Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse de domnul Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului, asistat de domnii Ion Predescu, secretar al Senatului, şi Borbély László, secretar al Camerei Deputaţilor.Din prezidiu a făcut parte domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, vă rog să vă ocupaţi locurile în sală.

Vă rog să-mi permiteţi să declar deschisă şedinţa comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor. Doresc să vă anunţ că, din totalul de 484 de parlamentari, şi-au anunţat prezenţa 386, 98 fiind absenţi. Deci, avem întrunit cvorumul necesar pentru derularea şedinţei noastre.

Birourile permanente ale celor două Camere au adoptat proiectul ordinii de zi pe care îl aveţi în mapele dumneavoastră. Vă rog, dacă sunt observaţii. Înţeleg că nu sunt observaţii.

Vă propun, totuşi, ca pe ordinea de zi să introducem aprobarea celor opt colegi care vor face parte din Comisia parlamentară pentru integrare europeană, conform înţelegerii între liderii grupurilor parlamentare, precum şi alegerea preşedintelui acestei comisii.

De acord? Da.

Cine este pentru completarea ordinii de zi? Vă rog să votaţi. Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a aprobat ordinea de zi, cu completarea pe care v-am propus-o.

Chiar vă propun să începem cu Comisia pentru integrare europeană. Liderii de grupuri au făcut propuneri conform algoritmului. Grupurile parlamentare ale Partidului Social-Democrat şi Umanist propun pe domnul Bogdan Niculescu-Duvăz, deputat, şi pe doamnele Dobrescu Antoaneta, sernator, şi Moldovan Carmen, deputat; Grupurile parlamentare ale P.R.M. propun pe domnii Constantin Găucan, senator, şi Ilie Merce, deputat; Grupurile parlamentare ale P.D. propun pe domnul Mihai Baciu, deputat; Grupurile parlamentare ale P.N.L. propun pe domnul Andrei Ioan Chiliman, deputat; Grupurile parlamentare ale U.D.M.R. propun pe domnul Eckstein Kovács Péter, senator.

Ca preşedinte al Comisiei pentru integrare este propus domnul Viorel Hrebenciuc, deputat, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (social- democrat şi umanist).

Supun votului dumneavoastră aceste 8 propuneri pentru completarea Comisiei pentru integrare europeană.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate de voturi s-a aprobat completarea acestei comisii.

Supun votului dumneavoastră propunerea ca preşedinte al Comisiei pentru integrare europeană pe domnul Hrebenciuc Viorel.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Continuăm cu ordinea de zi. Textele aflate în divergenţă la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

Vă rog să vă uitaţi în mapele dumneavoastră. Este vorba de articolele 6 şi 7.

Dacă sunt luări de cuvânt. Domnul deputat Grigoraş.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Cu privire la medierea textelor rămase în divergenţă la Ordonanţa Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, fac precizarea că în Comisia de mediere s-a mers la art.6 şi, 7 pe varianta Senatului, aşa cum de altfel este şi corect şi logic, şi voi explica imediat în ce constă aceasta. Însă, în Camera Deputaţilor, dintr-o insuficientă prezentare a situaţiei, s-a votat textul Camerei.

Care este istoria acestor texte? Ordonanţa Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor a avut o prevedere corectă atât la art.6, cât şi la art.7 cu privire la impunerea microîntreprinderilor, care a fost valabilă până la apariţia Legii nr.414 privind impozitul pe venit, lege care, în mod expres, la art.36 pct.i) abrogă în mod explicit art.6 şi 7.

În aceste condiţii, art.6 şi 7 nu mai sunt în vigoare nici în cadrul Ordonanţei nr.24 şi, ca atare, ele nu mai pot fi menţinute în textul de mediere şi vă propunem să mergem pe varianta Senatului.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt luări de cuvânt. Domnul deputat Róbert Ráduly.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Trebuie să vă spun, tot aşa, pentru informare, că, în momentul în care în Camera Deputaţilor am dezbătut raportul asupra rezultatelor Comisiei de mediere la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor, am ridicat mai multe probleme. Una singură a fost acceptată de Cameră, dar iată, aşa cum a spus şi antevorbitorul meu, domnul deputat Grigoraş, noi deşi cred că pe fond ne-am pronunţat corect, înainte, în cursul anului 2002, mai precis pe 18 iunie 2002, în momentul în care am adoptat Legea privind impozitul pe profit, deja am renunţat la aceste articole, la 6 şi 7, şi, drept urmare, chiar dacă pe fond poate că ar fi fost bine să păstrăm aceste facilităţi, o dată ce Camera acum nici un an s-a pronunţat într-un fel, n-ar fi corect ca astăzi să ne pronunţăm altfel.

Noi, Parlamentul României, ar trebui să fim un garant al stabilităţii legislative şi nu să creăm instabilitate legislativă.

Drept urmare, în ceea ce mă priveşte, recunosc că noi am luat o decizie în acest sens, decizie încă din 2002, şi astăzi, şedinţa comună trebuie să accepte varianta Senatului, varianta Comisiei de mediere, o variantă la care, repet, deja ne-am pronunţat pe 18 iunie 2002.

Însă, profit de ocazie şi v-aş mai învedera un lucru, pentru că atunci când discutam raportul comisiei de mediere de care am amintit, am ridicat această problemă şi este bine să o spun şi aici, în faţa Camerelor reunite. În opinia mea, cel puţin cu ochii specialistului, Senatul, în momentul când a permis un sistem alternativ de impozitare la aceste microîntreprinderi, nu neapărat a făcut un lucru care trebuia să fie făcut. Chiar aş putea să spun că a greşit. Probabil că viitorul apropiat, anul acesta - 2003 - va demonstra că o dată deschisă această portiţă spre impozitarea alternativă, aşa-zisă tradiţională, în care statul va recunoaşte pierderile unor microîntreprinderi, pentru că cei care merg spre pierderi nu vor merge spre impozitarea forfetară, în schimb, cei care merg pe profit vor încerca ca prin diferite mijloace să scadă aceste profituri, deci, va fi o soluţie păguboasă şi, probabil că în scurt timp vom vedea că soluţia alternativă, pe care am adoptat-o vrând-nevrând, împotriva căreia eu m-am pronunţat de la acest microfon şi mă pronunţ şi acum, va fi aparent, deşi este un câştig, va fi o pierdere.

Drept urmare, eu rog Ministerul Finanţelor să mai gândească această problemă în profunzime, pentru că ceea ce adoptăm astăzi va crea trei probleme. 1. Va risca sau va aduce impredictibilitatea veniturilor la bugetul de stat din acest impozit pe profit. 2. Va da posibilitatea comercianţilor ca să treacă prin mai multe verigi de la producător la consumator produsele, şi astfel să împovăreze consumatorul; şi 3. Va reintroduce ispita întreprinzătorului de a minţi în contabilitate, de a deduce valoarea profitului cât mai mult, chiar să contabilizeze pierdere, în loc să se ocupe întreprinzătorul de afacere, se va ocupa de inginerie financiară.

Deci, iată că sunt trei lucruri negative pe care, prin acest sistem alternativ, le introducem. Eu sper să nu fi avut dreptate. Practica va arăta dacă am avut sau nu.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Dacă mai sunt luări de cuvânt. Domnule deputat Niţă, aveţi cuvântul!

Domnul Constantin Niţă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sunt unul dintre cei care sprijină ideea domnului deputat Raduly pentru faptul că nu ne putem juca tot timpul, din şase în şase luni să schimbăm impozitele la micile întreprinderi, şi lucrul acesta cu consecinţe foarte proaste asupra micilor întreprinzători. De altfel, cred că Ordonanţa pe care o avem în dezbatere, nr.24, ar fi bine să o lăsăm aşa cum este în perspectiva restructurării marilor întreprinderi, şi aşa cum bine ştiţi, anul acesta, principalele 30 societăţi de stat vor trebui restructurate, asta înseamnă un număr de personal foarte mare, care în mod clar va trebui să se apuce de făcut ceva. Or, microîntreprinderea este un element prin care de fapt reducem şomajul, creăm noi locuri de muncă şi le dăm astfel posibilitatea micilor întreprinzători să crească.

Dacă nu suntem de acord cu articolele 6 şi 7, atunci cred că este clar sau se impune cu necesitate introducerea taxei forfetare pe activitate, mai ales pentru micii întreprinzători, mai ales pentru microîntreprindere. Altfel, să ştiţi că nu vom face nimic cu aceşti oameni care doresc să facă ceva. Prin taxele forfetare vom putea să reducem munca la negru, să reducem economia subterană cât mai mult, şi vom putea crea locuri de muncă şi, în acelaşi timp, vom aduce cât mai multe impozite la bugetul de stat.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Mai sunt luări de cuvânt? Nu.

Stimaţi colegi, avem un text propus de Comisia de mediere, deci varianta Senatului, cu abrogarea art.6 şi 7, şi textele adoptate de Camera Deputaţilor. Argumentele le-aţi auzit, legate de faptul că a apărut legea care deja a abrogat practic prevederile art.6 şi 7, votată tot de noi.

În consecinţă, supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei de mediere, respectiv eliminarea art.6 şi 7.

Cine este pentru? 312 voturi pentru. Vă mulţumesc.

Împotrivă? 64 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu marea majoritate s-a aprobat eliminarea art.6 şi 7, cu 312 voturi pentru eliminare.

Trecem la următorul punct. Înainte de asta, daţi-mi voie să mai facem o formalitate, să vă informez că, în conformitate cu Legea nr. 47/1992 privind organizarea Curţii Constituţionale, s-au depus la secretarii generali ai celor două Camere, în vederea exercitării de către deputaţi şi senatori a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, următoarele legi:

Legea privind înfiinţarea Universităţii Europene Drăgan din Lugoj;

Legea pentru aderarea României la Convenţia privind Procedura de Consimţământ Prealabil în Cunoştinţă de Cauză aplicabilă anumitor produşi chimici periculoşi şi pesticide, care fac obiectul comerţului internaţional, adoptată la Rotterdam, la 10 septembrie 1998;

Legea pentru aderarea României la Convenţia privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale, adoptată la Helsinki la 17 martie 1992;

Legea pentru ratificarea Protocolului privind adaptarea aspectelor comerciale ale Acordului European, instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, pentru a lua în considerare rezultatele negocierilor dintre părţi pentru noi concesii reciproce în domeniul comerţului cu produse agricole, semnat la Bruxelles, la 20 decembrie 2002, anexă la Acordul European instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993;

Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.53/2002 privind Statutul-cadru al unităţii administrativ-teritoriale;

Legea privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice;

Legea minelor.

Trecem, stimaţi colegi, la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.42/2002 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Permiteţi-mi să dau cuvântul domnului ministru al finanţelor. Domnule Tănăsescu, aveţi cuvântul!

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor!

Aş vrea să fac o scurtă prezentare în faţa dumneavoastră legată de Ordonanţa Guvernului nr.42/2002 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Această rectificare a bugetului pe anul trecut, 2002, a fost determinată în principal de necesitatea unei prioritizări a unor acţiuni şi proiecte, printr-o nouă redimensionare a unor cheltuieli publice şi redistribuirea acestor sume pe naturi de cheltuieli de către fiecare ordonator principal de credite, astfel încât să fie asigurate fondurile necesare acelor acţiuni urgente care au devenit prioritare.

Prin această ordonanţă de rectificare, s-au diminuat cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice, cu 4533,8 miliarde lei, ca urmare, pe de o parte, a estimării scăderii inflaţiei în anul trecut şi, pe de altă parte, datorită aprecierii monedei naţionale care, bineînţeles, s-au datorat şi îmbunătăţirii ratingului de ţară.

Un alt element care a stat la baza acestei modificări a constat în reducerea pe sold a prevederilor bugetare la unii ordonatori principali de credite, în sumă de 836 de miliarde de lei. Economiile astfel rezultate din reducerile de cheltuieli pe care le-am menţionat mai sus, de 5.369 de miliarde de lei, au fost redistribuite între ministere şi pe agenţi publici. În acest sens, bugetele locale au fost suplimentate la momentul respectiv cu 1028,8 miliarde lei, în principal pentru desfăşurarea activităţii de recensământ al populaţiei şi locuinţelor şi pentru subvenţionarea energiei termice furnizate populaţiei.

În al doilea rând, s-au acordat sume suplimentare şi bugetului asigurărilor sociale de sănătate, în valoare de 500 de miliarde de lei, pentru finanţarea contractelor de furnizare de servicii medicale şi medicamente.

Vis-a-vis de aceste elemente pe care vi le-am prezentat, vă rog, doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, să aprobaţi proiectul de ordonanţă de urgenţă.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Raportul celor două Comisii pentru buget-finanţe este prezentat de domnul deputat Grigoraş.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au dezbătut proiectul de Lege cu privire la aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.42/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe 2002.

Prin această ordonanţă, în funcţie de execuţia operativă a bugetului general consolidat pe primul semestru şi de estimările pe semestrul II ale anului 2002, s-au redimensionat cheltuielile publice, s-au redistribuit unele sume pe naturi de cheltuieli de către fiecare ordonator principal de credite şi s-au asigurat fondurile necesare acţiunilor urgente care au devenit prioritare în această etapă. Cheltuielile totale şi respectiv, deficitul bugetar, au fost menţinute la nivelul aprobat pentru anul respectiv.

Comisiile sesizate au întocmit raport favorabil şi propun plenului Parlamentului dezbaterea şi adoptarea proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr. 42/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe 2002, în forma înaintată de iniţiator.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Da. Vă mulţumesc foarte mult.

Dacă sunt luări de cuvânt. Domnule deputat Ionescu Daniel, aveţi cuvântul!

Domnul Daniel Ionescu:

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Bugetul consolidat al unui stat, al oricărui stat, reprezintă chintesenţa politicii economico-sociale pe care o dezvoltă Puterea, din simplul motiv că el, acest buget consolidat, în execuţia sa este de drept şi de fapt nu o sinecură ataşată Executivului, nu o dotă cu care poporul dăruieşte Puterea, ci un instrument prin care relaţiile sociale sunt încredinţate Guvernului, ca putere executivă.

Banul public din care se constituie bugetul consolidat nu trebuie interpretat ca fiind doar mijlocul vulgar de exprimare a puterii. El consfinţeşte o convenţie socială. Statul există în funcţiile sale pentru că populaţia acceptă să-şi drămuiască veniturile pentru un mai bine pe care Puterea şi-l asumă dar care, iată, rămâne doar asumat. Orice formă de impunere a resurselor populaţiei votată de noi, reprezentanţii săi de drept, înseamnă o diminuarea a veniturilor din care se constituie bugetul gospodăriilor.

Modul în care a fost construit deficitul bugetar pe 2002 este o mostră de manipulare a banului public în detrimentul populaţiei. 6325 de miliarde de lei din contribuţiile private ale acesteia s-au economisit imoral pentru a susţine cheltuielile bugetului de stat. Banul public nu este al Guvernului. El este doar mandatat să-l gestioneze, de Parlament, singurul în drept să dea un asemenea mandat.

Beneficiarii puterii vor vota solidar rectificarea bugetului de stat pe anul 2002, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Mandatul pe care partidul din care fac parte, Partidul România Mare, mi l-a încredinţat astăzi, este unul cu totul special. Şi iată de ce: pe fondul cunoştinţelor precare pe care o seamă de parlamentari le au cu privire la finanţele publice, dar şi pe fondul susţinerii clientelare a maşinii de vot, guvernată de riscul de a nu mai fi pe liste în 2004, s-a votat pentru 2002 nu bugetul consolidat, ci bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul fondului pentru ajutor de şomaj. Restul, inclusiv fondul pentru asigurări sociale de sănătate şi cheltuielile- atenţie! de natura datoriei publice -, în bună parte s-au subînţeles.

Acum, suntem chemaţi să subînţelegem că rectificarea bugetului de stat şi a celui de asigurări sociale de stat este tot una cu bugetul consolidat. Suntem în martie 2003. Nimic nu se mai poate face. "Pupat toţi Piaţa Independenţei". Întrebarea însă rămâne. Şi populaţia?! În calitatea sa de contribuabil onest, nu trebuie să ştie adevărul? Ce ni se cere? Mai nimic! Să recunoaştem în primul rând incapacitatea Executivului de a colecta resursele fiscale şi nefiscale ce se făceau venit la bugetul de stat, în cuantum de 938,8 miliarde lei.

Să recunoaştem în fapt că Executivul n-a putut să-şi îndeplinească funcţia de a asigura finanţarea cheltuielilor publice, aprobată prin votul Camerelor reunite. Apoi, să fim de acord că funcţia de alocare a resurselor publice, pe care acelaşi guvern şi-a asumat-o, are oarece carenţe, context în care se face o economie de ban public în cuantum de 1366,2 miliarde lei.

Contabilul care a învăţat că nu poţi cheltui mai mult decât ai, se poate declara mulţumit. Se fac economii. Problema, în finanţele publice, se pune însă altfel: prin lege, există un buget de venituri care înseamnă o convenţie socială prin care se extrage putere de cumpărare de la populaţie, în interesul său, şi un buget de cheltuieli publice care, având ca sursă de finanţare veniturile colectate din impunere, trebuie executat în totalitate. Asta, ca o dovadă de respect faţă de populaţia de contribuabili care a acceptat, pe baza convenţiei sociale garantată de aleşii săi, adică de Parlament, să susţină aceste cheltuieli, toate în folosul său.

Doar redistribuirile din interiorul bugetului de stat pot fi înţelese. Cu greu! Mai ales când ele se regăsesc ca un supliment de 354 de miliarde în bugetul Secretariatului general al Guvernului pentru o obligaţie de plată către un SRL - "Slencore Protein România" şi când, din reîmpărţirea tortului, sănătatea, n-aveţi cum să uitaţi recenta moţiune promovată de România Mare şi susţinută de Opoziţie, nu primeşte nimic.

Ne aflăm într-o situaţie paradoxală. 427,4 miliarde de lei au fost prelevate din veniturile populaţiei, în temeiul Legii finanţelor publice, aferente anului 2002, fără a fi folosite. Nerespectarea Legii finanţelor, în sensul prelevării de venituri de la populaţie fără a fi folosite în exerciţiul financiar pentru care s-au aprobat de Parament, dincolo de faptul că reprezintă un atentat la solidaritatea şi coeziunea socială, este, în opinia mea, un delict. Se dau aceşti bani înapoi populaţiei? Se constituie într-un fond public special dedicat rezolvării nevoilor acute ale populaţiei cum este, problema întreţinerii sau a medicamentelor? Răspunsul este clar: nu! Înseamnă, în drept, că funcţiile Guvernului ce decurg din calitatea sa de putere executivă, nu au putut fi îndeplinite.

În toate ţările cu democraţie funcţională, o asemenea rectificare de buget este considerată un afront adus puterii legislative şi statului de drept. Cade Guvernul. Reprezentanţii Partidului România Mare nu pot valida prin votul lor această manipulare a banului public în dispreţul contribuabilului. Ne vom abţine.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă mai sunt luări de cuvânt, stimaţi colegi. Înţeleg că nu mai sunt.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 28 voturi împotrivă.

Abţineri? 19 abţineri.

Cu majoritate de voturi, a fost aprobat proiectul de Lege de rectificare a bugetului pe anul 2002 prin Ordonanţa nr.42.

Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2002.

Domnule ministru Tănăsescu, vă rog, aveţi cuvântul!

Domnul Mihai Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Din analiza indicatorilor macroeconomici estimaţi pentru anul 2002, care au la bază o reducere a inflaţiei cu două puncte procentuale faţă de prognoza iniţială, precum şi ca urmare a execuţiei veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat pe primele nouă luni ale anului, a rezultat necesitatea unei noi rectificări bugetare în toamna anului trecut.

Prin această nouă rectificare bugetară, veniturile bugetului de stat pe sold au avut o scădere de 835 de miliarde de lei ca urmare a creşterii sumelor defalcate din impozitul pe venit şi taxa pe valoarea adăugată către bugetele locale.

În al doilea rând, cheltuielile bugetului de stat pe sold s-au diminuat cu 662 de miliarde de lei prin reducerea cheltuielilor cu dobânzile la datoria publică cu 1300 miliarde lei, diminuarea cheltuielilor privind cofinanţarea fondurilor europene nerambursabile cu 2400 de miliarde de lei şi creşterea prin echilibrarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prin transferuri de la bugetul de stat, în sumă de 2528 miliarde de lei.

În cadrul cheltuielilor bugetului de stat, ca urmare a execuţiei pe primele nouă luni ale anului trecut, s-a estimat că se pot realiza economii de 555 miliarde de lei la o serie de ordonatori principali de credite. Astfel, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi pentru bugetele locale s-au suplimentat în felul următor: sumele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale, un plus de 468 de miliarde de lei; sumele defalcate din impozitul pe venit pentru subvenţionarea energiei termice, un plus de 630,8 miliarde lei; sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, 700,4 miliarde lei.

Concomitent cu propunerea de rectificare a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, pe anul 2002, s-a prevăzut şi modificarea bugetelor fondurilor speciale anexe la bugetul de stat pe anul respectiv, şi anume, la bugetul Fondului asigurărilor sociale de sănătate printr-o majorare atât a veniturilor, cât şi a cheltuielilor cu 300 de miliarde de lei, la bugetul Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic, majorându-se veniturile cu 100 miliarde de lei, iar la cheltuieli cu 200 de miliarde de lei, cu o diminuare a excedentului cu 100 miliarde de lei, precum şi la bugetul Fondului special al drumurilor publice, unde s-au diminuat venituri în sumă de 3000 de miliarde de lei şi la cheltuieli cu 2000 de miliarde de lei, cu o diminuare a excedentului de 1000 miliarde de lei.

În condiţiile menţionate mai sus, deficitul bugetului general consolidat s-a menţinut ca pondere în produsul intern brut, aşa cum a fost aprobat de către Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Grigoraş prezintă raportul celor două Comisii pentru buget, finanţe.

Aveţi cuvântul, domnule deputat!

Domnul Neculai Grigoraş:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale celor două Camere au examinat proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.144/2002 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2002, au reţinut că prin această ordonanţă de urgenţă, în funcţie de evoluţia indicatorilor macroeconomici estimaţi pentru finele anului 2002 de execuţie operativă a bugetului general consolidat pe primele trimestre din anul respectiv, s-au redimensionat cheltuielile publice, s-au redistribuit unele sume, pe natura cheltuielilor, de către fiecare ordonator principal de credite, iar economiile, respectiv disponibilităţile de cheltuieli estimate la unii ordonatori principali de credite au fost redistribuite altor ministere şi agenţi economici pentru asigurarea fondurilor necesare acţiunilor urgente care au devenit prioritare în etapa respectivă.

Modificările prevăzute în ordonanţa de urgenţă menţin deficitul bugetului general consolidat la 2,9% din produsul intern brut. Consiliul Legislativ a avizat favorabil proiectul de ordonanţă. În aceste condiţii, comisiile pentru buget, finanţe şi bănci vă propun dezbaterea şi adoptarea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2002 în forma înaintată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Dacă sunt luări de cuvânt? Înţeleg că nu sunt.

Supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2002 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe 2002.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă? 56 voturi împotrivă.

Abţineri? 6 abţineri.

307 pentru. A fost aprobat acest proiect de lege.

Trecem la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 145/2002 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002.

Prezintă domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanţelor.

Vă ascultăm, domnule ministru.

Domnul Mihai Nicolae Tănăsescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să prezint pe scurt considerentele care au stat la baza rectificării bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 145.

Evoluţia situaţiei economico-sociale din primele 9 luni ale anului precedent, corelată cu execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare din aceeaşi perioadă a necesitat unele modificări la nivelul şi în structura bugetului asigurărilor sociale de stat.

Astfel, în cadrul acestui buget s-a propus menţinerea echilibrului bugetar în condiţiile diminuării veniturilor şi cheltuielilor, anulării fondului de rezervă şi acordării unei subvenţii de la bugetul de stat.

Astfel, veniturile totale s-au diminuat cu suma de 4.781 de miliarde lei, pe seama, în principal, a diminuării veniturilor fiscale şi a veniturilor nefiscale cu 5.523 de miliarde lei, respectiv 1.785 de miliarde de lei.

În al doilea rând, s-a acordat pentru menţinerea echilibrului bugetului asigurărilor sociale de stat un transfer de la bugetul de stat, sub formă de subvenţie, în sumă de 2.528 de miliarde de lei.

La nivelul cheltuielilor, au fost diminuate pe total acestea cu suma de 3.785 de miliarde lei, ca urmare a reducerii cheltuielilor cu 4.120 de miliarde de lei la titlul "Transferuri", din care 2.335 la pensii şi asigurări sociale.

Totodată, s-au majorat cu 335 miliarde lei sumele aferente plăţii dobânzilor la împrumuturile acordate de trezorerie pentru acoperirea deficitelor temporare înregistrate la bugetul asigurărilor sociale de stat.

În ceea ce priveşte bugetul asigurărilor pentru şomaj s-a propus ca, pe total, veniturile să nu se modifice, iar cheltuielile să se diminueze cu 807 miliarde lei, conducând la majorarea cu aceeaşi sumă a excedentului la finele anului.

Astfel, veniturile s-au modificat în structură după cum urmează: s-au diminuat contribuţiile de la persoanele juridice şi fizice care utilizează munca salarială cu 150 de miliarde lei şi donaţiile, respectiv Programul RICOP cu 200 miliarde lei; s-au majorat încasările de rambursare a împrumuturilor acordate pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii cu 350 de miliarde lei.

În ceea ce priveşte cheltuielile bugetului asigurărilor pentru şomaj, acestea s-au diminuat cu 807 miliarde de lei, prin reducerea cu 576 de miliarde de lei a cheltuielilor la Titlul "Transferuri", din care 404 miliarde lei la transferuri neconsolidabile, iar 171 de miliarde de lei la transferuri consolidabile.

În cadrul transferurilor neconsolidabile, principalele reduceri se referă la cheltuielile cu stimularea angajaţilor care încadrează şomeri şi la stimularea mobilităţii forţei de muncă.

În cazul transferurilor consolidabile, reducerea vizează, în primul rând, contribuţia pentru asigurări sociale de stat pentru şomeri, cu suma de 171 de miliarde lei.

De asemenea, s-a propus modificarea în structură a cheltuielilor de personal şi a cheltuielilor materiale şi servicii, fără afectarea totalului acestora.

Intrările de credite externe s-au majorat cu 6,6 miliarde lei la bugetul asigurărilor sociale de stat şi cu 14,3 miliarde lei la bugetul asigurărilor pentru şomaj, prin redistribuirea acestora în funcţie de stadiul de derulare a împrumutului cu Banca Mondială, destinat proiectului privind forţa de muncă şi protecţia socială.

În cazul cheltuielilor de capital s-a propus a se opera unele modificări în fişele obiectivelor de investiţii, fără afectarea echilibrului bugetar.

Faţă de cele prezentate mai sus, doamnelor şi domnilor parlamentari, vă rog să aprobaţi Ordonanţa nr. 145.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Raportul Comisiilor de buget, finanţe îl prezintă tot domnul deputat Grigoraş.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Neculai Grigoraş:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au examinat Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 145/2002 privind rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002.

Comisiile apreciază că modificările, nivelul şi structura bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, prevăzute în Ordonanţa de urgenţă nr. 145/2002 au ţinut seama de evoluţia situaţiei economico-sociale pe primele 9 luni ale anului 2002, corelată cu execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetare pentru aceeaşi perioadă, precum şi de evoluţia prognozată până la finele anului respectiv, aşa cum, de altfel, a fost prezentat de către domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanţelor publice.

Comisiile parlamentare sesizate pentru aviz la proiectul de lege au comunicat avize favorabile. De asemenea, aviz favorabil a prezentat şi Consiliul Legislativ. În aceste condiţii, Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului propun dezbaterea şi adoptarea acestui proiect de lege în forma prezentată de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Luări de cuvânt dacă sunt? Nu sunt.

În consecinţă, stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 145/2002 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă? 58 voturi împotrivă.

Abţineri? 9 abţineri.

306 voturi pentru, 9 abţineri şi 58 voturi împotrivă.

Stimaţi colegi,

Trecem la Raportul de activitate pe anul 2001 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi Raportul de audit intern şi certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare pentru perioada 01.01.2001 - 31.12.2001.

Dau cuvântul doamnei preşedinte Anghelache pentru a susţine acest raport.

Doamna Gabriela Anghelache (preşedinte CNVM):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă rog să-mi permiteţi ca în puţine cuvinte să sintetizez activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, prezentată în raportul pe anul 2001.

Strategia pe termen mediu a Comisiei de Valori Mobiliare este aceea de a reuşi transformarea pieţei de capital într-o alternativă viabilă a economiei naţionale. Obiectivul, în baza acestei strategii pe care ni l-am propus în anul 2001, a fost, pe de o parte, recâştigarea încrederii investitorilor în instituţiile şi produsele pieţei de capital, iar pe de altă parte, reaşezarea pieţei, astfel încât indicatorii pieţei bursiere şi ai celorlalte segmente ale pieţei de capital să fie mai performanţi decât în anul 2000.

Aceste obiective s-au îndeplinit, lucru care este prezentat în raport, tocmai prin informaţiile statistice, care arată că toţi indicatorii pieţei bursiere au prezentat o creştere, cu excepţia a doi indicatori, şi anume, numărul societăţilor comerciale tranzacţionate la bursă care s-a diminuat şi randamentul în dividende care, de asemenea, s-a diminuat, dar care este datorat funcţionalităţii şi performanţelor economiei reale.

În ceea ce priveşte reducerea numărului societăţilor cotate, lucrul acesta este apreciat pozitiv, deoarece, la bursă, trebuie să fie cotate şi tranzacţionate numai cele mai performante societăţi, iar această diminuare a vizat tocmai excluderea de la cota bursei a celor care nu îndeplineau criteriile de performanţă.

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi-a desfăşurat activitatea urmărind, în principal, creşterea transparenţei pe piaţă, asigurarea unor informaţii corecte, complexe şi la timp pentru toţi investitorii, realizarea unei supravegheri cât se poate de atente şi în timp cât se poate de scurt a tuturor segmentelor pieţei cu insistenţă asupra fondurilor deschise de investiţii, precum şi controlul activităţii desfăşurate de toate entităţile supravegheate şi reglementate.

Aş vrea să aduc în atenţie faptul că raportul comisiilor de specialitate ale celor două Camere pun în evidenţă trei aspecte la care noi am reflectat şi aş vrea să vă supun atenţiei faptul că, în ceea ce priveşte observaţia referitoare la nerespectarea condiţiei ca în structura portofoliilor fondurilor deschise de investiţii, lichidităţile, respectiv numerarul şi activele uşor mobilizabile să reprezinte cel puţin 30%, acest fapt doar aparent nu a fost respectat, ci, dimpotrivă, noi am inclus în activele uşor mobilizabile şi titlurile de stat cu scadenţă de până la 90 de zile, datorită randamentului mare, riscului zero şi faptului că ele, având o piaţă secundară, pot fi transformate oricând în lichidităţi.

O altă observaţie care s-a făcut în raport a constat în aceea că portofoliile fondurilor deschise de investiţii nu au fost suficient de diversificate.

Considerăm că diversificarea s-a realizat pe toate produsele pieţei româneşti la acea dată. Sigur, este de dorit o diversificare mult mai largă, când vom reuşi să asigurăm şi produse mai multe, iar în ceea ce priveşte această diversificare, este adevărat că orientarea a fost îndeosebi spre plasamente monetare, acestea fiind cele mai rentabile şi în acest fel s-a asigurat performanţa fondurilor.

Cea de-a treia observaţie din raport vizează faptul că autoritatea pieţei nu a autorizat nici o bursă de mărfuri. Lucrul acesta nu a fost posibil, pentru că legislaţia era tocmai în transformare, iar condiţiile care erau impuse prin noul proiect de lege erau altele decât în legea existentă, lege existentă care dădea dreptul burselor de mărfuri să ceară autorizarea la 24 de luni de la aprobarea legii, deci erau în termen.

În ceea ce priveşte bugetul de venituri şi cheltuieli, el a fost analizat cu mare competenţă, noi am acordat o atenţie deosebită execuţiei acestuia, astfel încât la cheltuieli am obţinut economii, economii importante de 40%, care se referă îndeosebi la faptul că nu am cheltuit pentru investiţii atât cât ne-am propus, pentru că nu a fost posibil să găsim la data aceea un sediu corespunzător, iar la partea de cheltuieli am depăşit veniturile. Deci, am încheiat anul cu excedent, excedent care a fost reportat în bugetul pe anul 2002.

Activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare a avut şi un alt element important, acela de a reglementa piaţa prin legislaţia secundară, lucru care a constat în modificarea unor regulamente existente şi introducerea unora noi şi cel mai important aspect este că în anul 2001 am lucrat intens la elaborarea proiectelor celor patru legi ale pieţei de capital, care în anul următor, 2002, au fost şi aprobate ca lege.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog, raportul celor două Comisii de buget, finanţe. Domnule deputat Grigoraş, aveţi cuvântul.

Domnul Neculai Grigoraş:

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au analizat Raportul anual de activitate al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Raportul anual de audit financiar şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli. În raportul comisiei sunt prezentate analize şi constatări la detaliu. Reţinem că activitatea desfăşurată de CNVM în 2001 s-a desfăşurat conform actelor normative în vigoare şi am să dau citire şi propunerilor, chiar dacă doamna preşedinte Anghelache s-a referit la modul în care comisia a fost preocupată de rezolvarea acestor probleme. Ele vizează câteva aspecte, şi anume: crearea condiţiilor necesare în vederea diversificării structurii de portofoliu a fondurilor, în special crearea cadrului normativ, intensificarea preocupării în vederea autorizării şi supravegherii burselor de mărfuri, evitarea situaţiilor de nelichiditate şi de insolvabilitate printr-o colaborare permanentă cu Banca Naţională şi comisia pentru supravegherea asigurărilor, asigurând o informare cu privire la activitatea pieţei financiare.

În aceste condiţii, cele două comisii propun plenului Parlamentului supunerea spre dezbatere şi adoptare a Raportului Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, a Raportului anual de audit financiar şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Vă rog. Dacă sunt luări de cuvânt? Înţeleg că nu sunt.

Stimaţi colegi,

În consecinţă, supun votului dumneavoastră Raportul de activitate pe 2001 al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi Raportul de audit intern şi certificarea bilanţului contabil şi a contului de execuţie bugetară al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare pe anul 2001.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Votat în unanimitate.

Trecem la punctul următor. Dacă din partea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării a venit domnul Bârloiu? Domnul Radu Timofte?

Trecem la Raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind activitatea desfăşurată în anul 2001.

Dau cuvântul domnului general Bârloiu.

Domnul Viorel Bârloiu (secretar CSAT):

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă solicit aprobarea de a prezenta în sinteză problemele semnificative din activitatea Consiliului Suprem, înscrise în raportul transmis Parlamentului de către preşedintele consiliului.

În anul 2001 consiliul s-a întrunit în 10 şedinţe, în care au fost analizate 212 rapoarte şi informări, referitoare la domeniile de responsabilitate şi au fost adoptate 170 de hotărâri.

Activităţile prevăzute în programul propriu de activitate au vizat, în principal: problemele apărării şi siguranţei ţării, în acord cu interesele naţionale de securitate ale României, relansarea candidaturii României la NATO şi Uniunea Europeană, continuarea procesului de reformă a instituţiilor din cadrul sistemului naţional de apărare, analizarea factorilor de risc şi evaluarea stării siguranţei naţionale, de asemenea, analizarea şi promovarea proiectelor de legi sau acte normative în domeniile apărării, securităţii naţionale, iniţiate de Guvern şi instituţiile din cadrul sistemului naţional de apărare.

Consiliul a analizat şi avizat strategia de securitate naţională a României, aprobată de dumneavoastră în decembrie 2001 şi proiectele legilor privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, organizarea Armatei României, a Poliţiei Române, Statutul poliţistului, ordonanţele de urgenţă privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale şi pentru modificarea Legii privind statutul cadrelor militare.

De asemenea, a fost discutat ghidul carierei militare şi alte acte normative care, în majoritate, sunt deja în vigoare.

Acestea au oferit suportul juridic necesar intensificării şi finalizării programelor guvernamentale de restructurare şi modernizare a instituţiilor după standardele europene şi euroatlantice.

În ceea ce priveşte reforma organismului militar s-au adoptat hotărârile necesare continuării procesului de restructurare şi modernizare a Armatei României, aprobându-se în acest sens planul cadru şi planul de operaţionalizare a forţelor pentru perioada 2001 - 2004, în vederea realizării structurii de forţă Armata României 2003.

Măsurile stabilite prin cele două planuri au determinat creşterea gradului de interoperabilitate cu armatele viitoarelor state aliate.

Referitor la asigurarea resurselor şi infrastructurii destinate apărării s-a analizat gradul de înzestrare a principalelor componente ale apărării şi siguranţei naţionale şi s-a recomandat continuarea programelor de înzestrare, prin intensificarea participării industriei naţionale în derularea lor.

Totodată, luptând cu problemele existente în industria de apărare, consiliul a analizat situaţia capacităţilor de restructurare şi redimensionare, impuse de situaţia economiei româneşti, de evoluţia efectivelor forţelor armate, precum şi de realităţile pieţei interne şi internaţionale de armament.

Pentru celelalte instituţii cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale s-au analizat şi aprobat modificări ale structurilor şi regulamentelor de organizare şi funcţionare, în vederea îndeplinirii cu eficienţă a misiunilor şi adaptării potenţialului lor la noile evoluţii ale riscurilor şi ameninţărilor la adresa României.

Periodic s-au analizat rapoarte şi informări pe probleme referitoare la măsurile întreprinse pentru securizarea frontierelor, diminuarea şi descurajarea migraţiei ilegale în România, tendinţele şi formele de manifestare ale corupţiei, traficul şi consumul ilegal de droguri şi infracţionalitatea transfrontalieră.

Hotărârile adoptate au asigurat creşterea capacităţii de răspuns a instituţiilor statului la cerinţele societăţii civile şi descentralizarea deciziilor, corespunzător cadrului juridic european şi euroatlantic.

În urma atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra Statelor Unite ale Americii, consiliul a hotărât măsurile pentru întărirea siguranţei naţionale, precum şi responsabilităţile instituţiilor, cu atribuţii în noua situaţie creată.

S-au stabilit măsurile imediate de creştere a siguranţei cetăţenilor şi instituţiilor din România, precum şi participarea României la Coaliţia internaţională de luptă împotriva terorismului.

În raportul prezentat Parlamentului României sunt înscrise şi alte aspecte referitoare la organizarea şi coordonarea activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, iar în anexa la acest document sunt prezentate hotărârile adoptate.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim.

Vă rog, din partea celor două Comisii de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională prezintă raportul domnul preşedinte Răzvan Ionescu. Aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Raportul comun al celor două comisii privind activitatea desfăşurată de CSAT în anul 2001.

Comisiile pentru apărare au ajuns la următoarele concluzii: CSAT a acţionat pentru îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor ce revin din Constituţia României, privind propria organizare şi funcţionare, cât şi a îndatoririlor pe care le are din legislaţia în vigoare, care îl angajează, în calitate de unică autoritate administrativă, autonomă, în soluţionarea concretă a problematicii privind organizarea şi coordonarea unitară a apărării şi siguranţei naţionale.

Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, în perioada de referinţă, s-a întrunit în 10 şedinţe, în care au fost analizate 212 rapoarte şi informări referitoare la apărarea, ordinea publică şi siguranţa naţională, pe baza cărora s-au adoptat 170 de hotărâri.

Au fost analizate astfel şi avizate proiectele noilor legi şi acte normative care oferă suportul juridic necesar înfăptuirii programelor de restructurare şi modernizare a instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Totodată au fost analizate şi s-au luat măsurile ce se impun privind evoluţia factorilor de risc la adresa siguranţei publice, eliminarea ilegalităţilor care se comit în domeniul privatizării şi situaţia azilului în România, contracararea riscurilor şi ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale, fenomenele negative înregistrate în derularea procesului de reformă a sectorului extractiv de resurse.

CSAT a analizat stadiul implementării planului anual de pregătire a aderării la Alianţa Nord Atlantică şi a aprobat programul individual de parteneriat între România şi NATO pentru perioada 2002 - 2003. În acest context, a stabilit oferta de forţe pe care România le poate pune la dispoziţia NATO şi Uniunea Europeană, precum şi variantele posibile de angajare a structurilor din cadrul Forţei Multinaţionale de Menţinere a Păcii din sud-estul Europei.

Consiliul a analizat gradul de înzestrare cu armament şi tehnică a principalelor componente ale apărării şi siguranţei naţionale şi a stabilit măsurile necesare privind dotarea forţelor armate cu echipamente şi tehnică din industria naţională de apărare şi din import, precum şi de restructurare a Companiei Naţionale Romarm S.A. şi a Regiei Autonome Romtehnica.

Comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale Camerei Deputaţilor şi Senatului au avizat favorabil raportul CSAT privind activitatea desfăşurată în anul 2001 şi au hotărât să-l supună spre examinare şi aprobare plenului Parlamentului, potrivit art. 62 alin. 2 lit. f) din Constituţia României, cu recomandarea ca iniţiativele legislative pentru care s-a solicitat avizul CSAT să fie înaintate Parlamentului.

Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Vă rog. Dezbateri generale? Întrebări? Dacă sunt luări de cuvânt? Are cuvântul domnul deputat Tudor Marcu. Vă ascultăm cu atenţie, domnule deputat.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte şi vă cer de la bun început iertare că vă solicit să fiţi atenţi la ceea ce vreau să vă spun, pentru că am văzut că o parte dintre dumneavoastră nu au fost atenţi la ceea ce a citit domnul general şi domnul preşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi parlamentari,

Din păcate pentru dumneavoastră, eu nu voi fi atât de festivist cum sunt unii dintre colegii noştri în privinţa acestui raport.

De fapt, noi nu discutăm raportul cu zecile de activităţi enumerate, ci câteva pagini introductive, demne, de altfel, de antologia limbajului de lemn din regimul trecut.

Ce să discut despre aceste înşiruiri de teme? Trebuie să discutăm despre activitatea CSAT-ului, privită prin prisma efectelor muncii desfăşurate de acesta în domeniul apărării ţării, care este mult mai vast decât activităţile cu caracter strict militar sau de politică externă.

Iată, nu mai departe decât în raportul privind activitatea SRI-ului, pe care l-am primit de la domnul Radu Timofte, se arată că printre principalii factori de risc sunt, spre exemplu, "disfuncţiile în activitatea economică de fond, care conţin: privatizare defectuoasă, deteriorarea infrastructurii economice, corupţie în toate domeniile statului, economia subterană şi în primul rând nivelul de trai", de care, în festivismul nostru, am uitat.

Este bine că s-a întocmit raportul din timp, dar dacă îl studiem, vedem că în afara şirului de teme discutate, care este luat din calculator în câteva minute, mai sunt cinci pagini cu analiza acestor activităţi, care se pierde în hăţişul unui demn limbaj de lemn, cum spuneam, explicativ, în genul prelegerilor de la "Ştefan Gheorghiu", cum ar fi... Vă rugăm să fiţi atenţi, dacă n-aţi citit, să vedeţi dacă înţelegeţi mare lucru! "Activitate subsumată îndeplinirii obiectivului strategic fundamental, coordonarea efectivă a acţiunilor şi activităţilor pentru îndeplinirea lor coerentă, corelată şi interdependentă, eficientizarea acţiunilor de îndeplinire a obiectivelor procesului de structurare şi modernizare etc. etc". Sunt lecţii de politică, probabil. Astfel, nu reţii nimic din text, nici măcar înşiruirea de activităţi, care nimănui nu-i poate oferi temă de discuţie în Parlament.

Chiar aşa, de ce v-au trebuit două luni ca să întocmiţi acest raport? Puneţi-l faţă în faţă cu cel de anul trecut şi de alţi ani şi veţi vedea că o mare parte dintre ele sunt identice. În locul dumneavoastră le-aş fi prezentat la 5 minute după ultima şedinţă a CSAT-ului de anul trecut. Problema importantă nu este, de fapt, numai ce conţine raportul, ci şi ce s-a discutat de către CSAT, cum s-a urmărit îndeplinirea acestor hotărâri, care este rezultatul muncii lor şi cum se manifestă acest rezultat în România, în economia naţională, în securitatea naţională, în viaţa oamenilor.

Nimeni nu a făcut referire la asemenea aspecte, dar eu fac, pentru că, dacă ne uităm puţin în urmă, vedem că viaţa nu a mers înainte decât biologic, în ultimii ani. Nu se face simţită activitatea CSAT-ului în îmbunătăţirea vieţii economico-sociale în România. CSAT poate să facă zeci de şedinţe, poate atinge toate aspectele atâta timp cât Guvernul face absolut ce doreşte, eludând problemele Parlamentului, chiar în domeniile de securitate naţională şi de apărare, de fapt eludând chiar propriile hotărâri pe care nici măcar nu le mai pune la vot în Parlament, pentru că le ia de unul singur. Mai mult, prezentând hotărâri în grup, cu 27 de legi, încălcând chiar prevederile Constituţiei. CSAT-ul nu se sesizează de aberantele măsuri pe care le are Guvernul în viaţa României?

Într-adevăr, CSAT-ul este format în parte din membrii Guvernului, dar tocmai de aceea fiinţează CSAT, ca, printre altele, să nu permită Guvernului să se manifeste discreţionar, absolutist, exclusivist, de-a dreptul dictatorial şi cu dispreţ total faţă de celelalte organisme, să subordoneze, în fapt, chiar activitatea Parlamentului. Dar el subordonează chiar CSAT-ul, care a devenit un fel de decor pentru Guvern, un "breloc" la buzunarul democraţiei de tip românesc.

Tot raportul este plin de măreţe succese şi îndepliniri victorioase, activităţi peste activităţi, dar scopul principal al acestora nu a fost atins. Nici pe departe! În România nu se văd aceste măreţe succese trâmbiţate de raport.

Să fim cinstiţi cu noi înşine şi să recunoaştem că nu a mers nimic mai bine ca înainte: nici ca anul trecut,nici ca acum doi ani, ba, din contră. Faptul că suntem performeri în procesul de intrare în NATO nu ni se datorează decât în foarte mică măsură nouă. Economia nu e mai bună decât acum 3 ani, la vizita fostului preşedinte al Statelor Unite ale Americii de atunci, armata nu e cu nimic alta decât atunci, viaţa socială este aceeaşi, geografia este aceeaşi, vecinii sunt aceiaşi etc.

S-au întâmplat însă evenimentele internaţionale cunoscute, care au schimbat din exterior mersul hotărârii Statelor Unite în privinţa aderării la structurile militare euroatlantice. Ba, în ultimele zile, am ajuns brusc, din oaia neagră a economiei naţiunilor europene, să fim lăudaţi de către Statele Unite că avem o economie de piaţă competitivă, când, de fapt, economia e aceeaşi ca atunci când eram criticaţi vârtos, cu câteva săptămâni înainte.

Ne-am trezit brusc la realitate când am fost atenţionaţi că, încă, suntem departe de ea, tocmai de către Uniunea Europeană, care, în această privinţă, este singura care dă verdicte, doar, în această uniune vrem să intrăm.

Statele Unite ne împing în faţă mereu în ultimul timp, este foarte bine, din multe puncte de vedere, acest gest ne aduce mai aproape către ţelurile către care tindem. Dar aceste propulsări ale noastre în actuala conjunctură internaţională, ştim cu toţii, indiferent de partidele din care facem parte, nu se fac pe baze reale, care ar fi fost şi un rezultat al muncii CSAT, ci, din considerente care nu ţin de actuala guvernare, cu totul în afara meritelor asumate cu aroganţă de actualii guvernanţi. CSAT, de fapt, s-a aliniat numai la aceste hotărâri externe, a răspuns, în parte, fără nici o contribuţie la cerinţele impuse. Orice altă componenţă ar fi avut CSAT-ul, dacă ar fi făcut la fel, ar fi fost la fel de merituoasă sau nemerituoasă, cum vreţi să spuneţi, sau, mai bine zis, cum va decide istoria.

De altfel, cu toată bunăvoinţa pe care ne străduim să o avem în privinţa activităţii CSAT pe anul 2002, cum putem să privim ca o activitate competentă şi fructuoasă bilanţul celor 4 şedinţe, atâtea au fost în anul 2002, 4 şedinţe!, în care s-au discutat, reţineţi, 250 de rapoarte, revenind peste 60 de rapoarte pe zi de lucru, şi în care s-au adoptat 155 de hotărâri! Cum s-au putut discuta, argumenta şi îmbunătăţi în urma propunerilor luate? Oare, membrii CSAT-ului sunt calculatoare electronice, sau, pur şi simplu, s-au trecut la grămadă, fără a mai avea timp să discute serios?

Nici măcar de votat, fără intervenţii, în ziua de vot general, Parlamentul nu atinge aceste performanţe, criticate, în fapt, copios de mass-media, ca fiind prea multe pentru a mai permite analize. Oare, tot aşa votează şi CSAT-ul, cum ne-a obişnuit actuala Putere în Parlament, "pe bandă"?

Gândiţi-vă că 250 de rapoarte şi 150 de hotărâri fac 365 de titluri, puse la vot! Cum se citesc în şedinţă aceste titluri? Sau, se votează pe pachete de hotărâri şi rapoarte, cum este obişnuit Guvernul actual? Numai câte un minut la fiecare, pentru citit titlul şi numărat voturile, şi iată că sunt peste 6 ore, fără pauze, fără a se discuta absolut nimic, în afara faptul că de 365 de ori membrii CSAT au făcut scurtă la mână, votând cu atenţia încordată 6 ore, nepierzând nici măcar o singură secundă.

Cum să privească Parlamentul cu seriozitate o asemenea activitate stahanovistă? Chiar şi numai astfel se poate demonstra superficialitatea şedinţelor CSAT. Cum să fii de acord cu aşa ceva? Cum mai ai timp de a analiza ce s-a întâmplat în perioada trecută? Cum se analizează activitatea Guvernului, starea naţiunii, problemele majore ale corupţiei, sănătăţii, nivelului de trai?

Iată, de aceea, Guvernul priveşte cu dispreţ Parlamentul şi CSAT-ul, văzându-şi fiecare de treburile lui, indiferent de ce se discută în ţară, în afara ei sau în organismele internaţionale despre activitatea şi performanţele lui.

Cum a analizat CSAT-ul, în aceste condiţii, problemele economice ale României, care sunt dintre cele mai importante pentru siguranţa naţională? Nici măcar nu se pomenesc în raport!

Cum a analizat CSAT-ul problemele nivelului de trai, deficitar, la limite insuportabile pentru aproape tot poporul român şi care poate fi un puternic factor destabilizator pentru siguranţa naţională, aşa cum reiese chiar din raportul SRI?

Am ajuns pe ultimele locuri în Europa... sau pe primele, dacă vreţi să vă gândiţi astfel, în privinţa sărăciei, mortalităţii infantile, bolilor odinioară eradicate şi necunoscute demult în restul ţărilor europene, salariului mediu pe economie, speranţei de viaţă, a venitului şi a producţiei pe cap de locuitor şi, cu toate acestea, sub pulpana binevoitoare şi ocrotitoare a guvernanţilor sau a CSAT-ului, care e, de fapt, acelaşi lucru, care au făcut din corupţie la nivel naţional o temă serioasă de îngrijorare nu numai pentru Uniunea Europeană, dar chiar şi pentru celelalte ţări, îndeosebi pentru Statele Unite ale Americii.

Socotesc, astfel, că raportul este extrem de deficitar. Raportul are o singură latură: să ne explice titlurile votate în CSAT şi numărul lor. De aceea, nu au importanţă, cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai superficial abordate într-un timp limitat. Mai bine să analizăm numai câteva, cu mai multă responsabilitate şi cu efecte mai directe şi mai vizibile.

"Non multa sed multum", a rămas de la predecesorii noştri latini, ceea ce s-ar aplica la activitatea CSAT prin îndemnul: nu contează numărul titlurilor votate, ci calitatea discuţiilor lor, a hotărârilor luate, a măsurilor dispuse spre aplicare, a controlului aplicării lor, a analizei rezultatelor aplicărilor lor, a măsurilor pentru repararea eventualelor deficienţe în aplicare lor etc.

Dar cum să aibă timp pentru aşa ceva, când, pentru orice hotărâre, analiză măsuri şi votare, CSAT a acordat anul trecut în jur de un minut pe an? Cum să aibă timp pentru discuţii despre corupţi,chiar în mai mult de un minut, tocmai unii dintre guvernanţi, membri CSAT, acuzaţi copios şi permanent de corupţie? Şi cum să nu oprească orice încercare de abordarea subiectului, care trage în jos eforturile unui întreg popor român, prin înăbuşirea bunelor intenţii ale celorlalţi membri ai CSAT-ului, cu 365 de rapoarte şi hotărâri, cele mai multe, care nu necesitau intervenţia CSAT?

Iată de ce marii corupţi, chiar în Guvern şi CSAT fiind, îşi văd liniştiţi de afaceri, ba chiar fac şi legi în avantajul afacerilor lor, la limita sau în afara legii, Parlamentul având grijă să voteze fără crâcnire orice propunere a guvernanţilor.

În aceste condiţii, fac propunerea restructurării stilului muncii CSAT, îmbunătăţirea acestuia, eliminării redundanţei în activitate, abordării unui număr mai mic de probleme în discuţie, cu adevărat cele de importanţa unui for atât de important pentru apărarea ţării sub toate aspectele ei, precum şi pentru mărirea numărului de întruniri într-un an. CSAT a rămas închistat în normele şi dogmele în care a fost creat acum un deceniu. Modernizaţi-vă, domnilor, alăturaţi-vă schimbărilor impuse de activitatea României pe plan internaţional şi luaţi măsuri pentru a fi într-adevăr ceea ce trebuie să fiţi şi nu maşini de vot, ca în Parlament, de unde aţi copiat numai partea proastă a activităţii noastre, aceea de "maşină de vot", la care am fost condamnaţi de actualii guvernanţi, vină de care, de altfel, în parte, vă faceţi vinovaţi şi dumneavoastră.

Pentru exemplificare, nu aveţi decât să parcurgeţi lista cu membrii CSAT-ului, pentru a vedea că stilul muncii în Parlament, Guvern, CSAT este acelaşi, unic şi defectuos. Mult succes, domnilor! Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor PRM. Se strigă: "Bravo!")

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi, dacă mai sunt luări de cuvânt? Vă rog! Domnul deputat Ovidiu Drăgănescu.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Mulţumesc, domnilor preşedinţi.

Voi încerca să fiu ceva mai scurt ca antevorbitorul meu.

Pentru început, aş avea o întrebare, deoarece este o problemă de procedură. În acest raport, se spune că: "Pentru adoptarea unor hotărâri conforme cu activitatea, membrii Consiliului au participat la activităţile de analiză şi bilanţ, precum şi la alte acţiuni importante, au adoptat hotărâri şi în perioadele dintre şedinţe"

Or, lucrul acesta nu este posibil, deoarece conform Legii de organizare şi funcţionare a CSAT-ului, se spune la capitolul de organizare şi funcţionare, în art. 6 alin. 3: "CSAT lucrează în prezenţa a cel puţin două-treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri prin consens". Or, atunci, mă întreb cum a adoptat CSAT-ul hotărâri şi în perioadele dintre şedinţe?

Se spune acolo: "Folosind ca metodă de lucru analizarea individuală de către membri a documentelor şi prezentarea scrisă a punctelor de vedere". Deci, cred că trebuie reformulat aici, nu cred că adoptat hotărâri, ci a lucrat, probabil, între şedinţe. Hotărârile se iau doar în şedinţele CSAT-ului. Deci, ar trebui să se reformuleze aici raportul.

Pe de altă parte, definiţia acestui raport a dat-o chiar domnul general, când a spus că se va referi "foarte în viteză" la raportul pe anul 2002. Într-adevăr, raportul este făcut puţin "în viteză". Şi, ceea ce este cel mai important, în marea sa parte, el se referă doar la acţiunile privind aderarea la NATO. Care, într-adevăr, este foarte importantă, este principalul obiectiv pe care îl are România în 2003 şi 2004, dar trebuie spus - şi nu o spun eu, au spus-o şi voci mult mai avizate, cum ar fi preşedintele, primul ministru - la ora actuală, România nu se simte ameninţată de un stat duşman neprietenos, ci, în primul rând, ameninţarea vine din partea aşa-ziselor "riscuri şi ameninţări neconvenţionale", riscuri şi ameninţări neconvenţionale cum am fi: traficul de droguri, traficul de materiale pentru producerea de arme de distrugere în masă, traficul de carne vie etc. etc. Or, pentru toate aceste ameninţări şi riscuri, în raport găsim o singură frază.

În schimb, aşa cum spuneam, jumătate din raport se referă doar la aderarea la NATO, care, într-adevăr, este o atribuţie pe care trebuie să o aibă CSAT, dar ea este o atribuţie la lit. g) a art. 4. Deci, cam 1% din textul Legii de organizare şi funcţionare a CSAT-ului.

În schimb, însă, la art. 4, la principalele atribuţii ale CSAT-ului, se vorbeşte despre "strategiile de ordine publică şi siguranţă naţională ale României, în raport cu răspunderile instituţiilor abilitate". Or, în acest raport, nu găsim nici o promovare de asemenea strategii din partea CSAT-ului. Şi cred că lucrul acesta putea fi făcut în anul care a trecut, dacă nu, îl aşteptăm, cel târziu, în raportul pe anul 2003.

De asemenea, vreau să spun şi vreau să atenţionez că CSAT-ul că aici se menţionează că: "În cursul anului 2002, Consiliul a aprobat Planul naţional anual de pregătire a aderării pe 2003". Acest plan nici până acum nu a ajuns la Parlament. Deci, este o totală lipsă de interes din partea Guvernului, din partea CSAT-ului.

De asemenea, se vorbeşte aici despre: Programul individual de parteneriat pentru perioada 2002-2003; Planul de acţiune Post-Praga, Studiul de interoperabilitate globală 2002, deci, toate aceste documente foarte bine că s-au aprobat, dar ar fi bine ca şi Parlamentul să ia cunoştinţă de ele.

În continuare, aş putea spune că un alt element important pe care l-a reţinut CSAT-ul, dar nu ştiu dacă îl are foarte mult în vedere, se referă la restructurarea şi modernizarea organismelor militare, fiindcă, la ora actuală, "restructurarea organismelor militare" înseamnă plecarea multor militari din organismul militar. Şi plecarea nu se face întotdeauna pe criterii de competenţă, pe criteriile care, probabil, sunt propuse de CSAT pentru a fi urmărite de conducătorii instituţiilor militare.

Ar trebui văzut, de asemenea, în aceste momente, când aproape unul din doi militari vor părăsi haina militară, cum se fac aceste plecări, cum se fac aceste concursuri, aceste promovări. Să vedem dacă nu avem de-a face cu o pesederizare, chiar şi în aceste structuri militare, ceea ce ar fi foarte grav.

Un ultim punct pe care aş dori să-l ating se referă la declasificarea arhivei fostei Întreprinderi de comerţ exterior "Dunărea", deoarece, în anul 2000, fostul CSAT, sub fostul preşedinte Emil Constantinescu, a început declasificarea, desecretizarea arhivei comerciale, nu şi a arhivei operative, a I.C.E. "Dunărea". Fiindcă, iată, au trecut 13 ani şi încă ne întrebăm, şi noi, în Parlament, şi românii, unde sunt banii lui Ceauşescu, zecile de miliarde de dolari despre care se vorbea la acel moment şi acest răspuns ar trebui să-l avem cel târziu în anul 2003. Poate, astfel, vom da un răspuns şi la topul celor 100 de îmbogăţiţi ai ţării şi un răspuns la multe alte lucruri care s-au întâmplat în ultimii 13 ani.

Cu acestea fiind spuse, vreau să menţionez că Partidul Naţional Liberal nu va vota împotriva acestui raport, numai şi numai datorită faptului că anul 2002 este un de succes, prin invitarea noastră de aderare la Alianţa Atlanticului de Nord pentru anul 2004. Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc foarte mult.

Stimaţi colegi,

Iar, să vă atenţionez că este vorba despre raportul Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pe anul 2001!

Dacă mai sunt luări de cuvânt? Dau cuvântul domnului senator Ştefan Mărgineanu. Aveţi cuvântul, domnule senator.

Domnul Ştefan Mărgineanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor preşedinţi,

Domnilor miniştri,

Domnilor colegi,

Un sănătos obicei este acela ca, periodic, cei implicaţi în activităţi majore, de care depinde siguranţa şi echilibrul statului, să prezinte în faţa Parlamentului rapoarte privind activităţile întreprinse şi proiectele de viitor. Însă acest obicei sănătos este acum umbrit de situaţia destul de incertă în care se află lumea în ansamblu şi noi, ca popor, în special.

Lecturând cu mare atenţie succintul raport prezentat de către CSAT, ca fost militar de carieră, am trăit senzaţia că am de-a face cu o frumoasă poveste, în care, în treacăt, este vorba şi de Armata română. Nu ne-am propus o analiză stilistică a textului, deşi am fost tentaţi să o facem, însă, între ceea ce se prezintă în raport şi realitatea faptică, se manifestă o discrepanţă alarmantă şi ruinătoare.

Nu poţi aprecia Armata română şi mutaţiile ce s-au petrecut în rândurile ei în ultimul deceniu ca pe o instituţie blagoslovită de divinitate şi aflată pe cel mai viguros şi sigur drum din toate cele care au fost posibile. Noi, cei de la Partidul România Mare, semnalăm, a câta oară, deja, faptul că, practic, astăzi, România se află într-o situaţie mai mult decât ingrată şi nu ar fi pentru prima dată în istorie.

Vreau să vă semnalez că un specialist în domeniul militar - şi o ştiţi şi dumneavoastră foarte bine, stimaţi colegi de la guvernare - se formează în ani de serioasă trudă. Bărbaţi tineri, foarte bine pregătiţi, animaţi de idealul slujirii patriei, militari de excepţie, s-au pomenit, datorită programului de restructurare a armatei, în baza Ordonanţei de Guvern nr. 7/1998, trecuţi nemilos în rezervă, oferindu-li-se iluzorii posibilităţi de reconversie profesională, ca: fierari-betonişti, dulgheri, bucătari-ospătari, taximetrişti şi chiar disk-jokey.

S-a gândit cineva dintre cei care au luat astfel de decizii cum rămâne cu spaţiul gol lăsat prin trecerea în rezervă a acestor mii de specialişti? Dar la trăirile şi la umilinţele la care au fost supuşi militarii noştri de carieră, scoşi din unităţi la vârsta maturităţii şi în plenitudinea forţei fizice şi psihice? Desigur, aceştia aşteaptă un răspuns. Şi noi la fel.

Mai vitregită decât generaţia disponibilizată pare a fi actuala promoţie, 2003, a Academiei de Înalte Studii Militare, care, simţind nesiguranţa din unităţile Ministerului Apărării Naţionale, s-a văzut nevoită să-şi părăsească idealul şi să se orienteze (cei care au putut) către alte structuri ale sistemului naţional de apărare, mai bine susţinute financiar, remunerarea personalului MApN fiind în vădită discrepanţă cu cea a Ministerului de Interne. Aşa motivează Guvernul Năstase tinerii care doresc să îmbrăţişeze cariera militară?

Nu pomenim nimic de precara protecţie socială oferită cadrelor militare. Protestăm doar, gândind că, măcar de aici mai departe, Dumnezeu să vă dea gândul cel bun pentru a îndrepta răul făcut!

Aşa ştiam noi atunci când ne-am început cariera militară, că îţi stă rău, având părul alb sub caschetă, dacă la pensionare nu ai pe trese gradul de colonel sau general. Acum, însă, România are cei mai mulţi generali din lume pe cap de militar, mulţi dintre proaspeţii şi mai vechii avansaţi în grad nu prea au nici în clin nici în mânecă cu armata, fiind în situaţia ciudată de a avea generali specialişti în diferite domenii, ca: fotbal, handbal, flotări şi genuflexiuni şi chiar în arte culinare.

În final, domnilor guvernanţi, noi, parlamentarii Partidului România Mare, ataşaţi valorilor perene şi tradiţiilor glorioase ale Armatei române, iubitori de echilibru şi pace, credem că aveţi datoria să redaţi marea şi viguroasa unitate oştirii române. Vă mulţumesc. (Aplauze ale parlamentarilor PRM.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Înţeleg că nu mai sunt luări de cuvânt. Daţi-mi voie să-i dau totuşi cuvântul preşedintelui Comisiei pentru apărare de la Camera Deputaţilor, domnul Răzvan Ionescu. Şi îl rog apoi şi pe domnul secretar general Burloi să răspundă la întrebarea care s-a pus.

Aveţi cuvântul.

Domnul Răzvan Ionescu:

Domnilor preşedinţi şi stimaţi colegi,

Cineva, astăzi, a dat ceasul înainte. Şi, credeţi-mă, noi, cel puţin, membri ai Grupului parlamentar al PSD, ne-am fixat ceasurile după ordinea de zi a acestei şedinţe. Din păcate, partidele parlamentare din opoziţie se pare că au trecut la programul de vară.

Eu am prezentat în faţa dumneavoastră un raport al activităţii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pe anul 2001. Intervenţiile colegilor mei s-au referit la raportul CSAT-ului pe anul 2002. De aceea, cred că intervenţiile colegilor mei nu au făcut altceva decât să inducă o stare de mare confuzie. De aceea, o să-mi permit, foarte scurt, câteva precizări, întrucât nici unul dintre antevorbitorii mei nu s-au referit concret la lucrurile cuprinse în raport.

Cred că facem o confuzie atunci când ne referim la hotărârile pe care CSAT le ia în şedinţele sale şi modul în care, după aceea, ministerele din cadrul zonei de siguranţă, ordine publică şi apărare aplică aceste hotărâri sau pun în aplicare legile pe care noi, după aceea, le adoptăm în Parlament. Dacă vreţi să avem o discuţie punctuală, legată de feed-back-ul legilor pe care noi le-am implementat deja în aceste ministere, cred că ar trebui să avem o discuţie mai amănunţită cu reprezentanţii ministerelor (eu cred că acest lucru deja are loc, prin comisiile parlamentare, prin subcomisiile de control), astfel încât discuţiile pe baza raportului activităţii CSAT să nu aibă, totuşi, o retorică goală, nesemnificativă, aşa cum s-a întâmplat în cazul antevorbitorilor mei.

S-a făcut această confuzie întrucât, ieri, în comisiile de specialitate, am dezbătut Raportul CSAT-ului pe anul 2002. Chiar domnul deputat Marcu şi domnul deputat Drăgănescu au apreciat faptul că la 3 luni de la terminarea anului am discutat raportul de activitate al anului care deja s-a scurs. Faptul că noi am discutat ieri acest raport, pe care, cum spuneam, mulţi colegi l-au salutat cu entuziasm, ne demonstrează faptul că societatea românească este încă o societate de tranziţie şi care nu pierde nici un prilej de a prezenta ca reuşită orice simptom de normalitate.

Prezentarea în plenul Parlamentului astăzi a raportului de activitate pe 2001 eu zic că este un gest firesc, care respectă prevederile Legii de organizare şi funcţionare a CSAT-ului şi cred că a cărui promptitudine nu ar trebui să ne copleşească.

Statistica oferită de raportul pe care eu l-am prezentat este una pur formală şi aş vrea să explic acest lucru. Faptul că CSAT-ul este o autoritate capabilă să analizeze, în anul 2001, 100 şi ceva de rapoarte, în anul 2002 - 250 de rapoarte, informări din domeniul apărării, siguranţei şi ordinii publice, să adopte hotărâri obligatorii pentru toate instituţiile la care se referă, cred că este, pe de o parte, un progres, iar, pe de altă parte, ne arată modul în care această instituţie se schimbă de la an la an. Şi ne mai arată, eu zic, un lucru extrem de important: faptul că ea capătă o altă dimensiune, un rol hotărâtor, chiar şi un rol cvasiexecutiv.

Poate că CSAT-ul va trebui, eu ştiu, începând din anul acesta, să gândească şi să formuleze propuneri privind modificarea politicii statului în domeniul apărării, eventual, să adopte şi soluţii rapide, atunci când este cazul. El trebuie să acţioneze ca un veritabil organ politic, ca un reflex, de altfel, al prezenţei în cadrul său a Preşedintelui României, a primului ministru în funcţia de vicepreşedinte şi a celorlalţi miniştri, a celorlalte autorităţi, care sunt prin excelenţă politice.

Aşa cum a menţionat şi lordul Robertson cu câteva zile în urmă în faţa noastră, ţările aliate trebuie să-şi schimbe strategia şi concepţia, astfel încât să dispunem de capacităţi rapide, de mecanisme nu numai legislative, ci şi executive, decizionale, care să ne permită adoptarea unor decizii rapide.

Nu mai insist, întrucât aş fi insistat asupra unor lucruri extrem de concrete, dacă cei trei colegi ai mei s-ar fi referit la raportul pe care eu l-am prezentat. Întrucât nu au făcut-o, consider că l-au acceptat şi că o să iau intervenţia lor ca o intervenţie făcută înainte de a fi prezentat Raportul CSAT-ului pe anul 2002. Mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului secretar general al CSAT-ului, generalul Burloi.

Domnul Gheorghe Burloi:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Nu întâmplător, la raportul Consiliului Suprem am anexat cele 100 şi ceva de hotărâri care au fost adoptate. De ce am făcut lucrul ăsta? Am zis că, dacă cuiva nu-i place conţinutul raportului, fiind acuzat în speţă de "limbaj de lemn", "limbaj a la Ştefan Gheorghiu", de expresii de genul, subsumate, poate, parcurând cele 100 şi de hotărâri, îşi dă seama că acest organism a lucrat totuşi în anul 2001 şi a lucrat în probleme de fond, în probleme esenţiale ale securităţii naţionale.

Deci, putem fi acuzaţi de orice, mai puţin de asta, că n-am lucrat, că nu ne-am gândit la ce înseamnă securitatea naţională a României şi la ce trebuie făcut pentru asta.

Domnului deputat Marcu îi port un respect deosebit, dar dumnealui dovedeşte că nu ne poartă nouă, pentru că aici una s-a prevăzut şi alta s-a discutat. Ceea ce a făcut dumnealui este din alt timp, pentru 2002, probabil vom discuta peste două-trei luni.

În ceea ce înseamnă a lua hotărâri între şedinţe, eram acuzaţi că în 4 şedinţe am discutat nu ştiu câte ore şi că s-a făcut o chestie anormală. Era vorba, cu totul, de anul 2002.

Legea ne permite ca, între şedinţe, să luăm hotărâri punctuale şi aceste hotărâri să fie sub semnătura tuturor membrilor Consiliului Suprem şi aşa se procedează, doamnelor şi domnilor.

Îmi cer scuze dacă n-am creat satisfacţia care, probabil, se aştepta, din partea tuturor doamnelor şi domnilor parlamentari. Am tras învăţămintele de rigoare; promit că voi informa membrii Consiliului cu cele discutate aici şi sperăm ca, chestiunea să fie altfel.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumim.

Are cuvântul domnul ministru Ioan Mircea Paşcu, în calitate de membru al CSAT-ului şi deputat.

Vă ascultăm.

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Da, mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Dezbaterea raportului, luările de cuvânt m-au obligat să solicit şi eu cuvântul pentru că sunt membru al CSAT-ului şi, în al doilea rând, pentru că, fiind deputat, cred că am o obligaţie să particip activ la această dezbatere.

În prima chestiune, este că avem de a face, aici, cu o judecată strict birocratică. Domnul Marcu Tudor, distinsul nostru coleg, a venit şi a împărţit cele patru şedinţe pe numărul de rapoarte şi a rezultat, din analiza domniei sale, că nu avem la dispoziţie decât două minute de raport ş.a.m.d. Domnul, distinsul coleg Drăgănescu a venit şi a făcut, de asemenea, unele remarci critice, tot prin această viziune birocratică.

Eu pot să vă spun următoarele lucruri. CSAT-ul este o instituţie care strânge oficial oamenii la un loc, o dată pe trimestru, conform Regulamentului, dar de fiecare dată când este nevoie de o decizie. În momentul de faţă, după cum vedeţi, traversăm o perioadă extrem de complexă pentru ţară şi pot să vă asigur că toate deciziile sunt luate în deplina cunoştinţă a tuturor membrilor CSAT. Există consultări şi nimic nu se întreprinde fără ca persoana care răspunde de domeniul respectiv să iniţieze anumite lucruri, fără ca el să participe la alte decizii cu ceilalţi factori decizionali, sunt aprobări continue care se iau în fiecare zi, pentru că viaţa acestui Consiliu nu se reduce numai la întâlnirile respective. Şi dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine lucrul acesta, dar, pentru că este nevoie de un accent critic, aţi preferat să adoptaţi această metodă birocratică de a împărţi şi de a ajunge la concluzia că acolo nu se face nimic sau, în orice caz, nu se acordă atenţia cuvenită. De altfel, hotărâri ale CSAT-ului sunt la dumneavoastră, aici, prezentate în Parlament şi dumneavoastră votaţi după cum consideraţi de cuviinţă.

De asemenea, există şi această metodă a circulării anumitor rapoarte pe care fiecare dintre noi le citim şi le însuşim sau nu le însuşim, avem observaţii sau nu avem observaţii. Vă pot spune, şi ştiţi foarte bine că nu e un secret pentru orice instituţie din această ţară, că te poţi prezenta cu un raport pe care îl discuţi numai în măsura în care sunt probleme la el, pentru că toată documentaţia vine cu cel puţin o săptămână înainte de şedinţa CSAT-ului. Şi atunci, fiecare dintre noi putem să citim materialele respective, experţii noştri le investighează şi ne fac anumite note. Dacă avem ceva de spus, atunci zăbovim mai mult asupra raportului respectiv, dacă nu avem, nu are rost să zăbovim numai pentru că nu ştiu cine măsoară şi împarte timpul la câte rapoarte am discutat acolo. Deci, după părerea mea, este o abordare falsă, este o abordare artificială cea pe care aţi adus-o dumneavoastră, numai din dorinţa de a onora acest statut critic pe care statutul de opoziţie vi-l conferă.

Se discută, aţi spus aici, că totul este rezultatul, deci, tot ce a făcut România, până în momentul de faţă, bun şi se contabilizează în felul acesta este rezultatul unei conjuncturi internaţionale. Nu este adevărat, domnule Marcu Tudor, nu este adevărat şi ştiţi foarte bine că nu e adevărat. Ştiţi foarte bine, pentru că discutăm, în comisie, de nu ştiu câte ori şi sunteţi prezent la comisie şi vedeţi şi sunteţi dumneavoastră, poate mai mult ca alţii, sunteţi mai aproape de toate lucrurile acestea, pentru că aţi lucrat în ministerul ăsta. Şi atunci cum puteţi dumneavoastră să spuneţi: domnule, pur şi simplu, România a avut noroc! Acum, cum ar fi cu norocul pe care dumneavoastră îl recomandaţi, cum e cu norocul, acum, în situaţia asta?! Asta e întrebarea mea. Deci, aici, ce ar trebui să facem ca să beneficiem, în continuare, de noroc...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Să jucăm la Loto! (Amuzament în Grupul PRM)

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Asta este. Probabil că partidul dumneavoastră are şanse mai mari de a câştiga sau poate are, în filozofia sa, o metodă ca aceasta, nu vă împiedică nimeni să faceţi, dar, pentru că tot discutăm un pic de stil, şi aţi ridicat această chestiune, eu stau şi mă întreb dacă putem să facem vreo diferenţă între dumneavoastră, ca membri ai acestui partid, cu care ne cunoaştem de multă vreme şi ne respectăm şi avem relaţii civilizate, şi limbajul suburban folosit de revista partidului dumneavoastră, care... (Proteste în Grupul PRM: Ce legătură are...?!) Are, pentru că poartă acelaşi nume, face parte din partid, dumneavoastră scrieţi la ea... Daţi-mi voie să-mi pun, şi eu, această întrebare ".. (Vociferări în Grupul PRM) Daţi-mi voie să-mi pun, şi eu, această întrebare, că ar trebui să existe o anumită consistenţă între comportamentul dumneavoastră şi comportamentul revistei. Această revistă foloseşte un limbaj suburban... (Rumoare în Grupul PRM)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule deputat, vă rog să vă referiţi la subiect!

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Da.

Referitor la celelalte chestiuni, ştiţi foarte bine că multe dintre chestiunile discutate la CSAT nu sunt de domeniul public şi, dacă nu sunt de domeniul public, atunci nu cred că putem să avem o solicitare ca ele să fie făcute publice aici. Şi, atunci, trebuie să existe, întotdeauna, într-un asemenea raport, un echilibru între ceea ce este public şi trebuie să fie cunoscut de Parlament şi ceea ce nu se poate spune publicului, pentru că există rigorile respective şi ştiţi lucrurile astea şi, întotdeauna, va fi uşor de spus că nu anumit lucru, nefiind transparent, trebuie să fie transparent. Ştiţi foarte bine: domnul deputat Drăgănescu, distinsul nostru coleg, ne vorbeşte de Planul naţional de aderare. Planul naţional de aderare se află, de când a fost făcut, în posesia şefilor Comisiei de apărare, unde fiecare dintre membrii comisiilor respective îl poate consulta. Toată problema este că el nu este în circuit. Din acest punct de vedere, să discutăm, astăzi, a treia oară, despre această chestiune, nu cred că are rost.

Să nu aducem aminte că, în 1999, când partidul domnului Drăgănescu se afla în coaliţia de guvernare, nici nu s-a ştiut că România a depus un asemenea plan, atât de secret era el. Deci, haideţi să facem, totuşi, să revenim la nişte lucruri mai obiective. De asemenea, cineva de la Partidul România Mare spune că, în momentul de faţă, avem cei mai mulţi generali din toate armatele lumii. Vreau să spun că domnia sa a rămas în urmă cu vreo 3 - 4 ani, cu nişte date legate de 3 - 4 ani, vechi de 3 - 4 ani: numai în 2001, de pildă, 44 de generali, nu colonei cu funcţii de generali, generali au părăsit rândurile forţelor armatei. Şi ştiţi foarte bine acest lucru.

Deci, iarăşi, încă o dată, oameni care susţin că au pregătire militară şi care au conexiune cu instituţia şi ştiu foarte bine ce se întâmplă în instituţie vin şi fac asemenea afirmaţii neacoperite de realitate. E regretabil, e regretabil, din punctul ăsta de vedere. Vreau să spun că demnitatea armatei române este foarte bine văzută şi marcată, dacă vreţi, şi în misiunile pe care le desfăşoară în Afganistan, în Kosovo, în Bosnia. Deci, nu are rost să discutăm, acum, că trebuie să refacem demnitatea armatei române. Armata română are demnitatea ei şi ea este recunoscută şi, din acest punct de vedere, poate că nu e recunoscută de anumite persoane pe care dumneavoastră le aveţi în vedere. Nu-mi dau seama. Însă, cred că ar fi foarte bine ca să nu ne ascundem în spatele unor lucruri mai mult sau mai puţin artificiale şi să încercăm să inducem în eroare opinia publică, lansând nişte lucruri care nu sunt adevărate. Deci, v-am ruga să facem acest efort şi să privim lucrurile în mod corect. De aceea fac acest apel la dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Procedură.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, domnul deputat Bolcaş, probleme de procedură.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Este evident dreptul meu de sub 1 minut la o replică.

Pentru că s-a invocat, sub anumite auspicii, Partidul România Mare, eu vreau să-i reamintesc domnului ministru care a avut indecenţa să apară în faţa Parlamentului într-o ţinută sport, fără cravată, că nu aşa se vorbeşte despre lucrurile decente. În al doilea rând, vreau să resping atari acuze, date în cadrul unui raport al CSAT-ului, în care nu se face politică de partid, ci politica ţării. Dacă până acum aş fi crezut că există temeiuri ca să se discute şi pro şi contra raportul CSAT-ului, acum sunt convins că, fiind expresia unei atari politici, trebuie respins. M-aţi convins, domnule ministru!

Vă mulţumesc. (Aplauze în Grupul PRM)

Domnul Marcu Tudor:

Drept la replică.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnule Marcu, numai o secundă.

Vă rog, poftiţi, 1 minut.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

De obicei, nu intru în polemică şi nu voi da replică, dar vreau să vă asigur că am stat, aici, în bancă, alături de domnul ministru Paşcu, acum 3 ani, când, la vechiul raport înaintat de vechiul CSAT, ce am zis eu, acum, e foarte slab, foarte puţin faţă de ce a zis preşedintele Grupului parlamentar din Camera Deputaţilor al PDSR. Nu vreau să spun că e bine să spui, numai aşa, de dragul de a spune, că e rău ce s-a făcut. Nu am zis că e rău ce s-a făcut. Am zis că, în ceea ce discutăm noi, aici, nu putem să intervenim cu nimic, sunt nişte titluri. Ce să spun eu la titlurile alea?! Eu văd rezultatele. Şi, aici, apare reaua-credinţă, că, în forma prezentată, găsesc nişte mici vicii sau pot fi discutate şi exact esenţa nu o discută domnul ministru Paşcu.

Care sunt rezultatele în viaţa socială, economică a ţării, în viaţa poporului? CSAT-ul are atribute în sensul ăsta şi eu am explicat foarte bine. Le-a eludat, nici nu le-a băgat în seamă. Care sunt performanţele efective ale CSAT-ului? Nu nişte conjuncturi internaţionale, să nu ne facem că plouă! Ce merite are, mai mult decât Frunzăverde, domnul Paşcu? Exact acelaşi lucru acum 3 ani, când mai aveam o virgulă să intrăm în NATO, exact acelaşi lucru e şi acum. Ce am făcut? Am mai scos nişte generali în rezervă!

Hai să fim, totuşi, lucizi. Ne place festivismul, unora dintre noi, mie nu! Deci, nu e replică, luciditatea mea, însă, mă determină să vă fac cunoscut dumneavoastră că ceea ce am spus este perfect adevărat şi luaţi esenţa din ce am spus eu, că, dacă vreau să zic că nu e bine în formă, nu am înţeles nimic. Şi, cu asta, chiar că sunt în dezacord, pentru că domnia sa este chiar membru al CSAT-ului şi, dacă se face că nu a înţeles ce am explicat noi, aici, în Parlament, chiar dacă nu e de acord cu ele, e un lucru de mare îngrijorare.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă rog, vă rog să...

Domnul Marcu Tudor:

Atât.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Drăgănescu.

Domnul Ioan Mircea Paşcu (din loja Guvernului):

Cer dreptul la replică!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Drăgănescu!

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru dreptul la replică.

În primul rând, haideţi, dacă tot suntem aici, să lămurim exact ce spune alin.3 de la art.6: "Consiliul Suprem de Apărare a Ţării lucrează, în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri prin consens". Deci, dacă aşa sună legea, nu pot circula hârtii pe la diverse ministere, care să fie semnate de un ministru sau altul şi, după aceea, când s-au făcut două treimi din ele, să se considere aprobată acea hotărâre. Se vorbeşte despre prezenţa, deci, oamenii trebuie să fie prezenţi acolo, în cvorum. Dacă este nevoie, putem discuta modificarea acestei Legi de organizare şi funcţionare a CSAT-ului, dar pe actualul text de lege nu se poate lucra aşa cum s-a spus aici că s-a lucrat.

Pe de altă parte, vreau să spun că Partidul Naţional Liberal nu a avut nici o atribuţie, nici o funcţie de ministru, secretar de stat sau altceva, în perioada 1996 - 2000, aşa cum insinua domnul ministru Paşcu, iar dacă sunt elemente care l-au nemulţumit pe domnia sa, atunci, pe domnul Paşcu, în calitatea sa de preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară NATO, funcţii pe care opoziţia, astăzi, nu poate să le aibă, toate funcţiile de preşedinte de Comisie de apărare, în Senat, Cameră, toate delegaţiile sunt deţinute de reprezentanţii partidului de guvernământ, deci, în calitatea sa, domnul Paşcu putea să se sesizeze, putea chiar să-şi prezinte demisia şi, dacă lucrurile ar fi stat aşa cum spune domnia sa, atunci, probabil că, printr-un asemenea gest, ele ar fi fost rezolvate.

Mulţumesc. (Aplauze în Grupul PRM)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Ne oprim aici, da? Mai vreţi să...? Bun, ne oprim aici, stimaţi colegi.

Deci, să luăm act că, în plenul celor două Camere, a fost prezentat spre dezbatere Raportul de activitate al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru anul 2001.

Stimaţi colegi,

Trecem la punctele 7, 8 şi 9. Vă fac o propunere. Întrucât se referă la activitatea SRI-ului pe 2000 şi, separat, Raport de activitate pe 2001, plus un Raport al Comisiei comune de control parlamentar asupra SRI-ului, vă fac propunerea să le prezentăm pe toate cele trei, să facem o singură dezbatere.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Nu se votează?!

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Este cineva împotrivă? Nu este.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, permiteţi-mi să dau cuvântul domnului director al Serviciului Român de Informaţii, Radu Timofte, pentru a prezenta raportul pe 2000 şi 2001.

Domnul Radu Timofte:

Vă mulţumesc.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Trebuie să încep prin a recunoaşte că, după o activitate de peste 10 ani, pe banca parlamentară, ca preşedinte şi vicepreşedinte al unor comisii cu atribuţii de control, inclusiv asupra Serviciilor Departamentale de Informaţii, noua ipostază în care mă aflu astăzi nu este lipsită de emoţii.

Audierea mea, în calitate de director al Serviciului Român de Informaţii, în şedinţa comună a Camerelor, o înţeleg ca fiind expresia responsabilităţii dumneavoastră, responsabilităţii constituţionale faţă de siguranţa cetăţenilor şi securitatea naţiunii. Sunt aici animat de dorinţa de a răspunde atât exigenţelor mandatului dumneavoastră cât şi jurământului depus în faţa Parlamentului, cu ocazia numirii în funcţie.

Împrejurările au determinat ca, în luna martie 2003, deci, astăzi, să prezint rapoartele de activitate pentru perioada iulie 1999 - decembrie 2000, respectiv 2001. Aşa cum domnul deputat Ion Stan, preşedintele Comisiei de control al activităţii SRI, a menţionat, şi ţin să-i mulţumesc pentru precizările făcute cu ocazia controalelor, noi ne-am încadrat în termen cu depunerea rapoartelor. Am fi dorit ca dezbaterea lor să fi avut loc la timpul potrivit, pentru a se realiza mai buna şi la timp cunoaştere a sprijinului pe care Parlamentul poate să ni-l ofere în momente importante ale activităţii Serviciului.

În acelaşi timp, în ceea ce priveşte execuţia bugetară, Curtea de Conturi a verificat anual şi a dispus, de fiecare dată, descărcarea de gestiune a Serviciului Român de Informaţii, la fel cum Comisia şi-a exercitat sistematic informarea, prin documentare la faţa locului, asupra tuturor activităţilor Serviciului.

Stabilirea momentului în care să se dezbată rapoartele de activitate ţine exclusiv de decizia dumneavoastră. Legea de organizare şi funcţionare a Serviciului prevede, în acest sens, că raportul se prezintă anual sau când Parlamentul hotărăşte. Pe fond, controlul a fost permanent, concretizat în câteva zeci de activităţi şi o prezenţă frecventă a Comisiei în una sau alta din unităţile noastre, atât în unităţile centrale cât şi cele teritoriale.

Este o certitudine pentru noi, dar şi pentru acei membri ai Comisiei care, timp de mai multe legislaturi, au controlat Serviciul Român de Informaţii că asistăm la o manieră de abordare a controlului parlamentar mai exigentă şi mai profesionistă. Legat, totuşi, de data prezentării Raportului de activitate anual al Serviciului, ar fi binevenită o decizie a Parlamentului de a stabili o regulă cu caracter permanent. Pentru noi, ar fi mai util să nu se depăşească primul semestru al anului. În acest fel, Serviciul ar avea la îndemână toate elementele necesare pentru o planificare şi organizare a noului an informativ care să ţină seama de aprecierile, concluziile şi hotărârile Parlamentului privind relaţia dintre activitatea desfăşurată şi starea siguranţei naţionale.

Pentru a putea sintetiza activitatea desfăşurată de Serviciu, în perioadele de referinţă, şi o să mă refer la cei doi ani de activitate, voi recurge la o altă modalitate de prezentare a acesteia, bazându-mă pe unii indicatori statistici globali, în funcţie de ameninţări şi în raport cu domeniile de realizare a siguranţei naţionale.

În legătură cu volumul şi structura informaţiilor pe principalele domenii de realizare a siguranţei naţionale, aportul Serviciului la realizarea siguranţei naţionale s-a concretizat în peste 700.000 de unităţi informaţionale, a căror distribuţie pe principalele domenii de activitate este următoarea: pe apărarea Constituţiei - 24,44%, pe contraspionaj - 23,37%, pe securitate economică - 22,77%, în legătură cu riscurile locale şi zonale - 10,77%, pe antiterorism - 10,42% şi ameninţări transfrontaliere - 8,18%.

Din volumul total al informaţiilor obţinute, 60% au confirmat, infirmat sau documentat, după caz, ameninţări în diferite stadii şi forme de manifestare. 30% au susţinut informarea factorilor de decizie ai statului, iar 10% cooperarea internă şi externă.

Acţiunile informative ale Serviciului bazate pe 60% din totalul informaţiilor obţinute s-au finalizat prin: măsuri de prevenire - 53%, declinarea competenţei către celelalte Servicii din sistemul siguranţei naţionale - 7,34%, sesizarea organelor de urmărire penală - 6,60%, retroalimentarea ciclului activităţii informative - 28,21%. Şi au fost şi aproximativ 5% informaţii casate.

În ceea ce priveşte sursele de obţinere a informaţiilor, acestea au provenit: 57,02% surse umane, 23,03% surse tehnice secrete, 19,95% producţie analitică din surse deschise şi celelalte tipuri de surse. În acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că, în numai circa 20% din totalul acţiunilor informative, au fost întreprinse măsuri ce presupuneau restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale derulate în strictă conformitate cu prevederile legii şi cu autorizarea prealabilă de către Parchet.

Riscurile şi vulnerabilităţile la adresa siguranţei naţionale circumscrise domeniilor de apărare ale Constituţiei, securităţii economice şi riscurilor locale sau zonale au reprezentat 58% din volumul activităţii desfăşurate.

În prezent şi în perspectivă, existenţa şi manifestarea atributelor de securitate ale statului sunt condiţionate preponderent de puterea economică şi starea de prosperitate a naţiunii. Consecinţă a acestei realităţi, apărarea Constituţiei înseamnă semnalarea riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa cadrului instituţional democratic, necesar, deopotrivă, atât pentru exercitarea prerogativelor exclusive ale statului, cât şi manifestării la adăpost de orice pericol a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Siguranţa cetăţeanului este, în prezent, periclitată de acele disfuncţii care, uneori, grevează asupra capacităţilor de manifestare a caracteristicilor României, ca stat de drept, democratic şi social. Evoluţia unora dintre tensiunile economico-sociale îşi are determinarea inclusiv în diferenţele mai mari sau mai mici dintre proclamarea principiilor constituţionale şi capacitatea efectivă de transpunere a lor în viaţă şi existenţă cotidiană a cetăţenilor. Cunoaşterea şi semnalarea faptelor care atentează la prosperitatea economică naţională bazată pe bunăstarea cetăţenilor a concentrat, aşa cum menţionam anterior, aproape un sfert din eforturile Serviciului.

Siguranţa naţională a României, atât urmare a unor tendinţe tot mai pronunţate ale insecurităţii economice mondiale, dar şi consecinţa propriilor probleme, a continuat să fie marcată de starea sănătăţii economiei care, dincolo de o serie de disfuncţii în implementarea economiei de piaţă, a fost şi este afectată de ameninţările transfrontaliere preponderent de către reţelele crimei organizate. Concurenţa neloială îşi produce, de asemenea, efecte negative asupra dezvoltării economice. Elementele de infrastructură economică ale României, ca şi resursele naturale sunt fundamentul material al securităţii şi siguranţei naţionale, motiv pentru care protecţia lor adecvată, inclusiv cu mijloace specifice continuă să fie o prioritate.

Trebuie intervenit, până nu este prea târziu şi unde mai este posibil, să se îndrepte lucrurile pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală aferente contractelor de privatizare. Marea evaziune fiscală continuă să afecteze constituirea bugetului. În mod nefiresc, consecinţele se răsfrâng asupra contribuabilului de rând, în timp ce marii datornici către bugetul statului s-au îmbogăţit pe căi ilegale. În aceeaşi zonă se află şi originile falimentelor unor bănci, precum şi societăţi comerciale ale căror active au fost ulterior preluate pe sume derizorii.

După cum este ştiut, Serviciul Român de Informaţii acţionează pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei guvernamentale de prevenire a corupţiei. Avem ca prioritate investigarea fenomenului corupţiei, indiferent de mediu şi sfera de activitate, deoarece, prin implicaţii, acesta este o ameninţare directă la adresa democraţiei constituţionale.

Cu prilejul întâlnirilor pe care preşedintele României şi primul-ministru le-au avut, în două rânduri, cu conducerile centrale şi teritoriale ale Serviciului, a rezultat necesitatea creşterii contribuţiei instituţiei noastre la combaterea corupţiei şi ne-am fixat obiective şi sarcini concrete, pe baza cărora au fost stabilite planuri sectoriale şi tematici speciale de informaţii, a căror îndeplinire angajează Serviciul în ansamblul său.

Şi o să fac o excepţie de la regula prezentării rapoartelor, în sensul de a vă prezenta câteva exemple de rezoluţii transmise de către Serviciului nostru factorilor abilitaţi, destinatarilor de informaţii, rezoluţii care răspund tocmai acestor cerinţe care ne-au fost stabilite cu ocazia unor întâlniri. Aproape constant, rezoluţiile domnului preşedinte Ion Iliescu, pe problema actelor de corupţie semnalizate, ne îndreaptă activitatea către întocmirea de date concrete pentru informarea Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Toate aceste operaţiuni s-au desfăşurat conform solicitării prin ordinele rezolutive.

Cu referire la alte materiale, de exemplu, opinii privind modalităţi de îmbunătăţire a calităţii pe piaţa de capital, una din rezoluţiile premierului a fost: "De ce nu este sesizat Parchetul?" Bineînţeles că, urmare acestei rezoluţii, a fost sesizat Parchetul. Sau, în legătură cu influenţe exercitate de reprezentanţii unei companii petroliere străine, rezoluţia premierului a fost: "Datele trebuie operaţionalizate pentru a ajunge la Parchet". Acest lucru a ajuns la Parchet după o săptămână de la rezoluţia respectivă.

În legătură cu intenţii de corupere a unor funcţionari publici, rezoluţia primului-ministru a fost să se transmită o copie a materialului domnului ministru X, de la ministerul pe care-l conduce şi, de asemenea, legea trebuie respectată de toţi: "Informaţi instituţiile abilitate cu aplicarea legii, respectiv Poliţia, Parchetul, instanţele judecătoreşti, în mod special".

Un alt exemplu: proliferarea actelor de evaziune fiscală. Exemplele sunt din anul 2001 şi 2000. Rezoluţia: "Rog informarea distinctă, cu datele din informare, pentru domnul Joiţa, procurorii săi, pentru a cere datele necesare la Parchet".

Sau în legătură cu reacţii ale unor investitori la acuzele privind preluarea oneroasă a unor unităţi din turism, să spunem, rezoluţia: "Rog urgent informarea domnului ministru Agathon, care îmi va prezenta măsuri". Şi exemplele pot continua.

Comisia parlamentară de control, prin unii membri ai săi, a exprimat o oarecare îngrijorare, cu prilejul analizei unuia dintre rapoarte, pentru omiterea sau neevidenţierea ameninţărilor care ar exista la adresa unităţii şi indivizibilităţii statului român. Nu este, nici pe departe, vorba de vreun pact. Serviciul nu a scăpat nici un moment din atenţie aceste valori existenţiale ale României, dar are o nouă abordare asupra acestei probleme. Astfel, vă pot asigura că serviciul a acţionat pentru evaluarea şi abordarea unitară a riscurilor locale cu extensie zonală pe întreg spectrul problemelor, indiferent de cauzalităţi, sorginte şi forme de manifestare care ar putea altera valorile fundamentale ale statului român.

Doamnelor şi domnilor,

Trebuie menţionat în acest context că şi intereselor unor entităţi externe au suferit reorientări, ţintele predilecte ale acestora regăsindu-se îndeosebi în domeniul economic, financiar, comercial-bancar şi al tehnologiilor şi aplicaţiilor informatice. Pot să vă informez că au fost identificate implicări din partea unor grupuri de interese străine în slăbirea puterii economice a României, inclusiv sub forma unor aşa-zise investiţii strategice, prin acapararea de capacităţi industriale subevaluate, instituirea monopolului asupra anumitor activităţi productive şi alte asemenea manopere care au vizat şi domenii de interes strategic.

O preocupare majoră în acest context a fost identificarea şi înlăturarea vulnerabilităţilor existente pe anumite paliere de decizie faţă de eventuale tentative de corupţie. Trebuie, din această perspectivă, menţionat faptul că sume importante au fost aruncate în joc pentru influenţarea ori tergiversarea actului de decizie în justiţie. În unele situaţii, când braţul legii urma să-i ajungă, cei în cauză au fost avertizaţi şi au părăsit ţara. Nu serviciul a fost cel neputincios în faţa unor astfel de situaţii, el şi-a făcut datoria.

Nu stă în competenţa noastră aplicarea în concret a legii. Noi nu avem dreptul să acuzăm şi nici să dăm verdicte de vinovăţie. Rostul serviciului, aşa cum legea îl stabileşte, este acela de a avertiza asupra a ceea ce este posibil să se întâmple sau pe cale de a se produce. Am făcut acest lucru cu prisosinţă; am spus şi ce s-a întâmplat atunci când avertismentele noastre nu au fost suficient de convingătoare pentru a determina o decizie politică, economică, administrativă, judiciară sau de altă natură necesară apărării legii, ordinii şi statului de drept.

S-ar putea să existe unii sceptici în legătură cu eficienţa serviciului pe linia contraspionajului, deoarece natura acestui gen de activitate nu a permis gradul de transparenţă care să convingă asupra rezultatelor. Când se ajunge la demascarea sau arestarea spionilor înseamnă că lucrurile au devenit foarte grave, deoarece ireparabilul s-a produs.

Contraspionajul este eficient când se previne spionajul. inclusiv în această perspectivă trebuie evidenţiat faptul că sub aspectul investiţiilor de forţe şi mijloace, contraspionajul înseamnă foarte mult din angajamentul serviciului.

Sunt voci care cer Serviciului Român de Informaţii să vină în public cu exemple concrete de corupţie sau de altă natură, dar aceasta ar însemna o revenire la vremurile în care se realizau demascările din anii 50 ale Securităţii, de unde cei în cauză erau, nu de puţine ori, încătuşaţi, încarceraţi fără a fi judecaţi.

Repet, revenind chiar, serviciul nostru are datoria de a constata şi a sesiza. Noi nu punem etichete pe nimeni în legătură cu faptele comise de către acesta. Este rolul instanţelor judecătoreşti, a poliţiei să constate valoarea informaţiei şi valabilitatea ei. Noi însă considerăm că natura legală a atribuţiilor serviciului într-un stat de drept este aceea de a realiza informarea factorilor de decizie. Dacă cineva ar dori ca noi, Serviciul Român de Informaţii, să venim în faţa dumneavoastră, să prezentăm pe X ca fiind corupt sau pe Y că nu şi-a achitat datoriile la bugetul de stat, ar însemna să ne descalificăm ca instituţie şi cred că nimeni nu doreşte acest lucru.

În perioada de referinţă, serviciul a fost amplu angajat în eforturile internaţionale de combatere a terorismului, intensificându-şi acţiunile de cooperare internă şi internaţională pe această dimensiune, îndeosebi după 11 septembrie 2001. Deşi în România nu există grupări sau manifestări teroriste de sorginte internă, nu poate fi ignorat pericolul derivat din prezenţa pe teritoriul naţional a străinilor adepţi ai orientărilor extremiste ori din tranzitarea acestuia de către persoane suspecte de apartenenţa la organizaţii teroriste. Periodic, sau când mi s-a solicitat în legătură cu astfel de aspecte, am făcut informarea comisiei în detaliu pe categorii de cetăţeni, pe naţionalităţi, pe riscuri pe care unii dintre aceştia le reprezintă din punctul de vedere al acţiunilor teroriste.

De altfel, în perioada de referinţă au fost declaraţi indezirabili, pentru motive de siguranţă naţională 112 cetăţeni străini. Când voi prezenta raportul pentru anul 2002 veţi constata că numărul acestora este mult mai mare.

În prezent, riscurile de securitate de natură teroristă sunt reprezentate în principal de situaţiile tensionate din aşa-zisele zone fierbinţi ale planetei care pot determina, în condiţiile date, alegerea unor ţinte, inclusiv în România. Deşi nu fac obiectul rapoartelor prezentate, aş exemplifica prin faptul că operaţiunile din Afganistan, cât şi cele preconizate în Irak vizează spaţii în care convieţuieşte un conglomerat etnic şi religios ale cărui manifestări pot oricând evolua imprevizibil, iar pentru o descurajare eficientă s-ar putea să fie nevoie nu numai de măsuri speciale, dar şi de prezenţa activă a forţelor antiteroriste şi de ordine.

În al doilea rând, prezenţa în străinătate a unor cetăţeni ai României conturează posibilitatea ca aceştia să devină victime ale unor acte teroriste. Nu putem ignora în acest context nici faptul că obiective şi interese ale statelor angajate în lupta împotriva terorismului pot constitui ţinte inclusiv pe teritoriul României.

Nu în ultimul rând, activităţile conexe terorismului asociate criminalităţii transfrontaliere generează vulnerabilităţi şi riscuri specifice. După cum este cunoscut în anul 2002, la iniţiativa serviciului nostru, a fost adoptată strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului, prin care s-a instituit sistemul preventiv naţional, iar Serviciul Român de Informaţii a fost desemnat autoritate în materie.

Sistemul naţional de prevenire şi combatere a terorismului, deşi la început, trebuie să funcţioneze deplin integrat, strict coordonat în concepţie şi coerent în acţiuni. Pentru aceasta, trebuie să o spun, este necesară ceva mai multă disciplină organizatorică şi funcţională şi o conlucrare loială bazată pe înţelegerea corectă a atribuţiilor ce revin fiecărei părţi implicate în sistem.

În acelaşi timp, este nevoie şi de o înţelegere şi sprijinul populaţiei. Pentru aceasta, fie-mi îngăduit să fac apel şi la comisiile de specialitate ale Parlamentului care pot să recomande operatorilor media să se implice în educaţia civică antiteroristă a populaţiei. Nu este cazul să alarmăm, dar o pregătire trebuie realizată şi, în acest sens, vom acorda necondiţionat asistenţa necesară.

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Succesiunea extrem de rapidă a unor evenimente globale şi uneori greu previzibile a adus problemele de securitate în prim planul priorităţilor vieţii internaţionale. Drept consecinţă, pe plan mondial, serviciile secrete parcurg o etapă de redefiniri şi transformări radicale. Dacă, până în anii 90, Securitatea însemna, în liniile sale cele mai generale, integritatea fizică a teritoriului, existenţa statului, continuitatea societăţii, a vieţii social-economice, iar ameninţările reprezentau tot ceea ce putea periclita aceste valori, în prezent, a apărut o nouă agendă a ameninţărilor. Ameninţările noi sau cele convenţionale sunt cele care stau sub semnul conflictelor transfrontaliere, confruntărilor etnice, religioase, animozităţilor de ordin istoric ca şi al unor mari diferenţieri de standarde economice. S-au creat astfel condiţii pentru traficul de armament, inclusiv de distrugere în masă, pentru proliferarea afacerilor cu materiale nucleare, precum şi pentru migraţia ilegală şi traficul de fiinţe umane, dezvoltarea şi evoluţia periculoasă ale unor noi forme de crimă organizată, căreia facilităţile informatizării îi conferă valenţe deosebit de periculoase cu efecte globale.

Spectrul formelor de materializare a ameninţărilor la adresa securităţii cu apariţia unor elemente potenţiale de criză s-a diversificat imens. Caracterul transnaţional al noilor ameninţări şi necesităţile de abordare interdepartamentală a acestora, cu implicarea mai multor ministere sau agenţii guvernamentale, reclamă o nouă concepţie pentru realizarea securităţii. Numai o singură provocare din ansamblul noilor sfidări, terorismul şi ameninţările sau ameninţarea paralizării unor segmente vitale ale activităţii sociale prin infoterorism, şi-a adjudecat o parte importantă din bugetele alocate domeniului de securitate. Noi am rămas la vechile standarde.

Pentru securitate, la fel de importante sunt şi prevenirea ori limitarea consecinţelor dezastrelor, a disfuncţiilor sistemelor de comunicaţii, de furnizare a apei ori a energiei. Lumea este într-o permanentă schimbare. Această schimbare nu este lină, ci, dimpotrivă, este precedată de multe puncte fierbinţi, zeci de puncte fierbinţi reprezentate de tensiunile, conflictele şi războaiele locale. Pe de altă parte, în prezent, probleme, evenimente sau fenomene, până nu demult izolate, cu caracter local sau regional, capătă rapid dimensiuni şi interconexiuni globale transnaţionale.

În consecinţă, oricât de departe s-ar afla geografic România, aceste surse de pericol sunt totuşi foarte aproape şi prezente, deoarece liberalizarea circulaţiei oamenilor şi migraţia ilegală exportă peste tot în lume aspectele conflictuale care determină mase de indivizi să se dezrădăcineze de locurile lor de baştină. Într-o asemenea perspectivă, serviciile de informaţii şi siguranţă vor avea un rol mult mai important. Nici un guvern nu va putea funcţiona eficient şi lua deciziile necesare dacă nu va fi informat corect, exact şi la timp.

Noul spectru al ameninţărilor la adresa securităţii sporeşte responsabilitatea serviciilor în privinţa avertismentelor şi recomandărilor necesare, motiv pentru care ele trebuie să rămână permanent deschise înnoirilor, precum şi cooperării internaţionale. În acest domeniu conlucrăm cu peste 65 de servicii de informaţii din peste 40 de state ale lumii.

Omenirea a ajuns într-o nouă eră, era informatizării, care şi-a creat şi propria formă de confruntare, războiul informaţional. Îngăduiţi-mi o paranteză prin aceea că imaginea externă a României este umbrită într-o mai mare măsură de invocarea unei anume probleme şi nu atât de existenţa acelei probleme. O dată ce eticheta a fost aplicată, realitatea este mai puţin relevantă.

Imaginea României, mai cu seamă în exterior, dar şi pe plan intern, nu este întotdeauna cea promovată şi susţinută cu bune intenţii, ci una prelucrată, produs al agresiunilor informaţionale. Este regretabil că urmare a lipsei de educaţie de securitate, sunt tot mai numeroase victimele acestora. Într-un asemenea context, Serviciul Român de Informaţii şi-a propus ca obiectiv nou de activitate securitatea informaţională a cetăţeanului, a societăţii şi a statului. Nimeni nu poate acţiona liber dacă decide pe date alterate, fiindcă în astfel de situaţii este dezinformat.

Reevaluarea retrospectivă a scandalului Fondului Naţional de Investiţii permite desprinderea unei concluzii esenţiale, şi anume aceea că frauda a fost posibilă şi în condiţiile nerealizării securităţii informaţionale a cetăţenilor, a societăţii şi chiar a statului, respectiv a tuturor părţilor păgubite care s-au lăsat înşelate pe fondul unei publicităţi deşănţate.

Cetăţenii, societatea şi chiar instituţii ale statului au fost victime ale unei mari manipulări puse la cale de escroci de geniu din conducerea şi compunerea reţelelor crimei organizate internaţionale care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoşi în faţă nu sunt decât pioni mai mult sau mai puţin însemnaţi. Serviciul a anticipat şi a atras atenţia asupra evoluţiilor periculoase începând din 1998 şi pe tot parcursul anului 1999. Curiozitatea m-a determinat să mă uit pe toate informările care au fost făcute în perioada când predecesorul meu, domnul Costin Georgescu, a fost la conducerea serviciului; au fost informări începând din 1998 în legătură cu pericolul pe care-l prezintă Fondul Naţional de Investiţii. Desigur, s-ar putea spune că acum toate acestea sunt tardive, dar să ne reamintim că scandalul a făcut şi obiectul unei anchete parlamentare, finalitatea fiind cea cunoscută.

Agresiunea informaţională a avut ca ţintă şi Serviciul Român de Informaţii. Ireversibilitatea opţiunilor strategice ale României către NATO şi Uniunea Europeană, concomitent cu creşterea gradului de probabilitate privind invitarea la aderare au determinat punerea în operă a mai multor scandaluri care au vizat imaginea serviciului, inclusiv pe plan extern şi dau câteva exemple: prezentarea directorului Serviciului Român de Informaţii în ipostaza de agent al unui fost serviciu de spionaj; orchestrarea, la puţin timp după dezamorsarea primului scandal, a acuzaţiilor de legături dubioase cu unii artizani ai Fondului Naţional de Investiţii; supunerea sistematică a serviciului unor presiuni menite a-l scoate din zona transparenţei posibile prin prelucrarea tendenţioasă şi darea publicităţii a unor informaţii şi documente clasificate pe care unele persoane, după încetarea mandatului, nu au încetat să le folosească în aşa-zise investigaţii jurnalistice menite a pune România între statele finanţatoare ale reţelelor teroriste internaţionale. Readucerea în atenţia opiniei publice interne şi internaţionale a unor probleme şi evenimente consumate, prin prelucrarea sistematică pe persoane, subiecte şi teme a unor materiale din colecţiile de presă, sub forma "rapoartelor Armaghedon", aşa-zise dezvăluiri senzaţionale privind unele episoade de la începuturile activităţii serviciului, inerent marcate de stângăciile şi erorile care au caracterizat societatea în ansamblu şi, nu în ultimul rând, acreditarea şi amplificarea falsei probleme a împotrivirii deconspirării poliţiei politice.

Prezentarea acestei liste a unora dintre factorii perturbatori nu o fac cu scop în sine, ci pentru a sublinia că fiecare în parte a determinat un însemnat volum de activităţi colaterale misiunilor noastre necesare pentru clarificarea unor astfel de false probleme, în fond, nişte diversiuni, cărora li s-a dat atenţie numai din respectul datorat opiniei publice şi libertăţii presei.

Deşi în anul 2001, serviciul a fost confruntat cu problemele menţionate, rezultatele faţă de etapa anterioară pe unele segmente importante ale activităţii au fost superioare cu 8,4% în volumul informaţiilor şi cu 33,4% în ceea ce priveşte informarea factorilor de decizie.

Creşterea substanţială a volumului informărilor în 2001 faţă de 2002 ar putea să ridice întrebări asupra eficienţei acestora. Ne preocupă foarte serios receptivitatea factorilor de decizie şi nu excludem unele situaţii în care noi nu reuşim să fim suficient de convingători. De la începutul anului 2002 am constituit un compartiment specializat pentru gestionarea relaţiilor cu utilizatorii informaţiilor. Când voi prezenta raportul de activitate pe anul precedent, respectiv pe anul 2002, o să fiu în măsură să vă spun şi să detaliez relaţia noastră cu cei care trebuie să ne valorifice informaţiile.

Trebuie de asemenea, observat că, de la o etapă la alta, Serviciul Român de Informaţii a înregistrat un spor de credibilitate substanţial şi fie-mi permis să fiu lipsit de modestie şi să vă reamintesc că în unele medii şi segmente ale populaţiei, procentele de credibilitate ajung până la 58%, iar tinerii între 18 şi 29 de ani merg chiar peste acest procent. Alţi indicatori relevă că 60% din populaţie consideră că serviciul este o instituţie a unei societăţi democratice, 74% sunt de acord cu menţinerea specialiştilor preluaţi din structurile anterioare, 55% au o părere generală bună despre serviciu, 54% se pronunţau în favoarea susţinerii de către S.R.I. a luptei antiteroriste internaţionale şi, nu în ultimul rând, 52% că serviciul este echidistant politic. Sigur că cifrele pot continua, dumneavoastră aţi avut acces la ele.

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Fie-mi permis să aduc o serie de precizări suplimentare faţă de cele făcute pe canale publice referitoare la încercările de acreditare a unor suspiciuni asupra imparţialităţii serviciului faţă de anumite grupuri de interese ale căror activităţi au intrat sub incidenţa legii penale.

Serviciul Român de Informaţii a asigurat o relaţie permanentă şi activă de informare a organelor de urmărire penală ale Parchetului sau de cercetare ale Poliţiei asupra faptelor susceptibile a constitui infracţiuni, volumul sesizărilor fiind şi în ultimul an într-un trend crescător cu peste 25% faţă de anul precedent. Practic nu a existat vreo mare afacere infracţională care să scape dispozitivelor informative ale securităţii economice şi care, în acelaşi timp, să nu fie adusă la cunoştinţa celor cărora le revin, conform legii, deciziile şi acţiunile pentru restabilirea legalităţii.

Ancheta parlamentară specială din luna ianuarie 2002 a clarificat şi stabilit netemeinicia suspiciunilor, constatând care este realitatea.

Serviciul Român de Informaţii nu este deasupra puterilor statului şi nu îi poate responsabiliza pe cei care trebuie să valorifice informaţiile. Aproape fiecare utilizator al informaţiilor transmise se declară mulţumit de prestaţiile noastre, considerându-le utile sau chiar apreciindu-le superlativ. Nu este mai puţin adevărat că, în mai multe cazuri, ne-au fost cerute date suplimentare pentru susţinerea informării iniţiale, iar alteori am fost nevoiţi să reverificăm unele aspecte, deoarece n-au fost iniţial însuşite.

Drumul de la informaţie sau informare la probe şi mijloace de probă este cel mai adesea lung şi anevoios şi întotdeauna apanajul exclusiv al organelor de aplicare a legii. Nu dorim să cerem un cec în alb, însă ceea ce a întreprins sau întreprinde Serviciul Român de Informaţii, într-un caz sau altul, este contraproductiv să devină public. În mai multe rânduri, sub presiunile presei şi emoţiilor cauzate de anumite evenimente interne sau externe, au fost forţate unele informări cu caracter public asupra unora din aspectele concrete ale serviciului.

Rog să fie bine înţeles, credibilitatea unui serviciu cu activitate secretă nu se poate câştiga spunând public ceea ce ştie sau, dimpotrivă, nu ştie. În acest fel, el şi-ar anula practic eficienţa, expunându-se contrareacţiilor celor care încalcă sau urmăresc să încalce legea.

Am avut suficiente scurgeri de informaţii din zona parchetelor, din zona instanţelor de judecată, încercăm ca prin acea educaţie de securitate să oprim scurgerea acestora. În multe din aceste situaţii, se creează stări de pericol pentru protecţia surselor de informare, încercându-se identificarea acestora, iar cele bănuite devin ţintele infractorilor, ameninţărilor acestora. Din asemenea considerente care ţin de abecedarul oricărei activităţi secrete de informaţii, credem că nu trebuie să fim ţinuţi să dăm seamă, în cadru public, despre ceea ce am făcut ori nu am făcut într-un caz sau altul.

Comisia parlamentară de control are oricând, în virtutea abilitărilor ei legale, dreptul să constate, ori de câte ori se apreciază necesar, structura tematică a informărilor şi destinatarii acestora, precum şi cea a sesizărilor organelor de urmărire penală. Comisia, în opinia noastră, este cea mai în măsură să spună: da, am verificat, este în regulă sau nu este în regulă şi am recomandat măsurile necesare a căror aplicare o vom controla. Aşa este peste tot în lume şi am fost la multe servicii de informaţii unde am văzut inclusiv rapoarte de activitate ale acestora.

Dincolo de asemenea declaraţii publice este oricând riscant să se treacă. Nici rostul nostru şi nici cel al comisiei nu este acela de a trage semnale de punere în gardă a cuiva. Un serviciu de informaţii este cu adevărat eficient atunci când despre activitatea sa concretă nimic nu este făcut public, avem suficiente zone de transparenţă totală, avem mai multe zone de transparenţă controlată şi avem zona exclusă transparenţei, în care, dacă se intră, nu mai are rost să existăm, ne putem declina competenţele, în astfel de situaţii.

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Doamnelor şi domnilor,

În perioada de referinţă, Serviciul Român de Informaţii a făcut obiectul mai multor evaluări externe asupra modului în care şi-a asumat mandatul gestionării obiectivelor repartizate în capitolul IV - Probleme de securitate al planului naţional de aderare la NATO. Aprecierile transmise, ca şi cele primite direct au fost exprimate concis în termenii: "Serviciul Român de Informaţii, prin concepţia, structura, organizarea şi filosofia activităţii, mentalitatea profesională a personalului şi liniile strategice propuse este integrat şi nu se deosebeşte cu nimic de celelalte servicii din familia NATO". În prezent, Alianţa Nord-Atlantică are nevoie din partea României "de un sistem capabil să păstreze confidenţialitatea şi protecţia informaţiilor şi, totodată, de culegători de informaţii eficienţi, capabili să avertizeze factorii politici în orice moment asupra pericolelor existente, cum ar fi terorismul şi crima organizată internaţională".

Îmi asum întreaga răspundere de a fi creat cadrul necesar în acest scop şi vă asigur că el va deveni deplin operaţional pe măsură ce se va realiza reconstrucţia instituţională legislativă în domeniul siguranţei naţionale, o prioritate cu ample şi profunde implicaţii pe termen mediu şi lung a activităţii Serviciului Român de Informaţii. Este adevărat, există câteva iniţiative legislative depuse care propun reconceptualizarea construcţiilor instituţionale şi legislative de siguranţă naţională dar care încă nu au fost luate în dezbatere.

Nu în ultimul rând, luând în considerare şi învăţămintele oferite de recenta reformă a comunităţii informative a Statelor Unite ale Americii, o armonizare şi reglare pe noi baze legale a întregului sistem de instituţii chemate să realizeze siguranţa naţională este o necesitate ce nu mai poate suporta amânare.

Adresez, de asemenea, rugămintea ca, în măsura în care agenda priorităţilor dumneavoastră o permite, raportul de activitate pentru anul 2002 să fie analizat până la intrarea dumneavoastră în vacanţa parlamentară.

Reiterez din nou sprijinul pe care ni l-aţi putea oferi dacă pe viitor se va stabili ca şedinţa comună a Camerelor pentru prezentarea raportului să aibă loc cel mai târziu până la încheierea primului semestru al fiecărui an.

Doresc ca, în încheiere, să adresez mulţumiri Comisiei parlamentare de control pentru coraportul care probabil îl va prezenta sau v-a fost prezentat, care este generos în aprecieri, este favorabil în general, iar concluziile şi recomandările vor fi incluse în planurile noastre de activitate.

În acelaşi timp, mă simt dator să informez plenul Parlamentului că primim din partea comisiei un sprijin exigent, permanent şi substanţial.

Nu aş putea încheia fără a adresa mulţumirile şi recunoaşterile cuvenite personalului Serviciului Român de Informaţii faţă de care rog să existe şi încrederea dumneavoastră. În mod cu totul aparte ţin să mulţumesc anticipat distinşilor domni deputaţi şi senatori care vor lua cuvântul, oricare le va fi punctul de vedere, fiindcă orice lucru spus la adresa noastră în forumul puterii legiuitoare nu poate fi decât expresia atenţiei şi grijii responsabile faţă de siguranţa naţională a României şi a cetăţenilor săi.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze.)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumim, domnule director. Daţi-mi voie să dau cuvântul domnului preşedinte Stan, preşedintele Comisiei de control parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii. Rog o sinteză, legat de rapoartele comisiei cu privire la activitatea Serviciului Român de Informaţii pe 2000-2001 şi după aceea, să prezentaţi şi raportul Comisiei de control parlamentar asupra Serviciului Român de Informaţii, da? Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Ion Stan:

Domnule preşedinte, şi eu vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Domnule director al Serviciului Român de Informaţii,

Domnilor generali,

Întrucât materialele care se află pe ordinea de zi au fost distribuite colegilor noştri, v-aş ruga să îmi permiteţi să prezint o sinteză pe marginea celor două corapoarte întocmite de către Comisia parlamentară de control în legătură cu activitatea desfăşurată de Serviciul Român de Informaţii în perioada 1999-2001.

Cu privire la Raportul privind activitatea desfăşurată de Serviciul Român de Informaţii în perioada iulie 1999-decembrie 2001, comisia face următoarele precizări. Comisia parlamentară de control, aleasă în şedinţa Camerelor reunite ale Parlamentului din 7 februarie 2001, deşi, potrivit art.4 al Hotărârii 30/93, îşi exercită atribuţiile numai pe durata legislaturii în care a fost desemnată, a examinat şi luat în dezbatere raportul Serviciului Român de Informaţii pentru perioada iulie 99-decembrie 2000, după ce anterior a examinat rapoartele de bilanţ pe anul 2000 ale structurilor centrale ale Serviciului Român de Informaţii.

Comisia a constatat că serviciul a desfăşurat o activitate în parametrii stabiliţi de lege, dar şi cu o serie de limite datorate serioaselor rămâneri în urmă ale cadrului legislativ în materia siguranţei naţionale. De altfel, la jumătatea anului 1999, conducerea Serviciului Român de Informaţii a realizat că, din cauza menţionată, activitatea risca să intre în blocaj, fapt pentru care au fost iniţiate o serie de preocupări de reconceptualizare şi reaşezare a activităţii, pornindu-se de la necesităţile practice şi având ca bază doctrinară şi juridică dispoziţiile esenţiale ale Constituţiei.

În contextul menţionat, cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, au fost operate şi o serie de modificări de concepţie şi structură care însă nu au fost îndeajuns fundamentate, motiv pentru care, ulterior, a fost necesară reconsiderarea lor.

Fondul activităţii Serviciului Român de Informaţii pe perioada 1999-2000, deşi a asigurat nevoile de informare a factorilor de decizie în materia securităţii şi siguranţei naţionale, nu a avut o suficientă susţinere din partea celor în drept a acţiona pentru restabilirea stării de legalitate în toate situaţiile în care aceasta a fost încălcată.

Cu privire la raportul de activitate al Serviciului Român de Informaţii pe anul 2001, Comisia parlamentară de control, examinând raportul Serviciului Român de Informaţii referitor la îndeplinirea atribuţiilor în perioada decembrie 2000-decembrie 2001 prezintă celor două Camere ale Parlamentului următoarele constatări şi aprecieri.

1. În exercitarea atribuţiilor Serviciului Român de Informaţii nu s-au constatat aspecte de neconstituţionalitate, ilegalităţi ori abuzuri, în raport cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.

2. Conduita profesională a serviciului, în ansamblul său, a fost independentă de influenţe ori condiţionări politice de partid, precum şi în raport cu diferitele grupuri de interese sau presiuni.

Cazurile individuale în care unii membri ai serviciului au abdicat de la normele legii ori au atras îndoieli în ceea ce priveşte probitatea lor profesională, au fost operativi şi exemplar sancţionaţi.

Activitatea de control parlamentar desfăşurată de comisie în perioada de referinţă confirmă datele din raportul cu privire la producerea unor schimbări consistente în ansamblul activităţii Serviciului Român de Informaţii. Acest fapt ne permite să susţinem că serviciul se află, practic, în faţa unei noi etape de activitate - aceea a implementării reformei menite a asigura modernizarea şi interoperatibilitatea în perspectiva integrării euroatlantice.

În activităţile specifice de control parlamentar derulate atât la nivelul unităţilor centrale, cât şi în teritoriu, membrii comisiei au putut constata că obiectivele strategice de modernizare şi perfecţionare a structurilor, metodelor şi activităţii de ansamblu a Serviciului Român de Informaţii, iniţiate şi operaţionalizate pe etape sunt realizate sau se află în curs de realizare, în conformitate cu elementele de fundamentare a strategiei pe termen scurt şi mediu. Aceasta permite comisiei să aprecieze că noul demers reformator nu este conjunctural, ci reflectă o preocupare care va trebui susţinută în plan legislativ, precum şi în ceea ce priveşte resursele umane, materiale şi financiare.

Comisia a constatat că fondul şi finalitatea activităţii desfăşurate în 2001 au vizat, cu prioritate, următoarele ameninţări: ameninţări la adresa componentei economice a siguranţei naţionale; evoluţii purtătoare de riscuri şi ameninţări la adresa valorilor constituţionale şi atributelor fundamentale ale statului român; contraspionajul şi ameninţările transfrontaliere; vulnerabilităţi şi riscuri asociate fenomenului terorist.

Centrul de greutate al activităţii serviciului l-a constituit dimensiunea economică a securităţii şi siguranţei naţionale, în mod special resursele vitale, financiare, energetice şi cele necesare afirmării României ca stat social.

Din punctul de vedere al problemelor concrete abordate în cursul anului 2001, Serviciul Român de Informaţii a monitorizat, verificat, integrat şi reflectat în informarea beneficiarilor legali următoarele aspecte de risc la adresa componentei economice a siguranţei naţionale: riscuri induse de situaţia de criză intervenită în activitatea băncilor populare pe fondul inflamat de precedentul FNI, reflectat în peste 150 de materiale; riscuri generate de înrăutăţirea situaţiei economico-financiare a unui grup de bănci comerciale cu capital străin - în peste 15 informări; factori de natură să perturbeze eficienţa privatizării unor bănci comerciale cu capital de stat, reflectate în 20 de informări; abuzuri, ilegalităţi, disfuncţii în procesul de lichidare a unor bănci comerciale în piaţa de capital, asigurare şi reasigurare.

Aspectele menţionate, împreună cu seturile de informări, au fost transmise în cursul anului 2001 Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor, Curţii de Conturi, Guvernatorului Băncii Naţionale a României, Parchetului General şi altor utilizatori legali.

Comisia parlamentară a constatat o reală creştere a volumului şi calităţii informărilor destinate prevenirii şi înlăturării ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale.

Deşi se remarcă atât o creştere a volumului informărilor adresate utilizatorilor legali, cât şi a cazurilor documentate şi înaintate Parchetului General - peste 260 -, nu se poate da răspunsul pe care legea îl cere câtorva întrebări esenţiale, şi anume: cine a conceput şi cine derulează în continuare scenarii după scenarii ale jafului în economia naţională? Cine sunt profitorii căderii libere a economiei României? Cine a gestionat fraudulos rezervele naţionale? Cine trebuie să prevină ca patrimoniul public să nu fie la cheremul a tot felul de escroci internaţionali? Cine a reuşit să determine blocarea unor decizii politico-economice corecte, sau să le deturneze? Cu ce preţ s-a făcut acest lucru?

Datele statistice prezentate comisiei parlamentare permit aprecierea că factorii de decizie au avut la dispoziţie informaţiile necesare pentru a contracara sau a atenua efectul unor riscuri şi ameninţări la adresa siguranţei naţionale.

În perioada de referinţă, comisia parlamentară a constatat existenţa şi chiar accentuarea în rândul personalului S.R.I. a unor insatisfacţii justificate, generate de lipsa fondurilor şi a dotărilor corespunzătoare, necesare desfăşurării activităţilor profesionale specifice. De asemenea, nivelul de salarizare, asistenţa socială, gradul de asigurare a locuinţelor şi alte aspecte continuă a fi nesatisfăcătoare, determinând în continuare pierderi de personal.

Controlul a pus în evidenţă şi o reală îmbunătăţire a relaţiilor instituţiei cu componentele societăţii civile.

Un însemnat volum de activitate, atât din partea Serviciului Român de Informaţii, cât şi a comisiei, a fost determinat de gestionarea problemelor referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică. Serviciul Român de Informaţii a acţionat în acest sens, în conformitate cu legea.

Comisia a intervenit în relaţia dintre serviciu şi Colegiul Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi într-un moment în care exista pericolul ca legea să fie interpretată şi aplicată împotriva literei şi spiritului ei, ceea ce ar fi însemnat cale liberă abuzului şi ilegalităţilor.

Sub aspectul structurii şi conţinutului raportului prezentat, membrii comisiei apreciază că acesta are o notă particulară de abordare, consecinţă şi a faptului că în absenţa unei reglementări legale explicite privind problematica documentului, cât şi a lipsei uzanţei declarării secrete a şedinţei comune, în care se prezintă raportul, acesta se menţine pe o linie a tradiţiei prudenţiale, care îngreuiază pe alocuri o percepţie reală a activităţii desfăşurate.

Stimaţi colegi,

Întrucât raportul de activitate al comisiei parlamentare v-a fost distribuit, v-aş ruga să-mi permiteţi să vă mai prezint doar câteva propuneri de îmbunătăţire a activităţii Serviciului Român de Informaţii rezultate în urma activităţii de control parlamentar.

1. Serviciul Român de Informaţii trebuie să finalizeze procesul de modernizare a structurilor sale în vederea ridicării indicatorilor de eficienţă în planul informării exacte, corecte şi la timp a factorilor de decizie responsabili pentru securitatea naţională.

2. Se impune, în perioada următoare, accentuarea dimensiunii proactive a activităţii de informaţii şi creşterea ponderii acţiunilor de protecţie cu scop de prevenire, prin apărarea valorilor de siguranţă naţională.

3. Îmbunătăţirea nivelului de dotări tehnice specifice muncii de informaţii, care să facă posibilă identificarea şi contracararea acţiunilor ilegale susţinute cu mijloace de înaltă performanţă logistică, îndeosebi din domeniul comunicaţiilor şi al tehnologiei informaţiilor.

4. Dezvoltarea preocupărilor în direcţia creşterii profesionalismului personal.

5. Întărirea regimului contrainformativ în ceea ce priveşte prevenirea scurgerilor de date şi informaţii privind activitatea Serviciului Român de Informaţii, inclusiv în relaţiile de cooperare şi conlucrare.

6. Reconsiderarea procedurilor serviciului referitoare la persoane, în scopul garantării protecţiei datelor personale conform standardelor legislaţiei europene.

7. Revederea şi îmbunătăţirea sistemului de informare a factorilor de decizie, inclusiv prin creşterea gradului de accesibilitate, utilităţii şi valorii de destinaţie a informărilor, mergându-se până la indicarea concretă a referinţelor legale pe care se formulează şi informarea şi obligaţia de a face a destinatarului acesteia.

8. Promovarea unor reguli interdepartamentale unitare la nivelul serviciilor de informaţii şi siguranţă naţională în ceea ce priveşte obţinerea şi utilizarea datelor obţinute prin surse tehnice, concomitent cu protecţia juridică a surselor umane secrete şi activităţilor sub acoperire.

Domnilor colegi,

Comisia parlamentară consideră că sunt întrunite condiţiile pentru a supune rapoartele Serviciului Român de Informaţii dezbaterii plenului celor două Camere ale Parlamentului şi propune aprobarea activităţii serviciului, cu luarea în considerare a elementelor de complementaritate conţinute în prezenta sinteză.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Trecem la dezbateri pe marginea celor trei materiale prezentate.

Daţi-mi voie să dau cuvântul domnului deputat Ilie Merce, Grupul parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Ilie Merce:

Domnilor preşedinţi ai Camerelor,

Domnilor şi doamnelor senatori şi deputaţi,

Domnule director al Serviciului Român de Informaţii,

Din mai multe considerente, am o stimă deosebită faţă de activitatea anonimă, plină de riscuri şi greutăţi, pe care personalul responsabil şi devotat intereselor naţionale din Serviciul Român de Informaţii o desfăşoară în slujba securităţii României şi a siguranţei cetăţenilor ei.

Pentru aceste motive, găsesc nefirească şi nelalocul ei atitudinea majorităţii parlamentare care ne-a pus în situaţia de a ne exercita în actuala legislatură, atât de tardiv, prerogativele de control asupra principalului serviciu de informaţii şi de siguranţă naţională a României.

Este impardonabilă şi chiar hilară decizia ca în martie 2003 să dăm orientările viitoare ale Serviciului Român de Informaţii pe baza aprecierii activităţii sale din perioada anterioară, respectiv iulie '99-decembrie 2001.

Oricâte explicaţii ni s-ar oferi, această situaţie nu este decât consecinţa ingerinţei politice de care Serviciul Român de Informaţii trebuie apărat.

Fie-mi îngăduită o paranteză: nu este, oare, firească întrebarea, dacă nu cumva acele grupuri de interese care fac legea la nivel înalt în România, la care se refereau rapoartele S.R.I., au tergiversat şi momentul acestei analize? Am citat, în parte, din cotidianul "Naţional" din 1 martie 2003.

Personal, îl înţeleg foarte bine pe domnul director Radu Timofte şi nu-i invidiez deloc poziţia. Pe de o parte, este obligat să se supună controlului parlamentar, iar Parlamentul şi comisia de control sunt expresii ale unei reuniuni de orientări politice care, dacă nu realizează consensul asupra interesului de siguranţă, serviciul nu mai este controlat, ci hărţuit şi pus în ipostaze precum cea de astăzi. Pe de altă parte, ingerinţa politică în activitatea serviciului, ori apetenţa acestuia pentru slujirea intereselor unui partid sau altul, i-ar fi fatală.

Dar, există, totuşi, un dar. În prima şi ultima instanţă, valorificarea ori neluarea în considerare a avertismentelor serviciului în acţiunea politică a Puterii este miza supravieţuirii şi a prevenirii eşecurilor oricărei structuri informative secrete peste tot în lume. Aceasta este trilema politică ce ameninţă, precum sabia lui Damocles, S.R.I.-ul, şi din care trebuie să-l ajutăm să iasă.

S.R.I. a fost creat pentru a fi pus în slujba naţiunii şi a intereselor ţării. El nu trebuie să aibă culoare politică. A înţeles, oare, Puterea strigătul de deznădejde al serviciului în faţa listei de receptivitate la numeroasele sale semnale de alarmă? Este expresia măsurii în care guvernanţii se identifică cu interesele naţionale?

I-am scris, de curând, domnului director câteva rânduri privind pericolul ingerinţelor unor grupuri de presiune în activitatea serviciului, prin influenţele exercitate asupra unor angajaţi ai structurilor teritoriale, şi nu numai. Etica parlamentară nu-mi permite să fac nominalizări. Domnul director, deosebit de amabil, mi-a răspuns foarte prompt: cred că voi putea şi eu oferi în concret concursul solicitat.

Cele ce urmează, însă, nu au neapărat legătură cu scrisoarea menţionată. Partidul România Mare este cea mai puternică formaţiune politică din opoziţia parlamentară, iar, în această ipostază, ne-a adus voinţa a peste un sfert din populaţia României.

Stimate domnule director,

Numai chiar şi pentru acest raţionament de bun simţ, ar trebui să existe un minimum de respect pentru ca în şedinţele operative la nivelul unor judeţe să nu se mai invoce extremismul PRM şi să nu se mai confunde doctrina şi programul partidului, validat în justiţie ca democratic, cu declaraţiile şi acţiunile celor care, dacă ar fi corect identificaţi, s-ar constata că nu au nimic comun cu PRM-ul. Dar, dacă, totuşi, s-a aplicat o asemenea etichetă PRM-ului şi ea trebuie susţinută, invităm acele structuri informative plătite cu banii cetăţenilor să-şi retragă agenţii provocatori acoperiţi, pe care i-au infiltrat în partidele de opoziţie şi chiar în viaţa parlamentară. Aceştia sunt extremiştii, domnilor colegi!

Aceasta este strategia Puterii şi a acoliţilor ei pentru manipularea opiniei publice din România. Nu aduc nici o acuzaţie S.R.I.-ului, dar stă în obligaţiile sale să vegheze, iar nu să tolereze, acele acţiuni prin care se atentează la valoarea supremă a pluripartidismului consacrată în cel dintâi articol al Constituţiei României.

În anul 2000, cotidianul "Ziua" a produs zdrobitoare probe privind cel mai grav caz de poliţie politică şi de destabilizare a unui partid, orchestrat chiar de un adjunct al fostului director al S.R.I. din acea vreme, la adresa PRM.

Comisia nu ne-a informat, iar în cuvântul dens şi interesant al domnului director n-a mai fost, probabil, loc de menţionat care sunt măsurile de minimă precauţie ale şefilor de secţii, în raporturile cu autorităţile locale.

Avem semnale - şi nu puţine - că unii prefecţi depăşesc măsura, permiţându-şi nu numai aluzii cu privire la nevoia lor de informaţii despre opoziţie.

Din comunicatele laconice ale S.R.I.-ului şi invariabile motive de nevoia optimizării structurii de comandă, nu se înţelege şi faptul dacă relativ frecventele schimbări ale şefilor de teritoriu sunt consecinţa executării sau refuzului executării unor astfel de comenzi.

Ridic toate aceste probleme pentru a sensibiliza majoritatea parlamentară că nu şi-a onorat nici una dintre obligaţiile ce-i revin pentru ca serviciul să nu mai funcţioneze după o legislaţie desuetă, depăşită de realităţi, sub imperiul căreia orice este posibil.

Cu legi în domeniul siguranţei naţionale şi a serviciilor de informaţii adoptate într-o perioadă în care opţiunile strategice de securitate nu erau încă stabilite cu precizie şi sub ale căror dispoziţii au fost posibile şi s-au produs greşeli, Parlamentul nu şi-a făcut datoria pentru ca reforma sistemului de siguranţă naţională să se fundamenteze pe lege. Prin sertarele Birourilor permanente, şi mai ales ale domnului Văcăroiu, zac multe proiecte de legi, inclusiv un pachet de iniţiative legislative propuse pentru reforma legislativă în domeniu. Cred că, din nou, interese divergente, chiar în interiorul aceluiaşi partid, tergiversează, dacă nu chiar blochează, adoptarea legilor respective. În această chestiune nu-şi au loc interesele PSD-ului, sau ale domnului Hrebenciuc, ci interesul naţional.

Noi nu dezbatem acum activitatea S.R.I.-ului pentru realizarea siguranţei naţionale. La atingerea acestui scop concură cel puţin 7 structuri de informaţii. Mă întreb retoric: din dările de seamă ale S.R.I.-ului, obţinem o imagine completă, sau doar una secvenţială şi posibil contestabilă asupra stării de siguranţă naţională din acest moment?

Controlul parlamentar, la rândul lui, se exercită fragmentar, fără a avea în vedere articularea şi funcţionarea integrală a sistemului informativ naţional, în conformitate cu principiile Constituţiei şi cu normele legale?

Sunt mai mult decât evidente asperităţile în cooperarea dintre servicii, faptul că acestea lucrează în paralel, iar la factorii de decizie şi la organele de aplicare a legii ajung estimări departamentale şi nu întotdeauna convergente.

Mă întreb, din nou retoric: este sau nu această situaţie una dintre cauzele lipsei de rezultate în combaterea ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale şi în actul de aplicare a legii?

Dacă vom întocmi o listă a autorităţilor şi a instituţiilor angajate în combaterea corupţiei, s-ar putea să constatăm că avem cea mai mare concentrare de forţă şi cel mai scăzut indice de eficienţă în acest domeniu.

Doamnelor şi domnilor,

În ultimii ani, atât S.R.I.-ul, cât şi comisia care trebuia să-l controleze, evident că nu spun că n-au făcut-o, s-au aflat în blocaj determinat de diversiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Îmi pun a treia întrebare retorică: ce alte preocupări de pe agenda vieţii parlamentare decât sutele de ordonanţe ale domnului Năstase, ne-au ţinut în loc pentru a rezolva şi această mult controversată problemă a poliţiei politice?

Ce s-a dovedit a fi CNSAS-ul? O instituţie bugetofagă, pusă sub ocrotirea Parlamentului, ale cărei rezultate certe sunt: noi acte de poliţie politică, terorismul mediatic şi compromiterea şanselor de afirmare a noilor structuri informative ale statului de drept.

Am lecturat zilele trecute un documentar al Direcţiei de Informare Parlamentară privind situaţia accesului la dosare în ţările Europei Centrale şi de Est. Concluzia care s-a impus m-a şocat: în nici o altă ţară nu s-a ajuns la aberaţiile CNSAS-ului şi nu s-au produs consecinţele pe care aceasta le urmăreşte, chiar împotriva literei şi spiritului propriei legi. În toate ţările, exceptând cazul cu totul special al germanilor, care nu este aplicabil României, arhivele au rămas la locul lor, iar cei îndreptăţiţi le accesează sub control parlamentar. Se dau publicităţii studii privind fenomenul, iar nu pur şi simplu liste de persoane pe motivul că au avut o anume calitate. În accepţia tripletei Dinescu-Pleşu-Patapievici, au făcut poliţie politică până şi dactilografele, funcţionarii registraturilor şi curierii, pe simplul motiv că au fost angajaţi ai securităţii până în '89.

La comandă politică, funcţionarii de la CNSAS s-au pretat la mixaje, xerocopiere, producând documente false pe care le-au dat publicităţii.

Tot la comandă politică, pe fondul unor lupte interne de partid, CNSAS a compromis personalităţi marcante, obligându-le să se retragă din viaţa politică. Situaţia distinsului senator, devenită de notorietate, nu este singulară. Acest circ trebuie să înceteze. Nu ne putem permite luxul şi nici sacrificiul ca, prin impozitele unei populaţii sărăcite, să finanţăm o instituţie cu sute de angajaţi care, sub pretextul descoperirii poliţiei politice, să comită chiar noi acte de acţiune politică.

Doamnelor şi domnilor,

Parlamentului îi mai revenea răspunderea ca, printr-o lege cu articol unic, să fi definit poliţia politică şi activitatea de poliţie politică. Asta chiar şi pentru simplul fapt de a ajuta comisiile de control, dacă comisiile mai fac poliţie politică şi dacă serviciile mai fac poliţie politică, aşa cum uneori sunt acuzate.

Domnilor colegi,

Este cazul să ne trezim la realitate. Într-un stat de drept, poliţie politică pot să facă doar cei ce sunt îndreptăţiţi să comande serviciilor de informaţii, fiindcă aceste organisme tehnice nu acţionează de capul lor. Dar, mai cu seamă poliţie politică pot face cei care utilizează informaţiile primite de drept în interesul partidelor din care fac parte, sau chiar în interes personal, inclusiv în afaceri. Nu învinovăţi cuţitul care taie şi nici mâna care-l ţine, ci creierul care comandă!

Aşadar, doamnelor şi domnilor, vă invit la o reflecţie serioasă pe această temă, care ar putea să lămurească şi cauza de bază a listei de receptivitate faţă de informările S.R.I.-ului. Receptivitate, probabil există, dar în ce scopuri? Asta e problema şi aceasta este absolut o problemă reală, care nu se află nici în interiorul serviciului, ci mai ales deasupra lui.

Închei prin a-l felicita pe domnul Timofte pentru declaraţiile de intenţie făcute publice şi pe care le-a strâns într-un volum, deschizându-şi astfel şi calea spre judecata publică, dacă nu şi le va onora.

Vă mulţumesc.

(Aplauze în Grupurile parlamentare ale Partidului România Mare)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul, din partea Grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal, doamna Norica Neculai.

Doamnă senator, aveţi cuvântul.

Doamna Norica Neculai:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Nu pot să mă abţin să nu remarc că şi în cazul Serviciului Român de Informaţii funcţionează foarte bine zicala "Mai bine mai târziu, decât niciodată". Este cazul raportului iulie 1999-decembrie 2000.

Nu comentez prevederile legale, nu mai este cazul, dar îmi permit să comentez că un lucru care este specific pentru comportamentul instituţiilor publice româneşti, şi anume aceea că la pragul schimbării de guvernare trebuie întotdeauna să lăsăm ceva timp pentru a ne clarifica viziunea asupra lucrurilor.

Dincolo de aspectul istoric al acestui raport, la care mă voi rezuma în intervenţia mea, doresc să precizez din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, un singur lucru: este cert că instituţia Serviciului Român de Informaţii a făcut paşi semnificativi în integrarea în mecanismele statului de drept. Însă, această instituţie are în acest moment o problemă: o piaţă semnificativă a serviciilor de informaţii, o piaţă care uneori este concurenţială, informaţii care ţin în mare măsură de siguranţa naţională şi această piaţă trebuie clarificată cumva. Pentru că, în condiţiile unor riscuri de ameninţare la securitatea României, riscuri complicate, cu o conjunctură internaţională nefavorabilă, aflatul în treabă al mai multor servicii de informaţii ne poate costa.

Trebuie să remarc nu o abordare teoretică, noi avem această vocaţie a discursului teoretic, este aparent o abordare teoretică, dar este, din nefericire, o abordare corectă asupra lucrurilor. Afectarea stabilităţii şi echilibrului economic prin deteriorarea unor segmente de infrastructură economică, creşterea arieratelor, disfuncţiile în sistemul financiar-bancar, criza provocată a unor bănci, poate de dragul declanşării procedurii falimentului, privatizări ilegale ale unor societăţi comerciale făcute prin trafic de influenţă şi prin dare şi luare de mită sunt stări de fapt care sunt specifice, din păcate, României după 1990 şi stări de fapt care se regăsesc, indiferent de culoarea guvernării aflate la Putere.

Aceste disfuncţii economice caracterizează economia românească, aceste disfuncţii economice pe care dumneavoastră le sesizaţi sunt incorect şi inadecvat apreciate de către clasa politică. Efectele se văd, caracterizările internaţionale sunt semnificative. Nu avem o economie reală de piaţă şi, dacă nu avem şi continuăm să n-o facem, riscăm să avem un model politic instabil, un model aproape latino-american.

Fără îndoială, nu Serviciul Român de Informaţii este vinovat de acest lucru, pentru că Serviciul Român de Informaţii nu dă soluţii; el propune expertiză, analizează realitatea. Cei care dau soluţii suntem noi, clasa politică.

Deşi se cunosc cauzele care acţionează asupra situaţiei de risc la adresa securităţii naţionale, din păcate, clasa politică românească atacă întotdeauna efectele. Acum, aşteptăm un pachet de legi care să definească pentru prima oară în România ce înseamnă grupurile de interese. Sper că nu va fi o definire în pur stil mafiot şi va avea şi ceva specific dreptului nostru.

Cronicizarea acestor riscuri la adresa securităţii naţionale, coroborată cu o serie de abuzuri şi ilegalităţi, în procesul de reformă, în special, cu o anomie legislativă, am reuşit performanţa să menţinem în viaţă o lege o lună, şi mă refer la recenta ordonanţă cu privire la calculul costurilor energiei termice, este simptomatic pentru comportarea legislativă, în special, a Executivului român. Aceste lucruri sunt realităţi prezente, dar pe care, sigur, le vom plăti, le vom plăti cu toţii şi cred că această notă de plată pe care dumneavoastră o sesizaţi printre rândurile raportului trebuie analizată cât mai curând şi trebuie evitată, dacă vrem ca ea să nu ne aducă în faliment pe toţi. Această situaţie permite penetrarea economiei româneşti de către reţele ale crimei organizate, reţele de contrabandă, de evaziune fiscală, de trafic de droguri, de spălare de bani, evenimente interesante se petrec în acest context: arestări spectaculoase în Olanda şi în alte ţări. Trebuie să avem foarte mare grijă ca aceste infracţiuni, prin ceea ce aduce globalizarea, să nu fie prezente şi în România şi să nu lezeze interesele României, constituie, fără îndoială, un pericol la adresa stabilităţii democratice pe care l-aţi sesizat, însă, pe care, noi, prin comportamentul nostru politic, încă o dată, nu îl sesizăm.

În ceea ce priveşte stabilitatea democratică, trebuie să vă pun o întrebare, domnule director.

Aţi afirmat în "Raportul iulie 1999 - decembrie 2000" despre campaniile de denigrare a instituţiilor statului român, declanşate de entităţi autonome şi străine interesate, campanii pe care le consideraţi un risc la adresa stabilităţii democratice. Dincolo de faptul că noi ştim că avem marele talent de a ne destabiliza democraţia între noi, aş dori să faceţi precizări cu privire la această afirmaţie care, sigur, este o afirmaţie foarte gravă şi de care clasa politică trebuie să ţină cont.

Sigur, sunt o serie de instituţii care sfidează statul de drept, sfidarea este o stare de fapt pentru anume comportamente, însă această sfidare trebuie cumva anihilată sau anulată. Una dintre instituţiile sfidate suntem, fără îndoială, noi, cele două Camere ale Parlamentului României, prin modul în care legiferăm, prin modul în care ni se adresează celelalte puteri în stat şi nu numai Parlamentul este sfidat, ci şi cea de-a treia şi firavă putere în ultima perioadă, Justiţia, pe care o sfidăm nerespectându-i legile şi nerespectându-i hotărârile judecătoreşti.

Doresc să precizez, domnule preşedinte, că noi am apreciat conţinutul raportului dumneavoastră, este o analiză şi o sinteză corectă, sigur, fără îndoială, am convingerea că informaţiile la care faceţi referire aici au fost pe masa acelor care decid câte ceva în România. Din păcate, nu s-a prea văzut în decizie suportul informaţional, în ceea ce priveşte susţinerea unor demersuri făcute de dumneavoastră şi ne-am permite, în final, să vă facem câteva recomandări care să ducă la o anume transparenţă a activităţii dumneavoastră.

Apreciem Comisia comună de control parlamentar, dar se pare că este necesar să întărim acest control printr-un dialog mai susţinut cu cele două comisii de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Cameră şi din Senat, noi ne vedem foarte rar, suntem puţin informaţi, iar informaţiile pe care dumneavoastră le furnizaţi sunt esenţiale pentru remodelarea legislaţiei care defineşte siguranţa naţională şi ordinea publică, în acord cu unele principii moderne. V-am aştepta mai aproape de aceste comisii şi, de ce nu, şi de comisiile economice ale celor două Camere pentru că, aţi semnalat şi, pe bună dreptate, comportamentul economic anormal ca principal factor de risc la adresa securităţii naţionale.

Ar fi bine, domnule director, ca atunci când vin reeşalonări mari la plată, când se dau ordonanţe care funcţionează 5 zile, când TVA-ul este calculat în raport de interesele unor grupuri, să veniţi la comisiile parlamentare şi să ne spuneţi cine sunt aceia. Dumneavoastră ne puteţi spune nouă şi noi putem spune cetăţeanului.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Are cuvântul domnul deputat Nistor Vasile - Grupul parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Vasile Nistor:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

Rapoartele Serviciului Român de Informaţii, supuse dezbaterii Camerelor reunite ale Parlamentului, pun în evidenţă caracteristicile cele mai relevante ale evoluţiei societăţii noastre în ultimii doi ani din perspectiva unei instituţii care este destinată realizării siguranţei naţionale, prin identificarea şi cunoaşterea riscurilor, disfuncţiilor şi vulnerabilităţilor care se pot constitui în ameninţări reale pentru valorile fundamentale ale statului de drept: sistemul democratic, echilibrul stabilităţii social politice, consfinţite prin Constituţie.

În calitate de secretar al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, nu pot să nu constat o semnificativă creştere a credibilităţii şi autorităţii principalului serviciu de informaţii al ţării, într-o etapă în care, după cum lesne se poate observa, atitudinile de contestare, ori chiar de negare a structurilor de autoritate ale statului, par să se multiplice, iar alte instituţii importante ale statului nu se bucură încă de aceeaşi apreciere şi încredere. Participarea la activităţile de bilanţ, precum şi la efectuarea unor controale parlamentare, în unele unităţi centrale şi teritoriale ale SRI-ului, mi-am permis să constat că Serviciul este pe o cale de a-şi consolida credibilitatea şi dezvolta capacităţile profesionale necesare stăpânirii în mai bune condiţiuni a problematicii specifice siguranţei naţionale. Dar şi procesul de reformă radicală, promis de domnul director Alexandru Radu Timofte, este abia la începuturile sale, întrucât capacitatea informativă-operativă a întregului aparat trebuie pusă în raport direct cu dinamica situaţiei operative de siguranţă naţională şi noile ameninţări conturate iar creşterea indicatorilor de eficienţă în planul informărilor exacte, corecte şi la timp a beneficiarilor legali de informaţii să constituie o prioritate în perioada următoare.

Procesul reformei concepţionale, organizate şi de personal, început în anul 2001 trebuie continuat astfel încât obiectivele strategice de modernizare şi perfecţionare a structurilor, metodelor şi activităţilor de ansamblu să fie realizate exclusiv în perspectiva strategiei pe termen scurt şi mediu adoptate. Controlul parlamentar a scos în evidenţă necesitarea actualizării permanente a concepţiei privind apărarea ordinii constituţionale prin renunţarea la unele obiective care nu se mai încadrează strict în domeniul siguranţei naţionale şi printr-o mai bună direcţionare a activităţii de informaţii spre vulnerabilităţile, riscurile şi ameninţările reale care se prefigurează. În perioada analizată, SRI-ul a parcurs o nouă etapă importantă de restructurare şi reaşezarea activităţii specifice.

În acest context, SRI-ul a încercat să fie ancorat în realităţile concrete ale domeniului dat de competenţă şi să răspundă astfel cu promptitudine şi cât mai bine misiunilor şi sarcinilor încredinţate.

Consider că, dintr-o temeinică analiză a factorilor de risc şi ameninţărilor evidenţiate prin măsuri specifice, se putea face mai mult în domeniul securităţii economice, evitându-se manifestarea cazurilor care au pus în pericol real siguranţa naţională. Datele obţinute şi informaţiile făcute de către factorii legali abilitaţi confirmă faptul că SRI-ul are capacitatea de a investiga, evalua şi semnala operativ evoluţiile purtătoare de riscuri şi ameninţări pe toate dimensiunile relevante ale siguranţei naţionale.

Cu toate acestea, se constată că măsurile de prevenire şi combatere a acţiunilor stărilor de fapt şi a fenomenelor relevante prin astfel de informări, iniţiate de instituţiile de decizie competente au fost insuficient de ferme, timide şi chiar, uneori, tardive care nu au putut evita producerea consecinţelor în planul siguranţei naţionale, cum ar fi, de exemplu: prejudiciile datorate fraudelor bancare de proporţii înregistrate la Banca Română de Scont şi Banca Română de Investiţii.

Semnificative sunt cele 261 de cazuri care au fost sesizate organelor abilitate să întreprindă măsuri legale, ce se impun, iar actul de finalizare este încă foarte lent. Astfel, cele 166 de cazuri semnalate Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie 83, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel 66, Parchetului de pe lângă tribunalele judeţene 14, Parchetului de pe lângă judecătoriile locale 3, respectiv cele 95 de cazuri cu care a fost sesizat Ministerul de Interne se află în următorul stadiu: 123 de cazuri în verificare, 12 cazuri în faza de întocmire a actelor premergătoare, 103 cazuri în lucru, 2 cazuri la care s-a întocmit rechizitoriul, 16 cazuri neconfirmate.

Practic, este vorba de finalizarea doar a unui număr de 18 cazuri, respectiv cele în care s-a întocmit rechizitoriul şi cele 16 cazuri neconfirmate, ceea ce este totuşi foarte puţin în raport cu eforturile depuse în procesul informativ operativ de cunoaştere şi de identificare a factorilor care se constituie în ameninţări la adresa Siguranţei Naţionale, punându-se firesc întrebarea: la ce folosesc sesizările înaintate forurilor de decizie abilitate, dacă valorificarea acestora se situează în asemenea nivel scăzut?

Prin pasivitatea manifestată şi neimplicarea în timp util în valorificarea informaţiilor, soluţionarea cazurilor cu care au fost sesizaţi de către SRI, miniştrii şi ceilalţi conducători ai instituţiilor statului legal abilitate pot fi consideraţi ca fiind părtaşi la fapte care aduc atingere siguranţei naţionale.

În acelaşi timp, apreciem că aspectele de tergiversare şi nerezolvare constatate, probabil, că nu s-ar fi înregistrat dacă domnul director al SRI, domnul Alexandru Radu Timofte, ar fi fost mai ferm în această direcţie, iar comunicarea ar fi fost permanentă şi punctuală până la soluţionarea tuturor cazurilor care privesc riscurile şi vulnerabilităţile purtătoare de ameninţări la siguranţa naţională, lucru perfect posibil în condiţiile în care toţi sunt membri ai aceluiaşi partid, aflat astăzi la guvernare.

Datele aflate la dispoziţia comisiei, constatările făcute cu ocazia controalelor în unităţi, precum şi contactele pe care le-am avut cu reprezentanţii unor servicii de informaţii străine, cu care SRI are relaţii de cooperare, au relevat contribuţia pe care serviciul a avut-o şi în ceea ce priveşte îmbunătăţirea imaginii României în plan internaţional. Sub acest aspect considerăm că SRI se află, practic, în faţa unei noi etape de activitate, respectiv aceea a implementării reformei menite să-şi asigure modernizarea în perspectiva aderării la NATO şi integrării Uniunii Europene.

În finalul intervenţiei mele, consider că în perioada următoare trebuie să acordăm tot sprijinul pentru continuarea procesului de restructurare şi modernizare a SRI-ului, ca o garanţie pentru consolidarea statului de drept şi a democraţiei în România.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul domnul senator Verestoy Attila - Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.

Domnul Verestoy Attila:

Domnilor preşedinţi,

Domnule director,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Voi începe prin ceea ce în mod obişnuit ar trebui să termin cuvântarea şi anume că în opinia mea, ca o concluzie, acea calitate a instituţiei SRI, că trezeşte nu teamă, ci încredere în societate e pe cale de a se realiza.

Deci, pe undeva, în ceea ce am văzut noi în câteva ocazii, ce înseamnă un serviciu modern, ce înseamnă o concepţie modernă, o structură modernă, acţiunile moderne în cadrul unor ţări din Comunitatea Europeană sau din NATO, am putut să constatăm că asta este direcţia în care trebuie să meargă SRI. Şi, ceea ce pot spune că în ceea ce constatăm, în ceea ce înseamnă, de fapt, reforma SRI-ului, de a deveni un serviciu modern, atât sub latură de concepţie, cât şi ca structură, cât şi ca acţiune, este pe cale de a se realiza. Avem o perspectivă, de câţiva ani de zile, de când există acest control parlamentar care devine şi va deveni pe zi ce trece, cum am spune, mai eficient, a ceea ce înseamnă trecerea unei instituţii care a avut o grea şi chiar o povară, pot să spun, de gen moştenire, la un dinamism şi la o răspundere, la solicitarea societăţii pe care o demonstrează în anii pe care îi parcurgem, noul sistem al SRI.

Noi trebuie să spunem foarte deschis că nu este finalul procesului. Sigur că sunt multe realizări şi ne putem bucura cu un serviciu care e mai tânăr decât majoritatea serviciilor din jurul nostru. Are o vârstă medie de 37,5 ani. Asta înseamnă că este un serviciu al viitorului şi nu un serviciu care vine din trecut. Poate şi acesta este unul din motivele pentru care a putut răspunde şi va trebui să răspundă în continuare la solicitarea pe care noua situaţie a lumii care, iminent o ştim cu toţii după 11 septembrie din 2001 cât şi după o dată recentă şi, de data aceasta, un eveniment îmbucurător - invitarea României la NATO o creează.

În acest sens, e de dorit ca ceea ce a prezentat şi domnul director şi este şi în raport, relaţiile externe ale SRI-ului să fie sprijinite, să li se acorde o atenţie mărită şi în continuare.

Probabil că un raport care ar cuprinde prea multe date concrete ar linişti pe multă lume. Am spus acest lucru pentru că mă gândesc că sunt foarte multe evenimente posibile şi nedorite care, după ştiinţa noastră, au fost evitate sau efectele lor au fost mult diminuate în urma informării pe care serviciul a acordat-o beneficiarilor legali.

Sigur că noi, parlamentari fiind, nu avem acces şi nici nu trebuie să avem acces la tot ceea ce priveşte munca operativă, nu vedem, nu este nici un secret, nici noi cu prea mult mai mult, decât ştiţi dumneavoastră. Deseori ne surprinde ca anumite lucruri pe care noi le consideram ca fiind excepţional de importante şi sub strictă confidenţialitate, la ieşirea din comisie o vedem în primul ziar care ne este întins în faţă şi s-a întâmplat asemenea lucru. Deci, iată că sunt câteva aspecte la care serviciul şi inspecţia de rigoare, de specialitate a SRI-ului ar trebui să acorde mai multă atenţie.

Noi, ca parlamentari, în schimb, avem menirea de a avea grijă de banul public. Banul public care este sursa financiară, bugetară a serviciului. Aici trebuie să fiţi de acord că noi nu am reuşit să fim suficient de darnici, deşi cunoşteam nevoile reale, mai ales pentru modernizare şi restructurarea serviciului, datorită unor constrângeri bugetare pe care noi le-am înţeles, nu am putut să acordăm acele sume care, probabil, că ar ajuta ca acest proces de modernizare şi de reformă să fie mai rapid înfăptuit.

Dar, avem încredere că priceperea şi buna gestionare a sumelor pe care o au, totuşi, cei de la serviciu, iată o dovadă că printre puţini ordonatori de credite putem enumera pe SRI care a utilizat 98% din banul public acordat, asta înseamnă că banii sunt daţi pe mâini bune. Cât de bine putem noi să controlăm rămâne de văzut şi în continuare.

Aş putea să mai prezint câteva aspecte, dar colegii s-au referit pe larg la toate aspectele acestea, noi suntem convinşi că nu este vina nici a SRI-ului şi, credeţi-mă, nici a comisiei, această întârziere a prezentării rapoartelor, au fost câteva ocazii în care tentativa a existat datorită agendei încărcate a Camerelor reunite, acest lucru s-a putut întâmpla numai acum.

Dar, zise fiind, mai bine mai târziu, eu cred că e de dorit ca un raport de acest gen, pe care majoritatea celor din comisie şi l-au asumat şi l-au semnat să fie susţinut de Parlament.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc.

Are cuvântul, din partea Grupul parlamentar al minorităţilor, domnul deputat Cerchez. V-aş ruga, poate încercaţi să sintetizaţi puţin luările de cuvânt. Da? Vă mulţumesc.

Domnul Metin Cerchez:

Stimaţi domni preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Stimaţi invitaţi,

Aşa cum a mai spus şi un antevorbitor, niciodată nu este prea târziu şi este bine ca acest raport a ajuns în dezbaterea Parlamentului, iar noi, grupul minorităţilor, vă spunem cu inima deschisă, înainte de a fi minoritari suntem români, respectăm Constituţia României şi cât de bine ar fi ca şi românii din România să simtă şi să fie mai români decât sunt, poate, uneori.

În actualul context geopolitic rolul SRI-ului este unul deosebit. A spus cineva mai devreme în dezbaterea raportului CSAT, că întâmplător România a fost invitată să adere la NATO, că poate întâmplător suntem invitaţi să aderăm la Uniunea Europeană. Nu cred acest lucru dar 11 septembrie a existat şi, în situaţia actuală terorismul internaţional există peste tot, iar în noul context geostrategic când Turcia nu poate să admită ca americanii să intervină în Irak, România devine un câmp deschis pentru serviciile de informaţii, indiferent care sunt ele. Iar rolul SRI-ului este deosebit, pentru că, dacă în România nu au avut loc atentate teroriste, Doamne fereşte, ele să nu existe, pentru că nimeni nu vrea ca vieţi omeneşti, vieţi ale confraţilor noştri români să fie sacrificate pentru că a fost omisă o anumită informaţie. Ea nu a fost dată la timp.

Domnul Radu Timofte ca director al SRI-ului este asemănător cu rolul pe care îl joacă preşedintele Ion Iliescu, dânsul trebuie să uite că reprezintă Partidul Social Democrat, să se delimiteze de această poziţie şi prin informaţiile pe care SRI-ul le aduce anumitor organe abilitate să nu facă deosebire între corupţii lor şi corupţii noştri. În România există doar corupţie. Nimeni nu fură în numele unui partid, nimeni nu aduce atingere siguranţei naţionale pentru că aşa vrea un anume partid. Este clar, culoarea dolarilor, mirosul dolarilor, ştiţi bine că nu are conotaţie politică. De aceea, SRI-ul, în viitor, trebuie să dea acele informaţii credibile PNA-ului, organelor abilitate, dar stau şi mă întreb, oare ce spun tinerii ofiţeri ai SRI-ului ca, de altfel, şi tinerii ofiţeri din poliţie, când, după ce sunt arestaţi marii infractori care deja au scos banii din România, Parchetul sau Justiţia îi pune în libertate? Cum vor mai acţiona ei, după o muncă titanică, în viitoarele acţiuni? Cu toţii greşim. Este omenesc a greşi, dar asemenea acţiuni, practic, de dincolo de actul de arestare, de eliberare a marilor infractori, pune într-o postură, zic eu, mai puţin plăcută, atât SRI-ul, cât şi celelalte organe abilitate, care încet, încet poate încep să-şi piardă încrederea. Populaţia nu mai are aceeaşi încredere în acest Serviciu Român de Informaţii, ori nu SRI-ul este vinovat în acest caz. Şi, de aceea, vreau, poate pentru viitor, dacă poate să fie luat în consideraţie acest sfat, trebuie ca tinerii, noii ofiţeri de informaţii, pentru că atât s-a bătut monedă, că vezi, Doamne, mulţi provin din vechea securitate, ştim bine că securitatea română, oricine ar vrea să "clevetească" era bine văzută în Occident, erau adevăraţi profesionişti şi acei adevăraţi profesionişti cred eu că au rămas în SRI. Dar, aş dori ca aceşti tineri să fie promovaţi şi poate dorinţa lor de afirmare să se împletească mai mult cu acea experienţă a adevăraţilor ofiţeri de informaţii, nu a celor care au făcut, bineînţeles, poliţie politică.

S-a spus şi se spune şi în presă, pentru că presa este formatorul de opinie publică, sunt transmise către populaţie atâtea şi atâtea cazuri din domeniul returnărilor ilegale de TVA. Fondul Monetar Internaţional ne dă o sumă de aproximativ 300 de milioane în tranşe de vreo 60 de milioane de dolari şi ne pun atâtea condiţii antisociale. Ştiţi bine, nu mai târziu de acum câteva zile, încă 6000 de oameni vor fi disponibilizaţi. În acelaşi timp, structuri mafiote scot din România, numai la o returnare ilegală de TVA: 6 milioane de dolari, 30 de milioane de dolari. Aceşti bani pleacă uneori poate spre, pentru că au plecat, spre Dubai şi spre Kuweit, pleacă spre organizaţii teroriste. Ce face SRI-ul în acest caz? Trebuie, spun eu, ca implicarea şi aducerea la cunoştinţa, poate prin noi, prin Parlament, cum a spus colega noastră mai devreme, trebuie, totuşi, spus adevărul opiniei publice. Pentru că fiecare dolar scos în afara ţării, în timp ce alţii vor să ne ajute băgând dolari în România, înseamnă atingerea siguranţei naţionale, înseamnă că pensionarul nu mai are bani de medicamente, înseamnă că şcolile nu se pot construi, că se închid spitale.

Nu în ultimul rând...

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Poate încercaţi să finalizaţi, stimate coleg.

Domnul Metin Cerchez:

Da. Ar fi... Da, vreau să termin, poate că şi rolul Parlamentului prin viitoarea legislaţie este nu unul consultativ, ci ar trebui să ajutăm tinerii, îndeosebi ofiţeri de informaţii, poliţişti, să încercăm să le mărim salariile, nu numai, cum spune presa, "să ne mărim salariile", pentru ca ei să lucreze cu adevărat, cu tragere de inimă în acest sistem atât de important. Să încercăm ca măcar 10% din locuinţele construite prin ANL să fie repartizate celor care luptă cu adevărat împotriva corupţiei, pentru că aceşti ofiţeri de informaţii, poliţişti să nu fie dezamăgiţi de rezultatele pe care le obţin.

În schimb, nu doresc SRI-ului decât succes în viitoarea perioadă şi aşteptăm informaţii mult mai concrete la viitorul raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Are cuvântul doamna deputat Daniela Buruiană din partea Grupului parlamentar al PRM, ultimul vorbitor.

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Dar, nu cel din urmă.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

A, nu cel din urmă va fi primul. Vă rog.

Doamna Daniela Buruiană-Aprodu:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi invitaţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Vă rog să luaţi act, încă de la bun început, de protestul PRM faţă de tergiversarea discutării acestor rapoarte în faţa Parlamentului. Rapoarte care, în opinia noastră, deja au termenul de valabilitate expirat. Aceste tardive rapoarte nu prezintă în mod concret activitatea desfăşurată de lucrătorii SRI care se văd în situaţia de a nu-şi justifica în mod corect şi concret munca, efortul depus, precum şi modul de cheltuire al banului public.

Domnilor,

Populaţia nu vrea să cunoască mijloacele şi metodele folosite de dumneavoastră pentru a documenta un caz, ci vrea să cunoască faptul că dumneavoastră stăpâniţi din punct de vedere informativ-operativ principalele riscuri şi vulnerabilităţi la adresa siguranţei naţionale în care marea corupţie, de la miniştri, până la plevuşca din ministere, a pus stăpânire pe ţară.

A trimite către beneficiarii de informaţii numai cazurile unor funcţionari mărunţi corupţi şi a evita miniştrii, prefecţi ai fostei şi, mai ales, ai actualei Puteri, înseamnă, în opinia noastră, a nu vă face datoria faţă de ţară şi de a fi subordonaţi politic.

Vectorii de siguranţă naţională nu au dimensiuni mai mari sau mai mici, şi nici culoare politică. Ei sunt pur şi simplu pericole pentru siguranţa naţională a României. Opinia publică, îmi pare rău, expresie care e puţin agreată de domnul director Timofte, vrea să vadă că Serviciul Român de Informaţii stăpâneşte fenomenul corupţiei de sus şi până jos, adică este eficient. Asta cer şi organismele internaţionale, structuri din care vrem cu toţii să facem parte, eficienţă.

Revenind la raportul S.R.I. 1999-2000, acesta prezintă câteva aspecte documentate de Serviciul Român, de altfel, de notorietate publică. Mă refer la jaful F.N.I şi Tepro Iaşi. Tot raportul domnului Georgescu semnalează în 2000 consolidarea în România a celulelor unor organizaţii teroriste suspectate de strânse legături cu celebra reţea Al-Quaida.

Să ne amintim că presa, în acea perioadă, scria de scurgeri de sute de milioane de dolari prin firmele fantomă ale musulmanilor din România, bani ce au ajuns în conturile reţelelor teroriste. Tot în acelaşi raport, domnul Costin Georgescu făcea vorbire de contrabanda de orice tip, inclusiv arme, muniţii şi droguri, care se făcea în stil mare în România. Dar domnul Georgescu uită să ne spună despre directorul de atunci al vămilor, coleg de P.N.L. cu domnia sa. Sunt expediate, în acelaşi raport, următoarele: deficienţe în sistemul de protecţie al copiilor instituţionalizaţi. De fapt, de protecţia lor se ocupa domnul ministru al justiţiei, Valeriu Stoica, deputat P.N.L., care, pentru a-i ocroti mai bine, i-a exportat.

Şi pentru că în marea coaliţie de la guvernarea 1996-2000 nu putea să lipsească U.D.M.R., domnul Georgescu s-a limitat la sibilinica formulare "acţiuni de factură autonomist-separatistă pe criterii etnice", lăsând să se înţeleagă faptul că poate nişte bangladeshi de aiurea ar avea ceva pretenţii administrativ-teritoriale în România.

De asemenea, prin fraze confuze şi fără exemple, se expediază criminalitatea economico-financiară, iar despre ceva reuşite ale contraspionajului românesc nu se pomeneşte nimic. Amintindu-ne însă de anii 1999-2000, vom afla că în acea perioadă se trăgeau marile tunuri, ROMCIM, ROMTELECOM, PETROMIDIA şi faimoasa "Ţigareta", în care oamenii puterii erau băgaţi până în gât. Oricum, nimeni n-a păţit nimic, o mână spală pe alta şi împreună spală obrazul.

Trecem acum la raportul 2001, când domnul director Timofte îşi pune amprenta inconfundabilă pe activitatea Serviciului Român de Informaţii. Sub aspect grafic, raportul Timofte 2001 este mult mai reuşit. Este un format dublu faţă de pricăjitul raport Georgescu, are o hârtie velină excepţională, este bicolor, iar la aproape fiecare pagină conţine poze frumos colorate care pot face deliciul fiecărui şcolar din clasele primare. De fapt, raportul este o înşiruire de banalităţi şi generalităţi cu aere semidocte şi poate fi dat de exemplu cum nu ar trebui să arate un astfel de document.

După ce, în prima parte, raportul precizează concluziile principale ale analizei de etapă, precum şi noua concepţie managerială, este prezentat apoi noua reformă instituţională a S.R.I. Toate bune şi frumoase! Numai că pe nimeni nu interesează reorganizarea şi concepţiile de manager ale domnului Timofte, ci rezultatul activităţii Serviciului Român de Informaţii.

La Capitolul "Protecţie antiteroristă", încă din prima frază se spune: "Nici în perioada de referinţă, România nu s-a confruntat în mod direct cu manifestări explicite de factură teroristă." Pentru ca, mai departe, să se afirme: "SRI acordă o atenţie aparte factorilor de risc la adresa siguranţei naţionale ce decurg din prezenţa pe teritoriul României a unor nuclee ale unor organizaţii străine de diverse orientări şi nuanţe."

Tot în acest mod, sunt enumerate activităţi de investigare operativă cu caracter anticipativ - preventiv, fără a fi nominalizate nuclee ale organizaţiilor teroriste şi ce instituţii au fost informate de existenţa acestora.

La Capitolul "Asigurarea dimensiunii economice a securităţii naţionale", lucrurile sunt mult mai clare, cu toate că sunt enumerate doar disfuncţii din sectorul energetic, precaritatea infrastructurii, gropile Bucureştiului, înţelegem noi, stări de insecuritate în transportul produselor petroliere şi deficienţe pe linia asigurării securităţii alimentare, pe care o simte de altfel toată populaţia României.

Tăcere totală despre cazurile mari de corupţie sau cazurile marilor corupţi din administraţia publică locală, justiţie. În anul 2001, Serviciul Român de Informaţii nu a obţinut nici un mandat de la Parchetul General pentru soluţionarea unor cazuri de corupţie din rândul magistraţilor. Prietenii ştiu de ce!

Marile fraude bancare, mă refer la Banca de Investiţii şi Dezvoltare, Banca Populară de Scont, BANC POST, Banca Internaţională a Religiilor, ASTRA. De asemenea, cazul Sorin Ovidiu Vântu, personaj ce a nenorocit peste 300.000 de oameni, a rămas legendă. Unde este dosarul, domnilor? Cine-l blochează şi la comanda cui? Traficul ilegal de armament strategic ce a tranzitat ţara. Sunt câteva probleme care nu au primit nici în ziua de astăzi răspuns.

Contraspionajul românesc nu mai există? România nu mai prezintă nici o importanţă, nici măcar economică? De ce nu sunt prezentate cazuri concrete ce au fost documentate, deşi în cadrul uneia din inspectorate există un sector de investigare a marii corupţii, care ar fi putut să răspundă la întrebarea: cine sunt cei care au jefuit patrimoniul de stat? Nici nu vom mai insista asupra aşa-ziselor consideraţii din raportul domnului Timofte pentru că din 2000, când P.S.D. a ajuns la guvernare, jaful avuţiei naţionale a luat proporţii mult mai mari decât sub fostul regim, iar informaţiile date de lucrătorii Serviciului Român de Informaţii dacă nu sunt îngropate, ajung chiar în mâna celor ce devalizează banul public.

Mai mult, lupta anticorupţie continuă într-o veselie. Parchetul Naţional Anticorupţie ne anunţă că l-a dovedit pe cel mai corupt baron din România, plutonierul Dănuţ Perju, care a luat o mită de o raţă şi trei kilograme de caras.

Partidul România Mare consideră că activitatea cu adevărat profesionistă a lucrătorilor Serviciului Român de Informaţii este irosită atâta timp cât majoritatea beneficiarilor de informaţii, miniştri, prefecţi, este sau ar trebui să fie în vizorul serviciului. Asta deoarece majoritatea beneficiarilor de informaţii, începând de la cel mai înalt nivel, sunt implicaţi în activităţi de criminalitate economică, iar datele furnizate de Serviciul Român de Informaţii constituie, de altfel, avertizări pentru aceştia ca să-şi camufleze mai bine acţiunile ilegale.

Un bilanţ în acest sens este semnificativ. Din 261 de sesizări ale Serviciului Român de Informaţii în anul 2001, doar în două cazuri s-a întocmit de către Parchet rechizitoriul, adică doar două persoane sunt judecate pentru fapte ce ameninţă siguranţa naţională.

Partidul România Mare consideră că, o dată cu admiterea României în NATO şi începerea negocierilor de aderare în Uniunea Europeană, au dispărut două potenţiale ameninţări referitoare la: existenţa statală a României şi la pericolul discriminării minorităţilor naţionale, ceea ce, în opinia noastră, ar trebui să aibă ca urmare firească autodizolvarea UDMR, proces care se pare că a şi început, ca entitate politică de factură extremistă. Iată că în Spania, ETA a fost dizolvată şi nu s-a întâmplat nici o nenorocire.

În fine, raportul domnului Timofte nu răspunde la întrebarea dacă în România au dispărut toate organizaţiile teroriste deşi, în acest moment, înaintea izbucnirii unui eventual război în Irak, noi credem că există un real pericol de săvârşite a unor atentate asupra unor obiective militare sau civile, cât şi, mai ales, asupra populaţiei.

Din analiza celor două rapoarte, a sintetizării informaţiilor mass-media, cât şi a studiilor efectuate de structuri specializate din ţară, dar mai ales din străinătate, în opinia Partidului România Mare, concluzia nu este decât una. Din 1990 încoace, România a fost condusă de o mafie şi este condusă de o mafie politico-economică ce are membri marcanţi pe unii din P.S.D., U.D.M.R., P.D. şi P.N.L.

Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Opoziţiei)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Dau cuvântul domnului director Radu Timofte pentru a da unele răspunsuri la problemele ridicate.

Domnul Radu Timofte:

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor deputaţi şi senatori,

Aş vrea să-mi permiteţi să mulţumesc domnului deputat Stan şi membrilor comisiei pentru aprecierile şi recomandările făcute la adresa lucrătorilor Serviciului Român de Informaţii, a mea, personal.

Mulţumesc, de asemenea, distinşilor deputaţi şi senatori care au intervenit, au apreciat, au întrebat, au criticat, au recomandat Serviciului diverse activităţi, acţiuni pe care domniile lor au considerat necesar să le facă. Le mulţumesc pentru aceasta încă o dată.

Pentru personalul Serviciului Român de Informaţii contează foarte mult aprecierea pe care Parlamentul o dă activităţii serviciului şi vă asigur că absolut tot ce s-a discutat astăzi, aici, va fi cunoscut de către lucrătorii, de către simplii lucrători ai Serviciului Român de Informaţii.

Punctual, răspunsurile la întrebările pe care distinşii parlamentari mi le-au adresat. Mulţumesc domnului Merce pentru aprecierile făcute. Nu urmărim, nu avem în vedere evaluări, nici un fel de analize la nivelul doctrinelor politice, a partidelor politice. Nu s-a desfăşurat niciodată, cel puţin în cei doi ani de când sunt eu, o astfel de activitate, nici la nivelul Biroului executiv, nici la nivelul Consiliului director şi în nici una din structurile Serviciului Român de Informaţii.

Vă asigur de sinceritatea celor afirmate de către mine aici.

În legătură cu numirile şi eliberările din funcţie, primul care se confruntă cu aceste probleme sunt eu. Vă asigur că de la nivelul conducerilor partidelor reprezentate sau nereprezentate în Parlament, nu s-a făcut nici un fel de recomandare. Mai mult decât atât, am fost atenţionat în unele cazuri de către unii foşti colegi parlamentari referitor la schimbările unor oameni din funcţii. Nu vreau să dau exemple de partide din rândul cărora provin aceşti colegi.

Pot însă să vă spun o remarcă a domnului prim-ministru Adrian Năstase, zicându-mi: "Un prieten am avut şi eu la una din secţiile tale şi pe ăla l-ai schimbat!" Afirmaţia este reală şi poate fi confirmată de către cei care cunosc despre ce este vorba.

Vă asigur cu tot respectul cuvenit că sunt necesare astfel de schimbări, uneori, noi ne-am înşelat în numirea unor oameni pe funcţiile de conducere, şi mai ales vă asigur că nu criteriul politic a fost acela care a determinat schimbarea vreunuia sau altuia dintre şefi.

Dacă cineva, comisia poate, ar dori să facă o evaluare a şefilor de secţii numiţi anterior de către domnul Costin Georgescu, va constata că aceştia, care corespund exigenţelor, sunt încă în funcţii, aşa cum sunt încă pe funcţii oameni numiţi chiar din anii 1993, 1994, 1995. Acolo unde însă lucrurile nu merg şi cum ne place nouă să spunem, pentru optimizarea comenzii unităţii respective trebuie să operăm chiar uneori dureros şi o vom face în continuare, indiferent de ce se va întâmpla, sau indiferent de consecinţele pe care le poate suporta conducerea Serviciului Român de Informaţii.

Vă asigur, în acelaşi timp, că există în preocuparea noastră garantarea pluripartidismului. Vom sesiza ori de câte ori apar astfel de probleme, când pe scena politică românească s-ar putea contura, aşa cum lăsa să se înţeleagă intervenţia dumneavoastră, eliminarea altor forţe politice pentru a elimina pluripartitismul.

Referitor la măsurile în raporturile cu autorităţile locale, daţi-mi voie să vă spun că, parţial, aveţi dreptate. Aş putea să spun că în bună măsură aveţi dreptate. Sunt reprezentanţi ai autorităţilor locale, preşedinţi ai consiliilor judeţene, prefecţi sau primari care, instalaţi acolo, sus, cred că totul le aparţine şi că toate informaţiile trebuie să le fie puse la dispoziţie. Niciodată nu vor avea acces la astfel de informaţii, ci numai la acelea care pot fi folosite în a preveni, în a contracara diverse aspecte ce sunt de competenţa domniilor lor.

Mi-am permis, şi domnul Cozmâncă poate să confirme acest lucru, să reţin atenţia domniei sale, a domnului Cozmâncă, ori de câte ori au apărut situaţii de acest gen, fiindcă am avut situaţii când, şeful Inspectoratului local de poliţie, cel de la apărarea civilă, şeful garnizoanei şi ofiţerul nostru de la secţia judeţeană de informaţii, au fost toţi chemaţi într-un birou şi s-a încercat a li se trasa sarcini. Nu voi accepta şi nu voi tolera aşa ceva. Şi vă mulţumesc pentru că aţi ridicat această problemă.

În măsura în care răspunsurile vă satisfac, vă asigur în continuare de imparţialitatea la care dumneavoastră făceaţi referire în ceea ce priveşte activitatea Serviciului Român de Informaţii.

Mulţumesc şi doamnei senator Norica Nicolai pentru aprecierile aduse la adresa Serviciului Român de Informaţii. A făcut o referire care mie mi s-a părut că necesită o oarecare interpretare din partea mea. Vorbeaţi despre piaţa serviciilor de informaţii. Sunt de acord. Există o oarecare concurenţă între serviciile de informaţii. Sunt de acord că ea trebuie să existe. Dar vă asigur că ea nu este neloială. Nu ne lovim unii pe alţii, nu încercăm prin nimic să denigrăm activitatea celuilalt. Atunci când comisia va constata acest lucru, când comisia din care dumneavoastră faceţi parte va constata acest lucru, v-aş ruga să ne reţineţi atenţia, fiindcă vom şti ce avem de făcut. Deci, nu există o piaţă a serviciilor de informaţii.

Dacă în domeniul legislativ veţi opera modificări care să reglementeze şi mai strict competenţele fiecărei structuri în parte, noi vom fi primii care vă vom mulţumi şi vom avea toate motivele să o facem.

Sigur, observaţiile dumneavoastră referitoare la domeniul economic, la piaţa de capital şi toate celelalte s-au referit în mod special la perioada anilor 1999-2000. Eu mi-am însuşit şi-mi însuşesc în continuare concluziile prezentate în acel raport, concluzii care au fost susţinute de domnul Costin Georgescu. A fost o continuare a activităţii acelor concluzii desprinse de domnia sa, tot de către Serviciul Român de Informaţii în fapt, o continuare pe care noi o avem în atenţie să nu o pierdem cumva de pe firul logic al desfăşurării operaţiunilor noastre specifice, în domeniul la care dumneavoastră făceaţi precizări.

Ne-aţi cerut să vă facem precizări. Daţi-mi voie să vă informez că, aşa cum am avertizat şi prin raportul pe anul 2001 şi cum am prezentat şi în alocuţiunea prezentată aici puţin mai devreme, instituţiile statului român, inclusiv Parlamentul, sunt supuse unor acţiuni concertate de agresiuni informaţionale, de prezentare distorsionată a realităţii. Nu aş vrea să risc un răspuns nefondat, nedocumentat care să nu satisfacă exigenţele dumneavoastră. Şi, dat fiind complexitatea acestor acţiuni, fiindcă sunt foarte multe, o să-mi permit, dacă sunteţi de acord, să vă dau un răspuns detaliat, în scris, pe care aproape că-l avem pregătit pentru raportul pe anul 2002. Vă mulţumesc pentru înţelegere.

Tot dumneavoastră spuneaţi că eu, ca director al Serviciului Român de Informaţii, trebuie să fiu mult mai aproape de comisii. Probabil v-aţi referit la comisia din care faceţi parte, comisia pe care am condus-o atâţia ani de zile, şi eu, ca şi dumneavoastră, am simţit nevoia informării ori de câte ori au apărut probleme, care ştim c-au apărut şi, mai ales, în condiţiile actuale, când pe plan internaţional se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Aş vrea ca tot dumneavoastră, Parlamentul, să reglementaţi modul de abordare de către noi a acestor întâlniri la nivelul comisiilor. Deocamdată, există o hotărâre nr.30 a Parlamentului care ne obligă pe noi, ca serviciu, ca numai în faţa comisiei de control să dăm rapoarte, să facem informări, să răspundem la întrebări. Dacă veţi găsi şi veţi hotărî o altă modalitate, noi ne vom supune acesteia.

Domnul deputat Nistor Vasile, secretarul comisiei, îmi cere să fiu mai ferm în soluţionarea sesizărilor. Dacă se agreează amestecul puterilor în stat, să intervenim la Parchet pentru a soluţiona într-un anumit mod o anumită sesizare a noastră, o facem, dar cred că nu este bine. Noi lăsăm actul de justiţie să se desfăşoare normal. Am intervenit, dacă-mi este permis să spun acest lucru, pe procedură. Am un caz recent la Târgu-Mureş, unde urma sau exista riscul de a se lua o decizie neconformă cu informaţiile documentate pe care noi le-am transmis Parchetului de acolo. Mi-am permis atunci să-l sun pe domnul procuror general Joiţa care a reacţionat imediat şi a împiedicat... ca cei găsiţi de noi suspecţi să fie reţinuţi în continuare.

Mulţumesc şi domnului Verestoy. Nu comentez cele spuse de domnia sa. O să comentez, în schimb, foarte pe scurt, aprecierile domnului deputat Cerchez şi-l asigur şi pe domnia sa, aşa cum am făcut-o şi anterior, că Serviciul este delimitat faţă de toate forţele politice, indiferent că sunt la putere sau în opoziţie. Delimitarea constând în aceea că misiunea noastră de bază este apărarea siguranţei naţionale a României şi pentru aceasta suntem numiţi acolo.

Am depus un jurământ în faţa dumneavoastră acum doi ani şi aproape o lună şi vă asigur că voi respecta acest jurământ până voi fi eliberat din funcţia pe care o deţin acum. Iar atunci când veţi constata prin colegii din comisie că eu voi abdica de la prevederile acestui jurământ, v-aş ruga ca sancţiunea dumneavoastră să fie pe măsura gestului meu.

Nu există corupţii lor şi corupţii noştri pentru noi. Aş putea spune mai mult decât atât: există corupţi peste tot. Sunt nevoit să vă dau dreptate pentru cel puţin o parte din situaţiile în care... şi aş pune în ghilimele "infractori", din punctul nostru de vedere, arestaţi au fost puşi în libertate în foarte scurt timp. Durerea noastră este alta, că ofiţerul care a lucrat cazul, locotenent, sublocotenent, căpitan, şi care a consumat multă energie pe bani sau cu bani foarte puţini, investigând timp de un an, poate şi mai mult, cazul respectiv, după ce a reuşit să-l vadă încarcerat pe cel vinovat, constată că după două-trei săptămâni, se plimbă liber pe stradă. Mai mult decât atât, sfidează, având cunoştinţă de faptul că Serviciul Român de Informaţii a făcut sesizarea în legătură cu el. Şi mai sunt persoane care au grijă să-i aducă la cunoştinţă că S.R.I.-ul l-a trimis la închisoare.

Ne dor foarte mult aceste lucruri. Încercăm să convingem în continuare că cel care a fost eliberat nu a meritat această decizie. Într-adevăr, tinerii reprezintă preocuparea majoră a conducerii Serviciului Român de Informaţii. Am schimbat întreaga structură de învăţământ din Serviciul Român de Informaţii. Pentru anul trecut, am scos la concurs 150 de posturi pe diverse domenii de activitate, 150 de posturi dintre absolvenţii instituţiilor superioare de învăţământ. Nu am mai mers pe recrutarea viitorilor ofiţeri ai Serviciului din rândul absolvenţilor de liceu. Deci pe profiluri de activitate, acestea vor fi viitoarele cadre ale Serviciului Român de Informaţii.

Cu satisfacţie, vă pot spune că pentru cele 150 de posturi scoase la concurs, şi-mi pare rău să o spun, 120 bărbaţi şi 30 femei, s-au înscris peste 4000 de candidaţi. Din prima triere au mai rămas în jur de 3000 care au susţinut concursul pentru cele 150 de locuri. Aceasta, pentru noi denotă şi un interes al acestora pentru Serviciu şi o preocupare a lor şi o încredere în ceea ce reprezintă Serviciul, dar şi o obligaţie din partea noastră în a-i forma ca viitori ofiţeri de informaţii.

Aşa cum avem un oarecare gol de vârstă, un gol de generaţii în cadrul serviciului, sperăm ca prin această metodă, prin această triere pe care o facem, selecţie pe care o facem, să reuşim să acoperim tot ceea ce este deficit la ora actuală în serviciu. Dar n-o să putem, cu 150-180 de dolari, daţi-mi voie să dau totuşi această valută de referinţă ca exemplu, n-o să reuşim să-i ţinem în serviciu pe adevăraţii profesionişti specialişti atâta timp cât un ofiţer specializat în finanţe-bănci, după doi-trei ani, este ademenit, este tentat să meargă la una din instituţiile pentru care este pregătit, cu un salariu de 1500-2000 până la 3000 de dolari.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

V-aş ruga să încercaţi să încheiaţi...

Domnul Radu Timofte:

Vă mulţumesc.

În perspectiva bugetului pe anul viitor, v-aş ruga să ţineţi cont de acest lucru. Nu mai revin asupra locuinţelor şi a problemelor sociale pe care Serviciul le are.

Mulţumesc şi doamnei deputat Daniela Buruiană pentru aprecierile făcute la adresa Serviciului. Sunt aprecieri constante pe care noi le avem în vedere în tot ceea ce facem. Aş ţine să-i spun că din respect pentru Parlament, am tipărit acea formă de raport. Am acolo pe masă şi rapoartele altor ţări care bănuiesc, tot din respect pentru parlamentari, au o grafică, alta decât cea normală, şi noi vom ţine ca acest lucru să se materializeze şi în continuare. A costat doar 12.000 de lei fiecare exemplar ce v-a fost distribuit ca raport.

Referitor la conţinut, s-au făcut şi alte aprecieri, nu mai revin eu asupra lor.

Referitor la mandatele din rândul magistraţilor, când va veni domnia sa în control, o să-i punem la dispoziţie tot ceea ce doreşte şi pe această temă. Şi dacă au dispărut organizaţiile teroriste din România. Nu poate să dispară ceea ce nu există. Cel puţin până astăzi.

Vă mulţumesc. (Aplauze)

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

Luăm act că am dezbătut astăzi, 6 martie, cele două rapoarte pe anul 2000 şi 2001, ale Serviciului Român de Informaţii, ca şi raportul Comisiei de control parlamentar legat de Serviciul Român de Informaţii.

Mai avem până la ora 14,00; poate mergem un pic mai rapid. Să fiţi de acord să intrăm şi raportul Comisiei de supraveghere a asigurărilor. (Din sală se strigă că nu se aude ce spune)

Deci, v-aş fi propus să dezbatem şi Raportul de supraveghere a asigurărilor. Sigur, ar fi fost bine şi audiovizualul şi să lăsăm votul pe altă dată.

Mulţumesc, domnule director. Vă mulţumim pentru prezenţă.

Raportul Comisiei de supraveghere a asigurărilor şi evoluţia pieţei asigurărilor în anul 2001. Reţineţi că este vorba de 2001. Vom dezbate raportul pe 2002 mai pe larg.

Dau cuvântul domnului preşedinte, Nicolae Crişan. Aveţi 5 minute, domnule preşedinte, pentru o prezentare, întrucât avem toate materialele necesare în mapele noastre. Vă ascultăm!

Domnul Nicolae Crişan:

Domnule preşedinte,

Onorat Parlament,

Raportul privind activitatea Comisiei de supraveghere a asigurărilor în anul 2001 se circumscrie de fapt la şase luni de activitate. Practic, în aceste şase luni s-a desfăşurat o activitate intensă din punct de vedere legislativ, pentru că această comisie de supraveghere a asigurărilor a avut de elaborat 16 reglementări în aplicarea prevederilor legale şi, de asemenea, o activitate de funcţionare, organizare şi control, respectiv autorizare şi reautorizare a societăţilor de asigurare existente în baza vechii legislaţii potrivit noii legislaţii.

În principal, instituţia s-a organizat potrivit legii, ca o autoritate administrativă autonomă şi autofinanţată, cu rol de supraveghere a stabilităţii pieţii asigurărilor şi apărare a drepturilor asiguraţilor.

Din punct de vedere administrativ, dar şi financiar, după cum v-am spus, este o autoritate autonomă, fiind subordonată direct Parlamentului.

Instituţia, ca atare, în iulie 2001, a preluat atribuţiile şi personalul de la fostul Oficiu de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare din Ministerul Finanţelor, precum şi personalul de specialitate de la acesta. Astfel că, la sfârşitul anului 2001, personalul calificat al Comisiei de supraveghere a asigurărilor totaliza 56 de persoane.

Din punct de vedere al activităţii legislative, am menţiona că s-au elaborat 16 reglementări privind legislaţia secundară. De asemenea, din punct de vedere al activităţii internaţionale, Comisia de supraveghere şi-a rezolvat toate problemele privind armonizarea legislaţiei în domeniul asigurărilor cu directivele Uniunii Europene, conform calendarului şi strategiei Guvernului României.

De asemenea, am participat activ la elaborarea pe domeniul asigurărilor a programului naţionale de aderare, programului economic de preaderare, elaborarea raportului periodic asupra progreselor înregistrate de România în procesul de aderare.

De asemenea, Comisia de supraveghere a asigurărilor, începând cu decembrie 2001, a devenit membră cu drepturi depline a Asociaţiei Internaţionale a Supraveghetorilor în Asigurări, organizaţie a autorităţilor naţionale de supraveghere din domeniu, care cuprinde peste 100 de membri.

În ceea ce priveşte activitatea de autorizare, din cele 73 de societăţi de asigurare existente pe piaţă la sfârşitul anului 2000 au fost autorizate, conform noii legislaţii, 46 de societăţi de asigurări. De asemenea, potrivit noii legi, au mai fost autorizate 98 de firme de brocheraj în domeniul asigurărilor.

În ceea ce priveşte activitatea de control a societăţilor de asigurări, în cursul celor şase luni din anul 2001, au fost efectuate patru controale de fond la societăţile de asigurări autorizate potrivit noii legi şi, de asemenea, 110 controale urmare a sesizărilor şi reclamaţiilor făcute de către asiguraţi.

În ceea ce priveşte execuţia bugetului pe cele şase luni de activitate, în 2001, din 18,3 miliarde venituri, au fost cheltuite 11,5 miliarde, deci 56,7%, acestea însemnând practic şi cheltuielile de înfiinţare şi de constituire a acestei noi instituţii.

De asemenea, în ceea ce priveşte fondul de protejare al asiguraţilor, acesta este un fond de garantare a asiguraţilor în caz de faliment a societăţilor de asigurări, similar fondului de garantare din sistemul bancar. Acesta totaliza, la finele anului 2001, 175,3 miliarde. El a fost păstrat în trezoreria statului cu o dobândă anuală de 30%. Aceasta este activitatea care priveşte anul 2001, pe 6 luni. Sigur că sunt o serie de evoluţii, o serie de lucruri întâmplate în cursul anului 2002, dar atunci când vom discuta şi vom prezenta raportul anului 2002, respectiv în luna mai, iunie şi după prezentarea bilanţului şi rapoartelor specifice de către societăţile de asigurări, vom putea face şi o evaluare concretă a anului 2002.

În ceea ce priveşte activitatea şi colaborarea cu Parlamentul României, dorim să menţionăm sprijinul constant pe care-l avem din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului, respectiv Comisiile pentru buget, finanţe, bănci şi, de asemenea, să relevăm consultările periodice şi sfaturile pe care le primim din partea celor doi preşedinţi ai comisiilor de specialitate din Parlament.

Vă mulţumesc şi vă răspund la orice întrebări.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Domnul deputat Grigoraş prezintă raportul celor două Comisii de buget, finanţe.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au dezbătut şi analizat Raportul Comisiei de supraveghere a asigurărilor privind activitatea desfăşurată în anul 2001. Analiza a fost efectuată de principalele capitole ale activităţii, respectiv evoluţia pieţei asigurărilor, cu toate aspectele prezentate, elaborarea de către comisie a normelor stabilite de Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurări şi reasigurări, activitatea de autorizare, activitatea de control. Nu am să intru în detalii, ele sunt prezentate în raportul celor două comisii. Am să vă prezint câteva din observaţiile şi propunerile pe care comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului le-au formulat în urma analizei. Acestea se referă la necesitatea supravegherii situaţiei financiare a asiguratorilor, în vederea protejării intereselor asiguraţilor sau a potenţialilor asiguraţi şi pentru ca acestea să fie gestionată cu respectarea normelor potenţiale specifice, la necesitatea urmăririi situaţiei plasamentelor în vederea efectuării acestora, conform regulilor de dispersare a plasamentelor, la preocuparea permanentă pentru asigurarea limitei minime a marjei de solvabilitate, la crearea condiţiilor privind administrarea eficientă a fondurilor asigurărilor de viaţă, la necesitatea evidenţierii disponibilului din fondul de protejare a asiguraţilor, respectiv la evitarea situaţiilor de nelichiditate şi de insolvabilitate pentru o colaborare permanentă cu Banca Naţională şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, asigurând o informare cu privire la activitatea pieţei financiare.

Faţă de acestea, comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului propun plenului Parlamentului supunerea spre dezbatere a Raportului activităţii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pe anul 2001.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Luări de cuvânt dacă sunt? Înţeleg că nu sunt. Aveţi?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Se renunţă din partea domnului deputat.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Stimaţi colegi,

În consecinţă, nefiind luări de cuvânt, am luat act de prezentarea Raportului Comisiei de supravegherea asigurărilor şi, bineînţeles, a raportului prezentat de Comisiile pentru buget, finanţe, bănci şi recomandările făcute de Comisiile pentru buget, finanţe.

Rog să fie urmărit din partea comisiilor respectarea în activitatea acestor recomandări.

Trecem la Raportul de activitate al Consiliului Naţional al Audiovizualului pe anul 2001.

Vă rog. Cine prezintă? Domnul preşedinte? Nu, staţi puţin!

Din partea audiovizualului, domnul Madgearu, da? Vă rog, foarte pe scurt, o sinteză legată de activitatea pe 2001.

Domnul Şerban Madgearu (membru CNA):

Domnilor preşedinţi,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

O sinteză ar însemna să spun, în primul rând, că în cursul anului 2001 s-au purtat intense discuţii pentru modificarea Legii audiovizualului, modificare care a fost finalizată în 2002. 2001 a fost primul an în care, la iniţiativa Consiliului Naţional al Audiovizualului, România a organizat o conferinţă cu toate ţările candidate la Uniunea Europeană, pe teme de audiovizual, cu un sprijin foarte consistent din partea Comisiei Europene şi urmările, de asemenea, s-a lucrat intens şi a fost aprobat un Proiect Phare pentru întărirea capacităţii instituţionale a Consiliului Naţional al Audiovizualului. În urma acestor lucruri, la o foarte recentă deplasare la Bruxelles, pe care am făcut-o, am constatat că, deşi suntem doar ţară candidată, pe de o parte, s-au închis negocierile la Capitolul XX "Cultură şi audiovizual" la sfârşitul anului trecut, dar, în momentul acesta, în perspectiva modificării acquis-ului, în domeniul audiovizualului, România, ca stat candidat este invitată să participe cu exact aceleaşi drepturi ca statele deja membre, ceea ce consider că este foarte onorant.

Altminteri, aş spune că, poate, a fost un an dominat de o anumită degradare a peisajului audiovizual, un plus de vulgaritate, în primul rând şi chiar violenţă, pe care, însă, abia noua lege a audiovizualului permite consiliului să încerce, într-o manieră mult mai strictă să le limiteze. Cam aceasta cred că este important de reţinut pentru anul 2001.

Vă mulţumesc foarte mult.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumesc domnului Madgearu.

Dau cuvântul domnului preşedinte Mălaimare să prezinte raportul Comisiilor de cultură din cele două Camere.

Domnul Adrian Mihai Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Nu am să dau citire întregului raport. Am să vă reamintesc doar că cele două comisii s-au reunit în 23 octombrie 2002 pentru a analiza Raportul pe 2001 al CNA. Din discuţii şi din raportul însuşi s-a dedus că o parte importantă a activităţii CNA în perioada 2001 a constituit-o procesul de elaborare de către CNA a amendamentelor la noua lege a audiovizualului care a şi fost promulgată apoi de preşedintele României, la jumătatea anului 2002, şi îmbunătăţirea relaţiilor dintre membrii CNA şi titularii de licenţă.

Raportul pe 2001 a fost votat cu unanimitatea voturilor celor prezenţi: 17 voturi pentru şi, în acest sens, vi-l propunem şi dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Vă mulţumesc. Luări de cuvânt sunt? Vă rog. Vă ascultăm. Din partea Grupului România Mare.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Partidul România Mare nu va vota Raportul de activitate al Consiliului Naţional al Audiovizualului pe anul 2001.

Nu putem fi de acord ca, de banii contribuabilului român să beneficieze un organism parazitar care nu are alte merite decât acelea că a reinstaurat cenzura şi a retras licenţa unui post de televiziune independent.

Timpul nu-mi permite acum să mă refer decât la câteva dintre deciziile aberante pe care le-a emis CNA-ul, iar posturile de radio şi de televiziune trebuie să le aplice.

Însă, pentru că unele sunt de-a dreptul hilare, nu mă pot abţine să nu le menţionez. Astfel, în intervalul de timp 20,00 - 22,00 li s-a interzis televiziunilor să arate imagini de violenţă conjugală şi de cruzime asupra animalelor. Probabil unii membri CNA nu au aflat că violenţa conjugală înseamnă şi ceartă, nu numai lovituri, ceea ce se vede în toate filmele artistice, inclusiv în "Casa Blanca", "La dolce vita", "Vacanţă la Roma" etc.

De asemenea, nu ştim la ce s-au referit membrii CNA când au interzis imagini care redau acte de cruzime asupra animalelor. Să înţelegem că posturile TV nu vor putea prezenta scene de vânătoare, unde Adrian Năstase ţinteşte cine ştie ce sălbăticiune?! Sau aceasta era şi ideea?!

Considerăm că CNA ar fi trebuit să se preocupe mai mult de modul în care, într-o emisiune a unui anumit post de televiziune s-a atentat la siguranţa naţională, făcându-se afirmaţii de genul: "Toate ambasadele din România şi-au informat guvernele, prin mesaje cifrate despre conflictul dintre Iliescu şi Năstase".

Cu alte cuvinte, serviciile secrete române monitorizează cam prea atent activitatea ambasadorilor străini, vorbe care ar fi putut provoca un adevărat scandal diplomatic.

Dar pentru astfel de lucruri nu are timp CNA-ul, priorităţile sale fiind să sancţioneze posturile de televiziune şi chiar parlamentarii, fiindcă în urmă cu două săptămâni s-a întâmplat şi un asemenea incident.

Practic, pentru o declaraţie politică ce îl viza, domnul Ralu Fililp, preşedintele CNA, a găsit de cuviinţă că trebuie să ceară să se ia măsuri împotriva unui deputat, uitând că CNA-ul este în subordinea Parlamentului şi nu invers.

Întrucât considerăm că CNA-ul ar fi trebuit să se preocupe de cu totul alte probleme decât să încerce obsesiv să instaureze cenzura în posturile de radio, TV şi chiar în Parlamentul României, iar raportul este redactat pompieristic şi conţine numeroase neadevăruri, Partidul România Mare nu-l va vota.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Văcăroiu:

Mulţumim doamnei deputat Vasilescu Lia Olguţa.

O singură precizare: acest raport nu se supune votului, conform prevederilor legii. Înţeleg că nu mai sunt luări de cuvânt şi luăm act de prezentarea şi dezbaterea raportului.

Stimaţi colegi,

O precizare: astăzi, fiecare grup parlamentar a primit câte un exemplar din Proiectul de Lege privind prevenirea şi combaterea corupţiei.

De asemenea, mâine, colegii care pleacă în teritoriu pot găsi acest proiect de lege la prefecturi. Marţi va fi la 8,30 dezbaterea cu grupurile parlamentare ale PSD-ului, după care se va continua.

De asemenea, tot luni se va difuza fiecărui coleg, senator şi deputat acest raport.

Cu aceasta, încheiem şedinţa noastră de astăzi. Vă mulţumesc. Probabil că ne revedem săptămâna viitoare.

Şedinţa s-a încheiat la ora 14,10.