Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnulValer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu şi Constantin Niţă, secretari .

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa! Să începem şedinţa de intervenţii.

Sunt 15 înscrieri, care apucă, apucă! Până la ora 9 fără 5 trebuie să terminăm.

Domnul Nicolae Enescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Plecările care au avut loc în ultima perioadă a unor personalităţi marcante din Partidul România Mare demonstrează că aceşti oameni sunt de minimă rezistenţă, ei au preferat un drum mai uşor decât cel pe care-l are partidul nostru în guvernare faţă de programul electoral al P.S.D.-ului, plin de ezitări şi neconcordanţe şi o politică a aşa-zisei opoziţii democratice condusă de partide politice care-şi regăsesc cu greu adeziunea propriului electorat cât şi a celui care susţine partide extraparlamentare.

Fiecare în parte reprezintă un caz cu toate particularităţile lui ce trebuie analizate cu responsabilitate, atât în cadrul şedinţelor Grupului parlamentar al P.R.M. cât şi la nivelul întregului partid.

Intervenţia televizată a domnului Neacşu mi s-a părut prezentată la un moment de încordare maximă a domniei sale, cu accente care denotă o derapare de la normele statutare. Afirm acest fapt deoarece domnul Ilie Neacşu trebuia iniţial să-şi prezinte opţiunea domniei sale în cadrul Grupului parlamentar al P.R.M. unde ar fi fost analizată cu multă atenţie, deoarece programul partidului prevede tragerea la răspundere a tuturor celor care se fac vinovaţi de prejudicierea economiei româneşti, inclusiv a S.C.N. "Tutunul românesc", a cărei datorie de 3.000 de miliarde lei a fost eşalonată la propunerea Comisiei pentru agricultură.

Putem considera că depunerea la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a moţiunii "Criza agriculturii" nu a fost deloc întâmplătoare, ci ea a reprezentat un efect al modului în care domnul Ilie Neacşu a condus Comisia pentru agricultură, alimentaţie şi silvicultură. Este posibil ca domnul Ilie Neacşu să adere la un partid care a generat corupţia, indiferenţa şi incompetenţa.

În ceea ce îl priveşte pe domnul deputat Sever Meşca, consider că iniţiativa domniei sale este pripită, influenţată de demisia domnului Ilie Neacşu. Partidul România Mare nu cred că va eşua într-o dictatură penibilă, periculoasă, aşa cum exprimă domnia sa. Consider că fiecare membru, înainte de a lua o hotărâre în cadrul comisiilor, trebuie să consulte Biroul permanent, Comitetul director sau să-şi expună poziţia faţă de anumite legi în cadrul Grupului parlamentar, conform regulamentului care le statutează acest drept.

Presupun că hotărârea domnului deputat Ştefan Păşcuţ de a-şi prezenta demisia am considerat-o ca nepotrivită ţinând cont de ataşamentul domniei sale faţă de P.R.M., fapt confirmat şi de revenirea domniei sale asupra acestei iniţiative.

Cred că fiind la început de carieră politică, a cedat posibil unor presiuni din interiorul deputaţilor din Filiala Hunedoara, reprezentaţi posibil prin domnul Ilie Neacşu, cât şi a unora din exteriorul partidului nostru, dezminţând cele vehiculate.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Damian Brudaşca. Se pregăteşte domnul Vlad Hogea. E bine dacă aveţi subiectele concentrate pentru că sunt 15 înscrişi şi la 9 fără 5 trebuie să terminăm.

Domnul Damian Brudaşca:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnilor colegi,

Între paradoxurile ce definesc regimul Iliescu-Năstase se întâlneşte unul mai puţin sesizat de mass-media şi opinia publică: pe de o parte, un servilism descalificabil şi o generozitate suspectă faţă de pretenţiile de orice natură ale minorităţii maghiare, iar pe de alta, o crasă indiferenţă faţă de recuperarea de valori culturale, mobile şi imobile, acte şi documente ce aparţin de drept poporului român.

Nu este vorba doar despre celebrul caz al restituirii de către autorităţile de la Budapesta a patrimoniului Fundaţiei Gojdu, faţă de care nici actualul premier, nici eternul preşedinte Iliescu nu dau vreun semn că pretind un tratament similar cu cel de care se bucură asociaţiile, fundaţiile sau alte organizaţii ale minorităţii ungureşti din Ardeal.

Un alt caz, la fel de vechi şi mult mai grav prin implicaţiile lui, îl reprezintă arhivele Transilvaniei istorice, rămase la Budapesta şi încă nereturnate proprietarilor de drept. Încerc azi să reîmprospătez memoria reprezentanţilor puterii actuale, oferindu-le succint câteva date despre aceste arhive, pentru recuperarea cărora au luptat cu îndârjire, între alţii, marii istorici români Ştefan Meteş, Ştefan Pascu şi David Prodan.

În baza art.175-177 ale Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, României îi revenea dreptul de proprietate asupra tezaurului istoric al arhivelor principalelor instituţii politico-administrative şi juridice ale Transilvaniei. Aceste arhive cuprind documente din perioada anilor 1109-1872. Cum au ajuns ele în capitala Ungariei? în 1875, înfiinţându-se Arhivele Naţionale ungare cu sediul la Budapesta, au fost concentrate aici cele mai importante arhive din provincie, deci şi din Transilvania, care nu de mult, în 1867, fusese anexată forţat Ungariei.

Cu toate demersurile făcute de statul român în perioada interbelică, nici până astăzi acest tezaur românesc nu a ajuns în proprietatea României.

Care sunt marile fonduri şi colecţii de documente ale acestor importante arhive, bun istoric de drept al României?

1. Arhiva Guberniului transilvan. Guberniul transilvan a funcţionat în perioada 1690-1872. Arhiva acestei instituţii cuprinde documente foarte importante pentru istoria poporului român, pentru reconstituirea vieţii politico-administrative a Transilvaniei: respectiv, actele marilor domenii fiscale, agricole şi miniere, convenţii de stat, tratate de pace, procese-verbale originale ale dietelor ardelene, ordine ale Cancelariei aulice din Viena, arhiva Revoluţiei de la 1848-1849, arhiva publico-politică din 1701-1872, arhiva judecătorească şi altele.

2. Arhiva Conventului din Cluj-Mănăştur. Conventul Mânăstirii Fericitei Fecioare Maria din Cluj-Mănăştur a fost un loc de adeverire a documentelor, diplomelor Evului Mediu şi în întreaga perioadă medie a istoriei Transilvaniei. Arhiva sa cuprinde documente importante despre voievozii şi nobilii români din Districtul Călatei în Evul Mediu şi despre românii din zona Clujului şi mai ales a Apusenilor.

Fac parte din această arhivă: protocoalele Conventului în număr de 69, din 1416 până în secolul al XIX-lea, aşa-numitele cărţi regeşti din timpul reginei Isabela şi a fiului ei, Ioan Sigismund Bathori (documente din perioada 1549-1598 în care se află şi diplomele de înnobilare a unor români-cneji, voievozi, crainici), articole dietale, registre cu conscripţii ale proprietăţilor fiscale şi cele privind arendarea acestora, conscripţii ale capilor de familie (nobili şi iobagi) din districtul cetăţii de piatră şi din Comitatul Cluj (sec.XVI-XVIII), genealogii şi înnobilări, documente ale comitatelor transilvănene şi altele.

3. Arhiva Capitlului Alba-Iulia. Capitlul Episcopiei catolice din Alba-Iulia a fost, de asemenea, un loc de adeverire, ca şi instituţia similară din Cluj-Mănăştur. Arhiva sa cuprinde: 28 de volume de cărţi regeşti (cu înregistrarea diplomelor de înnobilare şi punere în stăpânire date de principii Transilvaniei, în perioada 1580-1689, 43 de volume de protocoale ale Arhivei Capitlului din perioada 1526-1836, preţioasa conscripţie urbarială a circa 916 localităţi transilvănene din anii 1818-1820, socoteli ale Oficiilor de sare, ale comitatelor şi scaunelor, corespondenţa Capitlului şi multe altele.

4. Arhiva Cancelariei aulice transilvane. instituţia şi-a avut sediul la Viena şi a funcţionat din 1694 până la 1867, cu o întrerupere de 12 ani după Revoluţia de la 1848. În perioada interbelică ea cuprindea: 2305 pachete de corespondenţă şi 190 de volume de registre şi indici, protocoalele de şedinţă ale Cancelariei şi ale Consiliului Cancelariei, diplome de înnobilare şi privilegii, patente imperiale, socoteli ale Transilvaniei, protocoalele de şedinţă ale Dietelor Transilvaniei, petiţii adresate Cancelariei, petiţii şi memorii către împărat, 17 volume de cărţi regeşti din perioada habsburgică, hotărâri ale tablei regeşti transilvănene, corespondenţa Cancelariei cu Guberniul Transilvan, 56 de volume de protocoale prezidiale de şedinţe ale Cancelariei, rapoarte ale Poliţiei austriece despre stările politice din Imperiu, inclusiv din Transilvania, acte ale Ministerelor de Interne, de Justiţie şi de Comerţ ale Austriei, referitoare la Transilvania, planurile primei căi ferate transilvănene (1864-1866), rapoarte ale Cancelariei către Împărat ect.

5. Arhiva fiscului din Transilvania.

6. Urbarii şi conscripţii: colecţii de peste 100 de fascicule de urbarii şi conscripţii din secolele XVI-XVIII cu date dosebit de importante din punct de vedere economic şi demografic privind sutele de sate româneşti aparţinând cetăţilor fiscale (Făgăraş, Deva, Hunedoara, Gilău, Chioar, Cehu Silvaniei, Şimleul Silvaniei, Oradea, Satu-Mare, Baia-Mare, Şiria etc). Trei secole de viaţă ale iobăgimii române se oglindesc în acest tezaur de documente.

colecţii de diverse documente: acte camerale, cuprinzând plăţile dijmelor în Bihor, Satu-Mare, Maramureş, în secolele XVI-XVIII: conscripţii privind plata dării de "porţi" sau sesii iobăgeşti în Comitatele Bihor, Crasna, Zarand, Solnocul de Mijloc, în secolele XVI-XVII; acte ale arhivei Capitlului din Oradea; arhiva Tablei regeşti a Transilvanie; colecţia de diplome (acte medievale de înnobilare, punere în stăpânire a unor moşii, ordine regeşti) din perioada 1109-1526 ect.

În tot acest tezaur documentar se află imense şi valoroase informaţii, încă neexplorate, referitoare la trecutul românilor transilvăneni.

Actualilor guvernanţi, ca să poată dovedi că reprezintă şi apără cu adevărat interesele naţionale ale poporului român, le cer, de la tribuna Parlamentului României, să asigure recuperarea integrală şi neîntârziată a arhivelor Transilvaniei, săvârşind astfel un act de justiţie istorică pe care românii îl aşteaptă de peste 80 de ani.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Are cuvântul domnul Vlad Hogea. Se pregăteşte domnul Emil Rus.

Insist asupra timpului ca să dăm posibilitatea tuturor colegilor să nu depăşim trei minute.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Prăbuşirea economiei naţionale se concretizează inclusiv sau în primul rând în rata ascendentă a sărăciei populaţiei. După ocupaţia capului familiei, cele mai afectate familii sunt cele tinere, cu mai mulţi copii, indiferent dacă este vorba despre şomeri, 60% se găsesc sub pragul minim de subzistenţă, agricultori 58%, liber-profesionişti 57%, angajaţi 30%, pensionari 25% sau întreprinzători particulari 10%.

Zonele cu cele mai ridicate rate ale şomajului sunt Hunedoara, 14.5%, Neamţ, 13,6 %, Vîlcea, 13,1% şi Vaslui, 12,8%.

Analiza acestor parametrii economici prin comparaţia cifrelor de acum câţiva ani cu cele din prezent, ne conduce la aceeaşi concluzie tulburătoare: nivelul de trai al românilor a înregistrat o scădere dramatică sub regimul aşa-zis democratic de după 1989.

Dacă în anii prăbuşirii comunismului, pensia medie de asigurări sociale reprezenta 46,4% din salariul mediu, în anul 2000, aceasta a scăzut la numai 34,4%. Alocaţia pentru copii, de la 19,5% din salariu în 1989, a ajuns la infimul procent de 3,2% în anul 2000. Alocaţia suplimentară pentru al doilea copil introdusă în 1997 pentru familiile cu doi sau mai mulţi copii a înregistrat o scădere semnificativă, de la 13,7% la 5,5% din salariu. Ajutorul social a scăzut şi el de la 21,3% în 1995 la 7,7% în 2000. Alocaţia de sprijin, un beneficiu post şomaj a ajuns de la 20% din salariu în 1992 la numai 12,9% în anul 2000.

Subvenţia pentru un loc de muncă reprezenta 24,7% în 1994 şi doar 17,4% în anul 2000.

Toate aceste comparaţii bazate pe statistica economică nu fac decât să întărească ideea că România are nevoie de o schimbare adevărată, de o schimbare în bine, de o schimbare care să favorizeze interesele marii majorităţi a naţiunii, nu pe cele ale unei restrânse clici clientelare.

Propaganda integraţionistă pentru Uniunea Europeană şi NATO nu ţine loc de foame. Românii au nevoie de locuri de muncă retribuite în mod corespunzător şi de un cadru social propice unei existente decente. Nu prin sondaje de opinie mincinoasă şi prin emisiuni radio-tv otrăvite cu stricnină internaţionalistă va ajunge România în rândul ţărilor civilizate, ci printr-o guvernare naţională, justiţiară, coerentă, pragmatică a ţării, printr-o eficientizare a actului de administrare a treburilor publice şi prin eradicarea reală nu numai declarată demagogic a fenomenului corupţiei din toate structurile statului.

Iar această schimbare radicală de mentalitate şi de sistem care vizează protejarea interesului naţional şi democratizarea reală a României, în vederea integrării ei în concertul european, nu o poate face decât Partidul România Mare, singura formaţiune politică care nu a pactizat cu mafia care deţine controlul tuturor pârghiilor de putere economică, financiară şi mediatică.

Iată de ce se încearcă cu eforturi disperate, neîncununate de succes, spargerea partidului nostru. Pentru că noi suntem veriga lipsă din lanţul înrobirii României. Existenţa noastră deranjează, iar adevărurile rostite de liderul nostru supără cercurile implicate în declinul ţării.

P.R.M. continuă să fie principala forţă de opoziţie în ciuda tuturor provocărilor şi răutăţilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Se pregăteşte domnul Valeriu Stoica.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vreau să arăt în această declaraţie consecinţele aplicării greşite sau neaplicării voite a legilor ţării şi mă refer cu adresă directă la Institutul de cercetări agricole şi silvice Bucureşti, care dispune de un ocol silvic în localitatea Lechinţa, judeţul Bistriţa-Năsăud, care a reuşit să exaspereze locuitorii comunelor din zonă, locuitori ce beneficiază de păduri proprietate personală, comunală sau composesorat.

Vin întru exemplificare cu satele Pintic, Ocniţa, Archiud, Teaca, Moruţ, Bidiu, Corvineşti, Chiraleşti, Matei, Fântânele şi Chiochis încă multe altele, toate din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Astăzi, oamenii nedreptăţiţi în legătură cu punerea în posesie, cu legea în mână umplu tribunalele, sălile de audienţă ale prefecturii, primăriilor, publicaţiilor locale şi nu în ultimul rând cabinetele parlamentarilor care n-au altă alternativă decât să constate de la petenţi abuzurile agresive şi haiduceşti ale reprezentanţilor ocolului care, în disperare că pierd terenul, jefuiesc ei în numele dreptului pe care nu-l au pădurile oamenilor şi unii dintre aceşti oameni asistă neputicioşi cu lacrimile în ochi, cum s-a întâmplat în satul Ocniţa.

Ca să fiu mai concret, voi prezenta cazul satului Pintic din comuna Teaca, care a fost făcut cunoscut opiniei publice chiar de către postul de televiziune PRO-TV într-o emisiune de ştiri din luna ianuarie anul curent. Pe scurt, oamenii s-au organizat în Composesoratul Constantin Roman Vinu, au completat formalităţile legale şi au cerut dreptul la moştenire a 216,22 hectare de pădure pe fostul amplasament.

Ei au respectat legea, au acceptat hotărârile comisiei judeţene nr.274 şi 650 din 2000, prin care se acceptă retrocedarea cu excepţia a 44,06 hectare care, prin legislaţia în vigoare de până acum, rămâne ICAS-ului Bucureşti. Oamenii au înţeles că această instituţie este o necesitate, dacă vreţi, vitală, a zonei Ardealului şi a ţării. Ocolul Lechinţa a atacat în instanţă ambele hotărâri ale comisiei judeţene, iar procesele au durat aproape doi ani de zile.

Prin sentinţa civilă nr.268/2001 şi prin sentinţa 1074/2001 au câştigat procesele cu sentinţă definitivă. Comisia comunală Teaca a chemat ambele părţi, respectiv Ocolul Silvic Lechinţa şi reprezentanţii Composesoratului Constantin Roman Vinu pentru predarea suprafeţei de pădure în drept şi punere în posesie.

Ocolul silvic a refuzat cedarea terenului pentru punerea în posesie a sătenilor, motivând că pădurea respectivă aparţine ICAS-ului Bucureşti, fără însă să deţină acte doveditoare. Comisia comunală prin protocolul din 10 noiembrie 2001 a procedat normal la punerea în drepturi a ţăranilor. S-a recurs din nou la judecată, alţi bani, altă distracţie pentru a obliga prin executori judecătoreşti Ocolul din Lechinţa să predea suprafaţa de pădure în cauză.

Precizăm că ICAS Bucureşti nu a făcut nici un fel de investiţii în această pădure şi numai a exploatat-o de-a lungul vremii, iar în perioada desfăşurării proceselor de judecată şi ulterior, a recurs la tăieri şi vinderi masive la diferiţi beneficiari.

A venit sezonul rece, sătenii s-au organizat şi, cu sprijinul tacit al unor specialişti, au exploatat raţional o porţiune de pădure pentru necesităţile încălzirii. Ei nu mai aveau cum să aştepte alte negocieri şi alte procese. Ei au exploatat lemnul de foc, ei au cărăuşit şi ei au primit procesele-verbale de constatare a contravenţiilor silvice, fără să se facă vorbire de valoarea lemnelor sustrase sau conturbarea cercetării silvice şi fiecare cetăţean a primit acasă amenda de la unu la 160 de milioane lei. În ansamblu, contravenţiile s-au ridicat la 1000 metri cubi masă lemnoasă, ceea ce, conform aprecierilor domnilor de la ICAS, se ridică la 8,6 miliarde lei, ceea ce este o exagerare pentru intimidarea oamenilor din cele 280 de gospodării cât are satul şi care evaluate cu tot ceea ce dispun, bunuri mobile şi imobile, nu acoperă această sumă.

Satul este unul mic, dar când e vorba de verticalitatea oamenilor devine mare şi unit, demn de voinţa dovedită de marele străbun Constantin Roman Vinu, care a inspirat numele composesoratului.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Valeriu Stoica. Se pregăteşte domnul Ilie Merce.

Domnul Valeriu Stoica:

Domnule preşedinte,

Doamnă deputat, domnilor deputaţi,

Anii ce au trecut de la Revoluţia din Decembrie 1989 au însemnat pentru România o luptă perpetuă pentru consolidarea unor valori fundamentale: economia de piaţă, libertatea de exprimare, de asociere şi protecţia vieţii private.

Dacă în ceea ce priveşte reforma economică, se ridică numeroase semne de întrebare asupra succesului aşteptat, România a parcurs paşi importanţi în reglementarea corectă a drepturilor cetăţenilor, ale minorităţilor şi în ceea ce priveşte libertatea ca spaţiu de afirmare a individului.

Iată că, acum, când au trecut 12 ani de la dictatura comunistă, unul dintre cei mai prestigioşi editorialişti, domnul Cornel Nistorescu, dezvăluie încălcarea de către organele de anchetă a unor norme juridice sau morale prin ascultarea telefoanelor ziariştilor, fapt tolerat de către guvernanţii de la Palatul Victoria.

Dacă faptele semnalate s-au întâmplat cu adevărat, ne aflăm în faţa uneia dintre cele mai grave încălcări ale legii. Dacă acum cei afectaţi direct sunt ziariştii, nu va mai trece mult timp până când cetăţenii României vor retrăi experienţele traumatizante impuse de metodele securităţii.

După ce au abandonat denumirea de Guvern al României în favoarea aceleia de Guvernul Adrian Năstase, semn de maximă vanitate a actualului premier, demnitarii de la Palatul Victoria instituie un comportament fără precedent într-o ţară democratică: arestări abuzive şi nerespectarea vieţii private a cetăţenilor acestei ţări.

Ca reacţie la semnalele presei, actuala Putere aruncă praf în ochii cetăţenilor, prin demiterea unor procurori din eşalonul secund al conducerii procuraturii, sperând ca acesta va fi punctul final al unui scandal ce se încearcă a fi muşamalizat.

De altfel, demiterea adjuncţilor procurorului general nu face altceva decât să confirme că cele dezvăluite de Cornel Nistorescu se bazează pe fapte reale. În faţa acestor abuzuri de o mare gravitate, Partidul Naţional Liberal consideră inacceptabilă atitudinea Preşedintelui României care, în urma sesizărilor din partea noastră, refuză să ia o atitudine corespunzătoare în baza competenţelor pe care le deţine.

Liberalii solicită domnului Adrian Năstase, primul-ministru, ca prin intermediul unei intervenţii publice, să-şi prezinte poziţia faţă de acest caz, care incriminează Guvernul pe care-l conduce.

De asemenea, P.N.L. cere primului ministru deschiderea unei anchete oficiale care să aducă lumină asupra faptelor dezvăluite de către editorialistul Cornel Nistorescu.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, inclusiv pentru operativitate.

Îl invit pe domnul Ilie Merce. Se pregăteşte domnul Ştefan Baban.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

De curând, s-a petrecut un fapt greu de imaginat. Preşedintele României, Ion Iliescu, a mers în Statele Unite ale Americii, unde a decorat un trădător dovedit şi condamnat, pe Mircea Răceanu. Faptul este unicat, de o gravitate nemaiîntâlnită în istoria României moderne.

Ce l-a determinat pe domnul Ion Iliescu să comită o asemenea mârşăvie? Ce resorturi intime au declanşat acest act infamant, care înjoseşte o ţară întreagă în numele căreia a acţionat preşedintele? Trebuie să recunoaştem că este un unicat în analele istoriei când un trădător este decorat şi transformat în erou.

Domnul Ion Iliescu şi-a dovedit încă o dată consecvenţa sa reprobabilă de politician aflat la remorca unor interese străine, dispus să sară dintr-o barcă în alta, pentru a-şi sulemeni propria imagine. Ieri, în tabăra Kremlinului, astăzi, în cea a Casei Albe. Nu este de mirare cât de uşor a trecut dintr-o tabără în alta, cunoscându-i labilitatea principiilor şi crezurilor sale de viaţă.

Aşa cum ieri, potentaţilor de la Moscova le repugna comportamentul acestui om, astăzi îşi râd în barbă şi politicienii americani şi se crucesc ce preşedinte are România.

Poate că mai există cineva în afara domnului Iliescu care să aprecieze activitatea trădătoare a lui Mircea Răceanu drept un act patriotic care a adus foloase României şi nu daune uriaşe.

Vreau să le spun acestora că se înşală. Trădarea de ţară nu are puncte cardinale, iar mârşăvia nu poate fi spălată cu dero şi transformată în alb imaculat. Dicţionarul limbii române defineşte trădarea ca fiind "acţiunea de a înşela în mod perfid încrederea cuiva săvârşind acte care-i sunt potrivnice, pactizând cu duşmanul."

Actele lui Răceanu se înscriu perfect în această definiţie. El a înşelat în mod perfid încrederea instituţiei în care s-a angajat şi faţă de care a depus jurământ de credinţă, Ministerul de Externe şi Ambasada României la Washington, trecând cu arme şi bagaje în tabăra duşmană pentru că la vremea aceea aşa dictau Statele Unite ale Americii faţă de ţara noastră pe care Răceanu o reprezenta.

Timp de zece ani, profitând de poziţia sa, a vândut pe un pumn de arginţi interesele României şi secretele ei, devenind un odios trădător de ţară intrând astfel sub incidenţa legii penale. Nu a trădat pe Ceauşescu şi nici dictatura, ci ţara, România, interesele ei. De altfel, însuşi Răceanu recunoaşte nu numai la anchetă şi la proces, ci şi în cartea scrisă după 1990 că a dat serviciului de spionaj american toate informaţiile secrete despre sectoarele care i-au căzut în mână, iar la arestarea sa, aici, în Bucureşti, avea asupra lui documentele secrete pregătite să fie predate unui ofiţer CIA acoperit ca diplomat la ambasada SUA din Bucureşti.

Decorarea lui Răceanu de către Ion Iliescu are şi o altă explicaţie: atât părinţii lui Mircea Răceanu cât şi ai actualului preşedinte al României au fost internaţionalist-cominternişti, s-au cunoscut bine şi au activat împreună în folosul Internaţionalei a III-a, a se înţelege Kremlin.

De altfel, tatăl adevărat al lui Mircea Răceanu, anume Bernard Andrei, cât şi mama lui, Elena Bernard, devenită ulterior Răceanu, au fost arestaţi şi condamnaţi pentru activităţi împotriva României în folosul Moscovei. Bernard Andrei a şi fost executat pentru acte de înaltă trădare.

Iată deci că familia lui Ion Iliescu şi cea a lui Mircea Răceanu s-au găsit permanent pe aceeaşi baricadă, iar descendenţii acestor familii, Ion şi Mircea, s-au aflat şi ei şi au mers pe aceeaşi parte a baricadei. Decoraţia nu a obţinut-o unul oarecare, ci tovarăşul său de luptă.

Faptul că domnul Ion Iliescu acţionează în conformitate cu vechile sale simpatii cominterniste, îl priveşte. Dar când o face în calitate de preşedinte al ţării, ne priveşte pe toţi. O decoraţie se conferă în numele ţării şi nici o ţară nu-şi poate decora trădătorul. Domnul Iliescu a făcut-o în numele României, iar prin gestul său a întinat grav demnitatea ţării.

Înfierez, cu toată energia, comportamentul antipatriotic al domnului Ion Iliescu şi cer să-i retragă decoraţia trădătorului Mircea Răceanu. altfel, ne putem aştepta ca la proxima vizită a lui Ion Iliescu în America să-l decoreze şi pe un alt trădător infam, Ion Mihai Pacepa. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Declaraţia mea de astăzi poartă titlul "Săraca ţară bogată".

N-am fost noi niciodată prea bogaţi, cel puţin nu material şi nu la nivel individual. Dar o sărăcie ca în aceste timpuri n-am mai îndurat noi de multă vreme. Degeaba am avut o ţară bogată, degeaba a intrat atâta bănet pe meleagurile noastre, sărăcia a reuşit să ne biruie de tot. Ne-a spălat conştiinţele, ne-a şters spiritul de ospitalitate şi întrajutorare, iar din toată mândria şi faima poporului român, dobândite prin sacrificii de-a lungul secolelor, nu au mai rămas decât strădaniile şi încercările de supravieţuire a celor mulţi, săraci dar oneşti, şi interesele demogogice a celor puţini, care au reuşit să smulgă din bogăţia ţării, pentru a-şi hrăni gurile lacome. Aşa că, în timp ce pentru unii lupta a devenit doar o fărâmitură la ospăţul bogăţiei, pentru alţii sărăcia a devenit reperul de zi cu zi.

Unii, puţini la număr, îşi înalţă măreţe case, dotate cu ultimele descoperiri în domeniul bunurilor de folosinţă casnică, obiecte de artă şi mobilier, alţii, în marea majoritate, îşi numără zilele şi lipsurile, care nu sunt puţine.

Din 1995 şi până în 2001, rata sărăciei extreme în România s-a dublat de la 8% la 16,6%. Singurele ţări din Europa Centrală şi de Est, cu o situaţie mai dificilă decât România, sunt: Albania, Moldova şi Rusia.

Cele mai afectate familii sunt cele tinere, cu mai mulţi copii, fie că este vorba despre şomeri, agricultori, liberprofesionişti sau chiar şi persoane care au un loc de muncă. Peste 80% din familiile cu 4 sau mai mulţi copii trăiesc în sărăcie, ca şi familiile cu un singur părinte. Rata sărăciei este cu atât mai mare, cu cât capul familiei are mai puţine studii. Persoanele care au cel mult 8 clase sunt cele mai sărace, în timp ce printre licenţiaţi, doar 6% sunt sub pragul de subzistenţă.

Sărăcia românului se vede bine în invazia de bunuri şi de magazine second-hand. Cârciumi de tot felul, prăfuite şi afumate, taverne de mahala, dar nu la periferii, ci şi în plin centru, bodegi rău mirositoare şi rău famate, localuri mizerabile, dar mereu aglomerate, căci pentru otrăvirea minţii şi a sufletului, orice loc este bun. Nu trebuie să aibă ştaif, nu trebuie să fie civilizat, trebuie doar să aibă băutură ieftină, chiar şi puturoasă, pentru că într-un loc mai select şi cu o băutură mai bună, românul s-ar putea trezi din beţia alcoolului şi mai ales din cea a minciunilor. De aceea, pe lângă miile de cârciumi, sărăcia românului a fost alimentată cu sute de magazine second-hand, omul de rând neavând posibilitatea de a cumpăra la prima mână. De aceea, achiziţionaţi de la fraţii europeni, care aruncă tone de deşeuri cu sclipici: pantofi, confecţii, televizoare, aparate electrocasnice. Şi în loc să ne ridice nivelul de trai, ele reuşesc să ne afunde şi mai abitir în mizerie. Ne-am putea trezi într-o zi cu magazii alimentare second-hand, pline cu produse fermentate, expirate, putrezite etc., care trebuiau să ajungă şi ele în lăzile de gunoi ale altcuiva.

Aşadar, second-hand în pieţele noastre, second-hand în magazinele noastre, second-hand peste tot. În fond, avem şi noi acces la bunurile Europei, adică la resturile aruncate care ne transformă pe toţi în second-handuri.

Ce este mai trist este că guvernanţii, cel puţin cei din 1996 încoace, nu par alarmaţi că, scoţându-şi practic sărăcia la mezat, mii de români părăsesc anual ţara. Ei nu par impresionaţi nici de dorinţa a aproape jumătate din copiii noştri de a pleca unde văd cu ochii, nu reacţionează nici la exodul absolvenţilor cu studii superioare, nici la acela al meseriaşilor care, lăsând baltă priceperea şi învăţăturile primite în anii de ucenicie, se bat pentru a prinde un loc la muncile umile ale Occidentului.

De fapt, inconştient, guvernanţii nu-şi pun o întrebare banală: dacă pleacă toată floarea ţării, pe cine o să mai guverneze, pentru că aici nu vor mai rămâne decât pensionarii şi sugarii sau poate vor pleca şi ei în bejenie. Pentru a avea ce să guverneze? Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna Mona Muscă, se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ca mulţi dintre dumneavoastră, sunt sigură, m-am aflat şi eu în aceste zile din urmă în Muzeul Satului. Am putut vedea cu ochii mei cum au dispărut ireparabil bunuri culturale care ar fi putut face, fără îndoială, parte din patrimoniul cultural naţional. Ar fi putut, dar n-au făcut, pentru că legea pe care Parlamentul României a votat-o în 2000, privind protejarea patrimoniului cultural, naţional, mobil, nu este aplicată nici astăzi, la aproape 2 ani de la promulgare. Zeci de mii de obiecte, care, după oricare criterii din lume, ar fi trebuit să fie incluse în inventarul patrimoniului cultural naţional, nu au fost înscrise, pentru că funcţionarii şi demnitarii din Ministerul Culturii şi Cultelor nu au fost capabili să definitiveze procesul de clasare a acestor obiecte în patrimoniu, iar o parte din aceste obiecte au dispărut pentru totdeauna, în incendiul de săptămâna trecută.

Şi aşa cum s-a întâmplat în privinţa clasării, adică la fel cum nu a fost aplicată legea, în ceea ce priveşte clasarea acelor bunuri culturale în patrimoniul cultural naţional, la fel s-au petrecut lucrurile şi în multe alte privinţe, în Ministerul Culturii.

După incendiul din 1997, ministrul de atunci al culturii, Ion Caramitru, a dispus, ca urmare a unei anchete efectuate de corpul său de control, luarea unor măsuri urgente pentru ca asemenea catastrofe să nu mai fie posibile. Cu alte cuvinte, s-a făcut un raport de prevenţie.

În loc să se treacă la treabă, în loc să se asigure, înainte de orice altceva, integritatea fizică a bunurilor culturale, aflăm astăzi că 5 ani au trecut în zadar. Niciunul dintre cei trei directori generali şi dintre nenumăraţii directori adjuncţi care s-au perindat pe la conducerea muzeului în aceşti ani nu a reuşit să pună în aplicare câteva măsuri simple şi eficiente.

Am avut parte de tot felul de acţiuni culturale, dar nu s-a gândit nimeni să pregătească o cale de acces pentru maşinile pompierilor în caz de incendiu, astfel încât, la 20 februarie, a fost nevoie să se dărâme un zid de incintă, pentru a permite accesul autospecialelor.

Nu s-a gândit nimeni să ia în serios necesitatea construirii unui bazin cu apă pentru alimentarea pompierilor, aşa încât la 20 februarie nu exista apă suficientă şi nici hidranţi nu erau prin apropiere, tot aşa, cum nu existau nici extinctoare suficiente, iar puţinele care erau funcţionale păreau să aibă termenul de garanţie depăşit.

Toţi acei directori amintiţi s-au acoperit ani de zile cu hârtii, aruncând acum răspunderea unul asupra altuia, de parcă prima lor grijă ar fi să se susţină între ei, să susţină că nu sunt vinovaţi pentru acest dezastru, tot aşa cum şi demnitarii ministerului îşi susţin nevinovăţia. Aflăm acum că nimic din ceea ce trebuia să se facă în muzeu în aceşti 5 ani nu s-a făcut, fie pentru că nu s-au alocat bani de la buget, fie pentru că au fost cheltuiţi aiurea.

Vă amintesc, domnule ministru, Răzvan Theodorescu, că la discuţiile asupra bugetului v-am îndemnat să fiţi solidari cu noi, membrii Comisiei de cultură, pentru un buget care să permită să supravieţuiască. Aţi declarat atunci, divorţând de cultură, că bugetul este îndestulător. Dacă era îndestulător, domnule ministru, de ce nu aţi făcut nimic pentru a pune în practică programul de prevenţie a incendiilor, care zace la ministerul pe care-l conduceţi?

Ca deputat, mă simt jignită pentru felul în care am fost minţită, cu tot felul de programe de dezvoltare, de protejare, de conservare, de recondiţionare, de salvare, de revitalizarea patrimoniului cultural naţional. La ce bun toate aceste programe, dacă atunci când ia foc o bârnă în muzeu, tot ce pot să mai facă muzeografii este să încerce salvarea cu mâna a ulcelelor şi catrinţelor din casă.

Domnul ministru Răzvan Theodorescu ne-a asigurat că o parte din construcţiile mistuite de flăcări pot fi reconstruite. Eu cred că cea mai mare parte, din păcate, rămâne pierdută pentru totdeauna. Unul dintre monumentele distruse pentru vecie, fusese adus în muzeu de întemeietorul său, Dimitrie Gusti.

Paguba estimată în total se ridică, se pare, la 4 miliarde lei. Din păcate, o parte din aceste pagube nu pot fi plătite, nici în lei, nici în dolari.

Aflăm acum că nici unul dintre cele 18 muzee în aer liber din România nu şi-a asigurat patrimoniul, din cauza primelor de asigurare, prea mari, pentru prea micile bugete de care aceste muzee dispun.

Desigur, nu este niciodată o consolare să încasezi asigurări, după ce ai pierdut asemenea valori, dar să rămâi şi fără patrimoniu cultural şi fără banii cuveniţi drept despăgubire, mi se pare de-a dreptul revoltător, pentru un popor care atât de mult îşi clamează apartenenţa spirituală la Europa, apartenenţă pe care, în ritmul acesta de distrugere, nici nu prea vom mai avea cu ce s-o dovedim.

Nici nu vreau să mă gândesc la posibilitatea ca valorile din tezaurul istoric naţional sau din galeriile de artă naţională şi universală ale celor mai mari muzee naţionale bucureşte, de artă şi de istorie, să nu fie asigurate, aşa cum nu au fost şi nu sunt asigurate monumentele din muzeele în aer liber.

Anual se organizează o mulţime de simpozioane şi conferinţe despre frumuseţea spiritului românesc şi a tradiţiilor strămoşeşti. Nu ar fi mai bine, cu banii cheltuiţi astfel, să ne asigurăm la propriu patrimoniul cultural? Este o întrebare la care aştept un răspuns, prin strategia Ministerului Culturii şi Cultelor, strategie pe care domnul ministru ne-a promis-o încă de la învestitura sa şi pe care nu o avem nici astăzi.

Dacă vom mai întârzia mult, s-ar putea ca atunci când vom avea strategia să nu mai avem ce apăra cu ea.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Legea nr. 215 din anul 2001 a administraţiei publice locale, cât şi normele metodologice prin care ea se aplică, continuă şi va continua să genereze discuţii, fiindcă ea este aceea care într-un final nu prea îndepărtat va crea în România două lumi paralele. Iar prin două lumi paralele înţeleg crearea pe teritoriul ţării a unei zone în care nu există nici un fel de interferenţe, a unor cantoane care, de fapt, înseamnă federalizare.

Acesta este adevăratul motiv pentru care UDMR a semnat cu Partidul Social Democrat un protocol de colaborare la 29 ianuarie şi care este concretizat prin: măsuri de schimbare de denumiri de străzi, pieţe şi obiective de interes public; modificarea competenţelor autorităţilor publice locale; atribuirea sau schimbarea denumirii instituţiilor de învăţământ preuniversitar; înfiinţarea cu precădere a unor parcuri industriale în judeţele locuite de minorităţi naţionale; înfiinţarea unor facultăţi şi secţii în limba maghiară; reînfiinţarea unui studiou teritorial de televiziune în limba maghiară; retrocedarea unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase; ratificarea Cartei limbilor regionale şi minoritare; adoptarea simbolurilor minorităţilor etnice; prevederi privind aplicarea protocolului pe plan local, evaluare periodică a prevederilor protocolului.

După cum se vede, nimic nu a scăpat din ceea ce este necesar pentru desprinderea judeţelor Mureş, Harghita şi Covasna, din trupul României şi crearea unui canton care să justifice modificarea art. 1 din Constituţie privind statul naţional, suveran, unitar şi indivizibil.

Ofensiva continuă, şi în forţă, în ce priveşte revendicările şi drepturile minorităţii maghiare de autogovernare, drepturi colective, autonomie teritorială pe criterii etnice, contacte multiple la zonele de frontiere, care nu vizează o mai mare deschidere sau accesibilitate a frontierelor ci, de fapt, anularea practică a frontierelor statelor vecine şi odată cu aceasta dispersarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale, prin crearea unei mici Ungarii, preludiu al fantasmei Ungariei mari a Sfântului Ştefan.

În acest fel se creează o lume paralelă, o lume a românilor în România, o lume a maghiarilor în România. Separând copiii din grădiniţă şi continuând această separare în şcoli generale, licee, facultăţi, se realizează separarea în viaţă, în familie şi societate. Viitorii cetăţeni ai României nu vor cunoaşte limba română nici măcar cât o cunoşteau până acum, ştiind că în România se poate trăi foarte bine, chiar dacă nu cunosc limba oficială a statului. Nu vor cunoaşte cultura românească, la care nu vor avea acces şi în care nimeni nu-i va iniţia. În interiorul firmelor proprii, la magazine sau în administraţie vor folosi numai limba maghiară.

Folosindu-se de acest protocol, în paşi mărunţi, UDMR-ul îşi va atinge absolut toate scopurile. Mârşăvia constă în faptul că, deşi încheiat între Partidul Social Democrat şi UDMR, pentru acest protocol este acuzat Partidul România Mare, pentru că acesta şi prea vehementul său preşedinte, domnul senator Corneliu Vadim Tudor, demască toate gândurile ascunse ale UDMR-ului, motiv pentru care, chipurile, PSD-ul nu poate încheia o alianţă cu el.

Dar ce va spune Europa dacă PSD-ul ar fi sprijinit la guvernare de un partid naţionalist, adică de Partidul România Mare? Oare concluzia să fie: jos cu simbolurile naţionale şi să ne fie călcate în picioare demnitatea? Cu asemenea concepţie, bravi români şi stimaţi colegi din Partidul Social Democrat, cum aveţi curajul să vă întoarceţi la birourile parlamentare de dincolo de Carpaţi? Ce le spuneţi celor care v-au votat şi v-au trimis să-i reprezentaţi la Bucureşti? Este un proverb: "fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea". Acesta ar trebui să vă fie permanent în minte. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Radu Stroe, se pregăteşte domnul Toró Tiberiu.

Domnul Radu Stroe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu-mi face nici o plăcere şi nu mă onorează a vă reaminti faptul că, la data de 21.02.2002, încă un ofiţer, pilot al armatei române, unul dintre cei mai buni, şi-a pierdut viaţa în sicriele zburătoare MIG, de fabricaţie sovieto-rusească şi îmbunătăţite de industria aviatică românească. Încă un om tânăr, de numai 41 de ani, a părăsit viaţa aceasta, dar şi pe soţia şi copilul său pe care, evident nu-i va ajuta nici şeful aviaţiei, nici dumneavoastră, domnule ministru al apărării naţionale, despre ajutorul societăţii româneşti falimentare, să nu mai vorbim.

Nu ştiu în ce măsură, domnule ministru Paşcu, v-a zguduit tragedia familiei Săvulescu şi nici nu ştiu ce gânduri vă frământă în aceste clipe groaznice pentru această familie, dar şi pentru aviaţia română. Ştiu sigur, însă, domnule ministru, că aşa nu se mai poate! Trebuie să opriţi acest măcel al piloţilor români, dacă tot nu sunteţi în stare dumneavoastră şi guvernul din care faceţi parte, să alocaţi sumele de bani necesare pentru piloţi, pentru ameliorarea substanţială a calităţii aparatelor de zbor.

Este momentul să terminaţi odată, domnule ministru, şi subalternii dumneavoastră, cu afirmaţiile demagogice potrivit cărora: "Avem avioane MIG", "Pe cerul patriei zboară avioane militare", "Industria românească modernizează MIG-urile" etc.

Şi pentru că nu puteţi nega, domnule ministru Paşcu, faptul că nu aţi putut lua de la Guvern sumele de care ar fi avut nevoie armata, în general, şi aviaţia, în special, vă mai rămâne la dispoziţie o singură măsură: demisia de onoare.

Aceasta nu este de natură să-l readucă la viaţă pe eroul pilot Săvulescu, nici să aducă mai mulţi bani în contul aviaţiei române. Este, însă, un gest de onoare, de natură să atragă atenţia Guvernului Năstase, majorităţii parlamentare PSD-iste, pentru ca pe viitor astfel de domenii de activitate să nu mai fie tratate cu indiferenţă.

Din această perspectivă, cu tot respectul ce vi-l port, domnule ministru, sunt obligat să vă atrag atenţia că vă aflaţi în situaţia de a plăti oalele sparte ale actualei puteri. Recunosc, este numai o chestiune de onoare.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Toró Tiberiu, se pregăteşte doamna Paula Ivănescu.

Domnul Toró Tiberiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi deputaţi,

Subiectul luării mele de cuvânt este problematica recensământului populaţiei şi a locuinţelor din România.

Cred că există consens în societatea română privind importanţa acestui subiect, subiect de importanţă naţională, pentru că este baza unor strategii sectoriale şi globale, strategii pe termen mediu şi pe termen lung. Şi, prin urmare, desfăşurarea recensământului în condiţii optime satisface categoria de interes naţional.

Guvernul a încercat să reglementeze organizarea şi desfăşurarea recensământului în mai multe acte normative, prin Hotărârea Guvernului nr. 680/2001, respectiv corectează şi aduce o serie de modificări prin Hotărârea Guvernului nr. 69/2002 din 24 ianuarie.

Este regretabil că finanţarea cheltuielilor necesare desfăşurării în bune condiţii a recensământului nu este rezolvată în mod satisfăcător. În mod normal ar fi trebuit alocat un fond special din bugetul de stat şi inclus în Legea bugetului de stat şi obligate prin lege, administraţiile publice locale, respectiv serviciile descentralizate, de a desfăşura, a organiza acest recensământ.

În Hotărârea Guvernului nr. 680, în art. 19 se prevede bugetul necesar organizării recensământului, şi anume: "majoritatea cheltuielilor se suportă din sumele defalcate din impozitul pe venit, pentru echilibrarea bugetelor locale şi repartizarea acestora pe localităţi se face prin Hotărârea Consiliului judeţean".

Din păcate, Legea bugetului nu prevede obligativitatea includerii în bugetele administraţiei publice locale judeţene, respectiv a localităţilor, a acestor sume, prin urmare aceste sume nici nu au fost incluse în bugetele locale. Respectiv, acea majorare de 1% din cota de impozit pe venit necesar echilibrării, deci acest fond de echilibrare, a fost proiectat în bugetele locale pentru alte probleme.

Se cunoaşte că administraţiile locale au mari greutăţi pentru a face faţă atribuţiilor ce îi revin în procesul de descentralizare a unor serii de servicii.

Ministerul Finanţelor Publice, respectiv Ministerul Administraţiei Publice Locale încearcă să redreseze această situaţie, printr-o adresă comună, nr. 120 din 22 ianuarie, pentru Ministerul Finanţelor Publice, respectiv 237/22 ianuarie, a Ministerului Administraţiei Publice Locale şi prin această adresă comună dispune de rectificarea bugetelor locale, adică alocarea acestor sume necesare, tocmai pe contul acelei majorări de 1% din fondul de echilibrare.

Astfel, bugetele administraţiei publice locale sunt nevoite să-şi bulverseze bugetele locale, să facă rectificare de buget, la numai nici o lună după aprobarea acestora, pentru a acoperi cheltuielile necesare procesului de recensământ – subliniez încă o dată, o problemă eminamente naţională şi nu locală.

În concluzie, rugăm Guvernul, respectiv Ministerul Administrării Publice să corecteze această situaţie nefericită cât mai urgent şi printr-o hotărâre să aloce suma respectiv necesară pentru recensământ, din fondul de rezervă bugetară şi să aloce eşalonat în lunile ce urmează şi să transfere către bugetele locale ca administraţiile publice locale să-şi poată desfăşura activitatea în condiţii normale până la sfârşitul anului. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Doamna Maria Paula Ivănescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În judeţul pe care-l reprezint, judeţul Prahova, din nou, oamenii, nemulţumiţi, supăraţi, amărâţi, au ieşit în stradă şi au blocat, în buna tradiţie postrevoluţionară, un drum naţional. Este vorba despre muncitorii de la Sinteref Azuga, unitate care a suferit un proces de privatizare în toamna anului trecut.

Această unitate, cu tehnologie învechită, care produce material refractar, are o mare calitate: are vreo 40 de hectare de pădure, drept care a fost privatizată pe 1 miliard de lei, foarte repede, foarte frumos, foarte uşor şi, desigur, nu obiectul de activitate Sinteref era interesul. Totuşi, în prevederile oricărui contract de privatizare făcut în România trebuiau să existe şi nişte clauze sociale, ce se întâmplă cu perpetuarea producţiei, cu investiţiile, cu forţa de muncă.

Din octombrie şi până acum, nici unul din angajaţii Sinteref-ului, care nu au fost disponibilizaţi, dar nici unul nu a primit nici un fel de leu drept salariu, este foarte adevărat că nici nu au muncit, noul patron spunând că nu are comenzi şi nu dă salarii.

Ce doresc prin această intervenţie, nu să relatez un fapt, de altfel obişnuit în privatizările din România, toate sau majoritatea cu cântec, că nimeni nu informează, cu privire la clauzele ce privesc muncitorii, prevalându-se de confidenţialitate şi de secretul contractului de privatizare.

Intervenţia mea, astăzi, în plenul Camerei Deputaţilor, de fapt, este o rugăminte, o solicitare către Comisia economică şi de privatizare a Camerei Deputaţilor, să solicite contractul de privatizare al Societăţii Sinteref Azuga, în aşa fel încât cineva să le spună muncitorilor care este viitorul lor, care este rostul lor şi totodată să vedem dacă investitorul, noul patron, respectă contractul pentru că, de obicei cred că pe 1 miliard de lei vrei să iei 40 de hectare de pădure în Azuga, care va deveni unul din cele mai importante puncte turistice din România şi din Europa. Cred că vrei să iei pe bani puţini pădure, dar, probabil că în contract erau prevăzute – şi sper că aşa este – , totuşi, clauze privitoare la soarta muncitorilor.

Deci, prin intermediul plenului Camerei Deputaţilor, solicit Comisiei economice să ceară să se ridice perdeaua de pe secretul privatizării Societăţii Sinteref Azuga şi să lămurim opinia publică şi oamenii care au mâncat o pâine şi care nu o mai pot mânca de câteva luni în acea localitate, de pe urma activităţii acestei societăţi.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul Dumitru Bălăeţ, se pregăteşte domnul Coriolan Simedru.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În după-amiaza zilei de miercuri, 13 februarie 2002, s-a discutat în Camera Deputaţilor "Moţiunea cu privire la sprijinul statului pentru românii de dincolo de Prut în perspectiva unei conjuncturi internaţionale favorabile reîntregirii neamului românesc", semnată de 68 de deputaţi PRM.

Am redat titlul în întregime, spre a se vedea că nu s-a formulat ceva excesiv, cum s-a pretins în timpul dezbaterilor, pornind chiar de la titlu. Nu s-a cerut nici căderea Guvernului sau a primului-ministru sau a celui de externe. Măcar acesta din urmă ar fi putut onora dezbaterile cu prezenţa sa. Nu a făcut-o! În locul domniei sale, poziţia Guvernului a prezentat-o domnul Dâncu, ministrul informaţiilor publice.

Este greu de presupus ce ar putea să aibă dânsul cu politica externă a României, cu ceea ce ar trebui să facă aceasta pentru sprijinirea într-o mai mare măsură, în condiţii optime, a românilor de peste Prut, respectiv din Republica Moldova şi din Ucraina.

Aici, dezbaterea ar fi trebuit să fie punctuală, pe probleme concrete, actuale, diferenţiate de la o ţară la alta. Ca, de pildă, în cazul Ucrainei, problema euro-regiunilor. Teoretic, acestea pot fi extrem de avantajoase, câtă vreme ele ar putea ajuta la fluidizarea relaţiilor dintre populaţia românească aflată pe ambele maluri ale Prutului, atât în zona Prutului de jos şi a gurilor Dunării, cât şi în zona Prutului de sus şi a Bucovinei. În această privinţă, doamna Viorica Afrăsinei, care a luat cuvântul din partea PSD, a încercat să prezinte câte ceva pe această linie. Din păcate, discuţiile nu au permis adâncirea unor concluzii, absolut necesare pentru politica noastră în domeniul euro-regiunilor cu Ucraina.

Tot în această privinţă, relaţiile cu Ucraina şi cu populaţia românească de acolo depind foarte mult de înmulţirea punctelor vamale. În momentul de faţă, nu sunt decât două, pe o graniţă care se întinde pe mii de kilometri, de la Chilia şi Insula Şerpilor, din Marea Neagră, până la graniţa cu Ungaria. O asemenea iniţiativă din partea Guvernului nostru este necesară ca oxigenul, mai ales pentru românii rămaşi în Maramureşul nostru istoric, aflat în dreapta Tisei, actuala Transcarpatie ucraineană, unde sunt supuşi unei deznaţionalizări de-a dreptul sălbatice.

Pentru mai buna sprijinire a românilor de peste Prut, aflaţi în Republica Moldova, problemele se pun întrucâtva diferenţiat. Aici, avem de a face cu o conştiinţă naţională mult mai activă şi cu posibilităţi mai mari pentru afirmarea acesteia. Ca dovadă, statornicele şi marile mişcări de stradă, ajungând în ultima vreme până la 70 de mii de oameni, în apărarea limbii române şi a predării istoriei naţionale în cadrul larg al românismului integral.

Faptul că la aceste ample mişcări participă în primul rând intelectualitatea basarabeană, studenţimea şi elevii din şcoli ne arată că învăţământul românesc a produs roade în această privinţă, roade care trebuie apărate şi consolidate printr-o politică a noastră mai adecvată realităţilor de acolo.

De pildă, se ştie că România cheltuieşte anual peste 130 de miliarde de lei pentru sprijinirea tinerilor din Republica Moldova, care vor să studieze la noi. Este un efort financiar deosebit. El se îndeplineşte în ultimii ani în condiţiile unui protocol cu oficialităţile filo-ruse de la Chişinău. Or, tocmai aici e buba, chiar materialul uman care ni se trimite nu îndeplineşte condiţiile filo-românismului de care avem atâta nevoie. Iar în privinţa reîntoarcerii şi promovării lui, nu dispunem de nici o reglementare necesară.

Din această situaţie, rezultă faptul că noi am neglijat foarte mult, în relaţiile cu Republica Moldova, societatea civilă, acele societăţi şi fundaţii filo-româneşti, care au existat cu ani în urmă şi au dat roade foarte bune. În această privinţă, se cere neapărat revigorarea acestora şi nu numai în domeniul învăţământului şi culturii, ci în toate celelalte domenii, în special în cele economice. Este o condiţie sine qua non a momentului actual, pentru depăşirea răcelilor oficialităţilor filo-ruse de la Chişinău în privinţa relaţiilor româno-moldovene.

Pe această linie ar putea face mai mult chiar şi Parlamentul nostru, care n-a binevoit să realizeze până în prezent nici măcar un grup de prietenie cu Parlamentul moldovean, aşa cum avem cu toate celelalte Parlamente ale lumii. Ne pare rău să observăm, dar aceasta este trista realitate.

La ea se adaugă şi un fapt mai recent: eliminarea vizelor pentru călătorii români în Spaţiul Schengen al Uniunii Europene. După cum s-a văzut, această eliminare a vizelor, în loc să uşureze, a creat noi dificultăţi pentru călătoriile românilor în occident. Aceasta se datorează, evident, sărăciei noastre.

În condiţiile unei sărăcii şi mai mari pentru cetăţenii moldoveni care vor să vină în România, devine evident că aplicarea pentru ei a eliminării vizelor în aceleaşi condiţii creează dificultăţi şi mai mari, ceea ce va face din Prut un râu al despărţirii şi nu al unirii între fraţii români. Ce măsuri complementare ia Guvernul nostru pentru a depăşi această situaţie, în condiţiile unor puncte vamale foarte corupte şi care acţionează adesea împotriva intereselor noastre naţionale?

După cum ştim, românii moldoveni vor să realizeze şi ei împreună cu noi intrarea în Uniunea Europeană şi, dacă s-ar putea, chiar şi în NATO, ceea ce depinde foarte mult de ameliorarea relaţiilor pe toate planurile cu Rusia, ceea ce ar fi şi în concordanţă cu interesele noastre naţionale majore. A acţiona în acest sens, a inaugura o politică flexibilă şi de lungă durată, atentă în acelaşi timp la nuanţe, iată o problemă dintre cele mai importante ale momentului actual.

Să nu uităm că Bucureştiul poate fi pentru Chişinău o poartă spre Europa, tot astfel, Chişinăul poate fi o poartă pentru Bucureşti spre imensa piaţă a Rusiei, românii moldoveni putând juca un rol de intermediere foarte activ în acest sens. În ciuda tuturor dificultăţilor care pot apărea, aceste obiective strategice ale politicii noastre naţionale nu trebuie uitate, ci, dimpotrivă, trebuie urmărite cu îndârjire în orice caz.

Moţiunea Basarabia-Bucovina le conţine şi e de mirare că în Camera Deputaţilor nu s-au găsit termenii necesari pentru o discuţie constructivă în acest sens, discuţie care să ofere Guvernului puncte de reper şi obligaţii, care se cer imperios îndeplinite.

Din păcate, cei ce au luat cuvântul în susţinerea moţiunii s-au păstrat într-o terminologie mult prea generală a problemei, cei care au combătut-o au procedat şi ei la fel, adăugând la text tot felul de invective, care nici nu merită să fie scoase aici în evidenţă. S-a realizat, ca şi alte dăţi, un dialog al surzilor perfect, dar păgubos pentru toată lumea.

După o astfel de confruntare stupidă şi penibilă, ne vine greu să ne mai uităm unii în ochii celorlalţi, în actualul nostru Parlament, dacă avem puţină conştiinţă naţională cu toţii, cum este de presupus, pentru toate partidele. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul Dan Coriolan şi, ultimul vorbitor, Corneliu Ciontu.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru amabilitatea de a-mi da posibilitatea să am astăzi o declaraţie politică.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu aş fi apelat la această formulă a declaraţiei politice, dacă, printr-o atitudine vădit plasată în afara ordinii de drept, un reprezentant al Guvernului, cu bună ştiinţă, nu ar fi făcut demonstraţia că actuala putere acţionează deliberat, discriminatoriu, în aplicarea dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, în octombrie anul trecut, am sesizat ministrul administraţiei publice locale, pe domnul Octav Cozmâncă, prin faptul că prefectul judeţului Alba aplică diferenţiat textul de lege privind stabilirea incompatibilităţii între calitatea de consilier judeţean sau local şi cea de reprezentant al autorităţii publice în consiliul de administraţie al societăţilor la care acesta este acţionar majoritar, promovând acţiune în justiţie numai împotriva Consiliului local al oraşului Cugir, nu şi împotriva Consiliului judeţean Alba, autoritate aflată sub incidenţa aceloraşi dispoziţii imperative ale legii.

Ocolind în mod vădit tema analizei şi fără a proceda la verificarea situaţiei deosebit de grave sesizate, atât la prima, cât şi la a doua interpelare, mi se răspunde cu motivarea unor texte de lege, care nu îşi au aplicabilitate în speţa supusă controlului.

Motivul ce m-a determinat să nu mă limitez numai la interpelarea primului ministru al Guvernului şi să vin în faţa dumneavoastră cu această declaraţie politică este atitudinea fermă pe care Parlamentul este obligat să o adoptate faţă de executiv. Intenţia ministrului administraţiei publice locale, de a crea un deosebit de periculos precedent în modul de respectare a ordinii de drept, fiind cât se poate de clară.

Iată de ce nu trebuie să ne mai mire aprecierile preluate de mass-media referitoare la "preocupările" primului ministru pentru eradicarea corupţiei. În spaţiul ce a dat spiritualităţii universale pe creatorul teatrului absurd, Eugen Ionescu, actualii guvernanţi au construit un geopolitic, în care se pot mândri cu demonstraţia absurdului. Chiar ei, cei care trebuie supuşi controlului, lansează teme şi formule de ocntrol, pe cât de artificiale, pe atât de false.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Oprindu-mă aici cu prezenta mea intervenţie, atrag în modul cel mai hotărât atenţia asupra obligaţiei pe care o avem cu toţii de a acţiona ori de câte ori ordinea de drept este, nu numai pusă în pericol, ci chiar încălcată. Consider că, nu numai de principiu, trebuie să ne exercităm atributul de control parlamentar asupra activităţii Executivului, fiecare caz asemeni celui de faţă constituind pentru noi exemplul puterii de a demonstra locul şi rolul pe care îl avem. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Tema declaraţiei mele politice este: "Algoritmul politic, criteriu de bază al economiei româneşti".

În ultimul timp, România a avut privilegiul, mai mult sau mai puţin fericit, de a cunoaşte toate tipurile de sistem economic. A cunoscut, până în 1945, capitalismul clasic; după 1945, a trăit falimentul economiei centralizate; odată cu revoluţia din 1989, românii au revenit la economia de piaţă, dar la o economie de piaţă care a suferit revizuiri şi îmbunătăţiri necesare, pe care o putem numi, deocamdată, economie mixtă.

În această formă mediată de organizare economică, statul intervine numai în sectoarele strategice şi în acele sectoare ce nu pot fi întreţinute de societatea civilă: învăţământul, sănătatea, asistenţa socială. În rest, ar trebui să cunoaştem economia de piaţă, adică, acel spaţiu în care particularii se află în competiţie, sub semnul legalităţii.

Din păcate, însă, România nu cunoaşte o educaţie a competiţiei economice, iar oamenii politici români nu şi-au însuşit încă principiul unei intervenţii în economia privată. După cum ştiţi, majoritatea covârşitoare a marilor averi postdecembriste au fost create pe seama statului şi, implicit, pe spinarea contribuabililor.

Nenumărate întreprinderi sau obiective turistice au trecut peste noapte din proprietate publică în proprietate privată, prin intermediul unor ordine ministeriale obscure şi pe mai nimic. După cum ştiţi, oameni politici sunt cel mai adesea şi mari capitalişti, pentru că în calitatea lor de reprezentanţi ai statului angajează serviciile propriilor firme. Cei care organizează licitaţii, le şi câştigă, nimic mai simplu.

Aici avem de a face cu o economie politică, pentru că singura şansă de a reuşi cu adevărat în afaceri este să fii implicat în politică sau să ai legături puternice în mediul politic. Mai mult, prin intermediul imbatabilei instituţii naţionale a corupţiei, statul român a devenit partener şi garant al unor escrocherii, precum garantarea Fondului Naţional de Investiţii de către CEC, şi exemplele .pot continua la infinit.

Mulţi dintre dumneavoastră au încercat, poate, să devină întreprinzători privaţi şi cunosc nenumăratele obstacole legislative, birocratice şi economice, care le-au stat în cale. În acest timp, pentru unii politicieni ai puterii sau pentru persoane. apropiate acestora se fac reeşalonări, se anulează creanţe, se acordă credite preferenţiale.

Aceasta nu mai este economie de piaţă, căci, într-o astfel de economie, toţi pornesc cu şanse egale. În România, avem de a face cu o ciudată sinteză de capitalism, socialism şi feudalism. Feudalism, pentru că numai vasalii seniorilor politici reuşesc; socialism, pentru că statul intervine în favoarea acestora şi capitalism, pentru restul, care rămâne să se întreacă cinstit, cu puţine şanse de reuşită.

Cu alte cuvinte, în România, sub toate guvernările postdecembriste, economia funcţionează pe bază de algoritm politic şi nu pe fundamentul interesului naţional. Acesta este şi motivul pentru care asistăm la o avalanşă de ordonanţe, care să satisfacă acest algoritm politic.

Doamnelor şi domnilor,

Partidul România Mare rămâne un partid de stânga, un partid al celor mulţi şi greu încercaţi în zilele noastre, dar, în acelaşi timp, el este singurul partid care şi-a făcut din intransingenţa faţă de corupţie un imperativ programatic şi un capitol ideologic. Dorim un stat sănătos, care să poată interveni în favoarea celor bătrâni, bolnavi, neajutoraţi, dar ştim că un stat sănătos nu se poate edifica decât pe un mediu de afaceri sănătos, în care se impun cei mai competitivi.

Din nefericire, în România actuală nu întâlnim nici unul dintre aceste lucruri. Şi statul este bolnav, pentru că nu se sprijină pe un sector privat trainic, nici mediul de afaceri nu este sănătos, pentru că nu este lăsat să se dezvolte, din cauza intervenţiilor statale străine spiritului dreptăţii şi legalităţii.

Mi-aş dori să închei optimist, dar nu pot să sfârşesc decât cu un regret: o astfel de economie slabă şi incoerentă nu are deocamdată loc în Uniunea Europeană. În zadar ne arată guvernanţii tentante perspective europene, ei vor fi primii vinovaţi pentru ratarea lor. Vă mulţumesc.

(Segmentul intervenţiilor politice s-a încheiat la ora 9,15.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc pentru a putea declara deschisă şedinţa obişnuită a acestei zile.

Vă anunţ prezenţa: din 345 de deputaţi, potrivit apelului nominal care s-a desfăşurat cu prilejul depunerii jurământului, sunt prezenţi 320 de deputaţi, 25 fiind absenţi, din care 21 participă la alte acţiuni parlamentare.

Cum aţi fost anunţaţi, începem întâi cu voturile finale şi v-aş propune să începem cu votul asupra legilor ordinare.

Primul proiect este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.187/2001 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2002 personalului din sectorul bugetar, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt împotrivă.

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.133/2000 privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară, lege ordinară, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.82/2001 privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unităţile de cult aparţinând cultelor religioase recunoscute din România, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.123/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric şi al artelor plastice, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru acceptarea Amendamentului la Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York la 20 decembrie 1990, adoptat la Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 50/155 din 21 decembrie 1995, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind readmisia străinilor, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.9/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin instrumentul pentru politici structurale preaderare pentru măsura "Reabilitarea reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare a apelor uzate în Oradea, România", semnat la Bruxelles la 20 august 2001 şi la Bucureşti la 10 octombrie 2001, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt.

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.10/2002 pentru ratificarea Memorandumului de finanţare convenit între Guvernul României şi Comisia Europeană privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată prin Instrumentul pentru politici structurale de pre-aderare pentru măsura - "Reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă potabilă şi a reţelei de canalizare din municipiul Cluj-Napoca, România", lege ordinară, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.162/2001 pentru modificarea alin.2 art.4 din Legea nr.35/1999 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Europeană de Investiţii şi Societatea Naţională a Căilor Ferate Române (SNCFR) pentru finanţarea Proiectului de modernizare a căilor ferate, semnat la Luxemburg şi la Bucureşti la 30 iunie 1998, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.132/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.43/1997 privind regimul drumurilor. Se propune respingerea ordonanţei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

(Vociferări din partea Grupului parlamentar al PD şi Grupului parlamentar al PNL.)

În timp ce dumneavoastră nu eraţi în sală, după ce porniseră microfoanele de 20 de minute, când am început şedinţa, am propus colegilor dumneavoastră să parcurgem întâi legile ordinare. Îmi cer scuze că nu eraţi în sală. (Vociferări din partea domnului Emil Boc.)

Stimate coleg,

În primul rând, vă rog să citiţi art.31 lit.c) şi, în al doilea rând, de ce nu v-aţi ridicat când am pornit la citirea listei?

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

În primul rând, să fie foarte clar: eu am fost aici prezent de la începutul şedinţei.

În al doilea rând, dumneavoastră nu puteţi modifica ordinea de zi decât cu acordul Comitetului ordinii de zi, pe care vă rog să-l comunicaţi dacă doriţi să schimbaţi ordinea fixată. Dacă nu, vă rog să daţi curs exact aşa cum figurează votul final în lista pe care ne-aţi prezentat-o.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, regret din suflet că reacţionaţi aşa de târziu.

Suntem la pct.15. Dumneavoastră spuneţi că eraţi în sală când am propus lucrul acesta, pentru a se aduna toţi colegii din sală, şi nu aţi comentat nimic atunci.

Domnul deputat Bolcaş. Poftiţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Ca membru al Comitetului ordinii de zi, îmi cunosc şi atribuţiile, dar şi limitele. Din moment ce Comitetul ordinii de zi a aprobat o ordine de zi, numai plenul poate, la propunerea preşedintelui, să o modifice, ceea ce s-a făcut acum. Deci procedura este corectă. Vă mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.165/2000 privind scutirea de la plata drepturilor de import a unor echipamente pentru protecţia mediului.

Domnul Alexandru Sassu (din sală):

Dar cea de dinainte?

Domnul Valer Dorneanu:

La propunerea de respingere, am anunţat unanimitate şi se pare că nu a fost.

Unde aveţi dreptate, aveţi dreptate, stimaţi colegi.

Revenim la votul cu privire la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.132/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.43/1997 privind regimul drumurilor.

Comisia a propus respingerea ordonanţei. Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru respingere? 183 de voturi pentru.

Împotrivă? 34 de voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

Cu 183 de voturi pentru, 34 împotrivă şi 3 abţineri, s-a respins Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.132/2000.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.165/2001 privind scutirea de la plata drepturilor de import a unor echipamente pentru protecţia mediului, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă dacă sunt.

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.6/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.63/1999 cu privire la gestionarea fondurilor nerambursabile alocate României de către Comunitatea Europeană, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.2/2002 privind aprobarea plafonului de îndatorare publică externă pentru anul 2002, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nici o abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.176/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr.47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.140/2001 pentru modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.142/2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei SAPARD pentru implementarea tehnică şi financiară a Instrumentului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2001 pentru unele măsuri de redresare financiară la Societatea Naţională "Tutunul Românesc" S.A.

Cine este pentru? Vă rog să vă exprimaţi voturile.

Împotrivă?

Stimaţi colegi,

Să reluăm voturile, pentru că nu am numărat deoarece am crezut că se merge pe unanimitate, ca până în prezent. Nu am numărat voturile pentru.

Încă odată: Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2001 privind unele măsuri de redresare financiară la Societatea Naţională "Tutunul Românesc" S.A.

Cine este pentru? 170 de voturi pentru.

Împotrivă? 69 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, cu 170 de voturi pentru, 69 împotrivă şi nici o abţinere, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2001 a fost admis.

Vreţi să explicaţi votul?

Domnul deputat Boc doreşte să explice votul Partidului Democrat.

Domnul Emil Boc:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat împotriva Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.180/2001 privind unele măsuri de redresare financiară la Societatea Naţională "Tutunul Românesc", şi dorim să le spunem colegilor de la Putere că tocmai au votat pentru încălcarea acordurilor încheiate de România cu Fondul Monetar Internaţional şi acordul european, şi îi felicităm cu această ocazie.

Prin această ordonanţă, Puterea manifestă dispreţ atât faţă de acordurile cu Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, cât şi faţă de interesul naţional, cu scopul de a satisface clientela politică a Partidului Social Democrat.

Forma supremă a corupţiei instituţionalizate o reprezintă emiterea de către Putere de acte normative în favoarea unei persoane şi a unei societăţi pe care o conduce. Cazul Nicolae – SNTR este expresia corupţiei instituţionale şi instituţionalizate din România.

Partidul Democrat nu poate vota pentru legalizarea furtului din banul public, în vederea servirii clientelei politice a unui partid politic.

Bugetul statului tocmai a fost jefuit cu 3.000 de miliarde de lei, din care 70 de milioane de dolari reprezintă doar ştergerea penalităţilor la Societatea Naţională "Tutunul Românesc". V-aş ruga să vă gândiţi ce însemnau aceşti bani pentru bugetul de stat, ce ar fi însemnat aceşti bani, în condiţiile în care Guvernul nu are bani pentru tichete de masă, nu are bani pentru medicamente şi aşa mai departe.

Partidul Democrat a oferit soluţii credibile, reale pentru redresarea Societăţii Naţionale "Tutunul Românesc", şi am demonstrat că Societatea Naţională avea banii cu care să plătească datoriile către bugetul de stat. Este vorba de terenuri, de vile, de cluburi şi hoteluri în valoare de peste 10 milioane de dolari, active care nu au nici o legătură cu producţia. Iată însă că s-a preferat să se dea curs satisfacerii clientelei politice, în loc să se servească interesul public general de a duce banii la bugetul de stat.Încă o dată se demonstrează faptul că între vorbe şi fapte, la partidul de guvernământ, este o mare diferenţă.Pe de altă parte, tocmai s-a încălcat punctul nr.12 din Memorandumul pe care Guvernul României l-a semnat cu Fondul Monetar Internaţional, şi le reamintim încă o dată acelora care, poate, au uitat fatul că la pct.12 din acest memorandum se specifică foarte clar: "Mai mult, ne angajăm ferm să nu introducem scutiri fiscale sau alte noi facilităţi fiscale discreţionare." Iată cum, într-un mod flagrant direct, s-a realizat încălcarea memorandumului cu Fondul Monetar Internaţional. Şi ne mai întrebăm de ce avem probleme atunci când încheiem acorduri internaţionale.

Încă o dată felicităm partidul de guvernământ pentru că a votat pentru încălcarea acordurilor internaţionale şi le urăm succes pe drumul guvernării.

Mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PD şi Grupului parlamentar al PNL.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Florin Georgescu, din partea Partidului Social Democrat.

Domnul Florin Georgescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Sigur, înţelegem faptul că reprezentantul partidului care a vorbit anterior se află într-o permanentă campanie electorală, în numele formaţiunii politice din care face parte, pentru a mai creşte în sondaje, dar, din păcate pentru domnia sa şi pentru colegii pe care îi reprezintă, afirmaţiile pe care le-a făcut de la această tribună sunt strict politicianiste şi nu au corespondent în realitate.

Acel paragraf, domnule distins jurist, pe care l-aţi citit din memorandumul cu FMI se referă la abţinerea Guvernului de a introduce noi acte normative, de a legifera noi măsuri prin care să fie scutite de la plata anumitor impozite şi taxe anumite activităţi, cum ar fi: t.v.a. zero la activitatea "x" sau să nu se plătească accize nu ştiu unde. Dar legislaţia existentă pe care FMI o cunoaşte, ca şi Uniunea Europeană, şi anume Ordonanţa nr.11 din 1996 privind realizarea creanţelor publice bugetare, are în conţinutul său, şi dumneavoastră şi alţi colegi aţi votat-o pentru că este sancţionată prin lege, prevederi care permit, în cazuri bine documentate, în mod transparent, acordarea unor scutiri de la plata majorărilor şi amânarea, reducerea sau reeşalonarea principalului, adică datorii, reprezentate de impozite şi taxe cuvenite bugetului statului. Este o metodă de a repune pe picioare o industrie, în cazul de faţă; este o metodă de a crea locuri de muncă şi de a asigura piaţa românească cu produse româneşti şi a nu cheltui valuta, a o economisi, pentru că n-o avem şi abia o procurăm de la Fondul Monetar şi din ale părţi. Şi este o metodă de a reporni economia care, din păcate, în timpul guvernării dumneavoastră, a fost blocată, decimată şi redusă în mod foarte substanţial. Se vede în producţia industrială, în Produsul Intern Brut şi în votul de simpatie pe care l-aţi obţinut dumneavoastră şi vecinii de bănci din partea stângă, cum vă uitaţi la domnul preşedinte Dorneanu, în alegerile din anul 2000.

Oricum, este un lucru transparent. Aceste reeşalonări care au fost acordate în câteva cazuri nu întrec, ci se situează la cel mult 5-6% din reeşalonările anuale, scutirile şi alte facilităţi de acest gen care au fost acordate în anii ’98, ’99 şi 2000, până prin martie, până am cerut noi documentele şi v-am deconspirat în faţa opiniei publice, şi atunci v-aţi cam oprit, aţi făcut partea din acea guvernare. Şi, oricum, este mai bine, este mai eficient şi mai oportun pentru populaţie să reporneşti o industrie, să acorzi transparent nişte facilităţi pentru nişte sume pe care şi aşa nu le încasai, pentru că erau nişte creanţe pe hârtie, domnule deputat. Nu se puteau încasa decât prin executare silită, care însemna să mergi în faţa diferiţilor potenţiali cumpărători şi să vinzi echipamente de natura industriei respective. Nu cumpără nimeni asemenea echipamente disparate. Se cumpără o afacere, se cumpără o linie tehnologică, se cumpără o activitate care merge, nu o activitate care stă, aşa cum era blocată în cazul de faţă activitatea de către domnul Mureşan, care a făcut parte din alt partid şi care a gestionat activitatea acestui agent economic – Societatea Naţională "Tutunul Românesc".

În final, cred că oricum este mai benefic pentru populaţie să reporneşti în mod transparent prin anularea unor datorii, care şi aşa nu le încasai pentru că nu aveai de unde, datorită lipsei de lichidităţi de la întreprinderea respectivă, deci este mai bine să reporneşti o activitate decât să distrugi un activ naţional, aşa cum s-a întâmplat cu un anumit membru al partidului dumneavoastră care nu a scutit de la datorii, ci, pur şi simplu, a distrus flota românească.

Mulţumesc.

(Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Nicolăescu, din partea Grupului PNL, şi apoi domnul Bolcaş, din partea Grupului PRM.

Tutunul trezeşte întotdeauna pasiuni.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc pentru cuvânt şi, în acelaşi timp, vă rog să fiţi atent că aţi fost foarte indulgent în modul în care aţi condus în aceste momente şedinţa, pentru că antevorbitorul meu nu a explicat votul PSD-ului, ci, pur şi simplu, a făcut o polemică cu declaraţia de vot a deputatului PD. Este un punct de vedere.

Domnul Valer Dorneanu:

Am fost indulgent şi cu primul vorbitor, care tot nu a explicat votul, ci a făcut politică.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Eu cred, domnule preşedinte, că a fost explicat votul, dar, sigur, avem opinii diferite.

Grupul parlamentar al PNL crede că acest proiect de lege încalcă cel puţin două lucruri importante, şi anume: acordul pe care România l-a semnat cu Uniunea Europeană, şi noi nu putem fi de acord cu încălcarea unui acord internaţional, drept pentru care am votat împotrivă, şi al doilea element important este acela că, din informaţiile noastre, o asemenea reeşalonare înseamnă ajutor de stat. Ajutorul de stat se dă cu aprobarea Consiliului Concurenţei. Ştim că o asemenea aprobare nu există. În mod normal, ar trebui ca Guvernul să răspundă că a emis un act normativ fără aprobările legale.

Aceste două considerente, sigur, mai sunt multe altele, dar acestea sunt de bază, ne-au determinat să votăm împotriva acestui proiect de lege, şi vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Foarte puţine cuvinte în explicarea votului nostru, pentru că lucrurile sunt absolut clare.

Nu putem să creăm potenţiale sau reale, directe îmbogăţiri a unora în detrimentul sărăcirii bugetului statului.

Este adevărat că la ora actuală se practică nu o inginerie financiară, ci o inginerie economică, dacă vreţi, o inginerie de imagine, prin care se pune înainte interesul naţional al promovării unor întreprinderi, a unor societăţi naţionale, dar să nu uităm că în spatele acestor societăţi naţionale care produc tutunul românesc, care, până la urmă, este un produs strategic, stă o persoană, o persoană care are şi profiturile, dar şi responsabilităţile pe care orice agent economic le are.

Ce facem la ora actuală sub această perdea de fum care s-a lansat, care creează o contradicţie aparentă? Vom salva tutunul românesc dacă vom îmbogăţi şi îi vom crea avantaje societăţii care o administrează? Pentru că avantaje şi îmbogăţire înseamnă. Sub această acoperire se deplasează zona găurilor negre, această metaforă de tristă amintire apărută în "Adevărul", sub semnătura lui Cristian Tudor Popescu. Găuri negre au reprezentat mai întâi întreprinderile de stat şi, atunci, prin emiterea acestor ordonanţe, actuala guvernare transferă aceste găuri negre de la întreprinderile de stat, de exemplu de la industria de armament sau de la altele, în buzunarele unor investitori privaţi şi, atunci, bugetul statului, în loc să se verse pentru sprijinirea, pentru consolidarea a ceea ce s-a numit gaură neagră, se varsă ca să astupe gaura neagră din buzunarul investitorilor. Acesta este procesul de transfer al vaselor comunicante.

Susţinerea domnului deputat Georgescu, într-adevăr bazată pe anumite aparenţe ale unor realităţi pe care le-a impus, este o concluzie falsă. Nu se poate opera nici economic şi nici social constructiv în acest sens.

Nu vom participa, aceasta fiind o explicaţie a votului, la acest proces de spoliere a bugetului statului în beneficiul unor persoane fie că sunt, fie că nu sunt clientela politică a actualului partid de guvernare. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc şi eu.

Următorul proiect înscris pe ordinea de zi este Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.186/2001 privind instituirea sistemului de declaraţii de livrare a tutunului brut, lege cu caracter ordinar, care se adoptă conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

174 de voturi pentru, 64 de voturi împotrivă, nici o abţinere.

Vă rog, domnule Boc.

Domnul Boc vrea să explice votul.

Domnul Emil Boc:

Tocmai dorim să explicăm deputaţilor PSD că au votat împotriva politicii Cabinetului Adrian Năstase, împotriva unei ordonanţe emise, într-adevăr, cu câteva zile în urmă şi au votat încă o dată pentru încălcarea acordurilor internaţionale la care România este parte.

Domnul Valer Dorneanu:

Aceasta se potrivea la cealaltă ordonanţă.

Domnul Emil Boc:

Nu, domnule preşedinte. Vă rog să vă uitaţi că este vorba de art.12 din memorandum. De data aceasta, în plus, aţi mai pus o bilă neagră pe calea încălcării acordurilor internaţionale.

Domnul Valer Dorneanu:

Singura legătură este cuvântul "tutunul brut".

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Vă pot oferi o scrisoare a Comisiei Europene, pe care o am aici în copie şi v-o ofer şi dumneavoastră, dacă nu aţi primit-o încă. Este vorba de încălcarea art.27 din acordul european. Această încălcare este sesizată de către Direcţia generală pentru lărgire de la Uniunea Europeană. În scisoarea semnată de domnul director Landa Buru, se menţionează în mod expres: faptul că acordul european, în art.27, spune: "Cele două părţi se vor abţine de la orice măsură sau practică de natură fiscală internă care ar stabili direct sau indirect discriminări între produsele uneia dintre părţi şi produse similare de pe teritoriul celeilalte părţi. Punctul nostru de vedere...", repet, al Comisiei Europene, "...este că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.186/2001...", şi vorbesc, domnule preşedinte, despre ordonanţa pe care am votat-o, "...violează în mod clar această clauză, indiferent de numărul beneficiarilor potenţiali."

Iată, doamnelor şi domnilor, cum aţi votat direct pentru încălcarea Acordului european. (Rumoare în Grupul PSD)

Mai mult decât atât, domnilor colegi, aţi votat şi împotriva Rezoluţiei Subcomitetului 8 din 21 septembrie, în care partea română declara că, şi repet, Guvernul României, "acelaşi nivel de taxe de accize se aplică, în prezent, ţigaretelor, materiilor prime şi băuturilor alcoolice, indiferent de originea lor, naţională sau de Uniunea Europeană".

Din nefericire, dumneavoastră preferaţi să sfidaţi acordurile europene la care România este parte şi să vă satisfaceţi propria clientelă de partid. Este păcat că puneţi mai prejos interesul naţional în raport cu interesul de partid. Mai mult decât atât, aţi contrazis un ministru al cabinetului dumneavoastră, este vorba de domnul ministru Mihai Tănăsescu, care, printr-o scrisoare, în 10 septembrie 2001, îl informa pe domnul ministru Ilie Sârbu, ministrul agriculturii, cu privire la următoarele date: în toate situaţiile, diferenţierea accizelor la ţigarete, indiferent de metoda folosită, a fost considerată nu un mijloc de încurajare a cultivatorilor de tutun din România, ci o metodă indirectă de subvenţionare a producţiei de ţigarete.

Cu toată înţelegerea manifestată de Ministerul Finanţelor Publice în încurajarea producţiei de ţigarete naţionale, Fondul Monetar Internaţional a fost organismul care, în 1999, a impus condiţia eliminării acestui sistem de diferenţiere a accizelor la ţigarete. Renunţarea la sistemul diferenţiat de accizare a ţigaretelor şi introducerea unui sistem unic de accize a reprezentat un progres apreciat, la momentul respectiv, şi de Uniunea Europeană.

În aceste condiţii, revenirea la metoda practicării accizelor diferenţiate pentru ţigarete, aşa cum prevede proiectul de ordonanţă propus dumneavoastră şi pe care, astăzi, l-aţi votat dumneavoastră, ar însemna un regres în derularea procesului de armonizare a legislaţiei fiscale naţionale cu legislaţia europeană în domeniu, cu consecinţe negative în derularea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

V-am citit frumos, v-am citit din declaraţiile Guvernului dumneavoastră, pe care-l formaţi, din declaraţiile miniştrilor pe care-i susţineţi, aţi votat, tocmai acum, împotriva acestor declaraţii, împotriva interesului naţional, ocazie cu care vă felicităm şi vă anunţăm că Partidul Democrat nu va putea fi niciodată părtaş la un asemenea act de sfidare a interesului naţional pentru o clientelă de partid.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul PD)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Ţin, totuşi, să vă reamintesc că explicarea votului se face cu referire la lege. Dumneavoastră, de câte ori veniţi, veniţi cu citate de tot felul.

Vă mulţumim că citaţi pe miniştrii noştri, dar poate adăugaţi, şi dumneavoastră, ceva de la dumneavoastră.

Domnul Săpunaru.

Domnul Nini Săpunaru:

Am votat împotriva acestei ordonanţe, la fel, din cauza art.10.

Aş dori să vă fac un calcul foarte simplu. Această reducere de accize pentru o societate de nivelul Societăţii Naţionale a Tutunului Românesc, care este, de fapt, societatea privată "Tutunul românesc", înseamnă peste 20 şi ceva de milioane de dolari, costul tutunului, 5.000 de tone, înseamnă 5 milioane de dolari, deci, practic, ajutăm tutunul românesc şi producătorii de tutun, ajutând o fabrică producătoare cu peste 20 de milioane de dolari, reducere la accize, bani care nu se mai regăsesc la bugetul de stat. (Comentarii în Grupul PSD) Nu uitaţi că, de aceste chestiuni, de această prevedere, nu poate profita decât Societatea Naţională "Tutunul românesc".

Dumneavoastră aţi amânat, dacă nu mă înşel, sau aţi abrogat această lege. Deocamdată, o votaţi în continuare. Este clar o lege cu adresă, cum a fost şi cealaltă dinainte.

Vă mulţumesc. (Vociferări în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Florin Georgescu, din partea PSD.

Domnul Florin Georgescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, e foarte greu să urmăreşti toată legislaţia pe care Guvernul Năstase o promovează pentru accelerarea şi eficientizarea reformei, dar confuziile care s-au făcut de la acest microfon, totuşi, trebuie să fie clarificate.

Acest Proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr.186 privind instituirea sistemului de declaraţii de livrare a tutunului brut conţine prevederi legate exact de titlul pe care l-am citit. Sistemul de declaraţii de livrare, e o întreagă procedură cum se urmăreşte circuitul tutunului de la producător până la consumatorul industrial.

E adevărat că această ordonanţă cuprindea, în conţinutul său, şi un anumit articol care însemna o facilitate fiscală, şi anume o reducere cu 40% a tutunului brut procesat într-o anumită cantitate, de peste 5.000 de tone, de către anumiţi producători români sau străini.

S-a considerat, aşa cum aţi citat corect dumneavoastră, acolo, că este o măsură care vine să denatureze, să distorsioneze concurenţa, pentru că se practica o facilitate fiscală, într-o anumită zonă a economiei, Guvernul a abrogat acel art.10 referitor la reducerea accizei, dar restul de ordonanţă privind întreaga procedură a declaraţiilor privind tutunul brut, rămân în vigoare aceste prevederi, iar ceea ce este permis şi va proceda Guvernul, în continuare, este acordarea nu a unei reduceri a fiscalităţii, ci a unui ajutor de stat, a unei subvenţii pentru producătorii de tutun, suma respectivă care se evita a se primi la buget, prin acea reducere de acciză, urmând a fi alocată, pe partea de cheltuieli. Deci luam mai puţine venituri, până acum, dar, de mâine, vom face mai multe cheltuieli. Cu ce? Cu faptul că vom ajuta producătorii de tutun să producă tutunul în România, este o cultură eficientă şi cu randament bun pentru producători şi să-l vândă la diferiţi producători de ţigări care acţionează în România.

Nu am dat un vot antieuropean, nu am dat un vot antioccidental, nu am dat un vot anti-FMI, cum aţi menţionat dumneavoastră, pe aici, ci am sancţionat, am aprobat procedura privind circulaţia şi declaraţiile de livrare a tutunului brut, minus acea prevedere care a fost abrogată privind regimul fiscal al accizelor la tutunul brut, dar care, repet, se va regăsi în subvenţii transparente, cum transparentă era şi această măsură privind culturile, către agricultori, de tutun brut.

Mulţumesc. (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Proiectul de Lege pentru completarea art.6 din Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Comisia a propus respingerea proiectului.

Cine este de acord cu această propunere? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Ultimul proiect, cu caracter ordinar, Propunerea legislativă privind protecţia informaţiilor clasificate.

Cine este pentru? 216 voturi pentru.

Împotrivă? 1 vot împotrivă.

Abţineri? 16 abţineri.

Cu 216 pentru, 1 vot împotrivă, 16 abţineri, Propunerea legislativă privind protecţia informaţiilor clasificate a fost adoptată.

Dau cuvântul doamnei Mona Muscă pentru a explica votul din partea Partidului Naţional Liberal.

Doamna Monica Octavia Muscă:

După cum aţi văzut, Partidul Naţional Liberal a votat pentru şi aş vrea să explic acest vot al Partidului Naţional Liberal.

Cu toate că proiectul de lege, aşa cum a fost votat, aici, în Camera Deputaţilor, are încă numeroase deficienţe, cum ar fi exprimarea vagă, care lasă loc oricăror interpretări, absenţa enunţării categoriilor de informaţii clasificate, coborârea deciziei de clasificare până la director de minister, absenţa oricăror prevederi privind declasificarea, a termenelor periodice de verificare a clasificării informaţiilor, în ciuda prezenţei, în acest proiect de lege, a secretului de serviciu, liberalii, din convingerea că România are nevoie de o nouă Lege privind informaţiile clasificate, cu atât mai mult cu cât, de această lege, depinde şi intrarea României în NATO şi, în acelaşi timp, cu speranţa că, în Senat, se vor repara şi deficienţele care au rămas în acest proiect de lege, liberalii au votat, ţinând cont că s-a revenit asupra proiectului de lege, s-a făcut un raport suplimentar, la Comisiile de apărare şi juridică, s-au eliminat articolele 16, alin.2, 30, alin.4 şi 39 şi s-a acceptat un amendament care prevede posibilitatea de a apela la justiţie, pentru a se verifica corectitudinea clasificării.

Având în vedere că, din punct de vedere al drepturilor omului, lucrurile stau mult mai bine decât după primul raport prezentat de către Comisia de apărare plenului, am votat şi rugăm majoritatea parlamentară să fie sensibilă la toate criticile care s-au adus aici proiectului de lege şi, în Senat, să încerce să rezolve şi restul problemelor, încă în mare dispută, în acest proiect de lege.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Lucian Bolcaş şi apoi domnul Boc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnilor colegi,

Este foarte uşor de explicat un vot pozitiv. Vreau să reafirm o credinţă: o ţară care nu-şi apără valorile, prin toate mijloacele sale legislative, este condamnată la pieire. Din acest punct de vedere şi în numele Grupului parlamentar, dar, daţi-mi voie, cu toată modestia, şi în numele meu personal, mă bucur pentru adoptarea acestei legi.

Desigur, au existat dispute şi, într-adevăr, aici, disputele au fost frumoase. S-a pornit de la ideea foarte largă a liberalismului promovat aici, în care ideea libertăţilor şi drepturilor omului erau puse deasupra siguranţei naţionale, ajungându-se până la extrema cealaltă, a unei situaţii centralizate şi mai obtuze, în care siguranţa statului ajunsese să încalece aceste drepturi şi libertăţi fireşti şi fiind augmentată şi de poziţia categoric antinaţională a reprezentanţilor minorităţii maghiare, care au încercat, pur şi simplu, să dizolve această lege.

S-a găsit un echilibru mulţumită dialogului şi, din acest punct de vedere, votul nostru pozitiv a fost o confirmare a unui lucru necesar şi bine lucrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

În disputa pentru o lege democratică cu privire la protecţia informaţiilor clasificate, astăzi, a fost câştigată o bătălie, dar nu şi războiul. Mai avem, în Senat, de îmbunătăţit această lege.

Partidul Democrat a votat pentru această formă îmbunătăţită faţă de varianta iniţială a Legii cu privire la protecţia informaţiilor clasificate.

În Senat, sperăm să mediem cel puţin următoarele aspecte din lege. Unu: eliminarea secretului de serviciu. Doi: restrângerea listei autorităţilor care pot clasifica secrete de stat de importanţă deosebită. Trei: includerea unor sancţiuni precise pentru persoanele şi autorităţile care vor clasifica informaţiile secrete de stat sau de serviciu, ascunzând, prin acestea, ilegalităţi, acte de corupţie sau erori administrative. Şi patru: restrângerea atribuţiilor Serviciului Român de Informaţii şi, mai ales, acea atribuţie atotcuprinzătoare de a veghea la modul de aplicare a Legii cu privire la protecţia informaţiilor clasificate.

Votul de astăzi ne conduce la ideea că, în sesiunile următoare, va fi acceptat un proiect de lege al Partidului Democrat de modificare a Codului penal, proiect deja supus Biroului permanent şi înaintat la comisii, de modificare a art.169 alineat final din Codul penal, articol care sancţionează încă persoanele neautorizate care ar intra în posesia informaţiilor clasificate.

Considerăm votul de astăzi ca un vot preliminar cu privire la adoptarea acelui proiect de lege şi, în final, trebuie să recunoaştem că, fără vigilenţa opoziţiei, astăzi, nu am fi avut, în Camera Deputaţilor, un proiect de lege mult mai bun faţă de cel iniţial.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul PD)

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Atunci este lege organică!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Székely, din partea UDMR-ului.

Domnul Székely Ervin-Zoltán:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Uniunea Democrată Maghiară din România a votat pentru adoptarea acestui act normativ, având în vedere, în primul rând, importanţa deosebită a acestei legi în ceea ce priveşte integrarea României în structurile euroatlantice.

Într-adevăr, considerăm că este un pas înainte şi o lege importantă care, pe de o parte, găseşte un echilibru bun între interesul statului de a apăra secretele şi interesul cetăţeanului de a avea libertatea de exprimare şi de a folosi toate mijloacele şi toate libertăţile persoanei.

Faptul că această lege a întrunit, până la urmă, majoritatea covârşitoare, votul majorităţii covârşitoare a acestui Parlament, demonstrează şi faptul că partidul de guvernământ a manifestat o atitudine raţională faţă de criticile opoziţiei şi, până la urmă, s-a căzut la un consens în ceea ce priveşte articolele cele mai disputate şi mă refer, în primul rând, la art.16 şi la art.39 care, dacă nu ar fi existat acest consens politic între diferite partide, atunci ar fi sancţionat persoanele neautorizate care, în mod accidental, intră în posesia unor astfel de informaţii.

Cred că dezbaterile din acest Parlament au fost caracterizate de seriozitate şi de dorinţa de a scoate o lege mai bună, excepţie făcând doar, câteodată, PRM-ul care, iarăşi, s-a folosit de un limbaj neadecvat dezbaterilor parlamentare şi a promovat un naţionalism comercial. În afară de aceasta, noi credem că adoptarea legii este, totuşi, un succes al Legislativului din România.

Desigur, legea, nici acum, nu este perfectă şi sunt câteva probleme asupra cărora sperăm că, în Senat, colegii noştri vor găsi o soluţie şi vor reflecta. Este, în primul rând, vorba despre o definire mai clară a secretului de serviciu, este vorba despre necesitatea sancţionării acelor fapte care ar clasifica anumite informaţii, pentru a ascunde un act de corupţie sau o încălcare a legii. Este vorba despre o restrângere a instituţiilor care pot clasifica informaţii.

Noi sperăm că, după dezbaterea în Senat, şi aceste probleme se vor rezolva şi, într-adevăr, această lege va fi compatibilă, din toate punctele de vedere, cu legislaţiile avansate, de acest gen, din Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Mai avem de exprimat votul la 4 legi cu caracter organic.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Statutului Curţii Penale Internaţionale, adoptat la Roma la 17 iulie 1998; lege organică. Se adoptă copnform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? 203 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

203 pentru, 40 abţineri, nici un vot împotrivă.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, de asemenea lege cu caracter organic. Se adoptă conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Proiectul de Lege privind Statutul poliţistului, lege cu caracter organic. Se adoptă conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

203 voturi pentru, 18 abţineri şi 2 voturi împotrivă.

Vreţi să explicaţi votul. Poftiţi.

Domnul Sorin Frunzăverde:

Partidul Democrat a considerat această lege necesară pentru România, în demersul ei de a se integra în structurile euroatlantice, de a se alinia legislativ la Europa unită.

De ce am votat, însă, împotrivă, chiar dacă această lege aduce o oarecare demilitarizare a aparatului poliţienesc? Deputaţii PD-ului s-au abţinut, mă scuzaţi, din două motive. În primul rând, pentru că legea continuă să conţină prevederi referitoare la Corpul Naţional al Poliţiştilor, în opinia noastră, neconstituţionale, pe de o parte, pe de altă parte, prevederi care vor genera disfuncţionalităţi în Poliţie. Al doilea motiv care ne-a făcut să ne abţinem este acela al modului în care a fost gestionat votul, pe parcursul dezbaterilor acestei legi, datorită refuzului pe care l-am întâmpinat, atât Grupul parlamentar al Partidului România Mare, cât şi al Partidului Naţional Liberal, respectiv al Partidului Democrat, când am solicitat reluarea votului la unul din articole.

Acestea au fost motivele pentru care deputaţii democraţi s-au abţinut.

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul PD)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Drăgănescu. Şi apoi domnul deputat Saulea de la PRM.

Domnul Ovidiu-Virgil Drăgănescu:

Partidul Naţional Liberal a votat acest important proiect de lege, deoarece îl aşteptăm de foarte mult timp şi, în principal, el are marele merit de a crea premisele pentru demilitarizarea Poliţiei, lucru absolut necesar pentru aderarea la unitatea europeană, la un cadru legislativ acceptat în această zonă de lume.

Cu toate acestea, sunt foarte multe lucruri care încă nu sunt rezolvate prin această lege sau în altele şi principalul lucru pentru care noi vom insista, în continuare, este descentralizarea Poliţiei. Această lege, din păcate, nu creează descentralizare deloc, sunt create câteva organisme care, de fapt, nu sunt decât nişte paleative, sunt organisme lipsite de orice putere de decizie şi, mai mult, ele doar pot să creeze premisa sau impresia că se doreşte descentralizarea. În realitate, nu este aşa ceva. Pe de altă parte, aşa cum menţionau şi colegii noştri de la Partidul Democrat, crearea Corpului Poliţistului nu este legală şi, nu în ultimul rând, atragem atenţia că, prin această lege, într-un mod oarecum curios, acum, în campania aceasta de combatere a corupţiei, se creează posibilitatea ca poliţiştii să devină acţionari la societăţi comerciale. Atenţie!

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Saulea, din partea Grupului PRM.

Domnul Dănuţ Saulea:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Proiectul de Lege privind Statutul poliţistului a fost iniţiat din necesitatea de a pune la dispoziţia poliţiştilor şi societăţii civile cadrul juridic specific profesiei şi de evidenţiere a funcţionarului public cu statut special în raport cu alte categorii profesionale.

Actualul statut, de altfel singurul instrument juridic, de până acum, pus la dispoziţia poliţistului român, cuprinde principii şi dispoziţii din Codul european de etică poliţienească, precum şi alte reglementări specifice unor ţări cu tradiţie democratică, inclusiv reglementări ale Adunării parlamentare a Consiliului Europei.

Partidul România Mare votează favorabil deoarece prevederile prezentului Statut accentuează caracterul de serviciu public al activităţii profesionale desfăşurate de poliţist, care acţionează pe întreg teritoriul naţional, numai în slujba persoanei, a comunităţii şi în sprijinul instituţiilor statului.

Partidul România Mare votează favorabil deoarece, prin departamentele de specialitate din structura sa, care au în atenţie apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională, apreciază că alocarea unor drepturi şi obligaţii clare, care să asigure eficientizarea activităţii instituţiei Poliţiei Române, are loc în momentul în care teritoriul României a devenit placa turnantă a escaladării fenomenului infracţional, în special a faptelor comise cu violenţă sau circumscrise unor organizaţii, precum şi scena exacerbării corupţiei şi instalării mafiei.

Partidul România Mare votează favorabil, deoarece, prin aceasta, se asigură poliţistului o poziţie socială demnă în cadrul societăţii, îl protejează de eventualele tentative de corupţie şi îl obligă să acţioneze în contextul atribuţiilor de serviciu şi a normelor deontologice profesionale.

Partidul România Mare votează favorabil, deoarece este forţa politică principală a opoziţiei, care şi-a exprimat, ori de câte ori a avut ocazia, opţiunea ca România să adere la structurile politico-militare şi economice occidentale şi, de aceea, apreciază că demilitarizarea şi transformarea Poliţiei Române într-o instituţie independentă din punct de vedere politic constituie momentul cel mai concret al procesului de reformă ce se derulează la nivelul Ministerului de Interne.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind reglementarea situaţiei juridice şi administrării patrimoniului fostei Uniuni a Tineretului Comunist, lege cu caracter organic. Se adoptă conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 203 voturi pentru, 17 abţineri, 12 voturi împotrivă s-a adoptat şi acest raport.

Poftiţi, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu, nu este procedură, este o solicitare a grupului nostru parlamentar ca la Comisia de mediere votată de domniile voastre privind adoptarea în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, să supuneţi votului cererea noastră de înlocuire a domnului Buga Florea, ca reprezentant al grupului nostru parlamentar, cu doamna deputat Mihaela Ionescu. Justificăm aceasta printr-o situaţie deosebită ce a apărut la domnul Buga.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Înainte de a trece la dezbaterea moţiunii, mai avem de rezolvat o problemă internaţională: România trebuie să-şi desemneze doi reprezentanţi titulari la Convenţia de la Laeken şi doi locţiitori ai acestora. Senatul României a desemnat titular pe senatorul Liviu Maior. În aceste condiţii, Camera trebuie, la rândul ei, să desemneze un alt titular. S-au primit mai multe propuneri, o să le supunem votului pe rând, pe fiecare şi în măsura în care prima a obţinut sufragiul dumneavoastră nu se mai supun votului celelalte.

Din partea Grupului PNL, sprijinit de PSD şi UDMR, a fost propus ca delegat titular domnul deputat Puiu Haşotti, PRM a propus pe domnul Văsălie Moiş, iar colegii noştri de la PD, pe domnul deputat Sassu. Supun votului, în ordinea în care v-am spus, întâi pe domnul deputat Puiu Haşotti.

Supun votului candidatura domnului Puiu Haşotti, propus de PNL, PSD şi UDMR.

Cine este pentru? 184 voturi pentru.

Împotrivă? 17 voturi împotrivă.

Abţineri? 14 abţineri.

Deci, cu 184 voturi pentru, 17 împotrivă şi 14 abţineri s-a votat desemnarea domnului deputat Puiu Haşotti. În aceste condiţii, celelalte propuneri nu le mai supunem votului.

Pentru supleant, aceleaşi partide îl propun pe domnul deputat Adrian Severin.

Cine este pentru? Tot 184 voturi pentru.

Împotrivă? 25 voturi împotrivă.

Abţineri? 18 abţineri.

Cu 184 voturi pentru, 25 împotrivă şi 18 abţineri a fost desemnat şi domnul deputat Adrian Severin. Să le urăm succes. Domnul deputat Haşotti doreşte să vă mulţumească pentru votul acordat. Poftiţi!

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Vă mulţumesc tuturor pentru votul dumneavoastră, fără deosebire de felul acestui vot. Vreau să spun ceea ce oricare dintre dumneavoastră ar spune de la această înaltă tribună: că, dincolo de disputele politice care au loc, în mod firesc, în Parlamentul României, atunci când este vorba de integrarea în Uniunea Europeană, cu toţii, inclusiv eu, facem parte din "partidul interesului naţional". Voi încerca să vă demonstrez cu prisosinţă acest lucru şi vă mulţumesc încă o dată. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat, şi vă doresc şi dumneavoastră şi domnului Severin să ne reprezentaţi cu cinste.

Stimaţi colegi,

Eu am uitat să supun votului dumneavoastră propunerea de schimbare pe care colegul nostru de la PRM a făcut-o, respectiv doamna Mihaela Ionescu în locul domnului Buga Florea în Comisia de mediere la Proiectul de Lege privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la dezbaterea moţiunii simple. Vă reamintesc procedura de dezbatere a acesteia: semnatarii moţiunii prezintă textul acesteia, apoi se alocă Guvernului 45 de minute pentru a răspunde la moţiune, Guvernul îşi administrează aceste 45 de minute la începutul şi sfârşitul dezbaterilor, grupurile parlamentare au un timp ce rezultă din însumarea celor 20 de secunde pentru fiecare deputat, aceasta însemnând: PSD – 56; PRM – 23; PD şi PNL câte 10; UDMR – 9, Grupul minorităţilor naţionale – 6. Deputaţii fără apartenenţă la grupuri parlamentare pot să se înscrie în limita celor 20 de secunde sau prin cumul.

Întreb, înainte de a prezenta dezbaterea, dacă vreunul din semnatari înţelege să-şi retragă semnătura. Nu.

Trecem atunci la dezbaterea acesteia şi dau cuvântul domnului deputat Cătălin Micula pentru a prezenta textul acesteia.

Domnul Cătălin Micula:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Subsemnaţii, deputaţi menţionaţi în anexă la prezenta moţiune, membri ai Camerei Deputaţilor în legislatura 2000-2004, în temeiul art.64 din Constituţia României şi al art.148 şi 153 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, înaintăm prezenta moţiune simplă cu tema "Criza agriculturii".

Obiectul prezentei moţiuni simple îl constituie situaţia dramatică a agriculturii româneşti. Constatăm că primul act de guvernare PDSR-istă s-a caracterizat prin corupţie generalizată, indiferenţă, incompetenţă şi minţirea ţăranului român. Subvenţiile către ţăranii proprietari s-au diminuat substanţial şi au fost îndreptate, ca şi în guvernările PSD-iste anterioare, preponderent spre fostele IAS-uri. În timp ce clientela PSD, inclusiv mulţi senatori şi deputaţi au profitat din plin de avantajele oferite cu mărinimie de ministrul agriculturii, gospodăriile mici şi mijlocii au ajuns la limita subzistenţei, neprimind nici un ajutor de la stat. Privatizarea a fost practic stopată, iar restituirea proprietăţilor blocată, astfel încât clientela PSD să mai profite de recoltele acestor suprafeţe şi în anul 2002.

Prezentăm plenului Camerei Deputaţilor principalele deficienţe înregistrate până acum în domeniul politicilor agricole.

1. Anularea tuturor formelor de creditare sau de subvenţionare a producătorilor agricoli. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.40/2001 a fost abrogată atât Legea nr.165/1998 privind creditele pentru lucrările agricole, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.36/1999 privind sprijinul statului pentru producătorii agricoli care achiziţionează tractoare şi alte utilaje agricole. Ministrul agriculturii a aprobat Ordinul nr.97/2001 prin care cumpărătorii de utilaje agricole erau subvenţionaţi de către stat cu 55% din preţul acestora, ordin care a fost blocat însă imediat după emiterea sa.

2. Defavorizarea în mod flagrant a producătorilor mici şi mijloci prin modul în care este concepută Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108 din 2001 privind exploataţiile agricole. Aceasta urmăreşte să sprijine numai exploataţiile agricole mari, prevăzând facilităţi numai pentru acelea de peste 110 hectare la câmpie sau 50 hectare în zona de deal, în timp ce media europeană este de sub 40 de hectare. Dacă prevederile acestei ordonanţe de urgenţă s-ar aplica în ţările Uniunii Europene, nici măcar 1% din exploataţiile agricole din aceste ţări nu ar fi subvenţionte.

3. Întârzierea nejustificată a acreditării Agenţiei SAPARD, prin care se rulează fonduri care sunt utilizate deja în celelalte ţări candidate, inclusiv în Bulgaria, fapt ce va prejudicia interesele României prin împiedicarea accesării fondurilor Uniunii Europene, 154 de milioane de euro pe an, şi va amâna pregătirea agriculturii româneşti pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Actualul guvern a abrogat Legea nr.157/2000 privind Planul naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală, aferent programului SAPARD şi nu a pus nimic în loc. În plus, sediile Agenţiei SAPARD din teritoriu au fost mutate ilegal în cadrul prefecturilor.

4. Alocarea pentru bugetul Ministerului Agriculturii în 2001 şi în continuare în 2002 a unor sume din ce în ce mai mici faţă de cele din anul 2000. Bugetul pentru agricultură în anul 2002, în cifre reale, este cu 23% mai mic decât în anul 2001.

5. Stoparea, la începutul anului 2002, a tuturor ajutoarelor financiare pe care producătorii agricoli trebuiau să le primească pentru reluarea procesului agricol de producţie, situaţie nemaiîntâlnită după 1989. Nu ne surprinde această atitudine a Guvernului Năstase, având în vedere faptul că, în anul 2001, subvenţia totală la grâu, de exemplu, înregistrată la o societate agricolă a fost de numai 1.549.250 lei/hectar, faţă de 2.500.000 lei la hectar în anul 2000, acordată de Guvernul anterior.

6. Afectarea bugetului destinat Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor pe anul 2002, prin reportarea datoriilor restante din anul 2001 fără identificarea şi alocarea unor surse suplimentare de venituri, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.2/2002.

7. Introducerea, începând de la 1 ianuarie 2002 a impozitului pe terenul agricol, în condiţiile în care majoritatea gospodăriilor rurale abia îşi duc existenţa.

8. Scutirea de datorii a fostelor IAS-uri supuse privatizării, fapt care creează inechităţi în raport cu celelalte unităţi privatizate anterior.

9. Reeşalonarea datoriilor şi scutirea de penalităţi în sumă de peste 3 mii de miliarde de lei pentru Societatea Naţională Tutunul Românesc, în condiţiile în care sectoare importante, cum ar sectorul alimentar, nu au beneficiat de nici un fel de facilităţi la produsele alimentare de bază, care şi-au dublat preţul în anul 2001 faţă de anul 2000. Exemplu: carnea de porc, pulpă fără os costa 60.000 de lei pe kg în decembrie 2000, iar în decembrie 2001, peste 130.000 de lei pe kilogram.

Tot pentru Societatea naţională a Tutunului românesc, societate privată, Guvernul a mai emis o Ordonanţă de urgenţă nr.186/2001 prin care societăţile comerciale care utilizează 5.000 tone tutun indigen beneficiază de o scutire de 40% la plata accizelor. Prin acest act se produce o pagubă la bugetul de stat de peste 20 de milioane dolari în favoarea unei singure societăţi.

10. Nerespectarea propriului Program de guvernare 2001-2004, în care, la capitolul 3.2.1 – Politici financiare, se promite aplicarea unei cote reduse cu până la 9% la taxa pe valoarea adăugată pentru pâine şi lapte de consum, măsură care nu a fost pusă în practică până în prezent.

11. Gestionarea ineficientă a activităţilor agricole, dovedită de realitatea că, la 1 decembrie 2001, erau arate doar 37% din suprafeţele destinate însămânţărilor, în februarie 2002 arăturile pentru însămânţările de primăvară sunt realizate în proporţie de doar 47%, numai 8% din suprafeţe au fost fertilizate, iar 10% din suprafeţele de grâu sunt deja compromise, urmând să fie folosite pentru alte culturi.

12. Întârzierea în mod nejustificat a aplicării Legii 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, lege blocată timp de un an de zile prin Ordonanţa de urgenţă nr.102/2001, aduce prejudicii milioanelor de cetăţeni ai României, care aşteaptă retrocedarea proprietăţilor agricole şi forestiere confiscate abuziv de statul comunist. Astfel, până la sfârşitul anului trecut, au fost emise 3.591.063 titluri de proprietate pentru o suprafaţă totală de 7.492.674 de hectare, din care, peste 7 milioane de hectare teren agricol şi peste 320.000 hectare suprafaţă forestieră, cea mai mare parte a titlurilor fiind emise pe baza Legii nr.18/1991.

Conform Legii nr.1/2000 au fost eliberate titluri pentru numai 23.075 hectare teren agricol şi pentru 48 hectare teren forestier. În momentul de faţă, numai 10% din suprafeţele agricole revendicate sunt puse în posesie şi respectiv 9% din suprafeţele forestiere.

13. Acceptarea situaţiei nepermise prin care din cele circa 800 de miliarde de lei cuvenite statului ca redevenţe contractate de la societăţile comerciale agricole privatizate să fie încasate numai 40 de miliarde de lei.

14. Neasigurarea funcţionării instituţiilor nou create pentru verificarea şi aplicarea regulilor regimului silvic atât în unităţile Romsilva, cât şi în pădurile private, a condus la pagube imense prin tăieri ilicite de arbori şi proliferarea mafiei pădurilor la un nivel fără precedent.

15. Neglijarea obligaţiilor asumate faţă de producătorii agricoli şi deţinătorii de terenuri încă din 2001. În prezent, Guvernul datorează următoarele sume: circa 600 de miliarde de lei taxa de drumuri cuprinsă în preţul motorinei pentru lucrările agricole nerambursate agricultorilor; circa 400 miliarde de lei restanţă faţă de furnizorii de maşini şi tractoare agricole; circa 190 de miliarde de lei restanţă neachitată pentru subvenţia la lapte; circa 145 de miliarde de lei restanţă rezultată din neacordarea milionului de lei la hectarul cultivat; circa 50 de miliarde de lei restanţă neachitată la subvenţia de seminţe.

Totalul restanţelor, astfel enumerate, reprezintă circa 25% din capitolul bugetar referitor la susţinerea agricultorilor în anul 2002.

Semnatarii prezentei moţiuni constată că în primul an al guvernării PSD, măsurile de reformă din sectorul agricol au fost mult întârziate, a fost stopată cu bună ştiinţă atât refacerea proprietăţii private agricole şi silvice, cât şi repunerea în drepturi a foştilor proprietari.

Privatizarea fostelor IAS-uri s-a realizat în proporţie de numai 10%, deşi Guvernul a promis că o va realiza integral până la finele anului 2001. S-a impus o politică de îngrădire şi discriminare a producătorilor mici şi mijlocii cărora nu le-au mai fost acordate subvenţiile promise în campania electorală.

S-a încercat reintroducerea unor modele asociative, amintind de structurile fostelor CAP-uri, inacceptabile în prezent. Peste 3 milioane de gospodării ţărăneşti au fost lipsite de orice sprijin din partea statului în favoarea IAS-urilor şi a marilor concesionari, clientela politică a PSD.

Având în vedere situaţia deosebit de gravă în care PSD a adus agricultura, solicităm Guvernului României următoarele:

1. demisia ministrului agriculturii;

2. elaborarea noului plan naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală aferent programului SAPARD pentru cofinanţarea acestuia de la bugetul de stat şi prezentarea sa către Parlament în termen de 30 de zile;

3. reanalizarea politicii de subvenţionare, cu consultarea patronatelor şi asociaţiilor de producători din agricultură, şi prezentarea acesteia Parlamentului în termen de 30 de zile;

4. deblocarea imediată a tuturor sumelor restante către producătorii agricoli şi deţinătorii de terenuri;

5. modificarea Legii nr.264/2001, astfel încât costul combustibilor folosiţi în agricultură să nu mai includă taxa de drum;

6. modificarea Legii nr.1/2000 în sensul retrocedărilor imediate către foştii proprietari de drept a tuturor suprafeţelor agricole şi silvice confiscate;

7. extinderea facilităţilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.108/2001 privind exploataţiile agricole şi pentru producătorii mici şi mijlocii din agricultură;

8. amânarea introducerii impozitului pe terenul agricol până în anul 2005;

9. urgentarea aplicării Legii nr.1/2000 prin: întocmirea şi respectarea unui calendar lunar de lucru al comisiilor judeţene şi locale; încurajarea înfiinţării de servicii autofinanţate pe lângă primării, care să se ocupe de măsurători topografice şi întocmirea documentelor primare pentru eliberarea titlurilor de proprietate; responsabilizarea şefilor şi membrilor comisiilor locale care întârzie soluţionarea cererilor cetăţenilor; eliminarea măsurătorilor duble odată cu identificarea suprafeţelor şi încă o dată la punerea efectivă în posesie care implică sau reclamă cheltuieli foarte mari din partea cetăţenilor;

10. luarea măsurilor necesare pentru limitarea pagubelor aduse fondului forestier naţional prin aplicarea regulilor regimului silvic atât în pădurile administrate de stat, cât şi în cele private.

Urmare celor prezentate, semnatarii prezentei moţiuni solicită tuturor membrilor Camerei Deputaţilor să voteze în favoarea acesteia, convinşi fiind că adoptarea măsurilor propuse de către noi va duce la stoparea declinului agriculturii româneşti.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc. Dau cuvântul Guvernului, domnului ministru Sârbu pentru a prezenta răspunsul Executivului.

Domnul Ilie Sârbu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

De la bun început, dorim să aducem la cunoştinţa Parlamentului că moţiunea simplă, depusă de 56 de deputaţi din grupurile parlamentare ale PD şi PNL, este străbătută în integralitatea sa de afirmaţii fără fundament şi fără corespondent în realitate.

Suntem conştienţi că nu s-a putut face, într-un singur an, tot ceea ce ne-am propus ca direcţii de acţiune şi măsuri concrete prin Programul de guvernare pe perioada 2001-2004. În acest context, apreciind instituţia moţiunii ca o expresie şi un exerciţiu normal de democraţie, considerăm ca total nepotrivit modul de prezentare în moţiune a situaţiei din agricultură. De aceea, cu respectul cuvenit, vă invităm la o dezbatere obiectivă, argumentată concret cu fapte reale pentru a sprijini relansarea şi dezvoltarea, în continuare, a agriculturii, industriei alimentare şi silviculturii din România.

În acest sens, vă propunem să analizăm împreună felul în care s-a acţionat pentru lichidarea gravelor neajunsuri ce existau în agricultură şi în industria alimentară, legate, în primul rând, de insecuritatea alimeantară în care s-a aflat populaţia după guvernarea de dreapta din perioada 1997-2000 şi credem că este suficient să reamintim, de exemplu, numai în anul 2000.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum cunoaşteţi, după campania electorală din anul 2000, am renunţat practic în totalitate la invocarea "grelei moşteniri" şi ne-am concentrat întreaga activitate pe rezolvarea problemelor majore ale agriculturii. Cu toate acestea, autorii falimentului din agricultura anilor 1997-2000 care au făcut parte chiar din echipele de conducere ale Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei ne obligă, prin lansarea acestei moţiuni, să le reamintim în ce stare au lăsat agricultura şi industria alimentară la sfârşitul anului 2000, atunci când, sătul de amatorismul şi incorectitudinea lor, electoratul i-a debarcat de la putere, trimiţându-i în zona unei descalificări lente, dar sigure, în mersul lor spre anonimatul politic.

Pentru a răspunde cum se cuvine iniţiativei avute de semnatarii moţiunii, va trebui să facem unele referiri la haosul în care a fost lăsată agricultura la sfârşitul anului 2000.

Pentru început, sintetic, informăm Parlamentul că dinamica valorii adăugate brute, realizate în agricultură în anul 2001 faţă de anul 2000, este de circa 27%. În acelaşi timp, deosebit de important este faptul că în anul 2001 a avut loc o îmbunătăţire sensibilă structurală prin creşterea ponderii producţiei animale în cadrul producţiei agricole totale pe fondul sporirii substanţiale a volumului producţiei vegetale. În plus, este de subliniat că a crescut raportul între valoarea producţiei industriei alimentare şi valoarea producţiei agricole de la 51,4% în 2000, la 58,2 în anul 2001, ceea ce demonstrează, fără putinţă de tăgadă, creşterea eficienţei în sistemul dual agricultură-industria alimentară.

Producţia de cereale a atins în anul 2001 peste 19 milioane de tone, cu 8 milioane tone mai mult decât în anul 2000, asigurându-se în întregime necesarul de grâu până la noua recoltă, ca şi furajele de bază pentru hrana animalelor, fără să mai fie nevoie de importuri.

În a doua parte a anului 2001, s-a stopat declinul efectivelor de animale, înregistrându-se unele creşteri. Fără a se lichida definitiv, au scăzut vizibil nevoile de importuri la produsele de origină animală, ca şi la legume, fructe şi struguri.

În anul 2001 au fost repuse în funcţie amenajările pentru irigaţie pe o suprafaţă de 900.000 de hectare, faţă de 500.000 de hectare, cât ne-am propus iniţial, astfel încât faţă de anul 2000, suprafaţa irigată în 2001 a fost dublată. Totodată, în anul 2001 a fost redusă la jumătate faţă de 1999 şi 2000 suprafaţa de teren agricol rămasă necultivată, respectiv de la 850.000 de hectare la numai 450.000 de hectare, existând create toate condiţiile pentru ca în anul 2002 să nu mai rămână decât într-o foarte mică măsură şi în situaţii cu totul deosebite suprafeţe necultivate.

În altă ordine de idei, dorim să amintim vajnicilor apărători ai proprietăţii şi artizanilor autodeclaraţi ai privatizării că în anul 2001, deci, într-un singur an, actualul Guvern a eliberat tot atâtea titluri de proprietate în baza Legilor 18/1991 şi 1/2000, cât coaliţia la guvernare, din care a făcut parte PD şi PNL, a eliberat în întreaga perioadă 1997-2000. Aceasta este realitatea şi aşa trebuie să privim această problemă.

Pe un alt plan, politica agrară, diletantă şi aventuristă, a foştilor guvernanţi, localizată la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, a dus la scăderea dramatică a suprafeţelor cultivate cu sfeclă de zahăr, soia, tutun şi altele, ceea ce a creat mari dezechilibre în economia agricolă şi de industria alimentară, micşorând considerabil profitabilitatea producătorilor agricoli. Au dispărut, aproape în totalitate, din peisajul agricol serele, iar sute de hale şi grajduri pentru creşterea animalelor, precum şi capacităi moderne pentru producerea de nutreţuri concentrate, au fost aduse într-o jalnică stare de paragină. O analiză, efectuată în prima parte a anului 2001, a reliefat că sunt complet depopulate şi se află în stare gravă de degradare capacităţi însumând peste 575 mii locuri pentru creşterea bovinelor, 3 milioane locuri pentru porcine, 16 milioane locuri pentru creşterea păsărilor şi peste 1 milion 200 locuri pentru ovine. Ce părere au semnatarii moţiunii asupra faptului că din suprafaţa totală de sere calde, de aproape 1.400 de hectare la 31 decembrie 2000, mai erau în funcţiune 430 de hectare, respectiv mai puţin de o treime?

De asemenea, nu s-a făcut nimic timp de 4 ani, în perioada 1997-2000, pentru stoparea degradării întinselor suprafeţe plantate cu pomi fructiferi şi viţă de vie, încurajându-se, inconştient şi din lipsa de calificare a conducerii ministerului în perioada 1997-2000, înlocuirea plantaţiilor cu viţă nobilă, cu hibrizi, de calitate net inferioară, cu care s-au ocupat importante suprafeţe de teren arabil, cu înalt grad de fertililtate, apt pentru alte culturi. La fel, au fost părăsite definitiv, instalaţiile şi amenajările din sistemele de irigaţii, la distrugerea cărora partidele din care fac parte autorii moţiunii au asistat cu condamnabilă indiferenţă şi iresponsabilitate. Iată doar unele aspecte din care rezultă că ar fi fost demnă de o cauză mai bună insistenţa cu care autorii moţiunii şi partidele pe care le reprezintă susţin în continuare agricultura de subzistenţă, neperformantă şi neprofitabilă, aşa cum domniile lor au reuşit să demonstreze, regretabil, cât au fost la guvernare.

Deşi autorii moţiunii militează - ceea ce este de apreciat - pentru integrarea ţării noastre în structurile euro-atlantice, în acelaşi timp, dumnealor se luptă din răsputeri, dar fără nici o şansă, să menţină ferma (dacă se mai poate numi aşa) la o suprafaţă medie de 1,95 hectare, crescătoria de animale la 1-2 vaci, sau 1-3 porci, sau de 10-15 oi, sau 25-30 de păsări, clamând, însă, necesitatea atingerii performanţelor şi competitivităţii din ţările europene, membre ale organizaţiei în care vrem să ne integrăm.

Este uluitor să lansezi acuze de genul că actuala conducere a ministerului ia toate măsurile de sprijin al producătorilor agricoli, numai în favoarea marilor unităţi, mai ales a fostelor IAS-uri. Nu poate fi decât o idee fixă şi absurdă, în acelaşi timp, a semnatarilor moţiunii, preocuparea incriminată fiind departe de gândirea şi de modul concret de acţiune ale ministerului. Dacă, în această idee, domniile lor sunt cu gândul la societăţile care au concesionat deja teren, atunci trebuie să le reamintim că cele mai multe dintre aceste concesionări s-au făcut în timpul guvernării anterioare, din păcate, cu foarte multe dovezi de fraude şi corupţie, fapte ce sunt azi în anchetă penală la instituţiile abilitate.

Am dori să informăm Camera Deputaţilor că, numai într-o lună şi jumătate, deci în lunile ianuarie şi februarie ale anului 2001, noua conducere a ministerului primise peste 200 de reclamaţii, sesizări şi memorii din teritoriu, în care, aproape fără excepţie, se relatau fapte din sfera ilegalităţilor, abuzurilor şi fraudelor comise în anii anteriori în procesul de privatizare-concesionare a fostelor IAS-uri. Investigarea faptelor reclamate a însemnat un efort considerabil al noii echipe a ministerului, care a fost făcut cu preţul diminuării timpului de lucru ce trebuia acordat unor probleme majore ale agriculturii, industriei alimentare şi pădurilor.

Pentru neregulile şi abuzurile constatate, comise anterior anului 2000, s-au înaintat la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Inspectoratul General de Poliţie şi la inspectoratele de poliţie judeţene 72 de note de control, cu dosarele respective, precum şi 652 plângeri penale referitoare la încălcarea legislaţiei privind privatizarea şi concesionarea terenului, vânzări de active, regimul subvenţiilor, exploatarea masei lemnoase, importul de produse agricole şi altele.

Din aceleaşi motive, s-au schimbat din funcţie 32 de cadre de conducere din unităţile verificate, s-au diminuat drepturile salariale la un număr de 203 angajaţi, s-a aplicat un număr de 32.785 de sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 70 de miliarde lei şi s-au emis 341 de imputaţii, însumând 39 de miliarde.

Mai concret, la unele dintre aceste abateri grave vom reveni atunci când vom analiza punctual aşa-zisele "deficienţe" semnalate, fără acoperire faptică, în moţiune.

Aşadar, corupţie generalizată în agricultură a existat, însă nu în primul an de guvernare a PSD, ci în cei 4 ani în care semnatarii moţiunii au avut în mâini destinele şi administrarea agriculturii româneşti.

Constatarea distinşilor autori ai moţiunii, că Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nu are o strategie de redresare a agriculturii, industriei alimentare şi pădurilor, este de natură să stupefieze. A face o astfel de afirmaţie, mai ales în forul legislativ al ţării, dovedeşte rea-credinţă, dar, mai curând, o inadmisibilă superficialitate în analiza politică, cu consecinţe asupra calificativului pe care-l merită autorii moţiunii şi partidele pe care le reprezintă. Aceasta, dacă nu cumva semnatarii moţiunii ar dori să facem şi noi "agricultura politică", aşa cum au făcut dumnealor, şi nu "politică agricolă", aşa cum nu numai că ne-am propus, dar pe care Guvernul actual o şi realizează.

Deşi o considerăm pierdere de timp, suntem nevoiţi să le reamintim celor ce nu vor să ţină minte, că Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor are şi acţionează după politici agrare şi în conformitate cu strategii fundamentate, realiste, elaborate cu luare în considerare a cerinţelor şi exigenţelor Uniunii Europene, spre care tindem. Vom dezamăgi, probabil, pe autorii moţiunii, aducându-le din nou la cunoştinţă că elaborarea politicii şi strategiilor de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare şi pădurilor a început încă din perioada în care Partidul Democraţiei Sociale din România se afla în opoziţie. În această privinţă, pot depune mărturie sutele de oameni de ştiinţă, cadre universitare, specialişti, conducători de societăţi comerciale şi reprezentanţi ai unor organizaţii profesionale şi sindicate, mulţi dintre ei nefiind membri PDSR, care au participat direct şi efectiv la elaborarea acestor politici şi strategii agrare. Aduse din timp şi în mod organizat la cunoştinţa producătorilor agricoli, precum şi în alte medii cu activităţi în cele trei domenii, calitatea, profunzimea şi realismul politicilor şi strategiilor sale agricole au constituit, cu siguranţă, motivaţia votului masiv acordat Partidului Democraţiei Sociale din România, cu ocazia alegerilor.

Paralel cu activităţile prezentate, care au consumat şi mai consumă încă mult timp şi multă energie noii echipe a ministerului, s-au perfecţionat, actualizat şi adâncit politicile şi strategiile agricole. În prezent, asemenea fundamentări există pentru fiecare produs agroalimentar, pentru fiecare sector şi domeniu, în concordanţă cu cele ce se convin, pe diferite etape, cu reprezentanţii Uniunii Europene, ai Băncii Mondiale şi ai altor organisme internaţionale.

Iată de ce facem propunerea partidelor ai căror reprezentanţi au semnat moţiunea de a intra în posesia strategiilor noastre şi de a le oferi unor organizaţii de profil neutre din ţară şi din străinătate ca să le analizeze şi să le evalueze, iar concluziile acestora să fie aduse la cunoştinţa opiniei publice prin mijloacele de informare în masă. Bineînţeles că va fi utilă şi o comparaţie cu "strategiile" perioadei 1997-2000 în acest domeniu.

În continuare, ne vom referi la cele 15 aşa-zise "deficienţe" prezentate în moţiunea pe care o dezbatem astăzi în plenul Camerei Deputaţilor.

- În primul rând, referitor la afirmaţia din moţiune potrivit căreia s-au anulat toate formele de creditare sau de subvenţionare a producătorilor agricoli.

După cum se cunoaşte, abrogarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2001, a Legii nr.l65/1998 privind creditele pentru lucrările agricole şi a Ordonanţei Guvernului nr. 36/1999 privind subvenţionarea dobânzilor la creditele contractate pentru achiziţionarea de tehnică agricolă din producţia internă, s-a făcut în conformitate cu înţelegerile internaţionale pe care le are Guvernul României privind forme moderne şi eficiente de sprijinire a producătorilor agricoli.

Întrucât dotarea tehnică a agriculturii a fost şi este încă deficitară, am hotărât ca, din resursele financiare existente sau în curs de atragere în Fondul "Dezvoltarea agriculturii româneşti", constituit în baza Legii nr.268/2001, să folosim sume importante pentru sprijinirea achiziţionării de tractoare, combine, maşini şi utilaje agricole, precum şi instalaţii pentru irigat din producţia internă, drept pentru care am emis Ordinul ministrului nr.97/2001, prin care am acordat o alocaţie de 55% din preţul de achiziţionare, inclusiv TVA.

Spre ştiinţa semnatarilor moţiunii, informăm că, dacă în întreaga perioadă 1997-2000, în agricultura României au intrat 3.320 de tractoare şi 210 combine de recoltat, numai în anul 2001, în perioada martie-decembrie, agricultura României a primit efectiv 3.764 de tractoare, 109 combine, 2.468 de pluguri, 2.170 de grape cu discuri, 1.426 de semănători păioase. În concluzie, în anul 2001, prin efortul financiar pe care l-a făcut Guvernul Adrian Năstase, s-au cumpărat mai multe tractoare şi utilaje agricole decât în patru ani ai vechii guvernări.

Pentru anul 2002, înzestrarea tehnică a agriculturii se va îmbunătăţi simţitor, în sensul că vom continua să acordăm o alocaţie de 55% din preţul de achiziţionare, destinând 760 de miliarde lei pentru procurarea de instalaţii şi echipamente pentru irigat, tractoare, combine şi echipamente pentru zootehnie.

- În al doilea rând, în legătură cu prevederile Ordonanţei de urgenţă nr.108/2001, a exploataţiilor agricole.

Experienţa ţărilor comunitare, cât şi a altor ţări cu agricultură dezvoltată, a demonstrat că trebuie create exploataţii agricole viabile, de tip comercial, capabile să utilizeze tehnica şi tehnologiile avansate, în scopul obţinerii de producţii cantitative şi calitative în condiţii de performanţă şi competitivitate.

Afirmaţia potrivit căreia, prin această ordonanţă, producătorii agricoli mici şi mijlocii vor fi defavorizaţi, este tendenţioasă şi contraproductivă. Nu trebuie uitat că adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr.108/2001 a fost determinată de continua scădere a randamentelor atât în producţia vegetală, cât şi în cea animală, în principal în perioada 1997-2000.

Teoria avantajelor fermelor mici familiale s-a dovedit a fi electorală, practic, lipsită de realism. Atomizarea exploataţiilor agricole în peste 24 de milioane de parcele, la 4 milioane 700 de proprietari, a adus agricultura românească într-o situaţie a cărei gestionare implică eforturi mari şi care nu sunt justificate economic.

Cu exploataţii spre care ne propunem să mergem, Guvernul actual nu a făcut altceva decât să răspundă solicitărilor proprietarilor de pământ ca, printr-un cadru legislativ concret, să sprijine formarea unor exploataţii familiale şi comerciale viabile, care să permită concentrarea şi specializarea producţiei, aplicarea rezultatelor cercetării ştiinţifice agricole, introducerea procesului tehnic şi practicarea unei agriculturi performante.

Convingerea Guvernului este că menţinerea situaţiei actuale în domeniul exploataţiilor agricole îi dezavantajează în primul rând pe producătorii agricoli, deoarece nu-şi pot dezvolta activităţile, fiind depăşiţi de posibilitatea de a acceda la credite bancare şi alte resurse financiare. Ca urmare, vor fi condamnaţi să practice tot o agricultură de subzistenţă, ceea ce ar putea accentua starea de sărăcie din mediul rural.

- În al treilea rând, în ceea ce priveşte Programul SAPARD, dorim să informăm plenul Camerei Deputaţilor că, în data de 4 ianuarie 2001, când s-a creat noul Minister al Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, singura modalitate de informare a organismelor internaţionale că această agenţie ar exista, erau nişte tăbliţe lipite pe uşile unor încăperi ale ministerului, în interiorul cărora se desfăşurau activităţi care nu aveau nici o legătură cu Agenţia SAPARD. În rest, "se selectau" angajaţi, cu preponderenţă din rândul celor care nu aveau nici o legătură cu această problemă.

Este de notorietate faptul că abordarea contraproductivă, concurenţa interinstituţională nejustificată, precum şi acţiunile angajate în cursul anului 2000, pe tema Programului SAPARD, au individualizat România în mod negativ în rândul ţărilor candidate. Acestea sunt motivele pentru care în cursul anului 2000, în timp ce alte state candidate realizau progrese în pregătirea pentru acreditare, la noi în ţară, datorită disputelor politice necontenite, referitoare la crearea şi mai ales la subordonarea politică a agenţiei, care urma să gestioneze Programul SAPARD, procedura de negociere a Planului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a fost întreruptă la iniţiativa Comisiei Europene, pentru o perioadă de aproape patru luni.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, susţinători ai prezentei moţiuni, referitor la afirmaţia dumneavoastră că fondurile SAPARD sunt deja utilizate în toate celelalte ţări candidate, vă informăm că nici acest lucru nu este adevărat. În prezent, numai trei ţări derulează fonduri de tip SAPARD – Ungaria, Slovenia şi Lituania.

Acreditarea sistemului SAPARD este un proces a cărui complexitate este direct proporţională cu ponderea agriculturii şi a problematicii spaţiului rural la nivelul ţărilor aplicante. Aceasta este raţiunea pentru care ţările mai mici au fost acreditate mai repede, iar România, Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria se află acum în etape finale privind acreditarea externă.

Ni se pare concret şi cinstit să recunoaşteţi, distinşi semnatari ai moţiunii, că Guvernul actual ar trebui să pornească de la zero, cadru instituţional neexistând, pe fondul unei imagini externe a României ca neeligibilă în cursa pentru promovarea Programului SAPARD. A trebuit să convingem Uniunea Europeană că suntem un partener de încredere şi că avem voinţa politică şi potenţialul necesar realizării programului la nivelul cerinţelor comunitare.

Acţiunile de monitorizare şi evaluare întreprinse în anul 2000 şi 2002 de către Comisia Europeană certifică faptul că în prezent structurile care constituie sistemul SAPARD sunt operaţionale şi pot face faţă obiectivului auditului extern, în vederea acreditării externe.

În prezent, putem avea certificate stabilitatea şi viabilitatea parteneriatului cu Comisia Comunităţii Europene şi putem să vă asigurăm, stimaţi semnatari ai acestei moţiuni, că Programul SAPARD va demara în acest an.

Sesizarea cu privire la sediile birourilor regionale ale SAPARD nu are fundament; nu se justifică. Agenţia SAPARD deţine o structură centrală şi opt birouri regionale de implementare a Programului SAPARD, amplasate în cele opt regiuni de dezvoltare, potrivit Legii nr.309/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei SAPARD şi nu fac parte din structurile prefecturilor.

În cursul anului 2000, incompetenţa şi confuzia cu privire la rolul şi obiectivele Programului SAPARD s-au manifestat atât în plan instituţional, cât şi legislativ. Acest fapt a culminat cu adoptarea Legii nr.157/2000 care a constituit un exces de reglementare, întrucât documentul adoptat la vremea respectivă de Parlamentul României nu a reprezentat varianta pe care Comisia Europeană să o poată aproba. Ca atare, a fost respinsă prin Decizia Comisiei Europene din 12 noiembrie 2000.

Pentru aceste considerente, abrogarea Legii nr.157/2000 se justifică pe deplin, iar propunerea dumneavoastră privind elaborarea şi adoptarea unui nou plan naţional denotă aceleaşi intenţii faţă de implementarea Programului SAPARD în România, ca şi măsurile demonstrate pe parcursul anului 2000.

Doamnelor şi domnilor parlamentari, semnatari ai prezentei moţiuni, consolidarea unui mediu de dezbatere sănătos, serios, responsabil şi constructiv, mai ales la nivelul Parlamentului României, implică cu prioritate, dincolo de intenţie, aprofundarea temelor care fac obiectul interpelărilor sau moţiunilor. Astfel, interese şi obiective majore ale României, cum este şi Programul SAPARD, pot fi subminate de ambiţii şi interese personale, sau de ţinte politice virtuale şi percepute ca atare de către cei pe care îi reprezentaţi.

În acest sens, în măsura în care sunteţi interesaţi în implementarea Programului SAPARD, perceput ca instrument de aderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală, vă solicităm atât sprijinul, cât şi disponibilitatea de a promova în mod constructiv şi consecvent valorile şi implicaţiile reale ale acestui program.

- În al patrulea rând, în ceea ce priveşte alocarea fondurilor pentru bugetul ministerului.

În pofida resurselor financiare limitate pe plan naţional, fondurile alocate pentru susţinerea agriculturii prin bugetul aprobat pe anul 2002, se ridică la suma de 18.108,6 miliarde lei (buget de stat – 11.620 miliarde lei; credite externe rambursabile – 184,1 miliarde lei; sume alocate din venituri extrabugetare – 1.019,0 miliarde lei; fonduri externe nerambursabile – 5.284,5 miliarde lei), reprezentând o creştere nominală cu 52,2% faţă de fondurile destinate susţinerii financiare ale agriculturii în anul 2001. În condiţii comparabile, aceste fonduri reprezintă un spor de 16,8%. Ca urmare, afirmaţia din moţiune, potrivit căreia bugetul pentru agricultură în anul 2002, în cifre reale, este cu 23% mai mic decât în anul 2001, este totalmente lipsită de temei.

- În al cincilea rând, în legătură cu stoparea, la începutul anului 2002, a acordării mijloacelor financiare către producătorii agricoli, la care se face referire în moţiune, vrem să credem că este vorba, în cel mai bun caz, de o neînţelegere. Distinşii semnatari ai moţiunii afirmă că subvenţia la grâu, acordată în perioada înţeleptei şi eficientei guvernări anterioare, a fost cu circa un milion de lei mai mare decât cea acordată în anul 2001, de actualul Guvern. Admiţând că afirmaţia este corectă, ar fi bine dacă în moţiune se explică de ce, la un efort financiar mai mare, s-a reuşit obţinerea, în anul 2000, a numai 5 milioane de tone de grâu (faţă de 7,6 milioane în anul 2001), fiind necesar ca, până la următoarea recoltă, în anul 2000 să importe peste 600 de mii de tone de grâu. În goana după "argumente" cu orice preţ, dovedite cel puţin ca inexactităţi, semnatarii moţiunii n-au avut răbdarea sau curiozitatea să analizeze situaţia reală, bazată pe informaţii concrete. Într-adevăr, în anul 2002, Bugetul de stat a avut o altă concepţie de fundamentare, şi anume, pe programe şi produse, în corelare cu perspectiva şi necesităţile armonizării politicilor agricole cu cele comunitare. În acest sens trebuie înţeles că, dacă în anul 2000, producătorii agricoli au beneficiat de sprijin financiar, în principal direcţionat spre sectorul vegetal, o mare pondere având-o cultura cerealelor, în anul 2002 formele de sprijinire s-au diversificat atât în sectorul vegetal, cât mai ales în sectorul zootehnic, unde valoarea acestui sprijin a fost majorat, în termeni reali, de 8,5 ori. Această creştere spectaculoasă a fondurilor destinate susţinerii sectorului zootehnic vor crea premisele redresării acestui sector, dar mai ales a valorificării superioare a producţiei vegetale.

În această situaţie, agricultura românească a beneficiat, pe primele două luni ale anului 2002, de circa 1.500 de miliarde lei, fiind, în acelaşi timp, în faza de avizare a unui proiect de act normativ ce reglementează acordarea unor avansuri la subvenţiile pe produs, în valoare totală de 1.200 miliarde lei pentru susţinerea lucrărilor din campania agricolă din primăvara anului 2002.

- În al şaselea rând, cu privire la afectarea bugetului ministerului pe anul 2002, vă informăm că rolul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2002 şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 a fost să asigure continuitatea acordării subvenţiilor şi alocaţiilor de sprijin între bugetele alocate pe anii 2001 şi 2002, fără a se ajunge la blocaje sau discontinuităţi. În fundamentarea bugetului pe anul 2002, Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a avut în vedere atât cheltuielile corente în anul 2002, cât şi achitarea sumelor restante din anul 2001.

- În al şaptelea rând, cu privire la introducerea impozitului pe terenul agricol.

Introducerea impozitului pe terenul agricol începând cu anul 2002 a fost reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/19.07.2001 pentru modificarea Legii nr.34/1994 privind impozitul pe venitul agricol. O citire atentă observă că la art.1 din această ordonanţă se prevede că impozitul pe terenul agricol se plăteşte numai de către persoanele fizice care deţin în proprietate suprafeţe de peste 10 hectare. Această prevedere scuteşte de plata impozitului majoritatea proprietarilor de teren, cunoscând că suprafaţa medie a unui proprietar este mult sub 10 hectare, venindu-se, astfel, în sprijinul micilor gospodării familiale. În prezent, 1,6 milioane de proprietari au sub un hectar fiecare, 4,7 milioane – între 1 şi 10 hectare şi numai 500 de mii de proprietari deţin mai mult de 10 hectare fiecare.

De asemenea, impozitul se stabileşte în funcţie de categoria de folosinţă şi clasele de calitate ale terenului agricol, prin aceasta realizându-se o concordanţă cu posibilităţile de producţie ale proprietarilor din diferite zone de producţie agricolă.

- În al optulea rând, în legătură cu scutirea de datorii a fostelor IAS-uri supuse privatizării.

Pentru a elucida problema, vom analiza lucrurile în evoluţia lor. Privatizarea IAS-urilor a început în anul 2000, când, pe baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 198/2000, Agenţia Domeniilor Statului a preluat în patrimoniu 739 de societăţi comerciale, din care 105 au fost privatizate până la 31 decembrie 2000.

Bineînţeles că în prima fază, sub vechea guvernare, pe fondul promovării intereselor partidelor din coaliţia de dreapta au fost privatizate cele mai profitabile unităţi. După cum este cunoscut, foarte multe societăţi au fost privatizate fraudulos, fiind vândute pachete de acţiuni pe sume derizorii.

Legea creşterii atractivităţii la privatizare, iniţiată de Guvernul actual, este un demers legislativ care a fost susţinut ca o necesitate în urma analizei interesului investitorilor pentru aceste unităţi agricole. Trebuie reţinut faptul că, în anul 2001, Agenţia Domeniilor Statului a făcut oferte pentru 159 de societăţi comerciale şi au fost privatizate doar 59. Demersul nostru va face mai eficient şi mai rapid procesul de privatizare şi-l va corela cu introducerea unor metode de privatizare mai transparente, cum este licitaţia prin strigare. Menţionăm, pentru clarificarea dumneavoastră, că la licitaţii nu acţionează, pentru nici un candidat, criteriul apartenenţei politice.

Proiectul de lege referitor la unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizarea societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului, a fost înaintat cu propunerea de a se aplica doar societăţilor care se vor privatiza după intrarea în vigoare a legii.

Guvernul a considerat ca necesar acest proiect de lege pentru a grăbi procesul de privatizare din agricultură, fundamental pentru dezvoltarea acestei ramuri a economiei. La momentul înaintării acestui proiect de lege, procesul de privatizare a societăţilor comerciale la care statul este acţionar prin Agenţia Domeniilor Statului este îngreuiat de datoriile mari pe care cele mai multe dintre acestea le au faţă de bugetul de stat, şi nu numai. Urmare a existenţei datoriilor, multe din aceste societăţi au intrat în lichidare judiciară; anterior, activele lor au fost vândute prin licitaţie, în urma vânzării procedurilor de executare silită. Nu este un secret pentru nimeni că, în urma vânzării activelor prin executare silită, atractivitatea societăţilor comerciale scoase la privatizare scade. De asemenea, scade valoarea acestora, precum şi potenţialul lor economic.

Anularea datoriilor bugetare ale societăţilor comerciale care au administrat terenuri agricole poate constitui un pas necesar pentru realizarea unui proces de privatizare eficient, prin creşterea atractivităţii acestor societăţi şi asigurarea exploatării eficiente a terenurilor agricole. Mai mult, în urma adoptării acestei legi, pentru acţiunile societăţilor comerciale ce vor fi privatizate se va obţine un preţ mai mare, fapt ce va avea drept consecinţă creşterea veniturilor bugetare şi a celor destinate dezvoltării agriculturii prin Fondul pentru "Dezvoltarea agriculturii româneşti".

Trebuie menţionat că atât Consiliul Economic şi Social, cât şi Consiliul Legislativ, au avizat favorabil forma originală a proiectului de lege, aşa cum a fost promovat de Guvern. La fel, proiectul de lege a fost aprobat de Camera Deputaţilor în aceeaşi formă.

În momentul în care proiectul de lege a ajuns în dezbaterea Comisiei de agricultură a Senatului, membrii acesteia au propus amendamente care vizează scutirea de datorii şi a societăţilor comerciale deja privatizate în baza Ordonanţei de Guvern nr.198/1999 şi a Legii nr.268/2001.

Aş dori să subliniez că la societăţile comerciale privatizate în anul 2000, în cursul anului 2001, Corpul de control al ministerului a efectuat verificări, în urma unor sesizări privind modul de privatizare, în această acţiune fiind cuprinse un număr de 34 de societăţi. Pentru neregulile constatate, în special vânzarea pachetului de acţiuni la un preţ de ofertă mult inferior celui propus de Ministerul Agriculturii, notele de control şi documentele întocmite au fost înaintate organelor în drept pentru cercetare.

Contractele de vânzare-cumpărare a pachetelor de acţiuni la toate cele 34 de societăţi au fost aprobate de fostul ministru Ioan Mureşan.

Ca urmare a faptului că multe societăţi nu şi-au achitat redevenţa, nu au efectuat investiţiile contractate şi nu au respectat alte prevederi prin contractele de privatizare, organele de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor continuă o campanie de verificare, iar în situaţia în care se vor constata nereguli, contractele vor fi reziliate. Până în prezent, au fost reziliate un număr de 150 de contracte.

În al nouălea rând, în legătură cu reeşalonarea datoriilor Societăţii Naţionale "Tutunul Românesc" S.A.

Având în vedere ampla dezbatere care are loc pe această temă în diverse medii, dorim să precizăm, în succesiunea lor, fenomenele şi cauzele care au generat actuala stare de lucruri.

În anul 1997, fără nici o justificare economică Societatea Naţională "Tutunul Românesc" S.A. a angajat credite interne şi externe în valoare de 100 de milioane de mărci germane din care 52 de milioane garantate de statul român. Creditul extern a fost avizat de reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, respectiv domnul Dinu Gavrilescu – ministru PNŢCD şi domnii Aurel Pană, secretar de stat – membru PD şi Aurelian Dobrescu, secretar de stat membru PNL. Sumele au fost cheltuite integral, investiţia dovedindu-se nejustificată, deoarece în anii 1998-1999-2000 producţia de ţigarete româneşti a scăzut, iar la Fabrica de ţigarete din Miercurea Ciuc, în momentul în care s-a terminat retehnologizarea, în ziua în care toţi muncitorii şi oficialităţile din oraş aşteptau inaugurarea, s-a prezentat directorul societăţii de la Bucureşti care a declarat-o închisă şi de atunci n-a mai fost deschisă, bineînţeles.

Tot în această perioadă unitatea a angajat nejustificat cheltuieli foarte mari care au prejudiciat grav activitatea şi profiturile. Directorul general Hotea, numit de guvernanţii de atunci, avea un salariu lunar de 10 mii de dolari şi locuia la Hotelul Sofitel pe cheltuiala firmei. S-au plătit sponsorizări imense, inclusiv pentru unele ziare apropiate vechii guvernări, numai în 2000 suma lor depăşind 1,5 milioane USD. A fost cumpărat un automobil marca Mercedes folosit şi tamponat în campania electorală a anului 2000 de către fostul ministru Ioan Mureşan.

Ca urmare a unui management financiar defectuos, Societatea Naţională "Tutunul Românesc" a înregistrat la finele anului 2000 un blocaj financiar de peste 300 de miliarde lei, prin acceptarea unor bilete la ordin de la Banca Turco-Română, aflată în faliment, pentru care societatea a fost obligată să primească 3 vile şi un club care acum produc pierderi de peste 500 de milioane pe an. Efectele acestor abuzuri repetate şi cumulate în utilizarea fondurilor proprii şi atrase au dus societatea în pragul falimentului, înregistrând la finalul anului 2000 datorii de peste 2 500 de miliarde şi 4 dosare penale pe care conducere actuală a ministerului le-a înaintat Parchetului General.

Datoriile cumulate şi complicitatea unor funcţionari din Ministerul Finanţelor din acea perioadă au condus la pierderea licenţei de fabricaţie, practic în lunile ianuarie şi februarie 2001, "Tutunul Românesc" nu a lucrat, fiind blocat prin retragerea licenţelor, fapt ce a condus la imense pierderi şi apariţia pe piaţă a două mărci concurente de ţigări, în detrimentul ţigărilor "Snagov" şi "Amiral". Aceste fenomene corelate cu salariile foarte mari, negociate în scop electoral de vechea guvernare au dus la situaţia economică gravă a societăţii.

Iată cauzele reale care au generat situaţia economică financiară de la Societatea Naţională "Tutunul Românesc" S.A. şi care, în vederea salvării producţiei de tutun şi ţigarete româneşti, motivează reeşalonarea datoriilor.

În legătură cu reducerea TVA ne aflăm sub efectul prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 147/2001 cu privire la politicile economice şi financiare ale Guvernului României, în perioada 2001-2002, prin care s-a stabilit amânarea reducerii cotelor de TVA până în anul 2003-2004, în conformitate cu acordul de împrumut stand-by încheiat cu FMI.

În al zecelea rând, cu privire la gestionarea ineficientă a activităţilor agricole, autorii moţiunii demonstrând remarcabile calităţi de statisticieni, îşi bazează acuzaţiile pe nişte cifre seci care pot spune multe, dar nu pot descrie esenţa problemei.

Stadiul şi calitatea lucrărilor agricole nu se poate aprecia numai prin date statistice, dacă acestea nu sunt coroborate şi cu alţi factori, dintre care cei naturali au un rol de primă însemnătate. Este, însă, adevărat că acest lucru nu poate fi făcut decât de specialiştii în domeniu. Trebuie să ţinem cont de condiţiile pedoclimatice şi din toamna anului 2001 care s-au caracterizat prin lipsă de precipitaţii, fapt ce a dus la concentrarea producătorilor agricoli pe realizarea programului de însămânţare a culturilor de toamnă.

Ca urmare, realizarea ogoarelor de toamnă a fost încetinită, mai ales că acestea se executau de o calitate necorespunzătoare şi cu un consum ridicat de carburanţi. La aceasta se adaugă şi venirea timpurie a iernii, în comparaţie cu alţi ani, precum şi îngheţarea solului, ceea ce a făcut imposibilă efectuarea arăturilor.

În al unsprezecelea rând, în ceea ce priveşte fertilizarea culturilor de toamnă, vă informăm că lucrarea este în plină desfăşurare, ajungându-se în prezent la 32% din suprafaţă, întreaga acţiune se va finaliza până la 15-20 martie a.c.

De asemenea, majoritatea producătorilor agricoli au început fertilizările cu îngrăşăminte complexe pe terenurile pe care se înfiinţează culturi în primăvara acestui an.

Vă informăm că însămânţările din această primăvară au fost declanşate, această lucrare executându-se deja pe o suprafaţă de peste 30 de mii de ha. Există toate condiţiile ca în următoarele 10 zile programul culturilor din prima urgenţă în zona I-II să se finalizeze. Vă rugăm să nu uitaţi că în anul 2000, la această dată, lucrările de însămânţări de primăvara încă nu începuseră.

În al doisprezecelea rând, în legătură cu evoluţia stadiului aplicării Legii nr.1/2000 în perioada 2000-2002 şi, chipurile, a blocării acesteia, vă rugăm să reţineţi că prin Ordonanţa Guvernului nr. 102/2001 nu se suspendă aplicarea Legii nr.1. Măsurile propuse în moţiune pentru urgentarea aplicării Legii nr.1 au fost deja implementate prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare pentru cadastru şi agricultură, în atribuţiile acestor servicii care se constituie pe lângă consiliile locale intră, în principal, aplicarea Legii fondului funciar. Aceste servicii sunt finanţate din venituri extrabugetare şi subvenţii acordate de la bugetul de stat. Pentru urgentarea aplicării Legii fondului funciar au fost întocmite programe pentru fiecare judeţ, iar, în cadrul judeţului, pentru fiecare comisie locală, astfel ca la finele anului 2002 titlurile de proprietate să fie eliberate în proporţie de 90%, programe ce, până la această dată, au fost respectate în conformitate cu graficele stabilite.

Stimaţi semnatari ai moţiunii,

Vă rugăm să înţelegeţi că apariţia Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2001 nu a împiedicat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere. Dimpotrivă, prevederile acestei ordonanţe au adus o serie de clarificări care au facilitat analizele la nivelul comisiilor locale şi judeţene, astfel că rezultatele acţiunilor de reconstituire a dreptului de proprietate sunt net superioare anului 2000.

Astfel, dacă la sfârşitul anului 2000, suprafeţele puse la dispoziţia comisiilor locale de către Regia Naţională a Pădurilor au fost de 310 mii ha, iar cel puse în posesie de circa 139 de mii de ha, la sfârşitul lui ianuarie 2002, în numai 13 luni ale actualei guvernări, suprafaţa pusă la dispoziţia comisiilor locale a fost aproximativ 825 de mii de ha, respectiv de 2,7 ori mai mare, iar suprafeţele puse în posesie au însumat circa 561 de mii de ha, de peste 4 ori mai mult.

În concluzie, la ora actuală există puse în posesie 561 de mii de ha de pădure, ceea ce reprezintă peste 38% din fondul forestier estimat a fi retrocedat şi nu 9% aşa cum susţin semnatarii moţiunii.

Faptul că nu toate suprafeţele puse în posesie au şi titluri de proprietate eliberate, este irelevant pentru aplicarea acestei legi, deoarece, sub raport juridic, solicitanţii dreptului de reconstituire în baza acestei legi sunt consideraţi proprietari din momentul întocmirii procesului verbal de punere în posesie, bucurându-se astfel de toate facilităţile ce decurg din acest drept.

În al treisprezecelea rând, în legătură cu acceptarea situaţiei ca din cele 800 de miliarde de lei cuvenite statului ca redevenţe contractate de la societăţile comerciale agricole să se încaseze numai 40 de miliarde, afirmaţia este absolut adevărată, pentru că prin aceasta, autorii moţiunii se autoacuză. Dat fiind că, de fapt, infima sumă de 29 de miliarde lei şi nu de 40 de miliarde a fost încasată de domniile lor în anul 2000, spre deosebire de noi în anul 2001, când am încasat 565 de miliarde lei. Trebuie să arătăm că gradul de încasare a redevenţelor realizate în 2001 nu ne mulţumeşte, semnalându-se un fenomen extrem de serios: nerespectarea clauzelor contractuale ce prevăd valori şi termene ale plăţilor în contul redevenţei de către societăţile comerciale care au încheiat contracte de concesiune, contracte încheiate în totalitate în perioada în care autorii moţiunii erau la guvernare.

Pentru a evita producerea, în anul 2002, a unor astfel de fenomene s-a trecut deja, pe baza clauzelor privind neplata datoriilor către ADS, la curăţirea portofoliului de contracte încheiate cu aşa-zişii oameni de afaceri, care nu-şi achită obligaţiile către stat. Au fost deja reziliate, aşa cum am mai spus, 150 de contracte şi măsura va continua până când vom asana tot portofoliul ADS de contracte semnate cu parteneri neviabili care au alt scop decât acela de a face agricultură în România şi care desfăşoară activităţi comerciale fără să respecte legile ţării şi obligaţiile contractuale asumate. Suprafeţele de teren astfel disponibilizate vor fi scoase din nou la licitaţie pentru concesionare în această primăvară.

În al paisprezecelea rând, în legătură cu neasigurarea funcţionării instituţiilor nou create pentru verificarea şi aplicarea regulilor regimului silvic vă informăm că prin Hotărârea de Guvern nr.12/2001 privind funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei în scopul întăririi capacităţii de control în aplicarea regimului silvic, numărul inspectoratelor silvice teritoriale de control a crescut de la 7 la 16. Această măsură a condus la îmbunătăţirea acoperirii la nivel judeţean, între structurile cu atribuţii de control pe linie economică şi financiară şi inspectoratele silvice teritoriale.

Regia Naţională a Pădurilor, prin structurile sale, asigură paza şi gospodărirea fondului forestier proprietate publică a statului, în conformitate cu prevederile legislaţiei şi normelor tehnice în vigoare aplicând cu stricteţe regulile regimului silvic.

Referitor la pagubele produse prin tăieri legale în pădurile administrate de Regia Naţională a Pădurilor, informăm că, în anul 2001, s-a înregistrat un volum al arborilor tăiaţi ilegali de 139.000 mc cu 3.166 mai mic decât s-a înregistrat în anul 2000. De menţionat că ponderea volumului tăiat ilegal s-a înregistrat în semestrul I - 2001 respectiv 95.000 mc – 68% din total, care reprezintă, de fapt, pagube produse în anii anteriori.

În semestrul II al anului 2001, ca urmare a măsurilor de intensificare a activităţii de pază a fondului forestier, adoptate de conducerea regiei, pagubele în cantoane s-au diminuat treptat, înregistrându-se până la sfârşitul anului un volum tăiat ilegal care reprezintă numai 66% din volumul înregistrat în acelaşi semestru al anului 2000.

Referitor la tăierile ilegale din pădurile predate ca efect al legilor fondului funciar, informăm că, în pădurile în care paza este asigurată pe bază de contracte cu noii proprietari de către unităţile din structura regiei naţionale, pagubele sunt reduse, situându-se la nivelul celor înregistrate în pădurile proprietate publică a statului. În pădurile pentru care noii proprietari nu au încheiat contracte de pază şi administrare cu unităţile silvice şi nu şi-au creat nici structuri proprii de pază, nivelul tăierilor ilegale de arbori atinge cote alarmante, ajungându-se în unele situaţii la dispariţia completă a vegetaţiei forestiere cu efecte păgubitoare asupra mediului.

Prin colaborarea între aceste structuri, permanentizată prin protocoale încheiate la nivel central, între Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul de Interne şi Regia Naţională a Pădurilor, şi prin planuri concrete de măsuri la nivel local, s-au realizat controale complexe privind paza pădurii şi circulaţia materialului lemnos, precum şi la agenţii economici care exploatează, transportă şi prelucrează mase lemnoase. Aceste acţiuni au avut ca efect diminuarea pagubelor aduse fondului forestier prin sustragere şi comercializarea ilegală a materialului lemnos din păduri sau a celui prelucrat, precum şi reducerea numărului de contravenţii şi infracţiuni silvice, comparativ cu anul 2000, astfel:

• reducerea cu 7% a materialului lemnos sustras ilegal din păduri;

• reducerea cu 7% a numărului de contravenţii silvice;

• reducerea cu 4% a numărului de infracţiuni silvice.

În anul 2001, Regia Naţională a Pădurilor şi inspecţiile silvice teritoriale au înaintat la Parchetele de pe lângă tribunale şi la Inspectoratele de poliţie, 652 de plângeri penale, au emis 341 decizii de imputare pentru o sumă de 29 miliarde de lei, au confiscat material lemnos în valoare de 4 miliarde şi au aplicat peste 460 de sancţiuni administrative.

În al cincisprezecelea rând, cu privire la achitarea restanţelor din anul 2001 către producătorii agricoli.

Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a reuşit ca până la această dată să achite 94,4% , respectiv 1.421,9 miliarde, urmând ca până la 1 martie să achite diferenţa de 5,6%, respectiv de 83 de miliarde. Deci datoriile la care se referă semnatarii moţiunii, nu numai că în cea mai mare parte au fost achitate, ci au fost acordate în această perioadă şi susţineri financiare aferente anului 2000.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu contestăm faptul că în agricultură, industria alimentară şi silvicultură sunt neîmpliniri, Guvernul fiind convins că sunt încă multe greutăţi de învins.

Analizându-şi însă serios activitatea desfăşurată şi mai ales obiectivele pe care şi le-a propus, Guvernul actual consideră că agricultura românească este înscrisă pe o direcţie bună, că marea majoritate a producătorilor agricoli ca şi foarte mulţi oameni de ştiinţă, cadre universitare şi organizaţii neguvernamentale sunt alături de noi în efortul pe care trebuie să-l facem cu toţii, pentru realizarea unei agriculturi performante şi competitive.

Dorim sincer să fim monitorizaţi de partidele din opoziţie, de mass-media, ca şi de alte instituţii şi organizaţii cu preocupări în domeniu, cărora le adresăm mulţumirile noastre anticipate.

Din păcate, moţiunea simplă, pe care o dezbatem astăzi, este departe de o astfel de conduită.

Prin interpretările eronate şi tendenţioase ale unor activităţi şi rezultate se urmăreşte, de fapt, fără nici un temei, "tăierea de capete", obţinerea de capital politic şi popularitate ieftină, dar, printr-o prestaţie demagogică, autorii moţiunii neavând motivaţia morală a unui astfel de demers.

Plină de neadevăruri cu declaraţii neacoperite şi cu inconsecvenţe incontestabile, moţiunea nu poate constitui un document care să convingă şi să justifice un vot favorabil. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, cu excepţia solicitării demisiei ministrului agriculturii, înscrisă în propunrea nr.1, toate celelalte propuneri sunt de mult în practica activităţii Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, iar pentru probleme de fond funciar şi ale Ministerului Administraţiei Publice.

Sunt convins că dumneavoastră, deputaţii Parlamentului României, veţi confirma cele prezentate de Guvern, dat fiind că în cadrul excelentelor relaţii de colaborare permanente pe care le avem, dumneavoastră aveţi pe mesele de lucru documente care atestă că, de fapt, ne ocupăm efectiv, exact de ceea ce autorii moţiunii ne solicită să facem. Noi acţionăm după concepţia şi doctrina Partidului Social Democrat pe care îl reprezentăm.

Credem că moţiunea trebuie respinsă şi pentru motive de ordin neprofesional, iar cei care au scris-o şi au promovat-o, ar trebui să-şi facă, mai ales, mustrări de conştiinţă. Aceasta dacă au înţelepciunea de a se autodemite moral dintr-un domeniu pe care dumnealor nu-l cunosc.

Faţă de cele prezentate, solicităm distinşilor parlamentari din Camera Deputaţilor să respingă moţiunea simplă privind "Criza în agricultură", iniţiată de 56 de deputaţi ai Partidului Naţional Liberal şi ai Partidului Democrat.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Urmează înscrierile dumneavoastră la dezbateri, mai exact luările dumneavoastră de cuvânt, pentru că înscrierile s-au făcut. Vă informez că din partea PSD-ului s-au înscris domnii deputaţi: Nicolescu Mihai, Neagu Victor, Sbârcea Tiberiu, Bozgă Ion, Ianculescu Marian şi Lăpuşan Alexandru. Din partea Grupul parlamentar al PRM s-au înscris domnii deputaţi: Ioan Bâldea, Ludovic Mardari, Marinache Vişinescu şi Lucian Augustin Bolcaş. Din partea PNL-ului s-a înscris domnul deputat Nini Săpunaru, iar din partea PD-ului domnii Popescu Bejat şi Pereş Alexandru.

Dacă din partea celorlalte grupuri parlamentare? UDMR-ul? Da.

Dăm cuvântul domnului Nicolescu Mihai şi se pregăteşte domnul Ioan Bâldea.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi reprezentanţi ai mass-media,

Stimaţi invitaţi,

Prezenta moţiune reprezintă, fără îndoială, un act politic, un exerciţiu democratic de exprimare în legătură cu problemele ce vizează un domeniu deosebit de complex şi de maximă importanţă pentru ţară, cum este agricultura, industria alimentară şi silvicultura.

O analiză pertinentă a situaţiei din economie, în general, şi în din agricultură, în mod special, ar trebui să ne conducă, în mod normal, la o acţiune de consens a tuturor forţelor politice din ţară care să susţină dezvoltarea agriculturii, industriei alimentare şi silviculturii în România. Prin importanţa sa, volumul mare de lucrări şi fonduri necesare derulării acestora, precum şi complexitatea pedoclimatică în care se desfăşoară lucrările agricole, avem de-a face cu unul din cele mai importante sectoare de activitate pe care Guvernul condus de premierul Adrian Năstase îl tratează ca prioritate naţională.

Cu respect şi stimă, trebuie să reamintim semnatarilor moţiunii că prin Programul de guvernare pentru perioada 2001-2004 se urmăreşte dezvoltarea durabilă a unui sector agroalimentar competitiv, prin orientarea, derularea şi susţinerea producţiei agricole în concordanţă cu tendinţele previzibile ale pieţei interne şi externe.

În acest sens, Guvernul actual urmăreşte realizarea mai multor obiective, după cum urmează: creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei, asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, creşterea performanţelor producătorilor şi a competitivităţii produselor vegetale şi zootehnice româneşti, sporirea veniturilor proprii şi a capacităţii de capitalizare a producătorilor agricoli, realizarea parametrilor minimali de performanţă în domeniul agroalimentar, în vederea integrării în Uniunea Europeană, consolidarea sectorului privat în agricultură, stimularea, susţinerea şi protecţia producătorilor agricoli prin aplicarea mecanismelor folosite în ţările Uniunii Europene, sprijinirea creării de structuri viabile de organizare, producţie şi gestionare a exploataţiilor agricole, înzestrarea tehnică şi tehnologică a agriculturii, realizarea unui parteneriat eficient între producătorii agricoli şi beneficiari, dezvoltarea activităţii de cercetare şi învăţământ agricol, dezvoltarea durabilă, integrată economic-social a satului românesc.

Toate aceste obiective sunt reale şi se urmăreşte realizarea lor în conformitate cu programul de guvernare pentru perioada de guvernare 2001-2004. Semnatarii moţiunii cunosc foarte bine aceste obiective, precum şi angajamentul ferm al Guvernului pentru realizarea lor. Amintim că acesta este un program ce se va derula pe o perioadă de 4 ani, perioadă care va înscrie România pe o curbă ascendentă în creşterea şi modernizarea producţiei agricole, alimentare şi silvice.

Fără a invoca greutăţile din agricultură, în momentul preluării guvernării, trebuie să precizăm că acestea au reprezentat o realitate care împietează asupra derulării programului şi ritmului acestuia. Guvernul condus de domnul premier Adrian Năstase, cu multă fermitate, a impus ca activitatea din agricultură să se deruleze în condiţiile perfecţionării, a sporirii producţiei şi productivităţii, a creşterii eficienţei economice în concordanţă cu aspiraţiile României de integrare în Uniunea Europeană. Agricultura trebuie să producă mai mult, mai eficient şi să-şi creeze resurse proprii pentru prelucrarea şi dezvoltarea procesului de producţie. Specific agriculturii pentru realizarea acestor deziderate este necesar ca aceasta să-şi creeze, să aibă resurse financiare tehnice şi materiale care să-i permită efectuarea lucrărilor la timp şi de bună calitate. Nu putem să fim de acord cu menţiunea stipulată în cuprinsul moţiunii care se referă la nivelul alocării pentru bugetul Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare şi Silviculturii în anul 2001 şi pentru 2002 a unei sume mai mici faţă de cele din anul 2000. Pentru realizarea obiectivelor în domeniul agriculturii, în proiectul de buget sunt prevăzute 12 mii de miliarde de lei, din care circa 3500 miliarde pentru sectorul zootehnic, în care sunt incluse subvenţiile pe produs, cu prioritate a celor de importanţă naţională.

În aceste condiţii, fondurile stabilite pentru agricultură reprezintă 1,5 din p.i.b., comparativ cu 1,2% în anul 2001. Sumele prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor pe anul 2002 vizează o altă filozofie de susţinerea a producătorilor agricoli, fondurile sunt orientate direct spre producători şi sunt dimensionate în funcţie de producţia marfă pe care o realizează fiecare.

În această manieră, România se aliniază la sistemul european şi mondial de susţinere a agriculturii. Prin pachetul de legi elaborate, aprobate sau în curs de aprobare se vizează o mai bună susţinere a agriculturii din partea Guvernului şi nu este vorba de stoparea susţinerii financiare. Trebuie avut în vedere faptul că agricultura este un domeniu foarte complex, cu un volum mare de lucrări şi care are nevoie pentru realizarea acestora, în cele 3 campanii principale agricole, de primăvară, vară şi toamnă, de un volum de resurse de circa 75-80 de mii de miliarde de lei. Este pentru prima dată când un guvern prezintă cifre vizând costurile totale, care, numai pentru campania agricolă de primăvară, se ridică la circa 37 de mii de miliarde de lei.

Din prezentarea acestor cifre semnatarii moţiunii vor înţelege mai bine faptul că Guvernul actual stăpâneşte foarte bine problemele din agricultură şi se străduieşte să asigure mai bună susţinere funcţionalităţii agriculturii, pentru ca aceasta să poată să-şi creeze resurse de susţinere a bugetului, precum şi de susţinere a activităţii cu resurse proprii.

Colegii care au semnat moţiunea sunt îngrijoraţi de faptul că este afectat bugetul destinat Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pe anul 2002, prin raportarea unor datorii restante, fără identificarea şi alocarea unor surse suplimentare de venituri, prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2002.

Amintim că o parte din aceste restanţe au fost prevăzute ca poziţii distincte în bugetul pe anul 2002, iar eventualele depăşiri la cheltuieli se pot acoperi prin obţinerea şi valorificarea unor producţii agricole mai mari şi care vor permite corecţii în cadrul bugetului pe anul 2002.

Nu înţelegem de ce aşa îngrijorare pe o problemă care, pentru agricultură, reprezintă o situaţie specifică, iar pentru cei care lucrează şi cunosc bine modalitatea în care se lucrează în acest domeniu se consideră ca un lucru normal. Să nu uităm că agricultura este sectorul generator de energii şi de materie organică necesară vieţii noastre, în contextul în care nu plătim apa pluvială, energia solară, activitatea microorganismelor din sol şi tot acest potenţial climatic şi edafic pe care îl exploatăm. De aici grija noastră a celor care lucrăm şi ne preocupăm de problemele din agricultură, să realizăm programe care să valorifice şi totodată să menţinem şi să amplificăm potenţialul ecologic şi productiv al solurilor din România.

Este ceea ce Guvernul condus de domnul premier Adrian Năstase urmăreşte să realizeze prin politicile agrare ce se derulează acum şi în perioada următoare. Anul 2002 se doreşte a marca un pas important în dezvoltarea durabilă a agriculturii, prin orientarea producţiei agricole în consens cu particularităţile şi posibilităţile locale, precum şi cu tendinţele economiei de piaţă.

În vederea realizării acestui deziderat, Guvernul urmăreşte pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţiuni a lucrărilor ce urmează să se efectueze în campaniile agricole. Semnatarii moţiunii acuză că nu se gestionează eficient activitatea agricolă, că o serie de lucrări nu au fost efectuate în termen.

Am dori să informăm pe distinşii noştri colegi că Guvernul, prin Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a întocmit programul pregătirii şi desfăşurării campaniilor agricole în anul 2002 şi urmăreşte să-l realizeze întocmai.

În cadrul programului sunt cuprinse elemente vizând principalele acţiuni de realizat în campaniile agricole, asigurarea bazei tehnice şi materiale necesare, costurile campaniei agricole, responsabilităţi la nivelul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi în teritoriu.

Este unanim cunoscut faptul că în toamna anului 2001, condiţiile climatice, precum şi lipsa de umiditate din sol au îngreunat foarte mult lucrările de arat. Cu un efort deosebit şi un program minuţios şi susţinut s-a reuşit să se însămânţeze în toamnă o suprafaţă de 2.684.000 de hectare cu grâu, orz, orzoaică, plante tehnice şi furaje.

În ceea ce priveşte suprafaţa nearată din toamnă, aceasta se datoreşte şi imposibilităţii efectuării lucrărilor din cauza lipsei de umiditate din sol, umiditatea s-a aflat la nivelul coeficientului de ofilire.

În foarte multe locuri, lucrarea se executa la un nivel calitativ necorespunzător şi cu consumuri foarte mari de combustibil cuprins între 40 şi 48 de litri la hectar. Începând cu a doua parte a lunii ianuarie, datorită creşterii umidităţii în sol şi a îmbunătăţirii condiţiilor de lucru, s-a reuşit să se reia lucrarea, iar suprafaţa arată pe ţară să reprezinte la această dată peste 75%, urmând ca lucrarea să fie finalizată în partea finală a lunii martie anul curent.

Pentru realizarea acţiunii de fertilizare a culturilor, s-a stabilit un necesar de 378.000 de tone substanţă activă pentru culturile însămânţate în toamna anului 2001 şi 1.413.000 tone substanţă activă pentru fertilizarea culturilor ce se vor însămânţa în primăvara acestui an.

Programul de lucrări agricole din campania de primăvară stabilit de minister evidenţiază un necesar de motorină de 274.000 de tone. O atenţie deosebită se va acorda asigurării funcţionalităţii tractoarelor şi maşinilor agricole.

În condiţiile în care, în zona de sud a ţării, pe un areal foarte mare, la ora actuală, se înregistrează una din cele mai accentuate secete în sol, circa 1200-1300 de metri cubi la hectar lipsă, pe adâncimea de 1,25 metri, Guvernul este preocupat de realizarea unor tehnologii de lucru adecvate în care să se mobilizeze cât mai puţin solul pentru a evita pierderile de apă în sol, realizarea fertilizării cu îngrăşăminte complexe, localizat, concomitent cu semănatul, adaptarea densităţilor de semănat şi plantat, precum şi punerea în funcţiune a sistemelor de irigare pe o suprafaţă cât mai mare.

Cu mult respect pentru colegii semnatari ai moţiunii şi pentru toţi cei prezenţi, am încercat să prezint câteva aspecte legate de moţiune şi în egală măsură să evidenţiez dimensiunea reală a acestui complex şi vital sector care este agricultura.

În anul în care prin efort comun trebuie să ne pregătim temeinic pentru a fi primiţi în NATO, se impune în egală măsură să abordăm şi problemele existente în economie şi în agricultură, în mod special, în consens cu cerinţele ce vor permite României să facă parte în următorii ani din marea familie a Uniunii Europene.

Acestea reprezintă şi dorinţele tuturor românilor, ale întregului electorat care ne-a trimis să-i reprezentăm cu cinste, etic şi în mod eficient în Parlamentul României. Iată de ce considerăm oportun şi solicităm membrilor Camerei Deputaţilor să respingă prin vot moţiunea simplă privind criza în agricultură iniţiată de cei 56 de colegi deputaţi ai Partidului Naţional Liberal şi ai Partidului Democrat.

Vă mulţumesc pentru atenţie!

Domnul Valer Dorneanu:

14 minute aţi consumat, stimate coleg.

Urmează domnul Ioan Bâldea din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare. Se pregăteşte domnul Nini Săpunaru din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Ioan Bâldea:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

În vara anului 1970, la Paris, în şedinţa de deschidere a lucrărilor Reuniunii miniştrilor de externe şi agriculturii din ţările vest-europene privind cea de-a doua extindere a Uniunii Europene, candidaţii cerţi fiind Danemarca, Irlanda, Marea Britanie, act finalizat în 1973, preşedintele Franţei de atunci, Charles De Gaulle, spunea: "Agricultura a devenit un domeniu mult prea important pentru a mai putea fi lăsat strict în responsabilitatea ţăranilor."

Comparând condiţiile politico-economice la acea etapă din centrul Europei cu situaţia existentă astăzi în România, prin prisma obiectivelor prioritare fixate de actuala Putere, problema pusă în discuţie de prezenta moţiune simplă aduce într-o actualitate cel puţin şocantă mesajul citatului enunţat anterior. Cu atât mai mult, cu cât a demonstrat practic felul în care un semnal competent, tras la timp poate orienta favorabil soarta unei naţiuni.

Dacă m-aş referi strict la aspectul politic al moţiunii sau la forma ei redacţională, aş risca cu bună ştiinţă să minimalizez pregnanţa cu care semnatarii acesteia solicită Guvernului reconsiderarea totală a poziţiei faţă de acest domeniu economic absolut prioritar, oricare ar fi strategia de scoatere a României din marasmul celor 12 ani de tranziţie perpetuă.

Doamnelor şi domnilor,

Este de necontestat faptul că, potrivit tuturor sondajelor de specialitate, 45% din forţa activă a ţării este îndreptată spre agricultură, unde ce găsesc? Ruinele unui sistem altădată foarte bine organizat, capabil să concureze cele mai rafinate pieţe de desfacere mondială, asigurând hrana diversificată a populaţiei, oferind materii prime şi absorbind imputuri dinamizând circa 40% din economia României.

Având în vedere disponibilitatea de colaborare cu toate forţele constructive şi fair-play-ul dumneavoastră politic, trebuie să acceptaţi reînfiinţarea roţii pe care aţi pătrăţit-o în prima guvernare, iar apoi urmaşii dumneavoastră au făcut-o praf. Efectul: instalarea sărăciei peste aproximativ jumătate din populaţia României, cu reale şanse de a deveni mizerie, ambele situaţii favorizând corupţia care, aşa cum, sigur, simţiţi, duce la ineficienţa sistemului politic.

Politica pe care o duceţi, de accelerare la maxim în parcurgerea etapelor obligatorii în vederea integrării în structurile europene, nu poate fi susţinută numai de preluarea şi traducerea, de multe ori cu greşeli de interpretare, a tomurilor legislative comunitare, fără adaptarea atentă la condiţiile specifice României.

Unul din obiectivele prezentei moţiuni este de a vă atrage atgenţia că preocupările exclusiviste ale actualului Guvern de a-şi face temele, bine şi la timp, fără o alternanţă atentă cu lucrări practice de laborator, v-ar putea transforma eforturile dumneavoastră în simple glumiţe.

În susţinerea acestei idei, consider pertinentă o întrebare: de ce este sărac ţăranul român? Sub privirile pline de compasiune ale tuturor guvernanţilor de până acum, nimeni nu vrea să observe că produsele acestuia înglobează cheltuieli cu mult peste valoarea pe care ar obţine-o prin vânzare. Şi asta, în condiţiile în care i s-ar reda cât mai repede cel puţin piaţa internă.

Astfel, lipsit de o susţinere eficientă, părăsit de orice urmă de speranţă, cu programul de guvernare în mână, aşteaptă realizarea alineatului potrivit căruia "rolul statului este de a interveni acolo unde economia de piaţă nu poate regla unele situaţii ce apar în perioada de tranziţie".

Aşadar, asigurarea desfacerii produselor cel puţin pe piaţa internă şi repunerea sub control a imputurilor explodate în această perioadă, printr-o conlucrare controlată a tuturor miniştrilor de resort, l-ar scuti pe ţăranul român de etichetarea "milogul statului", creându-i cel puţin speranţa unui posibil trai mai bun.

Doamnelor şi domnilor,

În speranţa că tema "criza agriculturii" nu va plasa această moţiune în faimoasa colecţie "Moţiunea în zadar" publicată în ultimul număr al revistei "Barometrul parlamentar", voi vota această moţiune.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 5 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul deputat Nini Săpunaru. Se pregăteşte domnul Popescu Bejat.

Domnul Nini Săpunaru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Moţiunea simplă pe care o susţinem astăzi este gestul politic al opoziţiei democrate prin care aceasta decide să arate în mod public greşelile, inconsecvenţele şi, din păcate, lenea şi reaua voinţă a guvernanţilor.

În chestiunile ce privesc agricultura românească la începutul anului 2002, problemele ei nu puţine şi nu uşoare necesită abordări din unghiuri multiple, analize şi sinteze ample, în condiţiile unei politici guvernamentale coerente, inteligente şi flexibile şi ale unui interes ministerial susţinut.

Domnul ministru Ilie Sârbu ignoră faptul că realităţile agriculturii româneşti nu se susţin prin simpla cheltuire a veniturilor bugetare şi aşa insuficiente. Noi, semnatarii moţiunii, credem că domnul ministru Ilie Sârbu nu luptă suficient pentru nevoile agriculturii şi ale ministerului pe care-l conduce.

Dacă linia impusă de la vârful partidului ar fi de acceptare tăcută a mesajului unic al liderului partidului, ar fi un lucru, dar atunci când linia politică a partidului cere tăierea, una după alta, a surselor de finanţare pentru micul producător, impozitarea sa excesivă până la sufocare şi tergiversarea la maximum a restituirilor de terenuri şi rambursării sumelor datorate, atunci atitudinea domnului ministru nu mai poate fi înţeleasă. Mai mult, tăcerea sa este condamnabilă.

Domnilor deputaţi,

Prestaţia generală a domnului ministru Ilie Sârbu este nesigură. Domnia sa pare copleşit de problemele domeniului pe care-l gestionează şi are soluţii parţiale care nu schimbă ineficienţa din trecut şi nu propun viziuni noi asupra problemelor prezentului.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Identificăm câteva probleme majore care afectează agricultura românească. Printre acestea se numără: întârzierea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, nerealizarea privatizării fostelor IAS-uri, stoparea tuturor ajutoarelor financiare pentru producătorii agricoli, neglijarea obligaţiilor asumate faţă de producătorii agricoli şi deţinătorii de terenuri, cărora Guvernul le datorează în prezent peste 1500 de miliarde de lei.

Una din principalele critici ale P.N.L. la adresa P.S.D. şi a ministrului agriculturii este legată de filosofia care stă la baza politicii partidului de guvernământ. Discriminarea micilor proprietari agricoli în favoarea marilor proprietari. Ce stă în spatele acestei idei? Am fi putut crede în alte condiţii că guvernul actual doreşte să dezvolte marea exploataţie funciară şi să îndrepte agricultura românească spre modelul american. Am fi putut crede că Guvernul doreşte să dea o mână de ajutor celor care au capacitatea reală de a produce pentru export.

O privire de ansamblu asupra realităţilor româneşti ne conduce însă spre o altă concluzie. Nu este vorba mai curând de sprijinirea clientelei politice a P.S.D.? Nu este vorba de a da şi mai mult acelora puţini care au şi a lăsa fără nimic pe ceilalţi, mulţi, care au din ce în ce mai puţin? Guvernul nu ţine seama de realităţile demografice atunci când ia asemenea măsuri. Concentraţia exploataţiilor agricole se realizează în timp, iar timpul va fi lung pentru o ţară în care populaţia ocupată în agricultură depăşeşte 40%.

Domnule ministru al agriculturii, urmăriţi să distrugeţi micul producător agricol? Unde să plece dacă-l falimentaţi? În oraşele care nu au nevoie de forţă de muncă? Sau doriţi să emigreze şi să ajungă la cules de căpşuni?

Prin această moţiune, Partidul Naţional Liberal acuză interesul politic al P.S.D. în cazul societăţii private şi nu naţionale, "Tutunul românesc". Decizia Guvernului de a favoriza o singură societate comercială prin reeşalonarea datoriilor şi scutirea de accize echivalează cu o gaură în bugetul statului. Dacă ar fi să ne luăm după doctrina P.S.D., vocaţia statului actual ar trebui să fie aceea de stat asistenţial.

Guvernul P.S.D. are însă vocaţie de haiduc. Unul original însă: ia de la cei mulţi ca să dea unuia singur. Practica producerii de ordonanţe guvernamentale cu beneficiar unic nu este nouă. Ea vine din dispreţul P.D.S.R.-ist faţă de piaţă şi concurenţă şi din ignorarea interesului public.

Serviciile de sănătate sunt mai proaste şi pentru că statul susţine nejustificat asemenea companii. Drumurile sunt pline de gropi şi pentru că statul reeşalonează datoriile unei societăţi precum S.N.T.R.-ul. Copiii învaţă în şcoli prost încălzite şi pentru că statul menţine asemenea societăţi.

Dumneavoastră, domnilor guvernanţi, luaţi dreptul românilor de a se folosi de proprii lor bani. Să ne iertaţi, domnule ministru şi stimate Guvern, dacă nu omagiem asemenea practici.

În condiţiile scutirilor de accize pentru societăţi private precum SNTR, goana după resurse bugetare cu orice preţ e oarecum de înţeles. Această goană poate avea însă efecte nocive. Impozitul funciar ar reprezenta acum sancţiunea Guvernului pentru deţinerea unei proprietăţi puţin aducătoare de câştiguri. Renunţarea la el ar însemna capitalul de încredere pe care Guvernul îl acordă cetăţeanului.

Domnule ministru al agriculturii, aveţi mai multă încredere în proprietarii agricoli! Iar dacă doriţi bani la buget, privatizaţi IAS-urile, aşa cum aţi promis. Daţi proprietatea agricolă în mâini private care vor şti să o administreze.

Stimaţi colegi, din păcate, soluţiile P.S.D. nu sunt soluţii autentice. În faţa şirului de argumente solide ale opoziţiei, Guvernul recurge la aceleaşi măsuri administrative. Domnul ministru Cozmâncă indica soluţia: sancţionarea celor care nu-şi cultivă pământul. Este o reacţie tipic centralistă care priveşte aparatul administrativ drept un instrument de impunere în mâna Guvernului.

Domnule ministru, dacă există sancţiune, trebuie să existe şi recompensă. Degeaba amendaţi micul proprietar care-şi lasă pământul nelucrat dacă nu-l sprijiniţi în cazul în care-l lucrează.

Reconstituirea dreptului de proprietate este o altă promisiune încălcată. Suspiciunile care planau asupra angajamentelor reformiste ale dumneavoastră, cei din P.S.D., ar fi trebuit să vă facă mult mai atenţi în aplicarea legilor care ţin de dreptul de proprietate al cetăţenilor României. În schimb, dumneavoastră aţi decis să ignoraţi această problemă foarte importantă care se rezolvă doar în declaraţiile premierului Adrian Năstase.

Stimate domnule ministru Ilie Sîrbu, în Vrancea şi în Timiş, în Suceava şi în Covasna, bătrânii se întreabă dacă vor primi înapoi cu acte, în timpul vieţii lor, pământul şi pădurile de care au fost deposedaţi acum 50 de ani.

Doamnelor şi domnilor,

Am prezentat succint câteva din problemele pe care Partidul Naţional Liberal le consideră tipice pentru această perioadă. Mai presus de aceasta, însă, am prezentat un mod de gândire mai bun. Dar nu vom face noi, cei din opoziţie, treaba Guvernului. El este dator să elaboreze noul plan naţional pentru agricultură şi dezvoltare rurală aferent Programului SAPARD. El este dator să urgenteze restituirea terenurilor agricole şi pădurilor. El e dator să ţină seama de realităţile europene şi să corecteze politicile de subvenţionare în interesul producătorului mic şi mijlociu. Şi, în fine, el e dator să găsească soluţii creative pentru completarea resurselor bugetare.

Toate acestea nu s-au făcut însă, iar vinovaţii se pot găsi şi, probabil, domnul ministru Sârbu are deja pregătiţi câţiva ţapi ispăşitori. Aici nu e însă vorba numai de vină. E vorba, mai ales, de responsabilitate. Vina poate aparţine multora. Dar responsabilitatea principală este a ministrului agriculturii.

În numele acestei responsabilităţi neonorate, şi al acelor promisiuni încălcate, cerem demisia domnului ministru Ilie Sârbu. Propriul său premier îl critică, iar realitatea agriculturii e mărturia eşecului său administrativ.

Părinte, daţi-vă demisia!

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 10 minute, domnule coleg, epuizându-vă deocamdată timpii de dezbatere.

Are cuvântul domnul Popescu Bejat. Se pregăteşte domnul Kovacs Zoltan de la U.D.M.R.

Domnul Ştefan Marian Popescu Bejat:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Deşi declarată prioritate naţională în programul de guvernare al P.S.D., agricultura continuă să aibă aceeaşi soartă ca şi înainte de 1989, rămânând cenuşăreasa economiei naţionale. Ignorând faptul că în mediul rural trăiesc aproape jumătate dintre concetăţenii noştri, guvernarea P.S.D. continuă să prezinte dezinteres faţă de soarta acestora.

Pentru Partidul Democrat, cetăţenii din mediul rural sunt tot atâţia membri ai societăţii româneşti care au aceeaşi neşansă socială, care nu beneficiază de acces egal la sănătate şi educaţie, care nu se bucură de aceleaşi binefaceri ale civilizaţiei şi care, pe ansamblu, au venituri de două ori mai mici decât cei din mediul urban.

Ce face însă Guvernul Năstase pentru ţăranul român? Anulează orice sprijin financiar pentru susţinerea campaniilor agricole, astfel încât cultivatorii, nemaiavând banii necesari pentru reluarea ciclului de producţie agricolă, sunt puşi într-o situaţie nemaiîntâlnită din 1989.

Mai mult, Guvernul nu-şi onorează datoriile de peste 1400 miliarde lei pe care le are faţă de agricultori. În aceeaşi manieră total antisocial-democrată, Guvernul Năstase ia aceşti bani de la ţărani, dându-i cadou săracilor multimiliardari, vechi clienţi politici ai P.S.D., precum Iacobov, Nicolae şi alţii.

Guvernul P.S.D. are datorii de peste 600 de miliarde de lei către ţărani din taxa pe ţăranul român, respectiv, taxa de drum aferentă motorinei folosite în agricultură, bani pentru care a creat un mecanism machiavelic prin care ţăranii nu-şi mai pot recupera banii. De un an şi jumătate asistăm la un spectacol mediatic grotesc pe tema efortului depus de Guvern pentru atragerea fondurilor externe în dezvoltarea socio-economică a ţării.

În realitate, constatăm incapacitatea Guvernului de a beneficia de fondurile Programului SAPARD, irosind anual peste 150 de milioane de dolari, menţinându-se în nota cu care ne-a obişnuit, aceea de a păcăli chiar şi Uniunea Europeană.

Spre nefericirea Guvernului, acest lucru nu este posibil şi astfel România a ajuns în urma Estoniei şi Bulgariei, ţări care au obţinut deja fonduri de preaderare. P.S.D. nu ţine seama de faptul că suntem în Europa şi că trebuie să respectăm totuşi anumite reguli, acordând ostentativ facilităţi de mii de miliarde de lei "Tutunului românesc" care este o societate privată. Prin astfel de practici, Guvernul Adrian Năstase compromite eforturile întregii naţiuni pentru integrarea în Uniunea Europeană, încălcând acordul de asociere cu aceasta.

Pentru corectarea atitudinilor sale politice, recomandăm P.S.D.-ului o lectură obligatorie, Carta oraşelor conduse de socialişti, adoptată la a III-a Conferinţă Mondială a Primarilor Internaţionalei Socialiste, care acordă o importanţă capitală creşterii accesului administraţiei locale la resursele financiare, prin programe de finanţare şi proiecte cu sprijinul instituţiilor internaţionale, pentru descentralizarea responsabilităţilor, dar şi a resurselor.

Am văzut, în schimb, ce face Guvernul P.S.D. Banii pierduţi din Programul SAPARD puteau fi folosiţi pentru reducerea diferenţelor extraordinare dintre sat şi oraş, cum sunt decalaje educaţionale, de sănătate, de venituri, de acces la serviciul de utilităţi publice vitale de informare şi, mai ales, de creditare şi finanţări, pentru a oferi posibilitatea concetăţenilor noştri de a-şi conduce propriile destine, nu de a fi conduşi de interesele clientelei politice a P.S.D.

Pentru a adânci şi mai mult rămânerea în urmă a satului românesc, Guvernul Adrian Năstase, credincios ca de obicei clientelei şi nu promisiunilor făcute, favorizează pe faţă polarizarea societăţii româneşti, cei bogaţi să devină şi mai bogaţi, în timp ce-i împinge pe cei săraci să se afunde mai tare în sărăcie. Nimeni nu poate ignora starea de sărăcie generalizată care ia forme extreme în mediul rural. După ce aţi păcălit ţăranul român cu promisiuni deşarte pentru care aţi primit votul acestuia, astăzi l-aţi abandonat în cea mai neagră sărăcie.

Aceasta este, doamnelor şi domnilor, cea mai puternică, reală şi vizibilă faţă a guvernării P.S.D. Nu cunosc oare autorităţile lucrurile elementare, dar extrem de importante pentru cetăţenii noştri, cum ar fi faptul că uleiul, carnea, zahărul şi-au dublat preţul într-un singur an de guvernare P.S.D.? Şi-a uitat Guvernul propriul program de guvernare în care promitea reducerea cu până la 9% a TVA pentru pâine şi lapte de consum?

Constantăm cu îngrijorare că, prin politica dusă de partidul de guvernământ, peste 3 milioane de gospodării ţărăneşti au fost lipsite de orice sprijin din partea statului, în favoarea IAS-urilor şi a marilor concesionari, clientelă politică a P.S.D. Când este vorba de clientela sa, actualul Guvern nu ezită să treacă peste orice prevedere legală, fără a încerca măcar să salveze aparenţele. Cum se poate cataloga arendarea celei mai mari unităţi agricole a ţării, Insula Mare a Brăilei, contra unei redevenţe simbolice, unui parlamentar al Partidului Social-Democrat? Şi suntem siguri că nici măcar aceste redevenţe simbolice nu vor fi achitate, cunoscând că, până acum, din total, statul nu a primit decât 5%. Când sectoarele strategice ale economiei, precum cel alimentar, sunt dispreţuite de stat, neprimind nici un fel de facilităţi pentru produsele de bază care şi-au dublat preţurile, repet, în anul guvernării P.S.D., preocupările guvernanţilor sunt orientate doar spre acţiunile folositoare persoanelor din anturajul acestora.

Iarăşi nu trebuie să amintim decât Legea exploataţiilor agricole contestată nu numai de noi, ci şi de reprezentanţii Uniunii Europene. Sub pretextul că IAS-urile vor fi mai atractive pentru privatizare, Guvernul P.S.D. le-a şters datoriile către stat, adică scoate din buzunare milioanelor de cetăţeni săraci bani pe care îi direcţionează către magnaţii cerealelor şi alţi clienţi ai săi.

Fenomenele de corupţie legate de sectorul agriculturii desfăşurate sub oblăduirea actualului Guvern, au luat de altfel o asemenea amploare, încât ne obligă să iniţiem o dezbatere separată cu prilejul unei moţiuni pe tema corupţiei. În primul an al guvernării P.S.D., măsurile de reformă aferente fondului funciar nu au fost numai întârziate, ci au fost şi blocate.

Refacerea proprietăţii private agricole şi silvice, precum şi repunerea în drepturi a foştilor proprietari, acţiuni care trenează de zece ani de zile, în timpul actualei guvernări, au fost stopate prin emiterea Ordonanţei de urgenţă 102/2001.

Se cunoaşte că, în momentul de faţă, numai 10% din suprafeţele agricole revendicate conform acestei legi sunt puse în posesie şi, respectiv, numai 9% din suprafeţele forestiere. Această amânare nu este întâmplătoare, profitori fiind tot clientela P.S.D. Spre exemplu, prin nepredarea pădurilor către proprietarii de drept, ROMSILVA a prejudiciat anul trecut proprietarii cu aproximativ 2650 de miliarde de lei, cota aferentă pădurilor nepredate. În timp ce suprafeţele nelucrate sporesc an de an, devastarea pădurilor se amplifică şi prejudiciile cresc, mafia din agricultură şi silviculură înfloreşte sub umbrela protectoare a P.S.D. şi a Guvernului Năstase, Guvernul rămând indiferent faţă de această stare de fapt, fiind incapabil să gestioneze fenomenul de criză din domeniul funciar. Mai mult, instituţiile nou create pentru aplicarea regulilor regimului silvic, atât în pădurile de stat cât şi cele private, devin ineficiente şi nefuncţionale prin reducerea drastică a personalului şi lipsirea acestuia de dotările tehnice necesare unei activităţi specifice.

Când se va hotărî Guvernul să treacă în sfârşit de la sloganuri şi declaraţii triumfaliste la îndeplinirea celor promise în campania electorală, la respectarea propriului program de guvernare? Mai consideră actualul Guvern agricultura drept o prioritate naţională? Unele din reacţiile guvernanţilor apărute în urma consultării moţiunii ne îndreptăţesc să fim şi mai siguri că cele afirmate reprezintă pura realitate şi că propunerile pe care le-am avansat vor avea ca rezultat revitalizarea agriculturii şi a satului românesc.

Având în vedere situaţia deosebit de gravă în care P.S.D. a adus agricultura, Partidul Democrat solicită Guvernului următoarele: demisia ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor; retragerea Ordonanţei 102/2000 de modificare a Legii 1/2000 în sensul retrocedării imediate către proprietarii de drept a tuturor suprafeţelor agricole şi silvice abuziv confiscate de statul comunist şi acceptării probei cu martori la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, în conformitate cu prevederile Codului Civil şi Codului de procedură civilă; extinderea şi pentru producătorii mici şi mijlocii din agricultură a facilităţilor Ordonanţei 108/2001 pentru exploataţiile agricole; reanalizarea politicii de subvenţionare a producătorilor din agricultură; deblocarea imediată a tuturor sumelor restante datorate producătorilor şi deţinătorilor de terenuri agricole; eliminarea taxei de drum pentru combustibilii folosiţi în agricultură, cunoscută ca "taxa pe ţăranul român" sau "dijma Guvernului Năstase"; stoparea pagubelor aduse fondului silvic naţional prin neaplicarea regimului silvic, atât în pădurile administrate de stat cât şi în cele private.

Vă invităm, domnilor guvernanţi, să vă părăsiţi birourile somptuoase în care gândiţi la propriile afaceri şi nu la interesul ţăranului român. Mergeţi în ţară, confruntaţi-vă cu realitatea crudă. Explicaţi sătenilor, celor care reprezintă aproape jumătate din populaţia ţării, de ce trebuie să se sacrifice trăind în foame şi sărăcie din cauza incompetenţei guvernării dumneavoastră?

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 8 minute, stimate coleg! Urmează domnul deputat Neagu Victor. A! Nu! După reprezentantul UDMR, domnul Kovacs Zoltan. Îmi cer scuze!

Domnul Kovacs Zoltan:

Domnule preşedinte,

Domnilor miniştri,

Stimaţi colegi,

Uniunea Democrată Maghiară din România este intens preocupată de problemele agriculturii şi ale agricultorilor, cunoscut fiind faptul că o bună parte a alegătorilor noştri trăiesc în mediul rural şi are ca principala îndeletnicire producţia agricolă, deci nu ne este indiferentă soarta acestui sector.

De asemenea, suntem convinşi că, din punct de vedere geocultural şi geosociologic, România este un centru important de agricultură a zonei şi sperăm să fie un loc important şi pentru agricultura Europei, cum de fapt a fost pentru multe decenii şi secole.

"Criza agriculturii", cum este intitulată moţiunea, este un fapt real, asupra căruia trebuie să se aplece cu mare atenţie fiecare parlamentar, mai ales dacă este specialist agricol. Criza există, dar criza a început cu 12 ani în urmă. Putem spune, chiar că a început în urmă cu 50 de ani.

Din analiza moţiunii, însă, putem constata mai multe evidenţe, care rămân evidenţe triste, dacă o analizăm prin prisma subiectivismului politic care, din păcate, de multe ori îngreunează orientarea corectă în politicile agrare.

În agricultura modernă, europeană, este prea rar folosită noţiunea de subvenţie, chiar dacă cunoaştem faptul că multe denumiri sofisticate acoperă acelaşi fapt real, nicăieri în Europa agrigultura nu poate trăi fără subvenţii. În concepţia noastră şi în agricultura românească subvenţiile şi ajutoarele judicios dirijate pot să aibă un rol preponderent hotărâtor.

Dacă din textul moţiunii ne referim numai la Ordinul 97/2001, pentru cumpărarea utilajelor agricole, trebuie să spunem întregul adevăr, aşa cum a fost amintit de domnul ministru, că într-adevăr, între 1997 şi 2000 au fost cumpărate în România 3320 de tractoare, iar pe baza Ordinului nr. 97 numai în 2001 au fost cumpărate 3760 de tractoare, subvenţionate în proporţie de 55%. Într-adevăr, subvenţiile au fost stopate o perioadă, dar livrarea va continua. Dacă am vorbit de adevăr, tot din acest adevăr face parte şi majorarea preţurilor, imediat după ce acest Ordin nr. 97, considerat extrem de necesar de către producător, a intrat în vigoare.

UDMR-ul consideră că sprijinirea producătorilor mici şi mijlocii este foarte importantă. Ordonanţa de urgenţă nr. 108 privind exploataţiile agricole, însă nu exclude micii producători. însăşi Camera Deputaţilor a fost cea care a propus aplicarea acestor subvenţii şi în cadrul exploataţiilor mixte, unde terenul este cumulat cu efectivele de animale, astfel ajutând realizarea exploataţiilor familiale viabile.

Acreditarea Agenţiei SAPARD este mult întârziată. Suntem de acord chiar şi cu întârziarea nejustificată a acreditării, dar nu putem nega faptul că şi, chiar dacă târziu, dar acreditarea biroului central s-a realizat şi sperăm să nu pierdem acei bani care sunt atât de necesari pentru dezvoltarea agriculturii româneşti. Nu credem că pentru agricultură poate să fie benefic un joc sinistru, cu procente şi cifre abstracte, dar putem să dăm aici şi noi nişte cifre care, de asemenea, nu s-au înregistrat de la 1989 încoace.

Ajutoarele, dacă doriţi, subvenţiile din 2002 pentru sectorul zootehnic sunt cu 11 ori mai mari faţă de anul 2001 şi statuează ajutoare de mult neîntâlnite în zootehnie, ca: premiul pentru viţei cu origine, premiul pentru juninci gestante pe categorii de bonitate zootehnică şi sperăm că şi producţia de lapte şi carne va fi ajutată conform planului de guvernământ. De asemenea, sperăm ca reabilitarea fermelor zootehnice, lăsate de mulţi ani în paragină, va contribui la revitalizarea sectorului zootehnic.

Am putea medita mult despre corectitudinea sau necorectitudinea scutirii de datorii a fostelor IAS-ului care urmează să fie privatizate. Un fapt real, însă, este că aceste unităţi de mult sunt numai nişte găuri negre ale economiei naţionale româneşti, care înghit banii contribuabilului, fără să producă nimic. Considerăm că această situaţie trebuie stopată, chiar şi prin mijloace de sacrificiu, în ideea reluării producţiei.

Suntem de acord că problemele Societăţii naţionale "tutunul românesc trebuiau analizate mult mai temeinic, înainte de luarea deciziilor, cu atât mai mult cu cât este singura societate naţională de prelucrare a tutunului autohoton.

Suntem de acord şi cu aceia care doresc, sincer, să urgenteze aplicarea Legii nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, lege care a fost aprobată cu întârziere, după părerea noastră, dar această urgentare nu credem că se poate realiza prin schimbarea miniştrilor şi secretarilor de stat ci prin angajarea unor ingineri cadastrali şi topografi şi prin asigurarea fondurilor de retribuire pentru aceştia. Credem că numai în asemenea mod putem asigura finalizarea aplicării Legii nr. 1 în anul 2002.

Parţial suntem de acord cu afirmaţia că Ordonanţa de urgenţă nr. 102 a blocat temporar aplicarea punerii în posesie a pădurilor, dar modificările aduse în Camera Deputaţilor vor clarifica aceste neajunsuri şi considerăm că astfel ordonanţa va da posibilitatea aplicării mai corecte a Legii nr. 1, fără interpretări, spre mulţumirea proprietarilor. Tot prin această ordonanţă considerăm că vor fi clarificate problemele documentelor doveditoare a proprietăţilor bisericeşti, a proprietăţilor obşteşti, lărgind posibilităţile iniţiale pentru redobândirea foştilor proprietari.

Ordonanţa, în forma iniţială, a exclus posibilitatea redobândirii păşunilor, fâneţelor şi a livezilor, care după amendamentele aduse de UDMR au fost incluse în forma finală a ordonanţei.

Şi iarăşi câteva cifre doveditoare. Într-adevăr, pe baza Legii nr. 18/1991 au fost retrocedate doar 320.000 de hectare, suprafaţă forestieră, dar semnatarii moţiunii uită să amintească şi acele 561.000 hectare de pădure, deja puse în posesia proprietarilor, persoane fizice, forme asociative, instituţii de învăţământ şi cult, comune şi oraşe, conform Legii nr. 1/2000.

Sperăm că Guvernul a înţeles faptul că competiţia între direcţiile silvice particulare şi de stat este benefică şi este în interesul unor producţii calitative cum, de asemenea, credem că Guvernul înţelege şi realitatea terenului care spune că urgentarea retrocedărilor trebuie făcută nu numai la nivelul ministerial, ci şi la nivelul autorităţilor locale. Sperăm că Ministerul Agriculturii a înţeles faptul că sunt probleme privind subvenţionarea producţiei agricole. Sunt probleme privind creditele agricole pentru campania agricolă de primăvară în 2002, sunt probleme privind rambursarea taxei de drum cuprinsă în preţul motorinei.

Stimaţi colegi,

Convingerea noastră este că iniţiatorii moţiunii au avut gânduri sincere, de îmbunătăţire a agriculturii şi silviculturii româneşti şi în toate aceste gânduri bune ne au ca partener, dar credem că actualitatea românească ne obligă să facem mai mult pentru realizarea planurilor propuse pentru ajutorarea tuturor agricultorilor care trăiesc în România. Drept pentru care, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România nu poate vota moţiunea. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 11 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul deputat Neagu.

Domnul Victor Neagu:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am luat act de conţinutul moţiunii intitulată dramatic "Criza agriculturii" şi vă mărturisesc că am avut false sentimente de linişte, văzând grija nemăsurată a colegilor din PNL şi PD pentru soarta agriculturii.

Am citit cu atenţie şi lista semnăturilor moţiunii simple privind criza agriculturii şi am reţinut pe cei care au susţinut opera Guvernului Petre Roman privind pariul cu agricultura, care a condamnat la moarte agricultura noastră. În text, însă, noi am găsit ideile pe care le-aţi spus patru ani de zile, despre economia de piaţă, despre eficienţa economică, despre concurenţă şi nu aţi formulat propuneri viabile. Un singur gând vă animă: căderea ministrului agriculturii!

Orice moţiune, dacă este concepută serios, poate fi un prilej de dezbateri şi de sprijin pentru agricultură, care necesită măsuri serioase şi mai ales pentru Guvernul Năstase, care a avut curajul să se implice şi să-şi fixeze ca obiectiv prioritar agricultura.

În general, noi am fost decenţi cu dezastruoasa moştenire, dar ce aţi fost în stare să faceţi, domnilor din agricultura României, în anii dumneavoastră de guvernare?

Aş recunoaşte de la început, şi trebuie să recunoaşteţi şi dumneavoastră, că cele trei guverne, Ciorbea, Vasile şi Isărescu, au fost extrem de eficiente, distrugând bunurile din agricultură în mod constant şi sistematic, iar în istoria naţională agrară vor rămâne ca nume de mari demolatori.

Se pare că nu aţi realizat nici astăzi că ţara se guvernează prin legi, prin operaţiuni planificate, prin programe şi nu prin acţiuni de imagine, ca această moţiune.

Aş putea adăuga că mulţi semnatari nu au făcut nimic pentru o reformă reală în agricultură, nu au sprijinit cu nimic proprietatea privată, pe micii producători, asociaţiile, n-au întreprins nimic pentru o lege a creditului agricol.

Semnatarii moţiunii, de fapt, nu doresc o discuţie despre problemele de fond ale agriculturii, vor discuţii politice decimabile.

V-aţi referit la Programul SAPARD! Evident că Programul SAPARD are un impact serios în zona rurală, dar lăsăm oare deoparte cearta dintre fostul ministru de finanţe, Decebal Traian Remeş, pe care-l reprezentaţi şi dumneavoastră aici, că nu l-aţi uitat şi cel al agriculturii, Ioan Mureşan, care ne-a dus la o mare întârziere a acreditării Programului SAPARD, luând practic cursa de promovare a SAPARD-ului de la zero.

Menţionez că datorită Guvernului Năstase, a doamnei ministru Hildegard Puwak s-a recâştigat timpul pierdut şi după monitorizări în care Uniunea Europeană a fost convinsă că acest Guvern este un partener de încredere şi cu voinţă politică, banii aferenţi anului 2000, ce ar fi trebuit asiguraţi de guvernarea anterioară, deci de semnatarii moţiunii, şi anume 150 milioane EURO, cât şi banii aferenţi anului 2001, vor fi cumulaţi şi vor fi vărsaţi în 2002, deci un total de circa 450 milioane EURO. Suma este foarte mare şi, de aceea, ne aşteptam la o poziţie constructivă, măcar pe zona rurală, pentru a promova în mod pozitiv implicaţiile reale ale Programului SAPARD. În legătură cu această sumă, precizez obligaţia de cofinanţare românească prevăzută în planul de buget, de altfel.

Aceste sume EURO şi lei trebuie derulate prin proiecte elaborate de producătorul român, deci prin exploataţii agricole viabile, capabile să utilizeze tehnica şi tehnologiile occidentale, în scopul obţinerii de producţii de performanţă şi calitate. Iată, deci, numai o latură a felului în care se articulează legislativ Programul SAPARD cu Legea privind exploataţiile agricole.

Dumneavoastră, stimaţi semnatari, în mod veninos aţi incriminat această lege, deoarece aici, în Camera Deputaţilor am votat împreună limitele prevăzute pentru exploataţiile comerciale, pentru cele familiale şi de ceea ce beneficiază producătorii agricoli: financiar, subvenţii pe produs, cumpărare de tractoare, utilaje agricole, instalaţii pentru irigat, construcţii pentru adăposturi şi instalaţii zootehnice, plantaţii.

Practic, toţi producătorii agricoli pot beneficia de facilităţi şi spun acest lucru pentru a fi auzit şi înţeles de toţi ţăranii noştri.

La fel aţi afirmat că s-au anulat toate formele de creditare şi subvenţionare a producătorilor agricoli, prin abrogarea Ordonanţei nr. 40/2001, a Legii nr. 165/1998 privind creditele pentru lucrările agricole şi a Ordonanţei nr. 36 privind subvenţionarea dobânzilor.

S-a creat, însă, Fondul pentru Dezvoltarea Agriculturii Româneşti, în baza Legii nr. 268/2001, care permite achiziţionarea de tractoare, combine, maşini şi utilaje agricole, cu o alocaţie de 55% din preţ. Este o altă filozofie şi cifrele pe care le-aţi auzit de la antevorbitori sunt extrem de grăitoare.

V-aş aminti numai pe fugă câteva din legile pe care guvernarea actuală le are în diferite faze, la noi la Camera Deputaţilor, la Senat sau chiar la promulgat. Spre exemplu, reglementarea depozitării cerealelor şi a seminţelor oleaginoase, producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea calităţii seminţelor, înfiinţarea Societăţii Naţionale de îmbunătăţiri funciare, asociaţiile utilizatorilor de apă pentru irigaţii, sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli privaţi, pentru achiziţionarea de tractoare, combine, maşini agricole, Legea sanitar veterinară, Legea zootehniei, Legea fondului cinegetic şi protecţia vânatului, circulaţia juridică a terenurilor cu destinaţie forestieră, Legea privind perdelele forestiere de protecţie şi aşa mai departe. Sunt numai câteva din legile care sunt la ora actuală, aşa cum v-am spus, la Camera Deputaţilor, la Senat sau la promulgare.

Aţi semnat moţiunea, aşa cum aţi semnat şi Contractul cu România, unde v-aţi luat multe angajamente şi la urmă precizaţi: "Dacă până la termenele respective toate aceste promisiuni nu vor fi aduse la îndeplinire, înseamnă că am încălcat prezentul contract, pe care dumneavoastră îl semnaţi, votându-ne şi aveţi dreptul să renunţaţi la noi". Şi ţăranul român a renunţat la dumneavoastră! De aceea, noi vă spunem: lăsaţi Guvernul Năstase să lucreze, să accelereze reforma funciară, să asigure securitatea alimentară pentru poporul român.

Lăsaţi Guvernul Năstase să continue procesele de privatizare a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat!

Lăsaţi Guvernul Năstase să asigure dotarea tehnică a agriculturii, prin cumpărarea tractoarelor şi utilajelor de către producătorii agricoli şi nu mai cereţi demisia ministrului agriculturii! Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 6 minute, domnule coleg.

Are cuvântul domnul Ludovic Mardari, de la PRM. Se pregăteşte domnul Pereş Alexandru, de la PD.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

În calitate de membru al Comisiei de agricultură, am considerat că este bine să spun şi eu câteva cuvinte, cu ocazia dezbaterii prezentei moţiuni, referindu-mă la unele dintre problemele agriculturii româneşti:

1) Este al doilea an consecutiv, în care sumele alocate de la buget, pentru agricultură, sunt foarte mici, chiar mai mici decât în anii anteriori, deşi acest sector economic contribuie la realizarea produsului intern brut, în proporţie de peste 10%.

Având în vedere această desconsiderare a truditorilor pământului, ilustrată prin Legile bugetului în anii 2001 şi 2002, se poate afirma că Guvernul tratează agricultura ca pe o cenuşăreasă a economiei româneşti.

În perioada guvernării cederiste, au fost aduse numeroase critici, pe deplin justificate. La vremea respectivă, nu ne-am imaginat că se poate şi mai rău! A trebuit să vină guvernarea PSD-istă, ca să ne convingem de acest lucru, guvernare care a redus fondurile acordate agriculturii la jumătate. Este sacrificată siguranţa alimentară a ţării, direcţionându-se banii pentru susţinerea unor programe de integrare europeană şi euroatlantică, simpozioane, numeroase deplasări în străinătate etc., fără să se înţeleagă că până nu vom fi pregătiţi din punct de vedere economic, inclusiv agricol, prezenţa în acele structuri nu este benefică pentru populaţia ţării.

2) Până în primăvara anului trecut, agricultorii au avut posibilitatea să cumpere motorină fără taxe de drum. La iniţiativa neinspirată a domnului ministru Mitrea s-a modificat legea, adăugându-se la existenţa în staţiile de distribuţie numai a motorinei cu taxă de drum, urmând ca agricultorii să-şi recupereze diferenţa de preţ pe baza unei proceduri destul de complicate. Din 600 de miliarde lei, pentru care s-a depus documentaţii, statul a returnat doar 42 miliarde. Guvernul a realizat, practic, un împrumut fără dobândă şi chiar nerambursabil, prin această taxă de drum, care n-a fost restituită.

Chiar dacă aceste diferenţe de preţ ar fi returnate în maximum 30 de zile, cum prevede legea, şi nu în peste 6 luni, după cum reiese din practica Guvernului, procedura este mult prea greoaie şi cei care cumpără frecvent cantităţi mici, pentru că nu au mai mulţi bani, preferă să renunţe decât să bată pe la o sumedenie de uşi, pentru a întocmi documentaţiile.

Se tot afirmă că dorim să intrăm în Europa şi, ca urmare, trebuie să preluăm tot ceea ce este bun în Occident. Ei, bine, în Occident motorina pentru agricultură este ieftină, fără taxe de drum şi se găseşte la orice staţie, fiind colorată. Nu cred că nu se pot crea condiţiile tehnice, măcar la una dintre rafinăriile din ţară, pentru a se realiza colorarea motorinei.

Agricultorul ar putea cumpăra de la cea mai apropiată staţie, fără să mai întocmească nici un fel de documentaţii. Desigur, este nevoie de o lege care să prevadă amenzi foarte mari pentru cei care utilizează motorina colorată, în alte scopuri decât pentru agricultură.

3) Dacă nu se va înţelege că subvenţionarea agriculturii trebuie să se apropie de niveluri practicate în ţările occidentale, scăderea preţurilor la produsele alimentare va rămâne o simplă utopie.

Milionul la hectar, de anul trecut, se mai plăteşte şi acum. Programul privind susţinerea agriculturii cu utilaje s-a blocat. Nu s-a plătit în întregime subvenţia la sămânţa utilizată în toamnă.

Se vorbeşte în prezent că se va acorda în perioada imediat următoare jumătate din subvenţia prevăzută pentru anul 2002, prin înmânarea unor sume de bani. Poate o să vă surprindă, dar, după părerea mea, ar fi o greşeală. Cei care vor apuca să depună primii documentaţiile necesare, inclusiv asigurarea culturilor şi contractele ferme privind valorificarea producţiei, vor beneficia şi de a doua jumătate de subvenţie, care se va acorda după recoltare. Restul agricultorilor şi în special cei mulţi, de ordinul milioanelor, care deţin suprafeţe mici, nu vor mai primi nici un leu subvenţie de la stat şi aceasta deoarece sumele alocate prin buget sunt foarte mici, comparativ cu anii anteriori, chiar dacă după recoltare vor face dovada că au predat produse agricole de foarte bună calitate la fondul pieţei.

Dacă tot se doreşte să se ajute agricultura în această primăvară, consider că cel mai potrivit ar fi ca subvenţia să fie inclusă în imputuri, cum ar fi: sămânţa, erbicidele, îngrăşămintele etc. Cei care vor să facă agricultură este bine să aibă posibilitatea de a cumpăra astfel de imputuri fără să mai întocmească nici un fel de documentaţie. Sumele rămase din subvenţia pe produs, prevăzută în buget, să fie acordate după recoltare, tuturor agricultorilor, indiferent de mărimea suprafeţelor pe care le deţin, aşa cum prevede proiectul Legii exploataţiilor agricole, varianta Camerei Deputaţilor, sub forma unor prime pe unitate de produs agricol, predat la fondul pieţii, bineînţeles, în limita cantităţilor contingentate, aprobate de Guvern.

4) Dacă Guvernul nu este capabil să ajute la valorificarea producţiei agricole, măcar să nu mai intervină, pentru că face mai mult rău decât bine.

Am să vă dau un exemplu, în acest sens. Ministerul Agriculturii a recomandat producătorilor agricoli să depoziteze grâul recoltat anul trecut, pentru că vor obţine un preţ mai bun în această primăvară. Uitând de recomandarea dată anul trecut, acelaşi minister, în ianuarie anul acesta, a micşorat taxele vamale la import.

În aceste condiţii nu sunt speranţe, ca cel puţin deocamdată, preţul grâului să crească. Bine că pâinea a rămas la acelaşi preţ ca în perioada în care grâul era achiziţionat la 4.500, până la 5.000 lei pe Kg, deşi în prezent el este cumpărat cu 2.500 lei pe Kg.

Nu mi-am propus să dezvolt moţiunea înaintată de colegii de la PNL şi PD, abordând fiecare punct în parte, nici timpul alocat nu mi-ar permite.

Concluzia este una singură: după alegerile din 2000, o bună parte dintre noi au crezut că treburile în agricultură vor merge mult mai bine. Iată că situaţia este mai proastă decât înainte. Dacă Guvernul şi-ar însuşi măcar una dintre sugestiile pe care le-am prezentat, transpunând-o în realitate, în perioada imediat următoare, ca de exemplu colorarea motorinei pentru agricultură, aş putea afirma că nu s-a pierdut timpul degeaba cu dezbaterea moţiunii de astăzi.

Noi, cei de la Partidul România Mare, ne vom strădui, ca şi pe viitor, să facem o poziţie constructivă, să ajutăm puterea să nu greşească prea mult, în mod special în domeniul agriculturii, căreia trebuie să i se acorde importanţa cuvenită. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 8 minute, stimate coleg.

Are cuvântul domnul Pereş Alexandru, din partea PD-ului. Mai aveţi 3 minute, stimate coleg.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La învestirea Guvernului Năstase, în decembrie 2000, primul-ministru promitea noi acte legislative, precum şi elaborarea, corectarea unora deja existente, pentu a înscrie într-un scurt timp şi agricultura românească pe linia sectoarelor productive şi profitabile, asemănătoare celor din Uniunea Europeană.

În programul de guvernare 2001 – 2004 a PSD, într-o formă inedită, cu coperţi albastre, culori caracteristice partidului, se aduc acuzaţii grave modului de gestionare a problemelor agriculturii, în perioada 1996 – 2000, lucru repetat şi de domnul ministru Ilie Sârbu astăzi.

Suntem acuzaţi de abandonarea, susţinerea agriculturii româneşti şi a intereselor ţărănimii, prin renunţarea la facilităţile şi sprijinul statului, acordate producătorilor agricoli, în contradicţie cu politicile de subvenţii practicate de ţările dezvoltate. Mai suntem acuzaţi de practicarea unor politici vamale, care au dezavantajat şi descurajat producătorul agricol, precum şi de lipsa de sprijin şi protecţie din industria alimentară.

În euforia provocată de câştigarea alegerilor, PSD atacă într-un mod dur toate legile proprietăţii, promiţând corectarea abuzurilor făcute de fosta guvernare.

Ar mai fi de amintit şi declaraţiile triumfaliste ale ministrului agriculturii, domnul Ilie Sârbu, cu ocazia prezentării domniei sale în plenul Comisiei pentru agricultură, silvicultură şi servicii specifice a celor două Camere, unde promitea ferm o luptă acerbă cu ministrul finanţelor, pentru repartizarea unui buget de cel puţin un miliard de dolari, 27.000 de miliarde lei, la cursul de schimb lei – dolar, din anul 2000, toate pentru relansarea agriculturii.

Rezultatul îl ştiţi şi dumneavoastră, stimaţi colegi! Nu s-a obţinut nici jumătate din dorinţa domnului ministru şi cred că şi a noastră, a opoziţiei. Ba, mai mult, în 2002, agricultura va beneficia de un buget redus faţă de 2001, cu 23% în cifre reale.

Cu bugetul la jumătate, instalaţi la Ministerul Agriculturii, domnul Ilie Sârbu şi echipa PSD a început demolarea acţiunilor privind creditarea bugetară a lucrărilor agricole prevăzute în Legea nr. 165/1998, precum şi abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/1999 privind sprijinul statului pentru producătorii agricoli, care achiziţionează tractoare şi alte utilaje agricole.

S-a emis imediat Ordinul ministrului nr. 97/2001 cu privire la subvenţionarea de către stat cu 55% a utilajelor agricole. Acest act normativ, deşi are, în fond, o dorinţă sinceră de sprijinire a producătorilor agricoli, pentru o dotare mai bună a mecanizării agriculturii, s-a dovedit a fi un fiasco, provocând nemulţumiri atât în rândurile beneficiarilor, care îşi mai aşteaptă şi acum utilajele comandate şi achitate în proporţie de 45%, dar şi în rândul producătorilor de maşini agricole şi tractoare, care nu şi-au primit sumele promise de minister decât târziu, lucru realizat prin modificarea prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului a unui capitol din cadrul bugetului agriculturii.

Speriat de efectele Ordinului nr. 97, domnul ministru Ilie Sârbu blochează momentan subvenţionarea de către stat a oricărei priorităţi de dotare cu tractoare şi utilaje specifice agriculturii, amânând, astfel, speranţa rapidă a relansării sectorului.

O altă discordie se naşte odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 34/1994 modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2001 privind impozitul pe terenul agricol, potrivit căruia persoanele fizice care deţin în proprietate terenuri agricole în suprafaţă de peste 10 hectare, cumulat, agricole, forestiere şi toate terenurile pe care nu sunt amplasate construcţii plătesc impozite.

Legea nr. 34/1994, apărută, deci, într-o altă perioadă de guvernare, actualul PSD se potriveşte ca nuca în perete cu politica agrară a Guvernului Năstase. Pe de o parte, Executivul doreşte concentrarea terenurilor în mari exploatări: minim 110 hectare, conform Ordonanţei Guvernului nr. 108 din 2001, iar pe de altă parte, ţăranii, mai înstăriţi şi micii proprietari care există sunt taxaţi ca pe vremea fanarioţilor, cu biruri şi impozite, de îi trece omului cheful să aibă pământ cât mai mult.

În aceeaşi ordine de idei, legea se potriveşte ca nuca în perete şi cu ceea ce se întâmplă în ţările vecine şi ale Uniunii Europene, unde ţăranii nu sunt mereu impozitaţi, ci tot mai mult subvenţionaţi.

Cei mai loviţi, însă, de noul impozit vor fi tocmai noii fermieri, cei care au până la 20-30 ha de pământ şi care nu beneficiază nici de subvenţii şi nici nu sunt scutiţi de vreun impozit. Ei sunt un fel de "chiaburi" de azi, căci au un statut de "oaie neagră a agriculturii româneşti", pentru că, după ce au fost eliminaţi de la subvenţii, în măsura în care mai există, acum, iată că mai primesc încă o lovitură, care îi va pune pe mulţi chiar la pământ.

Consecvent ideii că poporul român poate fi un cobai, ministrul agriculturii propune pentru 2002 o nouă experienţă, un alt mod de subvenţionare pe exploataţii agricole, cu limite de suprafeţe greu de atins de către producătorii agricoli individuali, dar uşor de realizat de către clientela PSD, care gestionează încă fostele IAS-uri. Rămân astfel fără sursă necesară relansării producţiei agricole peste 3 milioane de gospodării ţărăneşti. Ba, mai mult, prin glasul ministrului administraţiei publice locale, domnul Octav Cozmâncă, Guvernul trimite spre ştiinţă gospodarilor de la sate şi posibilitatea de a fi amendaţi sau chiar deposedaţi de dreptul de folosinţă al terenurilor agricole. Se profilează astfel o nouă metodă, deocamdată mascată, a dorinţei Cabinetului Năstase de a reînvia cooperativizarea agriculturii româneşti, atât de dragă domnului ministru Octav Cozmâncă.

O altă acţiune condamnabilă a actualului partid majoritar a fost şi este acapararea clientelară a proprietăţilor funciare în dezavantajul foştilor deţinători de terenuri agricole şi forestiere. Mi-a fost dat să aud în repetate rânduri în legislatura trecută, prin glasul mai multor lideri PSD, dorinţa arzătoare de a veni la putere doar pentru a modifica tot ceea ce ţine de legislaţia retrocedării proprietăţilor. Acest lucru se petrece acum şi, în numele unei false social-democraţii, guvernanţii doresc schimbări majore în Legea nr. 1/2000, în general, în zona suprafeţelor forestiere, în Legea nr. 268/2001 privind privatizarea fostelor IAS-uri, în cea a privatizării fostelor regii subordonate Ministerului Agriculturii, actualmente, societăţi naţionale (exemplul cras, SNTR-ul).

Modul sfidător şi discreţionar cu care se abuzează de buzunarul contribuabililor români nu poate rămâne nesancţionat. Deocamdată, aici, în Parlamentul României, apoi, sigur, la urnele de vot.

Iată, doamnelor şi domnilor deputaţi, acestea sunt doar câteva exemple care ne duc la concluzia că în Ministerul Agriculturii nu există o gândire novatoare şi unitară privind relansarea acestui sector esenţial al economiei româneşti. Iar pentru ca acestea să fie corectate cât mai rapid, Partidul Democrat vă solicită să votaţi în favoarea moţiunii depuse de 56 de semnatari. Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor din opoziţie.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 8 minute, stimate coleg.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, are cuvântul domnul Sbârcea Tiberiu.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Domnule preşedinte,

Domnul ministru,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Agricultura reprezintă o ramură importantă pentru economia naţională. România a optat ferm pentru integrarea în Uniunea Europeană. Realizarea acestui deziderat politic şi economic major depinde în mare măsură de nivelul cantitativ şi calitativ de dezvoltare a agriculturii şi industriei alimentare. Guvernul actual consideră agricultura ca fiind ramura economică de primă importanţă în procesul de relansare economică a României.

Obiectivele prioritare urmărite prin programul Guvernului sunt: creşterea productivităţii şi a calităţii, creşterea veniturilor producătorilor agricoli şi dezvoltarea durabilă a zonei rurale, în concordanţă cu cerinţele protecţiei mediului înconjurător, în scopul creării unui sector competitiv, care să răspundă cerinţelor pieţei comune.

Economia românească se confruntă cu mari probleme, datorită perioadei lungi de tranziţie de la economia centralizată la economia de piaţă. Motivele principale ale blocajului financiar în care se află societăţile comerciale cu capital integral sau parţial de stat se regăsesc în marile datorii care s-au adunat de-a lungul anilor de tranziţie, precum şi căutărilor pentru găsirea unor mijloace eficiente e administrare a acestor societăţilor comerciale.

Pentru trecerea de la economia centralizată la o economie de piaţă viabilă, privatizarea societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat reprezintă un important obiectiv. Acest proces este îngreunat de marile datorii pe care aceste societăţi le au faţă de furnizori, dar, mai ales, faţă de bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale.

Începând cu anul 1999, prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, a început privatizarea societăţilor comerciale care deţin în administrare terenuri agricole. Datoriile mari pe care le au unele societăţi comerciale din agricultură fac dificilă privatizarea acestora.

Multe din aceste societăţi au intrat în lichidare judiciară, anterior, activele lor fiind vândute prin licitaţie, în urma procedurilor de executare silită. Ca urmare, atractivitatea societăţilor comerciale scoase la privatizare scade şi, de asemenea, scade valoarea acestora, precum şi potenţialul lor economic. Anularea datoriilor bugetare ale societăţilor comerciale care au în administrare terenuri agricole constituie un pas necesar şi important pentru realizarea unui proces de privatizare eficient, prin creşterea atractivităţii acestor societăţi şi asigurarea exploatării eficiente a terenurilor agricole.

Domnilor semnatari ai Moţiunii simple: "Criza agriculturii", cum puteţi să afirmaţi că "privatizarea a fost practic stopată", când în anul 2001 a fost adoptată Legea nr. 268 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei domeniului statutului, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 626 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001? Aşa de repede aţi fost prinşi de amnezie şi aţi uitat că în perioada anilor 1996-2000 aţi guvernat? Nu vă mai aduceţi aminte că în perioada guvernării dumneavoastră au fost privatizate societăţile cele mai profitabile şi că tot în acea perioadă celelalte foste IAS-uri au fost lăsate să acumuleze datorii, pe fondul unei decapitalizări masive? Nu vreţi să vă aduceţi aminte de faptul că un mare număr de concesionări s-au făcut în timpul guvernării anterioare, cu dovezi şi fapte din sfera ilegalităţilor, abuzurilor şi fraudelor? Vă rog să o faceţi!

Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru creşterea atractivităţii la privatizare a societăţilor comerciale cu capital integral sau parţial de stat ce deţin în administrare terenuri agricole proprietate publică sau privată a statului îşi propune scutirea de la plata obligaţiilor bugetare către bugetul de stat, bugetele de asigurări sociale şi bugetele fondurilor speciale, printr-o analiză aprofundată şi detaliată a situaţiei economice a societăţilor comerciale propuse pentru a beneficia de această facilitate. În urma adoptării acestui proiect de lege, prin privatizare se va obţine un preţ mai mare, fapt ce va duce la creşterea veniturilor destinate dezvoltării agriculturii, din Fondul "Dezvoltarea agriculturii româneşti".

Referitor la pct. 13 din moţiunea simplă cu tema "Criza agriculturii", doresc să vă spun, stimaţi colegi, că vă aduce ghinion, prin faptul că afirmaţi nişte neadevăruri şi vă propun ca în viitor să săriţi peste cifra 13, ca şi în Statele Unite ale Americii.

Doresc să clarific situaţia redevenţelor contractate de la societăţile comerciale agricole privatizate, şi anume, să arăt că în anul 2000 a fost încasată suma de 29 de miliarde de lei, din circa 800 de miliarde cuvenite statului, când la guvernare eraţi dumneavoastră, stimaţi colegi; iar în anul 2001 s-a încasat suma de 565 miliarde de lei, din 780. Gradul de încasare a redevenţelor pe anul 2001 nu ne mulţumeşte şi au fost luate măsuri de reziliere a contractelor realizate cu parteneri neviabili din exterior, care au alte scopuri decât a face agricultură în România.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În încheiere, vă propun să nu votaţi Moţiunea simplă: "Criza agriculturii" sau să fie respinsă. (Aplauze PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi vorbit 8 minute, stimate coleg. Are cuvântul domnul Sadici Octavian, din partea PRM.

Domnul Octavian Sadici:

Domnule preşedinte,

Domnul ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Criza agriculturii este criza ţării, ce afectează în primul rând coşul zilnic al populaţiei. Consider că această criză este opera nefastă, în primul rând, a celor care au iniţiat moţiunea, prin distrugerea, în perioada 1996-2000, a zootehniei performante, ce reprezenta "uzina vie" de transformare a proteinei vegetale în proteină animală. Acest fenomen a stopat valorificarea superioară a cerealelor şi a subproduselor din industria alimentară ce stau stocate în depozite şi sunt vândute pe nimic.

Momentul de astăzi impune actualei puteri, căreia i se adresează moţiunea, să se implice în totalitate în demararea agriculturii, singura ramură a economiei româneşti ce poate determina relansarea economiei în ansamblu, ţinând seama de produsele folosite ca materii prime în industrie.

Voi aduce un semnal legat de redevenţele ce nu sunt aduse la buget şi asupra terenurilor concesionate, care au pe suprafeţele lor investiţii realizate după 1990, valorificate de diferiţi samsari pe simplul motiv că se află pe terenuri concesionate, fără să plătească un leu obţinut din aceste culturi de vie şi pomi, ce sunt în plin rod.

Grupul parlamentar al PRM va da un vot ce reprezintă voinţa şi dorinţa celor ce muncesc pământul, cresc animale şi păsări pentru un trai mai bun. Un vot de alarmă! Vă mulţumesc. (Aplauze ale deputaţilor PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc. Aţi vorbit 2 minute, domnule coleg.

Are cuvântul domnul Bozgă Ion.

Domnul Ion Bozgă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Stimaţi invitaţi,

Apreciez gestul democratic de care colegii din opoziţie au uzat, însă, vă rog să-mi permiteţi să nu fiu de acord cu conţinutul moţiunii simple intitulată: "Criza agriculturii". Personal, am să mă refer la unul dintre sectoarele cele mai afectate, ca să nu spun distruse, în mandatul 1996-2000, acesta fiind zootehnia.

După ce foştii guvernanţi au înfometat şi au lichidat toate efectivele de animale aflate în complexele zootehnice, după ce au distrus tot ce se putea distruge în agricultură, în special, în zootehnie, vin acum distinşii noştri colegi deputaţi semnatari ai moţiunii şi ne dau lecţii pentru dezvoltarea agriculturii capitaliste. Noi le mulţumim, însă, îi informăm că Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor a elaborat o strategie diferită de perioada 1996-2000 privind sectorul zootehnic, prin aceea că: a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, care oferă posibilitatea tuturor crescătorilor de animale şi păsări să exploateze aceste spaţii, crescând animale şi păsări, fără să plătească nimic statului, deci gratuit; a emis un proiect de lege, care ulterior a devenit Legea zootehniei, care stabileşte coordonatele în care se desfăşoară activitatea de creştere, selecţie, reproducţie şi exploatare a animalelor şi păsărilor; a emis Ordonanţa de urgenţă nr. 90 privind completarea Legii sanitar-veterinare, care are ca obiectiv principal menţinerea sănătăţii animalelor şi a păsărilor, precum şi asigurarea sănătăţii publice; s-au emis 32 de norme sanitar-veterinare care reglementează cadrul legal de desfăşurare a activităţii sanitar-veterinare, toate concepute conform normelor impuse de Uniunea Europeană.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă informăm că Guvernul României a alocat din bugetul Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, pentru zootehnie, suma de 3.100 miliarde de lei, reprezentând subvenţii sub diferite forme. Crescătorul de animale şi păsări, după ce le creşte şi le predă la abatoare, are posibilitatea să primească următoarele subvenţii: 4 mii lei/kg greutate vie pentru bovine; 4 mii lei/kg greutate vie pentru porcine; 3 mii lei/kg greutate vie pentru pasăre; 1.400 lei pentru fiecare litru de lapte livrat la procesare; 500 de mii de lei pentru fiecare viţel obţinut şi crescut 6 luni de zile în exploataţie sau în gospodăria privată; 1.475.000 de lei pentru o junică gestantă aflată în exploataţie; 2.120.000 de lei pentru o scroafă gestantă; 100 de mii de lei pentru fiecare familie de albine. Aceste sume nu au fost alocate şi distribuite niciodată zootehniei după revoluţie încoace! Deci, e vorba de 3.100 de miliarde!

Pentru asigurarea sănătăţii publice şi pentru asigurarea sănătăţii animalelor şi păsărilor au fost alocate, doamnelor şi domnilor deputaţi, 520 de miliarde de lei, sumă dublă faţă de anul 2001, sumă care acoperă necesarul de cheltuieli pe 2002.

Pentru dotarea unităţilor zootehnice cu echipament zootehnic, prin Ordinul nr. 97/2001, s-au consumat 81 de miliarde de lei din fondurile Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a fost construit şi dotat cu echipament de ultimă oră laboratorul de viroze majore în cadrul Institutului de diagnostic şi sănătate din Bucureşti, instituţie unică în Europa de est. Menţionăm că este al cincilea laborator de acest gen din Europa, după Olanda, Anglia, Germania şi Franţa, şi că este vorba de diagnosticarea bolii vacii nebune.

Pentru a înlătura orice bănuială, cum că vor primi subvenţii pe produs numai marile exploataţii, vă informăm că nu este aşa. Subvenţia pe produs o va primi fiecare producător agricol care îndeplineşte condiţiile Legii exploataţiilor agricole, modificată, bineînţeles, de noi.

Prin diversitatea de măsuri luate de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, s-a reuşit stoparea declinului efectivelor de animale la anumite specii, iar la alte specii scăderea a fost mult încetinită.

Acestea sunt, distinşi colegi, nu insuccese ale Guvernului actual, ci realizări. Pentru aceste considerente şi pentru cele prezentate în materialele Guvernului, vă propun să respingem moţiunea simplă. Vă mulţumesc. (Aplauze PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să constataţi că ar mai fi rămas 20 de minute pentru PSD şi vreo 3 vorbitori, ar însemna însă să vorbească PSD-ul singur, în moţiunea opoziţiei. Guvernul, am înţeles că nu mai are de făcut alte comentarii, la cele discutate de dumneavoastră.

Eu vă propun să oprim dezbaterile aici şi vă rog să-mi permiteţi, în aceste condiţii, să trecem la votarea moţiunii.

Cine este pentru? Pentru uşurinţa dumneavoastră, cine este pentru moţiunea promovată de opoziţie? 52 voturi pentru.

Împotrivă? 177 de voturi împotrivă. (Aplauze ale deputaţilor PSD.)

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Cu 177 voturi împotrivă şi 52 pentru s-a respins moţiunea.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Ne vedem mâine dimineaţă, la ora 8,30.

Şedinţa s-a încheiat la ora 19,40.