Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Andrei Ioan Chiliman, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Sorin Victor Lepşa şi Miron Tudor Mitrea, secretari.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor,

Declar deschisă şedinţa de astăzi, joi, 8 octombrie 1998, a Camerei Deputaţilor.

Prima parte a şedinţei noastre este cea destinată intervenţiilor.

Îi dau cuvântul domnului deputat Dorin Vataman. Se pregăteşte domnul deputat Petre Naidin.

Vă rog.

Domnul Dorin Vataman:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

În zilele de 12 şi 13 septembrie a.c., o delegaţie parlamentară română s-a deplasat în nordul Bucovinei, pentru a participa la manifestarea culturală "Limba noastră cea română". Iniţiativa îmi aparţine, ideea acestei iniţiative venindu-mi în această vară când, din păcate, pentru prima dată am fost la Cernăuţi, în calitate de parlamentar, însoţit de profesorul Marian Olaru, directorul Colegiului Naţional "Eudocxiu Hurmuzachi" din Rădăuţi, secretar al Societăţii pentru Cultură şi Literatură Română în Bucovina.

Cu ocazia acestei prime vizite, am constatat de la liderii societăţilor româneşti din Cernăuţi că românii din Bucovina, de dincolo de sârma ghimpată, sunt cuprinşi de un sentiment de abandon şi neputinţă, atât din cauza ofensivei antiromâneşti duse de autorităţile ucrainene, cât şi de propaganda unor forţe politice din ţară, care au căutat să le inducă impresia că actuala Putere din România i-a trădat, i-a vândut, i-a uitat, a semnat etc.

Atunci le-am promis sprijin şi i-am asigurat că românii din ţară nu i-au uitat. Vizita delegaţiei parlamentare române a fost foarte densă şi s-a soldat, cred eu, cu rezultate pozitive.

Pe lângă o luare la cunoştinţă pe viu a situaţiei de acolo, a contribuit în mod sigur la ridicarea moralului populaţiei româneşti, iar pe autorităţile ucrainene le-a pus pe gânduri, cel puţin.

În prima zi, delegaţia a vizitat Cetatea Hotinului, unde ne-a întâmpinat statuia unui cazac, iar măreaţa cetate, uitată parcă de toată lumea, devine, pe zi ce trece, o ruină.

La întoarcere, "am năvălit" într-o şcoală românească la Dinăuţi, în nordul Basarabiei, îmbiaţi de invitaţia "Bine aţi venit!" pusă deasupra intrării cu ocazia începerii anului şcolar. Am ascultat pe profesori, pe elevi, am dăruit cărţi.

Reântorşi în Cernăuţi, am vizitat cimitirul unde, sub monumente în ruină, nu ştiu ce somn au marii bărbaţi făuritori de cultură şi Ţară Românească, apoi fostul Palat Mitropolitan, actualmente Universitate, unde românii dispun doar de o grupă în cadrul Facultăţii de Filologie.

Înainte de întâlnirea cu liderii organizaţiilor româneşti, am mai trecut pe la Casa Aron Pumnul - o ruină în care stau trei familii de chiriaşi, în faţa căruia se află un bust al lui Eminescu, abia vizibil dintre bălării.

Pentru a nu lungi vorba cu nararea întregii poveşti a vizitei, din discuţiile avute atât sâmbătă seara, cât şi duminică, 13 septembrie, la manifestarea propriu-zisă, am constatat cu toţii că situaţia românilor din Ucraina este tragică şi că se impun unele măsuri pe care îmi permit să le rezum astfel, lăsând posibilitatea identificării şi a altor măsuri: monitorizarea prevederilor Tratatului dintre România şi Ucraina referitoare la drepturile minorităţii române din Ucraina; concretizarea euroregiunii Prutului Superior; înfiinţarea unui consulat român la Cernăuţi; înfiinţarea unui centru cultural la Cernăuţi, pentru aceasta fiind necesară retrocedarea Palatului Naţional şi a Casei Naţionale; renegocierea Convenţiei potrivit căreia anual se face un schimb de burse între cele două ţări, paritar, câte 35 de fiecare parte, fiind necesară în această acţiune introducerea principiului proporţionalităţii; de asemenea, este necesar ca selecţia bursierilor români din Ucraina să fie făcută de profesori români; înfiinţarea unei universităţi multiculturale la Cernăuţi, cuprinzând şi facultăţi în limba română.

Se pot avea în vedere şi alte măsuri dependente numai de partea română, precum: extinderea razei de acţiuni a releelor TV de pe partea românească, în aşa fel încât programele Televiziunii publice româneşti să fie accesibile şi românilor din Ucraina; acreditarea a câte unui corespondent permanent atât de către Televiziunea naţională, cât şi de către Radioul Naţional, corespondenţi care să fie recrutaţi dintre românii de acolo; preluarea în custodie a mormintelor academicienilor şi ale altor mari oameni români din Cimitirul din Cernăuţi de către Academia Română; trimiterea a cât mai multor cărţi, în special manuale şcolare şi clasici ai literaturii române. Şi această listă rămâne deschisă.

În încheiere, vreau să fac un apel către colegii din toate părţile acestei săli, să înceteze folosirea tragediei românilor din Ucraina în scop propagandistic şi să acţioneze constant şi unitar, aşa cum acţionează în toate cazurile când este vorba de interesul naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Naidin. Se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Domnul Petre Naidin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Înainte de a se hotărî domnul Emil Constantinescu, preşedinte şi al Comisiei naţionale pentru prevenirea şi combaterea sărăciei, în a lămuri filozofia tranziţiei şi a ceea ce înseamnă sărăcia la noi în ţară, raportul dezvoltării umane pe anul trecut a fost prezentat la Cotroceni. Nu ştiu cât de iubiţi sau frumoşi mai suntem, dar sigur trăim ca cei mai săraci pământeni, confirmă iniţiatorii Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - PNUD. Salariul mediu şi respectiv gradul de a te bucura de un trai decent abia depăşesc pragul acestui dar năucitor al trăirii umane, confirmând, în raport cu alţii, că în 1997 sărăcia s-a aşezat boiereşte la masa românului.

Pentru unii văzând, mulţi bănuind cum poate viaţa la alţii, apăsătoare poate fi amintirea cuiva din copilărie, că "mai săraci ca anul acesta, cel trecut şi de când ne ştim n-am fost niciodată". Pare ca o fatalitate, deşi este o realitate.

Poţi accepta şi spusa filozofului că sărăcia nu-i un viciu, dar după decembristul entuziasm, speranţele sugrumate de neputinţă sau indolenţă provoacă durerea. Iar zicerea "Când eşti sărac, nu uita că eşti român" induce cel mult un zâmbet indulgent.

Nimic mai real decât ceea ce citeam de curând în Piaţa Revoluţiei: "Guvernele trec, sărăcia se adânceşte". Măsurând calitatea vieţii, indicele dezvoltării umane este din ce în ce mai mic an de an, în concordanţă, în primul rând, ştim cu toţii, cu valoarea pib-ului şi rata lui de scădere. 7% anul trecut faţă de 1996 şi aproape sigur cu 4% în acest an faţă de precedentul. Şi de aici, drept consecinţă, se autentifică scăderea nivelului de trai sub impactul evoluţiei economice spre criză.

Ce a ieşit din evoluţia dezvoltării uman-naţionale? Nici măcar faptele de milostenie la care ne îndeamnă Mântuitorul: "Satură pe cel flămând şi dă de băut celui însetat!". În nici un caz cu pâine şi cartofi pentru români, arată statistica. Carnea, ouăle şi câştigurile în buzunare ajungând un lux.

"Cercetează pe cel bolnav şi îngroapă pe cel mort!" Tristă realitate! 21% dintre noi n-au şansa să atingă vârsta pensionării, speranţa de viaţă scăzând la 69 de ani. Mulţi sunt împinşi în lumea celor fără durere şi suspin, pentru că la 3 ore un român moare de tbc.

"Îmbracă pe cel gol!" Poate în special pe cei 5% dintre copiii între 7 şi 14 ani, care nu frecventează nici o formă de învăţământ, sau cele 850 de persoane dintr-o mie, care nu pot, sau nu au de ce să meargă la bibliotecă, teatru, sau concerte, nici măcar acasă neputând fi cuplaţi la civilizaţie, doar 150 dintr-o mie având televizor, plătind abonament pentru radio, sau instalându-şi telefon.

"Învaţă pe cel neştiutor!" Inclusiv pe cei 3% din populaţia adultă, care este analfabetă.

"Primeşte în casă pe cel străin!" Dacă ai şi unde! 70% din tineri neavând unde locui, nu se pot căsători.

"Cercetează pe cel din temniţă!" Din păcate, mai mulţi, şi violenţi, predispuşi la un consum mediu de alcool din ce în ce mai ridicat, cu o apetenţă la crime, violuri şi tâlhării, în numai 2 ani dublându-se nivelul infracţional.

"Îndreaptă pe cel ce greşeşte!" Cu toate rugăminţile în ceasul al 12-lea ale lui Radu Vasile, inclusiv ale Opoziţiei, despre ceasul al 12-lea al stării economico-sociale a naţiunii, bântuită de criză, exact ca în 1930, ultima şansă nu poate fi decât cea inspirată de soluţia nu ultimului cartuş, şi nu a remanierii, ci a demisiei.

În definitiv, dormiţi liniştit, domnule Emil Constantinescu, acum când suntem foarte săraci, foarte puţini, foarte singuri?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Petre Ţurlea. Urmează domnul deputat Nicolae Popa. O să am rugămintea să vă încadraţi în cele 3 minute.

Vă mulţumesc.

Domnul Petre Ţurlea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor, atâţia câţi sunteţi, aveam de gând să prezint la tribuna Camerei Deputaţilor, pe puncte, o motivaţie a cererii de aducere în faţa justiţiei a domnului preşedinte Emil Constantinescu.

Ştiţi, probabil, că o serie de grupuri parlamentare au iniţiat o cerere către Preşedinte ieri, pentru a veni să-şi prezinte, să-şi motiveze activitatea dezastruoasă din fruntea statului. De aceea, renunţ la această problematică, însă mă opresc puţin asupra vestitei încercări a Guvernului şi a Preşedinţiei României de a întemeia ilegal şi împotriva Constituţiei româneşti o universitate maghiară pe teritoriul României cu numele "Petö fi-Schiller". Iniţiativa acestei denumiri a fost a Preşedintelui României şi a fost îmbrăţişată cu mare veselie de marea majoritate a membrilor Guvernului României.

Am fost stupefiat când am aflat că se vrea să se dea numele unei universităţi româneşti pe teritoriul României, numele poetului maghiar Petö fi Sándor. Eu, care am oarecare cultură generală şi nu-l bănuiesc a avea, pe domnul Preşedinte, având în vedere ceea ce face, am mers imediat la cărţile pe care le ştiam şi am găsit, printre nenumăratele dovezi ale faptului că autorul acesta, Petö fi Sándor, este cel mai şovin autor maghiar din secolul al XIX-lea, îndemnurile sale fiind explicit date împotriva naţiunii române. Am extras din multele exemple de genul acesta, un fragment dintr-o poezie, pe care daţi-mi voie să vi-l citesc. Poezia se cheamă "Pe viaţă şi pe moarte" şi a fost scrisă chiar în anii 1848 şi dovada faptului că maghiarii de azi îmbrăţişează această idee este faptul că această poezie a fost republicată ultima oară într-un magazin literar, publicat la Budapesta în ediţie de masă - 120 de mii de exemplare -, în numărul din 9 septembrie 1995. Deci, foarte de curând.

Citez din Petöfi Sándor:

"De la Carpaţi, până la Dunărea de Jos,/ Un strigăt de groază, o furtună sălbatecă!/ Cu părul zbârlit şi fruntea plină de sânge,/ Maghiarul stă singur în lupte şi nenorociri.../ Croaţi, germani, sârbi şi români,/ Ce vă repeziţi cu toţii la Ungaria?/ Sabia care v-a cruţat de turci şi de tătari/ Sclipeşte în mâna maghiarului.../ Căci, nu sunteţi decât corbi, nişte corbi scârboşi,/ Dar maghiarul încă nici vorbă să moară./ Doamne fereşte! Ba, chiar cu sângele vostru,/ El va zugrăvi pe cer purpuriul zorilor.../ N-o să mai fie duşmani, când ultimul strop/ De sânge va curge din blestematele voastre inimi... (Blestematele voastre inimi de români, evident.) Ridică-te, deci, maghiare, împotriva acestei hoarde,/ Căci doar binele şi sângele tău preţuiesc.../ Cândva ne-am luptat cu leii,/ Acum să ne devoreze lepădăturile de păduchi?"

Iată, dar, doamnelor şi domnilor, pe Preşedintele României şi Guvernul României dând numele lui Petö fi Sándor unei Universităţi din România. Poetul care spune despre români că sunt "corbi scârboşi", o "hoardă", "păduchi" şi-i îndeamnă pe maghiari să zugrăvească zorile cu sângele românilor, îi îndeamnă pe maghiari să facă să curgă ultimul strop de sânge din inimile românilor.

Cei ce s-au gândit să dea acest nume unei universităţi româneşti, de pe pământul României, cu banii statului român, numele unuia care îndeamnă deci la genocid, la asasinarea în masă a poporului român, sunt nişte trădători ai neamului românesc.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Neculai Popa. Se pregăteşte domnul deputat Vetişanu. A venit? N-a venit.

Domnul deputat Ion Bivolaru este aici? Este.

Vă rog.

Domnul Neculai Popa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Constat cu stupoare şi revoltă, în acelaşi timp, faptul că mai toate ziarele care apar în România în anul 1998, după 2 ani de zile a guvernării distructive a coaliţiei CDR-USD-UDMR, colcăie de titluri şi informaţii despre exacerbarea, fără precedent, a stării infracţionalităţii din România.

Evident, toate aceste informaţii legate de modul în care copiii şi femeile sunt violaţi cu bestialitate, bătrânii sunt asasinaţi cu ferocitate, omoruri deosebit de grave, au fost preluate din rapoartele oficiale ale institutelor de stat, în speţă Raportul naţional al dezvoltării umane, iniţiat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Astfel, în 1997 au fost condamnaţi definitiv 111.926 de infractori, faţă de 37.112, câţi fuseseră înregistraţi în 1990. Raportându-ne la anul 1997, numărul de crime la 120 de mii de locuitori este de 7; numărul de violuri la 100 de mii de femei este de 9; furturi şi tâlhării la 100 de mii de locuitori este de 229.

Mesajul acestor cifre te înfioară, te cutremură. România este bântuită de crime, jafuri, violuri, răpiri şi furturi, toate acestea imprimând spaimă şi teroare.

Teroarea psihologică, pe care din ce în ce mai mulţi indivizi fără scrupule şi Dumnezeu a ricoşat-o într-o Românie care tinde spre civilizaţie în mileniul III, a atins cote paroxistice.

Populaţia ţării, sub înaltul patronaj al actualei Puteri şi al Preşedinţiei, trăieşte drame înfiorătoare. S-a ajuns până acolo, încât oamenii sunt preocupaţi la cel mai înalt nivel de menţinere a vieţii soţiilor, copiilor şi mamelor acestora. Siguranţa vieţii românilor a devenit aproape un nonsens şi în acelaşi timp o problemă existenţială.

Acest dezmăţ incredibil pe planul stării infracţionale din România este o consecinţă directă a decăderii sociale, precum şi un rezultat indiscutabil al neajunsurilor, sărăciei, lipsurilor de tot felul.

Tabloul acesta sumbru care cancerizează societatea românească provoacă o imensă stare de insecuritate, subminează ordinea publică, autoritatea statului, legea, climatul moral şi fizic.

Practic, se pune sub semnul întrebării întregul eşafodaj al societăţii.

Stimaţi colegi,

Pentru stoparea acestui spectacol terifiant, cu criminali, tâlhari, bandiţi, ce poate fi urmărit zilnic pe gratii de populaţia paşnică a României, doresc să-i solicit ministrului justiţiei, domnul Valeriu Stoica, şi ministrului de interne, domnul Gavril Dejeu, modificări grabnice, esenţiale, ale Codului penal, pentru înăsprirea pedepselor prevăzute de acesta, şi anume: privări de libertate mult mai grave, să se elimine eliberările condiţionate pentru faptele deosebit de grave, să se uziteze mai des pedeapsa supremă care există în prezent în Cod penal, şi anume condamnarea pe viaţă.

Societatea românească nu-şi mai poate permite să se joace cu propria soartă, într-un spirit metafizic, despre democraţie şi libertate, dar care supune întreaga comunitate a naţiunii teroarei şi fricii generate de indivizi, cei mai mulţi recidivişti, care nu cunosc şi care nu respectă nici o lege.

Se pare că faţă de asemenea încălcări de extremă gravitate ale legii şi normelor de convieţuire socială, statul, în legile sale, trebuie să inspire teamă tuturor celor tentaţi de fapte care oripilează condiţia umană. Trebuie să facem din Codul penal un anticorp eficient în bătălia pentru asanarea acestor atentate extrem de periculoase.

Numai prin impunerea obligatorie a respectării legii putem proteja copiii, bătrânii, familiile, avutul, demnitatea de oameni şi cetăţeni. Numai aşa vom extirpa ucigaşii, tâlharii, hoţii, violatorii, pe toţi aceia care nu merită şi nu au dreptul de a fi numiţi oameni şi cetăţeni. Ar fi dramatic şi tragic pentru noi, trimişii aleşi ai poporului, în forul legislativ, să tolerăm pe mai departe această nebunie fără limite a infractorilor.

Mă întreb şi eu, ca şi dumneavoastră, ce se mai poate face pentru a opri acest drum cumplit către moarte şi violuri îngrozitoare.

Domnilor colegi,

Nu vreau să şochez, dar credeţi-mă că eu, ca om, am cunoscut familii chiar în judeţul Alba care au trăit grozăvia morţii prin violenţă, prin dispariţia unor fiinţe dragi. Personal, nu aş ezita nici o clipă să votez cu ambele mâini reintroducerea pedepsei cu moartea, cel puţin un an de zile.

În acelaşi timp, sunt convins că este extrem de dificil de luat o asemenea decizie în România de astăzi, ţară europeană care s-a integrat pe drumul civilizaţiei europene.

În consecinţă, cer însă celor două ministere - al Justiţiei şi cel de Interne - să anunţe Parlamentului măsurile legale şi urgente de înăsprire a pedepselor care trebuie să fie nemiloase, fără nici un fel de circumstanţe pentru fiecare criminal. Nimic mai grav decât să asistăm neputincios la acest genocid pe care-l produc la scară naţională criminalii extrem de periculoşi.

Trebuie să salvăm România înainte de a deveni o junglă în inima Europei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Bivolaru. Se pregăteşte domnul deputat Mihai Drecin.

Domnul Ioan Bivolaru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

O ştire de presă de ultimă oră, având ca sursă un comunicat al Inspectoratului General al Poliţiei, ne asigură că primele 26 de dosare penale, având 26 de persoane implicate, vizând marea inginerie de risipire a flotei maritime, gândită şi implementată în anii 1991-92 de echipa de conducere a Ministerului de Transporturi de atunci, au fost finalizate şi că prejudiciul în derulare este de peste 100 milioane de dolari şi 20 miliarde de lei.

Suntem asiguraţi că există alte 28 de dosare penale pe rol, în care sunt implicate 36 de persoane, trimise deja în judecată.

Suntem înştiinţaţi că Inspectoratul General al Poliţiei şi-a exercitat legal şi corect atribuţiile şi competenţele şi că Fondul Proprietăţii de Stat aflat în firească stare de spirit a schimbat de la conducerea celor trei companii maritime, NAVROM, ROMLINE şi PETROMIN, pe toţi specialiştii pe care-i consideră responsabili de prejudiciile incriminate.

Aceste informaţii sunt însă pe cale să ne asigure atât doza de încredere în vigilenţa, eficienţa şi corectitudinea insituţiilor statului, cât şi doza de îngrijorare privind starea morală a acestor insituţii.

Pentru că, ce nu aflăm din comunicatul de presă trebuie să ne îngrijoreze la fel de mult, şi anume că în derularea anchetelor penale respective, echidistanţa justiţiei faţă de influenţele Preşedinţiei ţării, pe de o parte, şi faţă de influenţele grupurilor de interese mafiote legate de flotă, pe de altă parte, s-a blocat la stadiul de deziderat.

Dacă Preşedinţia, prin desele apariţii mediatizate şi celebra listă neagră afişată la gazeta de perete a Cotroceniului, a stabilit providenţial cum şi cine se face răspunzător de prejudiciile incriminate, justiţia, scutită de acest efort, execută obedient sentinţe emanate de la conferinţele de presă ale insituţiei supreme.

Este cazul, unul din cazuri, fostului manager al Companiei maritime NAVROM, comandantul de cursă lungă Manea Ghiocel, demisionat din funcţie în 1997, la presiunea nelegitimă şi expresă a ministrului transporturilor, Traian Băsescu, şi anchetat în prezent sub stare de arest prelungit, în timp ce Fondul Proprietăţii de Stat a numit în conducerea companiilor respective incompetenţi recunoscuţi public, din anturajul apropiat al domnului ministru, plasaţi oportun în aceste posturi pentru a pregăti actul final al privatizării flotei maritime române.

În timp ce specialişti declaraţi ai domnului ministru al transporturilor se plimbă liber cu sentinţe consistente, rămase definitive, de privare de libertate în buzunar, neconstituind aceştia un pericol public, alţi specialişti reali, pe criterii strict politice, sunt reţinuţi selectiv şi peste termenele legale în aresturi, în aşteptarea unei relaxări în comunicatele providenţiale ale Preşedinţiei.

Ce nu mai aflăm din comunicatul de presă? Că justiţia, încremenită obedient, cu faţă spre Cotroceni, recunoscând superioritatea acelui organism neconstituţional, CNAICO, refuză incredibil să dea curs în instanţă, amânând nemotivat recursul la prelungirea cu încă o lună a arestului comandantului Manea Ghiocel. Şi aceasta, în timp ce persoane implicate în aceleaşi cauze penale, sunt anchetate în stare de libertate, iar la conducerea Companiei Navrom, acum se află un director cu dosar penal pe rol.

Motivul invocat de instanţa constănţeană pentru reţinerea în stare de arest a fostului manager Manea Ghiocel a fost că acesta reprezintă un pericol public şi este aberant în circumstanţele prezentate.

Adevăratele motive ale privării acestui om de dreptul de a fi anchetat şi judecat în stare de libertate sunt cantonate într-un context complex, în care-şi exercită puterea prerogativele.

În primul rând, comandantul Manea Ghiocel beneficiază de un statut pe care actuala Putere doreşte să-l exploateze cât mai profitabil în favoarea sa. Manea Ghiocel este membru al PDSR şi a refuzat cu demnitate solicitarea de a se înrola într-un partid al coaliţiei politice actuale, pentru a rămâne pe funcţie.

În al doilea rând, acest om, cu resurse financiare modeste, nu poate asigura cei 10 mii de dolari, cât este obiceiul pământului constănţean, pentru anchetarea şi judecarea sa în stare de libertate.

În al treilea rând, există presiuni din zona mafiotă a şipingului românesc ca acest fost manager să nu poată pleda acum într-un contencios pentru susţinerea unui interes al Companiei NAVROM, care trebuie să piardă. Este stabilit că trebuie să piardă. Sunt în acest joc circa 15 milioane de dolari.

În al patrulea rând, interese din interiorul Puterii actuale doresc să muşamalizeze legăturile acestora cu mafia din flota maritimă, declarată ca reprezentând adevăraţii specialişti din domeniu, precum şi canalizarea atenţiei opiniei publice şi a organelor judiciare de anchetă pe alte cazuri, colaterale sau minore.

Şi nu în ultimul rând, influenţa intervenţiilor Preşedinţiei în problemele specifice ale insituţiilor statului, insituţii devenite prizoniere obediente ale directivelor şi indicaţiilor emanate de la centru, sub semnul îngrijorător al alterării actului justiţiei şi nu numai.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Mihai Drecin. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Vetişanu.

Domnul Mihai Drecin:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte, permiteţi-mi să prezint doar esenţa declaraţiei mele şi materialul în întregime să-l ofer apoi doamnei de la stenografie.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog, după aceea, materialul puteţi să-l daţi în extenso să fie cuprins ca atare în stenogramă.

Domnul Mihai Drecin:

Democratismul şi europenismul societăţii româneşti postdecembriste este o realitate în plină evoluţie, pe care doar rău-voitorii o pot contesta. Minorităţilor naţionale li s-au recunoscut drepturi, li s-au acordat facilităţi mult peste standardele europene ale momentului. Mai mult, atât foştii, cât şi actualii guvernanţi, ignorând învăţămintele istoriei, jignind sentimentul naţional al populaţiei româneşti majoritate, dând dovadă de o periculoasă naivitate, vecină uneori cu prostia, au dat legi, au impus tratate internaţionale şi ordonanţe de urgenţă, care au instituit veritabile privilegii pentru unele minorităţi, în special pentru maghiari.

Separatismul şcolar pe criterii etnice; plăcuţele bilingve la inscripţionarea denumirii unor localităţi; folosirea altor limbi decât cea oficială, româna, în administraţie, justiţie şi inscripţionarea unor instituţii publice sau simple firme comerciale; arborarea unor însemne naţionale altele decât cele ale statului român; renunţarea la teritorii istorice româneşti prin tratate redactate şi semnate în pripă; acreditarea unor ambasadori cunoscuţi pentru politica antiromânească pe care o profesează cu obstinaţie; înfiinţarea universităţii maghiare de stat etc. - cele mai multe obţinute prin ocolirea voinţei Parlamentului şi legilor Ţării - sun mostre ale unei mentalităţi impuse din afara graniţelor, care licitează tradiţionala toleranţă românească. Ea vizează o excesivă menajare a susceptiblităţii minoritarului, obol pe altarul unei viitoare Europe "mamă bună", dreaptă şi imparţială pentru toţi locuitorii ei, indiferent de etnie.

Cu toate acestea, statul român este atacat cu tot mai multă forţă şi perfidie atât din interior, cât şi din exterior. Românii trec printr-o experienţă inedită, care-i poate uimi, demobiliza, revolta, deruta. Cu atât mai mult cu cât constată că statele vecine duc o politică intolerantă faţă de propriile minorităţi naţionale, în special faţă de români, a căror asimilare etnică o urmăresc cu perseverenţă.

După cum se ştie, în 1918-1919, după trasarea graniţei de vest, în Ungaria au rămas aproximativ 350 de mii de români. Astăzi, statisticile oficiale din ţara vecină vorbesc de existenţa a numai 10 mii - 20 mii de etnici români.

Deci, în aproximativ 80 de ani, regimurile politice maghiare, indiferent de culoarea lor politică, au dus o dură şi eficientă politică de deznaţionalizare. Ea a vizat toate minorităţile naţionale în pofida permanentelor declaraţii de respectare şi cultivare a spiritului democratic şi european.

În aceste zile, lumea politică de la Budapesta pune la cale ultima lovitură - am numi-o de graţie - pe care o vor primi minoritarii români, slovaci, sârbi, ucraineni, majoritatea celor 13 minorităţi naţionale recunoscute oficial în Ungaria.

La 18 octombrie a.c. vor avea loc alegeri locale şi concomitent realegerea aşa-numitelor autoguvernări locale la nivelul minorităţilor naţionale. Etnicii români autohtoni sunt răspândiţi în Budapesta şi judeţele Bé ké s, Borsod Abauj-Zemplé n, Csongrád şi Hajdu-Bihár.

Cu ocazia depunerii listelor pentru autoguvernările româneşti, s-a constatat că o serie de maghiari şi secui originari din România, emigraţi în Ungaria atât înainte, cât şi după 1989, caută să penetreze şi să copleşească numeric organizaţiile tradiţionale ale românilor din Ungaria. Aceşti emigranţi sunt controlaţi politic de UDMR şi statul maghiar.

În ianuarie 1999, când deputaţii sau electorii români trimişi de autoguvernările locale se vor reuni pentru a alege conducerea pe ţară a autoguvernării româneşti, aceşti falşi etnici români vor acapara puterea la nivelul comunităţilor româneşti din Ungaria.

Urmarea imediată poate fi subordonarea puţinelor şi firavelor insituţii româneşti subvenţionate de stat - aş aminti Liceul Nicolae Bălcescu, Editura "Noi" şi Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria, toate cu sediul în orăşelul Gyula -, chiar desfiinţarea acestora, prin dirijarea subvenţiilor băneşti spre alte insituţii nou înfiinţate, considerate mai performante pentru (culmea!) interesele românilor din Ungaria.

Oare, "uropeanul" domn Frunda cunoaşte dedesupturile acestei scamatorii politice? Poate să se revolte împotriva acestei crase metode de asasinare etnică, care pune capăt asimilării minoritarilor din "Anya-Örszag"?

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Vasile Vetişanu. Este aici? Deci, nu este aici.

Domnul deputat Eugen Nicolicea. Se pregăteşte domnul deputat Lazăr Lădariu.

Domnul Eugen Nicolicea:

În vizita sa în Statele Unite, premierul Radu Vasile nu a convins interlocutorii că România a pornit ireversibil spre capitalism, că s-au făcut paşi importanţi pentru reformă şi privatizare.

Dacă ar fi fost o vizită a Preşedintelui, s-ar fi schimbat lucrurile. Acesta ar fi putut arăta că cel puţin la Cotroceni mentalitatea s-a schimbat, el personal ghidându-se după un principiu al societăţii de consum: "foloseşte şi aruncă".

Promisiunile electorale folosite cu succes au fost aruncate apoi la coş odată cu afişele electorale vechi. Electoratul defavorizat a fost folosit la vot şi apoi aruncat în şomaj. Presa, folosită pentru a-şi crea o imagine falsă, a fost aruncată apoi în ghiarele justiţiei, partidele şi formaţiunile care l-au susţinut şi propulsat, minimalizate şi aruncate în afara Convenţiei sau în afara jocului politic, respectiv Alianţa Civică şi PNL-CD.

Dar ce se întâmplă cu cei care, după ce au pus tot ce au avut pentru ca un fost secretar PCR să ajungă preşedinte, nu vor să se lase aruncaţi? Atunci, se aplică varianta: "foloseşte, murdăreşte şi aruncă".

Astfel, Victor Ciorbea a devenit, în opinia preşedintelui, un frustrat, o babă care se lamentează. Cel mai recent caz este al doamnei Lucia Hossu Longin, un profesionist de marcă al televiziunii. Ea a pus o parte din sufletul ei "Memorialului durerii", slujind cu credinţă interesele PNŢCD care l-au aşezat pe Emil Constantinscu în fotoliul de la Cotroceni. Drept răsplată, atunci când a candidat pentru funcţia de director al TVR, fără voia Cotrocenilor, slugile de la Departamentul emisiunilor informative au comis cea mai abjectă acţiune de compromitere a sa, iar în Parlament a fost "lucrată" ca să nu fie votată chiar de către CDR. Situaţia conducerii TVR n-a fost rezolvată nici astăzi şi, probabil, nu se va rezolva până când călugărul Vasile nu-l va inspira din nou pe Emil Constantinescu. Gurile rele susţin că Lucia Hossu Longin nu a fost agreată, pentru că în emisiunea sa a elogiat pe cei căzuţi în munţi şi nu pe fostul secretar BOB.

În realitate, şi în cazul ei a fost folosit principiul: foloseşte, murdăreşte şi aruncă. Aviz celor 15 000 de specialişti! Veţi fi aruncaţi imediat ce nu veţi mai fi folositori!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Lazăr Lădariu şi se pregăteşte domnul Gheorghe Ana.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La întâlnirea ACR de la Tg.Mureş, lucrurile s-au petrecut exact aşa cum ne-am aşteptat. UDMR nu iese de la guvernare, Udemeriştii au calculele lor uşor de decodificat. Nu dau pasărea din mână pe cea din gard, pe cine ar mai şantaja ei, de la cine ar mai pretinde atâtea privilegii? Cui ar mai da câte un deşănţat ultimatum? Apoi, nu-i lasă, în primul rând, Budapesta, de la care UDMR primeşte zilnic ordine. Aşadar, udemeriştii o ţin înainte cu înfiinţarea universităţii maghiare de stat pe criterii etnice numai şi numai la Cluj-Napoca, fără a se mai întreba şi pe ce bani într-o ţară sărăcită şi cu ce dascăli. Condiţionează totul, în continuare, în funcţie de aplicarea blestematelor ordonanţe de urgenţă nr.36 şi 22 şi cer capul ministrului Andrei Marga. Deocamdată, spre cinstea lor, membrii Comisiei pentru învăţământ a Camerei Deputaţilor rămân pe poziţie prin acel "nu" hotărât în cazul înfiinţării universistăţii maghiare de stat. Context în care sunt regretabile penibilele bâlbe ale Guvernului care, în loc să le zică pe limba lor "A viszontlatsra", adică "la revedere", luând repede şi prost o măsură, s-a făcut de râs în faţa ţării, aşezând din nou Parlamentul României în delicata postură a celei de-a 5-a roţi la căruţă, acceptând ideea falimentară a hibridului numit Petö ffi - Shiller a unei universităţi maghiaro-germane pe pământ românesc din care să fie exclusă româna, limba oficială a statului.

De fapt, domnul Radu Vasile avea mare nevoie de o hârtie pentru a se bate în piept în faţa străinătăţii şi să se laude că în România coaliţia este unită. Apoi, dacă tot a făcut o prostie Guvernul Vasile de ce nu i-au dat numele cum ar fi fost normal, Iancu - Adi - Roth, Blaga - Adi - Lenau sau măcar Eminescu - Petö ffi - Schiller. Nu are importanţă nici pentru mai marii zilei, nici pentru UDMR că 72% dintre români zic nu universităţii ungureşti, din care ei au hotărât să lipsească românii. Că nu o doresc nici profesorii, nici studenţii clujeni, nici măcar nemţii? Deoarece, ştie oricine, acesta este un pas decisiv pentru federalizarea mascată a României, pentru recunoaşterea celei de-a doua limbi oficiale - maghiara, pentru scoaterea parşivă din Constituţie a art.1 şi atacarea statutului de stat naţional unitar al României, azi aflată în situaţia din 1939-1940. Cine acceptă aceste absurde pretenţii când maghiarii azi pot învăţa în 17 facultăţi cu 39 de specializări este de acord cu privilegiile, cu separatismul, cu enclavizarea şi federalizarea României, De aici şi până la ruperea Transilvaniei din trupul ţării, după scenarii create prin cancelarii occidentale rămâne doar un pas. Repetate semnale de alarmă au fost trase destule. Urechi însă să le audă nu sunt. Atinse fiind interesele statului naţional unitar român, PUNR consideră că în privinţa universităţii maghiare se impune urgent organizarea unui referendum în Ardeal, apoi la nivelul ţării întregi. Aşa este corect. În aceste probleme nu decide nici Tokes Laszlo, nici Eva Maria Barki, nici Kotono Adam, nici Kiraly Karoly, nici Sandor, nici Marko Belo, nici Csapo Iosef. Ţara să-şi spună cuvântul. Să hotărască romnii, stăpâni la ei acasă, pentru că România nu trebuie confundată cu un sat fără câini.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Gheorghe Ana şi se pregăteşte domnul deputat Iuliu Furo.

Domnul Gheorghe Ana (HD):

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Alături de strigătele de revoltă, de indignare, de chemare la raţionalitate, de trezire, auzite de pretutindeni, vă prezint scrisoarea deschisă a pensionarilor din judeţul Hunedoara, adresată preşedintelui României, Parlamentului României, Guvernului României.

"Reprezentanţii celor peste 130 000 de pensionari din judeţul Hunedoara, întruniţi în municipiul Petroşani, vă adresează cu tot respectul cuvenit această scrisoare considerând că sunteţi forurile care pot determina îmbunătăţirea vieţii pensionarilor din România, din care peste 50% au ajuns în pragul disperării, pensia neajungând nici pentru hrana zilnică. Spre regretul nostru, cu toate intervenţiile făcute la nivel central nu s-a realizat o îmbunătăţire în corelarea pensiilor cu preţurile, ba din contră, situaţia pensionarilor devine tot mai dramatică. Indexările pensiilor nu acoperă creşterea preţurilor, puterea de cumpărare a pensiilor a crescut din anul 1990 până în prezent de peste 4 ori. Pensionarii care au fost cetăţeni de mare prestigiu ce au contribuit la formarea avuţiei naţionale au ajuns într-o stare de degradare morală şi fizică alarmantă. Considerăm această atitudine a Guvernului ca o totală desconsideare a celor ce pe umerii cărora s-a clădit această ţară. Mortalitatea a crescut alarmant în rândul pensionarilor şi din cauza preţurilor exorbitante ale medicamentelor, precum şi a micşorării numărului de bilete de tratament în staţiunile balneoclimaterice destinate acestora.

Având în vedere cele menţionate mai sus, solicităm sprijinul în rezolvarea unor probleme pentru pensionari.

1. Discutarea şi aprobarea în Parlamentul României a Legii pensiilor cu aplicare începând cu trim.IV al acestui an. În cadrul acestei legi se impune recorelarea tuturor pensiilor de stat, indiferent de anul pensionării, după criteriul echităţii, astfel, pentru muncă, vechime şi grupă de muncă egală, pensie egală.

2. Nivelul pensiilor de stat minime să asigure un trai decent, prevedere care, de altfel, există şi în Constituţia României.

3. Sanatoriile de tratamente a bolilor profesionale, cronice, a bolilor specifice grupei a 3-a să rămână în patrimoniul şi administraţia Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, cât şi o parte din casele de odihnă şi tratament din patrimoniul statului şi sindicatelor să fie destinate pensionarilor.

4. Acordarea şi asigurarea, în continuare, a medicamentelor compensate, a transportului pe CFR, a biletelor de tratament şi odihnă în regim compensat.

Domnilor demnitari, ce aţi fost investiţi de către poporul român să conduceţi cu demnitate şi onoare destinele ţării, nu uitaţi că mai devreme sau mai târziu veţi fi şi dumneavoastră pensionari. "

Semnează pensionarii din judeţul Hunedoara.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Iuliu Furo şi se pregăteşte domnul deputat Victor Neagu.

Domnul Iuliu Furo:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să mă folosesc de acest prilej pentru a exprima şi de la tribuna Parlamentului solicitarea celor 134 de parlamentari, senatori şi deputaţi, semnatari ai unei scrisori adresate domnului Emil Constantinescu, preşedintele României, cu rugămintea de a veni în faţa Parlamentului în cursul lunii octombrie pentru a prezenta un mesaj privind starea naţiunii. Având în vedere starea critică în care a ajuns economia naţională, problemele grave care se ridică în legătură cu nivelul de trai general al poporului român, considerăm de strictă necesitate prezenţa Preşedintelui României, ca cel mai autorizat exponent al României în legătură cu exprimarea punctului de vedere al domniei sale faţă de cele 22 de întrebări concrete care i s-au adresat. Îmi exprim speranţa că preşedintele României , domnul Emil Constantintescu, va răspunde favorabil în temeiul art.88 din Constituţie la solicitarea noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Victor Neagu.

Domnul Victor Neagu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Recent, Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei a lansat ideea lichidării uneia dintre cele mai prestigioase instituţii de progres din România şi anume, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, totodată, a transformării institutelor şi staţiunilor de cercetare agricole în societăţi comerciale. Măsura este nu numai total neavenită, ci şi extrem de periculoasă prin consecinţele ei. Reprezintă în fapt o inovaţie bizară în materie, nemaiîntâlnită în nici una dintre ţările europene, şi mai ales calea pentru lichidarea cercetării ştiinţifice în domeniul agroalimentar. O atare consecinţă nu poate fi - ca efect - decât un atentat direct la siguranţa alimentaţiei naţionale şi, respectiv, la liniştea ţării. În perioada actuală, a tranziţiei spre economia liberă de piaţă, producţia agricolă şi produsele alimentare, în general, au intrat într-o perioadă de declin şi de criză alarmantă. Cu toate acestea, în loc să se acţioneze temeinic cu măsuri coerente, adecvate noii situaţii, folosindu-se din plin aportul şi contribuţia cercetării ştiinţifice, se încearcă soluţii diabolice vizând dezorganizarea şi lichidarea acestui sector. Stricarea rostului cercetării ştiinţifice nu poate fi altceva decât lovitura de graţie dată premeditat şanselor de îndreptare a situaţiei grave a agriculturii la care s-a ajuns.

Ce garanţii oferă Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei în schimbul desfiinţării cercetării ştiinţifice agrare? Cum se poate ca acest minister, indiferent pe ce poziţie ierarhică în politică sau în guvernarea ţării s-ar afla, să emită şi să iniţieze măsuri vizând viitorul unui domeniu vital pentru naţiune, aşa cum este cercetarea ştiinţifică agricolă. Să ne înţelegem bine, orice sector de activitate are nevoie de perfecţioanre, de adaptare, de eficientizare. Prin urmare, şi în cercetarea agricolă este loc de mai bine şi trebuie acţionat ca atare.

Întrebarea se pune: cine este avizat şi în măsură să răspundă acestui important deziderat în afara exponenţilor autorizaţi ai cercetării ştiinţifice. Momentul unor schimbări radicale de structură şi de amploare nu este probabil cel de faţă, iar soluţia emisă la ora actuală se pare că aparţine unui diletant în materie ori unor forţe oportuniste, oculte, străine şi dăunătoare interesului general. Socotim necesar ca academia să prezinte până la finele anului în curs eventualele propuneri şi măsuri, inclusiv cele de alternativă, adecvate perioadei de timp actuale, şi numai în aceste condiţii şi pe această bază să se poată alege şi decide soluţia finală în activitatea ştiinţifică agroalimentară a României.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da, vă mulţumesc.

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre, cea destinată intervenţiilor deputaţilor, a luat sfârşit şi-i rog pe liderii de grupuri să ia măsurile necesare pentru asigurarea cvorumului, continuării lucrărilor noastre.

Continuăm cu partea a doua a şedinţei, cea destinată dezbaterii proiectelor de legi.

Vă informez că din totalul celor 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 251, 92 sunt absenţi şi din aceştia 27 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cvorumul prevăzut de art.128 din regulamentul nostru este întrunit.

Domnule deputat Bercea, din partea Grupului parlamentar al PDSR, vă rog.

Domnul Florian Bercea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După cum constataţi şi dumneavoastră este aproximativ ora 10, în sală suntem câţi se vede, îl rog pe preşedintele de şedinţă, în această situaţie, să procedeze, confom prevederilor art.128 din Regulamentul Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Vă mulţumesc.

Cred că asta este de fapt ceea ce şi doream să fac. În cazul în care, după informările pe care le voi face, nu se restabileşte cvorumul de lucru, voi face un apel nominal şi, ca atare, rog liderii de grupuri, şi e a treia oară când fac lucrul acesta astăzi, să ia toate măsurile pentru a-i aduce în sală pe colegii care mai sunt pe la grupuri sau pe culoare.

Domnule Popescu, vă rog să aduceţi catalogul. Ne pregătim pentru un apel nominal, dacă în următoarele 2 minute nu se restabileşte cvorumul. Îl aveţi aici, da? Daţi, vă rog, domnului secretar Kovaci.

Vă rog să pregătiţi totuşi listele pentru apelul nominal la îndemână.

Vă informez, că în conformitate cu prevederile art.17 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale s-au depus la secretarul general al Camerei Deputaţilor, în vederea exercitării dreptului de sesizare al Curţii Constituţionale, de către deputaţi următoarele legi: Legea privind dreptul absolvenţilor învăţământului particular, liceal, profesional şi postliceal de a susţine examenul de finalizare al studiilor la unităţile similare din învăţământul de stat; Legea pentru ratificarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Arabe Siriene privind serviciile aeriene semnat la Bucureşti la 20 ianuarie 1998; Legea pentru ratificarea Acordului de cooperare economică ştiinţifică şitehnică dintre Guvernul României şi Guvernul Rpublicii Arabe Siriene, semnat la Bucureşti la 20 ian.1998; Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile şi, Legea privind aprobarea Ordonanţa Guvernului nr. nr.8/1998 pentru ratificarea Memorantudllui de finanţare a Programului operaţional de ţară PHARE- 1997 semnat la Bucureşti la 19 decembrie 1997, ordonanţă care a fost adoptată înprocedură de urgenţă.

Vă rog frumos să vă ocupaţi locurile în sală şi să fiţi atenţi. În continuare, vă informez cu privire la iniţiativele legislative, înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi care urmează să fie avizate de comisiile permanente.

1. Proiectul de Lege pivind conferirea Ordinului "Meritul Militar" pensionarilor militari, veterani de război, adoptat de Senat în şedinţa sa din 1 oct.1998. Au fost sesizate următoarele comisii: în fond - pentru raport comun - Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi Comisia de muncă şi protecţie socială. Pentru avize - Comisia juridică de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

2. Proiectul de Lege privind exercitarea profesiunii de asistent medical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului asistenţilor medicali din România, adoptat de Senat în şedinţa sa din 1 oct.1998. Au fost sesizate următoarele comisii - în fond - Comisia de sănătate şi familie şi pentru avize - Comisiile: pentru muncă şi protecţie socială şi pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi juridică de disciplină şi minorităţi.

3. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul familiei şi din Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă, adoptat de Senat în şedinţa sa din 1 oct.1998. Au fost sesizate următoarele comisii - în fond - Comisia juridică de disciplină şi imunităţi şi pentru avize - Comisiile: pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale.

4. Propunerea legislativă privind modificări propuse la Legea nr.18/1991 iniţiată de domnii deputaţi: Dumitrescu Adrian şi Aferăriţei Constantin - Grupul PNŢCD, Civic şi Ecologist. Cu această propunere legislativă au fost sesizate următoarele comisii: în fond -pentru raport comun - Comisia pentu agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi Comisia juridică de disciplină şi imunităţi şi, pentru avize - Comisia pentru buget-finanţe, bănci şi Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

5. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.195/1997 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997 privind modificarea şi completarea Legii nr.31/1990 privind societăţile comerciale, iniţiată de domnul deputat independent Aron Ioan Popa. Au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru industrie şi servicii şi, pentru avize - Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, Comisia pentru buget-finanţe şi bănci şi Comisia juridică de disciplină şi imunităţi.

6. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.1/1998 privind protecţia socială a şomerilor şi integrarea lor prefesională, iniţiată de domnul deputat Valentin Adrian Iliescu - PUNR. Au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială şi, pentru avize - Comisia buget-finanţe, bănci şi Comisia juridică de disciplină şi imunităţi.

7. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, iniţiată de domnul deputat Valentin Adrian Iliescu - PUNR. Au fost sesizate următoarele comisii: în fond - Comisia pentru muncă şi potecţie socială şi pentru avize - Comisia buget-finanţe, bănci şi Comisia juridică de disciplină şi imunităţi.

Vă informez că la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a fost înregistrată propunerea legislativă pentru modificarea art.21 alin.3 Teza I din Legea nr.53/1991 privind indemnizaţiile şi celelate drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, iniţiată de deputaţi, membri ai Biroului permanent, pentru care se solicită dezbaterea în procedură de urgenţă.

Îi dau cuvântul domnului deputat Acsinte Gaspar, unul dintre iniţiatori.

Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Membrii Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în calitate de deputaţi au procedat la examinarea prevederilor din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică şi a dispoziţiilor Legii nr.53/1991 privind indemnizaţiile şi celelate drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României şi au ajuns la concluzia că se impune o corelare între aceste două acte normative, în sensul reducerii diurnei de deplasare de la 2% la 1% pe zi din indemnizaţia lunară brută prevăzută pentru senatori sau deputaţi.

În acest sens, a fost elaborată această propunere legislativă prin care se propune modificarea art.21 alin.3 Teza I din Legea nr.53/1991.

Considerăm că procedura de urgenţă este justificată, că presa va remarca că, totuşi, parlamentarii încă umblă la veniturile pe care le realizează, în sensul că această diurnă de deplasare se reduce. În plus, se asigură şi un tratament unitar, în sensul că, în reglementarea actuală, deputaţii care îşi au domiciliul în provincie şi se deplasează la Parlament, primeau o diurnă de deplasare de 2 %. În schimb, deputaţii care locuiau în Bucureşti şi se deplasau în circumscripţiile electorale din ţară, primeau o indemnizaţie de 1 %.

Deci, pentru egalitate de tratament şi pentru a se asigura o reducere la buget, se propune această modificare.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă supun spre aprobare procedura de urgenţă pentru această iniţiativă legislativă.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Cu 3 voturi împotrivă şi 2 abţineri a fost adoptată procedura de urgenţă.

Cu această iniţiativă legislativă, vor fi sesizate următoarele comisii: - în fond - Comisia pentru muncă şi protecţie socială, şi pentru avize, comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Acum continuăm cu dezbaterea proiectului de lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

Ne aflăm, cu acest proiect de lege, la art. 65, unde domnul deputat Mogoş a propus introducerea unui nou alineat, alin. 2, pentru care am cerut punctul de vedere al comisiei.

Domnul deputat Mogoş, şi după aceea punctul de vedere al comisiei.

Vă rog, reveniţi să împrospătăm memoria colegilor. Vă rog să citiţi amendamentul pe care l-aţi propus, deci, acest nou alineat, după care, dau cuvântul comisiei, pentru a-şi spune punctul de vedere. Vă rog.

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dau citire textului care am găsit de cuviinţă că trebuie adăugat la art. 65, deci în formularea unui alineat 2, şi care sună în felul următor: "Dispoziţiile prezentei legi" - adică ale Legii de organizare şi funcţionare a consilierilor juridici - "nu aduc atingere dreptului persoanelor fizice şi juridice de a-şi alege în mod liber un avocat".

Am să explic şi de ce. Orice persoană juridică sau instituţie, la care este ales sau angajat, sau cu convenţie civilă, un consilier juridic, să aibă posibilitatea de a apela la serviciile unui avocat, lucru care este, sau, mă rog, împrejurare care vine în interesul exclusiv, dacă vreţi, al persoanei juridice sau al instituţiei respective şi care a existat dintotdeauna, există şi în prezent, iar dacă nu prevedem o asemenea reglementare, înseamnă că fracturăm, prin lege, acest drept care ar reveni persoanei juridice respective.

Se va susţine sau, mă rog, s-a discutat în cadrul comisiei, că noi, plenul Camerei Deputaţilor am adoptat art. 32 alin. 2, unde există posibilitatea unei asistenţe juridice speciale, printr-un avocat specializat.

Aici, o asemenea formulare comportă un mare risc din partea persoanei care antrenează serviciile avocaţiale. De ce? Pentru că nici în Legea nr. 51/1995, a avocaturii, nu se vorbeşte de avocat specializat.

Avocat, ca o noţiune largă, iar ideea de specializare survine, de la sine, prin interpretarea legii şi printr-o practică a vieţii, de exercitare a unor asemenea servicii în timp. Pentru că, în general, se militează pe ideea specializării în orice domeniu. Dar, pentru că textul, în formularea aceasta, face trimitere directă la un avocat specializat, responsabilitatea revine, în exclusivitate, conducerii persoanei juridice sau a instituţiei respective, care, la un moment dat va fi întrebată: de ce ai considerat o anume speţă specială, pentru a apela la serviciile unui avocat, şi de ce sau unde se găseşte avocatul specializat în materia respectivă? Încât, această formulare a alin. 2 din art. 65 o găsesc nimerită şi nu poate dăuna cu nimic nici exercitării profesiei de consilier juridic şi cu atât mai puţin celui care angajează un avocat. De altminteri, sunt interesat să aflu şi punctul de vedere al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi, totodată, al reprezentanţilor consilierilor juridici, cu care am avut o discuţie prealabilă deschiderii şedinţei şi când, cred, că s-a înţeles foarte exact că această reglementare trebuie să fie în formula pe care am avansat-o. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Din partea comisiei, domnul deputat Grădinaru.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia a fost de acord cu amendamentul propus de domnul deputat Mogoş şi supune plenului Camerei Deputaţilor amendamentul, aşa cum a fost citit de domnul deputat.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Deci, dumneavoastră sunteţi de acord. Iniţiatorul? Domnul secretar de stat Baias.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Am susţinut şi în şedinţa anterioară un punct de vedere favorabil acestui amendament, am argumentat atunci, pe larg, acest punct de vedere. luând în considerare ceea ce a spus aici, acum, reprezentatul comisiei, nu reiterez cele arătate data trecută. Susţinem amendamentul astfel cum a fost formulat de către domnul deputat Mogoş.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnule deputat Ana, aveţi un amendament suplimentar? Pe acest punct, da? Vă rog. Poftim?

Domnul Gheorghe Ana (Hd):

Pe amendament!

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă rog.

Domnul Gheorghe Ana (Hd):

Domnule preşedinte,

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Amendamentul pe care îl analizăm, după părerea mea, vine să restricţioneze un domeniu care nu are nevoie de restricţii. Şi profesia de consilier juridic, ca şi profesia de avocat, face parte, cu onoare, din ceea ce numim libere profesii.

Eu, ca patron de societate, de firmă, în condiţiile în care constat că o anume cauză depăşeşte potenţialul, capacitatea consilierului meu juridic, dacă îl am ca angajat, pot face apel, fie la alt consilier juridic, pe care îl cunosc şi pe care îl consider capabil să mă reprezinte, fie la un avocat pledant, pe care, de asemenea, îl cunosc şi căruia pot să-i încredinţez apărarea cauzei.

În aceste condiţii, pe această piaţă concurenţială, este adevărat un segment mai special, mai delicat, nu găsesc că într-un text de lege se poate introduce, chiar voalat, o restricţie de genul celei pe care distinsul nostru coleg ne-a propus-o.

De altfel, îmi aduc aminte că la mult discutata, mult dezbătuta în Parlamentul trecut, Lege a exercitării profesiei de avocat, am căutat să eliminăm tot ceea ce îngrădea sau tot ceea ce îngusta aceată liberă profesie.

Nu găsesc că este cazul să introducem în Legea consilierilor juridici nimic în plus, de natură restricţionistă, faţă de Legea avocaţilor.

De aceea, eu mă pronunţ împotriva adoptării acestui amendament şi rog domniile voastre să analizeze dacă argumentele ce vi le-am adus sunt sau nu pertinente. Mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Dacă mai sunt alte intervenţii? Domnule deputat Mogoş, aţi susţinut acest punct de vedere...

Domnul Ion Mogoş (din sală):

Vreau să aduc nişte argumente în plus.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Cred că e cazul să supun la vot.

Domnul deputat Mogoş a propus un amendament, introducerea unui alin. 2 la art. 65, amendament cu care, atât iniţiatorul, cât şi comisia, au fost de acord.

Vă supun spre aprobare acest al doilea amendament la art. 65.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Vă rog. 6 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 6 voturi împotrivă şi 7 abţineri a fost adoptat.

Articolul 65, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Vă rog, la abţineri, număraţi. 9 abţineri.

A fost adoptat cu nici un vot împotrivă şi 9 abţineri.

Articolul 66 alin. 1, nr. curent 34 din raport. Cu excepţia faptului că este o greşeală de dactilografiere, şi acolo este "nr. 143 din 1955", greşeală sesizată şi de comisie, îi dau cuvântul domnului deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Propun ca în partea finală a acestui alineat, la art. 66, să se adauge: "precum şi orice alte dispoziţii contrare".

Deci, textul ar suna în felul următor: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Decretul nr. 143 din anul 1955 privind organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, publicat în "Buletinul Oficial" nr. 8 din 30 aprilie 1955, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare".

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

În amendamentul propus de comisie la nr. curent 34 apare exact formularea aceasta. Este corect, da? Deci, dumneavoastră susţineţi punctul de vedere al comisiei.

Dacă mai sunt alte intervenţii? Nu sunt.

Numărul curent 34 din raportul comisiei.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alineatul 2 al art. 66, nr. curent 35 din raportul comisiei.

Îi dau cuvântul domnului deputat Grădinaru. Şi aici este o chestiune tehnică: nu se spune "după 60 de zile", ci "la 60 de zile".

Domnul Nicolae Grădinaru:

Da. Comisia, împreună cu iniţiatorul, a fost de acord să modificăm acest alineat şi să spunem: "Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile". Deci, modificăm termenul de 60, la 90 de zile, deoarece, în această perioadă, Uniunea avocaţilor trebuie să se întrunească, să facă statutul, să-l aprobe, să meargă la Ministerul Justiţiei pentru aprobare şi sunt mai multe proceduri.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Uniunea juriştilor.

Domnul Nicolae Grădinaru:

Uniunea juriştilor, da.

"Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în "Monitorul Oficial" al României, partea I". Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Vă întreb dacă mai sunt alte intervenţii faţă de această propunere? Nu sunt.

Vă supun spre aprobare nr. curent 35 din raport, cu aceste modificări. Deci, în loc să fie "după 60", să se scrie "la 90 de zile" şi aşa mai departe.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, adoptat şi acest al doilea alineat.

Articolul 66, în ansamblu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate a fost adoptat art. 66.

Această lege este o lege organică, pe care o vom supune votului final, împreună cu celelalte trei iniţiative legislative, proiecte de lege care au fost deja aprobate în şedinţele anterioare şi care au rămas în faza de vot final. Şi eu vă propun ca la ora 10,30 să dăm votul final asupra acestor trei mai vechi, plus aceasta, a patra, asupra acestor proiecte de lege, şi eventual asupra celor pe care le vom mai trece până atunci.

Deci, la 10,30, rog liderii de grupuri să asigure prezenţa pentru voturi finale.

Înainte de a trece mai departe, doresc să vă supun spre aprobare proiectul ordinii de zi pentru săptămâna viitoare, aşa cum a fost discutat în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi difuzat la casete.

Dacă sunt intervenţii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Ca atare, s-a aprobat în unanimitate.

Programul de lucru pentru săptămâna viitoare cuprinde, faţă de ce s-a discutat ieri la Biroul nostru permanent al Camerei Deputaţilor, o modificare care, probabil, va antrena şi altele, în sensul că noi prevăzusem luni, marţi şi joi şedinţe în plen ale Camerei Deputaţilor, miercuri fiind zi destinată comisiilor.

Ca urmare a hotărârii de ieri a preşedintelui şedinţei comune a celor două Camere, ca şedinţa care s-a întrerupt ieri să fie continuată miercuri dimineaţă, eu nu mai pot să vă supun spre aprobare programul în forma actuală astăzi, pentru că este mai mult ca sigur că miercuri vom avea şedinţă. Deci, aşa cum stă problema vom avea şedinţă comună a celor două Camere şi probabil că vom hotărî luni, la biroul nostru, să avem marţi şedinţă de comisii.

Ca atare...

Voci din sală:

Aşa este în program!

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Programul care a fost difuzat - şi fac o remarcă aici - programul care a fost difuzat nu este programul care a fost validat ieri în proiect de Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi nu îl pot supune spre aprobare până când nu trece şi prin Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. Ar fi o încălcare a modului nostru de funcţionare. Şi, ca atare, o să rămână să fie validat luni programul, în şedinţa noastră comună.

Ştiu. Programul care s-a difuzat a fost făcut la Secretariatul general şi nu a fost trecut, în forma în care a difuzată, prin Biroul permanent al Camerei Deputaţilor. Şi eu nu înţeleg să încalc regulile noastre de funcţionare.

Deci, programul îl vom valida luni.

Continuăm cu proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale, nr. 69/1991, republicată.

Acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, sesizată în fond, este de faţă? Membrii biroului acestei comisii?

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Este o chestiune absolut anormală. Când se ştie care este ordinea de zi, membrii birourilor comisiilor noastre să nu fie prezenţi în sală, pentru a susţine proiectele de lege care urmează.

Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Articolul 114 alin. 5 din Constituţie prevede următoarele: "Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face printr-o lege".

Noi am putea pune în discuţie respingerea acestei ordonanţe, în măsura în care ea ar exista. Textul are în vedere întotdeauna ordonanţele care sunt în vigoare.

Or, după cum se ştie, după cum vă este cunoscut, Curtea Constituţională, printr-o decizie care a fost publicată în "Monitorul Oficial" şi care v-a fost difuzată, a declarat că această ordonanţă, în integralitatea ei, este neconstituţională.

Deci, noi nu mai avem ce discuta. Singurul lucru pe care poate să-l facă Camera Deputaţilor este să ia act de faptul că acest proiect de lege a rămas fără obiect, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Am fost informat că preşedintele comisiei, domnul deputat Cîrstoiu, se afla la comisie şi că va veni imediat aici.

Până când vine domnul deputat Cîrstoiu, pentru că este o chestiune constituţională, cu care suntem confruntaţi în această legislatură prima dată, o să-i dau cuvântul domnului deputat Ková cs Csaba Tiberiu. Vă rog.

Domnul Kovács Csaba Tiberiu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Această problemă este, într-adevăr, o premieră, este o noutate.

Însă, de la acest microfon, din luna mai încoace, de mai multe ori am discutat aspectele juridice şi consecinţele juridice ale acelei decizii a Curţii Constituţionale.

a accepta teoria expusă de domnul deputat Acsinte Gaspar, pentru că nu este altceva decât o teorie, care nu are la bază absolut nici un text legal, riscă să creeze un precedent foarte periculos pentru Parlamentul României.

În esenţă, este vorba de faptul că acea decizie a Curţii Constituţionale s-a pronunţat pe o excepţie de neconstituţionalitate, într-o speţă concretă, în care se şi aplică. Or, în nici un text de lege privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu apare o teză, că o asemenea decizie a Curţii Constituţionale ar avea puterea de a abroga, fie şi o ordonanţă. Curtea Constituţională nu are o asemenea atribuţie. Iar decizia Curţii Constituţionale nu este extinctivă. Deci, ea nu se extinde automat şi la alte cazuri.

Din acest punct de vedere, a susţine că acest proiect de lege nu mai are obiect, este doar o teorie care nu se justifică, nu are la bază nici un text legal, chiar dacă articolul din Constituţie vorbeşte de o aprobare, prin lege, a ordonanţei.

A accepta teoria expusă de domnul Gaspar, înseamnă a accepta teza că, fără un temei legal, Curtea Constituţională a României poate abroga ordonanţe, implicit ar putea abroga şi legi. Nu există nici un temei juridic pentru o asemenea teză. Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Domnul deputat Acsinte Gaspar; între timp sper să apară şi preşedintele comisiei.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Sigur că deciziile pe care Curtea Constituţională le pronunţă atunci când a examinat o excepţie ridicată în faţa instanţelor sunt opozabile în cazul respectiv.

Vă rog să observaţi, însă, că, cu prilejul examinării acelei excepţii, cel care a ridicat-o, a contestat constituţionalitatea întregii ordonanţe.

Ca atare, Curtea Constituţională, examinând-o, a spus că este neconstituţională în integralitatea ei. Nu putem spune că nişte prevederi din această ordonanţă sunt neconstituţionale faţă de cel care a atacat la Curtea Constituţională această ordonanţă şi sunt constituţionale faţă de mine şi de dumneavoastră toţi. Nu se poate discuta în maniera aceasta. Adică, neconstituţionalitatea este opozabilă tuturor.

Pe de altă parte, vreau să-i reamintesc domnului secretar Kovacs Csabo că deciziile Curţii sunt obligatorii. Aşa că, în momentul în care Curtea Constituţională a constatat că ea este neconstituţională în integralitatea ei, Camera Deputaţilor trebuie să ia act de acest lucru. Şi, mă rog, Senatul a respins-o la o dată la care Curtea Constituţională încă nu a emis această decizie de neconstituţionalitate. Senatul a respins-o. Noi, dacă vreţi să procedăm în acelaşi mod, nu avem decât să luăm titlul legii şi articolul unic şi cu aceasta să dăm o lege de respingere. Dar, eu v-am spus că respingerea unor ordonanţe, prin lege, se face asupra acelora care sunt în vigoare.

Or, această ordonanţă nu mai este în vigoare. Ea nu mai există, ea este moartă, din momentul în care a fost declarată neconstituţională.

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Îi dau cuvântul domnului deputat Ková cs Csaba Tiberiu şi, după aceea, o să vedem... Este o chestiune de procedură şi va trebui, înainte de a trece la dezbatere şi la celelalte lucruri, conform regulamentului nostru, să ascultăm aceste păreri despre procedurile de adoptat în acest caz special. Vă rog.

Domnul Kovács Csaba Tiberiu:

Domnule preşedinte de şedinţă şi stimaţi colegi,

Practic, aici doresc să dau un drept la replică, pentru că mi s-a rostit numele.

Sigur, nu se leagă de persoana mea această chestiune, care este o chestiune cu implicaţii deosebite pentru viitor.

Deci, a se susţine că Ordonanţa nr. 22 a dispărut, nu are la bază nici un temei legal.

repet: capitolul privind excepţia de neconstituţionalitate arată, în mod clar, că, de fapt, acea decizie se referă numai la un caz de speţă.

Pe de altă parte, din punct de vedere tehnic, Parlamentul, în această fază - respectiv Camera Deputaţilor - nu are nici un mijloc procedural de a face o asemenea constatare, care este lipsită de temei legal, decât printr-o lege. Deci, o lege prin care îşi exprimă voinţa. Asta este foarte clar!

Că în modul în care se va vota această lege, evident că se va ţine seama şi de faptul că într-un caz de speţă Curtea Constituţională a dat o anumită pronunţare, este adevărat. Dar, de aici, a se susţine că Ordonanţa nr. 22 nu mai există... Atunci, eu pun altfel problema: dacă Ordonanţa nr. 22 nu mai există, de ce ne-am ocupat de ea? Dar trebuie să ne ocupăm, pentru că nu există nici un text legal şi nici un text constituţional care să spună, pentru că aceasta ar trebui să spună, că această Curte Constituţională a noastră, aşa cum este ea stabilită prin Constituţie şi prin legea ei de organizare şi funcţionare, are dreptul de a aborga ordonanţe şi, repet, implicit legi. Or, Curtea noastră Constituţională nu are o asemenea atribuţie!

Dacă acceptăm această teorie care s-a expus astăzi înaintea mea, înseamnă că şi în viitor va trebui să acceptăm o atribuţie în plus a Curţii Constituţionale, anume, aceea de a abroga ordonanţe sau legi. Or, nu se poate merge în afara cadrului constituţional şi în afara cadrului legal.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Înainte să-i dau cuvântul domnul deputat Cîrstoiu, totuşi, trebuie să ascultăm şi punctul de vedere al domnului deputat. Vă rog.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

În problema atât de discutată, ştiinţele exacte au dat răspunsul de foarte multă vreme. Deci, ea nu mai are "statut", dacă vreţi, din această perspectivă. Pentru un câmp omogen, o singură stare neomogenă transformă întregul câmp ca fiind neomogen. Deci, chiar dacă într-un punct e negată Ordonanţa nr. 22, automat, toată ordonanţa devine inoperantă.

Vă dau un exemplu: avem un proces complet reversibil, în afară de o singură stare, care este ireversibilă. Automat, întregul proces devine ireversibil. Deci, dacă noi considerăm sistemul juridic un sistem ştiinţific, Ordonanţa nr. 22 nu mai este valabilă, pentru că a fost negată într-un singur element şi este absolut suficient.

Cine trage oblonul? Sunt de acord că trebuie să-l tragă Parlamentul. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ţurlea, după care dau cuvântul comisiei. Vă rog să vă referiţi la chestiunile legate de această lege, prevăzute în Constituţie şi în regulamentele noastre.

Domnul Petre Ţurlea:

Aveţi o oarecare teamă că nu ştiu despre ce este vorba?

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Aceeaşi interpretare ca a domnului deputat Gaspar vă aduc la cunoştinţă că a dat-o şi actualul Guvern al României, care, după hotărârea Curţii Constituţionale, a transmis în toate judeţele ţării că ordonanţa, din acel moment, îşi încetează activitatea. Singurele organe locale care nu s-au supus acestei hotărâri... acestui ordin al Guvernului României sunt cele din Covasna şi Harghita. Deci, însuşi Guvernul României a hotărât că este valabilă soluţia care vi s-a propus adineaori de către domnul deputat Gaspar.

Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Cîrstoiu. Vă rog.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu vreau să intru în polemică cu nimeni, însă, eu v-aş ruga să supuneţi la vot proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei nr. 22. Noi, acum, nu discutăm Ordonanţa nr. 22, discutăm proiectul de lege prin care Senatul a respins-o, proiect de lege cu care şi comisia noastră a fost de acord, încă din data de 20 martie 1998.

Deci, nu este nimic în neregulă dacă Parlamentul aprobă această lege de respingere a Ordonanţei nr. 22. Toate celelalte probleme pot fi discutate, dar numai când discutăm despre Ordonanţa nr. 22, până atunci, nu. Aşadar, noi am propus plenului respingerea Ordonanţei nr. 22 printr-o lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

E adevărat, ne confruntăm aici, din nou, cu o lacună în cadrul Constituţiei. Există nişte lacune între art. 144 şi art. 145, însă nu scrie nicăieri că o decizie a Curţii Constituţionale anulează o lege, ci, dimpotrivă, acest atribut rămâne al Parlamentului. Şi, ca atare, noi, aici, nu discutăm despre ordonanţa respectivă: despre faptul că mai este sau nu în vigoare, faptul că, automat sau nu, a dispărut, ca urmare a hotărârii Curţii Constituţionale, ci discutăm despre proiectul de lege pentru respingerea acestei ordonanţe, care ne-a fost înaintat de Senat.

Deci, sunt două chestiuni diferite, ne aflăm în procedură de urgenţă şi o să-l rog pe preşedintele comisiei, domnul deputat Cîrstoiu, să propună, conform prevederilor art. 105-106 din regulamentul nostru, timpii pentru luările de cuvânt pe articole şi, respectiv, durata totală pentru dezbaterea acestui proiect de lege.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Deci: 10 minute durată totală; 3 minute de articol, e un singur articol, unic.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă supun spre aprobare aceşti doi timpi: 3 minute pentru luările de cuvânt şi 10 minute pentru dezbaterea totală.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

S-au aprobat cei doi timpi, cu votul majorităţii.

Trecem, conform regulamentului nostru, direct la dezbaterea proiectului de lege.

Dacă au fost amendamente respinse la titlul legii? Nu au fost.

Aţi avut amendament respins la titlul legii? Dacă nu aţi avut la titlul legii nu vă dau cuvântul, vă dau cuvântul numai acolo unde aţi avut amendament.

Deci, vă supun spre aprobare titlul legii.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 13 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 13 voturi împotrivă şi nici o abţinere, a fost adoptat titlul legii.

Articolul unic al legii. Intervenţii? Numai pentru cei care au avut amendamente respinse la comisie.

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Nu este nici un amendament în raport!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

În raportul comisiei, mie nu îmi apar amendamente respinse. Au existat amendamente respinse la comisie?

Domnul Marton Arpad Francisc (din sală):

Îmi permiteţi să intervin? Şi vă explic.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Suntem într-o procedură de urgenţă...

Domnul Marton Arpad Francisc:

Dacă anumite comisii nu îşi fac datoria şi nu includ în raportul lor amendamentele propuse în scris şi respinse, atunci nu cred că e vina celor care...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Am o rugăminte, îi dau cuvântul domnului deputat Cîrstoiu, care este preşedintele comisiei, ca dânsul să ne spună exact când şi dacă a existat. Ca să nu apară discuţii neprincipiale. Avem un regulament pe care trebuie să-l respectăm cu toţii, eu înţeleg să conduc şedinţele în spiritul şi litera acestui regulament, însă e o chestiune tehnică: dumneavoastră spuneţi că aţi depus un amendament în scris la comisie şi că dânşii nu au ţinut cont de el. Vă rog, domnule deputat, să confirmaţi sau să infirmaţi acest lucru.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Domnule preşedinte,

Amendamente la lege nu au fost, s-au depus amendamente la ordonanţă. Dar noi nu am dezbătut ordonanţa şi, ca atare, nu aveam de ce să scriem în raport amendamentele de la ordonanţă. Deci, noi am procedat corect, zic eu.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Este corect? Deci, dumneavoastră aţi depus un amendament la articolul unic al legii? Vă rog! Domnul deputat Marton.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Voi fi scurt, nu eu sunt cel care l-a depus, ci colegul nostru Matis Eugen, care nu este aici, care a propus schimbarea unui singur cuvânt: "respingere" în "adoptă". Atât! (Râsete.) Şi s-a depus, o să vi-l aduc, că avem copia... Momentan nu este la mine, dar este înregistrată şi depusă.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Comisia, vă rog frumos să confirmaţi încă o dată dacă aţi primit acest amendament? Domnul deputat Cîrstoiu.

Domnul Ion Cîrstoiu:

Nu, nu am primit acest amendament. A fost, într-adevăr, făcut în timpul votului, de către un deputat, mi se pare că domnul Varga, dar a fost făcut în comisie, ca amendament personal. L-am pus la vot şi a căzut, a fost vorba de un vot! Ce amendament?!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci, amendamentul a existat, pus la dumneavoastră în comisie?

Domnul Ion Cîrstoiu (din sală):

Da, noi l-am pus la vot şi a căzut.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Aşadar, este un amendament respins la comisie, da? Dacă este aşa, autorul să vină să şi-l susţină!

Voci din sală:

Autorul este absent! Să fie sănătos!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule deputat Varga, dumneavoastră aţi depus amendamentul?

Domnul Varga Attila:

Da. Prin urmare, fiind propus chiar şi verbal în cadrul comisiei, întocmind raportul, este obligatoriu să figureze la amendamentele respinse.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bine. Amendamentul dumneavoastră, deci, nu a fost cuprins în raport, este o scăpare a comisiei.

Îi dau cuvântul domnului deputat Acsinte Gaspar, după care continuăm dezbaterile. Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Art. 103, care se referă la procedura de urgenţă, spune următorul lucru: "Deputaţii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenţă." Vă rog să constataţi că această cerinţă a regulamentului nu este îndeplinită.

Iar, pe de altă parte, domnule preşedinte, vă rog să faceţi aplicarea art. 95 din regulament, care spune clar că: "Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului, după încheierea dezbaterilor, preşedintele cere Camerei să se pronunţe prin vot."

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Amendamentul a fost depus, însă, fără respectarea procedurilor noastre regulamentare. E o chestiune, care, din păcate, este evidentă, ca atare, nu pot să-l supun la vot. Îmi pare foarte rău pentru colegii noştri că nu pot să-l supun la vot.

Şi trecem la articolul unic, în forma care a fost avizată de comisie şi în care ne-a venit de la Senat.

Voturi pentru? Şi vă rog să număraţi voturile pentru, ca să nu apară discuţii! 97 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Deci, în total sunt 113 voturi. este o cifră mult mai mică decât cvorumul nostru. Ca atare, va trebui să trecem la un apel nominal, după care să facem şi voturile finale pe care le avem şi să supunem la vot şi articolul acesta unic.

Domnul Acsinte Gaspar (din sală):

Art. 95 din regulament! Dumneavoastră supuneţi la vot!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Asta am şi făcut, numai că nu am cvorum! Şi, ca atare, ca să readucem cvorumul în sală, trebuie să facem un apel nominal.

Vă rog! Domnule deputat Mitrea, aveţi cuvântul.

Rog ca în stenogramă să cuprindeţi corect prezenţii şi absenţii, ca să nu apară contestări ulterioare!

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Judeţul ALBA

Judeţul ARAD

Judeţul ARGEŞ

Judeţul BACĂU

Judeţul BIHOR

Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD

Judeţul BOTOŞANI

Judeţul BRAŞOV

Judeţul BRĂILA

Judeţul BUZĂU

Judeţul CARAŞ-SEVERIN

Judeţul CĂLĂRAŞI

Judeţul CLUJ

Judeţul CONSTANŢA

Judeţul COVASNA

Judeţul DÂMBOVIŢA

Judeţul DOLJ

Judeţul GALAŢI

Judeţul GIURGIU

Judeţul GORJ

Judeţul HARGHITA

Judeţul HUNEDOARA

Judeţul IALOMIŢA

Judeţul IAŞI

Judeţul MARAMUREŞ

Judeţul MEHEDINŢI

Judeţul MUREŞ

Judeţul NEAMŢ

Judeţul OLT

Judeţul PRAHOVA

Judeţul SATU-MARE

Judeţul SĂLAJ

Judeţul SIBIU

Judeţul SUCEAVA

Judeţul TELEORMAN

Judeţul TIMIŞ

Judeţul TULCEA

Judeţul VASLUI

Judeţul VÂLCEA

Judeţul VRANCEA

Municipiul BUCUREŞTI

Judeţul ILFOV

Am terminat, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cam asta a fost, da?

Constararea pe care am făcut-o şi o fac de aici este că foarte mulţi dintre colegii noştri au venit, au spus că sunt prezenţi, şi în momentul de faţă probabil că sunt fie pe afară, fie prin alte locuri.

Domnul Miron Tudor Mitrea:

Propuneţi s-o luăm de la capăt?

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Poftim? Ţineţi pregătit materialul, că s-ar putea să mai avem nevoie.

Ne-am blocat data trecută, din lipsă de cvorum, la votarea articolului unic al legii.

Vă rog frumos să fiţi atenţi... Deci, articolul unic al legii.

Voturi pentru? Şi vă rog să număraţi voturile pentru. Vă rog frumos, ocupaţi-vă locurile, ca să se poată număra mai uşor, da? Ocupaţi-vă, vă rog, locurile. Vă rog număraţi şi... Deci, 80 şi cu 42, înseamnă 122 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Vă rog, număraţi. Sunt 21 de voturi împotrivă.

Vă rog frumos, păstraţi liniştea!

Abţineri? Vă rog, număraţi abţinerile. Deci, sunt 8 abţineri.

Vreau să vă informez că, cvorumul nostru de lucru astăzi este de 155, şi noi suntem 151 în momentul de faţă, ceea dovedeşte o lipsă totală de seriozitate din partea colegilor noştri.

Din sală:

Nu au votat, deşi sunt prezenţi!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Nu cred că nu au votat. Eu am rugat să se ridice mâinile.

Repet votul. Dacă nici acum nu... Şi eu cred că sunt peste, dar nu ridică mâinile. Sunt voturi importante, nu putem să ne comportăm copilăreşte, nu?

Deci, articolul unic al Legii pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22.

Voturi pentru? Şi, vă rog, ţineţi mâinile sus, ca să se poată număra corect şi ocupaţi-vă locurile în bănci! Vă rog frumos, păstraţi liniştea liniştea şi ordinea! Deci, 72 de voturi plus 92 de voturi..., de data aceasta ne apropiem de adevăr. Sunt 164 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Vă rog frumos să le număraţi corect. Ţineţi mâinile sus. Deci, aici sunt... Bun. Sunt 18 voturi împotrivă.

Abţineri? Şi vă rog numărţi-le corect. Sunt 5 abţineri.

Deci, cu 164 de voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi 5 abţineri, a fost adoptat articolul unic al acestei legi.

În continuare, trecem la votul final.

Vă rog foarte mult, păstraţi liniştea!

Trecem la votul...

Aveţi o chestiune de procedură? Dacă este de procedură, vă rog.

Domnul deputat Varga.

Domnul Varga Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă rog să nu părăsiţi sala de şedinţă, pentru că suntem la limita cvorumului. Vă rog...

Domnul Varga Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Având în vedere implicaţiile votului nostru, şi având în vedere că este vorba de o lege organică, în numele Grupului parlamentar U.D.M.R., solicităm o pauză de 15 minute. (Atitudine de nemulţumire în sala de şedinţă).

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Onoraţi colegi,

Conform regulamentului, solicitările liderului unui grup parlamentar pentru pauză înaintea unui vot sunt lucruri normale şi pe care trebuie să le acceptăm ca atare.

Avem o pauză de 15 minute.

Continuăm, ne întâlnim 11,40.

Rugămintea mea este să nu părăsiţi această sală, pentru că riscăm să nu putem supune nimic la vot, în condiţiile acestea.

După pauză

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog cei doi secretari de şedinţă să verifice cvorumul.

Rog liderii de grupuri să aducă colegii în sală.

Suntem 126, faţă de 155, deci nu avem nici măcar cvorumul de lucru şi s-ar putea să apelăm la catalog încă o dată.

Deci, rog liderii de grupuri să-i convoace pe ceilalţi colegi în sală. Rog transmiteţi mesajul de venit în sală, vă rog.

Bun. Deci cvorumul de lucru s-a refăcut, însă nu avem cvorum de vot.

Amân voturile finale toate, sunt 5 legi, din care 3 organice, pentru luni, la ora 17 şi continuăm cu pct.3 pe ordinea de zi, cu proiect de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

Rog Comisia specială să vină să-şi ia locul pe bancă. Vă rog.

Iniţiatorii să poftească pe băncile plenului.

Domnul deputat Acsinte Gaspar. Vă rog.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Vă rog să constataţi că principalul iniţiator al acestui proiect de hotărâre, domnul vicepreşedinte Vasile Lupu, este reţinut în nişte activităţi parlamentare şi fără prezenţa dânsului nu putem lua în dezbatere. De asemenea, domnul vicepreşedinte Adrian Năstase, care a participat decisiv în legătură cu modul în care trebuie dezbătut acest proiect de hotărâre. Şi, ca atare, să trecem la punctul următor de pe ordinea de zi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul în această chestiune?

Tot la chestiunea aceasta? Domnul deputat Bivolaru Ioan.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Probabil că o să avem o problemă de cvorum pentru dezbaterea acestui proiect la ordinea de zi. Aici consider că nu este problema lipsei iniţiatorului, pentru că acest proiect înaintat dumneavoastră, de fapt proiect de Regulament, de modificare, conţine 4 puncte. Domnul Vasile Lupu a înaintat un proiect care conţine modificarea întregului Regulament. Aceste 4 puncte, pe care le-am introdus în acest mic proiect, sunt venite, de fapt, ca o decizie a Biroului permanent al Camerei, în urma unei dezbateri care, probabil, a avut loc în acest Birou. Erau 4 puncte. Deci, ca să fim foarte riguroşi în aprecierea amânării sau neamânării acestei dezbateri, am ţinut neapărat să fac această precizare.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Stancov.

Domnul George-Iulian Stancov:

Acest proiect de hotărâre, pe care ni-l propunem spre dezbatere astăzi, are, stimaţi colegi, un fel de mică bomboană otrăvită acolo. Pe de o parte, noi am instituit o Comisie specială pentru modificările Regulamentului şi, dacă ne respectăm regulile asumate prin vot, aş vrea să constataţi că, la ora aceasta, discuţia este în acelaşi stadiu în care era în momentul în care s-a înfiinţat comisia. Că există proiectul, într-o anumită formă, mai mult în mintea membrilor comisiei decât pe o anumită fază definită şi scriptic regăsită, este de discutat. Că există voinţa grupului care formează această Comisie specială mandatată de plenul Camerei pentru a fi făcute într-un termen anume stabilit de Cameră, modificările la Regulament, este o întrebare. Răspunsul îl ştim: nu avem, la ora aceasta, un proiect, aşa cum a fost învestită comisia, pentru a dezbate modificările la Regulament, şi nu o anumită modificare la Regulament.

Faptul că, printr-o altă hotărâre a Biroului permanent, mai târziu, s-a încercat sensibilizarea plenului şi se încearcă şi astăzi, pentru ca, implicit, să amânăm modificările propriu-zise la Regulament, până când nu ştiu, iar, pe de altă parte, să modificăm numai un anumit capitol, o anumită secţiune, un anumit articol, doar pentru a demonstra ce? Pentru a demonstra, la un moment dat, faptul că această comisie nu şi-a împlinit mandatul şi atunci soluţia ar putea fi desfiinţarea comisiei şi înfiinţarea uneia permanente, căreia să i se dea un anumit termen imperativ, înlăuntrul căruia... Or, noi de termene imperative nu ducem lipsă, câtă vreme nu există nici o sancţiune care să ducă la o anumită soluţie, în timp şi spaţiu.

Eu cred că această comisie nu poate fi permanentizată, indiferent ce am încerca, câtă vreme nu avem opera completă, fie ea şi discutabilă, cum sunt toate, pentru că, de altfel, de fapt, recunoaştem că un eşec poate fi premiat prin permanentizarea eşecului. Ca să înfiinţăm o comisie, după ce comisia înfiinţată nu a făcut decât să declare că mai are treabă şi să înfiinţăm această comisie care, chipurile, să lucreze permanent, dar să nu facă nimic, eu mă dezic de un asemenea tip de dezbatere politică şi vă propun să observaţi că, de fapt, noi trebuie să cerem să ni se facă un raport la zi, de către comisia special constituită, cu privire la stadiul lucrărilor pentru care a fost investită şi, dacă se pune problema modificării de urgenţă a unor articole care, de 2 ani de zile, stau în discuţie, trebuie motivat foarte serios de ce numai anumite articole trebuie modificate. Să nu trecem sub covor adevărul, pentru că adevărul este unul şi singurul. Nu are rost să simulăm democraţia, în condiţiile în care, de fapt, noi punem în discuţie dacă mai există spirit democratic în plenul Camerei. Spirit democratic înseamnă să facem modificările credibile la Regulament, şi nu să facem o modificare pe care noi o declarăm credibilă şi care este evident o dovadă a bolnavei noastre democraţii. Am mai spus şi data trecută: nu am a face cu nici unii dintre preopinenţii de la ridicarea sau coborârea cvorumului pentru ridicarea imunităţii. Chestiunea este de principiu şi ea ţine de esenţa democraţiei. Să nu ne jucăm de-a regulile democratice!

Trebuie să avem, şi în cuget şi în simţire, vorba cântecului românesc, această credinţă că facem un Regulament democratic, care să fie aplicabil indiferent oriunde ne-am afla, pe scaunul puterii sau al opoziţiei. În momentul în care facem totul conjunctural, nu rezistă nici cât construcţia meşterului Manole: ce construim ziua se va risipi, eventual, în acelaşi timp cu construcţia.

Deci v-aş ruga, fără ca să am mandatul cuiva, nici nu am cerut,şi este şi dreptul meu să am acest cuvânt astăzi, să cerem Comisiei speciale să ne informeze şi să luăm o atitudine faţă de situaţia în care lucrează această comisie. Dacă constatăm că este, să zicem, neîndestulător mecanismul Comisiei speciale, să găsim o altă soluţie, dar nu permanentizarea neputinţei noastre, pentru că este foarte simplu să spunem că facem o Comisie permanentă, care va lucra permanent în vânt. Avem 2 ani de zile, miroase a alegeri precipitate şi noi o să avem grijă să ne răfuim, ca să ocupăm lista în faţa naţiunii. Ne vom face de tot râsul, ca şi până acum, îmi pare rău că zic, pentru că, dacă în 2 ani de zile, nu am putut modifica 5 texte, cum să facem reforma?!

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun. Înainte de a da cuvântul următorului vorbitor, vreau să salutăm prezenţa în tribuna oficială a unei delegaţii a Tribunalului constituţional, echivalentul Curţii constituţionale de la noi, din Republica Federală Germania, delegaţie condusă de doamna prof.dr.Juta Limbach, preşedintă a Tribunalului constituţional şi având în componenţa delegaţiei pe domnii Bertold Sommer, judecător şi dr.Karl Georg Zierlein, director. (Asistenţa se ridică în picioare şi aplaudă)

Domnul deputat Duţu. Vă rog.

Domnul Ion Duţu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu ştiu cum se face că acest proiect de hotărâre îl luăm în dezbatere la sfârşitul săptămânii. Şi tot luându-l în dezbatere, în fiecare joi, se uită propunerile care s-au făcut de-a lungul timpului. Eu nu vreau decât să subscriu la propunerea domnului deputat Stancov şi să rog pe domnul preşedinte să pună la vot propunerea, pe care eu am făcut-o în şedinţa anterioară, ca acest proiect de lege să fie retrimis la Comisia specială şi comisia să vină, aşa cum este regulamentar, cu toate propunerile care sunt de un an de zile, depuse de foarte mulţi colegi de ai noştri. Este inadmisibil ca din 70 de propuneri să venim numai cu două, să le luăm în dezbatere, iar pentru celelalte să constituim noi o comisie specială, care să se ocupe în anii următori, adică prin mileniul 3.

Eu cred că aici, la membrii comisiei, la unii membri ai comisiei, s-a manifestat lipsă de voinţă politică şi această lipsă de voinţă politică a mers de un an de zile. rog pe domnul preşedinte să punem la vot astăzi, să dăm la comisie şi să dăm termen de două săptămâni. Dacă în urmă cu două săptămâni se accepta propunerea pe care am făcut-o, până astăzi comisia venea cu toate propunerile analizate şi puse în discuţie. Deci, vă rog, domnule preşedinte, puneţi la vot propunerea de restituire la comisie.

Este a doua oară când fac această propunere.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Deci dumneavoastră aţi propus retrimiterea la comisie a acestui...

Domnul Ion Duţu:

Iar comisia, în termen de două săptămâni, cel mult, ...

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

...proiect de hotărâre...

Domnul Ion Duţu:

Să vină cu totul.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Bun.

Onoraţi colegi, dacă mai sunt alte intervenţii?

Sunt informat de colegii secretari de şedinţă că, în momentul de faţă, nu mai avem nici cvorumul de lucru, deci nu putem să continuăm activitatea, nu pot să vă supun cererea domnului deputat Duţu, la vot. Ca atare voi aplica art.128, alineatul corespunzător şi întrerupem activitatea noastră de astăzi. Vom continua săptămâna viitoare, de unde am rămas.

Vă mulţumesc.

*

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,15.