Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Vasile Lupu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (înlocuit, alternativ, de domnul Ioan Andrei Chiliman şi doamna Paula Maria Ivănescu), asistat de domnii Corneliu Cionatu şi Tiberiu Csaba Kovacs (înlocuit temporar de domnul Miron Tudor Mitrea), secretari.

*

Domnul Vasile Lupu:

Bună dimineaţa!

Începem cu intervenţiile.

Grupul parlamentar PDSR. Domnul Liviu Bara este? Are cuvântul.

Domnul Liviu Bara:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Guvernarea ţării într-un sistem democratic, bazat pe pluripartidism, implică răspunsuri politice, la fel de importante atât pentru majoritatea parlamentară, cât şi pentru opoziţie.

Actele şi faptele Guvernului actual se repercutează asupra electoratului cu o forţă care îl face pe fiecare cetăţean să considere Parlamentul, în întregul său, un duşman al celor care l-au ales. La nivelul omului care primeşte lovituri după lovituri, de aproape 2 ani de zile, nu se mai sesizează adevăratul vinovat: guvernele susţinute de majoritatea parlamentară. Pentru omul obişnuit, creşterea preţurilor, şomajul, reducerea puterii de cumpărare, lipsa banilor pentru medicamente, pentru mâncare şi îmbrăcăminte, imposibilitatea asigurării minimului necesar creşterii şi educării copiilor sunt fapte reale de viaţă, pe care le trăim şi, în funcţie de felul cum aceste fapte sunt evaluate, Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia României şi nu în ultimul rând autorităţile administraţiei publice locale sunt răspunzătoare.

În mod cert, cursul evenimentelor economice şi sociale scapă tot mai mult de sub controlul echipei guvernamentale, unele din aceste erori de guvernare fiind posibile cu ajutorul majorităţii parlamentare, care nu-şi asumă nici o răspundere pentru respectarea prevederilor Constituţiei, care, în art.134 alin.2, obligă statul român să acţioneze pentru protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, să stimuleze cercetarea ştiinţifică naţională, să asigure exploatarea rezervelor naturale, în concordanţă cu interesul naţional şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.

Ne întrebăm, împreună cu alegătorii, cum se stimulează cercetarea ştiinţifică naţională, când institutele noastre de cercetare sunt abandonate ori sunt scoase în afara oricărei ocrotiri economice şi financiare, când cercetătorii români îşi caută un rost pe alte meridiane? Cum sunt protejate interesele economice ale României, în activitatea economico-financiară şi valutară, când tot ceea ce are mai bun industria românească se află în lichidare, când băncile sunt acaparate de partide politice şi când corupţia a atins, azi, culmi care, până mai ieri, păreau inaccesibile? Ce interes naţional au apărat aceste guverne de după 1996, care au distrus industria minieră românească, printr-o simplă ordonanţă, prin care a mituit minerii cu zeci de milioane de lei să părăsească mina, pentru liniştea veşnică a celor de la putere? Un lucru a realizat: nu vor mai fi mineriade în Bucureşti, dar, în locul lor, vom avea o minieriadă universală: ex-minerii, după păparea banilor, administrând fraţilor şi surorilor noştri lovituri mai dureroase, sub formă de furturi, tâlhării şi crime, care nu mai pot fi contabilizate în eşichierul crimei organizate. Câştigul pare a fi imens: în locul crimei organizate, se răspândeşte, ca o epidemie, la nivel de ţară, crima nudă, neorganizată. Cel puţin, cred că acestea au fost, în primul rând, cauzele care au făcut pe primul ministru să facă vizita actuală.

În procesul examinării înţelepciunii guvernării actuale, o prezenţă ce nu poate fi ocolită o constituie cazul FPS, o gafă de proporţii, care iese acum la iveală, după ce s-a distrus - cică "privatizat" - aproape tot. Chiar pe aceşti iresponsabili nu-i va lua nimeni la întrebări? Dacă va fi aşa, într-adevăr, ne merităm soarta!

În pofida promisiunilor făcute, în campania electorală, în timpul scurs de la învestirea şi a acestui guvern şi până acum, politica socială a fost, este şi va fi o simplă vorbă în vânt. Cum asiguraţi dumneavoastră protecţia socială a oamenilor, atunci când aceştia nu sunt primiţi în spitale, iar când sunt primiţi trebuie să vină de acasă cu medicamente şi hrana necesară? Începutul de grevă a personalului din unităţile sanitare a fost o flacără care a iluminat dezastrul din acest sector.

Am făcut referiri la câteva din punctele fierbinţi ale politicii româneşti, pentru a trage un nou semnal de alarmă că inacţiunea Parlamentului, în materia tragerii la răspundere a Guvernului, apasă ca o piatră de moară pe fiinţa reprezentanţei naţionale.

Dacă lucrurile vor merge, în continuare, în această complicitate, în cadrul căreia Guvernul smulge Parlamentului aprobări fără dureri, iar Parlamentul se face că nu vede, lucrurile nu sunt de bun augur. Electoratul ne va confunda, pe toţi, cu o forţă ostilă acestuia care, mai repede sau mai târziu, trebuie înlăturată. Atenţie: deci totul este o problemă de timp!

Mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

De la Grupul parlamentar PRM, domnul Leonăchescu Nicolae. Este prezent?

Aveţi cuvântul.

Din sală:

Şi cine se pregăteşte?!

Domnul Vasile Lupu:

Se pregăteşte domnul Lazăr Lădariu de la PUNR. Este? Este.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 15 octombrie 1998, o femeie tânără a încercat să se sinucidă în faţa Primăriei din Piteşti, dându-şi foc, motivându-şi gestul disperat prin refuzul autorităţilor de a-i rezolva problema unei locuinţe. Tristul eveniment a fost anunţat din vreme şi la el au asistat fotoreporteri, reporteri de ziare şi de televiziune, care nu au luat măsuri elementare de salvare, ca şi cum şi-ar fi dorit ca procesul de ardere să fie complet, spre a-l putea filma şi povesti în toată grozăvia lui.

Cazul în sine nu este singular. Scena se putea petrece în orice capitală de judeţ, în orice oraş sau municipiu, pentru că numărul familiilor fără locuinţă, ajunse în pragul disperării, este foarte mare. În oraşul Piteşti, sunt 13.000 de cereri de locuinţe nerezolvate. La nivelul ţării, se aproximează astăzi că există circa 1 milion de solicitări.

Am semnalat, la 16 decembrie 1997, că în acest domeniu "încet, dar sigur, apare o a doua bombă socială, un risc major". De atunci, situaţia s-a înrăutăţit. O parte din chiriaşi au fost daţi afară din locuinţe de către foştii proprietari şi, fiind în vârstă, au rămas pe drumuri, neavând capacitatea de a lupta spre a supravieţui.

La 17 iulie 1998, un fost mecanic de locomotivă, acum pensionar, îi arăta unui primar dosarul cu necazurile sale, spunându-i: "Alerg cu el peste tot şi nimeni nu mă primeşte. A venit proprietarul şi mă dă afară, în stradă. Unde să mă duc? Nu-mi rămâne decât să mă spânzur!"

Alt caz limită disperat, altă soluţie.

Un distins profesor universitar, pensionar, al cărui nume îl trec, deocamdată, sub tăcere, din respect pentru munca şi sacrificiul său, aflat într-o situaţie similară, se gândeşte insistent la soluţia ultimului drum.

Programele de guvernare din domeniul locuinţelor formulate în ultimii doi ani au fost simple promisiuni electorale şi miraje neprofesionale. Actul de guvernare în acest domeniu nu a urmărit rezolvarea problemei locuinţelor sociale pentru cei mulţi, aflaţi în şomaj, fără posibilităţi! Actul de guvernare al actualei coaliţii s-a adresat unui segment social bogat, căruia i s-a mai dat şi i se va mai da în cadrul legilor restaurative. Unde s-a aplicat aberanta sintagmă restitutio in integrum? Azi, putem răspunde. Restitutio in integrum s-a aplicat celor mulţi, cărora, în ultimii doi ani, li s-a restituit integral sărăcia!

După o aşa reuşită deplină, un plan de combatere a sărăciei, elaborat sub presiunea bombelor sociale amorsate, reprezintă un alt fel de contract cu România, în care nu mai crede nimeni. Exemplul ţărilor sărace din Africa ne demonstrează că, chiar Organizaţia Naţiunilor Unite, în programele sale planetare anti-sărăcie, a eşuat. De altfel, a devenit de notorietate publică faptul că, acolo unde intră Fondul Monetar Internaţional, intră şi se menţine sărăcia, nu pleacă.

În această perspectivă şi cu experienţa pe care o am, trag un dureros semnal de alarmă: domnilor guvernanţi, vine scadenţa! Guvernaţi şi pentru România!

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Lazăr Lădariu. Se pregăteşte domnul Nicolae Popa.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Când încă nu se stinsese bine ecoul fluierăturilor, huiduielilor, urletelor, la adresa Imnului de stat al României, pe Nepstadion, al zborului pietrei spre parbrizele şi geamurile autocarelor şi autoturismelor care i-au dus, la Budapesta, pe turiştii români care doreau să vadă meciul de fotbal între naţionalele României şi Ungariei, când încă nu se uscase scuipatul de pe obrazul celor care vorbeau limba mamei lor, adică româna, când încă mai dăinuiau jignirile, dezlănţuirea tribală, laolaltă cu toate celelalte dovezi ale urii, duşmăniei şi lipsei de respect ale celor care au transformat o competiţie sportivă într-o răzbunare şi o răfuială istorică, câteva litere în bronz cădeau din textul de pe monumentul "Ostaşului român" din centrul Tg.Mureş-ului.

Supăraţi, probabil, că acelaşi ostaş român a pus de două ori opinca tradiţională în cuiul clădirii Parlamentului din Budapesta, într-un gest de vandalism amintind şi de profanarea monumentului lui Avram Iancu, din primăvara lui 1990, şi de distrugerea bustului lui Nicolae Bălcescu din Sovata, iresponsabili, acoperiţi de vălul nopţii, au trecut, de la duşmăniile cu cei vii, precum Mihăilă Cofar, la răfuielile cu cei morţi.

Toate acestea se petrec în Ardeal, în România, într-o indiferenţă generală a mai marilor zilei, când, sub ochii unui Guvern antinaţional, cu grija mărturisită de a ţine în braţe UDMR, la Cernatu de Jos şi Balvanyos, la Miercurea Ciuc şi Miercurea Nirajului, la Tg.Mureş şi Odorheiul Secuiesc, iredentişti aplaudaţi de udemeriştii guvernanţi cer autonomii teritoriale, universitate de stat ungurească la Cluj-Napoca, o a doua limbă oficială, maghiara, dublă cetăţenie, restitutio in integrum.

După aceste dovezi clar antiromâneşti, Radu Vasile tace, Emil Constantinescu se face că nu aude şi nu vede, iar domnul Pleşu rezumă totul la a spune că Eva Maria Barky nu ar fi zdravănă la cap.

Gesturilor potrivnice din ultima vreme, care dovedesc că nimic nu mai poate fi întâmplător, le asociem, firesc, şi salba de denumiri pe tablă indicatoare maghiare date localităţilor înşirate, până la Sovata, precum: Gyulakuta (Fântânele), Havadtö (Viforoasa), Erdöszentgyörgy (Sângeorzul de Pădure), Hármasfalvu (Trei Sate), Makfalva (Ghindari), Sóvárd (Sărăţeni) ş.a.m.d.

Nu ne mai miră absolut şi nu-i deranjează, pe cei de la Secretariatul General al Guvernului, că arhicunoscuta Vlăhiţă, din judeţul vecin, pentru rezonanţa românească din denumire, este brutal rebotezată şi devine, din sat al valahilor, Szentegyháza. Iar dacă avem în vedere că toate aceste fărădelegi se petrec aproape simultan cu scoaterea din programa pentru bacalaureat a lui Dimitrie Cantemir, cel mai mare umanist român, a poeziei "Oltul" de Octavian Goga, a "Scrisorii a III-a" de Mihai Eminescu, a capitolului "Statul dac în timpul lui Burebista", de către un ins care parcă ar avea tot timpul bursă Sörös, pe numele Gheorghe Rădulescu, românii trebuie să înceapă să trăiască cu convingerea că puterea şi UDMR au introdus deja muniţie de război pe ţeava armei îndreptate împotriva a tot ceea ce mai înseamnă sentiment naţional.

Recent, un colocviu privind relaţiile române-maghiare, derulat sub înaltul patronaj al preşedinţilor Constantinescu şi Göncz, ţinea să afirme clar: conceptul de stat naţional unitar este perimat, deci trebuie înlocuit sau abandonat. Aceiaşi năbădăioşi neprieteni susţineau că unica soluţie este Universitatea de stat maghiară, uitând, cu desăvârşire, că în Kosovo şi Metohia totul a început de la Universitatea albaneză din Pristina, nucleu iredentist, şovin şi extremist, detonator pentru chiar leagănul Serbiei medievale, cum este şi Transilvania pentru noi, vatră a naşterii poporului român.

O putere iresponsabilă şi trădătoare se face că nu pricepe că, prin tot ce se petrece azi prin Ardeal, se aduc dovezi evidente că iredentiştii unguri vor să şteargă, pe acolo, ce este românesc, tot ceea ce atestă netăgăduit continuitatea, originea latină şi vechimea noastră în spaţiul transilvan, că urmăresc o îndepărtare premeditată de dăinuire agasantă, pentru unii, a insulei de latinitate, în oceanul acesta slav, a României, care le stă în gât, de la o vreme încoace, precum sâcâitorul os de peşte.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Nicolae Popa are cuvântul. Se pregăteşte domnul domnul Eugen Nicolicea, Grupul parlamentar PDSR.

Domnul Neculai Popa:

Din declaraţiile de presă ale iniţiatorilor proiectului de Lege a funcţionarului public, rezultă că una din raţiunile esenţiale ale acestui act normativ constă în preocuparea de depolitizare a structurilor autorităţilor publice atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.

În ceea ce mă priveşte, dar nu numai pe mine, se ridică un mare semn de întrebare, şi anume care este termenul de referinţă pentru această asanare. Eu consider că termenul de referinţă trebuie să fie întreaga perioadă postrevoluţionară şi până în prezent. Este inacceptabilă ideea ca procesul eventual de depolitizare să ia în considerare actuala stare de lucruri ca o premisă obiectivă. Se ştie că, din 1990 şi până în prezent, structurile autorităţilor publice au fost supuse unor suite succesive de asalturi politizatoare. Întâi a fost desfiinţarea structurilor de tip comunist totalitar, apoi a urmat fesenizarea, după aceea, după alegerile din 1996, se desfăşoară, cu o deosebită tenacitate, cederizarea, plus pederizarea, plus penelizarea.

Este inadmisibil ca funcţionarul public să rămână la cheremul şefului ierarhic care, după bunul plac, poate da calificative care ar putea avea urmări grave asupra pregătirii profesionale şi a calităţii unui om, marginalizându-l complet pentru toată viaţa.

În momentul actual, structurile autorităţilor de stat sunt infestate de multiple influenţe: partizanate şi eşaloane ale clientelei politice de toate culorile, dar cu preponderenţă deosebită aparţinând actualei puteri.

Se impune, de urgenţă, depolitizarea funcţionarului public, pentru că partidele politice vin şi pleacă de la putere, guvernanţii la fel, dar aceşti specialişti care acumulează experienţă, printr-o muncă susţinută, trebuie să rămână obiectivi şi echidistanţi, în faţa rezolvării problemelor cetăţenilor. A accepta ca premisă a depolitizării, situaţia de astăzi, după infiltrările masive ale unor vedenii, membri de partid, clientele ale forţelor politice care deţin şi exercită puterea, ar însemna să cauţionăm, pe termen nedefinit, culoarea politică a funcţionarilor publici care, aşa cum este dată astăzi, în urma rezultatului alegerilor generale şi prezidenţiale din toamna anului 1996, de fapt, ar consacra conservarea acestora, fenomenul politizării rămânând intact şi acut, problema rămânând deschisă, nesoluţionată.

Câteva dintre principiile pe care această lege trebuie să le respecte, în mod obligatoriu, ar fi următoarele: statutul de funcţionar public trebuie să fie un statut distinct de al altor funcţionari, definit printr-un număr de atribuţii şi obligaţii clare; în selectarea şi numirea funcţionarilor publici, indiferent de treapta ierarhică sau structură, criteriile privind profesionalismul şi calităţile morale şi cetăţeneşti trebuie să fie determinante; legea trebuie să prevadă expres că locurile de muncă ale funcţionarilor publici nu trebuie să fie afectate de schimbările de Guvern sau de majorităţile parlamentare şi să conceapă mecanismele necesare împiedicării unor astfel de abuzuri; legea trebuie să prevadă niveluri salariale şi de pensii minim garantate funcţionarului public, care să-l plaseze constant peste nivelurile de salarizare sau pensii ale altor categorii socio-profesionale, echivalente care activează în alte sectoare ale societăţii, indiferent de natura, de stat sau privată, a sectorului.

Ţinând cont că, la noi, administraţia publică este încă o ştiinţă necunoscută şi lucrăm, de fapt, după modele şi într-o concepţie care nu mai au nici o legătură cu întregul proces de restructurare, pe care îl parcurgem, prin Legea funcţionarului public vom promova şi înfiinţa acele instituţii speciale, cu caracter postliceal şi universitar, care să asigure o pregătire corespunzătoare viitoarelor cadre care pot accede în administraţia publică.

În ceea ce priveşte depolitizarea structurilor autorităţilor publice, propunem următoarele măsuri: scoaterea la concurs a tuturor funcţiilor care intră în categoria funcţionarilor publici; reconfirmarea individuală pe funcţie, anual, în faţa unei comisii autorizate, examinarea presupunând un interviu şi probă practică de îndeplinire a atribuţiilor postului, de la caz la caz, potrivit specificului activităţii; stabilirea unor termene-limită pentru ocuparea şi exercitarea funcţiilor de conducere maximum 3 ani de zile; angajarea prin concurs, în faţa unei comisii profesionale autorizate; eliminarea imediată din funcţiile de conducere a celor care sunt sau devin membri de partid; interdicţia, sub riscul destituirii, de a fi membru de partid ori de a participa la activităţi politice, a unor categorii de funcţionari publici: Parlament, Guvern, Preşedinţie ş.a.m.d.; modificarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, în sensul unei prevederi referitoare la hărţuirea politică, în scop de şantaj şi a utilizării procedurii de urgenţă, pentru astfel de cazuri, probate la locul de muncă în structurile puterii politice; instituirea, prin lege, a unui control civic asupra structurilor publice, prin reprezentanţi ai presei, asociaţii profesionale etc. De la adoptarea legii, toate măsurile de depolitizare se vor aplica într-un interval de maximum un an de zile.

Am prezentat doar o parte din propunerile şi sugestiile privind respectarea Statutului funcţionarului public, menite să înlăture aprecierile subiective pe criterii clientelare şi, totodată, hărţuiala politică la care sunt supuşi funcţionarii publici în momentul de faţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul Eugen Nicolicea.

Domnul Eugen Nicolicea:

Săptămâna trecută, Parlamentul a luat în dezbatere cererea preşedintelui României de a se permite accesul în spaţiul aerian al României a avioanelor NATO, în cazul unor intervenţii în Iugoslavia.

Nu este cazul să reamintesc aici că Parlamentul a fost pus în situaţia fie de a fi ostil unui vecin cu care nu am fost niciodată în conflict, fie de a refuza NATO. Au frapat însă vehemenţa şi insolenţa miniştrilor Babiuc şi Pleşu, aceiaşi care mai făcuseră declaraţii antisârbeşti înainte de şedinţa CSAT. Dacă poziţia lui Victor Babiuc era previzibilă, acesta vând nevoie de un conflict la graniţă pentru a justifica achiziţionarea elicopterelor "Cobra", poziţia lui Pleşu părea nemotivată. Nimeni nu-şi putea explica de ce Andrei Pleşu părea că susţine interesele Germaniei, ca şi cum ar fi fost ministrul de externe al Germaniei, şi nu al României, dar iată că, ieri, cotidianul "Ziua" ne dă explicaţia: Fundaţia "Europa Nouă" a fost sponsorizată cu 1 milion de mărci de către Fundaţia "Volkswagen". Ca un făcut, sediul acesteia este chiar la Pleşu acasă. Pleşu este preşedinte pe viaţă, el numeşte administratorii, iar domnul Victor Babiuc, colegul său, este membru al fundaţiei.

Se cuvine să acordăm felicitări celor de la "Ziua", pentru profesionalism, şi o bilă neagră şefului SRI, care a uitat să anunţe pe preşedintele Constantinescu, care este şi preşedintele CSAT, că doi miniştri care au influenţat decizia Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi a Parlamentului fac parte dintr-o fundaţie sponsorizată de germani cu 1 milion de mărci.

Ministrul Pleşu, văzând atmosfera tensionată din Parlament, a declarat că, dacă Parlamentul se transformă în obor, el se retrage, probabil, zic eu, din teama de a nu fi vândut. Nu, domnule Pleşu, nu vă putem vinde, pentru că fuseseţi cumpărat mai demult de către nemţi! Iar pentru ofensa pe care ne-aţi adus-o, comparând Parlamentul cu un obor, vă transmit şi eu că la unii obrazul este tot atât de gros, cât teancul de mărci primite de sponsorizare.

Cumpărarea unui ministru de externe nu poate fi trecută cu vederea, astfel că solicit premierului Radu Vasile demiterea imediată a lui Andrei Pleşu.

Solicit preşedintelui României, domnul Emil Constantinescu, care este şi preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi directorului SRI, să analizeze acest caz şi să informeze Parlamentul.

Solicit Parchetului General să se autosesizeze, mai ales că Andrei Pleşu nu dispune de imunitate.

Solicit Gărzii Financiare să verifice neregulile din activitatea Fundaţiei "Europa Nouă", nereguli sesizate de cotidianul "Ziua".

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ilie Neacşu, PRM, este prezent? Da. Se pregăteşte domnul domnul Mihai Drecin.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Îi e dat poporului român să suporte, de doi ani de zile, decizii guvernamentale al căror scop nu urmăresc nici reforma, nici relansarea economică, nici dezvoltarea investiţiilor, ci sărăcirea generală a tuturor cetăţenilor.

Repetenţi la capitolele competenţă, organizare, conducere, reprezentanţii CDR - USD - UDMR din Guvernul României fac gafe după gafe, toate îndreptate împotriva populaţiei şi, pe deasupra, se mai şi fudulesc cu absurdităţile lor.

Dorind, probabil, să creeze un nou scandal, care să-l eclipseze, prin dimensiuni, pe cel referitor la Universitatea "Petö fi - Schiller", Guvernul Radu Vasile vine cu o nouă hotărâre ale cărei consecinţe vor irita, cu siguranţă, multe milioane de cetăţeni. Este vorba de hotărârea care modifică Regulamentul de aplicare a Decretului nr.328/1966 privind regimul circulaţiei rutiere.

De la început, mă declar un adept al ordinii care trebuie să troneze pe drumurile publice şi anumite modificări se impuneau de mai multă vreme. dar, de aici şi până a băga, cu neruşinare, mâna în buzunarul şoferilor şi proprietarilor de autoturisme, este o cale lungă care nu poate fi trecută cu vederea cu una cu două. Cuantumul amenzilor propus de nedemnii şi efemerii ocupanţi ai Palatului "Victoria", poate fi acceptat astăzi de preşedintele ţării şi de cei care îi duc trena, de miniştri, de parlamentari, de prefecţi, de primarii marilor municipii, de prosperi oameni de afaceri. Cum tocmai cei înşiruiţi mai sus sunt persoane publice cunoscute de toată lumea, inclusiv de agenţii de circulaţie, iar legitimaţiile lor îi determină pe poliţişti să-şi bage chitanţierele în buzunare şi să salute zâmbitor, ne îndoim că bugetul secătuit al ţării va primi vreun ajutor din partea acestora. Deci buni de plată sunt oamenii simpli, fără relaţii sus, fără cunoştinţe la Poliţia domnului Dejeu, ale căror salarii rareori sar de 1 milion de lei. Dacă unul dintre aceştia uită permisul acasă, va fi amendat cu o sumă care variază între 600.000 şi 900.000 de lei, la fel ca acela care conduce sub influenţa alcoolului.

Eu cred, stimaţi colegi, că modificarea iraţională a cuantumului amenzilor a fost făcută sub imperiul disperării de a astupa anumite găuri la buget.

În al doilea rând, consider că domnul Dejeu doreşte ca poliţia să devină cea mai hulită instituţie din sistemul democratic românesc şi aceasta pentru că, în ultima vreme, asistăm la o adevărată campanie a poliţiei îndreptată împotriva şoferilor şi posesorilor de autoturisme. Mii de poliţişti stau la pândă, urmărind cea mai mică greşeală, pentru a alimenta bugetul statului.

În al treilea rând, cred că domnul Radu Vasile şi domnul Gavril Dejeu, doi ţărănişti de seamă reprezentând două curente diferite în sânul aceleiaşi formaţiuni politice, doresc să-i aducă la acelaşi nivel de sărăcie, în care se află majoritatea populaţiei, şi pe proprietarii de maşini. Dar gândirea titanilor din PNŢCD nu se opreşte aici, stimaţi colegi: dumnealor au găsit metoda prin care un agent de circulaţie nu mai poate primi ciubuc, în dauna bugetului, prin simplul fapt că, în viitor, poliţistul nu va mai avea dreptul să încaseze amenzile. Aceasta da soluţie, domnule ministru Dejeu! Eu v-aş recomanda să schimbaţi ruta navetei dumneavoastră înspre şi dinspre Bucureşti prin Braşov, întrucât, în ultima vreme, sunteţi vizibil marcat de politica studenţilor de la Institutul "Râul Vadului" de pe Valea Oltului.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Deci domnul Mihai Drecin. Se pregăteşte domnul Antal Istvan.

Domnul Mihai Drecin:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Spre deosebire de alte declaraţii politice, pe care le-am făcut în faţa dumneavoastră, de astă dată nu voi aborda şi aprofunda o anume problemă, ci voi puncta trei chestiuni cu implicaţii în realităţile locale şi naţionale, pe care le consider la fel de importante.

1) Săptămâna trecută, joi, 15 octombrie, după-amiază, în incinta Casei de cultură a sindicatelor din Oradea, după lungi şi lăudabile eforturi, sub patronajul Vetrei Româneşti şi al Asociaţiei cultural-patriotice "Avram Iancu", filialele din Bihor, s-au întrunit toate filialele judeţene ale partidelor din opoziţie. Este vorba de PDSR, PUNR (singurul partid nenominalizat de ziarista orădeană Laura Birtalan în articolul publicat în "Adevărul" din 19 octombrie a.c., pag.3), PRM, PSM, PS, PNR, ApR, Partida Romilor, la care s-a adăugat şi PSDR.

Din cei trei deputaţi ai opoziţiei din Bihor, a fost prezent numai deputatul PUNR. Cu toţii au luat atitudine împotriva înrăutăţirii continue a vieţii sociale a populaţiei şi accentuarea degradării economice a ţării, împotriva universităţii maghiare de stat, ca şi a inabilităţii puterii de a recepta problema Kosovo.

Dacă slujitorii curentului politic "europenist" fixa, la aproape 200 de persoane numărul audienţilor, "tradiţionaliştii" vedeau 500 de persoane prezente la prima întrunire a întregii opoziţii politice din Bihor.

Credem că este un succes politic demn de urmat şi în alte judeţe, la nivelul întregii ţări. Lăsând deoparte ieftinul şi neproductivul interes îngust de partid, opoziţia trebuie să se închege, în fiecare judeţ, în jurul partidului mai puternic, cu structură organizatorică şi personalităţi de impact în electorat.

2) La sfârşitul acestei săptămâni, în localitatea bihoreană Valea lui Mihai, se doreşte organizarea, de către UDMR, a aşa-numitului "Forum din Partium". El trebuie să fie o continuare a "Forumului de la Cernat", din luna trecută. Cu alte cuvinte, urmează să se repună pe tapet problema autonomiei şi federalizării României.

Filiala Bihor a PUNR a reacţionat cu promptitudine, sâmbătă, 17 octombrie a.c., în cadrul Conferinţei de presă organizate cu ocazia prezenţei în teritoriu a domnului Valeriu Tabără, preşedintele PUNR. În apel, adresat tuturor administraţiilor locale din România, se cere Ligii preşedinţilor consiliilor judeţene, primarilor din municipii, precum şi Ligii naţionale a primarilor şi consilierilor să se întrunească, de urgenţă, poate chiar la Oradea, spre a lua atitudine fermă faţă de atentatele la siguranţa naţională săvârşite, în lanţ, de UDMR.

Totodată, se solicită delegaţiei permanente a Consiliului judeţean Bihor să ia hotărârea de interzicere a manifestărilor organizate de Tokés László la Valea lui Mihai, iar prefectului judeţului Bihor, de asemenea, să suspende, prin ordin, această manifestare până nu este prea târziu. Răspunsul ambiguu al UDMR la reacţia PUNR este o nouă mostră de machiavelism politic.

Domnul Varga Gabor, preşedintele Filialei Bihor a UDMR, considerat ca aparţinând laturii "moderate", afirmă că decizia de a aproba sau nu Forumul de la Valea lui Mihai va veni "numai în cazul în care va primi materialele înainte de forum şi va şti pe ce îşi pune semnătura".

Să sperăm că liderul udemerist local va fi scutit de "chinurile unei decizii democratice şi europene", ca urmare a exercitării drepturilor pe care legea i le conferă tânărului şi capabilului prefect peneţecedist de Bihor.

De asemnea, sperăm ca, de astă dată, preşedintele pedeserist al Consiliului judeţean să reuşească să pună interesul naţional înaintea dragostei faţă de propria imagine.

3. Fanii din Bihor ai echipei naţionale de fotbal au reuşit, până la urmă, să se întoarcă acasă, majoritatea traumatizaţi şi cu maşinile "ondulate" zdravăn de gesturile reprezentanţilor vecinilor, deja europeni.

Nu vrem să punem şi noi gaz peste foc. Am avea totuşi câteva propuneri.

Ambasada română de la Budapesta să fie sancţionată pentru neimplicare în apărarea intereselor suporturilor români.

Federaţia română de fotbal, în frunte cu Mircea Sandu şi Kassai "pajtas" să facă demersurile necesare la UEFA pentru ce s-a întâmplat pe teren şi nu în afara lui.

În sfârşit, parlamentarii, plecaţi la Porto şi Budapesta pe banii ţării, să-şi plătească excursia, iar Parlamentul să interzică, printr-o lege, astfel de voiaje pe viitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Deci, domnul Antal István, urmează domnul Radu Mânea de la PNŢCD.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca deputat de Harghita, am încredinţarea Grupului parlamentar UDMR ca, de la înalta tribună a Parlamentului României, să vă transmit mesajul festivităţii de comemorare - sunt 150 de ani de la Adunarea naţională a secuimii, ţinută pe Câmpia de lângă Lutiţa, zona Odorheiul Secuiesc.

Proclamaţia de la Lutiţa, formulată cu ocazia adunării din zilele de 16, 17 şi 18 octombrie 1848, reprezintă un act de o însemnătate istorică deosebită. În prima zi a festivităţilor de comemorare s-a desfăşurat un simpozion cu participarea celor mai de seamă istorici maghiari din România, care au evocat în prelegerile lor esenţa evenimentului din timpul Revoluţiei maghiare, analizând cauzele care au determinat organizarea adunării, evocând ideile formulate cu ocazia consfătuirii de atunci.

Istoria zbuciumată a Transilvaniei a trăit în acele momente tragice consecinţele manipulării popoarelor conlocuitoare împotriva intereselor lor de către forţele tiraniei în încercarea lor de a menţine în continuare rânduiala anacronică, care era sortită dispariţiei.

A fost dezvăluit şi un mic monument cu o placă de marmură inscripţionată cu un citat din poezia adresată secuilor de către marele poet revoluţionar Peto fi Sandor. La adunarea festivă desfăşurată sâmbătă, 17 octombrie, au fost prezenţi cei patru episcopi ai bisericilor istorice maghiare din Ardeal, care au celebrat slujba ecumenică.

Politicieni eminenţi din cadrul uniunii noastre şi cei invitaţi din partea Oficiului pentru maghiarii de peste graniţă, în discursurile lor, au subliniat importanţa mesajului formulat acum 150 de ani de strămoşii noştri, mesaj care, prin conţinutul lui coerent, îşi menţine valabilitatea şi pentru generaţiile care, astăzi, sunt ataşate ideii de libertate şi dreptate pentru toţi locuitorii acestei ţări.

Totodată, a atras atenţia şi asupra primejdiilor care se nasc dacă într-un stat de drept nu sunt respectate drepturile fundamentale ale tuturor comunităţilor.

S-a reiterat ideea de bază din Proclamaţia de acum 150 de ani, trecută şi pe placa memorativă a monumentului central, mesaj adresat celor două naţiuni din Ardeal, care, de sute de ani, au convieţuit pe pământul lor natal, respectiv concetăţenilor, saşi şi români, al cărui text, cu bunăvoinţa dumneavoastră, vi-l citesc de la această tribună: "Fraţi concetăţeni, saşi şi români, să nu credeţi că în sânul nostru nutresc gânduri duşmănoase împotriva voastră. Dorim ca în această ţară să domnească pacea şi libertatea, de roadele dulci ale cărora să ne putem bucura împreună cu voi şi să menţinem cu sfinţenie legăturile frăţeşti. Aceste gânduri corecte şi cinstite reprezintă moştenirea cea mai de seamă pentru generaţiile de astăzi".

Cei de atunci, strămoşii noştri, s-au adunat nu împotriva celor cu care se considerau fraţi, ci pentru a se autoorganiza în vederea apărării drepturilor lor fundamentale, apărării cuceririlor democratice ale revoluţiei împotriva tiraniei.

Cei de astăzi, descendenţii lor, moştenitorii de drept ai celor de atunci, moştenitorii munţilor şi pădurilor secuieşti, moştenitorii râurilor şi păşunilor secuieşti, moştenitorii satelor şi oraşelor secuieşti, într-un cuvânt, moştenitorii pământului natal şi a setei de libertate şi dreptate, s-au adunat pentru a consfinţi mesajul de acum 150 de ani, pentru a consfinţi ataşamentul lor faţă de consolidarea statului de drept în România zilelor de astăzi, faţă de democraţie şi progres, faţă de înfăptuirea reformei.

Şi în zilele noastre, unele forţe politice iresponsabile şi o parte a mass-mediei încearcă să învrăjbească comunităţile din ţară, dar noi considerăm că nu vor avea sorţi de izbândă.

Politicienii responsabili din România, cât şi oamenii de rând ai acestei ţări sunt mult mai lucizi şi echilibraţi decât unii politicieni de moment, sunt conştienţi de faptul că cine doreşte să aibă un trai decent, cine doreşte să trăiască omeneşte, cine doreşte să trăiască în Europa, nu poate şi nu are dreptul să interzică un drept celuilalt ce pentru el este considerat natural.

Comunitatea noastră a comemorat, în mod decent, un eveniment cu un răsunet deosebit din istoria zbuciumată a patriei noastre comune. Noi încercăm să învăţăm să evităm greşelile trecutului. Noi, şi după atâtea şi atâtea dezamăgiri, credem că avem un viitor comun şi acest viitor se numeşte Europa către care ne îndreptăm cu încredere privirile. Merită să fim cu toţii ataşaţi acestei idei. Sperăm că împreună vom reuşi şi permiteţi-mi ca o ultimă frază să menţionez că Parlamentul României este un locaş în care se confruntă şi se dezbat idei. Cei care utilizează această tribună pentru a împroşca cu noroi alte grupări, nu fac altceva decât se descalifică singuri şi îşi califică partidul din care fac parte. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Ungurii s-au descalificat singuri.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Radu Mânea - PNŢCD, urmează domnul Vasile Stan, PDSR.

Domnul Radu Mânea:

Cu ocazia întâlnirii de la Cluj între senatorul Ion Iliescu şi simpatizanţii PDSR din Transilvania şi Banat de vineri, 16 octombrie a.c., domnul Iliescu a făcut afirmaţia conform căreia, ţara ar fi condusă de "cretino-democraţi".

Domnul Viorel Burlacu (din bancă):

"...cretino-demodaţi... "

Domnul Radu Mânea:

Domnul Ion Iliescu nu este la prima gafă politică de proporţii, iar cadenţa cu care gafele se repetă ne determină să-i recomandăm prudenţă în declaraţii şi eventual consultarea unor specialişti care să-l ajute să depăşească momentul greu pe care-l parcurge, precum şi în acţiunea de reîmprospătare a memoriei, legat de guvernările din perioada 1990-1996, pe care le-a păstorit.

Se pare că ultimii doi ani, de când nu mai este preşedinte al ţării, l-au afectat grav, contribuind din plin la spălarea creierului domniei sale, care vorbeşte despre sărăcire şi sărăcie, ca şi cum n-ar fi îngăduit "tunurile PDSR-iste", care au zdruncinat ţara şi au secat visteria statului pentru o lungă perioadă de timp.

Ne rugăm pentru limpezirea gândurilor domnului Ion Iliescu şi, pentru că aceasta nu este de ajuns, îi reamintim doar câteva afaceri necurate, păstorite de domnia sa, ca o contribuţie directă şi nemijlocită la sărăcirea bugetului ţării: "afacerea Iacubov de la Bacău", "afacerea Bivolaru", "afacerea Hermes - Slobozia", "afacerea Clisura Dunării" şi "traficul cu produse petroliere de la Solventul Timişoara", "afacerile Caritas şi Gerald", care au secătuit economiile populaţiei şi în special ale oamenilor cu venituri modeste şi care au fost susţinute publicitar de oficiosul PDSR-ist, "Dimineaţa".

În speranţa iluzorie că vreodată va mai ajunge "cârmaci", domnul Ion Iliescu încearcă atragerea electoratului către PDSR, prin aceleaşi lozinci naţionalist-comuniste, stafia comunismului bântuind în continuare prin mintea răvăşită a domniei sale, chiar şi la aproape 10 ani de la căderea sistemului comunist. Aplauzele celor aproape 100 de participanţi la întâlnirea de la Cluj, pe care domnul Iliescu încearcă să-i crească şi să-i inoculeze cu crezurile domniei sale, ne face să credem că PDSR şi Ion Iliescu se află într-o gravă criză de identitate, atentând la doctrina şi electoratul aliaţilor din Opoziţie.

Moralitatea PDSR şi a lui Ion Iliescu au mult de suferit până la normala decadenţă, atâta timp cât "vivacele Iliescu" toacă mărunt dogmatice idei despre democraţie, promisiunile PDSR, trâmbiţate timp de 7 ani în perioada 90-96, n-au făcut decât să accentueze prăpastia dintre realitate şi speranţă, adevăr şi iluzie, amăgire şi decenţă. Ceea ce este mai grav însă, este faptul că Ion Iliescu confundă creştinii cu cretinii, dar şi pentru aceasta există o explicaţie.

Ion Iliescu nu are nici un Dumnezeu, şi aceasta din două considerente. Dumnezeii lui Ion Iliescu sunt în ordine: Marx, Engels, Lenin şi Stalin, toţi 4 fiind morţi de mult, iar domnia sa rămânând astfel orfan de Dumnezeu.

Al doilea motiv ar fi faptul că însuşi domnia sa s-a declarat, în repetate rânduri, ca fiind ateu şi cu toate acestea, prezent la parastase şi pomeniri, ca liber cugetător, face mătănii şi aprinde lumânări, să-l vadă poporul cât este de "cretin", pardon, "creştin".

Nu avem nimic cu ateii sau liber-cugetătorii, dar avem repulsie faţă de impostori şi domnul Ion Iliescu face eforturi deosebite pentru a se menţine în topul impostorilor. (Aplauze din dreapta sălii.)

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

O să vă rog să-mi daţi cuvântul, pe procedură.

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor şi domnilor,

Urmează domnul Vasile Stan, se pregăteşte domnul Traian Rânja.

Domnul Vasile Stan:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din presă am aflat despre solicitarea primului-ministru ca noi să finalizăm cât mai repede un pachet de 17 legi. Pe bună dreptate, presa a semnalat faptul că 7 din aceste 17 nu se găsesc la Parlament şi sunt pe undeva, la Guvern.

În intervenţia mea mă voi referi la una din cele 10 care au venit la Parlament şi aceea este Statutul funcţionarului public, sosită în luna martie a acestui an.

Comisia de administraţie publică a fost sesizată în fond, de asemenea şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, iar pentru avize, cu toate că foarte multe articole au prevederi salariale, deci pentru avize, şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

De la început, de la art.2, ne-am împotmolit, pentru că n-am avut lista funcţionarului public. De altfel, întocmitorii legii trebuiau mai întâi să facă această listă ca să poată să constate care sunt costurile aplicării acestei legi.

Curios este faptul că la art.115 al acestei legi este prevăzută obligaţia Guvernului ca în 30 de zile de la proclamarea legii să întocmească această listă. Cu toate că şi Comisia de administraţie publică şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială au cerut Guvernului lista funcţionarilor publici, în 10 luni, această listă nu a sosit.

De asemenea, semnalez faptul că această lege este foarte subţirică şi are o serie de prevederi anacronice, deci prevederi care sunt conţinute în alte legi, care sunt în funcţiune. Nu aş vrea să vă plictisesc, dar am să vă redau câteva prevederi. Deci, funcţionarii publici au dreptul: la asociere sindicală - poate fi eliminat -, dreptul la opinie, dreptul la grevă, dreptul la spor de vechime, dreptul de a primi spor de muncă pe timpul nopţii, dreptul de a munci 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, dreptul de concediu de odihnă, dreptul la concediu medical, dreptul la concediu de maternitate. Sunt absolut prevederi anacronice, care nu trebuiau să fie conţinute sau, de exemplu, prevederi stranii: dreptul la concediu fără plată (durata lor o stabileşte conducătorul serviciului public) sau pentru evenimente familiare deosebite, funcţionarul public are dreptul la 3-5 zile libere, plătite. Nu se specifică dacă aceste 3-5 zile sunt pe săptămână, pe lună, pe trimestru, pe an.

De aceea, deoarece comisiile nu sunt chemate să facă legi, după părerea mea, această lege ar trebui refăcută şi după aceea aş solicita ca să fie sesizată în fond şi Comisia pentru muncă şi protecţie socială.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Traian Rânja are cuvântul.

Domnul Traian-Nicolae Rânja:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

A trecut o săptămână de la dezbaterea parlamentară pe marginea atitudinii României în criza din Kosovo. Nu revin în detaliu asupra fondului problemei, pentru că votul Camerelor reunite a validat decizia adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi permite României să se implice atât cât este necesar în soluţionarea acestei stări conflictuale. Mi se pare normal, de exemplu, ca România să se implice în misiuni umanitare sub egida Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, acţiuni care nu pot fi suspectate de ostilitate faţă de Iugoslavia şi de poporul sârb.

Îmi reafirm însă convingerea să absolut nimic din ceea ce a întreprins ţara noastră în contextul crizei nu a exprimat ostilitate. Altul este însă motivul pentru care doresc să fac această declaraţie politică.

Analizând comportamentul Opoziţiei parlamentare, mă întreb dacă există cu adevărat acel mult clamat consens al clasei politice în favoarea integrării noastre în Alianţa Nord Atlantică.

Să considerăm, spre exemplu, atitudinea preşedintelui Partidului Democraţiei Sociale din România, senatorul Ion Iliescu. Eu nu contest sinceritatea domnului Iliescu şi a partidului domniei sale atunci când se pronunţă în favoarea integrării. Nici nu îndrăznesc să-mi închipui că, aflat la guvernare, domniile lor minţeau poporul român atunci când plasau integrarea euro-atlantică printre obiectivele majore ale politicilor externe şi de securitate. Mă întreb însă dacă domniile lor percep Alianţa Nord-Atlantică în întreaga sa dimensiune de alianţă defensivă între state libere şi de comunitate care apără anumite valori şi principii de acţiune în politica internă şi externă a statelor, dacă o percep ca o instituţie care girează un regim de securitate pe continent, regim bazat pe independenţă, suveranitate, integritate teritorială, dar şi pe libertate, democraţie şi respectarea drepturilor omului.

Atitudinea domnului Iliescu şi a colegilor din PDSR mă face să cred că domniile lor iau doar ceea ce le convine din actuala formulă a NATO, ipostaza de alianţă militară de scut de protecţie împotriva unei agresiuni străine. Din păcate, acest ataşament este insuficient şi nu mă mir absolut deloc de lipsa progreselor ţării noastre în apropierea de NATO în timpul guvernării Iliescu-PDSR. Nici nu ne puteam aştepta să fim acceptaţi, atâta timp cât guvernanţii nu aderau la celelalte principii ale Alianţei.

Şi foarte grav, nu avem prea multe şanse de acces dacă o parte importantă a clasei politice vrea să adere la o alianţă imaginară, care să fie altceva decât este. S-a văzut săptămâna trecută mai clar ca niciodată că în rândurile clasei politice româneşti nu există un consens cu privire la viitorul politicii externe şi de securitate româneşti. Nu poţi fi cu NATO doar când îţi convine şi cât îţi convine. Trebuie să-ţi asumi uneori şi anumite riscuri sau chiar neplăceri în schimbul beneficiilor dobândite.

Putem fi prieteni cu toate naţiunile lumii, putem întreţine relaţii politicoase sau chiar profitabile uneori cu dictaturile, dar alianţe nu putem face decât cu cei cu care suntem pe aceeaşi lungime de undă, adică de aceeaşi parte a baricadei. Dacă simţim cumva că nu putem gândi ca ei, este mai bine să nu facem nici un fel de alianţă şi să găsim alte metode de a ne proteja.

Cred că, prin politica promovată în ultimii doi ani, actuala guvernare a dovedit că este dispusă să-şi asume costurile opţiunii pentru integrare, că poate contribui la securitatea regională, fără a abandona principiile perene ale diplomaţiei româneşti.

Aştept însă un răspuns clar din partea Opoziţiei, în special din partea fostului preşedinte, domnul Ion Iliescu. Cunoaşteţi constrângerile politicii de integrare? Sunteţi dispuşi să le acceptaţi? Sau, dacă nu, aveţi vreo altă soluţie?

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din dreapta sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Timpul de intervenţii s-a consumat.

Doamna Afrăsinei, doriţi o intervenţie? Poftiţi, vă rog!

Doamna Viorica Afrăsinei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În primul rând, dumneavoastră vreau să mă adresez şi apoi domnilor colegi.

Deci, domnule preşedinte de şedinţă, vreau să vă adresez rugămintea a observa că la art.135, dumneavoastră aveţi datoria, conform prevederilor acestui articol, să interziceţi proferarea de insulte sau calomnii de la această tribună a Camerei Deputaţilor.

Vă rog a avea în vedere că intervenţia domnului deputat Radu Mânea şi, într-o oarecare măsură, a domnului deputat Rânja se încadrează la această prevedere a Regulamentului, şi anume la art.135.

Ca atare, domnule preşedinte de şedinţă, având în vedere faptul că dumneavoastră, în momentul în care s-au rostit aceste cuvinte de insultă şi calomnie, ce nu se încadrează la o intervenţie pentru care este menit acest Parlament al ţării - în momentul respectiv tocmai râdeaţi de la tribună - vă rog, şi în numele colegilor care au asistat cu stupoare la calomniile ce s-au rostit, să atrageţi atenţia vorbitorilor. Mai mult decât atât, vă rugăm, intervenţia domnului Radu Mânea să o trimiteţi Comisiei de disciplină şi imunităţi pentru a analiza maniera în care domnia sa a rostit de la această înaltă tribună cuvinte mai mult decât insultătoare la adresa unui coleg parlamentar, unui lider al nostru politic, şi dacă, pentru domnul Mânea, Parlamentul ţării nu înseamnă altceva decât locul unde îşi poate expune orice părere are despre un coleg, ei bine, aceasta reprezintă măsura educaţiei sale. Deci, la rândul nostru, putem avea orice părere despre oricare coleg, dar nu o exprimăm de la această tribună, tocmai pentru că Parlamentul nu are această menire. Dacă domnia sa sau alţi colegi nu au învăţat care este menirea Parlamentului, înseamnă că nu au ce căuta la această înaltă tribună a ţării. (Aplauze din partea stânga sălii.)

Domnul Vasile Lupu:

Doamna deputat, exprimarea opiniilor de la tribuna Parlamentului este liberă, amabilităţile au fost reciproce, de o parte şi de alta a sălii, un coleg din dreapta a citat un coleg din stânga, din Senat, folosindu-i chiar cuvintele făcute publice, prezentate public în toată media românească, deci consider intervenţiile în cadrul regulamentar. Vă mulţumesc.

Doamna Viorica Afrăsinei (din bancă):

Am făcut apel la art.135, vă rog să-l luaţi ca atare, domnule preşedinte!

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Trecem la partea a doua a şedinţei de astăzi, declarând astfel deschisă şedinţa de dezbateri a Camerei Deputaţilor.

Aş ruga liderii grupurilor parlamentare, chestorii şi chiar colegii prezenţi în sală să invite ceilalţi deputaţi la lucrări. Astăzi se anunţă o zi grea, nu vă deranjează dacă vă citez, domnule Gavra, sper, avem de dat votul asuspra a 7 proiecte de legi, din care două cu caracter organic. Votul final la aceste proiecte de acte normative este programat pentru orele 11.00.

De aceea, dacă va fi nevoie, înainte de a da votul, vom face şi un apel nominal, dar văd că impresionează tot mai puţin.

Iată, sunt în măsură să vă anunţ că, din totalul celor 343 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 251, sunt absenţi 92, participă la alte acţini parlamentare un număr de 50. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulament este întrunit.

Intrăm ca atare în ordinea de zi şi trec conducerea şedinţei domnului vicepreşedinte Chiliman, pentru că urmează o iniţiativă legislativă la care am fost autor şi pe care doresc să o deţin în direct.

Domnul vicepreşedinte Chiliman este invitat la prezidiu.

Domnul Ioan Gavra (din bancă):

Dar schimburile acestea vremelnice nu sunt bune, domnule preşedinte.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Rog liderii de grupuri să ia măsurile necesare pentru asigurarea cvorumului de lucru.

Comisia specială pentru regulament este prezentă?

Onoraţi colegi,

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală.

Vom continua lucrările cu proiectul de Hotărâre privind modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

În dezbaterea începută mai de mult şi continuată săptămâna trecută, în cadrul dezbaterilor generale, domnul deputat Duţu a solicitat retrimiterea acestei hotărâri la comisie, pentru completarea şi cu alte propuneri care au fost legate de subiect.

Săptămâna trecută din lipsă de cvorum, nu s-a putut supune la vot această cerinţă. A fost o cerinţă care fusese susţinută şi de domnul deputat Stancov înainte. Deci am rugămintea să fiţi atenţi, pentru că voi supune la vot această cerere, după care, în funcţie de rezultatul votului, vom trece mai departe.

Vă rog să vă ocupaţi locurile în sală.

Supun la vot cererea de retrimitere a acestui proiect de Hotărâre pentru modificarea şi completarea Regulamentului Camerei Deputaţilor la comisia specială, pentru completarea lui şi cu referirile la celelalte iniţiative legate de acelaşi subiect, aflate acolo.

Voturi pentru? Este o majoritate evidentă.

Voturi împotrivă dacă sunt? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? Vă rog să număraţi. 22 de abţineri.

În aceste condiţii, va fi retrimis la comisie.

Îi dau cuvântul domnului deputat Duţu.

Domnul Ion Duţu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă mulţumesc pentru votul înţelept pe care l-aţi dat, şi am următoarea propunere: să dăm acestei comisii speciale termen de o lună în care să vină cu toate propunerile rezolvate.

Şi am rugămintea: dacă cineva din comisie nu se prezintă la şedinţă, grupul parlamentar să fie sesizat şi să se ia măsurile necesare. Nu este posibil ca într-un an de zi o comisie specială să vină cu trei articole în Parlament. Iar dacă ar fi să le luăm pe toate cele 60, ne-ar trebui 30 de ani să facem o modificare în regulament! Dacă aceasta se cheamă reformă, dacă aceasta se cheamă voinţă politică, atunci eu nu mai am ce căuta în această comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Da. Este o chestiune care a fost solicitată şi s-a aprobat. Ca atare, continuarea lucrărilor o predau domnului vicepreşedinte Lupu.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Urmează proiectul de Lege privind înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

Mi s-a comunicat de la Ministerul Justiţiei că reprezentantul său este pe cale de a sosi şi, cu aprobarea dumneavoastră, aş propune să trecem la următorul proiect de lege: proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare al acestora.

Comisia sesizată în fond - Comisia pentru buget, finanţe şi bănci - să poftească la prezidiu.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog, aveţi cuvântul, domnule director general.

Domnul Varga Gabor (director general în cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci):

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi ca în numele Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci să vă înaintez această propunere a proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41 privind taxele în domeniul proprietăţii industriale şi regimul de utilizare al acestora.

De ce era nevoie de această nouă ordonanţă? Pentru că taxele pentru procedurile de protecţie a obiectivelor de proprietate industrială erau, până nu demult, stabilite prin Legea nr.120 din 1991, de Hotărârea Guvernamentală nr.274 din 1991, de Legea nr.129 din 1992, respectiv de Legea nr.16 din 1995. Deşi legile acestea existente prevedeau o indexare potrivită, pe parcursul aplicării actelor normative s-a constatat că sunt necesare şi unele modificări, atât privind defalcarea acestora, corespunzător procedurii impuse de lege, cât şi privind apariţia unor situaţii de fapt neprevăzute iniţial, la datele elaborării, deci 1991 - 1992.

În acest sens, la Secţiunea de "Brevete de invenţii", în prezenta ordonanţă au fost introduse şi taxele cuvenite pentru procedurile ce decurg din extinderea efectelor brevetului european în România.

La mărci nivelul taxelor propuse în valută este la nivelul mediu al ţărilor central est-europene şi nu a fost modificat în mod semnificativ.

Pe ansamblu, putem să afirmăm: cuantumul taxelor se situează la nivel mediu european.

Modificarea taxelor a fost necesară în principal pentru faptul că raportul leu/dolar luat în considerare, în aceste legi menţionate anterior, peste 60 la 1 pentru protecţia mărcilor, 200 la 1 pentru protecţia invenţiilor, 300 la 1 pentru protecţia desenelor şi modelelor industriale, respectiv 2000 la 1 pentru topografiile circuitelor integrate, ceea ce, vă daţi seama, nu mai corespunde de mult ratei de schimb valutar, actualele taxe fiind mult mai ridicate.

Pentru ca actualizarea taxelor în lei plătite de persoanele fizice sau juridice să nu conducă la valori dificil de suportat, de asemenea, ordonanţa a prevăzut şi proiectul de lege prevede în continuare reduceri semnificative de taxe de până la 95% şi acordă, în anumite condiţii specifice, chiar scutiri de taxe.

Ordonanţa a prevăzut, de asemenea, stabilirea precisă şi efectivă a regimului juridic al acestor taxe, în raport cu statutul actual al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Având în vedere aceste consideraţii, domnilor deputaţi, vă rog să avizaţi favorabil acest proiect de lege, fiind un proiect absolut necesar pentru funcţionarea Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond are cuvântul domnul deputat Dan Constantinescu, preşedintele comisiei.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În urma examinării proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare al acestora, în şedinţa din 30 septembrie a.c., membrii comisiei propun ca acesta să fie supus spre dezbatere şi adoptare, cu amendamentele care au fost difuzate în raportul comisiei.

Domnul Vasile Lupu:

Dacă în cadrul dezbaterilor generale doreşte cineva să ia cuvântul.

Domnul Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Înainte de a începe dezbaterile generale, când fiecare grup parlamentar îşi exprimă un punct de vedere legat de acest text de ordonanţă şi de proiectul din raport, înaintat de către comisia de specialitate, am o rugăminte. O adresez comisiei şi, sigur, colegilor noştri.

Am înţeles că ulterior Guvernul a venit cu amendamente la această ordonanţă, amendamente care nu au mai putut fi incluse în raportul dumneavoastră care a fost deja finalizat, dar s-a promis Executivului, prin reprezentanţii săi prezenţi la comisie, că se va face un raport suplimentar pentru a reactualiza această problemă în momentul în care o dezbatem în Camera Deputaţilor. Întrucât nu avem raport suplimentar, întrucât Executivul este prezent aici prin reprezentanţii de la Ministerul Cercetării, rog pe membrii comisiei, dar şi pe colegii noştri, să oferim soluţie regulamentară Executivului, pentru ca să poată propune aceste amendamente care să fie, sigur, analizate, dezbătute, adoptate sau respinse de către plenul Camerei Deputaţilor.

Sunt nişte modificări de fond, ceea ce înseamnă de fapt o aducere la timpul normal a acestei ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da.

Din partea iniţiatorului.

Domnul Liviu Bulgăr (director în cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci):

Vă mulţumesc pentru răbdarea dumneavoastră.

La art.1, care nu este prins în raportul comisiei, am fi avut o propunere de modificare, în sensul următor: datorită faptului că protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie a fost reglementată printr-o lege ulterioare apariţiei ordonanţei şi cum în cadrul art.1 sunt enumerate obiectele de protecţie ale proprietăţii industriale, respectiv invenţii, mărci, indicaţii geografice, desene şi modele etc., considerăm absolut necesar ca protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie să fie cuprinsă în acest proiect de lege.

Deci, vă propunem să fiţi de acord ca după sintagma: "celelalte taxe în legătură cu protecţia proprietăţii industriale..." să se includă, în text: "...inclusiv cele pentru protecţia tranzitorie a brevetelor de invenţie."

Mergând mai departe pe text, ar fi cazul să se includă după cuvintele: "...sau până la data plăţii", "cu excepţia transmiterilor prin efectul legii."

La celelalte modificări, eventual pe text, conform raportului, vom interveni pe fiecare articol în parte.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul preşedinte al comisiei, Dan Constantinescu.

Domnul Dan Constantinescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum a menţionat domnul Gavra, după întocmirea raportului din 30 septembrie, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, printr-o adresă primită de noi în 5 octombrie, ne transmite propuneri de modificare a unui număr de patru articole, dacă nu mă înşel eu.

Întrucât aceste propuneri nu au mai putut fi dezbătute în comisie, şi la această oră comisia este greu să ia o decizie cu privire la fiecare din aceste amendamente, susţin propunerea domnului Gavra, ca acest proiect de lege să fie retransmis la comisie, urmând ca pe baza raportului suplimentar să putem discuta într-o şedinţă ulterioară.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

La asemenea solicitări, cel mai potrivit este să retrimitem textul la comisie şi să revenim la primul proiect de pe ordinea de zi: proiect de Lege privind înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

De la Ministerul Justiţiei, domnul secretar de stat Baias.

În numele iniţiatorului, are cuvântul.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Schimbările produse în societatea românească după 1989 în plan economic şi social fac necesare noi iniţiative legislative pentru instituirea unor norme care să consolideze actualele relaţii sociale şi să promoveze un spirit nou în cadrul legislaţiei noastre.

În acest context se înscrie şi încercarea de a găsi soluţii şi mijloace tot mai adecvate pentru perfecţionarea legislaţiei contravenţionale, îndeosebi a normelor care reglementează sistemul sancţionator contravenţional, în scopul eficientizării sancţiunilor şi a îndeplinirii rolului lor preventiv educativ.

Potrivit acestui sistem, în cadrul legislativ actual, sancţiunile contravenţionale sunt fie amenda, fie închisoarea contravenţională. Acest sistem, care face posibilă aplicarea şi executarea unei sancţiuni privative de libertate de către contravenienţi, nu se justifică, considerăm noi, în toate cazurile, deoarece nu privarea de libertate este cel mai potrivit mijloc pentru educarea contravenienţilor. De aceea, s-a redactat prezentul proiect de lege, care consideră că un mijloc mult mai potrivit pentru reeducarea contravenienţilor este obligarea acestora de a presta activităţi în folosul comunităţii, în cadrul unor servicii publice, după orele de program ale contravenientului şi numai dacă sancţiunea amenzii este neîndestulătoare.

Pentru promovarea unei concepţii moderne în materia legislaţiei contravenţionale se propune deci înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale, prevăzute în legi speciale, cu sancţiunea obligării contravenientului de a presta activităţi în folosul comunităţii pe o durată între 50 şi 300 de ore, de maxim 3 ore pe zi, iar în zilele nelucrătoare, exclusiv duminica, maximum 8 ore pe zi.

Este interzisă, potrivit acestui proiect, prestarea de activităţi obligatorii executate în subteran, în mine sau în alte asemenea locuri cu un grad ridicat de risc în prestarea activităţii. De asemenea, nu se va recurge la prestarea unor activităţi care prin condiţiile lor sunt dăunătoare sănătăţii.

Supravegherea activităţii desfăşurate de contravenienţi în acest cadru se exercită de către persoanele împuternicite de primari.

Potrivit proiectului, instanţa poate dispune încetarea obligării la muncă în folosul comunităţii înainte de împlinirea duratei sancţiunii, dacă contravenientul a dovedit interes în îndeplinirea obligaţiilor ce i-au revenit la locul de muncă şi a executat cel puţin jumătate din durata sancţiunii. Dacă contravenientul se sustrage cu rea credinţă de la executarea sancţiunii, înainte sau după începerea activităţii, sau nu-şi îndeplineşte îndatoririle ce-i revin în cursul executării sancţiunii, instanţa, la cererea primarului sau a conducerii unităţii unde prestează activitatea, poate înlocui sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii cu pedeapsa cu închisoarea contravenţională.

Plângerea contravenientului cu privire la conţinutul activităţii prestate şi condiţiile în care aceasta se realizează ori în legătură cu modul în care se exercită supravegherea se depune la primăria sau unitatea de care aparţine agentul însărcinat cu supravegherea, după care aceasta, împreună cu actul de verificare a aspectelor sesizate, se înaintează instanţei care a pronunţat hotărârea. Plângerea se soluţionează de îndată, şi dacă este întemeiată, instanţa dispune schimbarea conţinutului activităţii sau, după caz, a măsurilor de supraveghere.

Dispoziţiile privitoare la persoanele împuternicite să constate contravenţii, plângerile făcute împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, rezolvarea acestora, în termenele prevăzute de lege, dispoziţiile privind plata amenzii şi cele prin care se instituie posibilitatea ca instanţa să facă eşalonarea ei, plata despăgubirilor pentru paguba cauzată, confiscarea lucrurilor care au servit sau au fost dobândite prin săvârşirea contravenţiei, termenele de prescripţie a aplicării şi executării sancţiunii, dispoziţiile din legile speciale şi toate celelalte acte normative referitoare la minori, precum şi procedura de judecată şi căile de atac sunt şi rămân în vigoare dacă nu contravin prezentului proiect de lege, deci legii pe care sperăm că o veţi adopta dumneavoastră.

Întrucât dispoziţiile acestei legi sunt mai favorabile pentru contravenienţi decât dispoziţiile cuprinse în actele normative în vigoare la data săvârşirii contravenţiilor, de efectele ei vor beneficia şi cei împotriva cărora s-a aplicat deja sancţiunea închisorii contravenţionale până la intrarea în vigoare a proiectului de lege care vă este supus atenţiei.

Înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenienţilor la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se face socotind o lună de închisoare pentru 50 de ore de activităţi.

Dacă sunteţi de acord cu proiectul de lege, aşa cum v-a fost supus atenţiei ca urmare a dezbaterii lui în comisie, vă rugăm să-l aprobaţi prin votul dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond ar trebui să îl invităm la tribună pe domnul Emil Popescu. Este în sală? Vicepreşedintele comisiei, domnul George Stancov este? Avea şi un secretar comisia.

Comisia juridică există?

În câteva clipe apare reprezentantul comisiei.

Din partea Comisiei juridice, domnişoara deputat Gabriela Radu are cuvântul.

Doamna Elena Cornelia Gabriela Radu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a analizat proiectul de Lege privind înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii şi a avizat favorabil, urmând a fi luate în discuţia plenului amendamentele.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

La dezbaterile generale, dacă din partea grupurilor parlamentare, au fost desemnaţi oratorii?

Deci, lucrurile fiind foarte clare, nu doreşte nimeni să ia cuvântul la dezbaterile generale. Trecem la text. Aveţi raportul în faţă.

Titlul legii.

Dacă sunt obiecţiuni?

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Titlul legii, aşa cum este redactat, ca de altfel şi art.1, lasă să se înţeleagă foarte clar că prin această lege sancţiunea închisorii contravenţionale, care este reglementată prin legi speciale, prin ordonanţe şi hotărâri ale Guvernului, se înlocuieşte cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii. După mine, această chestiune este inexactă, deoarece, dacă o să lecturaţi legea până la sfârşit, o să vedeţi că, de fapt, ne găsim în faţa unei noi modalităţi de executare a închisorii contravenţionale, şi nicidecum de înlocuire a acesteia.

Proiectul, în realitate, ce face? Instituie un mod alternativ de executare a sancţiunii contravenţionale şi nu o înlocuieşte cu o altă sancţiune. De aceea, potrivit prevederilor acestui proiect, sancţiunea nu este desfiinţată în actele normative care o prevăd, ea putând fi executată în continuare.

Şi, dacă o să citim la art.1, alin.5, o să înţelegem foarte bine că în realitate nu se pune problema de înlocuire a unei sancţiuni cu altă sancţiune, ci de stabilire a unui nou mod de executare. Ce se spune în alin.5? "În cazul în care contravenientul nu consimte ca sancţiunea închisorii să fie înlocuită cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, sancţiunea închisorii contravenţionale aplicată de instanţă se execută în arestul poliţiei sau în locuri anume destinate ale penitenciarelor, stabilite de ministrul justiţiei".

Deci, este foarte clar că prin proiect nu se urmăreşte ca să se înlocuiască o sancţiune cu o altă sancţiune, ci o sancţiune care există să poată fi executată şi printr-o altă modalitate.

Iată de ce, domnule preşedinte, propun ca titlul legii să sune în felul următor: "Lege privind posibilitatea executării sancţiunii închisorii contravenţionale şi prin obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii".

Vreau să vă spun că argumentaţia pe care am adus-o îşi găseşte şi o susţinere în avizul Consiliului Legislativ, despre a cărui autoritate profesională, ştiinţifică, cred că nu se îndoieşte nimeni.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Iniţiatorul?

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Această problemă a fost discutată şi la comisie.

Vreau să semnalez faptul care poate avea eventual relevanţă aici că, la comisie, amendamentul propus de domnul chestor Acsinte Gaspar avea altă formulare decât cea propusă astăzi în plen.

În orice caz, ne menţinem punctul de vedere cu privire la formularea actuală a titlului proiectului de lege, bazându-ne şi pe argumentele care au fost aduse în cursul dezbaterilor la comisie.

În esenţa sa, acest proiect de lege nu urmăreşte, aşa cum s-a arătat aici, posibilitatea executării închisorii într-o altă modalitate, ci urmăreşte, dimpotrivă, înlocuirea unei sancţiuni de o anumită natură, privarea de libertate, cu o sancţiune de altă natură - executarea unei munci în folosul comunităţii. Şi numai în ipoteza în care cel în cauză nu doreşte sau nu execută sancţiunea obligării la muncă în condiţiile în care s-a stabilit prin hotărârea de obligare, se aplică sancţiunea închisorii contravenţionale.

Cu alte cuvinte, sancţiunea închisorii contravenţionale în principiu este înlocuită şi rămâne doar ca o alternativă, ca un subsidiar pentru ipotezele arătate şi una dintre aceste ipoteze este tocmai alin.5, subliniat aici de domnul deputat Acsinte Gaspar.

Credem că nu poate fi primit acest amendament, doarece ar schimba şi sensul legii şi, poate nu în ultimul rând, imaginea pe care vrea s-o creeze acest proiect de lege cu privire la ansamblul sancţiunilor contravenţionale.

De aceea, punctul nostru de vedere este, repet, că titlul trebuie să rămână cel adoptat de comisie, iar amendamentul propus aici să fie respins.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Mogoş a cerut cuvântul.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este foarte adevărat şi cunoscut că cea mai severă sancţiune, fie ea contravenţională sau penală, mă refer la cea privativă de libertate, reprezintă, aşa cum spuneam, ultima şi cea mai severă dintre sancţiuni.

În condiţiile în care rămâi la existenţa sancţiunii contravenţionale cu privare de libertate, fără alternativa, fie ea alta, dar în cazul de faţă, a prestării unei munci în folosul comunităţii, în condiţiile acestea, eu propun ca în titlul legii să se includă "posibilitatea înlocuirii sancţiunii". Doar atât: posibilitatea care să existe pentru înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu închisoare şi transformarea ei într-o prestare a unei activităţi în folosul comunităţii.

Pentru că, în condiţiile acestea, cererea de transformare a sancţiunii contravenţionale cu închisoare în prestarea unei munci trebuie să aparţină contravenientului, instanţa luând act de cererea contravenientului. Este posibil, însă, ca această sancţiune să fie acceptată de contravenient, pur şi simplu.

În situaţia în care s-ar introduce în lege această ipoteză, deci "Lege privind posibilitatea înlocuirii sancţiunii închisorii contravenţionale cu o sancţiune de prestare a unei munci în folosul comunităţii", cred că ar fi mai nimerită, pentru că există alternativa clară, dar asupra căreia se pronunţă instanţa judecătorească nu din capul locului, ci numai la cererea contravenientului. Deci, instanţa dispune în funcţie de gravitatea faptei respective, dispune aplicarea unei sancţiuni contravenţionale cu închisoare, dar există posibilitatea pentru instanţa de judecată, în condiţiile în care contravenientul o cere, să opteze pentru înlocuirea acestei sancţiuni cu o muncă în folosul comunităţii.

să luaţi act de introducerea în textul titlului a cuvântului "posibilitate", să sune în felul următor: "Legea privind posibilitatea înlocuirii sancţiunii închisorii contravenţionale ..." Deci, o laşi la latitudinea instanţei de judecată şi la cererea contravenientului în asemenea condiţii.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Comisia?

Domnul Tamás Sándor.

Domnul Tamás Sándor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Acest amendament al domnului deputat Gaspar a fost dezbătut îndelung în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, unde a fost prezent şi domnul secretar de stat.

Comisia este de părere că trebuie să susţină punctul de vedere al iniţiatorului, adică titlul legii să rămână aşa cum a fost iniţiat, pentru că înlocuirea executării sancţiunii în închisoare este obligatorie şi nu poate fi lăsată la aprecierea instanţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Motivaţia comisiei de respingere a amendamentului mi se pare foarte superficială.

Vă rog să observaţi că în momentul în care instanţa judecă o faptă penală, de un anumit grad de periculozitate, se poate opri ca să aplice pedeapsa închisorii contravenţionale. Atunci când instanţa pronunţă această pedeapsă, ea va spune, în dispozitiv, acolo, că este condamnat cutare la atâtea luni de închisoare.

La cererea contravenientului, instanţa va constata că există posibilitatea ca această închisoare contravenţională să fie executată prin prestarea unei munci în folosul comunităţii, în condiţiile prevăzute de către prezenta lege, raportat pe lună, echivalent cu 50 de ore de muncă în folosul comunităţii.

Deci, aici ceea ce în realitate instituie legea este un regim alternativ de executare a închisorii contravenţionale şi nicidecum, nicidecum de înlocuire a unei sancţiuni cu o altă sancţiune. Pentru că, eu repet, sancţiunea închisorii contravenţionale rămâne pe mai departe. Pe de altă parte, vă rog să observaţi că această sancţiune care se preconizează a se introduce, ea nici măcar nu este reglementată în momentul de faţă.

De aceea, eu, ca să spun aşa, aş face un compromis în legătură cu amendamentul, că să revin la forma în care l-am prezentat la comisie şi în care văd că acum este susţinut şi de domnul deputat Mogoş; într-adevăr că în plen, între timp, m-am mai gândit şi am prezentat o formă îmbunătăţită. Dacă nu se acceptă forma pe care am prezentat-o în plen, sunt de acord ca să fie adoptat amendamentul în forma prezentată la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi care-şi găseşte acum susţinerea şi în intervenţia domnului deputat Mogoş.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul Baias, secretar de stat la Ministerul Justiţiei.

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi încerca să fiu foarte scurt şi să mă refer şi la intervenţia domnului deputat Mogoş.

Chestiunea formulării "posibilitatea înlocuirii sancţiunii" a fost discutată şi la comisie şi, dacă nu mă înşel, aceasta este forma iniţială a amendamentului propus de domnul deputat Gaspar.

O asemenea formulare în însuşi titlul legii schimbă întreaga concepţie a legii. Esenţa acestui proiect de lege, îmi cer iertare, dacă nu am fost exact mai înainte, este aceea de a schimba fundamental sistemul sancţionator în domeniul contravenţional. Principiul va fi de acum, dacă se adoptă textul în această formă, ca sancţiunea care se aplică să fie aceea a obligării la muncă corecţională. Această obligare la muncă în folosul comunităţii se va pronunţa de către instanţă în temeiul acestei legi în mod obligatoriu, şi nu la cererea contravenientului.

De fapt, textul care se referă la consimţământul contravenientului nu are sensul care i se dă aici, şi anume că el, contravenientul, va cere dacă va vrea să execute într-un fel sau altul.

Instanţa este obligată să aplice sancţiunea obligării la muncă în folosul comunităţii, acesta este principiul, iar consimţământul contravenientului este necesar pentru a respecta Constituţia şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului, care interzic obligarea la muncă forţată. Acesta este sensul necesităţii consimţământului contravenientului.

Închei, solicitând plenului să accepte titlul aşa cum a fost formulat, pentru că ambele formule alternative care au fost propuse aici sunt de natură să schimbe întreaga concepţie cu privire la text şi să ducă la concluzia că principiul rămâne în continuare obligarea la închisoare contravenţională, când, de fapt, principiul, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, trebuie să fie obligarea la muncă în folosul comunităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Iniţiatorul îşi susţine formularea titlului, acceptată de comisie.

Nu-mi rămâne decât să supun votului varianta iniţiatorului, consemnată în raportul comisiei. Şi, dacă această variantă nu va trece, vom supune votului amendamentul domnului Gaspar.

Dar, constat, stimaţi colegi, că nu suntem în cvorum.

În sală sunt prezenţi 90 de deputaţi.

Avem nevoie de 122 de deputaţi.

Liderii grupurilor parlamentare, chestorii, sunt rugaţi să invite deputaţii în sală.

Suntem şi în preajma votului de la orele 11,00.

Stimaţi colegi, nu avem cu cine vota. Nu avem cvorum.

Domnule secretar, strigaţi apelul.

Domnul Corneliu Ciontu:

Judeţul ALBA

Judeţul ARAD

Judeţul ARGEŞ

Judeţul BACĂU

Judeţul BIHOR

Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD

Judeţul BOTOŞANI

Judeţul BRAŞOV

Judeţul BRĂILA

Judeţul BUZĂU

Judeţul CARAŞ-SEVERIN

Judeţul CĂLĂRAŞI

Judeţul CLUJ

Judeţul CONSTANŢA

Judeţul COVASNA

Judeţul DÂMBOVIŢA

Judeţul DOLJ

Judeţul GALAŢI

Domnul Vasile Lupu:

Domnule secretar, vă rog întrerupeţi apelul. S-a refăcut cvorumul, vă rog ocupaţi-vă locurile în bănci. Nu se motivează nici un absent acum, că pierdem timpul, la sfârşitul şedinţei...

Da, pentru colegii care au întârziat, vă informez că asupra titlului proiectului de Lege privind înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, acesta ar fi titlul inuiţiatorului, domnul deputat Gaspar a venit cu un amendament, propunând schimbarea titlului. Iniţiatorul îşi păstrează poziţia, îşi păstrează formularea, comisia susţine poziţia iniţiatorului.

Ca atare, supun votului dumneavoastră formularea iniţiatorului, susţinută de comisie.

Cine este pentru? Vă rog, ocupaţi-vă locurile în bănci. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Număraţi voturile împotrivă. 66 de voturi împotrivă.

Abţineri?11 abţineri.

Cu majoritate de voturi, textul iniţiatorului a fost votat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trecem la dezbaterea pe articole.

Art.1. Dacă sunt comentarii din sală? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.2. Obiecţiuni nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.3. Comentarii nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.4. Obiecţiuni nu există.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Domnule deputat Gaspar, doriţi să intervenţi? Suntem la art.4, aveţi cuvântul.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La art.4 am avut 2 amendamente. Un amendament a fost admis şi este trecut în raport la amendamente admise. Un alt amendament a fost respins, iar eu îl propuneam să fie ca un alineat nou, plecând de la conţinutul alin.2 al art.4. Art.4 alin.2 sună în felul următor: "Primarul, căruia îi revine obligaţia să aducă la îndeplinire mandatul emis de instanţă, stabileşte de îndată conţinutul activităţii ce urmează să fie prestată de contravenient, condiţiile în care făptuitorul execută sancţiunea, precum şi programul de lucru". Şi am propus să se introducă un text cu următorul conţinut: La stabilirea conţinutului activităţii ce urmează să fie prestată de contravenient, primarul va avea în vedere pregătirea profesională şi starea de sănătate a acestuia, atestate prin acte eliberate în condiţiile legii". Motivarea comisiei mi se pare că nu răspunde la textul amendamentului, se spune: se creează o situaţie nedorită, cenzurarea actului instanţei de judecată. Nu se face nici o cenzurare, pentru că primarul, prin alin.2, pe care l-am citit, are competenţa să stabilească conţinutul activităţii. Şi cu acel prilej primarul ar trebui să ia în considerare şi acele două elemente la care m-am referit, adică pregătirea profesională şi starea de sănătate a acestuia. Să nu fie repartizat într-un loc de muncă care oarecum i-ar aduce unele prejudicii, chiar de ordin moral, şi unele în legătură cu starea de sănătate a contravenientului.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi, vă rog ocupaţi-vă locurile în bănci. Folosirea telefoanelor mobile în sală, prin hotărârea dumneavoastră, este interzisă, pentru că în vacarmul acesta din sală nu se poate lucra. Mai ales, suntem în situaţia în care un secretar de şedinţă lipseşte, domnul Kovács Tiberiu Csaba are o problemă gravă de sănătate, domnul Sorin Lepşa n-a fost informat în timp util şi nu putem recepţiona amendamentele propuse, număra voturile, datorită acestei foieli în sala de şedinţă şi gălăgiei întreţinute de unii dintre dumneavoastră.

Vă rog, ocupaţi-vă locurile în bănci.

Domnule deputat Severin, domnule Sergiu Cunescu, vă rog ocupaţi-vă locurile în bănci, pentru a putea număra voturile.

Domnul Gaspar a propus o reformulare, susţinută şi la comisie, la art.4 alin.2. La art.4 alin.1 nu sunt obiecţiuni.

Supun votului dumneavoastră alin.1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Textul a fost adoptat.

Alin.2, comisia, iniţiatorul şi-au schimbat poziţia faţă de amendamentul domnului deputat Gaspar? Da, domnul secretar de stat Baias.

Domnul Flavius Baias:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă mulţumesc. Este vorba de introducerea unui text nou după alin.2 al art.4, care ar deveni în acest fel alin.3. Deşi la comisie am avut o poziţie contrară propunerii domnului deputat Acsinte Gaspar, după discuţii cu dânsul, considerăm că amendamentul poate fi primit. E limpede că pregătirea profesională a celui în cauză, spre exemplu, poate fi un criteriu care trebuie avut în vedere de către primar, atunci când stabileşte condiţiile în care el, cel în cauză, va dsfăşura activitatea în cadrul obligării la muncă în folosul comunităţii. Considerăm că amendamentul poate fi primit.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc. Comisia mai are obiecţiuni? Acceptă amendamentul.

În aceste condiţii, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Gaspar la alin.2 art.4.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 2 abţineri.

Cu majoritate de voturi pentru, textul a fost adoptat.

La alin.3, comisia reformulează. Există comentarii, faţă de textul comisiei? Nu.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

La alin.4, 5 şi 6 există vreo obiecţiune? Nu există.

Supun votului dumneavoastră alineatele de la 4 la 6.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Supun votului dumneavoastră art.4 integral.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.5. Există comentarii pe alineate? Nu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.6 conţine 3 alineate. Comentarii din sală nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.7, reformulat de comisie. Ultima frază din text sună astfel: "Plângerea, împreună cu actul de verificare a aspectelor sesizate, se înaintează în termen de 5 zile de la înregistrare instanţei judecătoreşti care a pronunţat hotărârea". Comisia a introdus un termen. Obiecţiuni nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.8. Comentarii nu sunt? Da, domnule Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.8 la alin. 1 am cerut ca în locul sintagmei: "plângerea se soluţionează de îndată" să se treacă un termen, pentru că, totuşi, în materie penală nu putem opera cu asemenea impreciziuni. Instanţa trebuie să fie foarte clară. A primit o sesizare, trebuie să-i stabilească un termen înăuntrul căruia să poată face toată procedura.

Astfel, am propus ca alin.1 să sune în felul următor: "Plângerea se soluţionează în termen de 10 zile de la primirea acesteia de către instanţa judecătorească care a pronunţat hotărârea".

Vreau să vă spun că lipsa unui termen a existat şi la art.7, şi acolo, comisia, prin amendamentul care a fost propus, a introdus un termen de 5 zile, înăuntrul căruia plângerea să fie înaintată la instanţă. Consider ca, şi pentru simetrie, dar în special pentru a stabili un termen clar, să se precizeze şi în conţinutul art.8 alin.1 termenul înăuntrul căruia instanţa să soluţioneze plângerea.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

În câteva minute vom da votul asupra celor 7 proiecte de lege rămase restante. Vă rog nu părăsiţi sala, avem şansa să parcurgem şi acest text şi, rog liderii grupurilor parlamentare, pe unde mai există şi dumnealor, să păstreze cvorumul în sală şi să invite pe ceilalţi deputaţi de pe hol să participe la lucrări.

Comisia?

Domnul Nicolae Grădinaru:

Stimaţi colegi,

Comisia este de acord cu amendamentul propus de domnul Gaspar, e bine să prevedem un termen de 10 zile pentru soluţionarea plângerii.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, termenul "la 10 zile".

De acord este iniţiatorul...

Domnul Flavius Baias:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din păcate, de data aceasta nu mai putem fi de acord cu amendamentul care iniţial a fost respins şi de comisie. Nu vreau să aduc aici argumente de ordin practic privind activitatea instanţelor, dar, în general, în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor, nu sunt fixate termene de soluţionare, ci sunt prevederi, aşa cum există şi în forma iniţială a art.8, în sensul că cererea, plângerea se soluţionează de îndată, procesul se judecă de urgenţă şi cu precădere. De altfel, instituirea unui termen oricum n-ar avea decât o natură de recomandare pentru instanţă, putând fi încălcat termenul fără nici un fel de consecinţă, de vreme ce nu ar fi prevăzută şi nu este prevăzută o sancţiune pentru încălcarea acestui termen. De aceea, pentru a nu complica aplicarea textului, considerăm că trebuie respins amendamentul şi păstrată pe forma iniţială a textului.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, care este ultima poziţie a comisiei?

Domnul Nicolae Grădinaru:

Copmisia acceptă amendamntul propus de domnul Gaspar. În textul iniţial era trecut "de îndată". S-a făcut un amendament: "pentru a fi soluţionată plângerea în termen de 10 zile". Înseamnă că dacă nu se acceptă de iniţiator "în 10 zile", acest termen, "de îndată", ce înseamnă o lună, două, trei? E bine să acceptăm acest amendament.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Gaspar, acceptat de comisie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 7 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu majoritate de voturi pentru, textul a fost adoptat.

La art.8 sunt comentarii? Nu.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.9, reformulat de comisie la alin.1. Sunt obiecţiuni? Nu. Supun votului dumneavoastră alin.1.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Alin.2, textul iniţiatorului. Comentarii nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Textul integral art.9.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.10 există comentarii? Nu sunt.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.11. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.12. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.13. Comentarii? Nu sunt.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Art.14, ultimul.

Voturi pentru?

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Supun textul integal votului dumneavoastră.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind înlocuirea sancţiunii închisorii contravenţionale cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii a fost votat.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trecem la votul proiectelor de lege restante, pogramate pentru astăzi. Suntem în cvorum şi pentru legi organice.

Doamnelor şi domnilor deputaţi, vă rog atenţie!

Proiectul de Lege pentru declararea comunei Geoagiu oraş - lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 167 de voturi pentru. (Vociferări în sală.)

Stimaţi colegi, am doi secretari de la Opoziţie aici!

Voturi împotrivă? 22 de voturi împotrivă.

Abţineri? 9 abţineri.

Este clar, am fost în cvorum pentru lege organică. Textul a fost respins.

Stimaţi colegi,

Vă rog atenţie! Linişte în sală! Ocupaţi-vă locurile în bănci!

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17/1998 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/1996 privind acordarea licenţelor de instalare şi operare a reţelelor GSM şi stabilirea taxei de licenţă. Lege cu caracter ordinar.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Avem o intervenţie din sală? Poftiţi, vă rog.

Domnul Dan Nica:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Datorită faptului că acest proiect de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.17 a fost dezbătut într-o zi de luni, acum 2 săptămâni, când, probabil, datorită modului defectuos în care a fost redactat materialul, doamna preşedintă de şedinţă nu a putut supune spre dezbatere textul acestei ordonanţe pe articole, daţi-mi voie să vă fac câteva consideraţii şi să explic, în acelaşi timp, votul pe care grupul parlamentar PDSR îl va acorda la aceată ordonanţă de urgenţă.

În primul rând, vreau să vă spun că această ordonanţă de urgenţă, care nu conţine nici un fel de prevederi care să justifice caracterul excepţional sau de urgenţă, constituie din nou o încercare de a pune Parlamentul României într-o stare de a valida o situaţie în care Guvernul României ne pune ca şi fapt împlinit.

Pe fond, vreau să vă spun că nu suntem de acord şi nu vom putea accepta ca licenţa pentru sistemul DCS 1800 să fie modificată şi să nu fie acordată în integralitatea ei societăţii naţionale "Romtelecom", aşa cum a fost prevăzut prin ordonanţa Guvernului de anul trecut, iar acest lucru, în situaţia în care până la procesul de privatizare până când acesta se va încheia, mai sunt doar 2 săptămâni, acest lucru va conduce la o stare de iritare în rândul competitorilor care participă la acest proces.

Grupul parlamentar al PDSR nu-şi poate însuşi o asemenea prevedere care poate conduce la retragerea din procesul de privatizare a celor două consorţii participante sau, în cel mai bun caz, poate conduce la o diminuare cu câteva zeci de milioane de dolari, probabil, a sumei pe care "Romtelecom" o poate obţine în cadrul acestui proces de privatizare şi, indirect sau dacă doriţi chiar direct, bugetul statului va pierde aceşti bani. Iar faptul că în această ordonanţă de urgenţă sunt stabilite taxe de licenţă şi condiţii de prelungire a licenţelor pentru telefonia GSM, în condiţiile în care aceste licenţe expiră în anul 2006, iar noi suntem chemaţi să aprobăm condiţiile şi sumele pentru care aceste taxe de licenţă vor fi din anul 2006 până în anul 2011, este încă un motiv pentru care Grupul parlamentar al PDSR nu doreşte şi nu va putea să accepte blocarea procesului de privatizare al "Romtelecom" şi, în acelaşi timp, vă anunţă pe această cale că va vota împotriva adoptării acestei ordonanţe de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc.

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să facă declaraţii înainte de vot? Domnul ministru Sorin Pantiş are cuvântul.

Domnul Ioan Gavra:

Nu are voie, domnule preşedinte!

Domnul Sorin Pantiş:

Ca deputat.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să fac câteva precizări. În primul rând, caracterul de urgenţă al acestei ordonanţe este dat de necesitatea absolut stringentă de a ieşi partea guvernamentală din banda de 900 de Mhz. Repet, a fost, dacă vreţi, o scăpare, în momentul în care au fost emise licenţele GSM, faptul că această sumă nu s-a îndreptat către Ministerul Apărării Naţionale pentru ieşirea din banda de 900 de Mhz care, începând cu acest an, este bandă comercială, şi faptul că se prelungesc aceste două licenţe, şi suma este de 50 de milioane de dolari pentru cele două prelungiri, este dat în primul rând de necesitatea ca aceşti bani să ajungă la Ministerul Apărării Naţionale şi acest minister să achiziţioneze echipamentele necesare ieşirii din banda de 900 de Mhz.

Al doilea lucru pe care vreau să-l expun este că această licenţă - DCS 1800 - se dă către o filială a "Romtelecom" pentru că acesta este procederul unanim acceptat de către absolut toate ţările din Europa, SUA şi Asia de sud-est. Şi vă amintesc că toate licenţele din aceste zone au fost date către filiare. De aceea avem Francetelecom - mobil, Belgacom - mobil, Telefonica - mobil, pentru că nu este voie să se subvenţioneze dintr-un operator de telefonie fixă partea de telefonie mobilă sau invers.

Astfel încât, singura posibilitate este aceea de a emite această licenţă către o filială a lui "Romtelecom", iar "Romtelecom" va decide în această filială 99,996 %. De fapt, actele sunt şi pregătite pentru a fi introduse către Registrul comerţului.

Nu vreau, prin acest fapt, să creez în nici un caz discuţii sau animozităţi între mine şi domnul deputat Dan Nica, dumnealui fiind un specialist şi cunoscând foarte bine aceste probleme. Însă, vreau să se reţină foarte clar că emiterea licenţei de D.C.S este o necesitate dată de procesul de privatizare şi de faptul că "Romtelecom" nu este prezent în nici o licenţă de telefonie mobilă, fiind singurul operator naţional din Europa care nu deţine o licenţă mobilă în acest moment, că suma de 50 de milioane de dolari, care se va plăti până la mijlocul anului viitor, este destinată Ministerului Apărării Naţionale şi este o problemă de securitate naţională.

În consecinţă, vă rog frumos să acceptaţi şi caracterul de urgenţă, de absolută urgenţă al acestei reglementări şi, în acelaşi timp, şi considerentele pe care vi le-am expus.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Din partea Grupului România Mare.

Domnul Marcu Tudor:

Ştiu despre ce este vorba, deoarece am şi scris un articol în revista "România Mare" şi am şi susţinut, între altele, ideea ca acele 50 de milioane care vin de la Ministerul Comunicaţiilor, pentru Ministerul Apărării, ca să înlocuiască, de fapt, cele două frecvenţe - 1.800 şi 900 de MHz, să înlocuiască aparatura de radio-releu care lucra în aceste benzi, şi deja au venit 10 milioane de dolari şi le-au şi cheltuit, Ministerul Apărării. Susţin, deci, ideea ca în continuare să se repartizeze aceşti bani de la Ministerul Comunicaţiilor, către Ministerul Apărării, numai cu aprobarea expresă a Parlamentului, ca aceşti bani să fie folosiţi pentru cumpărarea aparaturii care lucrează în alte benzi de frecvenţă decât acestea şi care înlocuieşte aparatele ce lucrau în vechile benzi de frecvenţă.

Deoarece Ministerul Apărării, prin diferite subterfugii, foloseşte aceşti bani… Nu ştiu dacă domnul ministru Pantiş cunoaşte, dacă nu, îl informez eu pe această cale şi îi dau detalii ulterior, că cele 10 milioane de dolari pe care le-a primit Ministerul Apărării de la Ministerul Comunicaţiilor pentru ca să cumpere aparate, înlocuindu-le pe cele vechi, s-au folosit în alte scopuri şi se intenţionează a se folosi, cumpărând nişte aparate cu sarcini radio cu salt de frecvenţă, pentru un program star, care eludează sau înlocuiesc licitaţiile ulterioare. Deci, se face o mică fraudă.

Aş dori ca Ministerul Comunicaţiilor să facă demersurile necesare şi să urmărească dacă aceşti bani se folosesc în scopurile pentru care au fost acordate.

În continuare, susţin, deci, această idee, deoarece Ministerul Apărării, dacă nu primeşte aceste 50 de milioane, date până în anul 2002, mi se pare, nu va avea bani cu ce să cumpere aparatele care eliberează frecvenţele de 1.800 şi 900 MHz.

Deci, susţin ca aceşti bani să fie controlaţi de către Parlament, pentru că există tendinţa la Ministerul Apărării să li se deturneze scopul pentru care au fost primiţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Avem noi, în tradiţia noastră parlamentară, declaraţii înainte de vot sau imediat după vot. Dar dacă ne lungim atât de mult, pierdem această ocazie excepţională din ultimile două săptămâni, de a vota mai multe legi cu un cvorum rezonabil.

Sper că sunteţi de acord să trecem la vot.

Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 17/1998.

Cine este pentru? 119 voturi pentru.

Împotrivă? 96 de voturi împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Proiectul de lege a fost adoptat.

Doamnelor şi domnilor,

Trecem la proiectul de Lege privind autorizarea regularizării diferenţelor de dobândă aferente unor credite externe contractate de Ministerul Sănătăţii, cu garanţia statului, pe relaţia Germania. Lege cu caracter ordinar.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi textul a fost adoptat.

Proiectul de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic; caracter organic.

Procedural?

Domnul Emil Popescu, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi are cuvântul.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Există text în regulament, în vechea legislatură s-a adoptat acest text, potrivit căruia, atunci când este vorba de o gravă scăpare într-o lege, se poate face amendamentul şi în ultimul moment.

Înainte de a se vota această lege, vreau să vă învederez că, îndată după ce s-a aflat despre ea, s-au provocat foarte multe discuţii în lumea juriştilor, inclusiv la Televiziune, şi au apărut multe carenţe ale legii. Dar lipseşte de aici un text fundamental, care să separe cele două profesii, şi anume, un text pe care îl propune Uniunea Avocaţilor din România, împreună cu Baroul din Bucureşti şi cu subsemnatul. Acesta este următorul amendament: "Pe tot timpul cât un consilier juridic desfăşoară activităţi juridice în această calitate, îi este interzisă exercitarea oricăror activităţi specifice profesiunii de avocat, aşa cum acestea sunt definite prin Legea nr. 51/1994 pentru exercitarea profesiunii de avocat, indiferent de modalitatea de exercitare a profesiunii de consilier juridic. Încălcarea prevederilor alineatului de mai sus se pedepseşte cu..."- ce veţi hotărî dumneavoastră - "amendă sau altă sancţiune. Constatarea acestor încălcări se efectuează de organe ale Uniuni Avocaţilor din România, împreună cu barourile în a căror rază de activitate se desfăşoară activităţile interzise prin alin. 1".

Respectuos vreau să vă învederez că s-a căzut de acord, cu reprezentanţii consilierilor juridici, în şedinţele pe care le-am avut la comisie, că există două profesiuni distincte, care trebuie să aibă fiecare o lege de organizare proprie şi să nu se interfereze nici legile şi nici activităţile în exercitarea acestor profesii.

Prin urmare, un astfel de text era absolut necesar să fie inclus în lege, şi el nu există.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Vă rog nu părăsiţi sala! Mai avem de votat cinci proiecte de lege!

Domnul Emil Teodor Popescu:

În situaţia actuală, cei care sunt consilieri juridici, care sunt angajaţi şi alţii sunt numiţi, ar avea dreptul, potrivit acestui proiect, dacă s-ar vota, să aibă şi cabinete proprii, în care să-şi exercite activitatea după-amiezele. Or, acest lucru înseamnă exact exercitarea multor activităţi cu caracter avocaţial. Adică, suprapunerea celor două profesiuni, exact ceea ce nu este normal să fie într-un stat de drept şi ceea ce nu este normal să fie între două profesiuni diferite.

De aceea, noi cerem să fie introdus în lege acest amendament şi nu avem nimic împotrivă dacă apreciaţi că este cazul să fie returnată legea la comisiei, pentru discutarea acestui amendament. (Gălăgie în sală.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Vă rog, linişte!

Am o propunere: pentru că această lege comportă discuţii, s-o lăsăm ultima la vot, că riscăm să pierdem cvorumul. O votăm tot astăzi, dar, iată, mai avem cinci proiecte de lege, şi lumea părăseşte sala!

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 30 de voturi împotrivă. O supunem la vot astăzi, dar vă rog să trecem la celelalte legi, pentru că în urma acestui conflict dintre jurişti, riscăm să rămânem iar cu o restanţă.

Stimaţi colegi,

Vă rog, atenţie!

Proiectul de lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 69/1991. (Gălăgie în sală.)

Domnul George-Iulian Stancov:

Dacă-mi permiteţi numai puţin?

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să aveţi înţelegere! Nu mai putem lăsa aceste proiecte de lege încă două săptămâni, până tranşăm această problemă delicată a jurisconsulţilor. Imediat o luăm în dezbatere şi o discutăm! S-a votat! Deci, discuţiile pe această chestiune nu mai sunt de acceptat, majoritatea sălii s-a pronunţat.

Domnul Stancov.

Domnul George- Iulian Stancov:

Eu vroiam să pomenesc numai despre existenţa unui regulament şi a unei dispoziţii din regulament care, la ora la care discutăm, ar trebui respectată, indiferent pe ce fotolii ne-am aşeza.

Fără să vă ascund faptul că proiectul, aşa cum a fost adoptat, după părerea mea, pe articole şi pe ansamblu, ca filosofie a textului de lege, are slăbiciunile lui, poate deosebit de grave şi care pun în discuţie un principiu, cred că o asemenea propunere, venită şi susţinută ca amendament astăzi, poate fi primită pentru dezbatere, cu un vot de principiu. Dacă suntem de acord ca în procedura în care ne aflăm, în faza la care ne aflăm, mai discutăm amendamente, dacă revenim, practic, la dezbaterea pe articole. Pentru că acest articol, propus astăzi, are mare legătură cu celelalte adoptate.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Stancov, vă rog frumos! Aceste chestiuni le vom discuta imediat după ce votăm celelalte proiecte de lege.

Domnul George-Iulian Stancov:

Da, numai că eu vreau să vă atrag atenţia!

Domnul Vasile Lupu:

Eu nu pot respinge intervenţiile procedurale, dar dumneavoastră veniţi peste voinţa Camerei Deputaţilor şi lungiţi discuţia la această chestiune.

Domnul George-Iulian Stancov:

Nu, nu, domnule Vasile Lupu, nu vin peste nici o voinţă. Eu vin să respectăm voinţa Camerelor, aşa cum rezultă ea din regulament.

În momentul în care noi creăm un asemenea precedent, aş vrea ca el, la un moment dat, să facă operă în această Cameră, să vedem dacă este posibil fără amendarea regulamentului. Adică, după dezbaterea pe articole, între momentul cu pricina şi votul pe ansamblu, putem veni care mai de care cu amendamente de orice fel, pe fond. Dacă aşa stau lucrurile, să o spunem rituos, la onor Comisia pentru modificarea regulamentului, să vină cu ea, să o votăm, nu să ne facem în fiecare zi câte un regulament ad-hoc, după cum ne dictează nu ştiu ce interes.

Deci, cu acest aspect am venit să sesizez Camera Deputaţilor. Creăm un precedent periculos pe care eu, în sinea mea, nu-l accept. Cu gândul că voi vota, fie şi prin vot secret sau cum voi vota, este dreptul meu, ca să mă întorc din drum pe ideea că între timp a mai căzut o stea, mi se pare incorect democratic şi regulamentar. Este cealaltă Cameră, avem posibilitatea unei mai bune dezbateri pe proiect, cu o participare mai serioasă a celor interesaţi, nu respingem aceasta, este la comisie un alt proiect de modificare a Legii avocaturii, care poate face regula jocului, dar ca să revenim, pentru ca din dezbatere să ne întoarcem la o altă stare de fapt şi la un alt moment al dezbaterii, mi se pare mie că nici măcar la C.A.P. nu mai funcţionează regula aceasta.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Asupra acestei legi nu mai dau cuvântul nimănui pentru că, iată, ni s-a adus şi ordinea de zi aprobată de dumneavoastră. Proiectul de lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic este ultimul pe ordinea de zi. Printr-o mică eroare în aranjarea textelor, aici, în mapă, am intrat în această încurcătură.

Domnul Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Eu vroiam să spun că discuţia este absolut inutilă. Dacă dumneavoastră aţi respecta ordinea în care trebuie exprimat votul, nu ar fi nici un fel de discuţie. Dar aţi început cu Geoagiu, or, acest proiect era pe punctul 6 la vot, dacă aţi fi început cu proiectul referitor la G.S.M. şi după aceea aţi fi continuat în ordinea pe care am votat-o, de altfel, eu cred că nu am fi ajuns la această discuţie inutilă.

Deci, vă rog, dacă se poate, să respectaţi ordinea de zi.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule vicepreşedinte, desfăşurătorul a fost întocmit greşit şi este şi culpa mea că nu am verificat ordinea de zi. Nu se întâmplă niciodată această discordanţă.

Ca atare, mergem pe ordinea de zi şi trecem la votarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 20/1998 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 50/1998 privind aprobarea primei de 200 de lei/ kg la cumpărarea grâului din recolta anului 1998.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Text adoptat.

Trecem la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 21/1998 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria "pierdere" la Banca Agricolă S.A.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Text adoptat.

Proiectul de Lege privind respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea Legii administraţiei publice locale, nr. 69/1991.

Stimaţi colegi, este o lege organică.

Cine este pentru? Număraţi, vă rog. Vă rog, păstraţi liniştea în sală! 128 de voturi pentru. Fiind lege cu caracter organic...

Voci din sală:

Nu se poate!

Domnul Vasile Lupu:

Voturi contra? Vă rog, linişte în sală! (Domnul preşedinte de şedinţă a bătut cu ciocanul în biroul prezidiului. Aplauze în sală.) 83 de voturi împotrivă.

Abţineri? 10 abţineri. Suntem în cvorum. Proiectul de lege nu a trecut.

Doamnelor şi domnilor,

Suntem la punctul 5. Proiectul de Lege privind autorizarea regularizării diferenţelor de dobândă aferente unor credite externe contractate de Ministerul Sănătăţii ...

Voci din sală:

S-a votat!

Domnul Vasile Lupu:

S-a votat. Propunerea legislativă pentru Geoagiu oraş s-a votat, de asemenea.

Propunerea legislativă pentru modificarea art. 21 alin. 3 teza I din Legea nr. 53/1991 privind indemnizaţiile şi celelalte drepturi ale senatorilor şi deputaţilor, precum şi salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României. Această propunere legislativă a fost dezbătută ieri.

Domnul Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vreau să reamintesc faptul că această iniţiativă legislativă aparţine Biroului permanent. Vreau să precizez faptul că la Grupul parlamentar P.D.S.R. am discutat această chestiune şi grupul nostru parlamentar a decis să susţină acest punct de vedere. De altfel, la un moment dat noi ne angajasem să facem chiar o iniţiativă legislativă în acest sens, pe care domnul Stan, dacă era mai harnic, ar fi prezentat-o în cadrul Camerei Deputaţilor.

Vă mulţumesc.

Deci, fac apel la toţi colegii, inclusiv la colegii mei, să susţină această iniţiativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Stimaţi colegi,

Iniţiativa legislativă este semnată de toţi membrii Biroului permanent, cu o susţinere specială din partea domnului vicepreşedinte Năstase, a domnului Gaspar şi a celorlalţi şi, ca atare, o supun votului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 21 de voturi împotrivă.

Abţineri? 14 abţineri.

Text adoptat. Este lege cu caracter ordinar.

Stimaţi colegi,

Şi acum poftiţi a medita, a delibera asupra proiectului de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic; lege cu caracter organic.

Domnul Emil Popescu a propus un amendament; ca atare a propus să revenim la dezbaterea ei, a intervenit domnul George Stancov. În continuare, are cuvântul doamna Paula Ivănescu.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

În primul rând, protestez asupra modului în care interpretaţi regulamentul şi îl aplicaţi, inclusiv modul în care daţi cuvântul celor care sunt înscrişi.

Trecând de această fază, vreau să invederez, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat, că ceea ce a propus domnul deputat, avocat şi preşedinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, Popescu, este contrar Regulamentului Camerei Deputaţilor. Drept pentru care, nu aveţi de făcut altceva decât să supuneţi la vot acest proiect de lege care a fost votat pe articole în plenul Camerei Deputaţilor şi urmează numai votul final.

Domnul Vasile Lupu:

Doamna deputat, eu nu pot respinge nici o intervenţie pe chestiuni de procedură, în orice fază a dezbaterilor!

Voci din sală:

La vot!

Domnul Vasile Lupu:

Şi, iată, acum dau cuvântul domnului deputat Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Eu nu mai protestez împotriva modului cum dumneavoastră conduceţi şedinţa, pentru că aproape m-am obişnuit cu el. Şi, în consecinţă, voi spune ceea ce am de spus pe marginea acestui proiect de lege.

În ordinea de zi difuzată, proiectul de Lege privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic este trecut ca lege organică. Din curiozitate, dar nu numai din curiozitate, ci şi datorită faptului că am participat la dezbaterea multor legi care privesc organizarea şi exercitarea unor profesii, am consultat Constituţia României şi, la Secţiuna a III-a a art. 72, deci alin. 3, nu am găsit nici un loc în care acest proiect de lege să poată fi încadrat, pentru ca să poată fi votat ca lege organică.

Deci, prezumţia mea a fost că singura dispoziţie de care s-a agăţat comisia, când a propus acest lucru, a fost lit. h) a alin. 3, unde se spune: "organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului public şi a Curţii de Conturi".

Dar, mergând la autoritatea judecătorească, nu am găsit acolo nici o dispoziţie care să prevadă că consilierii juridici ar putea să facă parte din această categorie.

Potrivit lit. l), care ar constitui o altă prezumţie, deci "regimul general privind raporturile de muncă", această lege nu poate fi încadrată nici la această literă, pentru că nu este vorba aici de regimul general al relaţiilor de muncă, nici de sindicate, nici de protecţie socială, ci pur şi simplu este vorba de organizarea şi exercitarea unei profesii.

În consecinţă, domnule preşedinte, eu propun Camerei Deputaţilor ca această lege să fie votată în regim de lege ordinară, cu votul majorităţii membrilor prezenţi în fiecare Cameră, întrucât, dacă se menţine această procedură, deci procedura de votare pentru lege organică, eu consider că este o tentativă de manipulare a Camerei Deputaţilor, pentru a putea fi respins acest proiect de lege.

Vă mulţumesc foarte mult. (Câteva aplauze.)

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Dejeu.

Voci din sală:

Oooo!

Domnul Gavril Dejeu:

Stimaţi colegi,

În primul rând, trebuie să vă informez că, de când sunt ministru, nu mai sunt avocat. Şi să nu se interpreteze care cumva că cele ce voi spune este pro domo pentru profesiunea de avocat.

Vreau, însă, să informez Parlamentul României că în legislatura precedentă, ca şi acum, este pe punctul de a face o greşeală, în legătură cu situaţia acestor două categorii de profesiuni: avocaţi şi jurisconsulţi.

În ce constă greşeala din legislatura trecută? În aceea că a făcut o discriminare, în ce priveşte criteriile, de pildă, de intrare în avocatură, permiţând notarilor şi altor categorii de jurişti care aveau o vechime de 4 ani să intre în avocatură fără examen, fără să fi dat, însă, această facilitate şi jurisconsulţilor, fără nici un fel de raţiune, alta decât pur şi simplu că s-a făcut. O greşeală care a dus la nemulţumirea corpului jurisconsulţilor, iar acum suntem şi sunteţi pe punctul de a face o greşeală pe cale inversă. Şi vă spun în ce constă greşeala.

Dacă se va vota acest proiect de lege pe care-l aveţi în faţă, înseamnă că jurisconsulţii, fie ei numiţi sau angajaţi, în timpul lor liber îşi pot exercita o profesiune de jurisconsult, în cabinete particulare, dar cu obiect de activitate care acoperă şi activitatea avocaţilor. Şi acesta nu ar fi un lucru foarte grav. Problema este că intervine o concurenţă neloială, întrucât activitatea avocaţilor, prin legea de avocatură, şi veniturile avocaţilor sunt supuse unui coeficient de impozitare de 38%, potrivit Legii societăţilor comerciale, pe când veniturile pe care le vor obţine jurisconsulţii din munca prestată cu caracter de avocatură nu sunt supuse acestei impozitări. (Rumoare.)

Şi am să vă dau un exemplu concret. Să spunem, o societate comercială are un proces de 100 de milioane de lei, merge să-şi angajeze un avocat din barou, avocatul este ţinut de un anume onorariu, pe care îl gândeşte şi prin prisma faptului că 38% din veniturile pe care le va obţine le plăteşte la bugetul statului. Dacă aceeaşi societate comercială se va duce la cabinetul jurisconsultului, acesta îi va zice: Eu nu-ţi cer 3 milioane, eu îţi fac şi cu 1 milion sau 500 de mii, pentru că eu nu sunt supus plăţii celor 38% din veniturile pe care le obţin. (Vociferări, proteste.) În acest fel şi din această cauză, există nemulţumirea corpului avocaţilor din ţară la ora actuală, în legătură cu adoptarea acestui proiect de lege.

Părerea mea - şi cu aceasta voi încheia, este că s-a greşit o dată, deoarece jurisconsulţilor, dacă doreau să devină avocaţi, trebuia să li se creeze o situaţie nediscriminatorie şi să poată deveni avocaţi, să-şi exercite profesia; iar acum, dacă veţi adopta acest proiect de lege, se creează nemulţumirea din celălalt punct de vedere. Pentru ca să se echilibreze lucrurile, să nu existe o situaţie care va fi de natură să creeze tensiuni sociale şi care, pur şi simplu, este nedreaptă, este injustă, este nevoie ca dumneavoastră să reflectaţi (vociferări) dacă votaţi sau nu votaţi acest proiect de lege sau, dimpotrivă, vă gândiţi să echilibraţi problemele între cele două profesiuni.

Vă mulţumesc. (Rumoare, proteste.)

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Vă solicit puţin atenţia. Dacă prelungim dezbaterile în această direcţie...

Voci din sală:

Da!

Domnul Vasile Lupu:

...avem nevoie de un vot al Camerei. Dacă intrăm din nou pe fondul reglementării...

Voci din sală:

De ce i-aţi permis domnului Dejeu?

Domnul Vasile Lupu:

Eu am înţeles iniţial că din partea fiecărui grup parlamentar va lua cuvântul câte un deputat, cum se obişnuieşte înainte votului. Dar nu-i aşa, s-a intervenit procedural, s-a intrat pe fondul reglementării.

De aceea, continuarea discuţiilor, în ipoteza revenirii asupra fondului, trebuie să o aprobe plenul. De acord?

Domnul Gavra.

Domnul Ioan Gavra:

Mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Chestiuni de procedură. Din păcate, s-a intrat pe fond şi este împotriva procedurii regulamentare. Deci, se poate vorbi din partea fiecărui grup parlamentar, că există o asemenea cutumă, dar pe chestiuni de procedură: dacă se admite sau nu modificarea corpului legii prin acest amendament pe care l-a propus comisia şi care a venit, am înţeles, şi din partea Baroului, ca susţinere, şi a altor jurişti.

Domnule vicepreşedinte,

Domnule preşedinte Popescu,

Ca să încheiem discuţia definitiv, ca să încheiem definitiv cu asemenea argumente, care sunt total artificiale, împotriva regulamentului, regulamentul ne dă voie să facem aşa ceva, dar în cu totul alte condiţii. Şi acum, vă reiterez două texte de lege: unul din Constituţie şi unul din regulament. Deci, se poate reveni asupra erorii noastre, dacă este eroare (şi eu sunt de acord că trebuie corectată această eroare), dar nu acum.

Art. 77 din Constituţie, alin. 2: "Înainte de promulgare, preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii." Utilizăm această cale! Preşedintele poate să facă solicitarea.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Gavra, aţi ajuns prea departe... Aţi ajuns la preşedintele României...

Domnul Ioan Gavra:

Nu-i prea departe, domnule vicepreşedinte, să suntem în momentul de faţă!

Prin regulament, reexaminarea Legii nr. 119 - pe care o cere, deci, preşedintele - se face în temeiul art. 77, cu toată procedura prevăzută la art. 119. Altă cale de atac, în momentul de faţă, după ce Camera s-a pronunţat (a greşit, dar s-a pronunţat) înainte de votul final, nu mai există, domnule vicepreşedinte. Nu mai încercaţi alte artificii!

Avem cale de atac, înscrisă în Constituţie, la art. 77, alin. 2 - preşedintele. Solicitaţi, comisia, baroul de avocaţi, alte instanţe ale puterii judecătoreşti - preşedintelui, să ne retrimită spre reexaminare, să corectăm, dacă am greşit, să fim în acord cu textul Constituţiei.

Deci, ca şef de grup parlamentar, propun sistarea discuţiilor şi la vot! Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Iată, stimaţi colegi, brusc mi-am amintit de dezbaterile de acum o săptămână, când s-a cerut insistent, de răsfăţata noastră opoziţie, să revenim asupra unui vot dat de Cameră în plen. (Domnul Emil Popescu solicită să ia cuvântul.) Domnule Emil Popescu, dau cuvântul cui i se cuvine. Domnul deputat Adrian Năstase.

Domnul Ilie Neacşu (din sală):

Domnul Adrian Năstase va da indicaţie cum să voteze PDSR-ul!

Domnul Adrian Năstase:

Domnule deputat, în nici un caz nu mă voi hazarda să spun cum va vota PRM-ul... (Râsete.)

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă simt dator să vă informez în legătură cu o discuţie pe care am avut-o ieri la Grupul parlamentar PDSR, în urma unei discuţii pe care am avut-o cu domnul preşedinte Anagnoste. Domnul preşedinte mi-a prezentat şi mie, aşa cum, probabil, a prezentat şi la alte grupuri, un anumit punct de vedere şi anumite chestiuni, care, în opinia sa şi a celor pe care îi reprezintă, ar fi însemnat, în măsura în care legea ar fi rămas în forma actuală, anumite eventuale încălcări ale ordinii publice şi ar fi însemnat o anumită suprapunere între două ipostaze distincte de activitate ale juriştilor.

Eu, personal, consider că unele dintre observaţiile prezentate sunt corecte şi am spus acest lucru, de altfel, şi la Grupul parlamentar al PDSR. Dincolo de faptul că în mod evident este necesară o reglementare modernă pentru jurisconsulţi, este clar că o astfel de lege va trebui să evite eventuale suprapuneri şi dificultăţi în aplicarea legii.

Pe de altă parte, s-a creat la Cameră, aşa cum am observat din discuţiile pe care le-am avut în cadrul grupului, o anumită stare emoţională în legătură cu această discuţie. I-am spus şi domnului preşedinte Anagnoste ceea ce cred că se remarcă şi astăzi, aici: la Cameră va fi foarte greu de reluat discuţia pe această temă.

Şi părerea mea este - pe care i-am spus-o, de altfel, şi dânsului şi o spun şi acum - că o reexaminare la rece, o reexaminare mai atentă se va putea face, fără parti-pris la Senat, iar, apoi, în procesul de mediere vor putea fi eventual remediate anumite elemente, care, acum, pot fi discutate, cumva, foarte la cald.

Mi s-a părut că şi o discuţie în legătură cu un eventual nou amendament şi o retrimitere la comisie ar putea să rezolve lucrurile. Şi vreau să spun că, în mod foarte corect (şi colegii mei sunt martori), am pus în discuţia colegilor, în grupul parlamentar, această variantă. Propunerea respectivă nu a avut succes, iar colegii mei (şi repet acest lucru), marea majoritate, au rămas pe poziţia de a susţine proiectul de lege aşa cum este acum. S-a văzut, de altfel, şi în sală, astăzi, că ideea unei rediscutări prin intermediul unui nou amendament are puţine şanse de a trece.

De aceea, eu considerând că este corect ca noi să avem o judecată dreaptă în acest lucruri, să considerăm că am făcut un prim efort pentru a examina aceste probleme şi să încercăm să considerăm că avem nevoie de o pauză pentru a reflecta mai serios la aceste lucruri, în perioada în care textul va fi la Senat şi unde va fi discutat fără această încărcătură emoţională. Pentru că vă rog să vă aduceţi aminte discuţiile de aici, care au fost extrem de fierbinţi. Şi, din acest punct de vedere, eu aş face apel şi la reprezentanţii jurisconsulţilor (îmi pare rău că domnul Şelaru nu este prezent astăzi, aici) şi la reprezentanţii avocaţilor, să înţeleagă că încercăm să găsim calea cea dreaptă.

Pe de altă parte, este foarte important ca acest vot, care este un vot serios, care va încerca să întărească până la urmă autoritatea unor profesii, trebuie dat cu atenţie, în cunoştinţă de cauză, ascultând argumentele şi nu într-un mod emoţional.

Vreau, deci, să vă spun că hotărârea Grupului parlamentar al PDSR a fost exprimată ieri, în urma unei discuţii cu argumente multiple pro şi contra. Adică, Grupul PDSR a hotărât să meargă pe susţinerea proiectului de lege, în forma existentă.

Eu, personal, îmi exprim speranţa că acest text va putea să fie rediscutat, în elementele care au fost aduse în discuţie astăzi (şi unele din ele corect, după părerea mea, de către domnul deputat Dejeu) şi că în faza finală vom putea să aducem, dacă va fi cazul, anumite corective la acest proiect de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule vicepreşedinte Năstase, fie-mi îngăduit să vă cer o părere şi să vă adresez o întrebare. Aţi condus Camera în legislatura precedentă, eu îmi reamintesc că, de mai multe ori, înaintea votului final, fie prin consultarea grupurilor parlamentare, fie prin votul Camerei, s-a revenit asupra fondului şi am ajuns la modificări.

Acum, suntem în situaţia dată, domnul Emil Popescu a cerut o revenire asupra fondului. Eu nu pot respinge această cerere, dar prin votul Camerei să se hotărască dacă suntem dispuşi să revenim asupra fondului sau legea va fi supusă votului final aşa cum a ieşit din dezbatere.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Principiul de bază care a guvernat activitatea legislativă este acela că, până la votul final, Camera este îndreptăţită să gândească asupra textului ce va fi introdus în discuţie. Dacă pentru anumite raţiuni sau pentru altele, votul nu a fost exprimat, timpul până la votul final poate să fie, cu încuviinţarea Camerei, folosit pentru o eventuală modificare a textului.

Domnul Emil Popescu (din sală):

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, în mod expres! Aşa este!

Domnul Adrian Năstase:

După părerea mea, Camera poate să încuviinţeze, în momentul în care, pentru anumite argumente foarte serioase, se aduce în discuţie o anumită problemă care ar trebui să corecteze un text, care, din grabă, din scăpare, a fost cumva atins de o anumită eroare materială sau de fond, eu cred că nimic nu împiedică, cu încuviinţarea Camerei, repet, pentru că este vorba, până la urmă, de un mod mai larg de a privi procedura legislativă. Deci, o astfel de procedură suplimentară nu ar putea fi pusă în discuţie decât cu aprobarea expresă a Camerei.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc şi eu, domnule vicepreşedinte.

Ca atare, revenirea asupra fondului e posibilă numai cu votul dumneavoastră şi cred că nu mai are rost să întindem discuţia exact pe această chestiune.

Stimaţi colegi, mai întâi vă veţi pronunţa prin vot asupra solicitării domnului Emil Popescu, dacă revenim asupra fondului. Şi, apoi, să precizăm, dacă ajungem astăzi la votul final, dacă este lege organică sau lege ordinară.

Din câte am constatat, în textul legii, consilierii juridici sunt asimilaţi funcţionarului public, statutul funcţionarului public este de materia legii organice şi acesta a fost cel puţin un motiv pentru a considera această lege organică, înţelegând eu mai departe că acest text vine să modifice tacit, nu expres, un text din Legea privind exercitarea profesiei de avocat, pe care, pe mai multe considerente, am votat-o ca lege organică. (Rumoare, vociferări.)

Mai întâi, ca să deblocăm starea tensionată, supun votului dumneavoastră solicitarea domnului Emil Popescu, de a reveni asupra fondului.

Cine este pentru? 95 de voturi pentru.

Împotrivă? 101 de voturi împotrivă.

Abţineri? 24 de abţineri.

Doamnelor şi domnilor,

Cu 95 de voturi pentru, 101 împotrivă şi 24 de abţineri, solicitarea domnului Emil Popescu nu a întrunit majoritatea Camerei.

Voci din sală:

Trecem la votul final!

Domnul Vasile Lupu:

Suntem în cvorum pentru lege organică...

Voci din sală:

Nu! Dar este organică sau nu?

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

Raportul comisiei este pentru lege organică. Consiliul Legislativ ce spune? O clipă, domnule Buzatu!

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am făcut o propunere procedurală, deci rog să fie supusă votului Camerei. Am invocat textele din Constituţie care sunt necesare, dincolo de aceasta (dacă vreţi să fie voinţa noastră în favoarea unei legi organice), sigur că aceasta va decide votul Camerei. Dar eu cred că voinţa noastră poate fi mai presus de textul Constituţiei numai în anumite condiţii, bine circumscrise de textul constituţional, nu dincolo de acesta.

Domnul Vasile Lupu:

Niciodată, domnule Buzatu! Voinţa noastră, numai a Camerei Deputaţilor, nu poate fi mai presus de Constituţie, numai când plenul celor două Camere depăşeşte două-treimi prin vot se poate pronunţa împotriva Constituţiei.

Ca atare, stimaţi colegi, v-o supun votului. Ca preşedinte de şedinţă, o consider lege organică, aveţi posibilitatea să o contestaţi la Curtea Constituţională.

Domnul Ilie Neacşu (din sală):

În ce calitate propuneţi?

Domnul Vasile Lupu:

Iată argumentul: consilierul juridic este asimilat funcţionarului public, statutul funcţionarului public se votează prin lege organică. Această lege modifică tacit Legea exercitării profesiei de avocat, pe care am votat-o ca lege organică.

Eu vă întreb, votul de astăzi îl putem evita? Să cerem alte consultări Departamentului tehnic legislativ? Consiliului Legislativ?

Voci din sală:

Nu!

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Buzatu, cele constituţionale nu le-aţi potrivit bine, după părerea mea, şi eu am avut libertatea să-mi exprim opinia!

Domnul Mogoş. A solicitat cuvântul înaintea dumneavoastră.

Domnul Dumitru Buzatu (din sală):

De data aceasta, doresc să intervin ca drept la replică!

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Mogoş.

Domnul Dumitru Buzatu (din sală):

Păi, dreptul la replică se dă imediat, domnule preşedinte!

Domnul Ion Mogoş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-aş ruga, înainte de orice precizare pe care doresc să o fac, să-mi înţelegeţi exact poziţia. Ştiţi destul de bine, m-a preocupat foarte tare, începând cu art. 1, dezbaterea acestei legi şi nu aş vrea să fiu înţeles că mă împotrivesc creării unui cadru legislativ, a unui statut de desfăşurare a activităţii consilierilor juridici.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, discutăm caracterul organic sau ordinar al legii, aici vă rog să vă referiţi!

Domnul Ion Mogoş:

Tocmai aici vreau să ajung şi să fac următoarea menţiune şi, dacă binevoiţi, să mă urmăriţi cu proiectul legii în faţă.

Art. 2 din lege spune clar: "Corpul consilierilor juridici este constituit din consilierii juridici numiţi în cadrul aparatului Preşedinţiei, Parlamentului, Guvernului, ministerelor ş.a.m.d." Prin această modalitate, consilierul juridic îşi atrage statutul de funcţionar public. Deci, în mod clar, cert, prin ceea ce am votat noi, aici, Camera, i-am stabilit un statut de funcţionar public.

Şi, atunci, mergem la textul Constituţiei, la art. 72 lit. i), care prevede că o lege se votează cu caracter organic şi în ce priveşte statutul funcţionarului public. În condiţiile acestea, nu ne putem îndepărta de la caracterul de lege organică al acestui act normativ privind activitatea consilierilor juridici.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Stimţai colegi,

Este clar, noi nu ne putem pronunţa prin vot dacă este caracter organic sau ordinar. Aveţi raportul comisiei de specialitate. Nu am identificat avizul Consiliului Legislativ, comisia ne poate spune, acesta cum o consideră? Verificăm acum.

Sigur că şi avizul comisiei şi avizul Consiliului Legislativ rămân consultative pentru plenul Camerei, dar definitiv se poate pronunţa în această chestiune numai Curtea Constituţională.

Problema este dacă putem evita acest vot de astăzi sau nu?

Domnul Buzatu.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Am solicitat cuvântul pentru un drept la replică, întrucât dumneavoastră aţi ţinut să amintiţi colegilor mei o anumită "ignoranţă" în ceea ce priveşte textul constituţional. Atunci când am spus că voinţa noastră poate fi mai presus de textul constituţional, m-am referit la acele condiţii bine precizate în Constituţie, un cumul de condiţii potrivit cărora se poate face modificarea Constituţiei. Nu e vorba de altceva! Şi ştim cu toţii acest lucru!

Domnul Vasile Lupu:

Bun, atunci suntem de aceeaşi părere!

Domnul Dumitru Buzatu:

Deci, nu era nevoie să faceţi această remarcă, dar nu vreau să protestez foarte energic, pentru că am mai spus că eu sunt obişnuit cu maniera dumneavoastră de a conduce şedinţele.

Domnul Vasile Lupu:

Şi eu cu a dumneavoastră, de a interpreta Constituţia.

Domnul Dumitru Buzatu:

Vă rog, însă, să cerem cel puţin părerea preşedintelui comisiei şi a celor avizaţi, în legătură cu propunerea mea de a nu fi votată în regim de lege organică, pentru că domnul avocat Mogoş nu a adus un argument de luat în considerare. Întrucât acolo este enunţat statutul funcţionarilor publici, un avem un asemenea statut, nu avem nici alte dispoziţii legale care să enunţe măcar un nomenclator al funcţiilor care pot fi ocupate de funcţionarii publici. Toată intervenţia aceasta poate fi considerată nulă, deci.

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Sârbu.

Domnul Marian Sârbu:

Domnule preşedinte,

Aş vrea să spun doar două lucruri, de procedură. Şi este vorba, în primul rând, de felul procedural în care aţi condus astăzi şedinţa. Aş vrea să las la o parte faptul că, cel puţin din punct de vedere moral, aţi fi fost incompatibil cu poziţia de a conduce această şedinţă, atunci când este vorba de un statut al consilierilor juridici şi, care, în mod normal, ar intra în contradicţie chiar cu profesia dumneavoastră. Deci, ar fi trebuit, după opinia mea, ca şedinţa de astăzi, când se discuta o problemă legată de avocaţi şi de consilieri juridici, să nu o conducă, în orice caz, un avocat! Este, dacă vreţi, o problemă de principiu, care ar fi eliminat orice fel de dubiu în privinţa procedurii, în privinţa modului în care aţi încercat, aproape în permanenţă, să evitaţi votarea acestei legi! (Aplauze.)

Şi a doua problemă. Îmi pare foarte rău că un preşedinte de şedinţă al Camerei Deputaţilor, în felul în care conduce şedinţa, nu ţine cont de interesele, nu numai ale avocaţilor, şi ale consilierilor juridici. Ceea ce nu aţi putut să observaţi dumneavoastră niciodată, cel puţin în timpul acestei şedinţe, este faptul că ea interesează nu numai avocaţii sau consilierii juridici, ci pe milioanele de plătitori de impozite, taxe şi onorarii! Pe milioanele de oameni, care văd în această lege posibilitatea scăderii preţurilor în ceea ce priveşte onorariile! (Aplauze.) Este în mod evident o încercare de a evita votarea acestei legi, pentru că, în acest fel, onorariile grase ale avocaţilor ar putea să scadă!

Să fim serioşi, domnule preşedinte, aceste milioane de oameni aşteaptă de la noi un vot pentru spargerea unui monopol! (Aplauze. Se strigă: Bravo!) Toată coaliţia dumneavoastră s-a pronunţat întotdeauna pentru spargerea monopolurilor: monopolul energiei, monopolul petrolului şi alte fel de fel de monopoluri, cu spargerea cărora noi suntem de acord. Vă rugăm să fiţi de acord şi cu spargerea unui monopl la fel de important: monopolul avocaţilor!

Vă mulţumesc.

(Aplauze îndelungate. Se strigă: Bravo!)

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat, vreau să vă fac câteva precizări.

Voci din sală:

Nu mai este nevoie! Şi nu de acolo, coborâţi la microfon!

Domnul Vasile Lupu:

Da, cobor imediat. Domnule Stancov, vă rog să-mi îngăduiţi să folosesc microfonul de jos!

Domnul George Iulian Stancov:

Într-o vreme era "Doi pe-un balansoar", dar "Doi pe-un microfon" nu merge.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, doresc să-i răspund domnului deputat Sârbu. Odată cu alegerea mea ca vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor mi-am suspendat activitatea de avocat, de altfel, foarte scurtă. (Rumoare, vociferări.) Una la mână. Pentru a vă reaminti opinia mea în această chestiune, verificaţi vă rog stenograma de la dezbaterile precedente pe această lege şi sunt sigur că vă veţi retrage cuvintele.

Iar procedura desfăşurată astăzi a fost acceptată de liderul grupului parlamentar căruia îi aparţineţi, de domnul vicepreşedinte Adrian Năstase, pe a cărui experienţă puteţi conta şi dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

(Vociferări, proteste.)

Voci din sală:

Şi el e avocat!

Domnul Marcu Tudor (din sală):

De ce vorbesc numai avocaţi aici? Legea aceasta ese numai pentru ei sau pentru toată lumea?

Domnul Vasile Lupu:

Domnul deputat Rădulescu Zoner. (Vociferări în sala de şedinţă).

Deci, dacă mă refuzaţi, invit...

Domnul Constantin Şerban Rădulescu Zoner:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Eu nu sunt nici jurisconsult, nici avocat, aşa încât nu pot fi bănuit că sunt de-o parte sau de alta, dar eu citesc acest program şi aici scrie "vot final".

Deci, n-am calitatea să cer nici sistarea discuţiilor, nici altceva, dar vă atrag atenţia că până la urmă, toate aceste luări de cuvânt sunt în afara ordinii de zi.

Vă mulţumesc. (Comentarii, aplauze).

Domnul Vasile Lupu:

Şi apoi, stimaţi colegi, dacă sunt recuzat, invit alt vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, care nu este avocat, să preia conducerea şedinţei. (Vociferări).

Domnul Stancov are cuvântul.

Domnul George Iulian Stancov:

Stimaţi colegi,

Singura problemă, apropo de monopol, este aceea pe care trebuie să o recunoaştem şi să o respectăm - monopolul legii. Vrând, nevrând. Dacă vă place - este bine, dacă nu, facem concurenţă între legi. Nu-i nici o problemă. (Vociferări continue).

Eu vorbesc, şi am vorbit şi data trecută, probabil cei care nu au fost sunt foarte critici, de ideea de spargere a unei anumite concurenţe neloiale şi de ideea de a aşeza sub acelaşi acoperiş, după aceleaşi reguli juridice, categoria licenţiaţilor în Drept care, la un moment dat vor să asigure, să presteze servicii pentru "garantarea şi exercitarea dreptului la apărare".

Potrivit Constituţiei, dreptul la apărare fiind garantat, el "se exercită prin avocat ales sau numit din oficiu". Este un text al Constituţiei. Este monopolul legii supreme.

Câtă vreme pe această interpretare, pe care vrând, nevrând trebuie s-o dăm noţiunii de "avocat", nu putem decât să aducem sub aceeaşi denumire, dar cu atribuţii cel puţin similare, dacă nu identice, categoria licenţiaţilor, pentru că ne obligă Constituţia, ideea de "consultanţă" în termeni largi, foarte bine definit în doctrină şi practică, nu exclude ci include şi ideea de "apărare", care este mai largă decât ideea de "consultanţă", oricât am încerca.

Deci, sub haina apărării...

Domnul Vasile Lupu:

Domnule deputat Stancov,

Îmi pare rău că vă întrerup... Nu avem de lămurit decât dacă această lege are caracter organic sau ordinar!

Domnul George Iulian Stancov:

Ba da, are...

Domnul Vasile Lupu:

Sau dacă eu mai pot conduce şedinţa sau nu.

Domnul George Iulian Stancov:

Are. Am şi lămurit, pentru că oamenii trebuie să voteze în cunoştinţă de cauză şi pentru aceasta trebuie dezbatere, înainte de vot, chiar dacă n-am făcut-o acum.

Domnul Vasile Lupu:

Dezbaterea a fost respinsă de plen.

Domnul George Iulian Stancov:

Da. Trec la procedură, care ne aduce la Constituţiune. Îmi pare rău că zic...

Statutul funcţionarilor publici, chiar dacă n-a apărut ca un corp distinct adoptat şi în vigoare, este o normă de Drept constituţional, pe care noi o avem în text, care ne obligă să vedem dacă acolo unde reglementăm, legiferăm nu antamăm, nu legiferăm într-un domeniu pe care Constituţia îl consideră ca fiind de domeniul legilor organice.

Am instituit categoria "consilierilor juridici" numită "funcţionari publici" prin corpul acestei legi? Răspunsul este în corpul legii. Şi cred că-i unul singur: da.

Am intrat în domeniul Statutului funcţionarului public, definind o anumită categorie? Da.

Întrebarea este: este lege organică proiectul în discuţie? Da sau nu?

Dacă vrem să încălcăm Constituţia, o putem încălca, ea se poate îndrepta, inclusiv la Curtea Constituţională, mai târziu sau niciodată.

Domnul ministru de interne, constituţionalist, e adevărat, la toate dezbaterile, deputat mai ales, poate avea o replică, dar vreau să mi se spună că tot ce am spus eu aici, apropo de a defini o persoană ca "funcţionar public", nu ţine de Statutul general al funcţionarului public. Dacă nu ţine, putem reveni şi să-i dezbrăcăm şi de haina funcţionarului public pe consilieri, să-i lăsăm într-o dură concurenţă şi loială cu prăvălii în faţă şi cu contract la stat.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Domnule vicepreşedinte al Comisiei juridice,

Mi-aş îngădui o întrebare: modifică sau nu Legea exercitării profesiei de avocat?

Am reţinut Legea exercitării profesiei de avocat ca lege organică sau nu?

Deci, nu putem modifica o lege organică printr-o lege ordinară...

Domnul George Iulian Stancov:

Nu puneţi întrebări, când răspunsul l-aţi dat deja. Sigur că modifică, de vreme ce este text în care se spune: "... sunt şi rămân valabile dispoziţiile... din Legea exercitării profesiei de avocat".

O modifică măcar prin simplul fapt că dă o garanţie în plus că legea aceea rămâne în vigoare în forma şi conţinutul ei.

Cum n-o modifică?

Domnul Vasile Lupu:

Domnule Popescu,

Sunt alţii înscrişi la cuvânt.

Vă rog, daţi-i voie domnului Vilău.

Domnul Emil Teodor Popescu:

Vă rog, numai două cuvinte, domnule preşedinte.

Legea asta nu modifică Legea avocaţilor. Intră în contradicţie făţişă cu ea, dar legea aceasta este organică, pentru că aşa prevede Constituţia şi textele pe care le votaţi.

Domnul Vasile Lupu:

Da, vă mulţumesc.

Aţi spus mai mult de 20 de cuvine. Ajunge.

Domnul Vilău.

Domnul Ioan Adrian Vilău:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Suntem într-o anumită stare de tensiune şi, pentru a nu avea nici un fel de suspiciune, vă spun de la început că sunt avocat. Nu consider lucrul acesta o ruşine şi, atât cât pot, voi încerca şi în forul legislativ să apăr interesele acestei profesii, aşa cum, de altfel, la fiecare lege, celelalte profesii au făcut-o. Întotdeauna ni s-a spus că este bine ca la Legea învăţământului să vorbească profesorii, la Legea privind corpul medicilor să vorbească medicii... Nu înţeleg de ce există o stare de tensiune atunci când este vorba de o profesie pe care unii dintre colegii dumneavoastră o au.

Nu aş fi avut această intervenţie dacă mai înainte nu se făcea, oarecum, o apreciere care, este dincolo de litera Constituţiei, foarte periculoasă. Spunea cineva că "ajungem la o demonopolizare". Mi-e teamă că ajungem la o lume subterană, pe care o vom adânci, în măsura în care ea există, în privinţa actului justiţiei. Sunt puţini dintre dumneavoastră care ştiu câtă avocatură clandestină se face în România.

Acum, noi vom da un instrument juriştilor, ca, prevalându-se de calitatea de funcţionari de stat, să ajute, dacă doriţi, şi la evaziune fiscală, să ajute şi la un prost act de apărare.

În legătură cu fondul chestiunii, noi nu putem vorbi mai mult decât o face art. 72 lit.i) din Constituţie, care ne spune foarte clar că orice prevedere care reglementează statutul funcţionarilor publici este o prevedere de natură organică. Dincolo de faptul că este şi argumentul că această lege intră în conflict, sau reglementează prevederi dintr-o altă lege organică.

Pentru aceste motive, vă rog, domnule preşedinte de şedinţă, să supuneţi la vot legea ca o lege organică.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Ultimul vorbitor, domnul Adrian Năstase.

Domnul Adrian Năstase:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum prevedeam, discuţia s-a înfierbântat. Eu aş vrea să rămân strict la chestiunea pe care aţi ridicat-o, aceea dacă este vorba de o lege organică sau de o lege ordinară şi cum trebuie să procedăm.

Punctul meu de vedere este următorul: pe o astfel de chestiune în care nu avem o dispoziţie clară sau, mai bine zis, textul de lege nu se încadrează strict într-una din ipotezele prevăzute în Constituţie pentru legile organice, cel care decide este preşedintele de şedinţă, cu consultarea preşedintelui Comisiei juridice.

Un vot dat de Camera Deputaţilor într-o astfel de chestiune, nu ar avea nici o relevanţă.

Să presupunem că legea este considerată de către Camera Deputaţilor ca o lege ordinară. Cei care vor considera că este lege organică, vor merge la Curtea Constituţională, vor ataca legea şi, dacă legea a fost adoptată necorespunzător, ea, practic, nu-şi va produce efectele.

Deci, a decide printr-un eventual vot asupra acestei chestiuni este o soluţie lipsită de sens.

Sigur că preşedintele de şedinţă, în interpretarea textelor constituţionale îşi asumă o anumită răspundere, dar de aceea a fost ales ca preşedinte de Cameră sau preşedinte de şedinţă.

De aceea, eu consider, şi aici punctul meu de vedere este diferit de al colegului meu, care a luat cuvântul mai devreme, domnul Buzatu, că, în această problemă, lucrurile se tranşează fără un vot al Camerei Deputaţilor şi ceea ce discutăm acum va fi valabil şi în viitor, aşa cum a fost valabil şi în trecut. Deci, nu putem să inovăm de fiecare dată.

Este vorba, repet, de decizii care trebuie să aibă un anumit sens, or, vă repet, un vot al Camerei Deputaţilor în această chestiune n-ar produce nici un fel de efect.

Eu nu sunt de acord cu ceea ce spunea domnul Vilău, dacă acestă lege trebuie să fie discutată neapărat de către avocaţi. Unii ar fi putut spune că legea aceasta ar fi trebuit discutată de jurisconsulţi. Din acest punct de vedere, sigur că apare un dezechilibru faţă de grupurile de interese şi presiunile care se exercită, dar cred că este foarte important ca după ce se exprimă şi s-a exprimat punctul de vedere al Comisiei juridice să trecem la vot pentru a decide asupra acestor chesiuni.

În orice caz, nu cred că trebuie să supunem votului în plen dacă această lege este organică sau ordinară. În plus, pentru element de similitudine, repet că Legea avocaţilor, Legea notarilor au fost votate ca legi organice, tocmai pentru a da prestigiul necesar. eu cred că şi o astfel de lege, aşa cum a fost Legea pentru judecători şi aşa mai departe, pentru statutul lor, trebuie să aibă aceeaşi ţinută, trebuie să aibă acelaşi fundament.

Dar, repet, pentru cei care consideră că lucrurile stau altfel, în măsura în care nu există o dispoziţie expresă a Constituţiei în acest domeniu şi încercăm numai să integrăm această ipoteză într-un caz mai general, singura instituţie care poate să judece această problemă este Curtea Constituţională, pentru că, vă rog să vedeţi ce s-ar întâmpla dacă Camera Deputaţilor ar decide prin vot că este vorba de o lege ordinară sau organică, iar Senatul tot prin vot ar decide că este vorba de o lege organică sau ordinară.

Cine ar judeca această chestiune în final?

De aceea, eu cred că domnul preşedinte Lupu a procedat corect în această chestiune, că dacă sunt numeroase situaţii în care nu sunt de acord cu domnia sa, în această chestiune eu cred că trebuie lăsat să-şi exercite mandatul în mod corect.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc, domnule vicepreşedinte.

Iată încă un deputat cu mare experienţă în procesul legislativ, domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Preşedintele de şedinţă, înainte de a proceda la votul final, are două misiuni: în primul rând, să stabilească modalitatea de vot şi, în al doilea rând, caracterul legii, pentru ca plenul să ştie asupra a ceea ce votează, deoarece cunoaşteţi foarte bine că există o diferenţă între o lege organică şi o lege ordinară, cu privire la numărul de voturi necesare pentru adoptarea lor.

Preşedintele de şedinţă a stabilit caracterul legii şi a spus că este lege organică. Mai trebuie să stabilească modalitatea de vot şi plenul să treacă la vot.

Domnul Vasile Lupu:

Da. Vă mulţumesc. Exact aşa voi face.

Stimaţi colegi,

vă consult asupra procedurii de vot. Eu propun votul deschis. Există alte propuneri?

Domnul Rădulescu.

Domnul Cristian Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi-ar fi greu să cred, după atâtea dezbateri, care arată importanţa deosebită a acestei legi, inclusiv implicarea la Curtea Constituţională, mi-ar fi greu să-mi închipui cum să nu votăm nominal.

Drept urmare, propunem această procedură de vot.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, propuneţi votul nominal.

Altă propunere? nu există.

Stimaţi colegi,

Iată, supun mai întâi votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Rădulescu.

Din sală:

Supuneţi votului, mai întâi, propunerea dumneavoastră!

Domnul Vasile Lupu:

A mea... Da. Am să-i dau mai multă...

Deci, prima propunere.

Cine este pentru vot deschis? Vă mulţumesc.

Împotrivă? Sunt 38 voturi împotrivă.

Din partea stângă a sălii:

Dar număraţi odată voturile pentru! (Atmosferă tensionată, vociferări, proteste).

Domnul Vasile Lupu:

Stimaţi colegi,

La aceste proteste, iată, revenim.

Cine este pentru vot deschis? Număraţi, vă rog.

Din sală:

Să vedem dacă se face cvorumul! Acum se vede!

Domnul Vasile Lupu:

Sunt 129 voturi pentru vot deschis.

Împotrivă? Sunt 51 voturi împotivă. (Discuţii în sală).

Abţineri? Sunt 13 abţineri.

Deci, votul deschis a fost adoptat.

Din sală:

Dar, nu suntem toţi! Unde este cvorumul?

Domnul Vasile Lupu:

Deci, suntem în total prezenţi 193 de deputaţi. Deci, suntem în cvorum de lucru, în cvorum pentru lege organică.

Stimaţi colegi,

Luând în considerare raportul Comisiei juridice, pe care-o mai întreb odată asupra caracterului legii, luând în considerare că această lege modifică Legea de exercitare a profesiei de avocat, o consider lege organică, aceasta pentru ca dumneavoastră să votaţi în cunoştinţă de cauză. Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, deci, îşi păstrează opinia în acest sens şi vă întreb:

Cine este pentru?

Din sală:

Pentru ce?

Domnul Vasile Lupu:

Pentru adoptarea Legii privind exercitarea profesiei de jurisconsult. Număraţi, vă rog. (Atmosferă tumultuoasă). Sunt 145 voturi pentru.

Din sală:

Nu se poate!

Domnul Vasile Lupu:

Împotrivă? Sunt 33 voturi împotrivă.

Abţineri? Sunt 21 abţineri.

Ca atare, proiectul de lege, sau iniţiativa legislativă a fost respinsă.

Stimaţi colegi,

Vă propun pauza de prânz.

Revenim în sală la orele 14,00, pentru continuarea şedinţei.

După pauză

Domnul Vasile Lupu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Reluăm lucrările şi trecem, potrivit ordinii de zi, la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea.

Din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul?

Domnul ministru Ion Caramitru, de la cultură, are cuvântul.

Din sală:

În faţa cui?

Domnul Vasile Lupu:

În faţa cui? În faţa dumneavoastră.

Da. Un lider de grup? Poftiţi, domnule deputat.

Domnule ministru,

Vă rog să aşteptaţi..., o excepţie de procedură invocată.

Domnul Florian Bercea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Încă nu era ora 13,00 când s-a decretat pauza pentru masă.

Este ora 14,40.

La un asemenea interes faţă de rezolvarea problemelor aflate pe ordinea de zi, vă rog să aveţi în vedere prevederile art. 128 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi să procedaţi în consecinţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Deci, reţin intervenţia unui lider de grup parlamentar.

Din sală:

Vicelider!

Domnul Vasile Lupu:

Vicelider. Da. Vă mulţumesc.

Nu ştiam dacă aţi vorbit în nume personal, sau în numele grupului...

Da. Vă mulţumesc. Aveţi dreptul şi în nume personal. Cum să nu aveţi?

Stimaţi colegi,

Verificăm cvorumul pe numărate şi apoi pe strigate. (Se face apel sonor).

pentru o mai mare eficienţă, după prima parte furtunoasă a şedinţei, trec conducerea dezbaterilor doamnei vicepreşedintă Paula Ivănescu, eu primind altă însărcinare de la preşedintele Camerei Deputaţilor.

Din sală:

Mai schimbaţi pe cineva de la ţărănişti?

Vă cheamă să raportaţi cum aţi stricat legile?

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat Corniţă,

Aveţi cuvântul.

Domnul Ion Corniţă:

Doamnă vicepreşedintă,

Stimaţi colegi,

Este evident că foarte mulţi colegi de-ai noştri n-au poftă de a sta în sala de şedinţă.

Eu aş face o propunere..., nu sunt lider şi nici vicelider, sunt membru al Parlamentului, al Camerei Deputaţilor, însă vă spun sincer că mi-e ruşine de această stare în care se găseşte Camera Deputaţilor şi aş propune, aşa cum a propus domnul vicelider de la P.D.S.R., să se închidă uşile şi să se facă apelul şi după ce s-a făcut apelul să se vadă cu adevărat cine este în sală şi cine rămâne în sală, pentru că există şi metoda aceasta: se face apelul, vin colegii noştri în sală, spun "Da!", vin, se motivează şi după aceea rămân aceiaşi oameni în sală.

Trebuie să găsim o modalitate. Ori ne hotărâm şi plecăm cu toţii acasă şi declarăm în faţa poporului român că nu suntem capabili să participăm la şedinţe, din diferite motive, ori găsim nişte mijloace ca să-i aducem la ordine pe nişte oameni care nu înţeleg responsabilitatea faţă de această instituţie.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Rog liderii grupurilor parlamentare să-i invite pe domnii deputaţi din sălile de grupuri şi din alte săli să poftească în plenul Camerei Deputaţilor. (Se face apel sonor).

Deci, am să rog pe unul din secretarii de şedinţă să înceapă apelul nominal, pentru a verifica prezenţa şi a realiza cvorumul de lucru.

Din sală:

Catalogul!

Domnul Corneliu Ciontu:

Judeţul BISTRIŢA-NĂSĂUD

Judeţul BOTOŞANI

Judeţul BRAŞOV

Judeţul BRĂILA

Judeţul BUZĂU

Judeţul CARAŞ-SEVERIN

Judeţul CĂLĂRAŞI

Judeţul CLUJ

Judeţul CONSTANŢA

Judeţul COVASNA

Judeţul DÂMBOVIŢA

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule deputat şi secretar, în acelaşi timp, vă rog să întrerupeţi apelul nominal, deoarece cvorumul este realizat. Şi îl vom continua, de unde v-aţi oprit, în caz că nu mai avem cvorum de lucru.

Vă mulţumesc.

Deci începem dezbaterea asupra proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.36/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr.32/1994 privind sponsorizarea.

Din partea iniţiatorului, domnule ministru, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Caramitru:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Mă bucur că vin în faţa dumneavoastră cu un proiect de modificare a unei legi care, încă de la apariţia ei, a întrunit entuziasmul societăţii civile, entuziasmul segmentelor sociale care, mai mult sau mai puţin, fac istoria domeniului de care se ocupă, care nu au un acces nemijlocit la fondurile statului şi care, în mod logic, aşa cum se întâmplă în toată lumea, pot beneficia de efectul unei legi de asemenea tip.

Legea sponsorizării, apărută în 1994, a deschis, fără doar şi poate, căile cele mai fireşti pentru realizarea unor proiecte şi programe care veneau din zona societăţii civile, a asociaţiilor organizaţiilor neguvernamentale, a diferitelor organisme ale societăţii civile, acolo unde, în mod profesional, ele se adună şi lucrează coerent, pe câte un domeniu.

Aplicarea Legii nr.32 s-a lovit, la un moment dat, de neputinţa ca fondurile pe care un sponsor le poate oferi să fie prea mici, prea puţin semnificative şi, sigur, pe o zonă din ce în ce mai importantă din punctul de vedere al activităţii diurne.

Cum bine ştiţi, acest domeniu al societăţilor nonprofit, al asociaţiilor profesionale s-a mărit spectaculos, puterea de execuţie a diferitelor programe a crescut, sunt, în acest moment, mii de asemenea asociaţii, multe dintre ele de bună calitate, foarte multe dintre ele în aşteptarea unor resurse financiare care să le permită realizarea programelor lor.

Este adevărat că statul nostru, în momentul pe care îl parcurgem, nu poate acoperi în suficientă măsură toate necesităţile societăţii. Societatea civilă dispune, pe de o parte, de resurse umane direct motivate pentru a interveni cu mai multă claritate şi cu o eficienţă sporită în domenii în care statul are nevoie de acţiuni complementare. Pe de altă parte, evident că alocarea directă de resurse, atât la nivel local, cât şi la nivel sectorial, are un impact şi o eficienţă mult mai mare decât o alocare centralizată, cu efect uniformizator, spunem noi în Nota de fundamentare.

În această nouă viziune asupra legii, pe care vă rugăm să fiţi solidari cu ideea de a o modifica, în sensul bun al cuvântului, apar şi instituţii, să spunem aşa, cu denumire nouă pentru societatea noastră, cum ar fi instituţia mecenatului, care adaugă modalităţi importante pentru realizarea unui parteneriat real cu societatea civilă. În asemenea direcţie, în cei 3 ani - 4 aproape, care au trecut de la aplicarea Legii nr.32, au apărut foarte multe inadvertenţe între spiritul legii şi aplicarea ei în practică. A fost ineficientă, aş spune, în anumite domenii, privind lipsa de atractivitate a facilităţilor de ordin fiscal acordate sponsorilor, impreciziunea definirii unor termeni juridici, procedura greoaie şi neclară instituită pentru obţinerea facilităţilor fiscale sau formularea neclară a unor prevederi ale legii.

Prezentul proiect pe care vi-l supunem dezbaterilor şi votului a avut în vedere necesitatea corectării acestor deficienţe, pe de o parte, încât viitorul cadru juridic să permită realizarea scopului propus şi raportarea unor resurse financiare către realizarea activităţilor de interes general.

În acest sens, vă propunem, prin această modificare a legii, introducerea categoriei de mecenat, ca act de liberalitate fără contrapartidă, practică inspirată din legislaţia în vigoare în mai multe ţări europene, instituţia mecenatului fiind propusă de organizaţiile neguvernamentale, ca urmare a propunerilor primite din partea unor sponsori importanţi, care consideră că adesea ajutoarele acordate unor persoane aflate în dificultate nu pot fi condiţionate de aducerea la cunoştinţa publică a numelui sau imaginii celui care a acordat sprijinul respectiv. De asemenea, prin acest proiect, s-a avut în vedere faptul că, prin facilităţile fiscale oferite unui sponsor sau unui mecena, statul consimte să-şi reducă resursele bugetare cu sumele care reprezintă reducerile de impozit acordate. Ca atare, s-a considerat că ar fi oportun ca, în cuprinsul actului normativ, să fie indicate acele domenii prioritare pentru care deductibilităţile admise sunt cele mai mari. Se propune, deci, o ierarhizare a domeniilor, în funcţie de interesul public, de importanţa lor socială, precum şi de nevoia imediată şi de perspectivă pentru susţinerea lor materială, prin eforturile, bineînţeles, conjugate ale diverselor segmente ale societăţii civile.

Trebuie să se ia în calcul, aşa cum veţi vedea şi cum sigur aţi şi urmărit în corpul legii, modificat cum doreşte proiectul, că este evident că cel mai mare beneficiar al sponsorizării, în acest moment şi poate pentru mulţi ani de-acum înainte, este fotbalul.

Sportul rege captează interesul a milioane de oameni, iar beneficiile rezultate din promovarea imaginii sponsorului sunt considerabile pentru acesta. Vă readuc în memorie faptul că un sponsor care îşi orientează acest efort financiar sau această disponibilitate financiară către fotbal are în contrapartidă cel puţin 90 de minute de reclamă, cât timp durează meciul, ca şi reclama indirectă, care se plăteşte, din spatele porţii, sau pe marginile stadionului, sau pe tricourile sau alte echipamente ale sportivilor, pe când dacă cineva decide să sponsorizeze, să spunem, instalaţiile sau echipamentele de specialitate într-un spital va beneficia, în cel mai fericit caz, de o plăcuţă, pe uşa spitalului sau pe uşa acelui cabinet, unde se va spune: "echipamentul de dializă a fost donat de firma cutare" şi cu aceasta se termină.

În acest sens, am avut în vedere propunerile formulate de un grup de lucru special constituit de către Centrul de asistenţă pentru organizaţiile neguvernamentale, aşa-numitul CENTRAS, care a lucrat, împreună cu iniţiatorii, ca urmare a hotărârii adoptate de Forumul organizaţiilor neguvernamentale - 1996. În cadrul Grupului de lucru, au fost prezenţi atât beneficiari ai sponsorizării, cât şi reprezentanţi ai sponsorilor, precum şi jurişti.

Cum bine vedeţi, ordonanţa este semnată solidar de mai multe ministere, a fost dezbătută în Comisia penntru cultură şi mass-media a Senatului şi în plen şi a trecut, a fost dezbătută în Comisia pentru buget, finanţe a Camerei Deputaţilor şi în Comisia pe cultură a Camerei Deputaţilor. Drept urmare, avem ultimul raport al acestei Comisii pentru buget, cu amendamentele şi modificările pe care le-a cerut.

Revin, şi cu aceasta închei, mulţumindu-vă pentru atenţie, cu faptul că această modificare de lege este absolut necesară. Ea are aceste noutăţi de care v-am vorbit, în planul, să spunem, fundamental al aplicării legii, dar, în acelaşi timp, se măreşte, practic se dublează, procentul din baza impozabilă care, de la 5%, creşte la 10%, pentru a fi orientate către sponsorizări. Avem această ierarhizare, de care v-am vorbit şi v-o readuc în memorie, de maximum poate beneficia, deci de 10% din baza impozabilă, pentru sponsorizări în domeniile: cultură, artă, învăţământ, sănătate, asistenţă şi servicii sociale, acţiuni umanitare, protecţia mediului. Sunt, dacă vedeţi, domeniile cele mai puţin favorizate de fondurile care vin de la bugetul statului; 8% din baza impozabilă pentru sponsorizări în domeniile: educaţie, drepturile omului, ştiinţă, cercetare fundamentală şi aplicată, filantropic, de întreţinere, restaurare, conservare şi punere în valoare a monumentelor istorice, sport, cu excepţia fotbalului. Sunt domenii care mai au resurse, cât de cât semnificative, în diferitele momente istorice ale aplicabilităţii fondurilor statului. 5%, deci, practic, tot atât cât era până acum posibil, din baza impozabilă, pentru sponsorizări în domeniile: religios, social şi comunitar, reprezentarea intereselor asociaţiilor profesionale şi, bineînţeles, fotbalul.

Este inutil să vă mai readuc în memorie ce înseamnă, în spiritul legii, această nouă terminologie sau, mă rog, acest nou capitol care este mecenatul, acolo unde persoanele juridice sau fizice pot să sponsorizeze, deci, o persoană fizică. Enorm de multe cazuri întâlnim, în presă, în realitatea noastră diurnă, de cazuri singulare, cazuri limită, de boală, eu ştiu, de necesitate de transport în străinătate pentru intervenţii urgente, de excepţii, de tineri excepţionali care nu-şi pot subvenţiona sau nu pot găsi bani destui pentru a se duce la studii superioare ş.a.m.d. În acest sens, legea adaugă, în spiritul legislaţiei moderne, care există în toată lumea, şi acest aspect, în care mecena este cel care sprijină asemenea activităţi, fără să ceară, în contrapartidă, nici un fel de serviciu, dar având şansa ca, din baza impozabilă, să i se scadă suma cu care sponsorizează.

Vă mulţumesc şi aştept amendamentele dumneavoastră.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim, domnule ministru, pentru ampla dumneavoastră expunere şi să ştiţi că aţi bătut la porţi deschise.

Din partea comisiilor de specialitate, domnul vicepreşedinte Botescu ne va exprima punctul de vedere al celor două comisii sesizate în fond.

Domnul Ion Botescu:

În urma examinării proiectului de lege, în şedinţa din 30 septembrie 1998, comisia a hotărât ca acesta să fie supus spre dezbatere şi adoptare, cu amendamentele respective.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc, în primul rând pentru acordul dumneavoastră şi, în al doilea rând, pentru conciziune.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale?

Nu doreşte nimeni.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege, pe articole.

Titlul legii. Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

În unanimitate, titlul legii a fost adoptat.

Articolul unic al proiectului de lege îl vom dezbate după ordonanţă şi, în acest moment, supun dezbaterii dumneavoastră titlul ordonanţei.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Trecem la art.I al ordonanţei şi îl vom vota pe puncte, deoarece comisia de specialitate ne propune amendamente în diverse pasaje ale acestui art.I.

Pct.1.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci pct.1 a fost votat în unanimitate.

Pct.2 de la art.I.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci şi pct.2 a fost votat în unanimitate.

Pct.3 are propuneri de amendare din partea comisiilor sesizate în fond şi vă consult dacă aveţi comentarii referitoare la pct.3, aşa cum a fost amendat, în întregime, de comisiile de specialitate.

Nefiind comentarii, supun votului dumneavoastră pct.3 al art.I, aşa cum a fost amendat de comisiile sesizate în fond.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci şi pct.3, amendat de comisia de specialitate, a fost votat în unanimitate.

Pct.4.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi pct.4 a fost votat în unanimitate.

Pct.5.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi pct.5 a fost votat în unanimitate.

Pct.6.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi pct.6 a fost votat în unanimitate.

Pct.7.

Dacă sunt comentarii?

Deci, vă rog, la pct.7.

Domnul Didi Spiridon:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnă preşedinte,

Am avut la comisie un amendament pe care nu l-am regăsit nici la respinse, nici la admise şi suna aşa: la pct.7, art.8 din lege, am propus la lit.a), includerea şi "a activităţilor din domeniul religios" şi anularea de la lit.c) a aceluiaşi punct a cuvântului "religios". Motivaţia cred că nu mai este nevoie s-o spun. Domnul ministru a omis, probabil, să spună că unul din sectoarele care sunt mai sărace, din ţara aceasta, este şi domeniul religios, după cum se ştie, şi care văd că nici nu a apărut la semnături, la contrasemnături şi nici la participanţii care au contribuit la elaborarea acestei legi. De aceea, mi-am permis, deci, să fac acest amendament şi vreau să-l susţin aici şi să-l propun plenului să fie aprobat.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da. Deci, din partea comisiei de specialitate, să ne explice cineva pentru ce au respins acest amendament. În esenţă, amendamentul se referă la trecerea din posibilitatea de sponsorizare de 5% în baza de 10%, în cazul domeniului referitor la religii.

Nu, comisia de specialitate să ne spună de ce a respins şi pe urmă dumneavoastră, în final, vă dau cuvântul. (Se adresează domnului ministru Ion Caramitru, care a vrut să ia cuvântul)

Domnul Ion Botescu:

Din câte ştim noi, amendamentul nu a fost discutat, pentru că nu a fost primit.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Mulţumesc.

Din partea iniţiatorului, domnule ministru Caramitru, aveţi cuvântul.

Domnul Ion Caramitru:

Acest punct a fost dezbătut în ambele comisii, la ambele Camere, cât şi în plenul Senatului şi a fost votat, până la capăt, în forma pe care o vedeţi.

Explicaţia faptului că domeniul religios nu este prins la maximum posibil este faptul că biserica, ca instituţie, este o instituţie publică de drept privat. Biserica, în general, de când există, trăieşte de pe urma donaţiilor şi contribuţiilor enoriaşilor, pe de o parte, iar pe de altă parte, în ultima vreme, se discută foarte serios posibilitatea ca fondurile statului să fie îndreptate şi către biserică. În plus, mai există un element care poate deveni destul de delicat, în ideea în care sponsorizarea, fiind un act juridic, acolo unde sponsorul cere, în contrapartidă, o anumită publicitate care să-l facă cunoscut ca, respectiv, sponsor, s-ar putea ajunge la forme destul de groteşti, în domeniul respectiv. Nu aş spune unde s-ar petrece acest lucru. În plus, foarte multe din resursele bisericii venind din donaţii care nu sunt impozabile, s-ar putea petrece o disfuncţiune pe traseul urmăririi fiscale a celui care face donaţia, sponsorizarea propriu-zisă. Deci, în acest sens, credemcă putem, aşa cum s-a dezbătut şi în comisiile de specialitate, pentru cultură, dar şi în cele de buget-finanţe, să păstrăm această ordine procentuală.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc, domnule ministru.

Deci domnul deputat Roman, vă rog, apoi domnul deputat Ţurlea.

Domnul Ioan Roman:

Doamnelor şi domnilor,

Această problemă este destul de serioasă. Noi am încercat, pe toate căile, să introducem un astfel de amendament, deoarece, în momentul de faţă, situaţia bisericilor, ca instituţie - biserica ortodoxă şi biserica greco-catolică din România şi celelalte biserici - nu este chiar atât de înfloritoare precum se crede.

Ce vreau să accentuez aici este foarte serios, este că bisericile, la ora actuală, se confruntă cu o situaţie financiară deosebit de precară. Aşa cum ştiţi, biserica, în general, ca instituţie, nici măcar nu este semibugetară, pentru că, la ora actuală, preoţii sunt nevoiţi să-şi întregească salariul mai mult din aceste donaţii. Primim de la stat, deci slujitorii clerului, clericii, slujitorii bisericilor primesc de la stat doar salariul minim pe economie, restul fiind nevoiţi să şi-l completeze din fonduri proprii.

Vă rog să vă gândiţi, în Transilvania, unde marea majoritate a parohiilor au un cu număr deosebit de mic de credincioşi, cât de greu este ca să-şi completeze salariul. Greutatea cade tot pe umărul credincioşilor care, în acelaşi timp, sunt cetăţeni ai României.

În momentul actual, sunt foarte multe biserici în construcţie, atât biserici ortodoxe, cât şi biserici greco-catolice, în special. Biserica nu poate desfăşura o activitate de caritate, tocmai pentru că nu are fonduri. Dacă se vorbeşte de aceste donaţii, pe care le primeşte biserica, vreau să vă spun că aceste donaţii, în momentul în care intră în bugetul unei parohii, iar parohia respectivă vrea să construiască sau să repare o biserică sau casă parohială, aceste donaţii sunt imediat supuse impozitului. Este foarte greu şi sunt puţine biserici care au reuşit să îşi recupereze acel TVA care este impus. De aceea, susţin, cu toată fermitatea, acest argument care a fost trecut cu vederea sau care nu a fost luat în considerare. Biserica are nevoie să fie sponsorizată măcar cu 8%, dacă nu cu 10%. Fac apel la dumneavoastră, ca unul care cunosc situaţia preoţilor şi a bisericii din Transilvania şi din toată ţara, să fiţi de acord ca să fie modificată legea în acest sens.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Ţurlea.

Domnul Petre Ţurlea:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Domnul ministru al culturii făcea apel, adineauri, la Constituţie. Eu vă citesc exact textul constituţional, la care domnia sa făcea apel. Este art.29 alin.5: "Cultele religioase sunt autonome" - într-adevăr, aşa cum spunea dânsul - "faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate", inclusiv, deci nu numai în domeniile înşirate aici, ci există, conform Constituţiei, şi posibilitatea unui ajutor material direct sau indirect, prin acceptarea acestor sponsorizări. Eu sunt de acord - şi Partidul Unităţii Naţionale Române este de acord - cu sporirea, trecerea bisericii în categoria primă, deci, a) cu 10%.

Vreau să vă precizez, colegul dinainte a făcut apelul special la Transilvania şi eu sunt de acord că problema, în special, acolo se pune, toate cultele religioase din România, cu o singură excepţie, primesc mari subvenţii din exterior. Singurul cult care nu primeşte bani din afară este biserica ortodoxă română, singura care s-a declarat, de altfel, şi biserică naţională.

Deci, dacă nu acceptaţi trecerea la maxim la 10%, loviţi tocmai în biserica aceasta naţională, nu în celelalte care primesc bani de peste tot din lumea de astăzi.

Vă aduceţi aminte ce discuţie furtunoasă a fost la Legea bugetului de anul acesta în legătură cu sumele care ar fi trebuit date Episcopiei de Harghita şi Covasna, tocmai din cauza faptului pe care vi l-a spus şi colegul de mai înainte, de la PNŢ, că biserica ortodoxă română, mai ales din Transilvania, este extrem de săracă şi nu satisface în nici un caz, datorită acestei sărăcii, nevoile credincioşilor.

Trebuie să aveţi în vedere şi faptul că noi, care suntem prima instituţie a ţării, trebuie să asigurăm condiţiile funcţionalităţii statului român şi una din pârghiile esenţiale pentru asigurarea legalităţii, a funcţionării acestui stat român este biserica. Daţi-vă seama ce s-ar întâmpla dacă nu ar mai exista preoţi în toate satele din România, cât ar suferi legalitatea acolo. Deci, însuşi statul român este interesat să sprijine la maxim posibil biserica şi cultele religioase.

De aceea, vă propun să aveţi în vedere, atunci când votaţi, faptul că astfel se sprijină direct biserica naţională română, care este biserica ortodoxă, se sprijină, evident şi celelalte culte religioase, dar trebuie să vă gândiţi în primul rând la această biserică, pentru că ea reprezintă 90% din populaţia ţării şi România este preponderent un stat ortodox.

Vă propun să acceptaţi ideea de 10%. Eu nu cred, în nici un caz, că domnul Caramitru, care face parte dintr-un grup de populaţie ortodoxă, indiscutabil cu sentimente foarte puternice, nu ar accepta această propunere. Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Stănescu.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Vă mulţumesc doamnă preşedinte.

Domnilor colegi,

Doamnă preşedintă,

Formulez prezentul amendament la art.8 şi după ce voi da citire, am să arăt şi motivele pentru care vă voi solicita ca să votaţi această propunere

Deci, vă solicit ca art.8 să aibă următoarea formulare: "Persoanele fizice şi juridice române, care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art.4, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de 10%.

Motivaţia este următoarea: art.4 din legea propusă spre votare arată ce anume domenii sau mai bine zis persoanele juridice care pot fi beneficiare ale sponsorizării. Şi puteţi să observaţi că la alin.a), unde sunt arătate persoanele juridice, lipseşte această nouă categorie a sportului românesc care se numeşte fotbal.

În textul propus la art.8 în forma iniţială a legii, la pct.b) se arată că reducerea se poate face, cu excepţia fotbalului, pentru sport până la 8%, iar la lit.c) cu 5% pentru fotbal.

Respectuos vă atrag atenţia, domnilor colegi, că nu se poate face această despărţire a fotbalului de noţiunea de sport. Noţiunea de sport înglobează, bineînţeles, şi fotbalul. Faptul că fotbalul, la ora actuală, are un statut juridic, deci, este o activitate sportivă de interes naţional, dar actuala organizare nu presupune un ajutor din partea statului, nu înseamnă că trebuie să facem această discriminare.

De aceea, consider că sportul înglobează şi fotbalul şi este normal ca reducerea până la 10% să fie acordată tuturor domeniilor care au nevoie de această sposorizare pe ideea că prin sponsorizări se va putea reduce aportul bugetar al statului la întreţinerea activităţilor şi domeniilor respective. Nu trebuie să vă mai spun că sportul românesc este în mare nevoie şi are mare nevoie de bani.

Deci, nu putem să facem această discriminare, pentru că, în relaţia contractuală care se va desfăşura în baza legii, în afara domeniului de atractivitate intervine capacitatea beneficiarului, deci, a managerului care propune contractul de sponsorizare, intervine de asemenea, dorinţa şi liberalitatea celui care este în măsură şi este dispus să facă o asemenea sponsorizare şi nu este necesar să facem aceste discriminări.

Deci, amendamentul propus...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să-l şi scrieţi, nu să-l propuneţi numai de la microfon.

Domnul Mihai-Sorin Stănescu:

Îl am scris, vi-l depun, îi mai dau o singură dată citire.

Deci, "Persoanele fizice şi juridice române care efectuează sponsorizări în domeniile prevăzute la art.4, beneficiază de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizărilor, dar nu mai mult de 10%". Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc şi eu.

Deci, dumneavoastră propuneţi eliminarea literelor, da. Domnul deputat George Şerban.

Domnul George Gh. Şerban:

Mulţumesc doamnă preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Dezbaterea aceasta a mai avut loc, o reluăm acum la o ordonanţă de modificare a unei legi. S-a votat.

În primul rând, doamna preşedinte, vă rog frumos să observaţi faptul că se aduce un amendament de către preopinent, fundamental, în plină dezbatere, ceea ce nu permite regulamentul. Un asemenea amendament, cum este cel ce vi s-a predat chiar acum, schimbă fundamental legea, adică tot progresul pe care l-a realizat această lege prin realizarea unei ierarhii a obiectelor de activitate ce pot fi sponsorizate dispare. Care este de fapt rostul legii? A fost rostul legii, iar aici este o ordonanţă de modificare, acela de a orienta sponsorizarea către acele activităţi care sunt cele mai vitregite de către cei ce dispun de bani, tocmai pentru că oamenii care dispun de bani, patronii, firmele de stat nu sponsorizează activităţi din cultură, din artă, din învăţământ, din sănătate, din asistenţă şi servicii sociale, tocmai de aceea am ajuns la concluzia că trebuie să-i atragem spre aceste domenii să introducem acest procent de 10%.

Referitor la problema introducerii la acest capitol a sponsorizărilor pentru domeniul religios, revenim iarăşi la o discuţie. Într-adevăr, şi domeniul religios trebuie sponsorizat. Şi el se află la pct.5, însă cel mai bun sprijin pentru domeniul religios este aprobarea părţii a doua a Legii nr.169, care urmează să redea bisericilor noastre - şi vă rog să votaţi această lege - să redea proprietăţile funciare, pădurile care au aparţinut acestor biserici şi, atunci când le-au avut şi le-au gestionat, le-au gospodărit, le-au gospodărit bine şi nu era nevoie nici măcar de sponsorizare atunci, pentru că aveau posibilităţi financiare. Biserica sponsoriza atunci diferite activităţi culturale şi de altă natură şi nu era la mila oamenilor de afaceri. Aceasta este cea mai bună soluţie.

Având în vedere că toţi suntem hotărâţi să votăm partea aceasta a legii, este normal ca domeniul religios să rămână aici.

Deci, încă o dată, pentru că spre cultură, artă, învăţământ, sponsorii nu vin, dacă lărgim această enumerare, pe fiecare în parte, procentul de sponsorizare, cuantumul va scădea.

Deci, ca atare, eu propun să rămână această formă, care este a iniţiatorului, care a fost adoptată şi de către comisii, forma care este prevăzută în proiect.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, vă mulţumesc. Domnul deputat Ciumara are cuvântul.

Domnul Mircea Ciumara:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte şi mă bucur că vorbesc după colegul meu, pentru că este dintr-un partid creştin-democrat şi sunt de acord cu principiul lui că cei care au fost cei mai persecutaţi să primească cel mai mult. Eu nu-mi amintesc, ca în ultimii 50 de ani, regimul să fi distrus teatre, să fi distrus fotbalul sau altceva, dar a distrus în mod persistent bisericile din Ţara Românească. (Aplauze.)

Deci, cel mai persecutat domeniu care a suferit cel mai mult, timp de o jumătate de secol, printr-o politică de stat, a fost biserica. Avem datoria cel mai mult să recuperăm acest lucru. Mie îmi pare rău că nu am avut prilejul să stau de vorbă în ultimele două săptămâni cu domnul ministru Caramitru.

Sunt informat că, în Republica Moldova, din banii care-i dăm noi de la buget, preoţii semnează că primesc integral suma şi primesc 15-20%, restul rămâne la diferiţi funcţionari care-i obligă să semneze integral pentru sumă şi îi bagă în buzunar ei. Din păcate nu ajutăm biserica românească de acolo decât în mică măsură, deşi cheltuim bani mulţi.

În cazul bisericii nu am scos Legea salarizării personalului de cult, trăiesc într-o mizerie cumplită preoţii noştri, indiferent de religie, şi mulţi pentru a putea să se întreţină, sunt obligaţi să facă şi alte munci, fiindcă nu le ajunge cât câştigă din biserică.

Domnul Marian Sârbu (din bancă):

Aceasta este autocritică, domnule ministru.

Domnul Mircea Ciumara:

Da, aşa este. Problema este însă să recunoaştem adevărul, să ajutăm biserica. Când vom putea să restituim ceea ce s-a furat bisericilor, este bine să o facem, dar aceasta nu înseamnă să-i punem ca fiind partea ultimă a ţării. Să ne uităm, populaţia României, când spune în cine are încredere, spune că are încredere în biserică, în armată şi dacă întreaga populaţie a României consideră că sunt cei mai de prestigiu şi toată lumea este de acord că au fost cei mai persecutaţi, nu înţeleg să-i punem la coada cozilor.

Deci, rugămintea mea este ca, în baza principiului spus de antevorbitorul meu, ca cei care au avut mai mult de pătimit să primească mai mult sprijin acum şi în baza sentimentelor dumneavoastră creştineşti, să punem biserica la 10% la primul punct. Mulţumesc. (Aplauze.)

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Dugulescu.

Domnul Petru Dugulescu:

Stimată doamnă preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă această lege se vrea o lege modernă şi vrem alinierea legislaţiei României la legislaţia ţărilor democratice moderne, ce au spus colegii mei despre importanţa sponsorizării bisericilor este un lucru foarte important.

Eu nu sunt ortodox, aşa cum ştiţi, sunt pastor baptist, dar am cutreierat America în lung şi-n lat, am ţinut conferinţe şi predici în biserici în toate cultele. Şi acolo, biserica nu primeşte nici un cent de la stat, dar toate sumele, nu 10 procente, toate sumele donate bisericilor sunt scutite de impozite şi acolo bisericile sunt cele ce au început primele universităţi, spitale moderne, programe sociale, pentru că au fonduri. Sunt preoţi şi pastori bine plătiţi, pentru că biserica are fonduri.

Este normal să ajungem şi noi, să nu mai fie nevoie de contribuţia statului la susţinerea preoţilor şi enoriaşii, credincioşii, prin donaţii încurajate prin această lege, să poată susţine bisericile din România.

Eu vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi eu vă mulţumesc domnule deputat. Domnul deputat Moroianu are cuvântul.

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geamăn:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

După cât se ştie, eu, în primăvara trecută, am iniţiat un proiect de lege privind modificarea Legii 32/1994 privind sponsorizarea şi atunci a fost respins. La numai câteva luni, Guvernul a venit cu o ordonanţă şi astăzi trebuie să luăm o decizie.

Privitor la cele spuse de antevorbitorii mei, aş vrea să fac trimitere la art.98, privind amendamentul propus de colegul Stănescu, care, la alin.3, spune că, în mod excepţional, pot fi depuse amendamente noi şi în timpul dezbaterilor. Acest caracter excepţional cred că este întrunit, fiindcă este una dintre puţinele legi care, ca mod de abordare, creează discriminări între diferite instituţii şi persoane. Avem un art.16 în Constituţie care spune că cetăţenii, implicit şi instituţiile, categoriile sociale, trebuie să aibă în faţa legii tratament egal fără privilegii şi fără discriminări. Or, această lege introduce o discriminare între diferite categorii, fiindcă din punctul de vedere al deciziei, dacă o societate doreşte să sponsorizeze, nu trebuie neapărat să-i asigur eu prin lege un procent mai bun de deducere; dacă doreşte să sponsorizeze o activitate culturală, o sponsorizează, dacă doreşte să sponsorizeze o biserică sau o activitate sportivă, o face. Deci, nu trebuie noi să impunem prin lege, mai ales că, prin aceste cote defalcate, se creează o întreagă brambureală în sistemul contabil al fiecărei societăţi şi este foarte greu de urmărit o societate cu potenţial, care, în general, are câteva zeci de sponsorizări pe an, să poată să defalce şi să ţină evidenţa acestor categorii de sponsorizare diferenţiată.

Cred că modalitatea în care s-a abordat, cu acest 5%, toată lumea se gândeşte numai la fotbal, or, la acest procent, aşa cum şi colegii mei au remarcat, apar şi activităţile în domeniul religios, social şi comunitar şi interesele asociaţiilor profesionale, unde mergem până la asociaţii, care pot fi, într-adevăr, foarte bine susţinute în comunităţile locale. De aceea, cred că modul de abordare a acestei legi trebuie să fie cu un procent unic pentru toate activităţile şi susţin procentul de 10% pe care l-am avut prevăzut şi anul trecut în propunerea mea legislativă. O asemenea abordare cred că, într-adevăr, ne face să dăm o lege europeană.

Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Are cuvântul domnul deputat Gheciu.

Domnul Radu-Sever-Cristian Gheciu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Mă voi referi numai la amendamentul propus de domnul deputat Stănescu şi susţinut şi de domnul deputat Moroianu.

Doamnelor şi domnilor,

Concepţia legii este bună, foarte bine a argumentat domnul deputat Şerban. Ce aş mai vrea să adaug este un singur lucru: scopul legii, în fond, este de a crea ceea ce aş numi o cultură a sponsorizării şi o cultură a mecenatului. Noi nu avem acum, în societatea noastră, o clasă capitalistă care să aibă orgoliul, să aibă mândria sponsorizării marilor acte de cultură, a cercetării ştiinţifice, anumitor sporturi.

Ei bine, acest proiect de lege bine alcătuit, cu diferenţierile pe care le face, vrea să încurajeze oamenii de afaceri să se îndrepte către aceste domenii mai vitregite, pentru că fotbalul, de pildă, are o contrapartidă imensă în publicitatea care se face în faţa unui public imens, în faţa unui public de pe stadioane şi din televiziune, încât concepţia, vă spun, este sănătoasă, este promoţională, este benefică pentru ştiinţă, pentru cultură, pentru artă, pentru învăţământ, pentru cercetare, pentru toate aceste domenii care sunt în suferinţă, pentru care noi toţi ne luptăm şi dorim să facem ceva când se discută bugetul şi nu reuşim să facem mai mult. Tocmai de aceea vă propun să dăm atenţia cuvenită acestei concepţii benefice pentru domeniile pe care doreşte legea să le promoveze.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi eu vă mulţumesc. Domnul deputat Marton are cuvântul.

Vă avertizez că lista este destul de lungă, nu puteţi primi cuvântul imediat cum ridicaţi mâna, pentru că sunt înscrieri anterioare.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Doamnelor şi domnilor,

Eu cred că, din punct de vedere procedural, în primul rând, ar trebui să decidem asupra acelui amendament care se referă la posibila sponsorizare a bisericilor. Şi eu aş propune tuturor celor de aici să nu deschidem o "cutie a Pandorei", începând să aducem din ce în ce mai multe opinii referitoare la alte domenii. Eu cred că, într-adevăr, ceea ce poate fi discutat la momentul prezent este această problemă ridicată referitoare la biserici. Şi eu cred că, într-adevăr, aici cu toţii trebuie să fim atenţi şi poate chiar să ne dăm votul pentru acest amendament, indiferent de religie, pentru că eu, pur şi simplu, nu văd ce sens a avut aici în acest moment, când este, se pare, un consens destul de larg al reprezentanţilor diferitelor partide de a susţine această idee de mărire a acestui procent, să introducem discuţii referitoare la anumite religii, dacă una este mai bună sau mai proastă, dacă este mai naţională sau nenaţională, nu ştiu ce sens, ce argument în plus a adus o asemenea discuţie.

Eu cred că atunci când vorbim despre Constituţie şi despre prevederile constituţionale, ele se referă la situaţii identice. Este clar, când un stat are o politică vamală, nu toate obiectele introduse în ţară au aceeaşi vamă, pentru că prin această politică fiscală statul impune la un moment dat ca anumite produse să fie mai puţin introduse în ţară, altele mai mult.

Eu cred că politica de sponsorizare a unor activităţi, iarăşi, este o politică fiscală a statului, este o politică normală într-o ţară europeană liberală şi americană. Cei care cunosc legislaţia fiscală a ţărilor respective o să vadă că, într-adevăr, pentru cultură sunt mult mai multe excepţii decât pentru sport în acest sens, chiar până la exceptare totală, etc., etc.

Deci, eu vă propun să nu deschidem discuţia în acest sens sau, dacă o deschidem, să o deschidem după ce am tranşat această problemă a introducerii la procentul de 10% a bisericilor, ca, după aceea, cine doreşte să voteze nediscriminarea, cum spun unii, care nu este o discriminare, ci este o politică fiscală uzitată în toată Europa, puteţi să verificaţi, să voteze şi despre această problemă, dar unde se pare că totuşi există cât de cât un consens, să ne dăm votul cât mai repede.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc, domnule deputat. Mai sunt înscrişi doi domni deputaţi pentru a lua cuvântul şi vă propun ca să încheiem lista vorbitorilor cu aceştia doi. Deja s-a vorbit foarte mult şi o să facem o propunere. Reamintesc că această lege stă din mai în Camera Deputaţilor şi era foarte bine dacă vă gândeaţi, din dragoste faţă de biserică, faţă de religie, să faceţi dezbaterile atâta timp cât s-a aflat în comisiile de specialitate. Nu este târziu nici acum.

Dau cuvântul domnului deputat Cristea.

Domnul Gheorghe Cristea:

Mulţumesc doamnă preşedinte.

Aş vrea să vă readuc în discuţie o hibă de fond a acestei legi de cum a fost ea concepută, pentru că din păcate principiul a rămas acelaşi şi acelaşi principiu care nu a făcut-o agreabilă nici cu acel 3% sau cu 4% nu o va face agreabilă nici cu 10%, pentru că principiul care ar fi stimulat sponsorizarea şi mecenatul, domnule ministru, era următorul: societăţii, patronului care sponsorizează să i se deducă suma respectivă, nu din baza de impozitare, pentru că el va plăti şi impozit şi sponsorizare şi nu va fi atras, ci să i se reducă cu suma respectivă impozitul datorat statului. Dar, aşa cum a fost legea construită de colegul nostru, Florin Georgescu, la vremea respectivă, construcţia a rămas, iar schimbarea de optică de la 5 la 10% nu rezolvă lucrurile, pentru că am putea să facem orice fel de calcul ca să constatăm că lucrurile stau exact de această manieră. El va trebui să plătească un impozit care este mai mare decât ceea ce ar fi trebuit să plătească dacă îi scădeam din impozitul datorat statului. Din 37 de milioane, la 100 de milioane profit impozabil, 5 milioane sponsorizare trebuie să însemne 32 de milioane impozit, dacă vreau să stimulez sponsorizarea şi atunci pun un barem, o limită, una pentru toată lumea dacă iarăşi vrem să discutăm de condiţii normale, pentru că acest, hai să-i spunem aşa, fel de "întins mâna", dar de ce nu şi sectorul ăsta, de ce nu şi celălalt..., credeţi cumva că există vreun sector în România care nu ar avea nevoie de sponsorizare?

Domnul Ioan Gavra:

...agricultura...

Domnul Gheorghe Cristea:

Sigur, agricultura, în primul rând ar avea nevoie de sponsorizare, este invocată.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vorbim de articolul 7 din ordonanţă. Vă rog la subiect!

Domnul Gheorghe Cristea:

Exact la subiect, doamnă preşedinte, pentru că s-a cerut trecerea la, hai să spunem, plafonul de 10% maxim şi a altor activităţi.

Să ştiţi că din fotbal, aceasta ca să explic cuiva, sigur, se câştigă din fotbal, dar câştigă clubul celor mari, câţiva 7-8, fotbal în ţara românească se joacă în toate localităţile şi n-au posibilitatea să-şi cumpere o minge, etc.

Deci, acesta este, zic eu, viciul de fond în continuare al Legii sponsorizării, nu am rezolvat lucrurile. Şi o chestiune dacă...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

De ce nu aţi luat cuvântul la dezbaterile în fond, la dezbaterile generale.

Domnul Gheorghe Cristea:

Pentru că legea este construită, stimată doamnă preşedinte, trecută prin două comisii, cu raport, şi, în nici un caz, eu nu puteam să schimb fondul legii printr-o participare la dezbaterile generale. Nu am reuşit să trimit la comisie un astfel de amendament în termenul respectiv şi acesta este motivul. Am luat acum cuvântul, pentru că există în continuare sau persistă aceeaşi confuzie.

O lege de sponsorizare trebuie să permită şi stabilească o limită...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vorbim de art.7, vă rog, nu vorbiţi în general de lege, de art.7.

Domnul Gheorghe Cristea:

Doamna preşedinte, cred că s-au spus destule lucruri de la microfonul acesta, fără să trageţi pe cineva de urechi. Văd că m-aţi găsit pe mine acum.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nu, nu, de art.7 vorbeau.

Domnul Gheorghe Cristea:

Da, de art.7. Păi, art.7 înseamnă legea, doamnă. Aceasta înseamnă legea, cine şi cât poate să dea şi cui trebuie să dea. Acesta este art.7 care este baza Legii sponsorizării, cui să se dea banii şi câţi bani să se dea ca să nu se afecteze echilibrul veniturilor bugetului statului, etc., etc.

Domnul Gheorghe Ana (din bancă):

Înseamnă că faceţi o propunere ca din bugetul...

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Nu vorbiţi cu sala domnule deputat!

Domnul Gheorghe Cristea:

Deci, nu mai fac acum propunerea, am vrut să spun numai aceste lucruri, pentru că problema nu este rezolvată cu acest 10%, care, oricum, mie mi se pare mare ca procent, să ştiţi. Aceasta nu în sensul de a submina în vreun fel sau altul dorinţa de sponsorizare. Din acel 4%, dacă ar exista oferte de sponsorizare, sau 5%, s-ar strânge o sumă pe care am putea să o şi calculăm şi aţi vedea că este extraordinar de mare. Nu există ofertă de sponsorizare şi din cauza aceasta suma pare mică. Mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc domnule deputat. Ultimul pe lista vorbitorilor, domnul deputat Badea, domnul deputat Roman aţi avut cuvântul, nu vi-l mai dau, am hotărât să încheiem lista vorbitorilor.

Deci, vă rog să rămâneţi în bancă, are cuvântul domnul deputat Badea.

Domnul Alexandru Ioan Badea:

Mulţumesc doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Vreau numai să fac o simplă precizare legată de amendamentul care cerea ca să trecem la o singură categorie de impozitare, mai bine zis de scutire de impozit, respectiv la 10%, toate celelalte activităţi beneficiare de sponsorizare. Nu o să reiau faptul că s-a discutat mult în comisii pe baza acestei scări şi a încadrărilor domeniilor respective, vreau numai să amintesc principiul fundamental care stă la baza acestei categorisiri şi anume, s-a procedat oarecum invers decât este atractivitatea domeniului respectiv pentru sponsorizare şi anume: s-au dat reducerile cele mai mici la acele domenii care pot să ofere în contrapartidă cel mai mult sponsorului - şi am în vedere în primul rând atractivitatea pentru reclamă - şi s-au dat procentele cele mai mari la domeniile care, în general, sunt vitregite, pentru că este limpede că cineva care este interesat în reclamă că, de fapt, despre aceasta este vorba în ultimă instanţă, va face investiţii mult mai mari în sport, pentru posibilitatea sportului, prin sine însuşi şi, în primul rând, a fotbalului.

Şi aici arăt şi de ce s-a făcut ceea ce s-a numit o discriminare, dar nu e vorba de o discriminare, pentru că este evident că nu acelaşi lucru este o reclamă purtată pe tricoul unui fotbalist cu o reclamă purtată pe tricoul unui jucător de şah, dacă doriţi.

Deci, iată de ce a trebuit operată această selectare şi, repet, ea stă la baza însăşi a filozofiei întregii legi. Legea n-a fost făcută pentru ca să rezolve toate suferinţele diverselor domenii, suferinţele financiare, pecuniare ale diverselor domenii.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Din partea Ministerului Tineretului şi Sportului, domnul secretar de stat Dobrescu.

Domnul Ioan Dobrescu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Într-adevăr, discutăm aici despre nişte domenii de mare suferinţă. Deci, absolut nu mă pot referi la religie, pe care o iubim toţi, cultură, artă şi sport.

Vreau să sprijin amendamentul domnului Stănescu, prin câteva absolut argumente tehnice, şi vă voi spune următoarele lucruri. Într-adevăr, sportul, aparent, produce foarte multă imagine. Dar vreau să vă gândiţi nu numai la fotbal, să vă gândiţi şi la sporturi de maximum randament cu minimum de investiţie. Este vorba, de exemplu, de canotaj, unde suntem campioni mondiali şi unde avem numai două campionate naţionale pe an.

Mai avem halterele, mai avem chiar gimnastica, cu două competiţii pe an. Deci, avem nimimum de timp de emisie la televiziune pentru aceste ramuri sportive şi deci le facem o discriminare coborând procentul la 8%.

Despre fotbal, aş vrea să pun lucrurile puţin în normalitate. Fotbalul este o activitate de drept privat. Nu au primit în ultimii ani absolut nici un leu de la bugetul de stat. Deci, dintr-o dată, să ştiţi, fotbalul s-a organizat şi funcţionează pe nişte sume de bani pe care şi le câştigă şi le gestionează. Poate nu ar fi corect să le răpim această posibilitate, să fie alături de celelalte activităţi. Aş vorbi în primul rând de activităţile sportive. Facem o discriminare, exact cum a spus domnul Stănescu, în termenul "sport". Fotbalul rămâne un sport şi rămâne un obiect care, atunci când câştigăm, ne interesează pe toţi şi, când pierdem, ne întristează pe şi mai mulţi.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi noi vă mulţumim, domnule secretar de stat.

Are cuvântul domnul ministru Caramitru.

Domnul Ion Caramitru:

Ar trebui să-mi fac mea culpa în faţa dumneavoastră şi să-i cer scuze domnului secretar de stat pentru, aş spune, o gafă guvernamentală pe care o face, în faţa dumneavoastră, Ministerul Sportului şi Tineretului este primul semnatar al acestui proiect de lege, aşa cum aţi primit dumneavoastră în mape. Îmi cer scuze, în numele Guvernului, pentru această gafă, consider că este o întâmplare şi o incitare, ca să spunem aşa, la o revenire asupra spiritului proiectului de lege.

Revenim cu ceea ce am încercat să explic a fi fundamental în această lege. Întâi, că este aşteptată a fi îmbunătăţită încă de la apariţia legii, din 1994. A fost o lege, eu provin din societatea civilă, pe care nu am putut-o folosi ca atare. Domnul deputat Cristea avea aici perfectă dreptate. În general, când se deduce o sumă din baza impozabilă, ar trebui să presupunem că respectivul agent economic va păstra, pentru a fi impozitat, tot ceea ce câştigă. Or, de regulă, agentul economic se gândeşte ori la reinvestirea sumei, sau la profitul zero, din care nu putem prelua nimic, decât dacă bună-voinţa respectivului om, sau slăbiciunea pe care o are către un domeniu sau altul, îl duce să rezerve ceva şi pentru asta.

În mod ideal, aşa cum legea funcţionează în America (am fost raportor pentru Europa de Est la Congresul Mondial al Mecenatului), sumele se deduc din profit, nu din baza impozabilă - din ceea ce ramâne după ce s-a impozitat. Şi sistemul este mult mai flexibil şi nu există nici ministere ale agriculturii, nici ministere ale sportului. Sumele mari, importante, care se duc pe domeniile de care noi avem nevoie, se produc prin efectul creării de fundaţii. Fundaţia Soros, cum bine ştiţi, a fost rezultatul unei lovituri senzaţionale la bursă şi, pentru a scăpa de impozitare, suma globală care a devenit profit s-a introdus într-o fundaţie şi a căpătat altă, să zicem, culoare politică, dacă se poate spune aşa.

În acest sens, legea noastră este numai pe jumătate bună. Aşa cum s-a spus aici, ea repară, dacă vreţi, ceva din neputinţa legii anterioare. Nu este perfectă. Perfecţiunea ei va fi aceea când vom avea o economie asemănătoare, cel puţin în structura intimă, ca economia americană. Nici în celelalte ţări europene nu este la fel ca în America, însă este mult mai bună.

Rugămintea mea este următoarea: să votaţi această lege aşa cum este. Cei 5% prevăzuţi pentru futbol permite respectivului sponsor să se mai gândească la ceva.

În acest moment, în care bătălia numărul 1, şi nu acum, de acum încă mulţi ani, câtă vreme suntem în perioada de tranziţie, bătălia pentru publicitate va ocupa prima pagină a ziarelor şi primele imagini care se dau până la epuizare în programele de Televiziune. Acolo, cercetarea, apărarea sănătăţii publice, cultura, când este vorba de învăţământ şi de reconstrucţia vechilor aşezăminte şi aşa mai departe, nu vor avea spaţiu. În schimb, futbolul va avea. Şi va avea pentru fiecare meci 90 de minute. În situaţia în care un minut de publicitate la Televiziune costă peste 7 mii de dolari în acest moment.

În acest sens, dacă nu se face această separare în ceea ce priveşte futbolul şi celelalte aspecte ale efectului legii, n-am făcut nimic. Nu facem decât să permitem celor care au nevoie de publicitate să facă acolo şi numai acolo sponsorizare.

În ceea ce priveşte cei 5% pentru biserică, îi mulţumesc domnului deputat Ţurlea pentru faptul că a sesizat credinţa mea ortodoxă, care este profundă, şi toate cele care mă leagă de Biserică sunt cele care vin din moş-strămoş şi din educaţia mea din copilărie şi până acum.

Nu se face o discriminare faţă de Biserică. Biserica, în acest moment, are din partea statului, aşa cum s-a mai spus, lucruri care vor veni în mod firesc. Dacă ar fi să vă spun că din cele 209 miliarde de lei pe care le-aţi votat pentru restaurări de monumente, 70% merg la restaurarea bisericilor şi mânăstirilor, vă spun tot.

S-a mai spus aici că celelalte culte primesc din străinătate bani. Vor primi în continuare banii din străinătate şi vor primi, conform acestei legi, 10%, cum se doreşte, nu 5%.

Deci, nu există în acest moment un interes mai mare decât acela de a diversifica pe capacitate de efort creator aceste sume care nu vor fi îndeajuns de multe şi îndeajuns de profunde din punct de vedere financiar.

Preluaţi, vă rog, cu încredere această structură. Ea este preluată din exemple, având exemple ale unor legi care funcţionează în Europa Occidentală şi în ţările din jurul nostru. Este avizată de comisiile de specialitate, au fost dezbătute aceste aspecte foarte mult până acum.

Revenirea Ministerului Tineretului asupra deciziei pe care a luat-o, mi se pare neconformă cu disciplina guvernamentală.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Pentru că sunt puncte atât de controversate, doamnelor şi domnilor deputaţi, propun ca această lege să fie retrimisă la comisie, pentru a fi luate în considerare nişte amendamente care au fost depuse în plenul Camerei Deputaţilor astăzi şi cu această ocazie ţin să remarc că este foarte urgentă revederea Regulamentului nostru de funcţionare, ca să putem totuşi şti foarte bine când şi cum depunem amendamente şi cât de bine fundamentate trebuie să fie ele.

Deci, vă consult dacă sunteţi de acord cu retrimiterea la comisie?

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? 17 voturi împotrivă.

Se abţine cineva? 9 abţineri.

Cu majoritate de voturi, această lege a fost retrimisă la comisie pentru discutarea amendamentelor depuse astăzi în plen.

Urmează proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.128/1998 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog.

Doamna Josefina Moroşan:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Elaborarea Ordonanţei Guvernului nr.128/1998 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, a fost determinată de lipsa unor prevederi imperative din legislaţia în domeniu privind stipularea unor termene cât mai scurte, precum şi unor proceduri concrete, prin care direcţiile generale ale finanţelor publice să asigure preluarea, evaluarea, valorificarea sau distrugerea, după caz, a unor bunuri intrate în proprietatea privată a statului.

Totodată, au fost avute în vedere şi considerentele de ordin practic, determinate de prejudiciile considerabile pentru bugetul statului, realizate ca urmare a nevalorificării rapide a bunurilor devenite proprietate privată a statului, mai ales a celor cu regim special, fapt ce a condus în multe situaţii la deprecierea lor progresivă până la pierderea totală a posibilităţii de utilizare, precum şi la blocarea frecventă a unor însemnate spaţii de depozitare.

Pentru remedierea neajunsurilor subliniate anterior, precum şi pentru asigurarea în plan legislativ a temeiului juridic în baza căruia să se asigure eficientizarea activităţilor concrete ale autorităţilor implicate, reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.128 vizează în principal: termenele şi procedurile de declarare, predare, evaluare şi valorificare a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, procedura de distrugere a bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, care nu îndeplinesc condiţiile de comercializare, obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura, la solicitarea scrisă a direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat sau a municipiului Bucureşti, spaţiile pentru depozitare şi valorificare; procedura cu titlu gratuit a unor bunuri care nu au putut fi valorificate în termenul cuprins în ordonanţă.

Având în vedere cele prezentate, vă rugăm să adoptaţi proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.128 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiilor sesizate în fond?

Domnul Ion Botescu:

În urma examinării proiectului de lege, comisia a hotărât, în şedinţa din 30 septembrie 1998, ca acesta să fie supus spre dezbatere şi adoptare, cu amendamentele respective.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

În cadrul dezbaterilor generale, doreşte cineva să ia cuvântul?

Nu doreşte nimeni.

Trecem la dezbaterea pe articole a proiectului de lege.

Titlul legii.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul legii a fost adoptat în unanimitate.

Trecem la dezbaterea ordonanţei şi vă întreb dacă aveţi comentarii cu privire la titlul ordonanţei.

Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi titlul ordonanţei a fost adoptat în unanimitate.

Capitolul I.

Cu privire la titlul acestuia, aveţi comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul Capitolului I a fost votat în unanimitate.

Art.1.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Art.1 a fost votat în unanimitate.

Art.2.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.2 a fost adoptat în unanimitate.

Capitolul II.

Dacă sunt comentarii asupra titlului acestuia? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul Capitolului II a fost adoptat în unanimitate.

Art.3 a fost modificat de comisia de specialitate şi aveţi amendamentele prezentate în raportul comisiilor.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru art.3, aşa cum a fost modificat, amendat de comisia de specialitate? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, art.3, aşa cum a fost amendat de comisia de specialitate a fost votat în unanimitate.

Art.4.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.4 a fost votat în unanimitate.

Capitolul III.

Dacă sunt comentarii asupra titlului? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi titlul Capitolului III a fost adoptat în unanimitate.

Art.5.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.5 a fost votat în unanimitate.

Art.6 a fost amendat de comisia de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru art.6, în forma prezentată de comisia de specialitate? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? O abţinere.

Deci, cu majoritate de voturi, art.6 a fost adoptat.

Art.7 are mai multe amendamente, care sunt prezentate în raportul comisiei de specialitate.

Dacă sunt comentarii asupra art.7, aşa cum a fost amendat de comisia de specialitate? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru art.7, în forma amendată de comisia de specialitate? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, art.7, aşa cum a fost amendat de comisia de specialitate, a fost adoptat în unanimitate.

Art.8 a fost amendat de comisia de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii şi vă supun votului art.8, aşa cum a fost amendat de comisia de specialitate.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.8, aşa cum a fost modificat de comisia de specialitate, a fost adoptat în unanimitate.

Art.9 a fost, de asemenea, amendat de comisiile de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, şi art.9, amendat de comisia de specialitate, a fost votat în unanimitate.

Art.10.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.10 a fost votat în unanimitate.

Art.11, de asemenea, a fost amendat de comisia de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru art.11, în forma amendată de comisia de specialitate? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.11 a fost votat în unanimitate în forma amendată de comisie.

Art.12.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.12 a fost votat în unanimitate.

Capitolul IV.

Dacă sunt comentarii cu privire la titlul acestuia? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi titlul Capitolului IV a fost adoptat în unanimitate.

Art.13.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.13 a fost votat în unanimitate.

Capitolul V.

Dacă sunt comentarii asupra titlului? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul acestui capitol a fost adoptat în unanimitate.

Art.14.

Dacă sunt comentarii?

Sunt comentarii. Vă rog.

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geaman:

Propun un amendament de completare, amendament oral, dacă va fi acceptat de comisie.

"Chestiunile efectuate în vederea valorificării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, precum şi cheltuielile generate cu atribuirea cu titlu gratuit a bunurilor". Deci, există şi această posibilitate şi n-a fost prevăzută în acest articol.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă rog să scrieţi amendamentul că nu s-a înţeles ce aţi dorit să propuneţi.

Dacă comisia a înţeles, să-şi spună părerea.

Comisia de specialitate, vă rog să vă spuneţi părerea.

Domnul Ion Botescu:

Nu este cazul, nu este în text.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Este în text, domnule deputat?

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geaman:

Mă iertaţi, m-am uitat pe amendament şi la amendament nu era trecut.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Deci, vă retrageţi amendamentul, da?

Domnul Adrian Tudor Moroianu Geaman:

Da. Îmi cer scuze.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

Art.14.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.14 a fost votat în unanimitate.

Art.15.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.15 a fost votat în unanimitate.

Art.16.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.16 a fost votat în unanimitate.

Art.17.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.17 a fost votat în unanimitate.

Ne reîntoarcem la articolul unic al proiectului de lege şi întreb plenul Camerei Deputaţilor dacă sunt comentarii cu privire la articolul unic.

Textul articolului unic trebuie completat "cu următoarele modificări", pentru că au intervenit, prin votul dumneavoastră, modificări.

Deci, dacă nu sunt comentarii, vă supun votului articolul unic, completat cu sintagma "cu următoarele modificări şi completări".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi articolul unic, cu modificările efectuate în plenul Camerei Deputaţilor, a fost votat în unanimitate.

Pentru votul final, vă propun votul deschis.

Dacă sunteţi de acord? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, supun votului dumneavoastră proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.128/1998 ..... Titlul curge în continuare.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Acest proiect de lege, cu caracter ordinar, în condiţiile de prezenţă verificată la începutul şedinţei de după-amiază, a fost adoptat.

Urmează proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/1996 privind angajarea de împrumuturi guvernamentale prin emisiunea de obligaţiuni de stat în valută de pe piaţa internă.

Dacă, din partea iniţiatorului, doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă din partea iniţiatorului nu doreşte nimeni să ia cuvântul, din partea comisiilor sesizate în fond?

Domnul Ion Botescu:

În urma examinării proiectului de lege în şedinţa din 6 octombrie 1998, comisia a propus ca acesta să fie propus spre dezbatere şi adoptare, cu amendamentele respective.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Vă mulţumesc.

Dacă, în cadrul dezbaterilor generale, doreşte cineva să ia cuvântul?

Dacă nu doreşte nimeni să ia cuvântul, trecem la dezbaterea proiectului de lege pe articole.

Titlul legii.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul legii a fost adoptat în unanimitate.

Trecem la discuţia ordonanţei pe articole.

Titlul ordonanţei a fost amendat de comisia de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Titlul ordonanţei, aşa cum a fost modificat de comisia de specialitate, a fost adoptat în unanimitate.

Art.1 a fost amendat de comisia de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Deci, art.1, modificat de comisia de specialitate, a fost adoptat în unanimitate.

Art.2.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.2 a fost adoptat în unanimitate.

Art.3.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.3 a fost adoptat în unanimitate.

Art.4 a fost amendat de comisia de specialitate.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Art.4 a fost adoptat, în forma modificată de comisie, în unanimitate.

Art.5.

Dacă sunt comentarii? Nu sunt comentarii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi art.5 a fost adoptat în unanimitate.

Trecem acum la articolul unic al proiectului de lege.

Articolul unic trebuie completat cu modificările .....

Da, poftiţi, domnule deputat Ana.

Domnul Gheorghe Ana:

Doamnă preşedinte,

Este o mică neînţelegere. În raportul pe care-l avem de la comisie nu ne amintim şi nu scrie că s-a propus modificarea titlului. Am făcut nişte modificări numai la anume articole.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Îmi pare rău, pe materialul pregătit de Compartimentul tehnic-legislativ, figurează modificări şi la titlu.

Vă referiţi la titlul ordonanţei, da?

Îmi cer scuze faţă de dumneavoastră. Încurcăm culorile, nu neapărat eu, pe materialul prezentat.

Deci, reluăm votul la titlul ordonanţei, cu scuzele de rigoare. Titlul ordonanţei nu a fost modificat de comisia de specialitate şi, deci, trebuie să-l votăm în forma în care a fost propus de iniţiator.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Rog, altă dată, şi comisia de specialitate să fie atentă la ce se supune la vot.

Revenim la articolul unic al proiectului de lege.

Cred că ar trebui completat cu modificările de rigoare. Deci, trebuie completat cu sintagma "cu modificările şi completările de rigoare".

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Şi articolul unic a fost votat în unanimitate.

Pentru votul final al acestui proiect de lege, vă propun procedura votului deschis.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

Supun votului dumneavoastră proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/1996 ..... Titlul curge mai departe.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Este cineva împotrivă? Nimeni.

Se abţine cineva? Nimeni.

În unanimitate, acest proiect de lege, cu un caracter ordinar, a fost adoptat.

Pentru că mai sunt puţine minute până la terminarea programului de lucru de astăzi, închei şedinţa, urându-vă o după-amiază plăcută.

Şedinţa s-a încheiat la ora 16,20.