare. Nu avem dreptul ca din cei 5 milioane de proprietari de teren să negăm vocaţia unuia de a deveni un modern...

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă rog, nu părăsiţi sala de şedinţă, pentru că trecem la vot.

Domnul Iuliu Păcurariu:

Iar în al doilea rând, vreau să mă leg de acel răspuns pe care l-a dat domnul Cristea, că doar 20 % din suprafaţa de teren din România ar beneficia de efectele acestei legi, şi să corelăm acest răspuns al domniei sale cu art. 5 alin. 2, pentru că am văzut că iniţiatorul pregătise un amendament, o modificare a acestui articol, prin care 70 % din fondul de agricultură ar fi gestionat de această lege.

Deci, 20% din terenul din ţară ar beneficia de obiectul acestei legi, iar, pe de altă parte, 70% din fondul agricol ar fi destinat acestui procent de 20%.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Bun.

Deci, suntem...

Întâi dau cuvântul domnului deputat George Şerban, vicelider al Grupului parlamentar al Partidului Democrat. Vă rog.

Domnul George M. Şerban:

Domnule preşedinte,

Îmi cer scuze, am fi vrut ca acest proiect de lege, dacă se putea să fie terminat astăzi. Este un articol asupra căruia există puncte de vedere divergente, nu cred că se poate tranşa prin vot această chestiune şi, de altfel, anumite lucruri trebuie să le clarificăm chiar în Grupul parlamentar P.D., fapt pentru care solicit o pauză de o jumătate de oră.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Ana. Luaţi cuvântul pe o chestiune de procedură? Domnule deputat Ana, chestiune de procedură?

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Eu cred că este de procedură, domnule preşedinte, în sensul că şi aici şi de aici înainte ne vom împotmoli, pentru că acest proiect de lege nu a trecut prin Comisia pentru buget, finanţe, bănci şi acest lucru se vede.

Observaţi dumneavoastră, mai la vale, în textul de lege, sunt expresii, se folosesc noţiuni nearticulate, care n-au deloc corespondent în activitatea financiară şi bancară. Se încalcă principii de elaborare şi de execuţie a bugetului de stat. Exemplu: principiu neafectării veniturilor bugetare este încălcat deja de la articolul 7.

Nu se poate să construim o lege şi să-i dăm drumul, dacă ea nu corespunde şi cerinţelor de ordin ştiinţific, dar şi cerinţelor de ordin practic.

Eu, de aceea, vă propun să fim de acord ca această iniţiativă să fie restituită comisiei şi să ne aplecăm asupra ei, pentru a-i îmbunătăţi textul. Eu nu mă pronunţ împotriva legii, ci am rezerve deosebit de serioase asupra felului cum sunt construite textele din această lege.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Bun. Eu pot să vă spun că din punct de vedere procedural, la cererea unui lider de grup, trebuie să dau o pauză de consultări.

Pe de altă parte, eu consider că dacă dau acum o pauză de consultări de un sfert de oră, noi nu vom mai întruni cvorumul de lucru după această pauză. Pauza de consultări este o chestiune care procedural nu se supune la vot.

Şi, ca atare, rog Comisia pentnru buget-finanţe să studieze formulările din text care apar în articolele ulterioare, legate... (Domnul deputat Gheorghe Cristea solicită cuvântul). Da, da, vă dau cuvântul la procedură şi dumneavoastră. Să studieze aceste formulări, şi în plen să facă formulările care nu sunt de fond, sunt numai de formă şi care pot să îmbunătăţească acest text.

Îi dau cuvântul domnului deputat Cristea, tot pe o chestiune de procedură, după care luăm pauză.

Domnul Gheorghe Cristea:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să amintesc procedura. Deci, cu acest proiect de lege, de la microfonul dumneavoastră de acolo, Comisia pentru buget-finanţe a fost sesizată în acelaşi moment pentru aviz. Regulamentul Camerei Deputaţilor spune că de comun acord se stabileşte un termen până la transmiterea avizului, iar dacă nu se transmite avizul respectiv, procedura îşi urmează cursul mai departe şi în nici un caz nu există ca motivaţie solicitarea de a se retrimite, după ce el a ajuns în dezbatere în plen, pentru aviz la comisie, în condiţiile în care avizul, ştiţi foarte bine, este consultativ, iar neexprimarea avizului de către o comisie nu poate în nici un fel împiedica.

Şi tot pe procedură, cu regretul de rigoare, vreau să-i răspund domnului George M. Şerban că, sigur, se solicită de regulă astfel de consultări, dar nu în numele a trei deputaţi din grupul parlamentar, pentru că atunci l-aş întreba, sigur, în numele cărui grup parlamentar, dacă acest grup parlamentar este reprezentat de trei oameni de la PD în sală: unu, doi, trei...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog foarte multe, vă rog foarte mult! Este o chestiune...

Domnul Gheorghe Cristea:

Asta ca să respectăm cerinţa şi motivaţia respectivă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat,

Un grup parlamentar poate să ceară oricând, prin şeful lui, o pauză de consultări, conform regulamentului, i se acceptă şi nu se pune în discuţie câţi deputaţi sunt în momentul respectiv în sală sau nu. E o chestiune de procedură.Vă rog foarte mult să mă lăsaţi să conduc şedinţa conform regulamentului care există. Eu încerc să-l respect şi o să vă rog pe toţi să facem acelaşi lucru.

Cererea pe care a făcut-o domnul deputat Ana nu este acceptată, pentru că procedural s-a depăşit termenul respectiv, însă, în timpul dezbaterilor în plen, acolo unde sunt amendamente de formă care îmbunătăţesc textul, ele evident că vor trebui să fie supuse aprobării, şi părerea mea e că nu vor fi probleme în acceptarea lor. Este o chestiune absolut normală şi logică.

Deci, ca să nu facem o pauză şi pe urmă să nu mai avem în continuare cvorum, ceea ce este foarte posibil, eu suspend şedinţa de astăzi, vom continua dezbaterile la acest proiect în şedinţa următoare a Camerei, de săptămâna viitoare, probabil tot marţi.

Fac precizarea că mâine dimineaţă, la ora 8,30, este convocată o şedinţă comună a celor două Camere şi vă rog ca mâine la ora 8,30 să asigurăm cvorumul de lucru.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,00.