Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,25.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de către domnul Puiu Haşotti, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua parte, alternativ, de către domnii Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Constantin Niţă şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Puiu Haşotti:

Bună dimineaţa.

Doamnelor şi domnilor,

Conform programului, ziua de astăzi se deschide cu declaraţiile politice. Pentru că există întotdeauna presiunea timpului, îmi permit să vă reamintesc că o declaraţie ar trebui să dureze trei minute şi, al doilea lucru, că aceia care doresc să depună în scris declaraţia politică, o pot face.

Şi pentru că tot spuneam că suntem în criză de timp, începem şi puţin mai devreme şi l-aş ruga pe domnul Damian Brudaşca să poftească la microfon.

Domnul Damian Brudaşca:

Vă mulţumesc.

Bună ziua.

De câţiva ani, parlamentarii Opoziţiei, indiferent de partidul politic din care fac parte, nu încetează, săptămână de săptămână, dacă nu cumva chiar zi de zi, să atragă atenţia actualului Cabinet asupra numeroaselor cazuri de încălcare sau nerespectare a legilor, de abuzuri, birocratism excesiv sau rea credinţă din partea unor persoane din cadrul administraţiei centrale sau locale. Declaraţiile politice, întrebările sau interpelările pe care le adresăm Puterii, chiar dacă au un caracter critic, sunt de bună credinţă şi se vor semnale asupra situaţiei dramatice cu care se confruntă numeroşi cetăţeni ai acestei ţări. Noi, parlamentarii Opoziţiei, facem ceea ce, într-o ţară cu adevărat democratică, ar trebui să facă reprezentanţii Executivului de la toate nivelurile. Ar fi de datoria prefecţilor sau a conducerilor Consiliilor judeţene să informeze corect şi obiectiv pe primul ministru sau pe ceilalţi membri ai Cabinetului în legătură cu problemele pe care le ridică oamenii, iar acolo unde competenţele şi posibilităţile lor sunt depăşite, se ceară măsuri aferente complexităţii şi gradului lor de urgenţă ale chestiunii în cauză.

Problema e că sunt foarte rare şi cu totul întâmplătoare astfel de atitudini. Noua nomenclatură de partid şi de stat, după modelul celei de dinainte de 1989, preferă să aducă la cunoştinţa augustelor urechi ministeriale doar rapoarte - voluminoase, de regulă - privind marile înfăptuiri ale Puterii PSD-PUR-UDMR. Se depun eforturi majore ca şefii de la Bucureşti să nu afle decât acele adevăruri care să nu le pericliteze scaunele şi implicit prerogativele de tip feudal.

Ce este mai de plâns este faptul că, atunci când vreun amărât, strivit de atâta birocraţie şi nedreptăţit, se adresează, în speranţa de a i se face dreptate, mai marilor judeţelor, nu numai că nu se întâmplă, în covârşitoarea proporţie a cazurilor, nimic. În plus, petentul este luat la ochi şi, de foarte multe ori, are de suferit din partea celor reclamaţi.

Mai nou, ca să demonstreze încă o dată apucăturile dictatoriale de care sunt acuzaţi, reprezentanţii Puterii, PSD-PUR-UDMR, chiar şi atunci când lucrurile sunt clare şi necesită acţiuni concrete, posibile şi justificate legal şi moral, atât unii miniştri, cât şi prefecţii sau şefii serviciilor din subordinea acestora tratează cu ostilitate orice cerere care vine din partea vreunui consilier local, judeţean sau a vreunui parlamentar din Opoziţie. Unii funcţionari publici declară deschis petenţilor: "Îţi rezolvam problema, dacă nu făceai greşeala să te adresezi deputatului X sau Y din Opoziţie".

Ar fi foarte multe de spus pe această temă. Ne rezumăm doar la a constata această mentalitate primitivă şi nefirească. Oare urmăreşte Puterea să scoată Opoziţia din viaţa politică a României? Aşa înţelegeţi dumneavoastră, domnule Adrian Năstase, construirea unui stat democratic, pluripartid? Dacă vreţi cu adevărat integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, de ce vă rămân indiferente practicile democratice întâlnite în ţările acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile dintre Putere şi Opoziţie?

Aceeaşi atitudine o constatăm şi la miniştrii Cabinetului. Am în vedere nu doar răspunsurile foarte adesea extrem de neserioase şi superficiale de care se bucură întrebările şi interpelările noastre. Atunci când se catadicseşte să ni se răspundă. Pentru că sunt cazuri, iar domnul Vasile Dâncu este campion absolut în acest sens, când nici după mai bine de trei luni de zile nu se dă răspuns la întrebările formulate. Oare legea este valabilă numai pentru vulg, nu şi pentru potentaţi?

Recent, întâmplător, recunosc, am aflat şi faptul că miniştrii Cabinetului Năstase nu organizează audienţe la ministerele pe care le conduc, iar dacă, totuşi o fac, eventual pot fi întâlniţi la sediul PSD din Bucureşti. De cele mai multe ori, ei sunt accesibili doar membrilor PSD pentru diverse aranjamente de ordin personal sau de grup. Pentru oamenii de rând sunt disponibili doar consilieri ai miniştrilor, care, de regulă, uită să şi rezolve problemele pentru care, adesea, oamenii vin de la sute de kilometri.

Iată transparenţa, dar şi modul curios de a traduce sloganul electoral al PDSR din anul 2000!

Se vrea, probabil, să se întipărească în mintea oamenilor că de un partid (ca şi înainte de 1989) depinde absolut totul. Că dacă vrea partidul, şi numai atunci, miniştrii săi catadicsesc să te asculte. Iar dacă o fac, recunoştinţa ta trebuie să se îndrepte spre partid şi spre falnicii lui conducători. Dacă aşa stau lucrurile (şi aşa şi stau), oare de ce a mai fost nevoie să moară oameni în Decembrie 1989? Pentru că aceşti oameni au visat o democraţie autentică, nu un surogat marca PSD.

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Cristian Sandache să poftească la microfon. Se pregăteşte domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Adversarii Partidului Social Democrat".

Competiţia politică nu echivalează nici cu un cadril, nici cu o suită de simpozioane ştiinţifice. În acelaşi timp, nu cred că putem pune semnul egalităţii între lupta politică şi ciocnirile necivilizate, violente.

Aflat la guvernare, Partidul Social Democrat, este nevoit să se confrunte cu replicile Opoziţiei, atât cea parlamentară, cât şi cea extraparlamentară, lucru firesc, însă, într-o democraţie funcţională.

Este bine de observat maniera de manifestare a reprezentanţilor Opoziţiei, aspect care într-un fel sau altul este semnificativ pentru o anumită mentalitate politică.

Partidul Naţional Liberal, partid condus de un tehnocrat serios, domnul Theodor Stolojan, are, fără îndoială, un discurs modern, european şi se află, oricum, într-un moment politic mult mai fast decât atunci când era condus de către domnul Valeriu Stoica. Destul de activi, liberalii nu au reuşit încă să ofere acele programe alternative, de natură economică, pe care le anunţaseră cândva. Incontestabil, însă, formula liberală, nu poate lipsi din fizionomia politicii româneşti viitoare.

Partidul Democrat luptă febril pentru a creşte în sondaje, însă, cel puţin deocamdată, nu prea reuşeşte să depăşească o anumită cotă.

Manifestându-se pe toate fronturile şi uzând de o anumită charismă colorată, domnul Traian Băsescu pare a avea mai curând nevoie de tactul şi diplomaţia a la Petre Roman, calităţi pe care, se pare, că nu prea le are.

Există în Partidul Democrat, ca şi în Partidul Naţional Liberal, oameni politici de cert profesionalism, dar raportul lor nu se prea materializează în ceea ce priveşte creşterea de substanţă a partidelor respective.

PRM-ul este principalul adversar al PSD-ului, lucru probat ultima oară în cursul alegerilor din anul 2000, având în preşedintele său, senatorul Corneliu Vadim Tudor, un lider charismatic, deşi controversat.

Partidul România Mare nu cred că poate oferi acea alternativă politică eficientă şi în acelaşi timp compatibilă cu rigorile lumii de mâine. Există şi aici oameni politici, de incontestabilă valoare morală şi profesională, însă, pe ansamblu, discursul peremist trăieşte mai mult din resentimente şi virulente critici, fără a prezenta în mod clar şi concret măsurile de îmbunătăţire a situaţiei economico-sociale româneşti.

Chiar remarcabile, unele poezii ale lui Corneliu Vadim Tudor s-au numit exerciţii de virtuozitate istorică, pe care nimeni nu i le neagă, nu pot ţine loc de program eficient. Nu afirm prin aceasta că PSD-ul este partidul perfect, ideal! Cred, însă, că pentru România prezentului, ba poate şi în perioada care se va dovedi decisivă pentru integrarea noastră în structurile Uniunii Europene, programul PSD este cel mai concordant cu interesele ţării noastre.

Până la urmă, totuşi, electoratul este singurul judecător implacabil al tuturor partidelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Urmează domnul deputat Adrian Moisoiu. Se pregăteşte domnul deputat Kerekes Károly.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Pericolul de a acorda prea multe drepturi" se intitulează intervenţia mea de astăzi.

S-a întâmplat la Târgu Mureş, într-un oraş în care, potrivit recensământului din anul 2000, trăiesc 50,35% români, 46,67% maghiari, 2,51% rromi şi 0,47% alţii. Din cauză că românii nu s-au prea înghesuit la vot în primul tur, iar rromii au căzut ca şi altă dată în capcana promisiunilor udemeriste, consiliul local municipal s-a constituit din 13 udemerişti şi 12 români din 4 formaţiuni politice (4 P.U.N.R., 3 P.R.M., 3 C.D.R., şi 2 P.S.D.).

Joi 29 mai a.c., consiliul local municipal Târgu Mureş trebuia să stabilească, prin vot, pe cei 6 cetăţeni ai săi din cei 27 nominalizaţi, cărora, în cadrul "Zilelor mureşene 2003", să li se acorde titlul de cetăţean de onoare.

Acest eveniment a permis consilierilor U.D.M.R. să-şi dea din nou arama pe faţă! Domnului Lazăr Lădariu, fost deputat în legislaturile 1992-1996 şi 1996-2000 în Parlamentul României, redactor şef al cotidianului mureşean "Cuvântul liber", nominalizat de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Mureş, susţinut de organizaţii neguvernamentale şi de toate partidele româneşti amintite, i s-a refuzat acordarea distincţiei în urma unui vot etnic iniţiat şi aplicat de udemerişti, încheiat cu rezultatul de 12 voturi pentru şi 13 voturi contra.

Deci, unei populaţii majoritare la limită (50,35 % români), dar totuşi majoritară, nu i s-a permis să-şi desemneze singură cetăţenii de onoare, acesteia fiindu-i impuşi acei oameni convenabili minorităţii, propuşi de Alianţa Civică şi Liga Transilvania - Banat.

Oare cum ar reacţiona udemeriştii într-un caz invers, dacă românii ar încerca să se implice în comunitatea maghiară şi să le impună hotărârile? Le-ar accepta? Unde s-ar duce să se plângă pentru încălcarea dreptului la autodeterminare?

Aspectul are antecedente în cazul românilor din Harghita, cărora, minoritari fiind, le-a trebuit aproape 2 ani pentru ca abia în urma unei sentinţe judecătoreşti, consilierul judeţean român să fie validat! Situaţii similare sunt nenumărate şi în judeţul Covasna.

De aceea întreb: domnilor udemerişti, cum vedeţi concordia şi buna convieţuire care spuneţi că doriţi să existe între români şi maghiari? Cu asemenea manifestări? Ce veţi face dacă, la viitoarele alegeri, toţi românii din Târgu Mureş se vor prezenta la vot din primul tur şi balanţa consilierilor municipali se va înclina, cum de altfel este şi normal, spre partea românească? Cum vor trebui aceştia să se comporte faţă de minoritatea maghiară? Cu aceeaşi lipsă de toleranţă de care daţi dovadă şi prin care inflamaţi în mod constant şi conştient situaţia din zonă? Să nu se uite că alungarea elevilor români sau mai elegant spus separatismul şcolar, promovat şi pus în practică la liceul "Bolyai Farkas" din Târgu Mureş, nu a fost şi nu va fi niciodată acceptată de români, indiferent câte protocoale se vor încheia între U.D.M.R şi P.S.D.

"E vechi păcatul şi nu eşti prima vinovată" spunea poetul Ion Minulescu. Evenimentul petrecut în Consiliul municipal Târgu Mureş mă face să-mi aduc aminte de îndemnul horthyst "nincs kegyelem", adică "fără cruţare", slogan utilizat în holocaustul declanşat împotriva românilor din Transilvania de Nord în perioada 1940 - 1944. De aceea apreciez acţiunea consilierilor locali udemerişti din Târgu Mureş drept o acţiune teroristă de tip Al-Quiada, o acţiune fără scrupule de atingere a scopului propus.

Se afirmă că toate acţiunile puse la cale împotriva statului român aparţin radicalilor din U.D.M.R. Votul unitar etnic de la Târgu Mureş demonstrează însă încă odată, că între radicalii şi moderaţii din U.D.M.R nu există deosebire, că au acelaşi scop, pe care încearcă însă să-l atingă prin modalităţi diferite.

Pentru ca pe viitor asemenea situaţii să se evite, Legea administraţiei publice nr. 215/2001 ar trebui amendată, dându-se posibilitate fiecărei comunităţi să-şi stabilească separat reprezentanţii proprii. Modelul ungar care permite ungurilor să stabilească prin vot, conducătorii convenabili ai comunităţii române, trebuie evitat.

Oare între votul etnic de la Târgu Mureş şi încheierea alegerilor interne din U.D.M.R. ce era prevăzută pentru sâmbătă 31 mai a.c. nu este nici o legătură? Dar cu Forumul cetăţenesc din aceeaşi dată de la Sfântu Gheorghe la care s-a cerut imperativ ca aşa numitul "Ţinut secuiesc" să devină o "patrie-mamă internă", la baza căruia să stea principiul autonomiei teritoriale, adică a unui ţinut în care românii să nu aibă drepturi în propria lor Ţară?

Întregii clase politice româneşti, comunitatea internaţională îi cere să intre în normalitate, numai U.D.M.R.- ului, care la urma urmelor nici nu este un partid politic ci o uniune culturală, i se admite un regim special - tip gulaş, care promovează aparthaidul.

Români, nu vă lăsaţi amăgiţi! Visurile iredentiste ale etnicilor unguri trebuiesc tratate cu mare seriozitate. Se vehiculează ideea că cine nu dă drepturi, dă teritorii! Dar cine dă prea multe drepturi ce poate păţi?

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Kerekes Károly are cuvântul. Se pregăteşte domnul Ion Mocioalcă.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În declaraţia mea politică din 11 februarie a.c., rostită în plenul Camerei Deputaţilor, am atras atenţia asupra faptului că Executivul, scăpat de teama monitorizării din partea Consiliului Europei, a făcut un pas înapoi prin naţionalizarea unei bune părţi a imobilelor ce au constituit obiectul restituirilor în baza Legii nr. 10/2002.

Această nouă naţionalizare s-a făcut de data aceasta printr-o serie de hotărâri ale Guvernului din toamna anului trecut, atestând apartenenţa unor imobile ocupate de unităţi bugetare la domeniul public al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, cu toate că proprietarii au cerut, potrivit legii, în termen legal, restituirea lor în natură.

Ca urmare a protestelor justificate ale proprietarilor, şi nu în ultimul rând a sporirii numărului proceselor de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ministerul Administraţiei Publice a emis o circulară comunicată prefecturilor şi consiliilor judeţene prin care s-a dispus stoparea oricăror acţiuni de intabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate publică asupra imobilelor înscrise eronat în inventarul domeniului public atestat de Guvern, atâta vreme cât instanţele nu au pronunţat hotărâri definitive şi irevocabile în procesele ce au obiect restituirea în natură a acestora.

Mai mult decât atât, în unele cazuri, Guvernul şi-a manifestat voinţa de a restitui imobilele în discuţie înainte de încheierea proceselor. Aşa s-a întâmplat şi în cazul castelului din comuna Brâncoveneşti, judeţul Mureş. Cu ocazia vizitei efectuate la faţa locului de către secretarul general al Guvernului, domnul Şerban Mihăilescu, a convocat o conferinţă de presă la Prefectura Mureş, în cadrul căreia a afirmat că se restituie în natură castelul întrucât Guvernul nu vrea să aibă la activ şi acest proces la Strasbourg, unde nu ar avea nici o şansă de câştig. Totodată, a asigurat autorităţile locale şi conducerea centrului de recuperare şi reabilitare pentru persoane cu handicap că Executivul a alocat 30 de miliarde de lei pentru mutarea bolnavilor din castel în cămine noi, în condiţii corespunzătoare standardelor europene. Însă, contrar afirmaţiilor făcute, la câteva săptămâni după vizita efectuată la Brâncoveneşti, acelaşi Şerban Mihăilescu, în calitate de reprezentant al Guvernului chemat în judecată pentru anularea atestării apartenenţei castelului la domeniul public al comunei, depune concluzii la dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel din Târgu Mureş pentru respingerea acţiunii formulate de proprietar.

Este de-a dreptul şocantă această inconsecvenţă din partea unui reprezentant al Guvernului, atitudine care fără îndoială nu constituie o dovadă de credibilitate. Îmi menţin şi pe această cale opinia pe care am exprimat-o în declaraţia politică anterioară, şi anume: este greşită concepţia conform căreia aderarea României la structurile euro-atlantice nu este condiţionată de credibilitate.

În mod justificat se formulează întrebarea: până când se va mai spune una şi face alta? Este serioasă îngrijorarea declarată pentru creşterea numărului de procese pierdute de România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Răspunsul la aceste întrebări trebuie să-l dea cei care sunt răspunzători de imaginea ţării, deci, în primul rând, Guvernul.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Permiteţi-mi, eventual, cu scuzele de rigoare, să vă spun că sunt convins că veţi vota viitoarea moţiune de cenzură, la cât sunteţi de supărat pe Guvern.

Îl rog pe domnul deputat Ion Mocioalcă să ia cuvântul. Se pregăteşte domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Ion Mocioalcă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dezbaterile politice din perioada imediat trecută, privind taxa radio-tv, s-ar părea că au consumat tot ce se putea spune. Să fie doar populismul cu care ne-a obişnuit Opoziţia, exploatând un subiect gras, pentru a mai sublinia o dată marea ei grijă faţă de oameni? Nicidecum! Este cel puţin ciudat că, deşi instituirea acestei taxe este, practic, o măsură de dreapta şi cei mai înverşunaţi contestatari ai acesteia sunt partidele de dreapta sau, mă rog, care semnalizează stânga şi trag spre dreapta.

Vă rog să observaţi duplicitatea demersului politic al colegilor din Opoziţie şi în acest caz, ca în atâtea altele. Pozând în campionii transparenţei, corectitudinii şi dreptăţii, aceştia au dezinformat opinia publică, uitând cu bună ştiinţă să arate că, cu toate inerentele ei imperfecţiuni, această reglementare este imperios necesară, ea aliniind şi din acest punct de vedere România la practica democratică europeană.

A trebuit intervenţia unor reprezentanţi de seamă ai politicii europene, inclusiv ai dreptei politice europene, care s-au simţit datori să repare această impardonabilă gafă, salutând acest act normativ şi subliniind pentru aceiaşi opinie publică, cum, această taxă, considerată normală la ei, conferă posturilor naţionale radio-tv din România garanţia independenţei şi credibilitatea atât de frecvent blamate de Opoziţie ca fiind în pericol.

În toate democraţiile europene se poate! La BBC se poate! La TVR nu se poate!

Dorim toţi sau ar trebui să dorim o implicare mult mai fermă a audiovizualului naţional în promovarea, în răspândirea culturii naţionale şi universale, în diversificarea programelor educative, în această perioadă nefastă, de proliferare a subculturii, a prostului gust, a violenţei ca mod de viaţă, a imoralităţii, prin influenţa televiziunii comerciale.

Vehemenţa cu care se atacă taxa radio-tv mă duce cu gândul la anumite interese de grup, nicidecum la grija faţă de oameni.

Cu ce bani să asigurăm calitatea tehnicii şi a programelor acestor instituţii indispensabile ale ţării? Camere video vechi de 20 de ani, care de reportaj din anii '76, '79, studiouri nemodernizate din anii '60, radio-relee îmbătrânite, neperformante şi de fiabilitate îndoielnică, turnul Televiziunii, construit între 1965 - 1970, şi care a suportat trei cutremure majore şi ar putea ceda la următorul. iată doar câteva obiective care cer o finanţare de cel puţin 8 milioane de EURO pe an, doar pentru tehnică.

Cu scuzele de rigoare, pentru că sunt obligat să nominalizez, nu pot să nu observ, cel puţin subiectivismul cu care, omniprezentă în toată mass-media şi la toate pricepută, o anumită colegă din PNL, condamna la o recentă dezbatere televizată imoralitatea acestei taxe.

Dar este moral să împingem conştient spre periferie aceste bunuri naţionale, cu extraordinarul lor rol, lăsând cale largă doar meschinelor interese comerciale de grup?

Imorală este atitudinea condamnabilă a Opoziţiei, care, prin multitudinea acţiunilor de boicot, trunchiind cum i-a convenit, realitatea, a îndemnat făţiş populaţia să nu respecte această lege.

Observ că, în ultimele zile, eficienţa dezbaterilor şi a informărilor realizate de Radio România şi TVR, în scopul de a face cunoscute problemele cu care se confruntă şi pentru susţinerea demersului Guvernului, în aşezarea pe un făgaş normal a acestei instituţii, indispensabile statului de drept.

Trebuie să fim obiectivi şi să fim de acord că eficienţa acestor demersuri ar fi fost indiscutabil mai mare, dacă dezbaterile şi informarea populaţiei s-ar fi produs înainte de aplicarea legii.

Ca şi în cazul reglementărilor iniţiate pentru indemnizaţia de maternitate, ca şi în cel al comunicării noilor relaţii între asociaţiile de proprietari şi posesorii de centrale termice de apartament, comunicate de un consilier ministerial, trecut la pensie a doua zi, trebuiau prezentate pe larg şi aceste măsuri care, deşi, în fond, bine gândite, pot genera stări de confuzie şi de tensiune, alimentate copios de vânătorii din opoziţie.

Disfuncţiile, inadvertenţele din normele metodologice de aplicare ale legii, redactate de specialiştii Guvernului, trebuie să fie eradicate. Iar o sursă de ambiguităţi poate fi şi urmarea laconismului unor prevederi ale legii, lipsa detaliilor şi precizărilor care să evite orice interpretare neconformă cu spiritul legii. Aceasta să fie grija noastră, exigenţa noastră!

Normele privind taxa radio-tv la care mă refer sunt deficitare la precizarea taxei diferenţiate, a diferitelor categorii de contribuabili. Aşa este corect! Am televizor, plătesc, nu am televizor, nu plătesc! Dar şi măsurile de descurajare a evaziunilor la plata taxei trebuie să fie mult mai severe şi cu asigurarea controlului.

De aceea, eu nu consider închisă această problemă şi solicit programarea dezbaterii parlamentare, care să pună în drepturi şi să asigure aplicarea conştientă a acestor norme de conduită europeană, în problemele audiovizualului naţional şi nu rămânerea lor într-o fază gri, la bunul plac al unora sau al altora.

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc şi eu şi, cu tot respectul cuvenit, v-aş reaminti tuturor celor care urmează, că ar fi bine să se restrângă la trei minute, altfel este imposibil ca toţi vorbitorii să poată lua cuvântul.

Vă rog, domnule deputat Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Şomajul între statistici oficiale şi adevăr".

"Aplicarea de la 01.03.2003 a noului Cod al Muncii va duce la desfiinţarea convenţiilor civile şi la transformarea lor în contracte de muncă, astfel încât cei ce prestau o activitate pe baza acestora, vor putea fi încadraţi în numărul salariaţilor din România, ducând implicit la scăderea şomajului". Acestea sunt cuvintele reprezentanţilor Guvernului, care încercau să demonstreze eficacitatea aplicării noii legi, deşi din stadiul de proiect era destul de controversată.

La trei luni de la aplicarea Legii nr. 53/2003, în locul celor câteva milioane de convenţii civile nu au apărut nici măcar 50.000 de contracte de muncă. Firmele, indiferent de forma de proprietate, de stat sau privată, îşi reduc personalul, din cauza fiscalităţii salariale, se restructurează sau îşi reduc activitatea, etc. Şi, cu toate acestea, din datele oficiale, rezultă că rata şomajului scade de la an la an, de la lună la lună.

Se pune o întrebare pertinentă: rata şomajului pe care o comunică oficial ANOFP este reală sau este cosmetizată, ca şi rata inflaţiei? Răspunsul este greu de dat, mai ales că adevărul se află undeva la mijloc: între politicile de protecţie socială, măsurile de reconversie a forţei de muncă şi economia subterană.

Cifrele oficiale ajung să fie deformate de economia subterană. Având ca principal aliat fiscalitatea excesivă în domeniul politicii salariale, firmele care au utilizat personal angajat pe bază de convenţii civile au preferat să le plătească acestora, de la 01.03.2003, sume de bani "la negru" şi să nu încheie contracte de muncă.

Astfel încât, cei care realizează venituri de acest gen şi care ştiu că Legea nr. 76/2003 privind asigurările de şomaj, a devenit mai draconică, nici măcar nu se mai duc să se înregistreze ca şomeri. În concluzie, deşi a fost promovată ca o lege reformatoare, noul Cod al Muncii a devenit, ca şi în cazul altor legi, inoperant, astfel că numărul contractelor de muncă în aceste trei luni a crescut foarte puţin. La toate acestea, se adaugă şi faptul că există în România şi alte legi - Codul de procedură civilă - care reglementează activitatea colaboratorilor, lucru care este aplicat cu brio atât de firmele de stat, cât şi de cele private.

În aceste condiţii, nu este de mirare că rata şomajului se află într-o continuă scădere din punct de vedere scriptic. Deoarece, faptic, situaţia este mult mai dramatică: multe persoane au terminat perioada de acordare a indemnizaţiei şi nu au găsit locuri de muncă sau dacă au găsit au lucrat foarte puţin, nemaiputând beneficia de prevederile Legii nr. 76/2002, persoanele care au trecut de 45 de ani nu se mai regăsesc în nici o situaţie a Agenţiei Naţionale de Ocupare şi Formare Profesională, nici măcar pentru acordarea creditelor pentru patronii care-i angajează, lipsa locurilor de muncă datorată lipsei investitorilor, dezvoltării mai puţin a IMM-urilor şi lipsei facilităţilor fiscale etc. Toate aceste persoane vor apărea în momentul acordării unor ajutoare sociale, evidenţiind discrepanţa dintre realitatea cotidiană şi calculul aritmetic.

Începând cu anul 2000, reducerea şomajului nu a mai fost urmată de o creştere în acelaşi ritm a numărului de angajaţi din economie, număr care a ajuns chiar să se diminueze. Şi atunci unde este adevărul? În cifra care reprezintă rata şomajului sau în realitatea cotidiană?

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Permiteţi-mi să-mi citesc şi eu declaraţia politică. Urmează domnul deputat Iosif Armaş. (Coboară de la prezidiu, la tribuna Parlamentului)

Domnul Adrian Ionel (din sală):

Ionel Adrian era printre primii şi nu m-aţi strigat!

Domnul Valentin Adrian Iliescu (din sală):

Şi Valentin Iliescu!

Domnul Puiu Haşotti:

Eraţi al patrulea de la PSD.

Domnul Adrian Ionel (din sală):

M-aţi uitat!

Domnul Puiu Haşotti:

Nu v-am uitat, domnule deputat, dar eraţi al patrulea pe listă.

Domnul Dumitru Chiriţă (din sală):

Nu faceţi dialog cu sala!

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule deputat Chiriţă, aveţi dreptate.

Declaraţia se intitulează "Partidul Social Democrat - urmaşul boierilor".

În vremuri pe care mulţi se încăpăţânează să le considere apuse, luându-şi visele drept realitate, un mare lider în căutarea păcii şi a gloriei mondiale a visat Coreea de Nord, o ţară remarcabilă, prin unitatea de monolit, în spatele conducătorului mult iubit, prin rezistenţa acerbă în faţa imperialismului şi, nu în ultimul rând, prin spectacolele grandioase dedicate conducătorului.

Marele lider, vrăjit de farmecul acestei ţări exotice, a decis că trebuie să-i urmeze exemplul şi a încercat să pună în aplicare cât mai mult din modelul nord coreean pe moşia sa din Europa, numită România.

Anii au trecut, marele lider a lăsat locul, de fapt a fost executat, altor mari lideri.

Ultimul dintre ei, văzându-se la putere a început să fie atras tot mai mult de moştenirea înaintaşilor săi şi, după doar doi ani şi jumătate de putere discreţională, a început să prindă gustul modelelor şi a făcut o vizită în Germania. După cum vedeţi, moda s-a schimbat între timp, Coreea de Nord fiind înlocuită cu Germania. Dar, ca şi ilustrul său înaintaş, a fost fermecat de ce a văzut. Spre nefericirea supuşilor săi, nu a fost fermecat de modelul economic sau politic al Germaniei, nici vorbă! A fost cucerit de strălucirea numelui de partid istoric, de respectul trezirii tradiţiei a Partidului Social Democrat German.

Nu a putut să analizeze în profunzime motivele respectului pentru care este înconjurat Partidul Social Democrat şi, asemenea unor păsări, a fost atras doar de strălucirea lucrurilor.

Prin urmare, marele lider, pe numele său - aţi ghicit - Adrian Năstase, s-a întors din Germania plin de elan şi a descoperit că şi el poate fi un personaj istoric şi partidul său.

Ca atare, a decis să sărbătorească 110 de la înfiinţarea Partidului Social Democrat. Care "Partid Social Democrat"? Partidul frate cu PSD din Germania, cu laburiştii din Anglia, cu socialiştii din Franţa şi alţii? Ce-i apropie? Numele. Ce-i desparte? Din păcate pentru domnul Năstase, chiar tradiţia, istoria, totul!

Grăbit ca întotdeauna să promoveze ideile marelui lider, locotenentul său, numit Şerban Mihăilescu, a făcut ceva de care orice pesedist se fereşte cu înverşunare, a spus adevărul: a recunoscut că tradiţia partidului său înseamnă, de fapt, tradiţia partidului comunist şi că Partidul Social Democrat are rădăcinile în partidul comunist. Adică, istoricul Partid Social Democrat a fost înlocuit paşnic cu partidul comunist, care a continuat politica social-democrată, lăsând apoi locul unui nou partid social-democrat. S-au răsucit în mormânt toţi socialiştii care au murit în închisorile comuniste! S-au răsucit în mormânt toţi cei care au suferit pentru că nu au vrut să accepte nebunia comunistă!

Nu este decât un alt pas pe care Adrian Năstase îl face pe drumul spre împlinirea idealurilor megalomane ale predecesorului său comunist. Înaintaşul său ar fi mândru, ilustrul conducător va sărbători social-democraţia pe unul din stadioanele atât de dragi lui Nicolae Ceauşescu. Ce diferă? Doar părul lupului.

Îi mulţumim lui Şerban Mihăilescu pentru că a avut curajul să recunoască, în sine, ceea ce tovarăşii săi se încăpăţânează să nege: PSD este urmaşul PCR.

Şi pentru a face o opoziţie constructivă, avem o propunere pentru domnul Năstase: de ce nu sărbătoreşte PSD aproape opt secole de atestare documentară a boierilor din Ţările Române! În acest caz, într-adevăr, se poate spune că PSD are o tradiţie - tradiţia feudală, tradiţia baronilor din occident şi a boierilor din România. Vă mulţumesc.

Domnule deputat.

Domnul Ionel Adrian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Social Democrat vede în doctrina social-democrată nu un scop în sine, nu un simplu exerciţiu retoric, ci una dintre şansele autentice ale României. Nu absolutizăm nimic, nu considerăm că celelalte doctrine politice nu îşi au importanţa lor, însă considerăm că a fi social-democrat înseamnă, mai presus de toate, a fi un om adevărat, cu un comportament moral ireproşabil.

Desigur, nimeni dintre noi nu este şi nu va putea fi niciodată perfect, dar dorinţa de a te perfecţiona pe tine prin muncă îndrăzneaţă, cinste şi onoare constituie una dintre motivaţiile umane fundamentale.

Un gânditor afirma cândva că "omul este lup pentru alt om", condiţia umană însăşi semănând cu o junglă în interiorul căreia singura lege care acţionează este aceea a forţei. Social-democraţia contemporană pune la baza doctrinei sale valorizarea fiinţei umane, prin tot ceea are aceasta mai bun, mai competitiv. Social-democraţia nu respinge respectul şi ataşamentul faţă de patrie, de ideea naţională, aceste valori contribuind la îmbogăţirea patrimoniului spiritualităţii universale.

Partidul Social Democrat asociază valorile tradiţionale româneşti marilor valori spirituale ale omenirii, viziunea rezultată fiind una coerentă şi organică. Un astfel de partid se poate socoti puternic nu numai sub raport numeric, ci şi prin concepţia sa generală ideologică. Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Are cuvântul domnul deputat Costache Mircea. Nu este. Domnul deputat Ioan Sonea, tot de la PRM? Nici dânsul nu este.

Atunci, domnul deputat Ioan Miclea? Da. Şi se pregăteşte domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Instituţiile statului - subiect de batjocură".

Ar trebui să facă parte dintr-o acţiune a puterii executive, dar şi a celei legislative şi, de ce nu, a celei juridice o acţiune concertată de combatere a batjocurii pe care unii din concetăţenii noştri, în diverse forme, o îndreaptă împotriva instituţiilor statului.

În acest sens voi aminti, doar în treacăt, acţiunile de batjocorire a sentimentelor naţional-patriotice ale românilor transilvăneni, de către acest şovin iredentist care este Laszlo Tokes şi ceata lui de extremişti, prin acţiunile ce le-au desfăşurat şi le desfăşoară şi în prezent şi împotriva cărora justiţia şi autorităţile statului, spre ruşinea lor, nu înţeleg să ia nici o măsură. Dar pentru că faptele acestor extremişti sunt foarte grave, ele ţinând şi de domeniul penalului, îmi voi permite ca în perioada imediat următoare să adresez o interpelare pe această temă domnului prim-ministru.

Doresc să mă refer aici, în mod deosebit, la acţiunile concertate de atacare şi batjocorire a justiţiei şi magistraţilor.

Afirm, în cunoştinţă de cauză, că mulţi magistraţi îndeplinesc actul de justiţie sub presiune, timoraţi, ba chiar înspăimântaţi de campaniile de presă şi nu numai, care se fac împotriva lor. Am văzut cazuri când în instanţe, judecători respectabili, slujitori vechi la altarul justiţiei, au fost insultaţi de către justiţiabili cum că ar fi corupţi. Unii dintre ei, şi nu puţini, s-au făcut că nu văd şi nu aud, de teama ca presa să nu le facă procese de intenţie.

Dar cum să nu-şi permită un infractor mărunt sau un justiţiabil oarecare să insulte un judecător dintr-un fund de provincie, când chiar un fost preşedinte al ţării îşi permite, într-o conferinţă de presă la care au participat ziarişti de la toate cotidienele centrale, să afirme că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie ar fi falsificat actul de justiţie, favorizându-l pe senatorul Corneliu Vadim Tudor, în procesele pe care acesta le-a avut în faţa Curţii. Adică, dacă insului în cauză, înalţii magistraţi nu i-au luat în seamă aberaţiile din denunţurile sale, îndreptate împotriva senatorului Corneliu Vadim Tudor, înseamnă că magistraţii sunt neapărat corupţi.

Ce gândire infantilă are acest specimen, ba aş spune acest infractor! Spun infractor deoarece insul - Constantinescu - a comis cel puţin infracţiunea de trădare de ţară, vânzând printr-o semnătură, pământul sfânt al Bucovinei, precum şi Insula Şerpilor, Ucrainei, prin tratatul bilateral. Cum poate un asemenea specimen să mai scoată capul în lume, ba, mai mult, să jignească şi să batjocorească o înaltă instanţă judecătorească a Statului Român?

Cred că este cazul ca Parchetul să se autosesizeze în acest caz şi să ia măsurile legale ce se impun. În acest caz sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de comunicare de informaţii false, prevăzută de art. 168¹ din Codul Penal.

Ministrul de Interne se străduieşte să asigure poliţiştilor un statut şi o situaţie materială concordante cu activitatea şi greutatea activităţii ce o desfăşoară aceştia. Personal mi se pare un lucru firesc, normal, lăudabil. Dar, sărim la gâtul omului şi-l porcăim în toată presa că a făcut acest lucru cu scop electoral, pentru ca poliţiştii să închidă ochii la eventualele fraude la alegerile din 2004.

Nimic mai absurd. În primul rând, poliţiştii asigură numai ordinea la secţiile de votare, de corectitudinea votării se ocupă alte organe. Apoi, când trebuie mărite salariile acestor oropsiţi de poliţişti, ca ei să nu fie suspectaţi de cine ştie ce malversaţiuni, ca instituţia în care lucrează să nu ajungă subiect de batjocură, apar numeroase comentarii.

Am aprobat, aşa cum am aprobat, pachetul de legi anticorupţie. Am început să aplicăm legile din acest pachet, declarându-ne averile. Acţiunea a fost tăvălită prin toată mass-media şi s-a făcut de ea un haz nebun. Din toată această mascaradă legislativă în care demnitarii, parlamentarii mai ales, au ieşit foarte şifonaţi, ne-am ales cu o concluzie tristă şi care trebuie să ne dea de gândit. Şi anume aceea că ne declarăm degeaba averile (ba chiar ne mândrim cu ele), din moment ce nu cercetează nimeni de unde sunt şi cum au fost dobândite.

Domnul Puiu Haşotti:

Dacă sunteţi amabil să concluzionaţi, domnule coleg.

Domnul Ioan Miclea:

O frază mai am.

Se pune legitima întrebare, puteau fi construite sau cumpărate miile de case şi apartamente, pe care le-au declarat că le deţin unii, puteau fi constituite miile de conturi burdujite cu peste 10.000 de euro, în cei 13 ani de democraţie originală, altfel decât prin corupţie, de atâţia demnitari ai căror principale surse de venit sunt salariile?

Ei bine, legile "adoptate" de către noi nu prevăd nimic în acest sens. Şi atunci nu este normal ca parlamentarii, membrii Guvernului, aleşii locali sau judeţeni, preşedinţii de consilii judeţene, primarii şi alţi demnitari să ajungă subiect de batjocură, iar instituţiile ce le reprezintă aceştia să fie ştirbite în autoritatea lor?

Cred că mai este mult până când în România lucrurile vor intra pe un făgaş normal. Că nu sunt pe un făgaş normal vina este în primul rând a Guvernului şi apoi a Parlamentului sau mai bine spus a noastră, a politicienilor! Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.

Domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu, urmează domnul Iosif Armaş. Este prezent? Nu. Atunci, urmează domnul deputat Chiriţă.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimii ani, mai mulţi reprezentanţi ai obştilor de moşneni şi răzeşi au fost refuzaţi la filialele judeţene ale Arhivelor Naţionale, cu toate că se ştia că documentele referitoare la structura şi numărul dreamurilor se află în fondurile arhivistice depozitate şi inventariate. Astfel, mulţi dintre moştenitorii obştilor de moşneni şi răzeşi nu au putut să-şi depună cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate din simplul motiv că li s-a refuzat eliberarea actelor doveditoare.

Situaţii asemănătoare au avut loc şi în cazul reconstituirii dreptului de proprietate al composesoratelor din Transilvania. Astfel, când pădurile Composesoratului Alkoza din Remetea, judeţul Harghita, în mod ilegal, au fost retrocedate comunei, composesorii au cerut actele doveditoare referitoare la dreptul lor de proprietate, însă au fost refuzaţi de către angajaţii filialei Arhivelor Naţionale din Miercurea - Ciuc, afirmându-se că în depozitele de arhive nu se găsesc asemenea documente.

Fiind cercetător, ştiam că aceste documente se află în Fondul nr. 143 Cutia nr. 6 Dosarul cu nr. 146 şi am rugat-o pe doamna directoare să controleze aceste date şi să elibereze actele doveditoare pentru cetăţenii din Remetea. Am fost refuzat, ca şi oamenii din comuna de pe lângă Mureş.

N-am înţeles atitudinea personalului de la Miercurea - Ciuc, deoarece Cap. IV art. 20 din Legea Arhivelor Naţionale prevede că: "Documentele care fac parte din Fondul arhivistic naţional al României pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică, rezolvarea unor lucrări administrative, informări, acţiuni educative, elaborarea de publicaţii şi elaborarea de copii, extrase şi certificate".

A apărut însă recent şi Regulamentul sălii de studiu, unde, la art. 3 se prevede că: "Documentele care privesc vechimea în muncă, dreptul de proprietate, alte bunuri patrimoniale etc. nu se cercetează în sala de studiu".

Mai concret, prin Regulamentul sălii de studiu, care contravine legii, cetăţenii României sunt deposedaţi de proprietatea lor prevăzută de lege, nu li se eliberează actele referitoare la averea strămoşilor lor, mai mult, li se interzice cercetarea acestor documente. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim, domnule deputat.

Îl rog pe domnul Dumitru Chiriţă să poftească să ia cuvântul. Urmează domnul Emil Rus. E prezent?

Dacă tot m-aţi întrerupt, domnule deputat Nicolăescu, să vă mai amintesc, stimaţi colegi, că domnii deputaţi Ion Luchian, Gheorghe Valeriu, Emil Rădulescu, Eugen Nicolăescu şi doamna deputat Constanţa Pop au depus declaraţiile.

Domnule deputat Chiriţă, vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În perioada 10-11 iunie 2003 se va desfăşura la Bruxelles cea de XV-a Reuniune a Comitetului Parlamentar Mixt Uniunea Europeană-România, ocazie cu care parlamentarii români şi europeni vor analiza stadiul pregătirii ţării noastre pentru aderare la Uniunea Europeană. Ordinea de zi a reuniunii cuprinde, printre altele, trei subiecte majore, referitoare la funcţionarea administraţiei publice, sistemul judiciar şi politica energetică din România.

Doresc şi cu această ocazie să salut demersurile Guvernului Adrian Năstase şi ale actualului Parlament pentru accelerarea procesului de aderare la Uniunea Europeană şi pentru faptul că, după anul 2000, România a înregistrat un plus de credibilitate în negocieri, reuşind în acelaşi timp să recupereze întârzierile generate de guvernările de tristă amintire din perioada 1996-2000.

În legătură cu funcţionarea administraţiei publice, remarc eforturile depuse în plan legislativ şi instituţional pentru descentralizarea şi responsabilizarea administraţiei publice, precum şi pentru consolidarea statutului funcţionarului public, inclusiv prin măsuri destinate depolitizării funcţiei publice.

În ce priveşte sistemul judiciar, vreau să subliniez măsurile preconizate în pachetul de revizuire a Constituţiei, care asigură independenţa actului de justiţie, precum şi semnificaţia recentei hotărâri a Parlamentului de numire a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii din rândul magistraţilor şi la propunerea acestora, fără a se mai recurge la propuneri din partea partidelor politice, aşa cum s-a procedat în perioada 1996-2000.

Măsurile enunţate evidenţiază hotărârea Guvernului Adrian Năstase şi a Partidului Social Democrat de a asigura independenţa justiţiei, depolitizarea acesteia şi eliminarea posibilităţii de influenţare a actului de justiţie de către cercurile de interese economico-financiare.

Cel de al treilea subiect aflat pe agenda reuniunii, politica energetică, cu impact asupra a peste 8 milioane de utilizatori naţionali, s-a aflat şi continuă să se afle în atenţia Guvernului României, pentru armonizarea cadrului legislativ şi instituţional românesc cu cel al Uniunii Europene. În acest context, doresc să salut finalizarea dezbaterilor din Camera Deputaţilor asupra Proiectului Legii energiei electrice, în deplin acord cu legislaţia şi politicile europene, dar şi cu interesele consumatorilor, ale furnizorilor de resurse energetice, ale sectorului energetic în ansamblu, în condiţiile respectării cerinţelor de protecţie a mediului în cadrul unui concept general de dezvoltare durabilă.

Este important să reţinem şi faptul că, începând cu anul 2001, sectorul energetic românesc şi-a recăpătat statutul de putere regională în Balcani, la aceasta contribuind şi dezvoltarea capacităţilor de producţie a energiei electrice cu tehnologii nucleare.

Recenta semnare a Acordului privind interconectarea sistemelor de transport al energiei electrice din România cu cele din statele membre ale Uniunii Europene şi din statele candidate reprezintă încă o dovadă a deciziei Guvernului Adrian Năstase de a respecta angajamentele asumate în procesul de negocieri, atât pentru realizarea obiectivelor din calendarul aderării, dar şi pentru modernizarea şi eficientizarea sistemului energetic naţional.

În încheiere, doresc să felicit Guvernul României pentru progresele înregistrate în procesul de negociere a aderării şi vreau să subliniez şi faptul că ieri au fost închise două noi capitole: libera circulaţie a mărfurilor şi impozitarea, garanţie a atingerii obiectivului de finalizare a negocierii la data de 31 octombrie 2004 şi de aderare a României ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene la data de 1 ianuarie 2007.

Doresc, de asemenea, să transmit mulţumiri partenerilor europeni pentru sprijinul acordat în acest demers de mare complexitate şi importanţă. Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Domnul deputat Emil Rus, urmează domnul deputat Tamas Sandor.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea doresc să mă refer la o situaţie inedită, pentru mine, cel puţin, şi în acelaşi timp cât se poate de dramatică. E vorba de situaţia prin care trece ţara noastră, de tranziţie sau cum o fi, dar este cumplit de dură.

Dacă la noi este un capitalism, atunci, este de-a dreptul sălbatic, pentru că totul se vinde şi se cumpără pe un sistem de şpagă nemaipomenit şi nemaiauzit. Cei care cumpără, prin aşa-zisul proces de privatizare, unităţi economice ale statului, în prezent, nu o fac fără politică de partid, comisioane şi trafic de influenţă şi, pe urmă, averile se declară aşa cum se declară.

România îndeplineşte condiţia de ţară a tuturor posibilităţilor, pentru că pe bani faci ce vrei, şi hoţii, şi crime, cumperi o funcţie în CFR, în sănătate, în învăţământ, iar dacă te ţin băierile şi o funcţie de parlamentar sau alte demnităţi.

Senzaţia omului cinstit este că-i fuge pământul de sub picioare, că leul se scufundă fără oprire şi că dolarul şi moneda europeană îl urmează. Ţi se dă sentimentul că şi aceste unităţi de schimb cu putere de referinţă sunt în declin: un apartament, anul trecut, de 10 mii de dolari sau euro, astăzi, este 15 mii sau 16 mii. Cum aude lumea de scumpirea carburanţilor, simultan, e cuprinsă de spaima tuturor scumpirilor inerente.

E greu, domnilor guvernanţi social-democraţi, de a trăi în aceste condiţii! E greu pentru pensionari, funcţionari, muncitori, dar pentru tineret este şi mai greu! Cine scapă, dintre tineri, de lucrează în străinătate, acela, e drept, în 3-4 ani reuşeşte să-şi procure un apartament şi o maşină, dar la noi e greu să se menţină în viaţă. Dacă a terminat studiile şi intră în slujbă în oraşul universitar sau vine acasă, să lucreze la un patron, cu tot sprijinul statului, acesta - respectiv, tânărul - e atât de "bine plătit" - zic în ghilimele - încât părintele, dacă are şi poate, trebuie să-l ajute la plata chiriei şi a întreţinerii.

Aceasta este situaţia de la noi şi aceasta se discută şi rămâne o problemă mereu nesoluţionată. Întoarceţi-vă, domnilor guvernanţi social-democraţi, cu faţa la această cerinţă imperioasă şi încercaţi rezolvarea ei, fiindcă aţi promis în gura mare de toate şi că veţi fi mai aproape de oameni şi alături de ei! Ţineţi-vă vorba, domnilor, măcar o clipă şi fiţi lângă ei!

Pentru că s-a lansat ideea că un litru de benzină trebuie să coste 1 euro, ca în occident, ceea ce înseamnă 38 de mii de lei, adică, cu 13 mii de lei mai mult decât este în prezent, cum ar veni, cu o treime, vă întreb, oare salariul omului de rând creşte în aceeaşi proporţie? Nu, fireşte că nu! Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul deputat Tamas Sandor, urmează domnul Paul Magheru.

Domnul Tamas Sandor:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Am cerut cuvântul ca să vă informez cum a dat în bară domnul Horia Grama, prefectul judeţului Covasna.

De luni de zile, prefectul şi secretarul general al prefecturii îngrădesc în mod deliberat înfiinţarea ocoalelor silvice private, structuri silvice, de altfel, create în toată ţara şi avizate de către ministerul de resort. Ţin să vă reamintesc că legislaţia în vigoare este clară, permisivă, intenţia legiuitorului este corectă, europeană, nemaivorbind de faptul că în România funcţionează deja 44 de ocoale silvice care au în administrare terenuri forestiere proprietate a composesoratelor, unităţilor de cult şi de învăţământ, a persoanelor private şi păduri proprietate a consiliilor locale.

Cu toate acestea, prefectul judeţului Covasna a declarat în repetate rânduri că el, personal, nu este de acord cu constituirea structurilor silvice private. A atacat hotărârea unor consilii locale privind asocierea acestora pentru a crea cadrul legal pentru gospodărirea pădurilor. În optica prefectului, în judeţul Covasna, nu legile şi alte acte în vigoare sunt baza activităţii, ci alte interese, străine de legislaţia românească şi de programul Guvernului PSD.

Deputaţi, senatori şi primari din judeţ, împreună cu presa locală, am tras semnale de alarmă, pentru a atenţiona organele abilitate să dirijeze activitatea prefecturii în calea ei normală. Primul răspuns foarte clar a venit de la ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, domnul Ilie Sârbu, care, printr-o adresă, a pus la punct concepţia greşită a prefectului Horia Grama cu privire la înfiinţarea structurilor silvice private.

Dau citire numai câtorva fragmente din materialul amănunţit şi fundamentat al domnului ministru: "Este evidentă intenţia legiuitorului de a permite tuturor deţinătorilor de păduri de a constitui asociaţii cu personalitate juridică, în vederea gospodăririi cât mai eficiente a pădurilor. Prin urmare, aceste dispoziţii sunt aplicabile şi consiliilor locale, care, deja, la nivelul întregii ţări, au înfiinţat asociaţii cu personalitate juridică şi funcţionează în această formă, cu specificarea clară şi exclusivă a atribuţiilor strict în domeniul gospodării fondului forestier pe care îl deţin". Spune foarte clar, româneşte, ministrul agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor!

În consecinţă, susţinerile Prefecturii Judeţului Covasna nu sunt întemeiate.

În final, totuşi, se iveşte o întrebare: pe cine reprezintă prefectul din judeţul Covasna, dacă sfidează legislaţia în vigoare, dacă îngrădeşte drepturile cetăţenilor ţării şi dacă activitatea lui este contrară programului de guvernare? Sunt două posibilităţi: 1. prefectul nu şi-a dat seama de activitatea lui negativă, şi atunci, într-o ţară democratică, trebuie demis; 2. prefectul lucra deliberat împotriva legislaţiei, şi atunci, într-o ţară democratică, prefectul judeţului Covasna trebuie demis. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi.

Domnul Andrei Ioan Chiliman (din sală):

Ce, măi, aţi intrat în Opoziţie?

Domnul Puiu Haşotti:

Vă rog să nu aveţi dispute între dumneavoastră, dar şi eu sunt obligat să constat că distinşii noştri colegii de la UDMR sunt tot timpul supăraţi pe Guvern, dar votează cu Guvernul.

Vă rog, domnule deputat Magheru. Urmează domnul deputat Valentin Iliescu.

Domnul deputat Andrei Chiliman a depus declaraţia politică. Domnul Emil Boc este absent.

Domnul Paul Magheru:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se va referi la bune sentimente româneşti, de toleranţă, respectare a legalităţii şi a bunei convieţuiri cu toate minorităţile naţionale.

Episcopul reformat de Oradea şi Piatra Craiului Tokes Laszlo nu scapă nici un prilej de a sfida şi de a agasa adevărul istoric şi sentimentele românilor. Duminică, 11 mai 2003, în prezenţa episcopului şi a fostului prim-ministru al Ungariei Viktor Orban, a fost dezvelită, la Oradea, statuia principelui transilvan Gabriel Bethelen, un principe luminat, tolerant, inclusiv faţă de Biserica Ortodoxă Română. Imaginea dăltuită în piatră a vrednicului principe a fost, însă, întinată de naţionalişti şi nostalgici, pigmei politici.

Contrar avizului de urbanism şi a textelor aprobate de Ministerul Culturii şi Cultelor, soclul a fost inscripţionat în limba maghiară, numele principelui grafiat distorsionat faţă de forma latinizată sub care a intrat în istoria universală. Ca ripostă, primarul oraşului nici nu a participat la inaugurarea monumentului.

Prinşi în flagrant de fals şi ilicit, oficialii unguri au acoperit cu pânză neagră prenumele de "Gabor", rămânând doar numele ciuntit de Bethleem. A doua zi, pânza neagră a dispărut - ne-am şi aşteptat la lucrul acesta, continuând până azi ca statuia să se prezinte cu inscripţionări în limba maghiară, ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic, într-o altă formă, deci, decât a fost aprobată prin hotărârea consiliului municipal şi cu avizul instituţiilor abilitate.

Ne-am adresat Administraţiei patrimoniului imobiliar de pe lângă Primăria Oradea, Poliţiei municipiului Oradea, Prefecturii Bihor, dar răspunzătorii de acest fals preferă să cumuleze amenzi, să recidiveze, să sfideze, în loc să respecte legile şi hotărârile luate.

Am identificat şi vom cere tragerea la răspundere a persoanelor, care, prin eludarea codului juridic configurat pentru edificarea acestui monument, se situează sub incidenţa legii penale, ca să nu mai vorbim, a oprobiului public.

Acum, când radicalii maghiari din UDMR încearcă să alcătuiască un consiliu naţional al maghiarilor, în vederea unei autonomii şi guvernări locale, a unui ţinut autonom, separat lingvistic, economic şi cultural, un fel de "patrie-mamă" în ţară, se impun hotărâri ferme, pentru a nu permite destabilizarea şi fărâmiţarea, nici măcar în gând, a României. Sperăm că raţiunea, bunul simţ, buna convieţuire dintre români şi minorităţile naţionale să triumfe, în defavoarea aventurierilor şi şantajiştilor politici.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl rog pe domnul deputat Valentin Iliescu să poftească la microfon. Domnul deputat Gheorghe Dinu urmează după aceea şi domnul deputat Valentin Vasilescu. Este?

Poftiţi.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

În urmă cu aproape un an, toţi parlamentarii României rosteau jurământul de credinţă faţă de ţară şi faţă de popor. Prin jurământul rostit de la tribuna Parlamentului României, senatorii şi deputaţii au jurat cu mâna pe Biblie şi pe Constituţie să slujească interesele României, să respecte Constituţia şi legile ţării, să apere independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială, să vegheze şi să apere caracterul indivizibil al statului nostru.

De multe ori, parlamentarilor români, cetăţenii le reproşează că între vorbele şi faptele lor, că între promisiuni şi realizări există o mare diferenţă.

Chiar şi între jurământul de credinţă depus de parlamentari şi faptele şi acţiunile lor există discrepanţe evidente care aduc prejudicii grave nu numai imaginii şi calităţii de parlamentar, ci în primul rând aduc o foarte serioasă atingere intereselor României. Un asemenea exemplu nefast ce nu poate fi ignorat şi care trebuie pus în discuţia opiniei publice este cel al deputatului UDMR Toro Tibor, liderul aşa-zisului "bloc reformist", cel care a prezidat lucrările Consiliului Naţional al Maghiarilor într-o reuniune recent desfăşurată la Sfântul Gheorghe.

România este o ţară stabilă din punct de vedere etnic, o ţară în care majoritatea românească şi minorităţile naţionale convieţuiesc în pace şi armonie. În puţine ţări ale Europei şi ale lumii minorităţile naţionale beneficiază de atâtea drepturi ca în România - învăţământ în limba maternă, sprijinirea culturii şi spiritualităţii minorităţilor, folosirea limbii materne în administraţie, reprezentarea minorităţilor în Parlament.

În ciuda realităţilor din România, minţile înfierbântate ale unor personaje politice desprinse parcă din tenebrele istoriei, mult prea mult tolerate de autorităţile româneşti ale ultimilor 14 ani, vin când şi când şi învolburează viaţa politică românească cu declaraţii aberante, iresponsabile şi în totală contradicţie cu prevederile Constituţiei României.

Recent, la Sfântul Gheorghe, extremiştii pastorului Laszlo Tokes şi discipolului său, deputatul Toro Tibor, au apăsat din nou pedala autonomiei pe criterii etnice, vorbind chiar de înfiinţarea unei autorităţi de autoguvernare a ţinutului secuiesc, care să devină patrie mamă internă a maghiarilor din România.

Având în vedere faptele mai sus menţionate, solicit următoarele două aspecte:

În primul rând, retragerea de către Ministerul Afacerilor Externe a paşaportului diplomatic al pastorului Laszlo Tokes, persoană incompatibilă prin gravitatea faptelor sale cu statutul de demnitar al României.

În al doilea rând, solicit Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor audierea deputatului Toro Tibor în cadrul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi luarea de măsuri disciplinare având în vedere acţiunile sale anterior menţionate care vin în contradicţie cu jurământul de credinţă rostit în calitate de deputat al României.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Domnul deputat Gheorghe Dinu. Va urma domnul deputat Valentin Vasilescu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Oare PRM-ul este perceput într-adevăr ca un partid extremist?"

Nu de puţine ori, Partidul România Mare a fost acuzat de extremism, xenofobie, rasism, cu toate că nimic din ideologia, programele şi acţiunile noastre nu îndreptăţesc asemenea calificative. Altele sunt organizaţiile care practică separatismul etnic, tulbură convieţuirea paşnică a populaţiei majoritare, comunităţile naţionale.

Că partidul nostru se bucură din ce în ce mai mult de încrederea oamenilor acestei ţări, indiferent de etnie, este un fapt ce este tot mai greu de contestat de cei pe care îi deranjează poziţia de apărător al legalităţii, dreptăţii şi echităţii sociale adoptată de PRM.

Am fost acuzaţi că am avea ceva cu minoritatea rromilor, că am fi mâncători de ţigani, cu toate că reprezentanţii noştri au declarat de nenumărate ori că nu avem decât sentimente de amiciţie faţă de această minoritate, ca şi faţă de celelalte minorităţi, cu condiţia să respecte Constituţia şi legile statului. Avem ceva numai cu cei ce, indiferent de etnie, nu respectă aceste legi, se dedau la acţiuni sau manifestări antisociale, nu respectă statul român şi poporul român.

Şi printre rromi sunt mulţi oameni care au înţeles această poziţie a noastră; mai mult, au devenit membri ai partidului nostru sau susţinători ai lui. Alţii ni se adresează cu încredere în probleme pentru care la alţii, inclusiv la organizaţiile rromilor, nu au găsit nici măcar înţelegerea necesară, considerând partidul nostru ca sprijinul cel mai de nădejde. Voi exemplifica aceasta prezentând cazul unui tânăr rrom din Predeal care, potrivit spuselor sale, a fost preşedinte al organizaţiei locale şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a Partidei Rromilor, de unde a demisionat, dezamăgit fiind de promisiunile fără acoperire şi de neregulile la care se dedau conducătorii acestei organizaţii. Dânsul ne-a relatat necazurile sale şi ne-a cerut sprijinul pentru rezolvarea lor.

Cazul este ilustrativ şi pentru altă mentalitate care, din păcate, mai dăinuie încă în rândul rromilor, cât şi al restului populaţiei. De asemenea, arată o situaţie deosebit de îngrijorătoare pentru cei ce îşi caută un rost în viaţă după finalizarea studiilor, situaţie grea pentru toţi tinerii absolvenţi, indiferent de etnie.

Tânărul în cauză a terminat o facultate de drept şi, în căutarea unui loc de muncă potrivit studiilor absolvite, s-ar fi izbit şi de reţinerea celor pe care i-a contactat, văzându-l mai închis la ten şi bănuindu-l că este rrom.

Noi suntem convinşi că mai persistă o anumită reţinere faţă de rromi, inclusiv în mentalitatea unor oameni cu răspundere pe plan social, generată de comportamentul antisocial al unor membri ai acestei etnii, dar considerăm că şi în rândul etniei şi-a făcut loc o senzaţie nejustificată - că unele greutăţi în rezolvarea problemelor cu care se confruntă ar fi rezultatul unor discriminări.

Realitatea este alta, şi rezolvarea problemelor de găsire a unui loc de muncă trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, indiferent de etnie.

Imediat după Revoluţie, a fost liberalizată înfiinţarea de instituţii de învăţământ privat şi chiar de stat, în special de drept, fără ca nimeni să îşi pună întrebarea: Ce vor face numeroşii absolvenţi ce apar în fiecare an şi solicită locuri de muncă pe o piaţă totuşi limitată? Unde vor fi încadrate miile de licenţiaţi în drept, când posturile disponibile în acest domeniu sunt fatalmente de câteva ori mai puţin numeroase?

Evident, nu poate fi vorba decât de o reglare a cifrei de şcolarizare cu cerinţele reale de specialişti cu pregătire juridică, dar, indiferent de cazul prezentat, rămâne un fapt cert: partidul nostru este din ce în ce mai mult perceput de populaţia ţării, inclusiv de minorităţile naţionale, ca un partid echilibrat, un partid al dreptăţii şi echităţii sociale, apărător al celor năpăstuiţi de cei ce deţin puterea şi nu o exercită conform legii, în folosul celor ce i-au ales.

Domnul Puiu Haşotti:

Dacă doriţi să concluzionaţi, având în vedere că suntem în întârziere.

Domnul Gheorghe Dinu:

Concluzionez.

Poate acest lucru îl va pricepe şi domnul Cozmin Guşe, secretar general PSD, care, ori de câte ori apare pe ecran, şi, din păcate, apare tot mai des, altceva nu ştie să facă decât să îl atace pe preşedintele PRM, senatorul Corneliu Vadim Tudor, la al cărui nivel nu se poate apropia nici măcar dacă şi-ar întrerupe cariera politică, oricum pornită prost, şi s-ar apuca zi şi noapte să studieze şi să citească.

Sugerez PSD să îşi tempereze discipolul conjunctural până nu se acoperă complet de ridicol, aluzie la recenta ieşire la rampă a purtătorului de vorbe, vis-a-vis de manifestările tot mai periculoase pentru statul român ale pastorului Laszlo Tokes şi când, în mintea respectivului, între Laszlo Tokes şi Corneliu Vadim Tudor nu există nici o deosebire.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Valentin Vasilescu. Şi ultimul pe listă, domnul deputat Anton Marin.

Domnul Valentin Vasilescu:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul România Mare, în naivitatea sa, a crezut că rolul societăţii civile este acela de a sancţiona, alături de Opoziţia parlamentară, deciziile guvernanţilor care contravin intereselor naţionale.

Prin stimularea acestui drept fundamental civic, vocea adevăratelor valori se poate face auzită, anulând bruiajul continuu al imposturii dictat de Putere.

Nenumăratele moţiunile promovate de PRM nu aduc membrilor acestui partid, după cum ştiţi, nici un avantaj material. Ele conţin doar idei şi, totodată, oferă ocazii de dezbatere pentru societatea civilă.

De mai mult de doi ani de când PRM este principala forţă de Opoziţie din Parlament, societatea civilă, reprezentată în principal de peste 200 de ONG-uri, a ignorat total semnalele de alarmă trase de Partidul România Mare cu privire la deviaţiile comise de guvernanţi, împiedicând cu bună ştiinţă afirmarea în viaţa publică a adevăraţilor profesionişti care chiar au ce spune.

Iată că, la peste şase luni după depunerea de către PRM a moţiunii "Roşia Montană", moţiune votată doar de PRM şi care a fost ţinută sub anonimat la vremea ei, societatea dă semne de deşteptare.

Spre cinstea ei, Academia Română a preluat ideile noastre şi se pare că a reuşit să convingă factorii decidenţi din Guvern să renunţe la acest proiect antinaţional şi nociv pentru România.

Eu privesc acest fapt doar ca pe un semnal că lucrurile încep să se îndrepte pe un făgaş normal şi că blocajul mediatic impus Partidului România Mare nu a dat rezultatul scontat.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Anton Marin, ultimul vorbitor.

Domnul Marin Anton:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

România este o ţară în care reformele economice trenează şi elementele unei economii de piaţă funcţională sunt departe de standardele în domeniu.

În 14 ani de tranziţie, sectorul care constituie motorul oricărei economii - cel al întreprinderilor mici şi mijlocii - s-a dezvoltat de sine stătător, împotriva unui sistem etatist care l-a susţinut numai conjunctural, în fapt împovărându-l cu taxe şi impozite.

Privitor la iniţiativa liberală, s-a aprobat cu mare greutate o lege specială pentru întreprinderile mici şi mijlocii, lege îmbrăţişată de actuala Putere, care se mândreşte cu grija pe care o poartă acestora.

PSD a înfiinţat chiar un minister al IMM-urilor, care cheltuieşte bani publici pentru simpozioane, mese rotunde, pretinse consultanţe, care nu susţin decât imaginea privind importanţa teoretică acordată de Guvern IMM-urilor, care se constituie în cei mai buni platnici la buget.

Facilităţile iniţiale au fost reduse în cursul anului 2002 odată cu modificarea prevederilor legale referitoare la impozitul pe profit, la t.v.a., o parte fiind transferată la categoria microîntreprinderilor.

Multe ţări europene au regimuri fiscale favorabile microîntreprinderilor, ceea ce, în mare parte, s-a preluat şi în legislaţia noastră, dar care a început să devină restrictivă după nici un an de aplicare.

Micii întreprinzători se confruntă şi ei cu ce se confruntă de ani de zile orice întreprinzător, respectiv schimbarea cadrului legislativ în timpul derulării afacerii, care pune în pericol şi deseori chiar falimentează multe afaceri.

Instabilitatea şi incoerenţa legislativă au fost criticate de toţi investitorii, indiferent că au fost români sau străini, mari sau mici, la care s-a adăugat birocraţia excesivă a administraţiei publice, abuzurile organelor fiscale, comportamentul discreţionar al funcţionarilor publici, precum şi corupţia instituţionalizată.

De curând, microîntreprinderile au o nouă problemă, şi anume aceea de a avea salariaţi la constituire, o normă legislativă aberantă, uitându-se că societatea, până nu devine persoană juridică, nu poate încheia relaţii juridice, inclusiv de muncă, deci nu poate face angajări de personal.

Ministerul Finanţelor Publice şi Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a Senatului s-au întrecut în declaraţii conform cărora problema se va rezolva. Deocamdată, însă, acesta este cadrul legislativ - restrictiv, neprietenos, şi chiar demolator de firme care se străduiesc să funcţioneze.

Din punctul nostru de vedere, este normal să protestăm faţă de modul în care sunt tratate microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii, şi să exprimăm întreaga noastră susţinere pentru asigurarea unui cadru legislativ corect, stimulator şi mai ales predictibil.

Ne exprimăm toată disponibilitatea de dialog şi de colaborare cu toate forţele politice care cred cu adevărat în importanţa acestui sector, pentru că România are nevoie de un ritm de creştere economică mai rapid şi mai sigur, precum şi de micşorarea decalajelor faţă de standardele Uniunii Europene.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Mulţumesc tuturor pentru atenţie.

Prima parte a lucrărilor Camerei Deputaţilor de astăzi s-a încheiat. Urmează partea a doua - dezbaterea proiectelor legislative.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Declaraţie politică privind ipocrizia premierului Adrian Năstase atunci când vine vorba de cinstirea unora dintre românii care au făcut onoare României.

Premierul Adrian Năstase nu se dezminte, aşa cum nici partidul pe care îl conduce nu îşi schimbă năravurile, în ciuda "bunelor maniere" occidentale învăţate de frica comisarilor europeni şi îndesate pe gât de şeful de promoţie de la Drept. Bine dresat de elucubraţiile propagandistice ale Goebblesului cu mustaţă din Palatul Victoria, într-o partitură învăţată pe de rost încă de când o năşea pe Nadia Comăneci, premierul român nu pierde nici un prilej de "a se lăsa" văzut, filmat şi în tete-a-tete cu celebrităţile româneşti ale zilei, cu fotbalişti, alpinişti, boxeri etc.

Recent, campionul de box profesionist, Leonard Doroftei, a fost ultimul care a mai ajutat la ridicarea procentelor ofilite ale popularităţii primului-ministru şi ale PSD, după atâtea boroboaţe legate de simulacrul de pachet anticorupţie, de indemnizaţiile mămicilor, de elemenţii caloriferelor românilor sau de taxele obligatorii radio-tv, pentru a enumera doar câteva din ultimele "performanţe" ale PSD.

Ca de atâtea ori, şi această întâlnire nu reprezintă decât încă un calup de publicitate pentru campania PSD şi baronii săi, interesul partidului-stat pentru marile nume româneşti apărând doar cât este nevoie pentru a mai drege imagine putregăită a firmei, luând ceva din imaginea celor mai performanţi, mai reprezentativi şi mai iubiţi români. Probabil că la asta se referă şi Programul "România curată" de care tot fac tam-tam mai-marii PSD la spălarea partidului unic de acuzaţiile de corupţie, incompetenţă şi tendinţe dictatoriale.

Îi atrag atenţia şi prin această declaraţie primului-ministru al României, domnul Adrian Năstase, că românii care au făcut ceva pentru patrie sunt mult mai mulţi decât sportivii sau actorii şi că, fără a le ignora meritele ultimilor, mă simt obligat să subliniez incredibilele contribuţii la dezvoltarea României ale altor români uitaţi complet de actuala Putere: răniţii Revoluţiei Române se zbat şi acum pentru a-şi obţine medicamentele gratuite prin ministere, spitale şi farmacii; veteranii de război, eroi ai războaielor de reîntregire şi eliberare a ţării, mai puţini cu fiecare zi care trece, sunt uitaţi, neglijaţi sau ignoraţi în drepturile lor stabilite de legile Parlamentului României; profesorii, cei care formează şi modelează cel mai important capital românesc, sunt "recompensaţi" cu salarii de mizerie şi îndemnaţi să-şi abandoneze chemarea pentru o slujbă mai bănoasă, în vreme ce birocraţii din Ministerul Educaţiei nu îşi mai văd capul de atâtea "specializări externe"; medicii şi asistentele medicale, pe care îi întâlnim mai mult pe trotuarele consulatelor străine decât pe culoarele spitalelor (atâtea câte mai sunt deschise după "reformă") în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite sau chiar a unei alte patrii. Alături de aceşti oameni de ce nu vreţi să pozaţi, domnule prim-ministru? Şi de ce nu îi recompensaţi aşa cum merită?

Recent, am avut ocazia să constat încă o dată perversitatea propagandisticii PSD atunci când am primit-o în audienţă pe doamna Ion Elena din Bucureşti. Doamna Ion Elena se trage dintr-un neam de eroi: tatăl dânsei, Vasile Dărăscu, a fost decorat cu "Virtutea Militară" în primul război mondial, fratele a luptat în al doilea război mondial pe frontul din Apus, unul din cumnaţi a luptat, de asemenea, pe front şi a stat în lagărele comuniste timp de cinci ani, iar soţul a fost orfan de război. Deşi ar fi meritat de la statul român recunoştinţă şi respect pentru sacrificiile făcute de familia sa în atâtea ocazii istorice, dânsa este şi acum în căutarea dreptăţii pe care statul român i-o refuză, deşi legile prezente sunt de partea sa - doamna Ion Elena doreşte să-şi recupereze, conform legii, imobilul pe care tatăl dânsei l-a construit dintr-un împrumut de 30000 de lei făcut în 1928 şi achitat integral în 1947, imobil care era destinat să fie şcoală în satul Beneşti, judeţul Vaslui.

Aşadar, un erou de război se întoarce acasă şi tot ce doreşte să facă este să se împrumute de o sumă importantă pentru a construi o şcoală în satul natal. Astăzi, 75 de ani mai târziu, după ce nu i se recunoaşte nici măcar onoarea de a fi numită un binefăcător (benefactor) al comunităţii, aşa după cum se întâmplă în alte ţări, fiica donatorului şcolii revendică actele şcolii în duplicat, pe care este în drept să le obţină moral şi legal, dar este refuzată brutal şi fără nici un motiv de directorul şcolii şi de primarul comunei Tănacu, condusă de un reprezentant PSD.

PSD se laudă că a reformat administraţia publică, că a încurajat şi că aplică o lege a transparenţei şi a accesului liber la informaţie, că apără dreptul de proprietate şi încurajează restituirea bunurilor furate de regimul comunist. Totul este fals. Totul este propagandă orwelliană şi nimic mai mult. Dacă nu ar fi aşa, ar trebui să o văd la televizor şi pe doamna Ion Elena conferind cu premierul Năstase şi pe acesta scoţând dintr-un buzunar actele şcolii şi oferindu-i-le împreună cu o placă mare pe care stă scris "Şcoala Vasile Dărăscu din satul Beneşti".

Dacă doamna Elena Ion ar fi avut "fanii" lui Leonard Doroftei, probabil că acest lucru s-ar fi petrecut cu siguranţă. Aşa însă, ea este pentru premier doar o persoană neînsemnată care valorează doar un vot la următoarele alegeri, şi asta dacă le mai apucă. Ceea ce nu ştie premierul este că tot mai multe astfel de persoane care nu contează pentru el au început să distingă între gargara guvernamentală şi nerezolvarea problemelor lor de către acest guvern, şi nu mai sunt dispuse a mai da încă un cec în alb PSD-ului.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

De mai multe săptămâni, se aşteaptă îndeplinirea condiţiilor suplimentare din Acordul cu Fondul Monetar Internaţional, fără să le cunoaştem, pentru că Guvernul ne spune una nouă şi semnează alta cu reprezentanţii Fondului.

Suntem convinşi că Adrian Năstase va face orice numai să termine acest acord cu Fondul Monetar Internaţional, indiferent dacă măsurile respective sunt sau nu corelate cu restul politicilor economice, sociale, militare etc.

Observăm că privatizarea bate pasul pe loc sau, când se mai privatizează câte ceva, se face cu foc de artificii, cu spectacole mediatice, fără să se spună adevărul despre modul în care s-au încheiat contractele. Până la urmă, important este să se termine privatizarea companiilor de stat care consumă resurse, produc pierderi şi care constituie un important element negativ atunci când se analizează starea economiei româneşti.

Am considerat că bâlbâielile guvernamentale în legislaţia care se modifică după cum bate la uşa Guvernului un interes de baron, un investitor interesat de o anumită privatizare, sau o conjunctură în care trebuie aduse ofrande, se vor încheia odată, însă acum se pare că incoerenţa este şi mai mare.

Nu ştim care sunt resorturile adevărate ale dansului pe sârmă practicat de Guvern, dar cunoaştem inconsecvenţele, imperfecţiunile, impurităţile introduse într-o legislaţie descurajantă tocmai pentru cei care ar fi trebuit să aibă un tratament special - întreprinzătorii mici şi mijlocii.

Indiferent câte acorduri vom finaliza, dacă nu vom avea un mediu de afaceri predictibil, nu vom asigura cadrul pentru o economie eficientă, performantă, concurenţială, competitivă, cu oameni de afaceri mici şi mijlocii consolidaţi, vom rămâne la coada Europei, acolo unde suntem şi în prezent, ca urmare a unei politici social democrate inconştiente.

Doamna Constanţa Popa:

Printr-o alăturare fericită, pe 1 iunie omenirea serbează Ziua Internaţională a Copilului, iar pe data de 5 iunie Ziua Mondială a Mediului.

De ce consider această alăturare fericită? Pentru că este de neconceput viitorul fără copii şi un mediu sănătos.

Marele J.J. Cousteau spunea că "am împrumutat pământul pentru copiii noştri, şi nu avem dreptul să-i dezmoştenim".

Protecţia mediului a devenit o problemă care îi preocupă nu numai pe specialişti, ci şi pe oamenii politici şi chiar pe simplii cetăţeni.

Faţă de grija zilei de mâine şi de hrana pe care trebuie să o asiguri copilului tău, grija pentru mediu pare o problemă mai puţin importantă.

Datorită impactului negativ pe care unele activităţi economice îl au asupra mediului, dar şi asupra sănătăţii populaţiei, devenim tot mai conştienţi de efectul nociv al poluării asupra noastră, dar mai ales asupra copiilor noştri.

În mediul urban sau rural, noi şi copiii noştri suntem expuşi procesului continuu al poluării - 11% din râurile României sunt poluate, 80% din deşeurile din România sunt depozitate necorespunzător, fiind adevărate focare de infecţie, în timp ce, prin distrugerea pădurilor şi parcurilor, zona verde scade vertiginos, ajungând până la 0,6 metri pătraţi pe cap de locuitor în unele sectoare din capitală.

Există puţine parcuri în oraşele din România, iar cele existente sunt supuse distrugerii, aşa cum s-a întâmplat la Băneasa, pentru a fi amplasate construcţii în locul zonelor verzi. Unde poţi să plimbi un copil, să îl educi în spiritul dragostei pentru natură, să respire aer curat?

Se apropie vacanţa copiilor şi apare problema petrecerii timpului liber. Ştrandurile sunt murdare şi nu au avize sanitare, nu există spaţii speciale pentru mersul cu bicicleta sau cu rolele, spaţiile de joacă dintre blocuri sunt puţine, probleme care par minore dar sunt esenţiale pentru o dezvoltare sănătoasă a copiilor şi ar fi trebuit rezolvate într-o capitală europeană aşa cum este Bucureştiul.

Investiţia în protecţia mediului este o investiţie în sănătate. Poluanţii conduc la diminuarea rezistenţei la boli, determină o reducere a longevităţii, produc cancer, induc mutaţii la nivelul ADN şi ARN, cu consecinţe dramatice asupra descendenţilor, şi implicit asupra viitorului planetei. Este unul din motivele pentru care în foarte multe ţări, printre care şi România, s-a implementat conceptul de dezvoltare durabilă. Acesta impune trei deziderate: dezvoltarea să nu pericliteze sau să distrugă suportul de bază al sistemului vieţii - aerul, apa, solul şi sistemele biologice, dezvoltarea durabilă să permită o continuă creştere a producerii de bunuri şi servicii care au la bază resursele naturale ale pământului, şi dezvoltarea durabilă să realizeze un sistem social durabil la nivel mondial, naţional, local şi familial, în scopul asigurării unei distribuţii echitabile a beneficiilor, bunurilor şi seviciilor produse.

Guvernul are datoria de a transforma conceptul politic într-un fapt real, de a gestiona problemele de mediu în strânsă corelare cu cele ale statelor Comunităţii Europene, pentru sănătatea tuturor locuitorilor Pământului şi asigurarea perpetuării vieţii.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu un fapt pe cât de dureros pe atât de grav prin consecinţele sale: dezinteresul şi lipsa de profesionalism întârzie integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană.

Valoarea totală a proiectelor aprobate de Comisia Europeană (CE) pentru România, până în acest moment, în cadrul programului ISPA se ridică la 1,57 miliarde de euro, din care 1,17 miliarde reprezintă fonduri nerambursabile. Din această sumă, s-au semnat contracte pentru proiecte de mediu şi infrastructură în valoare de 248 milioane de euro, ceea ce reprezintă doar 15% din fonduri.

"Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi în traistă." Această zicală este incredibil de actuală în România de astăzi.

În cazul nostru, cea care dă bani nerambursabili este Uniunea Europeană. Cei care ar trebui să-şi bage singuri "pleaşca" în traistă sunt reprezentaţii autorităţilor centrale sau locale şi cei ai marilor regii şi companii naţionale, care au capacitatea, teoretic, de a derula proiecte ample în domeniul infrastructurilor de transport şi al mediului. Cu o singură condiţie: să întocmească proiecte fezabile care să respecte toate exigenţele impuse de finanţator.

Indolenţa (sau incompetenţa?) acestora a făcut ca România să piardă până acum milioane de euro, fonduri din programul ISPA (Instrument pentru Politici Structurale de Preaderare) nerambursabile, ce puteau fi utilizate atât pentru construcţia şi reabilitarea drumurilor naţionale aflate pe coridoarele de transport paneuropene, pentru construcţia viitoarelor autostrăzi ce vor lega România de vestul Europei, cât şi pentru investiţii exorbitante în domeniul mediului pe care nu ni le puteam permite deocamdată. Deşi beneficiază, după Polonia, de cele mai mari fonduri ISPA alocate de Comisia Europeană pentru o ţară candidată, România a semnat contracte de finanţare pentru numai 15% din total.

Potrivit responsabililor în domeniu, motivul principal al slabei utilizări a fondurilor îl reprezintă, pe de o parte, "hibele" proiectelor trimise spre aprobare, iar, pe de altă parte, cerinţele financiare impuse de Comisia Europeană firmelor executante.

Acestea se dovedesc bariere de netrecut pentru SRL-urile sau SA-urile româneşti obişnuite să obţină contracte prin trafic de influenţă sau pe criterii "de cumetrie".

Pe piaţa românească există o serie întreagă de firme de consultanţă. În mod normal, acestea ar trebui să se ocupe de elaborarea proiectelor prin care să le luăm banii europenilor. În realitate, societăţile nu sunt decât nişte prăvălii ce se ocupă cu traficul de influenţă şi puşculiţe ale diferiţilor potentaţi ai zilei. Patronii lor nu au în vedere elaborarea de proiecte, ca dovadă că nu suntem în stare să ne băgăm în traistă 85% din banii europeni ce ne sunt destinaţi. Ei intermediază tot felul de întâlniri mai mult sau mai puţin de taină cu diferite persoane din fruntea bucatelor, care să-ţi semneze ori un împrumut pe care să nu-l mai dai înapoi, ori o comandă grasă pe banii statului.

În încheierea intervenţiei mele, îmi exprim nemulţumirea că este scandalos că autorităţile româneşti nu au fost în stare să atragă decât 15% din fondurile europene ISPA.

Domnul Ion Luchian:

Ziua de 2 iunie 2003 s-a transformat într-o frumoasă campanie electorală pentru ministrul sănătăţii şi familiei, doamna Daniela Bartoş.

Pentru a câştiga voturile rromilor din satul Mărginenii de Jos, comuna Filipeştii de Târg, judeţul Prahova, doamna ministru a oferit în dar, de Ziua Copilului, injecţii împotriva hepatitei A. Cu ocazia aceleiaşi zile, şi adulţii au primit vaccinuri împotriva difteriei şi tetanosului şi radiografii pulmonare gratuite pentru depistarea tuberculozei.

De ce m-am pronunţat în sensul că ar fi fost o frumoasă zi de campanie electorală? Vă pot explica! Recompensa faptului că s-au prezentat la această acţiune a MSF a fost următoarea: copiii au primit tricouri, şepci, baloane şi dulciuri, iar adulţii - prezervative. În cadrul unei ştiri difuzate la Antena 1, o persoană s-a declarat chiar nemulţumită de faptul că nu a primit şi ea bomboane, deoarece este prea "bătrână" pentru a mai folosi prezervativele donate.

Sigur că iniţiativa Ministerului Sănătăţii şi Familiei este de bun augur, dar subliniez faptul că Direcţia de sănătate publică Prahova ar fi putut avea în vedere şi alte localităţi din judeţul nostru, nu numai satul respectiv. Aceasta reliefează doar dorinţa PSD-ului de a obţine cât mai multe voturi, inclusiv de la cetăţenii de etnie rromă. Dar aceştia nu pot fi păcăliţi atât de uşor, întrucât au pus întrebări logice: "Ce să facem noi cu prezervativele, daţi-ne medicamente".

Deşi faptul că doamna ministru Daniela Bartoş a dansat în horă alături de nuntaşii din localitate nu i-a făcut să uite de criza reală a medicamentelor! Replicile acide ale localnicilor au vizat faptul că nu se prescriu reţete gratuite pentru copii, iar reţetele compensate ajung pentru primele două zile ale lunii. În sat nu există medic de familie, iar Spitalul din Filipeştii de Târg a fost desfiinţat de autorităţi!

Delegaţia condusă de doamna ministru a beneficiat de efective impresionante de medici şi asistenţi ai Direcţiei de sănătate publică Prahova, cadre ale Crucii Roşii, echipaje de urgenţă ale Serviciului de ambulanţă, pompieri, poliţişti şi jandarmi, iar campania a costat aproximativ 500 de milioane de lei din bugetul restrâns al MSF. Cu aceşti bani s-ar fi putut iniţia un proiect de asistenţă medicală permanentă măcar pentru locuitorii acestui sat, dacă nu pentru mai multe localităţi din judeţ!

Domnul Valeriu Gheorghe:

Pentru a proteja industria naţională vitivinicolă, Patronatul Naţional al Viei şi Vinului solicită condiţii cel puţin egale cu cele ale competitorilor europeni. Ţările membre UE, care sunt producătoare de vinuri, beneficiază de finanţări, subvenţii sau prime de export, în schimb, producătorii români suferă de suprataxare prin intermediul accizei, a banderolei fiscale şi a regimului restrictiv al comercializării vinului.

Menţinerea actualei fiscalităţi în domeniul vitivinicol va avea consecinţe extrem de grave atât în plan economic, cât şi în plan social. Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană va dispărea aproximativ 50% din suprafaţa actuală cultivată cu viţă de vie (corespunzătoare viilor hibride), suprafaţă care nu va putea fi replantată cu viţă de vie nobilă decât într-o măsură insuficientă. Costul pentru înfiinţarea unui hectar de plantaţie nobilă este de 10.000 de euro, iar plantaţia devine roditoare după 3 ani.

În prezent, singura sursă de finanţare în dezvoltarea durabilă a viticulturii româneşti este autofinanţarea producătorilor, de aceea ne alăturăm Patronatului Naţional al Viei şi Vinului din România la solicitarea adresată Ministerului Finanţelor Publice pentru a lua următoarele măsuri de urgenţă:

1. Reducerea treptată, până la eliminarea totală, a accizelor aplicate vinurilor. În Uniunea Europeană, vinul este accizat numai în ţările care, datorită poziţiei geografice, nu sunt considerate cultivatoare de viţă de vie.

2. Eliminarea vinului din sfera de aplicare a Legii nr.521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, după eliminarea accizelor, deoarece odată cu eliminarea accizelor, producţia şi circulaţia vinului nu va mai trebui reglementată prin această lege, care este un impediment în valorificarea în vrac a vinului.

Se pare că Ministerul Finanţelor Publice a acceptat reducerea treptată a accizelor, începând cu data de 1 iulie 2003, urmând să fie eliminate până la 1 iulie 2004. Reducerea cu 45% a accizelor înseamnă că pentru vinurile liniştite va scădea de la 0,55 euro/hectolitru/grad alcoolic la 0,33 euro/hectolitru/grad alcoolic. De asemenea, Ministerul Finanţelor a mai promis că începutul anului viitor va aduce pentru producătorii locali desfiinţarea banderolelor de marcare de pe sticle, ceea ce ar însemna că veniturile Imprimeriei Naţionale se vor diminua cu aproximativ 165 miliarde de lei pentru anul 2004.

Vom trăi şi vom vedea dacă Ministerul Finanţelor Publice îşi va ţine aceste promisiuni!

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Se împlinesc peste două zile trei ani de la alegerile locale din 4 iunie 2000. Scrutinul de atunci a constituit un prim semnal al revenirii Partidului Social Democrat - pe atunci PSDR - în fruntea scenei politice româneşti. Primul tur al alegerilor pentru desemnarea primarilor, consilierilor locali şi judeţeni, a reprezentat un test important pentru configurarea scenei politice româneşti şi pentru viitorul administraţiei publice locale. La trei ani de la acest eveniment, se pot trage câteva concluzii interesante, pe care, cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să le scot în evidenţă.

În primul rând, problema absenteismului, intens mediatizată la vremea respectivă, pe care mulţi politicieni şi analişti au ridicat-o pentru a acredita ideea că alegerile de la 4 iunie 2000 nu au fost reprezentative, nu a constituit, de fapt, o problemă în adevăratul înţeles al cuvântului. Deşi participarea la vot a înregistrat sub 50 la sută din populaţia cu drept de vot, comentariile pe această temă pot fi considerate, practic, lipsite de substanţă. Cu toate că pare extrem de simplu, aproape nimeni nu a observat atunci (sau nu s-a dorit acest lucru), că votul este un drept, nu o obligaţie şi că, în consecinţă, prezenţa la urne face parte din jocul democratic, fiind o opţiune strict individuală. Tot la fel de adevărat este şi faptul că democraţia ar fi o simplă formă goală de conţinut, fără participarea cetăţenilor la actul de decizie, iar absenteismul din iunie 2000, reconfirmat, de fapt, şi la scrutinele următoare, din toamna aceluiaşi an, poate fi interpretat, în mod cert, ca o sancţiune dură aplicată clasei politice pentru prestaţia nesatisfăcătoare din acei ani.

În al doilea rând, dacă nu luăm în considerare situaţiile atipice sau votul din localităţile rurale, unde au cântărit mai mult calităţile şi notorietatea candidaţilor, votul din iunie 2000 a fost, orice s-ar spune, profund politizat. În consecinţă, şi valoarea sa de test pentru alegerile generale a depăşit cu mult toate aşteptările. Dovada o constituie chiar rezultatele scrutinului din toamnă, când, se ştie, PDSR a câştigat alegerile parlamentare, iar candidatul partidului pe cele prezidenţiale.

În al treilea rând, pentru prima dată după 1992, Convenţia a pierdut administraţia locală în marile oraşe, considerate tradiţionale, cum ar fi Bucureşti sau municipiile din Transilvania. Consecvent reţetei încercate în 1996, electoratul, atât cât s-a prezentat la urne, a votat schimbarea. În definitiv, succesul PDSR se datorează faptului că partidul a ştiut să speculeze greutăţile şi greşelile comise de Coaliţia aflată atunci la putere.

Din alt punct de vedere, cei care s-au prezentat la vot şi au votat cu PDSR şi-au pus speranţa în capacitatea partidului de a depăşi criza în care se găsea societatea românească. Ei sunt cei care au dat, în fond, semnalul schimbării în bine a României, după patru ani de guvernare a coaliţiei de dreapta. Opţiunea pentru partidul nostru a exprimat nevoia oamenilor de a avea o bună guvernare, care să acţioneze în virtutea unei reforme pentru oameni, nu împotriva lor şi a intereselor lor majore. În definitiv, dacă privim lucrurile la modul general, nu toţi politicienii sunt la fel şi nu toată clasa politică se face responsabilă de eşecurile unei guvernări.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Constantin Niţă şi Nicolae Leonăchescu, secretari.)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Începem şedinţa de astăzi anunţându-vă că, din totalul de 344 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa 281. Sunt absenţi 63 de deputaţi, dintre care participă la alte acţiuni parlamentare 24.

Vom începe cu constituirea unor comisii de mediere.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică: Andronescu Ecaterina, Antonescu Napoleon Nicolae, Roşculeţ Gheorghe - Grupul parlamentar al PSD, Ionescu Costel Marian, Palade Doru Dumitru - Grupul parlamentar al PRM, Ionescu Anton - Grupul parlamentar al PNL, Radan Mihai - Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor: Dobrescu Smaranda, Buzatu Dumitru, Suditu Gheorghe - Grupul parlamentar al PSD, Apostolescu Maria, Crişan Emil - Grupul parlamentar al PRM, Ivănescu Paula Maria - Grupul parlamentar al PD, Kerekes Karoly - Grupul parlamentar al UDMR.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi conta? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale: Bara Radu Liviu, Florescu Ion, Popescu Kanty Cătălin - Grupul parlamentar al PSD, Pleşa Eugen Lucian, Dinu Gheorghe - Grupul parlamentar al PRM, Coifan Viorel Gheorghe - Grupul parlamentar al PNL, Mirciov Petru - Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deputaţii propuşi în Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.157/2002 pentru completarea Legii arendării nr.16/1994: Nicolescu Mihai, Neagu Victor, Cazimir Ştefan - Grupul parlamentar al PSD, Vişinescu Marinache - Grupul parlamentar al PRM, Pereş Alexandru - Grupul parlamentar al PD, Gheorghe Valeriu - Grupul parlamentar al PNL, Kovacs Zoltan - Grupul parlamentar al UDMR.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Începem dezbaterile cu Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radio Difuziune şi Societăţii Române de Televiziune.

Din partea iniţiatorilor, domnul ministru Dâncu.

Poftiţi.

Domnul Vasile Dâncu:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne,

Stimaţi domni,

Dezbaterea legată de aprobarea unei taxe pentru radio şi televiziune, pentru modificarea Legii nr.41 din 1994, este una din dezbaterile care a pasionat opinia publică în ultima vreme şi, de aceea, cred că trebuie să o circumscriem, până la urmă, ca un caz privind modul în care înţelegem şi ne raportăm la ceea ce este interesul general, adică cum îl identificăm, care este contribuţia noastră pentru un efort comun şi, de asemenea, cum căutăm să ne exceptăm sau să ne supunem unui efort comun pe care societatea trebuie să îl facă în consonanţă cu acest principiu al utilităţii publice.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.18 din 2003 de modificare a Legii nr.41 din 1994 a fost iniţiată de Guvernul României, la solicitarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune, ambele instituţii fiind, conform legii, independente, activitatea lor desfăşurându-se sub directul control al dumneavoastră.

Probabil că dumneavoastră cunoaşteţi mai bine chiar decât Guvernul României, din rapoartele pe care cele două instituţii publice le fac, care sunt nevoile şi, de asemenea, care sunt principiile după care îşi desfăşoară activitatea.

Datele prezentate de cele două instituţii importante demonstrează că dinamica gradului de colectare a abonamentelor este în jur de 50%, situaţie inacceptabilă pentru finanţarea unor instituţii publice de o asemenea importanţă.

Practic, noi cerem celor două instituţii foarte multe lucruri, conform Constituţiei şi principiilor moderne ale unei societăţi a transparenţei. Cele două societăţi au misiuni deosebite în planul educaţiei, al informării cetăţenilor, în planul cunoaşterii legislaţiei, cunoaşterii instituţiilor şi a activităţii instituţiilor publice.

De aceea, avem următoarele alternative: fie să acceptăm această taxă, şi implicit acceptăm finanţarea posturilor publice de radio şi televiziune, astfel încât acestea să îşi poată desfăşura activitatea de informare publică a cetăţeanului, fie acceptăm o subfinanţare şi, atunci, punem în pericol activitatea lor editorială şi punem în pericol, evident, calitatea actului cultural pe care îl produc şi calitatea actului de informare pe care cele două instituţii îl produc.

Nu trebuie să uităm că cele două instituţii au o serie de constrângeri, şi seria de constrângeri le-a impus-o chiar dezvoltarea legislativă, adică: publicitatea a fost restrânsă - postul public de radio nu poate să vândă publicitate, aşa cum pot vinde posturile private; o altă limitare este că instituţii publice - cum este CNA-ul şi alte instituţii şi autorităţi publice - impun o serie de campanii de informare umanitare legate de violenţa în familie, lupta împotriva unor vicii, campanii care limitează foarte mult chiar şi spaţiul acela de publicitate pe care cele două instituţii îl decid.

Pe de altă parte, pentru orice instituţie publică de radio sau televiziune există şi un fel de grilă impusă, pentru că cele două instituţii publice sunt obligate să răspundă întregului orizont de aşteptare al publicului - trebuie să facă emisiuni pentru toate domeniile sociale, pentru toate categoriile de public. Ele nu pot selecţiona doar acele categorii de emisiuni care au succes, cum este divertismentul, sau alte tipuri de emisiuni.

Vechiul sistem de colectare s-a dovedit a fi total ineficient, iar în noua formulă, cu o mai bună colectare, vom avea două categorii de cetăţeni: cei care au plătit şi până acum taxa radio-tv, adică cetăţenii care respectă condiţia de cetăţean şi care consideră că au şi obligaţii, nu numai drepturi, şi care vor fi mulţumiţi de această nouă legiferare pentru că vor plăti mai puţin; şi cei care până acum nu au plătit din diverse motive, care vor trebui să facă un mic efort financiar pentru a-şi respecta de fapt condiţia de cetăţean.

Cred că există o dezbatere de principiu şi o dezbatere privind modul cum se va aplica această lege.

Consider că putem perfecţiona aplicarea acestei legi şi colectarea. Însă, în ceea ce priveşte necesitatea acestei legi şi necesitatea acestui mod pe care îl propune Guvernul privind colectarea celor două taxe, consider că nu merită să dezbatem mai mult.

De aceea, vă propun să acceptaţi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.18/2003 de modificare a Legii nr.41 din 1994, pe acest principiu de utilitate publică.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Mă simt dator să vă informez că data trecută, atunci când am luat în dezbatere acest proiect, noi am epuizat capitolul dezbateri generale, apoi a intervenit amendamentul legat de faptul că legea nu a fost susţinută aşa cum este firesc, regulamentar, de către un membru al Guvernului, lucru care s-a petrecut în acest moment.

V-aş ruga să treceţi la dezbaterea pe articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Regret că nu împărtăşesc punctul de vedere al preşedintelui Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, pe care îl apreciez foarte mult pentru conţinutul activităţii domniei sale, şi spun acest lucru public, dar ne aflăm în faza dezbaterii unei ordonanţe de urgenţă. Întreruperea dezbaterilor pentru lipsa iniţiatorului ordonanţei de urgenţă înseamnă reluarea dezbaterilor în contextul procedural dat.

Fiind vorba de o ordonanţă de urgenţă, nu avem dezbateri generale prevăzute în Regulament, dar, fără nici un fel de discuţie, cutuma noastră permite ca, la discutarea textului legii, într-un timp limitat, fiecare reprezentant al grupului parlamentar să-şi expună punctul de vedere.

Aşa că, domnule preşedinte, rog ca, cel puţin succint, să ni se înfăţişeze concluziile Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă şi să ne daţi cuvântul pe aşa-zisele dezbateri generale, de fapt dezbateri la titlul ordonanţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule Bolcaş, nu este o ordonanţă de urgenţă, ci este o ordonanţă simplă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, aşa este, iertaţi-mă. Este o ordonanţă simplă.

Cu atât mai mult, fiind vorba de o ordonanţă simplă, dezbaterile generale urmează să curgă după citirea raportului comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Emil Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Concluziile aproape că au fost formulate.

În condiţiile în care dezbaterea anterioară a fost viciată de un argument de fond, şi anume inexistenţa unui reprezentant al Guvernului care să aibă mandat pentru a prezenta poziţia acestuia, toată desfăşurarea care a avut loc este evident lipsită de eficienţă juridică, intervenind nulitatea absolută. Din acest punct de vedere, vă rugăm să procedaţi la reluarea întregii proceduri, pornind de la dezbateri generale şi încheind cu votarea pe articole a proiectului de aprobare a ordonanţei Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Lucrurile sunt discutabile. Dezbaterile generale sunt menite să informeze atât parlamentarii, cât şi opinia publică despre punctul de vedere al partidelor.

Referitor la proiectul acesta, dacă până şi oricare copil din ţară nu cunoaşte punctul de vedere al partidelor până la ora actuală asupra proiectului, nu ştiu ce se mai poate spune. Însă nu am de gând să prelungesc discuţia aceasta pe o dezbatere procedurală lungă şi inutilă, şi nu vreau să consideraţi că vreau să obstrucţionez într-un fel dreptul de expresie.

Deci, rog comisia să îşi prezinte un punct de vedere şi, pe scurt, pentru că s-a vorbit enorm despre subiectul acesta, şi grupurile parlamentare să îşi prezinte punctul de vedere, punct de vedere în care ar trebui să identificăm dacă este realmente o taxă, cum scrie aici, sau este un preţ al unei prestări de servicii, acesta fiind un aspect al problemei. Poate ni se spune, dacă, după ce se legiferează această taxă, televiziunea şi radioul vor mai avea capitole în bugetul naţional şi aşa mai departe.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Ţin să mulţumesc distinsului domn Bolcaş pentru amabilele cuvinte. Trebuie, însă, să semnalez că nu voi da citire raportului, ci voi reciti raportul, pentru el a mai fost citit odată, data trecută.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune a fost transmis Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă cu adresa nr.248 din 1.04.2003.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

A fost dezbătut în şedinţele comisiei în zilele de 8 şi 15 aprilie 2003. La lucrările comisiei, în ziua votului final au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 19 membri. Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votării: 8 voturi pentru şi 4 voturi contra. În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune aprobarea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.18/2003 pentru modificarea art.40 din Legea nr.41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, cu amendamentele anexate.

Domnule preşedinte, ţin să reamintesc că ne aflăm în faţa unei schimbări de optică în ceea ce priveşte sursele de venituri ale celor două instituţii. Am trecut de la abonament la o taxă de solidaritate.

Ordonanţa a prevăzut, şi ea, o sumă de scutiri. Cele două instituţii au venit, şi ele, cu precizări care au lămurit categoriile de persoane care beneficiază de ideea scutirii de această taxă. Noi am introdus altele, destul de numeroase, în plus am lăsat, prin lege, Guvernului, posibilitatea de a acorda orice alte scutiri se impun. Au fost comise erori în aplicarea ordonanţei, erori care poate puteau fi evitate printr-o pregătire mai serioasă a acestui moment, însă noi credem că, dacă ne propunem ca cele două instituţii să fie într-adevăr independente din punct de vedere editorial, independente faţă de banul public şi faţă de putere, nu există o altă soluţie, aşa că noi vă rugăm să aprobaţi raportul comisiei noastre, aşa cum a fost el redactat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Din partea grupurilor parlamentare.

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi invitaţi,

Domnilor colegi,

Nu o să repet ceea ce s-a spus, în esenţă, şi nu o să mă dezic de punctul de vedere al Grupului nostru parlamentar, pe care l-am exprimat până acum.

Voi începe prin a-mi aduce aminte de o maximă citată de Heinrich Heine, şi anume că: "Şi iadul este pardosit cu intenţii bune". Ideea independenţei Societăţii de Radio şi Societăţii de Televiziune, pentru că sunt două entităţi distincte şi nu cred că le putem trata cu aceeaşi unitate de măsură, este generoasă şi poate să fie pusă în aplicare şi prin asigurarea unei independenţe economice, dar nu în acest context şi nu în acest cadru şi, în nici un caz, nu pe seama populaţiei. Spuneam că şi iadul este pardosit cu intenţii bune, pentru că, dacă această iniţiativă legislativă ar fi aparţinut Parlamentului, poate că ea s-ar fi aflat sub girul democraţiei, dar iniţiator este Guvernul care, prin acest hatâr ce vrea să-l facă Societăţilor de Radio şi de Televiziune, vrea să-şi asigure şi mai mult obedienţa acestora.

Am spus un cuvânt greu, "obedienţă", şi va trebui să vi-l explic. Aveţi, pe mesele dumneavoastră şi în casetele dumneavoastră, barometrul de imagine al Parlamentului pe ultima săptămână şi veţi vedea că Grupul parlamentar PRM se bucură de numai 12 prezenţe, faţă de cele aproape 30 ale partidului de guvernământ. Nu este nici proporţional matematic, nu este nici proporţional sociologic şi nu este demn ca noi să votăm în aceste condiţii, pentru a se asigura nişte condiţii materiale celor care, în mod ostentativ şi nedemocratic, încearcă să obtureze o voce parlamentară. Dar mai sunt şi alte probleme aici care se leagă nu numai de aplicarea care va fi greoaie, deficitară, prin aceste multitudini de scutiri care au fost făcute, îmi pare rău, la voia întâmplării, şi nu sistematic.

Este o problemă de ordin juridic care nu poate să fie eludată, şi anume că Societatea de Radio, Societatea de Televiziune sunt, practic, prestatori de serviciu şi un prestator de serviciu nu poate să-şi primească o plată a serviciului pe care-l prestează în afara unor raporturi contractuale, ci numai pe baza unei dispoziţii de impozitare, practic, luată administrativ. Aceasta pentru că un contract presupune drepturi şi obligaţii şi cel care plăteşte are dreptul să-l tragă la răspundere pe cel care-i prestează serviciul, pentru calitatea defectuoasă a prestaţiei sale, aşa cum am făcut eu, acum, aici, în numele Grupului parlamentar PRM, denunţând, de la tribuna Parlamentului, şi asta este important, această politică de frecvenţă de emisiuni în ceea ce priveşte partidele politice şi, în condiţiile în care nu este mulţumit de serviciile prestate, poate să denunţe acest contract care nu-i satisface exigenţele fireşti de consumator.

Nu o taxă prestabilită mă poate determina, pe mine, să dau o vigoare Societăţilor de Radio şi de Televiziune, ci efectivul bun management al acestor societăţi, care să atragă reale contribuţii prin abonamente. Ni s-a spus şi am auzit, într-o vastă acţiune de popularizare, pe care eu aş numi-o de intoxicare, cu privire la aplicarea acestor prevederi ale ordonanţei, am auzit vorbindu-se de faptul că aceasta este o idee europeană. Vă rog să mă credeţi, din punctul nostru de vedere, este o idee greşită şi, dacă consideraţi că este o idee europeană, vă rog să reţineţi că este o greşeală europeană, iar aplicarea ei în condiţiile României este dezastruoasă. Pentru aceasta, nu vom vota pentru această lege.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Márton Árpad, din partea UDMR.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Fără doar şi poate, această ordonanţă este una dintre cele mai impopulare ordonanţe pe care a scos-o, în ultimii ani, vreun Guvern, tocmai prin faptul că a atins întreaga populaţie. Totodată, în prima fază, a fost o aplicare defectuoasă a acestei ordonanţe şi cea de-a treia mare problemă, unde au păcătuit poate şi cele două instituţii, cele două societăţi, că această campanie de prezentare a sensului acestei ordonanţe a pornit mult după ce impopularitatea acestei ordonanţe a fost cunoscută, deci nu înaintea apariţiei textului acestei ordonanţe. Şi, de aceea, câteodată, şi acele persoane sunt revoltate, care plătesc, astăzi, într-adevăr, mult mai puţin decât au plătit ieri şi poate plătesc într-un sistem mai comod decât au plătit ieri.

Totodată, trebuie să spunem că, în orice stat civilizat, este nevoie de un Radio şi de o Televiziune publică, care sunt instituţii a căror finanţare poate fi realizată prin varii căi. Există multe exemple în acest sens. Una dintre posibilităţi este tocmai în a instaura un impozit, şi nu o taxă, un impozit pentru că are mai mult caracterul unui impozit această sumă care se plăteşte, este una dintre variante. Orice guvernare trebuie să-şi asume o responsabilitate de corectare a acelor sume prin care se pot susţine cele două instituţii publice. Dacă însă are un astfel de caracter, deci nu caracterul abonamentului, când plăteşte numai persoana care o foloseşte, atunci se impun, într-adevăr, nişte scutiri, aşa cum, în majoritatea cazurilor impozitelor, există o gradare, în funcţie de posibilităţile materiale, mai există şi persoane care sunt scutite de aceste impozite etc., etc.

Şi iată de ce noi am zis că, dacă s-a ales această variantă, e bine să privim atent acele grupuri sociale defavorizate, la persoane fizice care, într-adevăr, faţă de această sumă, nu prea mare, se găsesc într-o situaţie grea. Şi cred că amendamentele pe care le-am propus, şi este o eroare în redactarea raportului, când tocmai la aceste scutiri nu apare numele nostru, deci al domnului Kelemen Hunor şi al meu, pentru că eram unii dintre artizanii acelui text, deci, dacă este un astfel de impozit, e bine să existe astfel de scutiri şi, numai în această situaţie, poate fi acceptată. Evident, şi în cazul persoanelor juridice, trebuie să fie o gradualitate, în funcţie de venitul pe care-l realizează.

Eu cred că trebuie să votăm repede, şi accentuez "repede", această formă sau, dacă Parlamentul o respinge, pentru că, deocamdată, există persoane fizice care, conform legii actuale, nu sunt scutite de această taxă şi, dacă se va vota varianta care a ieşit din Camera Deputaţilor, vor fi scutite de această taxă. Mă gândesc, în primul rând, la pensionarii din agricultură. Şi eu cred că avem, pe undeva, o datorie morală să dăm o lege prin care ei să fie scutiţi.

Mai există şi o altă datorie, poate tot morală şi chiar legală, că, dacă există un astfel de impozit - taxă care este plătită de toată suflarea României, atunci toată suflarea României să poată avea acces la aceste servicii, deci, pe de o parte, să ajungă, prin emiţătoare, toată gama de emisiuni la aceste persoane, la toate persoanele din toate zonele ţării, şi asta într-un timp cât mai scurt, pe de o parte. Pe de altă parte, nu se mai justifică introducerea şi funcţionarea unei a patra surse de venit, şi anume codarea emisiunilor pe teritoriul României. Deci cred că, din moment ce există posibilitate de reclamă, există o sursă de venit de la bugetul de stat şi acest impozit nu se mai justifică şi nu cred că poate fi admisă impunerea unor codoare pentru emisiunile transmise prin satelit pe teritoriul României, când toată lumea plăteşte această taxă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Onisei şi după aceea domnul Zgonea.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Domnule ministru,

Domnilor preşedinţi,

Stimaţi colegi,

Partidul Democrat consideră Ordonanţa nr.18/30 ianuarie a.c. abuzivă, inechitabilă, imorală, ilegală şi neconstituţională. Este, în mod evident, un abuz din partea Guvernului Năstase să stabilească o taxă pentru categorii de cetăţeni, pentru familii, pentru persoane fizice sau juridice care nu deţin receptoare de Radio-TV, care nu beneficiază, aşadar, de serviciile Societăţii publice de Radio sau de Televiziune. În sensul acesta, stimaţi colegi, am să vă rog să vă uitaţi la definiţia taxei, astfel cum aceasta este dată prin Legea nr.500/2002, Legea finanţelor publice, şi veţi vedea că taxa este o plată pentru un serviciu prestat.

Vă rog, de asemenea, să vă uitaţi în Constituţie şi să observaţi că, în perioada vacanţei parlamentare, Guvernul poate fi abilitat să emită ordonanţe în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt reglementate prin lege organică. La art.31, alin.5 din Constituţie, veţi descoperi că activitatea Societăţii Române de Radio şi Societăţii Române de Televiziune este reglementată prin lege organică, Legea nr.41/1994, republicată în 1998.

Vă semnalez toate aceste lucruri, pentru că, astăzi, riscaţi, cei din majoritatea PSD - UDMR, să votaţi o lege neconstituţională. Pe parcursul dezbaterilor publice în legătură cu această taxă abuzivă, s-au afirmat două lucruri care, în opinia mea şi a Partidul Democrat, sunt două mari ipocrizii. Primul - invocându-se dreptul constituţional la informaţie, s-a spus: cetăţenii trebuie să plătească pentru a li se asigura acest drept. Vă amintesc, doamnelor şi domnilor deputaţi, că, potrivit art.31 alin.2 din Constituţie, autorităţile publice sunt obligate să asigure cetăţenilor dreptul la informaţie. Aşadar, nu cetăţeanul este, de voie - de nevoie, obligat, ci autorităţile trebuie să asigure exerciţiul, condiţiile materiale pentru exerciţiul acestui drept. Cea de-a doua mare ipocrizie priveşte aşa-zisa independenţă a Societăţilor române de Radio şi de Televiziune. Adeseori, s-a folosit construcţia verbală "creşterea gradului de independenţă". Ce ne spune acest lucru? Întâi de toate, că probabil, şi o spun sigur, ele nu erau şi nu sunt independente. Pe de altă parte, vă amintesc că cele două societăţi publice au ca sursă de finanţare bugetul de stat. Societatea Română de Televiziune are, prin bugetul de stat de anul acesta, 419 miliarde, iar cea de Radio 555 de miliarde şi publicitatea.

A considera că cele două societăţi devin mai independente editorial printr-o taxă obligatorie stabilită de către Guvern, al cărui cuantum este stabilit de Guvern, a cărui sferă de scutiţi este stabilită de Guvern, al cărui mod de încasare este stabilit de Guvern. Aşadar, mâine - poimâine, Guvernul Năstase se supără că nu a fost atât de larg oglindită activitatea sa. Însuşi raportul pe anul trecut al Societăţii Române de Televiziune precizează că PSD plus Guvern au fost prezenţi pe postul public în proporţie de 64%, nota bene: 64%. Aşadar, mâine, poimâine, Adrian Năstase se supără, reduce cuantumul taxelor şi pune într-o situaţie critică consiliile de administraţie şi executivul celor două societăţi. Iată creşterea gradului de independenţă al celor două societăţi, prin această taxă.

Stimaţi colegi,

Dincolo de toate aceste argumente, vă mărturisesc foarte deschis că mă aflu într-o situaţie care mă contrariază. Şi am să vă spun îndată de ce: cam acum vreo săptămână, ministrul Octav Cozmâncă declara că nu i se pare corect ca taxa să fie plătită de cei care nu deţin aparate de Radio sau de Televiziune. Sâmbăta trecută, un cotidian de mare tiraj relua o declaraţie a preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, potrivit căreia, nu se poate elimina taxa Radio-TV; sigur că nu trebuie să plătească oamenii care nu au aparate Radio şi TV, dar nu se poate elimina principiul taxării. Nu mai departe de ieri, domnul Miron Mitrea care, după ştiinţa mea şi a dumneavoastră, este vicepreşedinte al PSD-ului, declara, după şedinţa Delegaţiei permanente a acestui partid, că taxa Radio - TV este un exces şi o greşeală.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Zgonea, din partea PSD, după aceea domnul Haşotti.

Domnul Valeriu Zgonea:

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Doamnelor şi domnilor colegi,

În ultimele săptămâni, am discutat foarte mult despre această taxă Radio - TV şi trebuie să recunosc că, în jocul mediatic, colegii din opoziţie au fost mai bine pregătiţi. Argumentaţia lor a găsit mai multă sensibilitate în jocul demagogic decât argumente logice în ceea ce au făcut, dar au câştigat în această zonă, creând, deşi tot ceea ce arată ordonanţa şi hotărârea de Guvern avantajează populaţia şi cetăţenii, în primul rând din categoriile defavorizate, au creat, poate, o gogoaşă prea umflată pentru această taxă Radio - TV.

Problema constituţionalităţii a fost rezolvată, şi le aduc aminte distinşilor colegi din opoziţie, atunci când dezbaterile s-au făcut în Comisiile de specialitate ale Senatului României. Dumneavoastră aţi ridicat, acolo, aceleaşi probleme şi, până la urmă, ştiţi foarte bine, aşa cum ştiu şi colegii noştri, acolo aţi pierdut. Textul a venit modificat şi se adresează Camerei Deputaţilor. Deci nu ar fi trebuit să mai discutăm această problemă.

Important pentru noi este că cele două societăţi au găsit o soluţie pentru a-şi creşte sursele şi veniturile pe care şi le aduc, pentru a face un serviciu public de calitate. Noi nu discutăm, aici, despre cine şi cât apare pe sticlă, cine şi cât vorbeşte la Radio. Aceasta este o problemă pe care dumneavoastră puteţi s-o rezolvaţi foarte simplu: în interpelări sau prin alte argumente şi pârghii pe care le aveţi de când sunteţi aleşi în Parlamentul României. Noi, aici, discutăm despre o taxă şi este o chestiune strict tehnică de colectare a unor resurse financiare pentru cele două societăţi pentru a creşte gradul de independenţă a lor.

Noi nu discutăm aici dacă sunt una, două sau trei pârghii prin care ei îşi aduc resurse financiare. Dumneavoastră aveţi poate dreptate că sunt prea multe resursele financiare pe care şi le atrag, dar aceasta este o chestiune pe care dumneavoastră puteţi s-o ridicaţi în altă parte.

Am discutat şi discutăm foarte mult despre acele categorii care sunt defavorizate şi care nu sunt scutite. Trebuie să recunosc că am găsit, în comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor, o capacitate largă de a susţine cetăţenii din categoriile defavorizate, indiferent de culoarea politică a colegului deputat care a venit în sprijinul cetăţenilor. Şi textul îmbunătăţit pe care cele două societăţi şi domnul ministru de resort, domnul Vasile Dâncu, le-au acceptat vin tocmai în sprijinul acestor categorii. Şi repet ceea ce şi colegii, pe care distinsul meu coleg vi i-a repetat, de la Partidul Democrat, chiar şi colegii vicepreşedinţi ai Partidului Social Democrat au susţinut că cei care nu au receptoare nu trebuie să plătească. Aceşti cetăţeni sunt scutiţi pentru că intră în categoriile pe care noi le-am dezbătut în comisie şi, automat, dacă un cetăţean nu are un receptor, este normal să nu plătească această taxă.

Aş vrea să vă spun că Grupul parlamentar Social - Democrat susţine ceea ce cetăţenii au ridicat şi au cerut, în ultimele apariţii, atât pe postul public de Televiziune, cât şi pe Radio-ul român, aceea că toate cabinetele parlamentare să plătească cele două taxe. Şi, deşi nu este specificat clar acest lucru în textul ordonanţei şi nici în hotărârea de Guvern, trebuie să acceptaţi ca noi, cei care suntem, astăzi, plătiţi din banii celorlalţi colegi ai noştri, de cetăţenii României, să plătim cele două taxe, pentru a demonstra, aşa cum şi salariaţii Radiodifuziunii şi ai Televiziunii au acceptat să plătească această taxă.

Un ultim argument pe care vi-l supun dumneavoastră astăzi este acela că taxele, indiferent cât party-pris am avea şi indiferent câte emoţii am avea şi subiectivism în ceea ce transmitem, taxele sunt reduse foarte mult. Au fost verificaţi şi au fost întrebaţi cetăţeni din toate categoriile socio-profesionale şi am găsit un cuantum al taxelor, în aşa fel încât să nu deranjăm nici persoanele fizice, nici persoanele juridice care prestează, la ora actuală, servicii în România. Din acest punct de vedere, nu aveţi nici un argument, noi susţinem această taxă Radio - TV.

A mai fost un argument simplu care, totuşi, pe mine m-a deranjat, că această taxă a apărut brusc în anul 2003, deşi ea este plătită de către cetăţeni, din 1994. Eu cred că trebuie să trecem de această retorică şi oratorie pe care poate distinşii mei colegi cu experienţă în Parlamentul României o au mai bine pregătită şi trebuie să ne uităm în profunzimea acestui text, trebuie să-l acceptăm, aşa cum ne-a fost transmis şi de către distinşii colegi care conduc asociaţiile Radio-urilor publice şi Televiziunilor publice din Europa şi care au acceptat şi susţin această taxă Radio - TV şi să căutăm să îmbunătăţim textul acolo unde el poate că nu are o substanţă pe care cetăţeanul de rând s-o înţeleagă aşa cum trebuie.

Grupul parlamentar PSD propune, domnule preşedinte de şedinţă, să începem dezbaterile pe fiecare articol şi să încheiem odată acest joc mediatic care nu face bine nimănui.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Chiliman, din partea Grupului PNL.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Onoraţi colegi,

Cred că e un moment important în viaţa Parlamentului nostru, când am ajuns să mai dezbatem o struţo-cămilă tipică unor măsuri ale actualului Guvern PSD - UDMR, o lege nedreaptă, o lege incompletă, o lege care, prin lacunele ei, a creat, de fapt, o nemulţumire şi o stare mare de tensiune în rândul populaţiei.

Am auzit adineauri, de la un coleg, că PSD-ul nu a fost atât de bine pregătit şi că opoziţia a reuşit să dea o lovitură mediatică, speculând, în fine, ce se întâmplă cu această lege. Eu vreau să vă spun un singur lucru: PSD-ul, într-adevăr, a fost nepregătit, numai că a fost nepregătit când a creat textele acestei legi, când a creat mecanismele de aplicare a acestei legi şi a reuşit, de fapt, prin acest lucru, să nemulţumească o mare pătură de oameni din România. Deci să nu încercăm să dăm vina pe alţii. Nu opoziţia e de vină că PSD-ul scoate legi proaste. Este de vină chiar PSD-ul că le scoate proaste şi asta pentru că a pus să creeze textele acestei legi nişte oameni nepregătiţi pentru asemenea lucruri. În mod normal, aşa cum s-a lăudat, în momentul în care a venit la putere, trebuia frumos să facă un proiect de lege, să-l trimită, ca atare, Parlamentului, nu prin ordonanţă, şi atunci am fi dezbătut, în înţelepciunea pe care o avem noi aici, putere cu opoziţie, acest proiect de lege şi i-am fi găsit defectele, am fi găsit poate metode poate mai bune, în aşa fel încât să nu ajungă să plătească numai pentru că au un contor electric părţile comune ale blocurilor, să nu ajungă să plătească cei care au un garaj cu un contor electric, să nu apuce să plătească stânele neelectrificate, orbii, surzii, Dumnezeu ştie câte alte categorii. Iar ordonanţa nu reglează nici o altă problemă: sunt oameni în sate neelectrificate. România, astăzi, mai are sate neelectrificate, dar acolo sunt oameni care au radio-uri care merg pe baterii. Ei, de fapt, fură, într-un fel, dacă ar fi să ne luăm după actualul Guvern, fură, din eter, semnale emise de Radio-ul sau poate chiar şi de Televiziunea Naţională, pe care le folosesc în interes propriu fără să plătească nici un fel de taxă.

V-aţi gândit la o reglementare pentru această categorie de oameni? Nu v-aţi gândit. V-aţi gândit numai cum să introduceţi un nou tip de impozit de fapt, pentru că asta este taxa pe care aţi impus-o, un nou tip de impozit botezându-l taxă. Dacă eraţi corecţi, şi puteaţi să fiţi, îi spuneaţi impozit de la început şi atunci nu mai erau toate discuţiile acestea, plătea tot românul, indiferent că foloseşte sau nu acest serviciu public. Nu aţi dorit lucrul acesta. I-aţi zis "taxă", pentru că vă este frică să introduceţi noi impozite, dă altă reacţie şi aţi promis că nu mai puneţi noi impozite, şi ne întoarcem la ce este o taxă, ce este prestarea de servicii. Trebuie să plătească un serviciu pe care nu-l folosesc cei care nu-l folosesc? Este imoral, dar nu este singurul lucru imoral în această ordonanţă, nu există un contract, nu există obligaţii ale nici uneia dintre părţi. În afară de aceasta, dumneavoastră spuneţi că vreţi să aveţi o independenţă economică a instituţiei respective; independenţa economică să zic că se rezolvă, cealaltă independenţă, cea politică nu se rezolvă şi din cauza aceasta, de fapt, vom rămâne în situaţia în care chiar în ultimul raport al CNA-ului, mediatizat astăzi de presă, se vede clar cine are acces mai mult la mijloacele de informare în masă publice ale României. Lucrul acesta este incalificabil într-o democraţie, a ajuns de fapt acest lucru, această distorsiune creată de un Minister al Informării Publice, care de fapt este un "Minister al Dezinformării Publice", a ajuns să fie o problemă discutată la Strasbourg, discutată la Bruxelles şi este o pată pe obrazul României, o pată a actualei guvernări pe obrazul României. Asta am ajuns să facem aici, să discutăm independenţa economică care, de fapt, ascunde în spatele ei subjugarea politică a acestor două instituţii, modul în care a fost creată această ordonanţă. Nu discut acuma constituţionalitatea ei, pentru că asta este o altă problemă, rămâne să o atacăm la momentul respectiv şi să vedem ce decizie va da Curtea Constituţională.

Această ordonanţă arată că Guvernul este complet rupt de realităţile României de astăzi, iar reacţia cetăţenilor nu este reacţia Opoziţiei, a fost reacţia celor nemulţumiţi de o lege proastă.

Cred că, conducătorii celor două instituţii, care au apărut în diverse emisiuni la radio şi la televiziune în susţinerea acestei ordonanţe, ar fi trebuit să se abţină să facă acest lucru, pentru că nu au făcut altceva decât să intoxice întreaga populaţie a României cu informaţii false, trunchiate, care le convin. Ei, bine, pe noi nu ne puteţi intoxica, ăsta este adevărul.

Ca atare, PNL-ul, Grupul PNL nu va sprijini această ordonanţă şi va vota împotriva ei. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea dreaptă a sălii.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Haşotti, o problemă de procedură,

înţeleg.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Doamnelor şi domnilor,

Cum bine se ştie, marea majoritate a fondurilor pe care le au cele două societăţi, de Radio şi de Televiziune, provin de la bugetul de stat, iată, de la taxe, de la impozite şi în mod...

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnule Haşotti, problemă de procedură, domnule, nu discuţie de fond, că atunci preşedintele dă cuvântul la grupul dumneavoastră de deputaţi...

Domnul Puiu Haşotti:

Vă rog să mă lăsaţi. Era introducere la ceea ce vroiam să cer, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Nu ştiu ce introducere este asta care nu are nici o legătură cu Regulamentul.

Domnul Puiu Haşotti:

De asemenea, vă reamintesc că cele două societăţi se află sub controlul Parlamentului, a noastră, şi acuma vine procedura.

Le solicit celor doi domni preşedinţi, domnului Şeuleanu şi Nicolae, să vină acum aici în faţa noastră, a Parlamentului, o instituţie care controlează cele două societăţi, să ne spună care sunt salariile şi sporurile pe care le au dânşii. (Vociferări.)

Asta este procedura şi asta este cererea pe care o facem. În situaţia în care nu vin, noi vom cere instituirea unei comisii de anchetă, pentru că este inadmisibil să existe nişte salarii de zeci şi zeci de milioane de lei şi să mai pună nişte taxe pe deasupra, iar cererea mea este absolut întemeiată. Să vină cei doi domni preşedinţi să spună ce salarii şi ce alte sporuri au în fiecare lună, acum, aici, pentru că se află sub controlul nostru. (Aplauze din partea dreaptă şi stângă a sălii.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, bine, intervenţia aceasta nu poate fi luată în considerare, pentru că nu are nici o legătură cu procedura, acesta este un aspect.

Voci din sală:

Are, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

În al doilea rând, controlul se exercită prin cele două Comisii pentru cultură, de la Cameră şi de la Senat.

În al treilea rând, oricând se poate cere constituirea unei comisii de anchetă, asta nu este nici o problemă, puteţi să o faceţi. (Domnul deputat Radu Stroe doreşte să vină la microfon.)

Da. O problemă de procedură? Şi domnul Bălăeţ are o problemă de procedură. Poftiţi.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnul Haşotti a precizat că cele două instituţii sunt subordonate prin lege Parlamentului. Eu vreau să completez şi să accentuez lucrul acesta, pentru că procedura este aceasta domnilor, fiind instituţii subordonate Parlamentului trebuiau să se adreseze direct Parlamentului pentru schimbarea art.41 din Legea nr.40. Nu se poate să procedeze prin intermediul Guvernului.

O voce din sală:

Procedura, domnule!

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Procedura este aceasta, domnule! Să nu fie o ordonanţă, ci un proiect legislativ, asta este. Este o greşeală de procedură şi pentru aceasta eu cer restituirea acestei ordonanţe, şi cele două instituţii să vină în faţa Parlamentului sau în faţa comisiei cu un proiect legislativ pentru modificarea acestui articol, şi nu altfel.

Rog să se supună la vot această propunere, pentru că este o chestiune de procedură absolut anormală. Prin ordonanţă se intervine în activitatea unor instituţii care aparţin Parlamentului, şi nu Guvernului. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Vă rog. O explicaţie trebuie să dau, în sensul că domnul Bălăeţ cere să vină cele două instituţii cu un proiect. Cele două instituţii nu au calitatea de a face acest lucru. Cele două comisii puteau să facă într-adevăr, un proiect de lege, pentru că sunt compuse din parlamentari care au drept de iniţiativă.

V-am pronunţat numele, poftiţi şi explicaţi-ne ce este aceea procedură, că de aceea v-am pronunţat numele, că nu înţeleg ce legătură are chestiunea aceasta...

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule preşedinte, lăsaţi că nu o să mă învăţaţi dumneavoastră pe mine ce este procedură, vă spun eu că dumneavoastră dezinformaţi plenul, pentru că cele două instituţii nu vin în faţa Comisiilor pentru cultură, că vin în faţa Parlamentului, conform art.2 din lege. Asta una.

Şi a doua, dacă dânşii consideră că au nişte salarii onorabile şi conforme cu ceea ce înseamnă România astăzi, să vină să le spună, dacă nu, nu. Noi, oricum cerem comisie de anchetă. (Vociferări.)

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Aceasta se poate, este foarte regulamentar să cereţi o comisie de anchetă. Tot procedură? Poftiţi, da, poftiţi.

Domnul Radu Stroe:

Domnule preşedinte, vă mulţumesc. Întrucât sunt foarte multe neclarităţi, Grupul parlamentar al PNL cere întreruperea şedinţei şi consultări între liderii politici. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, se acordă. Înainte de aceasta însă era domnul Buzatu şi i-am făcut o nedreptate, că dânsul solicitase înainte cuvântul. Poftiţi.

Domnul Dumitru Buzatu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervin pe procedură pe motivul acesta şi de data aceasta nu este un pretext, aşa cum cu mult tupeu, distinşi colegi ai noştri s-au prezentat în faţa dumneavoastră.

Eu v-aş ruga pe dumneavoastră să respectaţi Regulamentul şi să nu mai daţi cuvântul acelora care pretextează această procedură, pentru că efectiv nici unul din distinşii noştri colegi, nici domnul Haşotti, degeaba se agită în colţul acela, şi nici altcineva, nici domnul Bălăeţ, chiar că doreşte replică probabil, nu a luat cuvântul pe procedură. (Vociferări.)

Suntem în situaţia în care trebuie să acceptăm agitaţia pe care o crează nişte distinşi colegi de ai noştri...

Voci din dreapta sălii:

Acceptaţi-o! Asumaţi-vă riscul!

Domnul Dumitru Buzatu:

Nu este vorba de nici un fel de risc şi nu doresc să fac dialog cu dumneavoastră. Suntem în această situaţie, pentru că pur şi simplu am acceptat o derogare de la Regulamentul nostru.

Eu v-aş ruga să ne menţinem în limitele Regulamentului şi să dăm cuvântul efectiv acelora care au o problemă de procedură, nu acelor care în mod repetat, cu tupeu, uzează de acest pretext.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnule Buzatu, eu nu am nişte calităţi telepatice să pot să-mi dau seama ce au de gând să spună colegii noştri când solicită o intervenţie pe probleme de procedură.

Deci, este imposibil ca să fac acest lucru, din păcate. Aş dori să am asemenea calităţi telepatice.

Da, pauză un sfert de oră.

Domnul Radu Stroe:

Domnule preşedinte, înţeleg că aţi acordat dreptul la replică domnului Haşotti după reluarea şedinţei.

- după pauză -

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi să vă informez în legătură cu faptul că liderii grupurilor parlamentare au decis ca să mai existe o consultare în cadrul comisiei de specialitate, mai ales pe ideea unui amendament care a fost iniţial respins şi care, evident, ar modifica esenţial filosofia legii, ideea instituirii abonamentului. Ca atare, să facem acest lucru solicitat de liderii grupurilor şi a existat un consens în această direcţie.

Deci, retrimitem la comisie şi până cel târziu marţea viitoare să avem un raport suplimentar cu această problemă.

Mulţumim domnului ministru pentru prezenţă. Sper să se participe şi din partea Guvernului la comisie pentru a găsi o soluţie.

Urmează proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2003 privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte.

Din partea comisiei sesizate în fond, Comisia pentru industrii. Cineva din Comisia pentru industrii vă rog. Nu avem comisie, nu avem iniţiator, se amână.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare. Este aceeaşi situaţie.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2003; este tot în legătură cu energia nucleară. Deci, amânăm până avem în sală măcar un reprezentant al Comisiei pentru industrii.

Propunerea legislativă privind consilierea obligatorie în cazul întreruperii de sarcină.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul? Nu doreşte. Din partea Comisiei pentru sănătate? Este cineva din partea Comisiei pentru sănătate? Poftiţi, dacă doriţi să susţineţi dumneavoastră proiectul. Poftiţi. (Un domn deputat de la Comisia de sănătate se consultă cu prezidiul.)

Da, nu este dispus nimeni să prezinte un raport. Se amână.

Urmează propunerea legislativă pentru înfiinţarea comunei Chibed din judeţul Mureş.

Dacă din partea iniţiatorilor doreşte cineva să ia cuvântul. Comisia pentru administraţie doreşte să susţină acest proiect. Este vorba de înfiinţarea comunei Chibed. Da, poftiţi, susţineţi proiectul acesta.

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în vederea dezbaterii în procedură obişnuită a propunerii legislative pentru înfiinţarea comunei Chibed din judeţul Mureş.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere atât avizul favorabil al Consiliului Legislativ, cât şi punctul de vedere al Guvernului prin care se precizează că nu susţine propunerea, întrucât problema înfiinţării reorganizării, desfiinţării sau trecerii unor localităţi de la un rang la altul urmează să fie examinată şi tratată într-un mod unitar. Comuna Chibed, propusă a se înfiinţa, îndeplineşte condiţiile conform Anexei 4, privind reţeaua de localităţi şi rezultă că sunt îndeplinite toate condiţiile privind referendumul şi tot ceea ce era necesar şi comisia a votat în unanimitate adoptarea acestei iniţiative legislative, cu amendamentele propuse în raportul respectiv.

Deci, în final, comisia propune adoptarea cu modificări a Propunerii legislative privind înfiinţarea comunei Chibed din judeţul Mureş.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Din partea iniţiatorului, poftiţi, domnule Kerekes.

Domnul Kerekes Károly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin această iniţiativă legislativă se propune înfiinţarea comunei Chibed din judeţul Mureş prin desprinderea acestui sat din comuna Ghindari, judeţul Mureş.

Satul Chibed este situat la 11 km de staţiunea balneoclimaterică Sovata, pe şoseaua naţională Sovata-Bălăuşeni în directă legătură cu drumul internaţional E60, Târgu Mureş-Sighişoara-Braşov, pe o suprafaţă de 3528 de ha.

Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1499 sub denumirea de Kijbed, în 1575 apare sub denumirea de Kybed. Începând cu anul 1602 denumirea de Kibed rămâne neschimbată până în prezent. În cursul Evului Mediu aşezarea se dezvoltă treptat, numărul locuitorilor creşte, devenind cea mai populată localitate din zonă. La sfârşitul secolului trecut, aşezarea a fost amintită de marele geograf Orbán Balázs, cel mai frumos şi cel mai mare sat din regiune.

În cursul istoriei sale, localitatea Chibed a avut un statut de comună independentă, cu o viaţă economico-socială bogată. În anul 1968, ca urmare a reorganizărilor administrative, localitatea Chibed a fost trecută sub administrarea comunei Ghindari, cu toate că aceasta din urmă, chiar împreună cu celelalte două sate Solocma şi Abud, este mai mică ca mărime şi cu un potenţial economic mai scăzut.

În urma recensământului populaţiei din anul 1992 s-a constatat că numărul locuitorilor este de 1862 din care 988 populaţie activă, din care 603 lucrează în agricultură, 219 în industrie, iar 166 au alte preocupări, având în total 706 gospodării.

Numărul locuinţelor este de 778, din care 480 au fost racordate la reţeaua de gaze naturale. Efectivul de animale, după cum reiese mai jos, este de 2000, din care bovine 229, ovine şi caprine 2050, porcine 636.

Lunar se colectează aproximativ 4000 hectolitri de lapte, 45 tone de carne, 30 de tone de legume, 60 de tone de produse de panificaţie, precum şi 4200 m² de produse de textile din lână 100% pe an.

În localitate îşi desfăşoară activitatea 16 agenţi economici, din care 2 cu capital majoritar de stat.

În prezent localitatea dispune de 3 şcoli, un cămin cultural, un dispensar medical, o farmacie, sediul pentru consiliul local, precum şi unul pentru populaţie.

Deci, aceasta este situaţia localităţii, v-aş ruga foarte frumos să fiţi de acord ca să devină comună.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri? Domnul Damian Brudaşca, din partea Grupului PRM. Poftiţi.

Domnul Damian Brudaşca:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Sunt unul dintre cei care au avut iniţiative legislative privind reînfiinţarea unor localităţi în ideea subsidiarităţii, respectiv a aducerii cât mai aproape de cetăţeni a administraţiei publice pentru a elimina o serie de neajunsuri create ca urmare a distanţelor mari între satele componente şi centrele de comună, întrucât am sentimentul, urmărind cu atenţie Legea din 1968, că acele comune s-au stabilit precum în perioada avântului imperialismului diversele state de pe continentul negru în mod deosebit, adică s-a luat harta şi pe unde s-a dus creionul, acolo s-a stabilit şi comuna.

Am însă în vedere un aspect deosebit. În cazul de faţă nu ni s-a precizat de către iniţiatorul acestei propuneri legislative care este structura etnică a populaţiei, pentru că nu am vrea să cădem în greşeala de a susţine ceea ce, recent, la Sfântu Gheorghe, s-a urmărit, respectiv crearea unor enclave etnice ca suport pentru realizarea mai târziu a acelui aşa-zis teritoriu al ţinutului secuiesc, în ideea unei separaţii în interiorul României a unei populaţii care manifestă dispreţ în general faţă de populaţia majoritară.

Dacă acest lucru este urmărit, atunci, grupul nostru parlamentar nu susţine această propunere legislativă. Suntem şi vom fi întotdeauna pentru aducerea administraţiei mai aproape de locuitori, adică de cei care au nevoie să îi aibă aproape pe cei care le conduc destinele.

Nu vom fi niciodată însă de acord ca o asemenea idee generoasă să fie folosită în scopul unor separaţii de tip apartheid. Aş dori iniţiatorul să precizeze, pentru o mai bună informare a colegilor noştri, pentru ca ei să voteze în deplină conştiinţă de cauză, care este structura etnică a noii comune pe care domnia sa a propus-o pentru reînfiinţare. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Márton Árpad, din partea UDMR.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Dacă putem vorbi de discriminare de tip apartheid, cuvânt folosit de antevorbitorul meu, putem vorbi numai în situaţia în care din unele comune se pot desprinde sate, dacă ele sunt româneşti, şi din alte comune nu se pot desprinde, dacă ele sunt maghiare.

Iată, asta este o discriminare care, conform legii în vigoare în România, este pedepsită.

Trebuie să informez pe domnul coleg al nostru, poate dacă ar fi avut o mai mare aplecare asupra proiectului de lege şi-ar fi dat seama că aici nu este vorba nici măcar de desprinderea unei comunităţi maghiare dintr-o comunitate mai mare româno-maghiară, ci este o comună cu o populaţie covârşitoare maghiară din care se desprinde un sat cu o populaţie la fel de covârşitoare maghiară. Deci, nu se întâmplă din punct de vedere al procentajului celor două entităţi care se desprind nici o schimbare.

Mai reamintesc că, stimaţi colegi, în judeţul Covasna, acum vreo 4 ani, mi se pare că fostul nostru coleg este chiar consilier sau expert la grupul parlamentar al dumneavoastră pe undeva, a susţinut, tot aşa, desprinderea unui sat din judeţul Covasna pe această idee că o comunitate de români trebuie... s-a desprins dintr-un sat tot românesc.

Deci, eu cred că dacă există acum o situaţie în care ne-am dat seama că este bine ca acele comunităţi care au fost obligate să vieţuiască o perioadă de vreme împreună, deşi nu s-a justificat organizaţional, să-şi redobândească entitatea separată. S-a zis 1000 de comune noi, nu ştiu câte or fi, dar cred că această posibilitate trebuie să fie permisă şi comunităţilor şi comunelor locuite şi de maghiari. Dacă acestora nu li se permite, iată asta este o politică naţionalistă, o politică de discriminare, şi cine îşi asumă o astfel de politică este politica partidului respectiv, care poate tocmai din acest motiv este catalogat ca fiind extremist. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da. Domnule Brudaşca, înţeleg că aveţi un drept la replică. Vroiam să-i dau cuvântul şi domnului Haşotti care solicitase un drept la replică, dar dânsul nu mai este printre noi.

Domnul Damian Brudaşca:

Eu aş dori să-i readuc aminte domnului coleg, cu tot respectul, că şi subsemnatul şi partidul pe care-l reprezint au votat fără a se pune nici un fel de obiecţie acele propuneri legislative de până acum pentru reînfiinţarea de comune maghiare, aşa încât afirmaţiile dumnealui privind posibilitatea de a identifica extremismul cu partidul nostru sunt nişte aberaţii pe care ar fi bine să şi le cenzureze înainte de a ajunge la microfon.

Noi nu ne opunem niciodată, nu am făcut-o şi nu o vom face niciodată, ca minorităţile etnice să se bucure de aceleaşi drepturi cu majoritatea românească. Ne vom opune categoric atunci când pe criteriile aşa-zisei obţineri de drepturi se va dori să se obţină privilegii. Iar această problemă pe care am ridicat-o este datorată maşinaţiunilor din ultima perioadă, petrecute în spaţiul cunoscut artificial sub denumirea de "ţinut secuiesc", care vizează ruperea din trupul României a unei insule care să scape de sub controlul autorităţilor statului naţional unitar român. Aceasta este chestiunea.

Şi o altă problemă, îl rugasem pe iniţiatorul acestei propuneri să ne precizeze, cu claritate, care este procentual sau numeric structura populaţiei din localitatea pe care doreşte să o reînfiinţeze, lucru pe care, din păcate, nu l-a făcut, profitând de timp ca să facă afirmaţii tendenţioase.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Domnul Kerekes, din partea iniţiatorilor.

Domnul Kerekes Karoly:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, în expunerea de motive nu s-a amintit de compoziţia etnică a comunităţii respective.

Domnule coleg, nici nu era cazul: 99,9% sunt maghiari, chiar şi poliţistul. Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu-Cameliu Petrescu:

Da, deci s-a primit răspunsul.

Celelalte grupuri doresc să mai participe la dezbateri?

Bun, trecem la dezbaterea legii.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Vă rog să priviţi în raport, a fost o reformulare.

La poziţia a doua se reformulează art.1. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2 în formularea comisiei, de la poziţia 3 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3, vedeţi la poziţia 4 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Un art.4 introdus de comisie. Vă rog să priviţi la pct.5 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.5. Vă rog să priviţi la poziţia 6 din raportul comisiei. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Ultimul articol 6. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Am parcurs întregul proiect de lege, s-au adoptat toate propunerile comisiei, se va supune votului în şedinţă specială de vot.

Domnul preşedinte al Comisiei pentru sănătate are să ne facă o comunicare.

Domnul Mircea Ifrim:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş avea rugămintea, în numele Comisiei pentru sănătate, ca Propunerea legislativă privind consilierea obligatorie în cazul întreruperii de sarcină să fiţi de acord să o retragem la comisie, întrucât vrem să o mai îmbunătăţim în lumina unor noi norme europene şi să v-o putem retrimite în termenul cel mai scurt.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Procedural, nu prea ar fi cazul, dar, având în vedere că dorim să facem lucruri mai bune, vă rog să fim de acord cu această propunere. Deci, se retrimite la comisie.

Dar un termen ne-aţi putea preciza? În cât timp are loc îmbunătăţirea asta?

Domnul Mircea Ifrim:

Înainte de sfârşitul sesiunii vom face acest lucru; deci, în data de 23 iunie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Bun. Pe 23 iunie veniţi cu un raport suplimentar, da? Bine.

Dacă, de la Guvern, a venit cineva pentru susţinerea proiectelor privind energia nucleară? Da.

Comisia de industrii şi servicii este? Da.

Să vedem care era proiectul?

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2003 privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală.

Poftiţi, domnule secretar de stat.

Domnul Constantin Corega (secretar de stat, Ministerul Educaţiei şi Cercetării):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare în România creează avantajele în planul asigurării securităţii energetice a ţării, protecţiei mediului prin cantitatea relativ mică a substanţelor poluante emise în atmosferă şi a dezvoltării socio-economice pe termen lung.

Dezvoltarea energeticii nucleare şi a aplicaţiilor paşnice în industrie, medicină, agricultură şi alte domenii de interes social, trebuie să evolueze în paralel cu asigurarea unor standarde ridicate de securitate nucleară, în exploatarea şi protecţia fizică a instalaţiilor nucleare, precum şi gestionarea, inclusiv depozitarea definitivă, în condiţii de siguranţă, a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive rezultate din activităţile nucleare.

În acest context, Agenţia Naţională pentru Deşeuri Radioactive, responsabilă cu gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea definitivă, precum şi cu coordonarea programului de dezafectare a instalaţiilor nucleare, va gestiona activităţile prevăzute de proiectul de lege, cu costuri minime şi cu respectarea reglementărilor naţionale în vigoare.

Mecanismul de constituire a fondului de organizare a infrastructurii creează premisele asigurării în timp util a resurselor financiare, materiale şi umane pentru pregătirea, planificarea şi efectuarea dezafectării instalaţiilor nucleare, precum şi pentru o gestionare eficientă şi sigură a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală.

Ca urmare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării vă solicită să analizaţi şi să aprobaţi această ordonanţă de urgenţă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Din partea comisiei, domnul preşedinte al comisiei, Antal István.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Comisia pentru industrii şi servicii a fost sesizată în fond cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2003 privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală.

Proiectul de lege în discuţie a fost avizat favorabil de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, în această perioadă.

În baza Legii nr.137/1995 art.89, s-a elaborat o Ordonanţa de urgenţă nr.78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată prin Legea nr.426/2001, care exclude de la reglementare, prin art.2 lit.a), deşeurile radioactive.

Prin Legea nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, s-a reglementat cadrul minim privind deşeurile radioactive, respectiv art.26 şi art.27, care conţin obligaţiile titularilor de autorizaţie referitoare la deşeurile radioactive generate, iar în art.55, abrogat, se dispunea adaptarea proiectului Legii privind constituirea fondului pentru gospodărirea deşeurilor radioactive şi dezafectare. Acest proiect de lege nu a fost elaborat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11 privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală are ca scop repartizarea responsabilităţilor şi stabilirea surselor financiare destinate susţinerii şi realizării activităţilor privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive.

Resursele financiare necesare desfăşurării activităţii propuse în proiectul actului normativ urmează să fie asigurate din următoarele surse: a) contribuţii directe anuale ale titularilor de autorizaţie nucleară, stabilită prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului coordonator; b) donaţii, sponsorizări, asistenţă financiară acordată de persoane fizice sau juridice publice sau private, organizaţii internaţionale; c) alte surse de finanţare stabilite de Guvern.

Constituirea acestor resurse financiare este o practică internaţională şi reprezintă garanţia pentru generaţiile viitoare privitor la depozitarea definitivă a combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive într-o manieră care să-i asigure protecţie personalului expus profesional, populaţiei, mediului şi proprietăţii.

Amendamentele aprobate de comisie urmăresc corelarea tehnică mai eficientă a prevederilor ordonanţei cu actele avute în vedere, respectiv: Legea nr.111 din 1996 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare, cu modificările şi completările aduse în 2003, Convenţia comună asupra gospodăririi în siguranţă a combustibilului uzat şi asupra gospodăririi în siguranţă a deşeurilor radioactive şi standardele AIEA privind principiile de gestionare a deşeurilor radioactive.

Astfel, se introduc principiile de gestionare a deşeurilor radioactive în art.4, definiţiile în concordanţă cu Legea nr.105 şi Legea nr.111 din 1996, prin modificarea art.5. Prin consecinţă, se corelează şi celelalte articole în ordonanţă.

Se clarifică strategia naţională prin definiţia de la art.5 în sensul că aceasta trebuie să fie instrumentul pe baza căruia se va realiza gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, dezafectarea instalaţiilor, ca şi depozitarea definitivă.

Se lărgeşte sfera de aplicaţie a legii la toate deşeurile radioactive generate prin modificarea introdusă în art.3, respectiv prin sintagma "ciclul de combustibil nuclear", care este definit la art.4 lit.e), dar şi prin menţionarea tuturor activităţilor care intră în gestionarea deşeurilor radioactive, respectiv modificarea art.5, ca şi prin dispunerea reglementării privind tipurile de deşeuri în alin.3 şi alin.4, propuse la art.7.

În raport cu obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Proiectul de lege a fost examinat în şedinţa comisiei, din 15 aprilie 2003 şi 6 mai 2003. La dezbaterea comisiei au participat invitaţi în conformitate cu prevederile art.51 şi art.52 din Regulamentul Camerei, reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 24 de deputaţi din totalul de 26 de membri ai comisiei.

Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din 24 februarie 2003.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru industrii şi servicii propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege, cu amendamentele menţionate şi aprobate de comisie.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri?

Da. Domnul profesor Petruş, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Octavian Constantin Petruş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această lege a fost discutată şi a primit aviz favorabil în unanimitate şi de la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Nu voi reveni asupra lucrurilor care au fost prezentate de colegi înaintea mea. Adaug că această lege a fost făcută în colaborare cu Agenţia de Energie Atomică de la Viena.

Legea este foarte importantă pentru România, pentru că numai respectând legile internaţionale, putem intra în rândul lumii civilizate, în lumea energiei atomice.

Vă invit să votaţi în favoarea acestei legi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbaterile generale? Nu doresc.

Vă rog să urmăriţi raportul, pentru că sunt multe modificări la textul ordonanţei şi al legii.

Titlul ordonanţei.

Vă rog să priviţi în raport; la poz.3 s-a propus o anumită modificare.

Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Titlul Cap.I.

Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat.

Art.1. Vă rog să priviţi în raport; la poz.5 se propune o anumită modificare.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4. La art.4 este o obiecţie.

Poftiţi. Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La poz.8 din raport, la art.4 alin.a), finalul, utilizează cuvântul "transfrontaliere"; "efecte transfrontaliere". Cred că este vorba de "transfrontiere" şi propun acest termen. "Frontal" înseamnă ceva, "frontier" este ceea ce dorim noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Opinia iniţiatorului şi opinia comisiei.

Comisia?

Da, şi comisia şi iniţiatorul ar fi de acord.

Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

N-aş vrea să intru în dezacord cu domnul Leonăchescu, cu care în atâtea alte ocazii am fost în convergenţă perfectă. Mi se pare totuşi că termenul acreditat pentru această noţiune este cel de "transfrontalier". Dacă zicem "transfrontiere", chiar la plural, este ca şi cum ar fi altceva decât un adjectiv, ca şi cum ar fi un substantiv, cum se zice, de pildă, "lupta antiglobalizare", şi nu "antiglobalizantă", sau altă formă adjectivală.

Deci, adjectivul este "transfrontalier"; "transfrontier", ca adjectiv, nu există.

La plural, forma "transfrontiere" creează impresia că ar fi adjectiv, dar tot substantiv rămâne. Şi, atunci, pentru a rămâne la forma adjectivală, singurul mijloc este acela de a păstra pe "transfrontalier".

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Brudaşca.

Domnul Damian Brudaşca:

Îmi pare rău că intru în contradicţie cu distinsul domn profesor, dar trebuie să vă spun, domnule profesor, că s-a dat o ordonanţă de Guvern să nu fie "transfrontalier", ci "transfrontier". Într-o lege anterioară, când am ridicat aceeaşi obiecţiune ca şi dumneavoastră, domnul preşedinte de şedinţă - şi preşedintele Camerei - m-a apostrofat că aceasta este formula agreată de către Guvern.

Îmi pare rău că interveniţi şi subminaţi autoritatea lingvistică a propriului Guvern.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul profesor Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Discuţia merită, pentru că ne batem pentru limbajul tehnic în acest domeniu, în formare sau în definitivare.

Tehnologia respectivă vine din Occident şi nu avem o comisie, la nivelul Academiei, care să ateste, dacă vreţi să oficializeze, termenii echivalenţi în limba română.

Undeva, "frontalier" se foloseşte, dar vrem să vedem dacă în limba română desemnează ceea ce dorim să desemneze, dacă are conţinutul semantic de acolo.

Or, aici, "frontal" înseamnă cu totul altceva, iar "frontiere" ştim ce înseamnă. Iar în limbajul tehnic, multe cuvinte nu sunt indexate încă în dicţionare. Aşa că, pe obişnuinţe, n-are sens deocamdată să ne pronunţăm, fiind vorba de un domeniu absolut nou şi este cel mai dinamic sector al limbii române.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia poate să ne lămurească într-un fel. Shakespeare a scris o piesă cu un titlu pe care l-aş invoca aici, dar nu vreau să supăr pe nimeni.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Eu nu sunt competent de a decide sau a tranşa punctul de vedere al distinşilor mei colegi care desigur că sunt foarte bine pregătiţi în acest domeniu. Singura mea speranţă este că, indiferent de sintagma utilizată, să nu aibă nimeni nimic de suferit din cauza acestor deşeuri.

În consecinţă, eu vă rog să decidă plenul între aceste două propuneri, pentru că aşa ar trebui să fie corect.

Eu, la prima vedere, am fost de acord cu prima propunere, pentru că ştiam de această dispusă şi, mai nou, aşa am fost informat că aşa se traduce. Deci, mai nou, se utilizează această "transfrontieră". Dar, cred că ar fi de dorit să încercăm să decidem prin vot dacă, dumneavoastră, ca preşedinte de şedinţă, nu decideţi altfel.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, domnul profesor Petruş.

Domnul Octavian Constantin Petruş:

Termenul obişnuit în limba română este "transfrontalier". Toată lumea ştie ce înseamnă şi sensul este destul de clar. Nici în domeniul fizicii nu există "transfrontier" şi cred că în DEX nu există. Nu am consultat DEX-ul, dar nu este uzitat termenul "transfrontier"; "transfrontalier" ştim ce înseamnă şi eu propun să votăm acest termen, ca legea să treacă, să n-o mai amânăm, de la un cuvânt să evităm să votăm o lege foarte importantă.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Supun votului în primul rând varianta comisiei.

Cine este pentru varianta comisiei? Vă mulţumesc.

Să se numere.

Voturi contra? Un vot contra.

Abţineri? O abţinere.

Deci, rămâne varianta comisiei la art.4.

Art.5. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Art.6. Sunt obiecţii? Nu sunt.

Titlul Cap.II.

Se insistă ca să fie o intervenţie la art.5.

Poftiţi. Domnul Leonăchescu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea nu este dintr-o dorinţă parlamentară de a ne evidenţia la microfon, ci, efectiv, de a îmbunătăţi textul.

La poz.12 din raport, referitoare la art.5 pct.8 lit.b), există cel puţin două repetiţii. Se defineşte activitatea nucleară: "orice practică umană care introduce surse sau căi de expunere suplimentare, extinde expunerea la un număr mai mare de persoane, sau modifică reţeaua de căi de expunere, plecând de la cele existente şi, în final, mărind astfel expunerea sau probabilitatea expunerii".

Deci, avem pe de o parte "căi de expunere" şi, repetat, "căi de expunere", "extinderea expunerii" şi "mărind astfel expunerea"; două repetiţii deranjante.

Eu propun o definiţie mai fluentă, mai scurtă, eliminând aceste două serii de repetiţii, fiindcă o repetiţie cuprinde mai multe cuvinte.

Iată definiţia pe care eu o propun: "Activitate nucleară - orice practică umană care introduce sau modifică surse ori căi de expunere suplimentare, plecând de la sursele existente". Restul este redundant, repetiţii inutile.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Iniţiatorul şi comisia.

Iniţiatorul este de acord.

Comisia?

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Legea nr.111 din 1996 utilizează această definiţie şi definiţia, aşa cum este trecută aici de către comisie, este preluată şi din standardele existente. Deci, aşa s-a definit activitatea nucleară. Noi nu avem cum să facem acum modificarea ca să apară aici un alt text decât textul care se găseşte în Legea nr.111.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Deci, comisia nu este de acord cu formularea.

Să supun la vot această formulare a comisiei, întâi.

Cine este pentru formularea comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Un vot contra.

Abţineri? 6 abţineri.

Rămâne formularea comisiei.

Deci, acesta a fost art.5.

Titlul Cap.II.

Sunt obiecţii? Nu sunt.Adoptat.

Art.6. Sunt obiecţii la art.6? Nu sunt. Adoptat.

Art.7. Sunt obiecţii la art.7? Nu sunt. Adoptat.

Art.8. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.9. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.10. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.11. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.12. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.13. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.14. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.15. Obiecţii? Nu sunt.

Vă rog să priviţi şi în raport, la poz.38 şi poz.39.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.16. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.17. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.18. Vă rog să priviţi la poz.43.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.19. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Cap.III.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.20. Vă rog să priviţi la poz.46.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.21. Sunt obiecţii faţă de formularea comisiei? Nu sunt.

Adoptat.

Art.22, în reformularea comisiei. Vedeţi la poz.48. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.23. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.24. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.25. Vă rog să priviţi la poz.51.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.26. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.27. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.28. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Cap.IV.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.29. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat în varianta comisiei.

Art.30. Obiecţii? Nu sunt.

Adoptat în varianta comisiei.

Art.31. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Cap.V.

Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.32. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.33. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.34. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Trecem la textul legii.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.I. Dacă sunt obiecţii la art.I? Nu sunt. Adoptat.

Art.II. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se introduce un articol - art.III.

Sunt obiecţii?

Domnul Leonăchescu.

Vă rog să priviţi în raportul comisiei, la poz.64.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Se poate îmbunătăţi textul. Cred că a fost o redactare care nu s-a colaţionat.

La acest art.III, poz.64 din raport, se utilizează termenul "depozitare finală". În tot corpul legii a apărut un alt termen, şi anume "depozitare definitivă". Este nevoie să modificăm acest termen "finală" în "definitivă", conform celorlalte enunţuri din articolele anterioare.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, dar în titlul legii este "finală".

Da, poftiţi. Domnule preşedinte al comisiei, daţi-ne o explicaţie.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Este corect aşa cum este trecut în art.III, pentru că acum o să schimbăm titlul, dar facem referire la Ordonanţa nr.11, care are acest titlu - "Depozitare finală".

După ce apare legea, o să aibă titlul "Depozitare definitivă". Dar, acum se face referire la această ordonanţă şi acesta este titlul. Deci, aici trebuie să menţinem această sintagmă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am înţeles.

Supun la vot varianta comisiei, art.III.

Cine este pentru varianta comisiei? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

S-a adoptat această variantă.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare.

Din partea iniţiatorului.

Poftiţi, domnule secretar de stat.

Domnul Constantin Corega:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În vederea corelării cadrului legislativ românesc privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare, precum şi promovarea şi organizarea activităţilor din domeniul nuclear cu prevederile din convenţiile internaţionale la care România este parte semnatară, a fost iniţiat prezentul proiect de lege: această corelaţie să fie un proces continuu şi bine structurat; deoarece dezvoltarea energeticii nucleare implică resurse financiare importante, lucrări şi servicii finalizate în perioade lungi, nivel de cunoştinţe tehnice şi ştiinţifice compatibil cu cel internaţional; responsabilităţi faţă de generaţiile viitoare s-a constatat că folosirea energiei nucleare şi a tehnicilor şi tehnologiilor nucleare au un caracter programatic şi impune existenţa unei strategii naţionale aprobate prin lege. Actualizarea legislaţiei va permite stabilirea cadrului organizatoric care să asigure în condiţiile specifice economiei de piaţă, elaborarea unei strategii naţionale, definirea responsabilităţilor şi a modalităţilor prin care poate fi asigurată promovarea şi organizarea activităţilor din domeniul nuclear.

Date fiind implicaţiile economico sociale ale domeniului nuclear, atât prin efectele benefice oferite de energia nucleară şi de tehnicile şi tehnologiile nucleare, cât şi prin riscurile de accidente nucleare, activităţile nucleare reprezintă o strategie de stat şi intră în preocupările guvernelor ţărilor respective.

Având în vedere cele de mai sus, prin acest proiect de ordonanţă se propune înfiinţarea Agenţiei Nucleare, organism având ca atribuţii principale elaborarea, implementarea şi monitorizarea strategiei naţionale în domeniul nuclear şi garantarea punerii în practică a deciziilor majore din domeniul nuclear prin reorganizarea actualei Agenţii Naţionale pentru Energia Atomică, direcţie generală în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

Agenţia Nucleară va fi un organism de specialitate cu rol de decizie în domeniul nuclear în subordinea primului ministru. Existenţa acestei agenţii asigură respectarea strategiei naţionale a domeniului nuclear, activitate cu caracter programatic, ca voinţă politică a statului român şi asigură, de asemenea, adaptarea flexibilă a domeniului nuclear la cerinţele de integrare europeană.

Prin adoptarea prezentului proiect de lege se completează cadrul legislativ existent în domeniul nuclear în România.

Ca urmare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării vă solicită să acordaţi un vot pozitiv acestei legi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul preşedinte Antal Istvan.

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7 din 2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare a fost avizat favorabil de Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, de Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare are ca scop reglementarea promovării activităţilor nucleare şi stabilirea atribuţiilor pentru Agenţia Naţională, aşa cum vi s-a prezentat de către iniţiatori. Această agenţie s-a creat în 1994 şi funcţionează ca direcţie specializată în cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, dar şi crearea Consiliului Naţional pentru Energie Nucleară care se realizează prin această ordonanţă.

Amendamentele aprobate de comisie urmăresc corelarea cu terminologia introdusă prin Legea nr.111/1996, cu modificările şi completările aduse în 2003, şi la propunerea Guvernului se constituie un singur organism în domeniul promovării activităţilor nucleare, Agenţia Nucleară, prin reorganizarea Agenţiei Naţionale pentru Energie Atomică, Agenţia Nucleară va funcţiona ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică în subordinea primului ministru.

Agenţia Nucleară preia toate atribuţiile propuse în ordonanţă pentru Consiliul Naţional pentru Energie Nucleară devenind un organism funcţional şi operaţional la nivel de decizie corespunzător. Astfel, are ca principal atribuţia, aşa cum vi s-a prezentat, elaborarea strategiei de dezvoltare a domeniului nuclear şi a politicilor în domeniul în scopul promovării activităţilor nucleare şi asigurării de asistenţă tehnică de specialitate Guvernului.

Resursele financiare sunt prevăzute astfel încât să acopere toate categoriile de cheltuieli necesare finanţării activităţilor privind funcţionarea agenţiei pentru îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin.

Constituirea acestei agenţii se justifică prin faptul că aplicarea programului nuclear naţional este prioritar în economie, finalizarea Unităţii 2 de la Cernavodă fiind una din cele mai importante opţiuni în domeniul nuclear. În raport de obiectul şi conţinutul său, proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, a fost examinat în şedinţa comisiei din 6 mai 2003. La dezbaterea comisiei au participat invitaţi în conformitate cu Regulamentul Camerei Deputaţilor, reprezentanţii Ministerului Educaţiei şi Cercetării. La lucrări au participat 24 de deputaţi din 26 ai comisiei, iar această lege a fost adoptată de Senat din şedinţa din 20 februarie 2003.

În urma dezbaterilor, Comisia pentru industrie şi servicii propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea proiectului de lege cu amendamentele admise de comisie.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, şi eu vă mulţumesc.

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri. Domnul profesor Petruş din partea Grupului parlamentar al PSD şi Umanist.

Domnul Octavian Constantin Petruş:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Preanobili şi distinşi colegi,

Proiectul de faţă a fost analizat şi de Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport. Datorită profesiei mele de bază cea de fizician am fost raportor la acest proiect.

Aşa că l-am studiat cu mare atenţie şi am constatat că este vorba despre un proiect corect, modern, în conformitate cu normele Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică de la Viena. Comisia noastră, în unanimitate, a dat aviz favorabil proiectului.

Vă invit şi pe dumneavoastră să îl votaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbaterile generale? Nu doresc. Atunci, trecem la discutarea proiectului.

În primul rând titlul ordonanţei. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului I. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.1. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Vă rog să priviţi în raport la poz.6 unde este o reformulare. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Sunt obiecţii? Vă rog să priviţi în raport, sunt foarte multe modificări aduse de către comisie. La poz.6 a raportului. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat în forma modificată de comisie.

Titlul Capitolului II. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat, aşa cum a fost modificat de comisie.

Art.5. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului III. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.6. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se introduce un nou articol 6¹, vă rog să priviţi la poz.13 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.7 din proiect care va fi renumerotat. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat, aşa cum a fost modificat de comisie.

Art.8. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului IV. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.9. Sunt obiecţii? Sunt nişte modificări la poz.21 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat, aşa cum a fost modificat de comisie.

Titlul Capitolului V. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.12. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.13. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat.

Art.14. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului VI, vă rog să priviţi, primeşte o reformulare la poz.24 din raport.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată varianta comisiei.

Art.15. Sunt obiecţii? Vă rog să priviţi în raport la poz.25. Nu sunt obiecţii. Adoptată varianta comisiei.

Art.16, dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată varianta comisiei.

Art.17. Sunt reformulări făcute de comisie la poz.27 din raport.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat în varianta comisiei.

Vă rog să priviţi la poz.28 din raport. După 17 se introduc articole noi: 17¹, 17², 17³, 17⁴ şi vedeţi conţinutul acestor articole la poz.28. Dacă faţă de propunerea comisiei sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată această variantă a comisiei.

Art.18, evident, va avea altă numerotare. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului VII. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.19. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.20. Nu sunt. Adoptat.

Art.21. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul Capitolului VIII. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.22. Sunt nişte modificări la poz.35 din raport. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.23. Dacă aveţi obiecţii? Nu. Adoptat.

Am parcurs ordonanţa.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.unic devine art.I. Vă rog să priviţi la poz.2 din raport. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată această variantă a comisiei.

Se introduce un art.II. Vă rog să priviţi la poz.37 din raport. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Vă cer permisiunea ca să parcurgem şi un alt proiect care ţine de activitatea nucleară care este extrem de scurt şi după aceea să desfăşurăm votul final.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2003 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de combustibili pentru Regia Autonomă a Activităţii Nucleare.

este procedură de urgenţă, domnule preşedinte, propuneţi timpii de dezbatere. Asta trebuie să aprobăm.

Domnul Antal Istvan:

Propunem pentru dezbatere 3 minute şi dacă sunt intervenţii câte un minut pentru intervenţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Cine este de acord cu aceşti timpi de dezbatere? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-au aprobat aceşti timpi de dezbatere.

Titlul ordonanţei. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.1. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt.

Titlul legii. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.unic al legii. Dacă aveţi obiecţii? Nu. Adoptat.

Îl vom supune astăzi votului final.

Rog liderii de grupuri parlamentare să invite colegii în sală pentru desfăşurarea votului final.

(În continuare lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă rog să vă reluaţi locurile pentru a începe operaţiunea de vot final asupra listei proiectelor pe care le-am dezbătut în această săptămână.

Rog pe toţi colegii să se aşeze la locurile lor pentru a putea desfăşura operaţiunea de numărare corect.

pct. 1. proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2003 privind scutirea de la plata impozitului pe terenurile din extravilanul localităţilor. Lege care urmează să fie votată potrivit art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Deci sunt 280 voturi pentru şi o abţinere.

Poftiţi, domnule deputat Pereş din partea Grupului parlamentar al PD doreşte să explice votul PD-ului.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Partidul Democrat a votat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2003, considerând că nu este momentul potrivit a se institui un nou impozit pe proprietarii de terenuri agricole şi silvice. Acum când sărăcia şi lipsurile financiare sunt deosebit de apăsătoare în zona rurală, iar ajutorul dat de Guvernul PSD este doar simbolic şi fără rezultat, a impune noi taxe nu ar însemna decât abandonarea lucrării pământului şi ar aduce şi mai mari dezastre în agricultura românească.

Mai există încă un motiv, domnule preşedinte, pentru care am solicitat să-mi acordaţi cuvântul la votul final pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2003. Pe data de 4 februarie 2003, 26 de deputaţi ai PD au depus la Camera Deputaţilor Propunerea legislativă nr.42 privind modificarea unei prevederi din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele şi taxele locale.

În fond, propunerea noastră solicită amânarea până în 2007 a impozitului pe terenurile agricole şi silvice din extravilan. Iniţiativa PD a fost primită cu mare satisfacţie de populaţie şi a fost susţinută prin semnăturile lor de aproximativ 1,6 milioane de proprietari.

Aici, de faţă, e o mostră doar din semnăturile proprietarilor celor 1.600.000 de proprietari. (Domnul deputat Alexandru Pereş prezintă un teanc de documente.)

În faţa acestei avalanşe de semnături, colectate într-un termen scurt, Guvernul Adrian Năstase s-a văzut obligat să revină asupra aplicării impozitului pe terenuri agricole şi silvice şi să emită Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2003.

Astfel, Camera Deputaţilor era sesizată pentru dezbatere cu 2 propuneri legislative cu acelaşi fond şi la urma urmei cu aceleaşi rezultate.

Deşi întrunite toate condiţiile pentru o dezbatere în procedură de urgenţă, iniţiativa legislativă a PD nici la ora actuală nu a intrat în analiza comisiilor sesizate. Sau, cel puţin, conform cutumelor parlamentare să fie discutate în paralel cele două iniţiative. Iată încă o dovadă a modului cum PSD-ul eludează regulamentul Camerei Deputaţilor, procedurile parlamentare consacrate de peste 12 ani.

În orice caz, noi considerăm că demersul propunerii legislative iniţiată de Grupul parlamentar al PD a fost realizat şi proprietarii sunt scutiţi de o nouă taxă, impusă pentru moment de Guvernul PSD.

Mulţumim pe această cale proprietarilor care au fost alături de noi şi ne-au susţinut prin semnăturile lor, au susţinut iniţiativa PD.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Rugaţi-l pe colegul dumneavoastră care răspunde de recuzită din partea partidului să vă ajute.

2. Proiectul de Lege privind Legea muzeelor şi colecţiilor publice. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Sunt 270 voturi pentru.

3. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2003 pentru suspendarea plăţii taxei pe valoarea adăugată la organele vamale pentru echipamente din import destinate înzestrării Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale. Se votează conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

4. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Coşula, judeţul Botoşani. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri?

Sunt 273 voturi pentru şi o abţinere.

5. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Cândeşti, judeţul Botoşani. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotrivă. Vă rog frumos, votaţi toţi deodată nu în scară. Cu 272 de voturi pentru, 3 împotrivă şi nici o abţinere s-a votat.

6. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Dimăcheni, judeţul Botoşani. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Sunt 271 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

7. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Lozna, judeţul Botoşani. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? 270 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

8. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Nenciuleşti, judeţul Teleorman. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

9. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Ruginoasa, judeţul Neamţ. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Sunt 270 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

10. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Fântâna Mare, judeţul Suceava. Se votează conform art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

Sunt 270 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă şi o abţinere.

11. Propunerea legislativă privind instituirea registrului de interese ale deputaţilor şi senatorilor. Se propune respingerea acestei propuneri.

Cine este pentru? 256 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 18 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Domnul Boc doreşte să explice votul pentru. Mai exact, împotriva respingerii. Votul pentru propunere.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul Democrat a votat pentru acest proiect de lege, în sensul admiterii lui şi nu în sensul respingerii.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu vă supăraţi, nu aţi uitat cumva anexe de adus la masă, că ştiu că totdeauna aveţi câte ceva.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

După jocul dumneavoastră de cuvinte trebuia cineva să explice exact ce s-a întâmplat aici azi. Dumneavoastră aţi spus, ba pentru respingere, ba împotrivă, trebuia să precizăm exact respectându-vă, evident, dreptul dumneavoastră.

Partidul Democrat a depus cu mult înainte ca Guvernul să-şi angajeze răspunderea asupra proiectului de lege anticorupţie, o propunere legislativă care viza instituirea registrului de interese pentru deputaţi şi senatori. Din nefericire a fost amânată dezbaterea, n-a fost luat în considerare proiectul, o dată cu angajarea răspunderii, iar acum a fost respins.

În concepţia noastră, acest lucru reprezintă un regres în activitatea Parlamentului, întrucât acest proiect de lege completa foarte bine pachetul Legii anticorupţie cu privire la conflictul de interese. Dacă dumneavoastră veţi deschide legea, veţi observa că există reglementat conflictul de interese pentru membrii Guvernului, conflictul de interese pentru primari, conflictul de interese pentru funcţionarii publici...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, nu s-a terminat votul, vă rog frumos nu părăsiţi toţi sala. Nici 10 minute nu puteţi rămâne?

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Deci spuneam că actuala lege reglementează conflictul de interese pentru membrii Guvernului, pentru aleşii locali, pentru funcţionarii publici, dar din nefericire nu veţi găsi o vorbă în Legea anticorupţie despre conflictul de interese al parlamentarilor.

Ei, acest proiect de lege acest lucru dorea să-l reglementeze.

Dorea 3 lucruri să facă. Să definească precis interesul personal, să definească registrul de interese şi, în al treilea rând, să introducă în mod expres în textul legii imposibilitatea parlamentarului de a participa la vot, fie în comisie, fie în plen la un proiect de lege cu privire la care are un interes personal, aşa cum era definit în lege. Personal, pentru familia lui sau pentru altă persoană cu care se află în legătură de afaceri. Şi, nu în ultimul rând, al treilea lucru acest proiect de lege urmărea să asigure transparenţa gestionării interesului public prin obligarea parlamentarilor de declarare a averilor prin persoane interpuse, nu de interzicere, dar de declarare. Pentru că, în acest moment, traficul de influenţă s-a mutat de la posibilitatea exercitării lui personal, pentru propria afacere, la un trafic de influenţă prin persoane interpuse pe care nu le cunoaştem şi care este, cu alte cuvinte, mult mai periculos.

Vom depune un nou proiect de lege, de data asta, de modificare a Legii nr.161/2003 cu privire la pachetul anticorupţie. Deci am pierdut o bătălie, dar nu şi războiul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

12. propunerea legislativă privind simplificarea procedurii împărţirii terenurilor agricole între coproprietari. Se propune respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 246 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 22 de voturi contra.

Abţineri? Nu sunt.

13. Propunerea legislativă privind dublarea producţiei de energie electrică produsă în centrale hidroelectrice de până la 25 mw. Se propune respingerea.

Cine este pentru? 265 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

14. Propunerea legislativă privind colectarea, depozitarea şi prelucrarea cauciucurilor uzate de autovehicule în vederea obţinerii de granule pentru autostrăzi. Se propune respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 256 de voturi pentru.

Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 6 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

15. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 110/1999 pentru modificarea şi completarea Legii nr.118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice. Se propune, de asemenea, de către comisie respingerea ordonanţei.

Cine este pentru? 253 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 4 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

16. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 10/2001 pentru modificarea art.4 al Legii nr.118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice. Comisia propune respingerea ordonanţei.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Sunt 260 de voturi pentru, un vot împotrivă, nici o abţinere.

17. Raportul comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Se votează conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

În unanimitatea celor prezenţi.

18. Raportul comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare. Se votează conform art.74, alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

19. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.176/2002 pentru stabilirea unor măsuri privind Strategia de dezvoltare socioeconomică a Bazinului carbonifer al Văii Jiului. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

20. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.32/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.203/1999 privind permisele de muncă. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

21. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr.68/1992 pentru alegerea Camerei deputaţilor şi Senatului. Se votează conform art.74, alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

22. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere. Se votează conform art.74, alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? 280 voturi pentru. Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

23. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun. Se votează conform art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

24. Proiectul de Lege privind organizarea pieţei plantelor ornamentale şi produselor din floricultură pe principiile comunitare de piaţă. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate.

25. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.19/2003 privind organizarea şi funcţionarea Corpului consilierilor de integrare. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

26. Propunerea legislativă privind finanţarea activităţilor ocazionate de sărbătorirea în România a Zilei internaţionale a vârstnicilor prin alocarea de fonduri de la bugetul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? 279 voturi pentru. Mulţumesc.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

27. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Chibed din judeţul Mureş. Se votează conform art.74, alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? 279 voturi pentru. Mulţumesc.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri?

28. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2003 privind gestionarea combustibilului nuclear uzat şi a deşeurilor radioactive, inclusiv depozitarea finală. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

29. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.7/2003 privind utilizarea în scopuri exclusiv paşnice a energiei nucleare. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

30. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.20/2003 privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantităţi de combustibil pentru Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare. Se votează conform art.74, alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Cu aceasta, am încheiat lista votului final.

Vă mulţumesc pentru prezenţă şi vă doresc succes în comisii, după-amiază, ca şi mâine. Ne vedem în plen, joi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,35.