Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 9,05.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de către domnul Puiu Haşotti, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar în a doua parte de către domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Nicolae Leonăchescu, în prima parte, iar în a doua parte de către domnii Tudor Mohora şi László Borbély, secretari.

Domnul Puiu Haşotti:

Bună dimineaţa. Nu sunt cu nimic vinovat de aceasta, nimeni nu mi-a spus nici ieri, nici măcar azi dimineaţă, nici domnul preşedinte al Camerei Deputaţilor, nici cineva de la Secretariatul General, nici staful tehnic că trebuie să conduc declaraţiile politice de astăzi. Prin urmare, cu scuzele din partea Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor, vă propun să începem şi vom ţine declaraţiile politice până la 10,30, pentru ca nimeni să nu aibă ceva de obiectat.

Domnul deputat Gheorghe Roşculeţ deja îşi depune declaraţia politică.

Îl rog pe domnul Alexandru Ştefănescu şi domnul Marin Anton. Aţi depus-o? Doamna deputat Eugenia Moldoveanu, vă rog, poftiţi. Şi domnul Vlad Hogea...

Doamna Eugenia Moldoveanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În calitate de muzician şi slujitor al scenei aş dori să aduc astăzi în discuţie o iniţiativă extrem de importantă care se situează în cadrul Festivalului Internaţional George Enescu, ediţia a XVI-a, ce se desfăşoară anul acesta în perioada 7 - 24 septembrie. Acest prestigios eveniment naţional şi internaţional care antrenează interpreţi, dirijori şi orchestre simfonice de renume, a fost organizat cu sprijinul financiar al Secretariatului General al Guvernului care a alocat o sumă semnificativă, 154 de miliarde lei, implicându-se totodată şi în partea de strategie organizatorică alături de Ministerul Culturii şi Cultelor.

În programul festivalului sunt înscrise: London Symphony Orchestra, dirijor Sir Colin Davis şi Cristian Mandeal, Orchestra Filarmonică din Luxemburg, dirijor Bramwell Tovey, Royal Philharmonic Orchestra, Orchestra Simfonica dell Academia Nazionale di Santa Cecilia, dirijor Michel Plasson, cu care am avut bucuria să cânt în 1970, când am primit marele premiu la Toulouse, Royal Stockholm Philarmonic Orchestra, dirijor Alain Gilbert, Wiener Symphoniker Orchestra, dirijor Gerd Albrecht, Orchestra Filarmonică din Helsinki, dirijor Leif Segerstam, Orchestra Simfonică din Praga, dirijor Leos Svarovsky, Orchestra Filarmonicii din Moscova, dirijor Yuri Simonov, Orchestra del Maggio Fiorentino Festivals, dirijor Zubin Mehta. Dintre soliştii care vor evolua pe scena festivalului trebuie să îi numim pe: Maxim Vengerov, Gidon Kremer, Ivo Pogorelich, Sara Chang, Cheryl Studer, Leontina Văduva, Jean Jacques Kantorov, Viktor Tretiakov, Misha Maiski, Valentin Gheorghiu şi alţii.

Concursul de anul acesta, de canto, a cărei laureată sunt şi eu în anii 1970, prin urmare, pot să înţeleg şi pot să ştiu, poate mai bine decât mulţi alţii ceea ce înseamnă acest concurs internaţional de canto, atât de important şi atât de dificil.

Spuneam că acest concurs s-a desfăşurat în perioada 7 - 13 septembrie, iar abundenţa de concurenţi este notabilă: 38 de candidaţi la secţia canto, 48 la secţia pian, 27 la secţia compoziţie. Juriile celor patru secţiuni sunt prezidate de mezzo-soprana Christa Ludwig, violonistul Dmitry Sitkovetsky, pianistul Lazăr Berman şi compozitorul Ştefan Niculescu. Şcoala românească de muzică a demonstrat din nou calitatea şi prestigiul, prin câştigătorii care acum sunt laureaţi ai acestui concurs.

Este remarcabil faptul că în prima parte a calendarului desfăşurării evenimentului, în paralel cu concursul internaţional, s-a organizat o scenă în aer liber, situată în perimetrul aflat în Piaţa Revoluţiei între Ateneul Român, Biblioteca Centrală Universitară şi Muzeul Naţional de Artă, unde vor avea loc concerte, spectacole şi proiecţii de filme.

Este pentru prima oară, în afara concursului, când sunt prezentate tinere talente aflate în formare, elevi ai liceelor de specialitate, laureaţi ai unor concursuri naţionale şi internaţionale, câştigători ai Concursului Remember Enescu, organizat de fundaţia cu acelaşi nume, condusă de eminenţii profesori, familia Tomescu. Desigur ne este cunoscută această fundaţie care, de mai mulţi ani colaborează cu Comisia pentru Cultură a Camerei la organizarea stagiunii muzicale intitulată Muzicienii Mileniului III, oferind elevilor merituoşi prilejul să concerteze în sălile Palatului Parlamentului. Am ţinut foarte mult la organizarea acestei stagiuni, fiind iniţiată de mine, încă din legislatura trecută, în calitate de membru al aceleiaşi comisii, în ideea creării unei deschideri culturale a autorităţii legislative.

De această dată, pe scena special amenajată şi în cadrul Festivalului Enescu, tinerii se găsesc în faţa unui public avizat, printre care se află şi impresari străini. Este o ocazie deosebită de afirmare a valorii lor, constituind pentru ei un stimulent deosebit şi o posibilă rampă de lansare pentru scenele lumii.

Nu lipsit de interes este faptul că publicul este numeros şi foarte interesant, iar impresarii deja au început să lanseze invitaţii pentru organizarea unor turnee în străinătate şi pentru burse de studiu.

Doresc să salut această iniţiativă şi să remarc meritul organizatorilor care s-au gândit la tinerele talente în curs de afirmare, ce au acum prilejul să se confrunte cu o experienţă cu totul aparte, care va influenţa, cu siguranţă, viitoarea lor carieră artistică.

Festivalul este extins şi pe scene din ţară şi cuprinde o serie de manifestări adiacente. Pentru toate acestea consider că el este o reuşită care ne va reprezenta în lume aşa cum se cuvine şi care se va adăuga la noua imagine a României pe care dorim să o construim şi prin cultură.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Şi noi vă mulţumim, doamna deputat.

Am îndrăzni, cu tot respectul pe care vi-l datorăm, să vă rugăm ca, în mod regulamentar, declaraţiile dumneavoastră să nu depăşească trei minute.

Îl rog pe domnul deputat Dan Brudaşcu să poftească la microfon.

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

În primul rând aş dori să semnalez biroului modul defectuos de organizare a acestei activităţi - nu sunteţi dumneavoastră personal vinovat -, probabil că este o tentativă de a pune botniţă opoziţiei şi a nu-i da posibilitatea să-şi exprime entuziasmul faţă de realizările măreţe pe care România le înregistrează sub actuala putere.

Tocmai de aceea mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "România - ţara aparenţelor şi a oglinzilor deformante".

După pronunţarea în decembrie 1989 a nefericitei sintagme "fă-te că lucrezi, Mircea", asupra ţării noastre s-a abătut un blestem: România a devenit ţara aparenţelor. Din păcate, la noi nimic nu e ceea ce pare. Conducătorii României au învăţat, în cei 14 ani, o limbă care utilizează toate expresiile şi sintagmele specifice democraţiei, dar o folosesc doar atunci când dialoghează cu partenerii străini. În ţară, pentru români, aplică fie dictonul "ciocu' mic", fie recurg la momeli, menite a-i determina pe bieţii români să creadă că trăiesc ca în sânul lui Adam, deoarece are grijă Guvernul şi de veniturile lor, dintre cele mai mici din Europa şi din lume, dar şi de costurile astronomice ale încălzirii pe timpul iernii. În loc de salarii decente, care să permită fiecărui cetăţean demnitatea şi siguranţa de care are nevoie într-un stat democrat, puterea actuală aducându-şi aminte de studiile făcute la Moscova, a inventat subvenţiile, o găselniţă nefericită de inspiraţie stalinistă, repudiată chiar şi de Rusia postcomunistă.

Cine priveşte atent cele întâmplate în România poate fi frapat de declaraţiile ditirambice ale propagandei de partid şi de stat care afirmă o creştere a producţiei industriale anual cu 5%, aceasta în vreme ce tot anual sunt lichidate, nu privatizate zeci de societăţi comerciale, iar zeci de mii de oameni îşi pierd locurile de muncă şi devin milogii unui regim care le cumpără tăcerea şi disperarea cu subvenţii, cupoane şi alte găselniţe de tip stalinist.

Cel mai recent şi dubios caz este cel din CFR, unde - afirmă oficialităţile - lucrurile stau bine, dar dau afară tocmai de aceea, probabil, circa 19.000 de angajaţi. Recent, flaşneta propagandistică a Guvernului susţine că am înregistrat un nou record remarcabil: economia românească a fost decretată "economie de piaţă funcţională", aceasta în condiţiile în care economia subterană, corupţia, evaziunea fiscală, debilitarea sistemului financiar bancar, blocajele financiare de sute de mii de miliarde de lei, furturile de toate felurile sugrumă totul. Dar, ca înainte de 1989, totul e în ordine şi e bine, acesta fiind meritul conducătorilor noştri iubiţi.

Sute de mii de hectare de teren agricol au devenit pârloagă, am ajuns să importăm până şi sarea, deşi stăm pe munţi de sare. Am închis combinatele de păsări şi porci, am distrus saivanele şi fermele de animale, dar avem o agricultură înfloritoare. Pariul cu agricultura a fost câştigat, bieţii ţărani nu au nici după ce bea apă, dar în România se organizează serbări galante şi petreceri de toate felurile, chiolhane, în care mai marii actualei puteri fac dovada unor sume pe care nu ştiu cum şi când le vor putea justifica.

În mărinimia lor populistă, după modelul "mai dă-le 100, Nicule!", Guvernul Năstase mai dă, că nu-l doare gura, bani agricultorilor, nu pentru că îl doare soarta lor sau a ţării, ci pentru că îl sperie rezultatul sondajelor care dau câştigătoare alte partide decât cel de guvernământ.

Dă, chipurile, bani pentru lucrările agricole din această toamnă, dar întârzie cu câte o jumătate de an plata subvenţiilor pentru carne şi lapte, deşi există lege în acest sens.

Ultimul aspect la care vreau să mă refer este cel al aparentei lupte contra corupţiei, dar când e vorba de corupţii din Guvern, până şi P.N.A. îşi aduce aminte că "face parte din autoritatea judecătorească şi este independent în relaţiile cu celelalte autorităţi publice". Aşa a precizat recent domnul Ioan Amariei, la o întrebare ce i-am adresat ca parlamentar. Deci, dacă toate celelalte nu sunt ce trebuie şi ce par a fi, de ce să facă excepţie Parchetul Naţional Anticorupţie, o altă instituţie a imaginii privind onestitatea puterii, a imaginii, căci realitatea e hâdă rău, domnilor. Ca şi în cazul întrebărilor şi interpelărilor în Parlament, transformate recent de putere în prilej de a-şi etala strălucitele neîmpliniri economice şi sociale. La fel este şi cu declaraţiile politice, aparente analize critice asupra actului de guvernare, în realitate telegrame de recunoştinţă şi angajament faţă de politica P.S.D. şi străluciţii lui conducători.

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Şi noi vă mulţumim.

Îl invit la microfon pe domnul Márton Arpád. Doresc să vă informez că doamnele şi domnii deputaţi Alexandru Stănescu, Gheorghe Roşculeţ, Gheorghe Popescu, Iriza Scarlat, Cristian Nechifor, Aurel Gubandru, Ion Rădoi, Vlad Hogea, Eugen Nicolăescu şi Marin Anton au depus declaraţiile politice la secretariat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule vicepreşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Una din problemele majore ale judeţului Covasna este situaţia precară a infrastructurii edilitare. Printre acestea, la loc de frunte fiind starea de degradare avansată a sistemelor de alimentare cu apă, deoarece prezintă o situaţie de risc privind sănătatea populaţiei.

Din cauza costurilor foarte ridicate şi a bugetelor sărace, lucrările atât de necesare nu pot fi realizate însă din surse bugetare proprii.

Astfel, singura posibilitate reală de a rezolva această situaţie de risc major este apelarea la credite nerambursabile. România, ţară care şi-a exprimat dorinţa de aderare la structurile Uniunii Europene, beneficiază de fonduri de preaderare care, în parte, sunt destinate şi îmbunătăţirii infrastructurii edilitare.

Alocarea acestor fonduri, însă, este condiţionată de satisfacerea unor cerinţe, stabilite de Uniunea Europeană, în colaborare cu Guvernul României.

Programul SAMTIT a fost demarat pentru a ajuta oraşele care sunt prea mici să participe la Programul ISPA, dar prea mari pentru a beneficia de fondurile SAPARD.

Iată de ce judeţul Covasna a fost printre primele judeţe care a felicitat lansarea programului, prin care ar fi putut beneficia de un împrumut nerambursabil, de circa 6 milioane de EURO.

Prima condiţie de participare la program a fost constituirea unei asociaţii a oraşelor, asociaţie cu personalitate juridică, în numele căruia trebuia înaintată cererea de finanţare.

Deşi în alte judeţe s-au constituit aceste asociaţii, prefectura judeţului Covasna a considerat nelegală înfiinţarea ei, motivând că ceea ce nu este stipulat expres în lege nu este permis şi propunând adoptarea unui contract de asociere, din care nu rezultă o asociaţie cu personalitate juridică.

Cererea de finanţare a judeţului Covasna a fost depusă, în numele Consiliului judeţean Covasna, pe baza contractului de asociere propus de prefect.

Sesiunea de evaluare a luat sfârşit şi proiectul judeţului Covasna a fost respins, din motivul neeligibilităţi beneficiarului, aşa cum rezultă din scrisoarea nr. 6.358 din 11.09.2003, primită de la Agenţia de Dezvoltare Regională 7 Centrum, asociaţie creată de către Consiliul judeţean şi Consiliile locale, partenere la acest proiect, nu a avut personalitate juridică.

Iată, deci, încă o mare izbândă a activităţii prefectului şi a secretarului general al prefecturii, care prefigurează totodată şi viitorul. Atâta timp cât acest tandem veghează la aplicarea legii în judeţul nostru, avem şanse de a pierde şi în alte asemenea situaţii, iar pierderea este a întregii populaţii.

Ca şi în alte dăţi, cei doi şi-au motivat comportamentul abuziv, prin apărarea intereselor românilor din judeţ, el însă loveşte chiar în majoritatea acestora. Pentru că, de data asta, a pierdut şi oraşul Covasna, oraş natal al deputatului P.S.D. Adrian Vlad Căşunean şi Întorsura Buzăului, oraş cu o populaţie de circa 99% românească.

Dacă nu se doreşte ca judeţul Covasna să fie în continuare privat de dreptul de accede la fondurile europene, ori trebuie să fie schimbată mentalitatea prefectului şi al secretarului său general, ori ei trebuie să fie schimbaţi cu alţii mai competenţi. Alegerea este a Guvernului. Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumim şi noi.

Domnul deputat Cornel Ştirbeţ şi încă o dată vă rog să nu depăşiţi cele trei minute regulamentare, mai ales că trebuie să ne încadrăm în timpul regulamentar.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Fondurile europene şi campania electorală a P.S.D".

Partidul Naţional Liberal constată că, în ultimul timp, partidul de guvernământ nu iroseşte nici un eveniment de mare rezonanţă publică, pentru a-şi face campanie electorală pe banii contribuabililor.

Un asemenea eveniment a fost deschiderea anului şcolar, desfăşurată la Sibiu, în prezenţa ministrului Alexandru Athanasiu.

Domnul Athanasiu a anunţat că în această toamnă va demara un program de modernizare a reţelei şcolare din România, primul în opinia sa, după marea reformă a lui Spiru Haret, din vremea lui Carol I, program ce se va întinde pe o perioadă de 5 ani.

Este evident că ministrul Athanasiu a profitat de prezenţa sa, printre părinţi şi şcolari, pentru a face acest anunţ, visând la gloria de urmaş al lui Spiru Haret, în contextul lansării mascate a campaniei electorale.

Conform declaraţiei de la Sibiu a ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, programul de modernizare a reţelei şcolare româneşti va fi finanţat de Banca Europeană de Investiţii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Mondială şi Guvernul României.

Din această perspectivă, rolul băncilor este fundamental, fiind expresia interesului major manifestat de comunitatea internaţională faţă de reforma generală din ţara noastră.

Pentru noi, însă, capătă relevanţă faptul că P.S.D. doreşte confiscarea acestui sprijin financiar, drept capital electoral.

P.S.D. nu se mulţumeşte doar cu cheltuirea banilor contribuabililor români, pentru a-şi asigura continuitate la putere, dar este dispus să transforme investiţiile străine de interes public în subiecte de atracţie pentru electorat.

În plan naţional, campania electorală a P.S.D. se poartă forţând, aşa cum am spus, confiscarea contribuţiilor străine la reforma generală a societăţii româneşti.

În plan local, principala problemă a reprezentanţilor partidului de guvernământ este atragerea de fonduri financiare, la limita legalităţii şi moralei, pentru susţinerea campaniei electorale.

Există firme la care acţionarii principali, direcţi sau prin interpuşi sunt reprezentanţi cotizanţi ai partidului. Firmele care refuză să cotizeze, spre zonele de influenţă P.S.D., riscă valuri de controale din partea instituţiilor abilitate ale statului.

Din păcate, controlul P.S.D. asupra acestor instituţii asigură protecţia politicienilor mafioţi, aşa numiţii baroni locali.

Dacă Alexandru Athanasiu a vorbit, din convingere, despre modelul Haret, în ce priveşte reforma învăţământului şi din oportunism electoral, despre creşterea salariilor cadrelor didactice, românii vor descoperi singuri că adevăratul model al oligarhiei P.S.D.-iste este celebrul Al Capone, cel care şi-a construit un imperiu financiar, prin mituirea şi şantajarea funcţionarilor statului american, într-o perioadă de recesiune economică, asemănătoare celei de astăzi, de la noi.

Nimeni, însă, nu va crede că acesta este modelul economiei de piaţă funcţionale, la care aspiră România în prezent.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Daraban. Domnul deputat Andrei Chiliman şi domnul deputat Costache Mircea au depus declaraţiile. Dacă sunt şi alţi amatori, o pot face. Şi se pregăteşte domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Aurel Daraban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se referă la modificarea Constituţiei, votul democratic acordat în 18 septembrie.

Dezbaterile care au avut loc în data de 18 septembrie, separat în cele două Camere ale Parlamentului, pe marginea medierii unor articole din Constituţia României, reprezintă un act politic major ce va marca profund destinul social-economic, politic şi cultural al ţării noastre. Acum, când procesul de democratizare a societăţii româneşti a dobândit contururi din ce în ce mai clare şi mai ferme, revizuirea Constituţiei şi adoptarea unor articole esenţiale pentru destinul românesc reprezintă un corolar al unor eforturi politice deosebite pe care noi, ca parlamentari, ni l-am asumat la modul cel mai exigent, dar şi o racordare la noile realităţi, la noile sfidări ale viitorului.

Mă bucură faptul că dezbaterile au tratat chestiuni în discuţie cu maximă seriozitate şi că ele au fost şi sunt subsumate unor opţiuni strategice ale României, ale viitorului nostru, integrarea în Alianţa Nord-Atlantică şi în structurile Uniunii Europene, imperative care au un puternic consens naţional şi faţă de care nu există alternative raţionale. Şi mai este un lucru, pe care, de la această tribună doresc să-l subliniez, legea fundamentală a României rămâne fidelă tradiţiilor democratice ale ţării noastre, dar prin aceste modificări dovedeşte şi expresia unei modernităţi foarte necesare.

Putem afirma că încă de la adoptarea ei, la 8 decembrie 1991, prin votul pozitiv a 77,3% dintre cetăţenii cu drept de vot, receptarea Constituţiei de către societatea românească a fost pozitivă. Democraţia constituţională din ţara noastră şi-a dovedit, prin proba urnelor şi alternanţe succesive la putere, viabilitatea, vigoare, dar şi spiritul modern al acesteia.

Cum este şi firesc, mutaţiile benefice intervenite în toate planurile societăţii româneşti din 1991 încoace, determinate de dezideratul major al accederii ţării noastre în Uniunea Europeană şi în NATO, legitimează ideea revizuirii, dar şi a schimbării unor prevederi ale Constituţiei. Reglementarea constituţională a proprietăţii care să fie garantată şi nu ocrotită, dreptul cetăţenilor comunitari de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile publice locale, dreptul străinilor de a obţine terenuri în România, protecţia socială a salariaţilor, interzicerea naţionalizării sau a oricărei forme silite a trecerii proprietăţii private în proprietatea publică, acordarea prin Constituţie a alocaţiilor pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copiilor bolnavi sau cu handicap; clarificarea statutului unor instanţe ca Parchetul şi consiliul Superior al Magistraturii; acestea dovedesc în faţa partenerilor noştri de dialog că privim spre viitor, că suntem pregătiţi să răspundem imperativelor majore ale timpului.

Iată de ce consider că după 12 ani de Constituţie democratică am votat o Constituţie mai aproape de realităţile româneşti, o Constituţie care merge într-o direcţie constructivă, o Constituţie care serveşte interesele noastre fundamentale.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumim şi noi.

Domnul deputat Nicolae Leonăchescu. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Mogoş.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În zilele de 19 - 21 septembrie 2003, am făcut o deplasare în Basarabia, la solicitarea cadrelor didactice din localităţile: Râşcani, Chişinău, Micleşti, raionul Căinari, Pănăşeşti, raionul Străşeni şi Zârneşti, raionul Cahul. Le-am dus o substanţială donaţie de carte, didactică peste 11.500 exemplare, precum şi lucrări de metodică. Întrucât biblioteca Liceului teoretic "Liviu Damian" din Râşcani a ars aproape în întregime, am dăruit 7.500 cărţi acestei unităţi şcolare, spre a se putea onora procesul didactic.

Peste tot au avut loc întâlniri emoţionante cu elevi şi cadre didactice, precum şi cu reprezentanţi ai administraţiei locale. Am organizat la Micleşti lansarea monografiei localităţii, scrisă de un intelectual fiu al satului, Ioan Mardari, refugiat cândva şi stabilit la Piteşti.

Am fost primiţi peste tot cu încredere şi speranţă, iar semnalele privind evoluţia relaţiilor dintre locuitorii Basarabiei şi cei din România sunt încurajatoare. Mulţi basarabeni formulează critici la adresa politicii româneşti că nu dă mai mare atenţie proceselor profunde din Basarabia. Pe foarte mulţi îi interesează obţinerea cetăţeniei române şi solicitanţii se plâng de încetinirea cu care se analizează şi se soluţionează cererile lor în acest domeniu.

Într-adevăr, birocraţii noştri au un comportament blocant în relaţiile cu basarabenii: cer fel de fel de acte şi dovezi suplimentare spre a se lămuri lucruri evidente; amânările au luat amploare şi tensionează spiritele, lipsă de respect faţă de solicitanţi şi comportament suburban în cazul unor salariaţi din sistem; perceperea unor taxe mari pentru persoanele din Basarabia ale căror economii se consumă cu naveta Bucureşti - Chişinău etc.

Urmaşii celor care au avut cetăţenia română în perioada 1918 - 1944 cer dreptul la un regim accelerat de acordare a cetăţeniei române.

Scriitorii din Basarabia cer simplificarea formalităţilor şi urgentarea procedurilor. Organizatoric, deficienţele au devenit un factor descurajant.

Consider că a venit timpul să se rezolve rapid şi cu mai multă responsabilitate cererile basarabenilor, oricare ar fi ele. Cer salariaţilor desemnaţi să lucreze cu basarabenii să-şi facă datoria cu seriozitate şi responsabilitate.

Este momentul ca fiecare parlamentar să promoveze - prin acţiuni concrete - cartea şi cultura românească în chinuitul şi martirizatul spaţiu românesc dintre Prut şi Nistru.

Procesul de unire se construieşte zi de zi, ceas de ceas şi cere Executivului acţiuni hotărâte.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi, domnule deputat.

Domnul Ion Mogoş lipseşte. Domnul deputat Garda Dezideriu. Se pregăteşte domnul deputat Florin Iordache.

Doamna deputat Constanţa Popa şi domnul deputat Ioan Sonea au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am ascultat cu deosebită atenţie strategia privind reforma în Ministerul Public, prezentată de noul procuror general al României.

Am fi aşteptat ca domnul Ilie Ion Botoş, în noua strategie a institutului pe care îl conduce, pe lângă cauzele penale din sfera criminalităţii economico-financiare şi privatizări frauduloase să facă referire şi la soluţionarea, în mod fraudulos, a unor dosare legate de comiterea unor infracţiuni silvice, care sunt înregistrate la "lucrări penale", "cu autori neidentificaţi", cu toate că se cunosc atât infractorii, cât şi infracţiunile comise de reprezentanţii mafiei lemnului.

Cazul cel mai concret îl reprezintă rezoluţia nr.155/2002 din 24 ianuarie 2003, când Parchetul de la lângă Tribunalul Harghita a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Sandor Pongratz, cu toate că învinuitul a săvârşit infracţiunea de instigare la tăiere de arbori fără drept, prevăzută şi pedepsită de art.97 din Codul silvic, şi infracţiunea de furt de arbori, prevăzută şi pedepsită de art.98 din Legea nr.26 din 1996.

Acelaşi procuror, în rezoluţia din 5 februarie 2001 nu ia în considerare raportul de expertiză tehnică întocmit de Biroul de expertize contabile şi tehnice judiciare Bucureşti, dispunând fără temei legal scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Denes Dominic.

Mai mult chiar, procurorul inspector Liviu Moica, procuror de pe lângă Curtea de apel Târgu-Mureş, în răspunsul său din 16 iunie 2003 precizează, cu un cinism nemaiîntâlnit, următoarele: "Deputatul UDMR, adică eu, din judeţul Harghita, care a depus reclamaţia, a vizat doar o problemă politică amplificată apoi de Corpul de control al Guvernului".

Mai concret, constatările unei comisii parlamentare, rezultatele cercetărilor efectuate de către Departamentul de control al Guvernului, raportul de expertiză tehnică, întocmit pe baza Ordonanţei din 1999, al Inspectoratului de Poliţie sunt considerate de către domnul procuror Liviu Moica ca o problemă politică, iar infracţiunile, abuzul în serviciu contra intereselor publice, nu se iau în considerare de către organele de cercetare penală.

Domnule procuror general al României, sper ca reforma din Ministerul Public să prevadă eliberarea din funcţie a procurorilor corupţi care susţin, prin rezoluţiile lor, mafia lemnului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi.

Domnul deputat Florin Iordache. Va urma domnul deputat Ştefan Baban.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Miron Mitrea, un adevărat prieten al tinerilor".

Vizita efectuată la sfârşitul săptămânii trecute în municipiile Slatina şi Caracal din judeţul Olt de către domnul Miron Mitrea, ministrul transporturilor, locuinţei şi turismului, s-a constituit într-o nouă dovadă a interesului manifestat constant de către membrii Cabinetului Adrian Năstase faţă de oameni, în general, şi tineri, în special.

Aşteptat cu deosebit interes de către reprezentanţii organismelor judeţene şi ai celor două municipii cuprinse în programul vizitei de lucru, ministrul Miron Mitrea a revenit în Caracal pentru a constata personal ce s-a realizat din programul guvernamental cu privire la construirea de locuinţe pentru tineri şi locuinţe sociale, precum şi a sălilor de sport, obiective care, pe parcursul a numai doi ani şi jumătate, au fost finalizate şi date în folosinţă, excepţie făcând sala polivalentă a Liceului Mihai Viteazul, a cărei inaugurare se va face peste aproximativ două săptămâni.

Pe parcursul celor aproximativ trei ore cât a stat la Caracal, înaltul demnitar a inaugurat oficial cele 100 de apartamente pentru tineri şi în regim de închiriere, situate pe bulevardul Nicolae Titulescu şi strada Parângului, şi a vizitat şantierele de construcţii pentru locuinţe pentru tinerii căsătoriţi, situate pe strada Vasile Alecsandri, şi sala de sport polivalentă a Liceului Mihai Viteazul.

Peste tot, ca şi pe şantierului Teatrului Naţional, obiectiv simbol al acestei localităţi, a avut loc un dialog interesant între domnul ministru Miron Mitrea şi managerii societăţilor de construcţii, care au derulat în bune condiţii programul guvernamental respectiv, acest fapt fiind de altfel constatat şi de către reprezentanţii Inspecţiei de stat în construcţii.

Noii locatari ai celor 100 de apartamente predate la cheie în mod oficial s-au întreţinut minute bune cu ministrul Miron Mitrea, mulţumindu-i acestuia pentru sprijinul acordat în construcţia locuinţelor lor, iar pe parcursul străbătut între obiectivele vizitate, înaltul demnitar a fost oprit şi îmbrăţişat de caracalenii aflaţi pe traseu cu diferite treburi.

După vizitarea obiectivelor date în folosinţă şi a celor aflate în construcţie sau ultimele finisări, în sala de consiliu a primăriei municipale a avut loc o discuţie amplă cu oficialităţile locale şi judeţene, ocazie cu care primarul municipiului Caracal, domnul Gheorghe Anghel, a scos în evidenţă importantele realizări ale construcţiei de locuinţe pentru tineri, a celor două săli de sport, toate acestea cu sprijinul guvernamental, cuprinse în programul campaniei electorale pentru perioada 2000-2004, care prevede construirea unui număr de 38 de mii de apartamente şi a aproximativ 400 de săli de sport, iar în judeţul Olt - în oraşele şi municipiile sale - un număr total de 900 de apartamente şi 9 săli de sport.

În toate acestea, dar şi la modernizarea unor importante artere rutiere de interes naţional şi internaţional, un merit deosebit revenindu-i şi domnului ministru Miron Mitrea, angajat total în aceste activităţi pentru care municipiul Caracal l-a declarat şi cetăţean de onoare al localităţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Baban Ştefan. Lipseşte.

Domnul deputat Iosif Armaş. Lipseşte.

Domnul deputat Codrin Ştefănescu. Lipseşte.

Domnul deputat Adrian Moisoiu. Lipseşte.

Vă anunţ că domnul deputat Corneliu Ciontu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul deputat Emil Boc, liderul Grupului parlamentar al PD, au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul deputat Kovacs Zoltan. Va urma domnul deputat Ionel Adrian.

Domnul Kovacs Zoltan:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tema pe care aş aborda-o este "Agricultura românească înainte de aderare şi înainte de faliment".

Anul agricol 2003 se termină în câteva zile. Producătorii agricoli sunt epuizaţi, necăjiţi, cu buzunarele goale. Au luptat exemplar cu seceta, cu lipsa de fonduri, exclamând "Nici Dumnezeu, nici Ministerul Agriculturii nu ne ajută!"

Parlamentul şi Guvernul au elaborat cu intenţii bune legi, ordonanţe care ar fi de folos producătorilor, dar care fără fonduri nu au nici un efect.

"În centrul atenţiei va sta înfiinţarea şi punerea în funcţiune a unor adevărate exploataţii agricole, care să producă şi să vândă produse agro-alimentare de cea mai bună calitate". Am citat din strategia agricolă şi rurală a ministerului.

Sunt idei frumoase, dar au rămas numai idei.

Să enumerăm câteva legi şi ordonanţe care au fost elaborate pentru salvarea agriculturii.

Chiar astăzi, 23 septembrie 2003, a expirat termenul de depunere a cererilor pentru ajutorul de 2 milioane de lei/hectar, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2003. Suprafaţa estimată ar fi de 6,6 milioane hectare, iar suma se ridică la 13200 miliarde de lei, cu etapele aferente, în funcţie de cultură.

Prima tranşă ar sosi în lunile octombrie-noiembrie, din care producătorii, eventual vor cumpăra cadouri la copii, pentru că sperăm ca semănatul să se termine până în noiembrie.

Cererile de solicitare au fost depuse de aproximativ 50% dintre proprietari. Cauzele: producătorii nu au timp în perioada campaniei să se deplaseze şi să stea zile întregi la primării şi la direcţii agricole, lipsa evidenţelor la primării, lipsa actelor care fac dovada dreptului de proprietate, neîncrederea în acest ajutor şi, bineînţeles, indiferenţa.

Se pare că termenul se va prelungi în aceste zile.

Mai putem aminti: creditul agricol, care nu prea a avut efect, Legea nr.381/2002 referitoare la despăgubirile în caz de calamităţi. Pentru aceste legi au curs tone de hârtie, fără efect.

Producătorii nici până în prezent nu au intrat în posesia sumelor cuvenite pe baza acestei legi aprobate legal şi în funcţiune.

În ultimele luni, din cauza secetei cumplite, agricultura a traversat perioada cea mai critică din ultimii 100 de ani, iar ministrul agriculturii, prin declaraţiile sale, influenţează negativ, din punct de vedere al producătorilor, preţul la grâu şi la floarea-soarelui.

În toiul campaniei de recoltare a grâului, Ministerul Agriculturii era preocupat primordial de importarea unei cantităţi de un milion de tone de grâu, influenţând imediat preţul de piaţă al grâului de consum. Greşeala s-a repetat la cultura florii-soarelui, când excedentul anunţat de domnul ministru a influenţat negativ preţul, astfel că, la ora actuală, preţul seminţei de floarea-soarelui este cu 20% mai mic decât în anul 2002.

Vom putea importa mai departe grâu, făină, ulei, zahăr, fructe, legume, carne de porc, de pui şi altele.

Se iveşte o întrebare inevitabilă: oare Guvernul vrea să menţină forţat preţul cu amănuntul la pâine, la ulei, la preparatele de carne pe spinarea producătorilor?

Intervenţiile în economia de piaţă sunt periculoase şi au ca efect falimentarea producătorilor din exploataţiile agricole şi a producătorilor individuali.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ionel Adrian. Va urma domnul deputat Emil Rus.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea am intitulat-o "România, un model fericit de convieţuire etnică".

România contribuie, în cadrul dezbaterii europene privind noua arhitectură politică, într-o manieră proprie, care are în vedere asigurarea echilibrului între naţional şi regional.

Putem oferi Europei experienţa noastră, precum şi percepţia noastră pozitivă asupra celuilalt, diferit de noi.

Există la români un fond profund de toleranţă, o modalitate de a înţelege respectul pentru cel diferit ca limbă, religie şi obiceiuri. Din ea trebuie să facem pilon al integrării noastre şi pe ea o putem impune ca model de urmat în partea noastră de continent.

Avem convingerea că aceste valori vor completa noul edificiu al societăţii româneşti şi se vor împlini în România o dată cu aşezarea sa deplină în Europa unită, ca soluţie durabilă.

Reducerea acestei perspective la proiecţii regionale sau bazate pe criterii etnice nu are nici un sens în noua construcţie unitară a Europei.

Contribuţia noastră la proiectul Europei unite trebuie să aibă greutatea reprezentării curajoase a intereselor economice ale tuturor zonelor ţării. Să nu uităm nici o clipă însă că o asemenea platformă poate fi credibilă numai şi numai dacă se bazează pe regulile, valorile şi ritmul de funcţionare al economiei Europei.

O economie de piaţă funcţională, legi clare şi respectate, toleranţă zero faţă de corupţie, parteneriate solide şi de încredere cu mediul de afaceri şi investiţional sunt doar câteva dintre condiţiile pentru o reprezentare eficace.

Riscul actual pentru România nu constă în existenţa faliilor interetnice, ci în adâncirea polarizării sociale şi, mai mult, între elita socială în devenire şi o populaţie care sărăceşte.

Guvernul PSD caută să preîntâmpine un astfel de risc cu mari şanse de reuşită.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl rog pe domnul deputat Emil Rus să ia cuvântul.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia mea doresc să îmi exprim îngrijorarea pentru politica marilor noştri finanţişti, în frunte cu domnul Mihai Tănăsescu, ministrul finanţelor publice, şi, în egală măsură, îngrijorarea pentru starea precară a sănătăţii populaţiei, domeniu în care se cheltuieşte şi se investeşte din ce în ce mai puţin.

Întreaga propagandă bine dirijată de Putere anunţă că mierea, laptele şi cornul circulă pe toate drumurile democraţiei PSD-iste, că ajutoarele sociale - cele pentru întreţinere şi căldură - sporesc ca prin minune începând de la 1 ianuarie 2004.

Totul este o adiere a unui vânt mincinos. Nici măcar vânt de toamnă nu este, ci, mai repede, unul de primăvară uscată.

Roata vieţii sociale se învârte, aşa încât marii datornici la stat rămân mereu deasupra, şi micii producători, contribuabilii de rând, rămân dedesubt, până ce se îneacă în noroaie.

Finanţiştii Guvernului Năstase dansează pe muchie de cuţit. Nici să îi execute pe marii datornici, să îi decapiteze nu vor, dar nici să îi salveze nu se îndură. Destul că aceştia se complac în situaţia în care sunt.

Domnii vistiernici au lansat ideea îngheţării datoriilor până în 2007, anul hotărâtor pentru intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, după care începe dezgheţul. Faptul în sine ne duce la concluzia că este bine aşa şi că numai proştii respectă legea.

Jocul finanţist continuă cu introducerea cotei unice, care nu face altceva decât să confirme în plus că posibilitatea îmbogăţirii este mai mare prin evitarea obligaţiilor la bugetul de stat, iar Guvernul a apelat la această modalitate nerecunoscând că aplicarea impozitului pe venitul global s-a dovedit total neinspirată, de fapt un eşec, situaţia colectării banilor la bugetul de stat fiind la pământ.

Aşa se explică faptul că zeci de societăţi au datorii la stat de zeci de miliarde de lei, şi numărul lor, în loc să scadă, creşte mereu de la o zi la alta.

După cum se vede, interesul electoral primează. Social-democraţia lui Iliescu şi Năstase evită convulsiile sociale şi nu falimentează rău-platnicii. În consecinţă, regimul se pune bine cu firmele datoare, cu cei care pot cotiza substanţial la partid, dar şi cu cei care ar putea da voturi în favoarea partidului de guvernământ.

Jocul acesta la două capete încurajează cele mai sălbatice forme ale mafiei, consecinţele sunt dureroase, şi contribuabilul plăteşte până la ultimul leu toate obligaţiile la fisc, în timp ce finanţiştii, cu ingineriile lor, dau pe apa sâmbetei miile de miliarde de lei de la aşa-numiţii rău-platnici.

Pragul de sărăcie e la cota de avarie în Ţara Românească: învăţământul funcţionează cu greutate, spitalele rămân cu câte un medic şi un portar, iar bolile, apoi moartea se instalează asemenea zăpezilor, că şi moartea este tot un fel de iarnă fără de sfârşit.

Nu m-aş fi referit la toate acestea dacă nu le-aş fi reconstatat în teren în aceste zile.

Şi, pentru a nu da totul la modul general, iată, voi particulariza o situaţie: în localitatea bistriţeană Teaca, locuită de români, maghiari, germani şi ţigani, după Revoluţia din Decembrie, Crucea Roşie din Austria, cu sprijinul unor fundaţii din Germania, au construit un spital rural, modern şi unic în Europa, dotat cu aparatură performantă şi cu toate cele necesare, până la lenjeria de pat şi paharele pentru apă. La fel, au dăruit acestei unităţi, trei ambulanţe.

Sigur, reforma din sănătate a dat şi peste această unitate şi, cum nu a fost făcută de către comunişti, pentru a se putea privatiza, şi cum străinii nu au admis schimbarea destinaţiei, mai marii judeţului şi ai ţării au decis să îi lase un medic generalist, 14 paturi şi i-au fixat statutul acela de unitate medico-socială.

Acest spital, pe care cei care l-au construit şi l-au dăruit oamenilor l-au vrut exemplar, şi este exemplar, astăzi este ameninţat cu debranşarea, pentru restanţe la S.A. Electrica, şi cu închiderea, de către sucursala Petrom din Bistriţa, pentru datorii pe ansamblu de 400 de milioane de lei.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule deputat,

Dacă sunteţi amabil să concluzionaţi.

Domnul Emil Rus:

Am terminat, domnule preşedinte.

Marii datornici la Casa judeţeană de asigurări pentru sănătate, la Casa de pensii Bistriţa Năsăud au datorii de peste 100 de miliarde.

Sistemul nostru financiar este paralizant şi, totuşi, vedeţi dumneavoastră, mierea, laptele şi cornul curg mereu la vale.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Şi noi vă mulţumim, domnule deputat.

Domnul deputat Eugen Pleşa. Lipseşte.

Domnii deputaţi Ştefan Baban, Ioan Sonea şi Mihai Baciu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul deputat Cristian Sandache.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Scurta mea intervenţie se intitulează "România şi Europa".

Afirmaţia potrivit căreia ţara noastră trebuie să intre în Europa este falsă, cel puţin sub aspect istorico-geografic.

Nu este mai puţin adevărat însă că îndeplinirea unui set de norme economico-legislative este mai mult decât necesară accederii în structurile Uniunii Europene.

Aici intervine eterna problemă a mentalităţii colective, în sensul că unii concetăţeni ai noştri, printre care şi politicieni, consideră aceste exigenţe drept forme de umilire naţională.

Între exigenţe, drepturi şi umilinţe nu există conexiuni decât în minţile celor mai înfierbântaţi şi mai zeloşi patriotarzi.

Să fim convinşi că nimeni nu ne doreşte nici îngenunchierea, nici căderea în starea de sclavie, şi să ne amintim de înaintaşi precum Dimitrie Cantemir, Constantin Brâncoveanu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Samuil Micu, Aurel C. Popovici, care au văzut în Europa civilizată căminul firesc al românismului.

Vă mulţumesc

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim şi noi, mai mult chiar decât v-aţi fi aşteptat, pentru concisa dumneavoastră declaraţie.

Îl rog pe domnul deputat Gheorghe Dinu să poftească la microfon.

Se pregăteşte domnul deputat Vekov Karoly.

Domnul Gheorghe Dinu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Guvernul României a mai desfăcut sacul cu pomeni electorale".

Recent, Guvernul a anunţat populaţia, cu mare pompă, despre noile măsuri de protecţie socială, respectiv ajutoare pentru încălzire în iarna 2003/2004 şi introducerea alocaţiilor complementare pentru copii, de la 1 ianuarie 2004.

Numai aceste două măsuri vor necesita un efort financiar de 11000 miliarde de lei.

Dar, concomitent, domnul ministru Tănăsescu anunţă că 19 societăţi din minerit şi calea ferată vor fi scutite de datoriile bugetare, şi în 2004 vor primi fiecare câte 6000 miliarde de lei, precum şi trecerea la o cotă unică de impozitare de 23% pentru impozitarea veniturilor, care va mai costa bugetul aproximativ de 5000 miliarde lei.

La acestea ar mai trebui adăugate acţiuni ca: rechizite şcolare gratuite distribuite de Guvernul PSD în teritoriu cu mare pompă, cât şi "cornul şi laptele" extins la preşcolari.

Subvenţiile ce se vor acorda pentru încălzire au majorări de 200%. La acestea aş mai adăuga şi mărinimia de a da sarcina stabilirii celor ce vor primi subvenţiile primăriilor şi regiilor de termoficare, asigurând populaţia că va fi scutită de alergătură. Frumos de zis, dar mai greu de pus în practică. Să nu uităm că în primăvara anului 2003, tot la acţiunea de subvenţionare a căldurii, primăriile şi-au scos oamenii pe teren în detrimentul altor sarcini. Se vede că le-a picat bine celor din primării, dacă sunt dispuşi să ia acţiunea de la capăt!

Dacă stai şi analizezi, măsurile sunt bune - ţin de doctrina social-democrată şi pot contribui la creşterea nivelului de trai al populaţiei. Dar, pentru că sunt luate în preajma anului 2004, care este an electoral, te duci foarte repede cu gândul la faptul că ele au un iz electoral şi sunt menite să mituiască alegătorii.

După cum vezi că aruncă Guvernul cu miile de miliarde din bugetul statului, stai şi te întrebi:

• s-a transformat Guvernul într-un Moş Crăciun ce soseşte mai timpuriu?
• va pune în funcţiune Guvernul maşina de făcut bani?
• nu cumva această mărinimie se va resimţi în nota de plată de după alegeri?
• nu cumva Guvernul, ce dă azi cu o mână, va lua mâine cu două?
• ce se va întâmpla cu deficitul bugetar, dar cu acordurile cu Fondul Monetar Internaţional?
• cât va fi de mare nota de plată la căldură pentru cei ce nu primesc subvenţii, în condiţiile în care subvenţiile s-au majorat cu 200% şi ajung la familii unde venitul net pe membru de familie nu depăşeşte 90 de dolari? Vor mai fi ele suportabile?

Domnilor guvernanţi, întrebările de mai sus nu sunt întâmplătoare - populaţia a mai trecut o astfel de etapă la începutul anului 1996 şi a simţit consecinţele în anii următori, când guvernarea CDR-istă nu mai ştia ce şi cum să impoziteze ca să scoată banii. Se doreşte, de dragul capitalului electoral, o reeditare a acelei situaţii?

Afirmaţia făcută de unii membri ai Guvernului - că avem o creşterea economică care ne permite şi această investiţie socială - mi se pare puerilă, nefondată.

Recentele scumpiri la aproape toate cele necesare traiului sunt, oare, consecinţa acestei creşteri economice?

Domnilor guvernanţi, măsurile acestea nu vor creşte nivelul de trai real al populaţiei, ci vor duce şi mai mult la sărăcire, pentru că banii vor fi recuperaţi din taxele şi impozitele ce se vor plăti de contribuabilii cinstiţi, în primul rând de cetăţeni.

Ceea ce se face la ora actuală este o social-democraţie de faţadă, pompieristică, care se aplică de vreo 13-14 ani şi rezultatele se văd - creşte sărăcia de la zi la zi.

Nici noi şi nici populaţia nu suntem aşa de naivi cum crede PSD - să ne închipuim că Guvernul stă călare pe un sac cu bani, de unde tot împarte în dreapta şi în stânga tot felul de pomeni.

Izvoarele bogăţiei şi, deci, ale posibilităţii acordării de ajutoare şi subvenţii, sunt creşterea p.i.b.-ului, locuri de muncă reale şi reducerea şomajului, combaterea şi eliminarea corupţiei şi risipei de orice fel. În lipsa acestor izvoare, pomenile se întorc tot împotriva populaţiei şi a agenţilor economici, prin creşterea fiscalităţii şi a inflaţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim.

Domnul deputat Vekov Karoly. Lipseşte.

Domnul deputat Dumitru Bentu.

Vă rog încă odată să fiţi cât se poate de concişi, având în vedere că suntem în întârziere. Vă mulţumesc.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se intitulează "Între realism şi optimism".

Apropierea datei de 5 noiembrie 2003, dată la care Comisia Europeană va da publicităţii Raportul de ţară privind integrarea României în Uniunea Europeană, focalizează atât demersurile Executivului român, cât şi interesul opiniei publice pentru acest moment.

Este o perioadă decisivă pentru eforturile de integrare în Occident sau, dacă ar fi să adoptăm exprimarea domnului Mircea Geoană, ministrul de externe, este asaltul final în bătălia pentru integrare.

Îşi fac însă simţită prezenţa diverse abordări legate de criteriul economic şi obţinerea statutului de economie de piaţă funcţională. Unele dintre acestea aparţin celor care sunt ponderaţi prin excelenţă şi, în meticulozitatea lor, ar dori ca acest calificativ să provină din îndeplinirea la modul ideal a tuturor angajamentelor asumate. Alţii manifestă o anumită voluptate a pesimismului sau contrariului, fapt capabil să arunce spoturi de umbră asupra adevăratelor trăiri faţă de acest obiectiv major al politicii româneşti.

În ultimă instanţă, astfel de atitudini sunt explicabile. Certitudinea trebuie să se substituie dezideratului, inconsecvenţele trebuie anulate, iar peste toate tronează dreptul la opinie.

Nu ar trebui însă uitat nivelul de la care s-a plecat în derularea negocierilor de aderare în anul 2001, nivel care echivala cu o regretabilă întârziere şi care a reclamat un imens efort de recuplare şi recuperare a timpului pierdut.

Tonusul efortului respectiv se cere a fi menţinut, astfel încât integrarea în 2007 să fie realizabilă.

Sunt evidenţiate toate elementele care ne îndreptăţesc să fim optimişti pentru demersul României în acest context şi, transpusă în palierul politic, discuţia susţinută de demonstraţia de progres din ultimii patru ani arată că, din acest punct de vedere, România poate obţine statutul de economie funcţională de piaţă.

Raportul din 2003 va fi în mod cert mai bun decât raportul din 2002 şi, chiar dacă vor fi specificate şi anumite puncte sensibile, important este că, pe aceste puncte, evoluţia să fie pozitivă.

Iată de ce Guvernul Adrian Năstase va acţiona cu realism şi decizie pentru atingerea obiectivului fundamental al politicii româneşti - încheierea în 2004 a negocierilor de aderare şi integrare în Uniunea Europeană în 2007.

Mai mult optimism şi mai multă încredere, bazate pe bunul politic cel mai de preţ în acest moment - largul consens naţional -, pot oferi finalitatea dorită traseului ales de reinserţia României în ansamblul valorilor occidentale.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Miclea. Lipseşte.

Doamna deputat Liana Naum. Era în sală mai devreme. O vom aştepta.

Domnul deputat Petre Posea.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea de astăzi este intitulată "Profesorul Emil Constantinescu vrea din nou la Putere".

Pentru cetăţeanul de rând, acest bip lansat la intervale mai mult sau mai puţin regulate poate trece neobservat, găsindu-şi locul în imensul ocean al banalităţilor.

Nu acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul celor care cunosc sau îşi amintesc, că de trăit am trăit-o cu toţii mai clar, de guvernarea 1996-2000, patronată de acelaşi strateg care acum a început să dea târcoale precum lupul la stână, sperând că va reuşi încă odată să ademenească pe cine a mai reuşit, cu cine ştie ce alte contacte - cu sprijinul călugărului Vasile şi, inevitabil, cu aceeaşi garnitură de vajnici specialişti.

În faţa unui asemenea tupeu exasperant, iar tu exasperat, nu poţi decât să răbufneşti: "Ne-a ajuns, domnule expreşedinte, experienţa celor 200 de zile şi a celor 15 mii de specialişti, sau, poate, de această dată, vrei să încerci invers - 200 de specialişti pentru 15 mii de zile!"

Lamentabilă încercarea dumneavoastră de această dată, şi înclin să cred că puteţi conta numai pe curiozitatea bolnăvicioasă a românului care, văzând noul blazon AP, de fapt altă Mărie dar cu aceeaşi pălărie, cu aceeaşi echipă din trecut, vrea să afle ce nobile idealuri vă mână în luptă, ce proiecte măreţe vă dau ghes şi pe ce culmi vreţi să ne mai cocoţaţi.

Omeneşte vorbind, într-o oarecare măsură, încercăm să vă înţelegem, având în vedere că este an preelectoral şi încercaţi să câştigaţi teren pentru a obţine un scor bun, pentru a înfrunta adversarul politic, dar, logic vorbind, ar trebui să fiţi conştient că nu se va realiza acest miracol, tot în campania unei echipe intrată de mult în anonimatul politic. Încă nu avem cunoştinţă că pe undeva mormolocii politici s-au metamorfozat în rechini.

În altă ordine de idei, mă întreb cum de nu observaţi cât de păguboasă şi de rău augur este păstrarea pe post de purtător de cuvânt a unui individ cu nume parcă predestinat să cânte prohodul formaţiunii politice pe care o conduceţi. Stau dovadă, în primul rând, aberaţiile debitate de acest cap pătrat cu mintea creaţă la adresa PSD, idei care numai ale unui om politic nu sunt, ci mai degrabă ale cuiva cu grave deficienţe de sănătate mintală, care neapărat are nevoie de consultaţiile unui medic psihiatru pentru expirarea limbajului suburban prin care suferă.

Chestia cu predestinaţia se explică simplu: în Ardeal, cuvântul ţiulică numeşte pasărea cunoscută ca fiind cucuveaua, deci asociind, ţiulică, ciuvică este lesne de înţeles că prezicerile purtătorului dumneavoastră de cuvânt se înscriu şi fac parte din menirile nevinovatei păsări de noapte.

O altă gafă monumentală care, în nici un caz, în politică nu face bine, este graba cu care aţi declarat că vă este scârbă de politică. Inutil încercaţi, acum, să faceţi o întoarcere "ca la Ploieşti", cum că v-aţi referit doar la divergenţele dintre PNL şi PNŢCD, la fricţiunile dintre acestea, în loc să-şi asume responsabilităţile pentru guvernarea 1996 - 2000, deci când au deţinut ministere economice.

Cu toate gafele, aveţi o biluţă albă cu referire la prezenţa, prin aceea că aveţi alianţa PD - PNL. De fapt, părerea e din ce în ce mai unanimă, ceea ce înseamnă că gura păcătosului mai grăieşte şi adevăr.

Revenind la oile noastre, iar trec la stilul inchiziţional, cu dorinţa de a satisface o nedumerire, o curiozitate. Cum vă argumentaţi recenta încercare politică, cine v-a sfătuit şi ce speranţă mai obţineţi în politică, atâta timp cât, în anul 2000, în mod laş, fiindu-vă frică de votul românilor, aţi fugit din faţa acestora. Chiar credeţi că alegătorii au devenit în totalitate amnezici, mai ales că aţi declarat că nu veţi mai conduce nici un partid existent sau care se va forma? Când aţi spus adevărul, atunci sau acum, când încercaţi din nou să intraţi în politică, dar, din păcate, pentru dumneavoastră şi din nefericire pentru noi aţi ales o intrare în nici un caz prin faţă.

Ceea ce spun acum nu se vrea un sfat. Nu am nici un interes să vi-l dau, dar este demn de reţinut că, odată cu trecerea timpului, deveniţi tot mai rupţi de realitate. Aveţi o vârstă şi o profesiune respectabilă, cum puteţi fi aşa de naiv să credeţi că, sub umbreluţa AP-ului, puteţi deveni din nou preşedintele României? Sigur, spuneţi că AP deranjează spectrul politic românesc de la stânga la dreapta şi viceversa, dar ce nu spuneţi sau nu vreţi să recunoaşteţi este că nimeni nu vă ia în seamă, nici măcar prietenii PNŢCD din guvernarea trecută, care vă acuză de plutire în derivă.

În aceste condiţii, părerea mea este că trebuie să vă liniştiţi în ceea ce priveşte politica şi să vă scuzaţi de deranj faţă de poporul român.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Doamnă deputat Liana Naum, vă rog poftiţi. Se pregăteşte domnul deputat Doru Dumitru Palade.

Doamna Elena Liana Naum:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea semnalează existenţa, la Constanţa, a Grupului de iniţiativă pentru reactivarea Mitropoliei Tomisului, grup ce îşi propune să facă demersuri către forurile superioare, adică Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, Guvernul României, Preşedinţia României, pentru ca, în acest an, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la realipirea Dobrogei la cadrul statal românesc, să fie reactivată Mitropolia Tomisului.

În ziua de 10 septembrie 2003, la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, a avut loc întrunirea unui colectiv de istorici, clerici şi oameni de cultură care fac parte din Grupul de iniţiativă pentru reactivarea Mitropoliei Tomisului, cu scopul de a demonstra ştiinţific legitimitatea reactivării unei mitropolii în spaţiul dobrogean. Acest grup îşi propune să militeze pe căile puse la dispoziţie de mass- media, pentru a convinge Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de dorinţa dobrogenilor ortodocşi, ca pământul românesc dintre Dunăre şi Marea Neagră să-şi afirme, şi pe această cale, identitatea sa, în cadrul unităţii în diversitatea civilizaţiei poporului român şi să-i pună în valoare moştenirea lui specifică şi semnificativă, în contextul efortului nostru de integrare în Europa unită.

Consider că înalta ierarhie a Bisericii Ortodoxe Române ar trebui să recunoască importanţa unei asemenea hotărâri care impune adevăruri ale istoriei şi să demonstreze solidaritatea faţă de iniţiativa creştinilor dobrogeni. "Dobrogea este provincia prin care a trecut şi a propovăduit Sfântul Apostol Andrei. Dobrogea este provincia cu cea mai mare densitate de bazilici şi de biserici de epocă romană şi pot să vă spun că, din acea perioadă, numai în Oltenia s-a mai găsit una singură. Dobrogea este îndreptăţită să aibă un mitropolit, o mitropolie, de vreme ce, în antichitate, mai exact la începutul secolului al VI-lea, au existat 14 eparhii, 14 episcopii, o episcopie la Pârjoaia, la Adamclisi, la Xiopolis, la Capidava, la Hârşova, la Isaccea şi în alte câteva locuri". Astfel îşi exprimă punctul de vedere profesor doctor Petre Diaconu, preşedintele Grupului de iniţiativă, privind prin prisma argumentelor istorice, fără de care baza acestei idei nu ar putea fi susţinută.

O semnificativă remarcă a făcut şi domnul prefect Gheorghe Martin care arată că: "Această mitropolie nu a fost desfiinţată, în fapt, nu există un fapt de desfiinţare a ei, cum nu a fost desfiinţată biserica, nici pe timpul ateismului, în perioada de aproximativ 50 de ani. Deci noi, practic, nu susţinem înfiinţarea, ci reactivarea".

Am convingerea că ideea reactivării Mitropoliei Tomisului este întemeiată, atât de dovezi istorice şi teologice de necontestat, cât şi de morala europeană care încurajează iniţiativele de asociere religioasă într-un cadru legal. "Dobrogea este o demonstraţie românească în Europa creştină. Am dat acestei civilizaţii a Europei creştine pe Dionisie Exigul, cu celebra sa cronologie, am dat pe Ioan Casian şi ne recomandăm ca cei mai vechi creştini, tocmai prin Dobrogea, actul nostru de identitate europeană în acelaşi timp", a afirmat domnul Dan Zanfirescu, membru al Grupului de iniţiativă pentru reactivarea Mitropoliei Tomisului. De asemenea, domnul profesor doctor Mihai Eremia, decan al Facultăţii de istorie din Constanţa, este de părere că "Există o justificare morală, ştiinţifică, scrisă pentru a accepta ideea unei mitropolii".

Grupul de iniţiativă pentru reactivarea Mitropoliei Tomisului va readuce în discuţia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române argumentele lor susţinute de un amplu material documentar, în care va fi subliniat rolul pe care îl are reactivarea Mitropoliei Tomisului, în actualul context naţional şi internaţional, motivând printre altele că acum, la împlinirea a 125 de ani de la integrarea Dobrogei în cadrul statal românesc, este momentul prielnic pentru reafirmarea valorilor culturale dobrogene.

Dobrogea este un spaţiu românesc în care creştinismul a existat neîncetat de-a lungul secolelor. De aceea susţin ceea ce este dovedit istoric, susţin ortodoxia pe acest teritoriu, susţin în slujba adevărului, acordarea statutului meritat Bisericii Ortodoxe Române din Dobrogea.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Doru Dumitru Palade îşi va face săptămâna viitoare declaraţia politică. Domnul deputat Marinache Vişinescu. Ultimul înscris este domnul deputat Victor Bercăroiu.

Poftiţi.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am să evoc astăzi un eveniment deosebit petrecut în comuna Brebu, judeţul Prahova, în perioada 11 - 14 septembrie 2003, şi anume Festivalul internaţional "Etnofair-play Balcanuralsport" eveniment patronat de Comitetul Olimpic Internaţional, Comisia "Sportul pentru toţi", care s-a desfăşurat la iniţiativa unui inimos profesor pe nume Nicolae Drăgan.

Pentru reuşita celor trei zile au contribuit, în egală măsură: Comitetul Olimpic Român, Agenţia Naţională pentru Sport, Federaţia Română "Sportul pentru toţi", Comisia Naţională pentru Promovarea Toleranţei şi Fairplay-ului prin Sport, Societatea Română de Radiodifuziune, Consiliul judeţean Prahova, Direcţia pentru sport a judeţului Prahova, Primăria municipiului Câmpina şi, nu în ultimul rând, Primăria comunei Brebu, gazda acestor manifestări. Au participat copii, tineri şi adulţi din Bulgaria, Serbia şi Muntenegru, Grecia, dar şi naţionalităţi din România: maghiarii de la Miercurea Ciuc, turco-tătarii de la Constanţa, romi de la Mărginenii de Jos, judeţul Prahova, precum şi din zonele geografice ale ţării, maramureşeni de la Baia Mare, bănăţeni din Brad - Hunedoara, ardeleni de la Cugir, moldoveni de la Piatra Neamţ, olteni de la Caracal.

Pe parcursul celor trei zile, într-o atmosferă greu de redat în cuvinte, s-au întrecut, atât pe terenul de sport din comună, cât şi pe scena amenajată în incinta Complexului muzeal Matei Basarab, aducându-ne aminte de jocuri sportive şi dansuri populare de mult uitate: ţurca, plinta, culea, din zona Cugirului; oina, săritura cu sacul, baba oarba, lapte gros din zona Piatra Neamţ; huna şi fuga din zona Maramureş, Baia Mare; nouă pietre, sport ritual ţigănesc, întreceri pe cilindri, întreceri pe papainoage din zona Brebu, Prahova; nunta la români, dansuri de curtoazie a tinerilor din zona continentală a Greciei, dansuri populare turco-dobrogene, dans ţigănesc stilizat.

Doamnelor şi domnilor, această manifestare, cu o încărcătură emoţională deosebită, a demonstrat, încă o dată, că prin sport şi cultură inimile tinere se unesc, trecând peste barierele de multe ori artificiale ale unor zone geografice româneşti şi că, prin aceşti minunaţi anonimi, sportul pentru toţi, dar şi jocurile populare româneşti nu vor muri niciodată.

Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumim, şi noi, domnule deputat.

Vă mulţumesc, încă o dată, pentru atenţia de care aţi dat dovadă şi, în aproximativ 10 minute, încep lucrările în plen cu ordinea de zi anunţată, dezbaterea unor proiecte de lege.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

"PSD- ul, Ataturk şi Brătianu"

PSD-ul a călcat din nou în străchini, încercând, prin repetate pusee de naţionalism fanfaronard, dedicat 100% opiniei publice interne, să îi ia faţa Vadim-ului PRM-ist pentru a-şi apropia electoratul acestui partid. Probabil că au început antrenamentele cu public pentru campania electorală în care candidatului PSD îi va fi imposibil să scape de atacurile lui Vadim Tudor. Însă tot mai mult, în aceşti trei ani de guvernare PSD-istă, se demonstrează că tricolorul prins obligatoriu la rever sau cravatele imprimate cu stema ţării pe care toţi oficialii PSD sunt obligaţi să le poarte, nu reprezintă decât o cale ieftină de a distrage atenţia populaţiei de la adevăratele ei probleme, ale căror soluţii partidul de guvernământ nu le are şi, în trufia sa suverană, nici nu le acceptă pe cele oferite de opoziţia democratică.

Este bine ştiut că singurele şi cele mai importante scopuri ale românilor, finalizate după 2001 sub Cabinetul Năstase şi cu care PSD-iştii se laudă peste tot, sunt intrarea României în NATO şi eliminarea vizelor pentru cetăţenii români în spaţiul Schengen. Ambele performanţe ţin însă de munca şi eforturile concertate ale tuturor guvernelor României din ultimii 13-14 ani, pentru integrarea României în spaţiul euro-atlantic şi sunt reuşite clare ale politicii externe româneşti.

Paradoxal, cele mai virulente atacuri naţionaliste ale PSD-ului sunt orientate tocmai împotriva diplomaţilor occidentali care au dat credit guvernării PSD din ultimii trei ani. Când însă aceştia au început să critice stagnarea evidentă a procesului de reforme din justiţie, administraţie şi economie, când au catalogat România ca top-list al corupţiei europene şi au definit economia românească ca neatingând criteriile unei pieţe libere şi funcţionale, PSD-ul a lăsat manierele a la Titulescu, apelând la ironia grosieră. În loc să se războiască cu baronii săi, care au năpădit moşiile patriei psd-iste cu faptele lor de corupţie şi au vărsat din belşug sângele mass mediei locale, conducerea PSD preferă o întrecere în pilde patriotarde ieftine cu oficialii europeni şi americani, care însă nu mai prind nici măcar la publicul neavizat. Mai mult, acest public neavizat ştie mult mai bine care e realitatea din spatele vorbelor şi reacţionează adecvat: un ziar austriac raporta ieri circa 25.000 de români, cei mai mulţi fără acte în regulă, care îşi terminaseră "vacanţa" acasă şi se întorceau în Occident la muncă, semnificaţia cuvântului mergând de la furat şi cerşit, până la angajatul la negru în construcţii, servicii şi agricultură. Aceşti români, unii dintre ei romi fără nici o şansă de integrare în comunitate, au simţit din plin "binefacerile" reformei psd-iste, eşecul luptei anticorupţie, respectarea selectivă a drepturilor minorităţilor sau "creşterea" nivelului de trai în iarna ce vine până într-atât, încât au preferat să beneficieze de corupţia întreţinută la graniţe de mai marii PSD, pentru a evada din... România păstorită de păvălachi şi priboi. Ministrul de Interne al Austriei, Ernst Strasser, este hotărât să ceară Uniunii Europene reintroducerea vizelor obligatorii pentru cetăţenii români, lucru care reflectă pe deplin situaţia reală a "realizărilor" Cabinetului Năstase.

Guvernarea PSD doreşte a mai bifa în campania electorală ca realizare proprie şi votarea modificărilor la noua Constituţie, uitând că făcut totul ca să amâne acest proces cu aproape doi ani. Dacă pe romi îi "exportă" în Occident, sau îi mituiesc cu o sumă fixă per copil sau cu câteva conserve expirate oferite ca ajutoare sociale, pentru comunitatea maghiară, parteneră la guvernare, s-au găsit soluţii de compromis pe care nici CDR, atât de hulită de PDSR între 1996 şi 2000 pentru alianţa cu UDMR, nu a avut puterea să le aplice. De data asta, naţionalismul PSD-ist a pălit in faţa intereselor UDMR, făcându-se că nu aude protestele minorităţii româneşti din Har-Cov, care acuză segregarea promovată făţiş de comunitatea maghiară.

Cea mai recentă dovadă a naţionalismului ieftin al PSD: zilele trecute treceam prin faţa teatrului Odeon, acolo unde se află statuia părintelui Turciei moderne; pentru Kemal Ataturk s-a găsit un loc fermecător din centrul Bucureştiului. Nu pot însă să uit că actuala conducere PSD-istă a Camerei Deputaţilor a atârnat, în ciuda protestelor noastre, portretul torţionarului comunist Alexandru Drăghici, în vreme ce nicăieri în capitală, în centru sau la periferie, nu poţi găsi măcar un simplu bust cât de mic, al părintelui României moderne, făuritorul României Mari şi al Constituţiei de la 1923, marele om de stat Ion I.C. Brătianu.

Domnul Alexandru Stănescu:

"Situaţia trupelor militare româneşti din Afganistan"

Probabil că nu este, acum, momentul bilanţurilor, dar o evaluare globală a contribuţiei României la eforturile internaţionale de a impune şi menţine pacea în lume este de natură să ne întărească convingerea că viitoarea integrare în structurile euro-atlantice nu este un cadou, ci o măsură pe deplin justificată şi meritată.

România a participat, până în prezent, cu peste 9000 militari la 8 operaţii în sprijinul păcii sub conducerea NATO, 13 misiuni de pace sub egida ONU, 1 misiune sub egida Uniunii Europene, 3 misiuni sub egida OSCE, precum şi la alte două coaliţii internaţionale (una împotriva terorismului în Afganistan, respectiv una împotriva Irakului) în teatre situate atât în spaţiul european, cât şi pe alte continente. Aceasta a însemnat un efort financiar considerabil şi noi responsabilităţi la nivelul Ministerului Apărării Naţionale pentru comanda şi controlul forţelor şi mijloacelor dislocate în afara teritoriului naţional.

Cu câteva zile în urmă, am comemorat tragedia care a lovit poporul american, în urmă cu doi ani, consecinţă a escaladării fenomenului terorist la nivel mondial.

Parlamentul României s-a angajat atunci, prin Hotărârea nr.21 din 19 septembrie 2001, că România, în calitate de partener strategic al Statelor Unite ale Americii şi de membru al Parteneriatului pentru Pace, va participa, ca aliat de facto al NATO, împreună cu statele membre ale NATO şi cu ceilalţi parteneri şi aliaţi ai acestora, la combaterea terorismului internaţional prin toate mijloacele, inclusiv militare.

Consecvent acestor angajamente, prin Hotărârea nr.15 din aprilie 2002, Parlamentul României a aprobat participarea la Operaţia "Enduring Freedom" din Afganistan, în cadrul căreia Ministerul Apărării Naţionale a deplasat, la data de 1 iulie 2002, un contingent de 425 de militari împreună cu tehnica de luptă necesară. Finanţarea misiunii este asigurată până la sfârşitul anului 2004, efectivele fiind rotite din 6 în 6 luni.

În prezent, în Afganistan acţionează Batalionul 151 Infanterie din Iaşi, dislocat la Kandahar, cu un efectiv de 405 militari, având următoarele misiuni: asigurarea pazei şi securităţii aeroportului Kandahar; patrulare, ziua şi noaptea, în munţii din apropierea Kandaharului, în scopul realizării unui dispozitiv de blocare a zonei unde se distruge muniţia colectată; organizarea de puncte de control fixe şi mobile; asigurarea securităţii unor operaţiuni.

De asemenea, dislocat la Kabul, acţionează un pluton de poliţie militară, cu un efectiv de 25 de militari, având ca misiune patrularea, recunoaşterea şi marcarea prezenţei în zonă, controlul traficului, escortarea unor delegaţii, controlul antitero şi monitorizarea activităţilor criminale în Kabul. Totodată, în cadrul Comandamentului forţei multinaţionale, activează, în prezent, 6 ofiţeri români de stat major.

Misiunile executate au demonstrat că militarii români pot face faţă cu succes multitudinii de obstacole şi situaţii neprevăzute din Afganistan, în pofida condiţiilor vitrege de climă şi relief. Pe perioada derulării conflictului din Afganistan, comunitatea internaţională a acţionat ferm în identificarea celor mai viabile căi pentru stoparea ostilităţilor şi a acţiunilor teroriste. Una dintre soluţiile adoptate în sprijinul păcii în zonă o reprezintă constituirea şi operaţionalizarea noii armate afgane, cu rol important în menţinerea stabilităţii regionale.

România s-a implicat activ şi în această iniţiativă, participând cu 10 ofiţeri şi 15 maiştri militari şi subofiţeri la procesul de organizare şi instruire a armatei afgane, în perioada mai 2003 - iulie 2004. De asemenea, conducerea Comandamentului Central American pentru coordonarea acţiunilor militare în cadrul Coaliţiei internaţionale de combatere a terorismului a aprobat conceptul Echipe pentru reconstrucţia provinciilor din Afganistan, care se bazează pe constituirea unei structuri predominant militare, fără a fi exclusă prezenţa civililor.

Şi, pentru acest program, Parlamentul României a aprobat participarea cu 6 ofiţeri specialişti în domeniul cooperării civili - militari şi 10 specialişti în construcţii din Ministerul Apărării Naţionale. Aşa cum arătam şi la începutul intervenţiei mele, după ce Afganistanul a reprezentat o primă provocare adresată militarilor români, asumată şi, până acum, trecută cu brio, profesionalismul şi competenţa acestora i-a recomandat şi pentru participarea la alte misiuni. Ca urmare, la această dată, contribuţia României se materializează în participarea simultană la misiuni în mai multe teatre de operaţii: Irak, Afganistan, Bosnia-Herţegovina, Kosovo.

Efortul considerabil pe care îl presupune o angajare de asemenea amploare este apreciat pe măsură de comunitatea internaţională. Suntem datori, la rândul nostru, să recunoaştem meritele Ministerului Apărării Naţionale, ca unul dintre principalii artizani ai integrării României în structurile euroatlantice. Iar recunoaşterea noastră se poate materializa cel mai bine prin adoptarea unor legi care, pe de o parte, să permită armatei urgentarea procesului de compatibilizare cu armatele statelor membre NATO iar, pe de altă parte, să ofere militarilor o motivaţie corespunzătoare îndeplinirii, şi pe mai departe, a sarcinilor deosebite care îi aşteaptă.

*Notă: până în prezent, personalul menţionat nu a fost solicitat de partenerul de coaliţie.

Domnul Ion Rădoi:

Vă supunem atenţiei situaţia creată în sistemul feroviar din România, prin iniţierea unui proces de disponibilizare haotică a personalului, la presiunea Fondului Monetar Internaţional, fără a se ţine cont de condiţiile obligatorii necesare funcţionării în condiţii de siguranţă a căii ferate.

În decursul timpului, calea ferată a pierdut mai mult de jumătate din personal. Astfel, în 1991, SNCFR număra circa 215.000 de angajaţi din care, în prezent, în sistemul feroviar se mai regăsesc 83.470 de salariaţi implicaţi în activităţi specifice feroviare (marfă, călători, infrastructură). Dintre aceştia, după 15 septembrie 2003, vor mai rămâne 73.000 de salariaţi. Este un greu sacrificiu făcut de feroviari, în speranţa ameliorării situaţiei căilor ferate şi implicit a condiţiilor de muncă şi viaţă, lucru care nu a avut loc, ci din contră veniturile reale ale feroviarilor au scăzut continuu, ajungând la ora actuală la circa 60% din valoarea din 1991.

După 1998, când 27.000 de salariaţi au părăsit sistemul, personalul feroviar este suprasolicitat datorită faptului că tehnologia folosită la căile ferate are o vechime de 40 de ani sau chiar mai mult. Concedierea suplimentară a încă 19.000 de salariaţi de la calea ferată şi metrou ameninţă să afecteze siguranţa circulaţiei feroviare sau chiar să provoace un colaps al întregului sistem.

Sistemul feroviar este guvernat de reguli stricte privind siguranţa circulaţiei, reguli impuse pe parcursul a 130 de ani de evoluţie a acestei industrii. Metroul funcţionează după aceleaşi principii şi se supune aceloraşi reglementări, fiind de fapt o cale ferată la scară mai redusă şi funcţionând în subteran. Diminuarea la nesfârşit a personalului nu se poate face fără a afecta grav siguranţa circulaţiei în condiţiile în care aportul de tehnologie modernă este insesizabil.

Administraţiile feroviare europene pun un accent deosebit pe îmbunătăţirea siguranţei feroviare, investind continuu atât în echipamente şi material rulant noi şi performante, cât şi în perfecţionarea personalului. Astfel s-a ajuns ca transportul pe calea ferată să fie pe locul întâi în Europa, din punct de vedere al siguranţei integrităţii călătorilor şi mărfurilor transportate, comparativ cu celelalte moduri de transport. Un transport sigur este un real barometru al prestigiului şi încrederii publice şi, evident, al succesului într-un mediu competiţional.

Astfel, în contrast total cu solicitările FMI de restructurare a sistemului feroviar din România, Johannes Ludewig, specialist feroviar de notorietate, directorul executiv al Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate (UIC), recomandă să nu se urmeze tendinţa generală europeană de reducere a activităţii feroviare, ci să continue dezvoltarea căilor ferate din România, prin efectuarea de investiţii masive.

În sistemul nostru feroviar, unde majoritatea echipamentelor şi materialul rulant au o vechime între 40 şi 70 de ani (de exemplu instalaţiile de centralizare mecanică sunt din anul 1950), este clar că operarea în condiţii de siguranţă este posibilă graţie măiestriei profesionale a feroviarilor şi a reglementărilor stricte în domeniul siguranţei circulaţiei. Aceste reglementări pot fi modificate numai ca urmare a introducerii de noi tehnologii şi nicidecum pentru a justifica nevoia de a reduce personalul. Neglijarea reglementărilor de siguranţă va determina, în timp, producerea de accidente feroviare care pot fi de mai mică importanţă, dar pot fi şi catastrofale. O diminuare nesăbuită a personalului implicat în siguranţa circulaţiei este echivalentă cu încălcarea reglementărilor de siguranţă şi va avea aceleaşi efecte. Având în vedere că pe calea ferată se transportă zilnic milioane de călători, iar la metrou în perioadele de vârf traficul este de un milion de călători zilnic este foarte clar că nimeni nu are dreptul să se joace cu vieţile şi sănătatea oamenilor, indiferent dacă aceasta se întâmplă intenţionat sau nu consecinţele fiind la fel de grave.

În spiritul celor arătate mai sus, se impune în mod evident o altă abordare a negocierilor pe care Guvernul României le poartă cu FMI referitor la sistemul feroviar. Nu trebuie să fim împotriva acordurilor cu această instituţie financiară, dar trebuie să combatem categoric acceptarea de către autorităţile române a unor condiţionări privind numărul personalului din societăţile feroviare, impuse fără a exista nici cea mai mică analiză tehnică a impactului reducerii personalului asupra siguranţei circulaţiei feroviare şi a bunului mers al sistemului.

Având în vedere cota ridicată de piaţă, semn că poziţia căii ferate în transporturile din ţara noastră este solidă şi de viitor, este de datoria statului român şi a instituţiilor sale să se implice în mod responsabil în vederea susţinerii şi dezvoltării unei activităţi care a fost motorul dezvoltării industriei în întreaga Europă şi care este în prezent sprijinită puternic în statele de pe vechiul continent.

Domnul Marin Anton:

Din rapoartele organizaţiilor internaţionale realizate în ultimii trei ani, a reieşit faptul că s-au acordat subvenţii de cca 372 milioane de dolari pentru sistemul de termoficare şi agent termic.

În această toamnă, Guvernul României ne anunţă că va creşte ajutoarele acordate ca subvenţie pentru încălzirea locuinţelor, ceea ce, la prima vedere, pare un lucru bun şi menit să scadă îngrijorarea oamenilor legată de plata întreţinerii pe timpul iernii.

Numai că, adevărata problemă este cu totul alta: creşterea ajutoarelor semnifică lipsa de restructurare şi blocajul existent la nivelul sistemului energetic. Felul defectuos în care lucrează regiile din acest domeniu, nu mai trebuie ocrotit de stat. Eficienţa subvenţiilor este nulă, atâta timp cât oamenii plătesc de multe ori un serviciu pe care nu-l primesc.

De doi ani de zile, Guvernul tot încearcă să găsească un mecanism sau să instituie un sistem prin care să se acorde aceste ajutoare dar, din nefericire, nu a reuşit să găsească o modalitate eficientă şi transparentă în ceea ce priveşte atribuirea subvenţiilor, indiferent cărui sector social sau de activitate i se adresează.

Nu trebuie să uităm nici o clipă că aceste ajutoare constituite, e adevărat, din solidaritate socială, reprezintă bani publici, iar cei care au rolul de a distribui aceste subvenţii şi ajutoare trebuie să ne informeze pe noi toţi cum sunt acestea distribuite: căldura, pensionari, familii aflate în dificultate, ţărani...

Din punctul nostru de vedere, este necesară crearea unui mecanism riguros capabil să asigure eficienţa distribuirii ajutoarelor, precum şi o mai mare transparenţă în derularea acestor programe sociale, pentru că deja există multe situaţii şi s-a creat impresia că banii se dau cu nemiluita şi că încurajează nemunca. Realizarea unui sistem coerent de ajutorare a persoanelor aflate în nevoie este mai mult decât utilă, pentru că s-a ajuns în situaţia ca banii publici să fie cheltuiţi prea uşor şi orice ajutor a ajuns cu un vot politic pentru PSD.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Zilele trecute, Mihai Giubernea, directorul SC Autobuzul SA (Societatea publică de transport în comun) a fost surprins de către ziariştii din presa locală într-un Internet Cafe din centrul oraşului jucând Counter Strike pe computer în timpul serviciului, la orele 14,45. Pentru cine nu este familiarizat cu jocurile de acest gen (mărturisesc că şi eu sunt un novice în domeniu, preferând să folosesc calculatorul la alte activităţi mai folositoare!), Counter Strike este dominat de violenţă, terorişti, explozii, împuşcături, cadavre, adică tot felul de aiureli care zdruncină nervii.

Pe scurt, Giubernea (unul dintre ciracii primarului Constantin Simirad), în loc să-şi facă treaba pentru care e plătit din buzunarul ieşenilor cu vreo 18.000.000 pe lună (ca să nu mai punem alte sporuri, prime, facilităţi etc.), se distra de minune, ca un copil, cu căştile pe urechi, în faţa unui ecran de calculator. Cu timpul său liber, orice om poate face ce vrea, însă directorul de la Autobuzul era în timpul programului de lucru!

A doua zi după izbucnirea scandalului în mass media ieşeană, el şi-a luat un binemeritat concediu de odihnă, fiind, probabil, epuizat de eforturile depuse pentru a trece de nivelul I al jocului tâmpit cu care-şi mânca timpul. Viceprimarului Vasile Munteanu nu i s-a părut defel un lucru grav, întrebându-i pe ziarişti, vizibil deranjat: "De ce atâta hăituială pe Mihai Giubernea?". Chiar, de ce atâta zgomot pentru irosirea banului public, pentru bătaia de joc la adresa plătitorilor de taxe şi impozite, că tot face Simirad ce vrea! De altfel, primarul le-a spus cinic redactorilor publicaţiei care şi-a "permis" să insiste asupra acestui subiect: "Nu voi lua măsuri. De ce? Pentru că aşa vor muşchii mei. Eu nu ţin cont de ceea ce scrie în ziarul vostru. Pe cei care îi critică ziarul vostru, eu îi avansez" (sic!).

Ne lămurisem, de multă vreme, ce primar avem, nefiind prima oară când debitează asemenea inepţii. Fotografia cu directorul Giubernea jucându-se pe computer există şi a fost redată în presă. Mai mult, se vede clar pe ecran numele jocului, dar, cu toate acestea, Simirad nu-l destituie, în secunda imediat următoare, pe superficialul său colaborator, care are pe mână, între altele, executarea unui contract dubios în valoare de peste un milion de euro (închirierea unor autobuze de la SC Bursa Moldovei SA, problemă asupra căreia am zăbovit acum câteva săptămâni)...

Tot aşa, senatorul Solcanu îl ţine în braţe pe deputatul Paul Neamţu, câştigător, prin firmele din Grupul Moldrom, a numeroase licitaţii de construcţii şi consolidări de şcoli, proiecte finanţate de Banca Mondială. Un ziar central s-a oprit numai asupra banilor tocaţi în judeţul Iaşi. Ramificaţiile sunt, de fapt, mult mai profunde, pentru că Neamţu şi-a extins tentaculele şi în judeţul Bacău, unde a călcat teritoriul controlat de fraţii Sechelariu. Consecinţa: presa locală din Iaşi şi Bacău a scris, acum două - trei luni, despre nerespectarea condiţiilor contractuale privind repararea unităţilor de învăţământ respective. Că firmele lui Paul Neamţu, în ciuda milioanelor de dolari primite de la Banca Mondială, se pretează să emită cecuri sub acoperire e foarte grav, dar cel puţin la fel de gravă este folosirea unei metode de tip mafiot pentru a stoarce bani nemeritaţi din ţară şi din străinătate: Moldrom se prezintă la licitaţie, câştigă în mod dubios o lucrare şi, la scurt timp, încheie un contract de antrepriză cu o altă firmă, căreia, în schimbul unui comision de 10%, îi dă pe mâini executarea proiectului. Cel puţin aşa susţin gurile rele.

Şi dacă stăpânul Solcanul ("ieminentul derector" de filială de partid!) e străin de toate aceste manevre murdare, atunci înseamnă că degeaba ne batem gura de ani de zile. Totul e atât de simplu: "Îmi dai, îţi dau! - Cât costă o imunitate parlamentară, cât costă nişte facilităţi fiscale, cât costă un liber la licitaţii? - Atât. - Bine, s-a făcut!" Şi PSD merge înainte, iar maestrul Solcanu îşi primeneşte echipa de afacerişti o dată la patru ani. Nu de alta, dar intră în monotonie, ce Dumnezeu, oameni suntem, chiar nu se înţelege atâta lucru?! Parcă-l vedem, peste vreo două luni, ambasador în Mexic, că în Cuba nu se poate, postul s-a ocupat deja...

Domnul Corneliu Ciontu:

"Implicaţiile politice ale unui cumplit asasinat"

Tragicul eveniment petrecut la sfârşitul săptămânii trecute - când un jandarm şi-a omorât patru colegi şi şi-a pus capăt zilelor folosind armele şi muniţia din dotare - a adus în atenţia opiniei publice o problemă cu ample semnificaţii şi consecinţe: reforma armatei, a poliţiei şi a jandarmeriei.

Ca părţi integrante ale societăţii româneşti, aceste instituţii nu pot evita criza economică si morală a societăţii româneşti; nu pot evolua în disonanţă cu durerosul proces de tranziţie pe care ţara noastră îl cunoaşte. În fond, drama petrecutăla Baia Mare nu face decât să reflecte drama unui popor debusolat, frustrat, rupt de valori, care resimte dureros disoluţia autorităţii şi a ordinii sociale. Totuşi, menirea forţelor armate este tocmai capacitatea de a-şi păstra coeziunea şi organizarea în momentele de criză. Clasa politică şi societatea civilă pot face posibile şi traversa momente de anomie, de dezorganizare. Dar este misiunea forţelor care asigură securitatea publică sa rămână lucide în astfel de momente. In anul 1917, de pildă, jumătate din România era ocupată de forţele Puterilor Centrale; Bucureştiul era pierdut, bolile făceau ravagii şi instituţiile statului se prăbuşeau; ei bine, tocmai în acele clipe, Armata României a ştiut să rămână ferm în picioare, evitând disoluţia, respectând ierarhiile si organizând rezistenţa de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Desigur, comparaţia este forţată; România anului 2003 nu trece printr-o situaţie similară celei din 1917; totuşi, ne aflăm în epicentrul unei crize profunde, şi, din acest motiv, atenţia pe care o acordăm forţelor armate trebuie să se afle la cote ridicate. Din acest motiv, putem spune cu deplină îndreptăţire că modul în care a fost efectuată reforma în armată, poliţie şi jandarmerie este lipsit de responsabilitate. Politicienii români au ezitat îndelung asupra noii formule de organizare a forţelor armate; au pendulat la nesfârşit între formula armatei de profesionişti si cea a recrutării. În această privinţă, punctele de vedere sunt împărţite, existând argumente de ambele parţi. Însuşi Partidul România Mare a acordat parlamentarilor săilibertatea de a-şi exprima puncte de vedere proprii, chiar şi contradictorii, pe această temă, considerând că o dezbatere ideatică este necesară. Dar guvernele de după 1989, liderii Ministerului Apărării, ai Ministerului de Interne, conducătorii Jandarmeriei nu puteau rămâne la stadiul simplei dezbateri de idei. Ei erau mandataţi de electorat să ia decizii şi să aleagă în mod tranşant care este cea mai oportună formă de organizare a armatei române: profesionistă sau "de mase". Ei bine, în locul unei decizii clare şi operaţionale au existat doar ezitări şi amânări. De-a lungul a treisprezece ani s-a perpetuat refuzul de a răspunde la întrebarea: îşi permite România o armată modernă, cu tehnologie avansată, cu oameni puţini şi perfect instruiţi? Sau procesul de reformă trebuie sa aibă loc în interiorul unei armate bazate pe serviciul militar obligatoriu? Putem să preconizăm o Jandarmerie profesionistă? În cazul în care am fi găsit la timp un răspuns responsabil, reforma armatei şi jandarmeriei ar fi luat o formă mult mai definită, s-ar fi aflat intr-un stadiu mult mai avansat. Şi daca admiterea in Alianţa Nord-Atlantică i-a obligat pe politicienii români să opteze, în perspectivă, pentru armata de profesionişti, ezitările privind organizarea jandarmeriei continuă. Iar aceste ezitări fac posibile tragedii precum cele de la Baia Mare.

Flaviu Pop, jandarmul care şi-a împuşcat colegii, este un produs al deficienţelor sistemului de recrutare din Jandarmeria Română. El nu este un simplu accident, atâta timp cât numeroşi soldaţi şi jandarmi dezertează cu arma în mână sau îşi iau viaţa în mod sângeros. Numai un sistem prost organizat poate pune o puşcă în mâinile unui bolnav psihic. Şi numai o instrucţie iresponsabilă, efectuată de persoane lipsite de vocaţia autorităţii, poate transforma un tânăr de 20 de ani, abia ieşit din copilărie, într-un nebun sângeros. Adevărul este acesta, în cruda lui nuditate: mulţi tineri care ajung în armată normali din punct de vedere psihic devin, în urma prostului tratament la care sunt supuşi, vulnerabili în faţa afecţiunilor nervoase. Există, în armata şi jandarmerie, corupţie, favoritism, comandanţi brutali şi incompetenţi, abuzuri de putere, pedepse nedrepte. Aceste vicii nu sunt caracteristice militarului român; dar, din pricina crizei sociale generalizate, ele există. Ori, în faţa unui astfel de sistem nedrept, un tânăr sensibil, cu carenţe emoţionale, îşi poate pierde luciditatea. Se poate transforma, pentru câteva fatidice ore, într-un monstru înarmat. Iată motivul pentru care jandarmeria română trebuia sa aibă deja pus la punct un corp perfect organizat de psihologi şi psihiatri. Atunci când optezi pentru serviciul militar obligatoriu, psihologii capătă o importanta covârşitoare, deoarece posibilitatea unor afecţiuni nervoase ale recruţilor e mult mai mare decât în cazul militarilor profesionişti. Or, ne întrebăm legitim, de câţi psihologi de valoare beneficiază Jandarmeria română? Cum sunt ei plătiţi şi motivaţi pentru a nu trece în sistemul privat? Cu câţi jandarmi este obligat să lucreze un singur psiholog? Poate el sa facă faţă la câteva sute de dosare? Nu cumva munca sa se transformă într-o formalitate lipsită de orice conţinut?

Iată doar câteva întrebări la care conducătorii Ministerului de Interne trebuiau deja să răspundă. Nu era necesar un cvadruplu asasinat pentru ca şefii Jandarmeriei şi cei ai Ministerului de Interne să discute în contradictoriu despre neajunsurile procesului de recrutare. Această situaţie demonstrează, în fond, faptul că, în România actuală, o problemă nu există decât în momentul în care creează victime, afectând astfel imaginea partidului de guvernământ. Dar, o astfel de gestionare a Interesului Naţional este, în ultimă instanţă, iresponsabilă. Din punctul de vedere al Partidului România Mare, procesul de reformă din armată, poliţie şi jandarmerie trebuie efectuat grabnic si ferm. Partidul nostru militează pentru necesitatea unui aparat de păstrare a ordinii publice profesionist şi organizat strict, pe baza unor regulamente care să traseze responsabilităţi clare şi imediate. Atâta timp cât există voinţa politică în acest sens, pot fi identificate fonduri şi surse de finanţare pentru dotarea armatei, poliţiei şi jandarmeriei cu tehnologie avansată. În plus, este imperativa, măcar în al doisprezecelea ceas, formarea unui corp de psihologi de elită, care să prevină derapajele oamenilor care, fiind înarmaţi în numele ordinii publice, au misiunea de a ne asigura liniştea. Insă numai cu responsabilitate, luciditate şi pragmatism astfel de reforme pot fi întreprinse.

Domnul Costache Mircea:

Declaraţie politică: "Legendarul Domn Năstase"

Asaltat şi vizibil iritat de tot mai desele referiri ale unor înalţi demnitari europeni dar şi de unele condeie gazetăreşti autohtone pe tema incomodă a flagelului corupţiei, care paralizează întreaga viaţă economico-socială a ţării, periclitând şansele de integrare în lumea civilizată, domnul prim-ministru parează în stil personal: "legende. S-a extins mult legenda corupţiei din România." Aşadar, legenda s-a extins, nu corupţia! Că românii au talent la mituri şi legende e drept, dar să-i acuzi pe pragmaticii funcţionari europeni de exces de ficţiune şi taifas pe tema fraudării fondurilor publice şi, în general, a hoţiei generalizate este o afirmaţie cel puţin riscantă. Străinii aceştia s-au săturat până peste cap de statul de tip mafiot, urcat pe culmi nebănuite de actualul executiv şi consolidat în timp de toate guvernările post-decembriste. Unde s-a mai văzut şi unde s-a mai auzit să-ţi dai cetăţenii nevoiaşi pe drumuri, scoţându-le cu forţa apartamentele la licitaţie pentru acumularea unor datorii la întreţinere, de 20-30 milioane de lei, în timp ce mii de societăţi sunt scutite de datorii la buget, cu zecile de mii de miliarde? Legendă o fi, domnule prim-ministru, scutirea, amnistierea ori reeşalonarea unor sume fabuloase? Sau vreţi să spuneţi că iertarea de datorii se face gratis? Asta da legendă! Apropo, ştiţi ce spun puţinii investitori străini care, în virtutea obiceiurilor de acasă, îşi mai plătesc datoriile? "Domnilor, dacă în ţara dvs. îşi plătesc dările la stat numai proştii, nici noi nu mai înţelegem să le plătim. Vom plăti când va plăti toată lumea", a spus administratorul Trustului Kvaerner, cumpărătorul IMGB.

Există firme care ar mai vrea să-şi achite din datorii, măcar de ochii lumii, dar vine gheara neagră şi uscată a mafiei care-i opreşte, cerându-şi, bineînţeles, partea pentru serviciile aduse. Legenda creată de dvs. şi de predecesorii dvs. i-a stricat şi pe cei mai cinstiţi oameni din ţară, şi chiar şi pe străini. Au luat şi ei năravurile de pe aici, fiindcă le erau favorabile. Nu cred că aţi putea să ne replicaţi că şi pe la ei se practică evazionismul fiscal. Ştiu şi copiii că pe acolo faci puşcărie chiar dacă te numeşti Loren sau Graff. Ori este şi aceasta o legendă? Averile acumulate în cei 13 ani "legendari" ai României de după 1989, pădurile de vile, limuzinele şi conturile stau mărturie că nici o ţară din lume nu cunoaşte un asemenea ritm al investiţiilor în mijloace de huzur în locul mijloacelor de producţie, generatoare de locuri de muncă şi creştere economică reală.

Dacă vreţi să cunoaşteţi adevărata legendă a îmbogăţirii prin fraudă, publicaţi, în locul eternei şi fascinantei Românii fictive, atlasul averilor şi titularilor lor reali, precum şi lista datornicilor către bugetul statului. Atunci s-ar vedea de ce au ajuns unii datori la întreţinere şi aruncaţi pe drumuri, iar cheful de vânătoare, de libaţii, de emisiuni de divertisment cu Teo şi Leana lu`Pârţag, de băşcălie ieftină şi de legende cinice poate vi s-ar mai domoli. Eu, unul, vă doresc sincer o trezire la realitate fără incidente majore în planul imaginaţiei şi al spiritului ludic, care vă leagănă visele. Şi pentru că toate acestea trebuiau puse la adăpost, şi să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus, simplu, "garantare de către stat" a averilor realizate prin rapt în cei 13 ani apocaliptici, prin modificarea Constituţiei.

Domnul Ioan Sonea:

Preşedintele Iliescu - un romantic?

În urmă cu o săptămână avea loc întâlnirea în Ungaria a parlamentarilor maghiari din state vecine Ungariei, prilej de abordare a problemelor de interes pentru minoritatea maghiară, şi în ce priveşte România, susţinerea de către Ungaria a unor proiecte pentru învăţământul în limba maghiară.

Chiar dacă de multe ori se depăşesc limitele acordurilor între state şi dacă se abuzează de ospitalitatea românească, acţiunile ungare nu pot fi decât lăudabile şi posibile exemple pentru alte state " În acest timp reprezentanţii noştri, musafiri printre românii din afara graniţelor, iau note, fac rapoarte şi se plâng. Nimeni altul decât domnul preşedinte Ion Iliescu spune " Noi n-am procedat foarte bine, pentru că am fost într-un fel de defensivă. Tot trebuia să răspundem la revendicările şi solicitările părţii maghiare sau ale UDMR. Despre soarta românilor din Ungaria noi nu prea am vorbit şi e bine să vedem lucrurile in oglindă". Domnia Sa îşi aminteşte de "bombardamentul" la care era supus Bucureştiul, începând cu anii 90, de către Budapesta, cu probleme ce ţineau de viaţa internă a României, în condiţiile în care "românii din Ungaria o duc prost. Ei studiază limba maternă o oră pe săptămână, iar orele de istorie şi literatura României sunt o dată la trei săptămâni. Biserica română o duce "mult mai greu" decât cele maghiare din România."Acestea după recenta vizită la Budapesta. S-a vorbit din nou despre Statuia Libertaţii din Arad: "Ei spun că amplasarea statuii va linişti comunitatea maghiară ". Dar domnul Iliescu a discutat problema monumentului "Libertatea" de la Arad şi cu Marko Bela, care declara agenţiei ungare de presă MTI, că "nici în continuare nu există şanse ca în zilele următoare să continuie lucrările pentru reamplasarea monumentului "Libertatea" ridicat în memoriamartirilor de la Arad, lucrări sistate recent"

Dar preşedintele statului a declarat că "trebuie găsită o soluţie pozitivă şi constructivă care să corespundă, deopotrivă, şi românilor şi maghiarilor". existând ideea premierului Năstase ca monumentul "Libertatea" să fie reamplasat într-un Parc al Reconcilierii, în Arad. Totul spre liniştea maghiarilor şi a PSD, pentru că din nou este pus în joc viitorul colaborării dintre organizaţia politică a maghiarilor şi PSD aflat la guvernare. Marko Bela, considerând că s-a creat o situaţie de criză şi dacă problema nu va fi rezolvată în cadrul convorbirilor lui Iliescu la Budapesta, atunci va fi abordată în cadrul vizitei la Bucureşti, la 23 septembrie, a premierului Medgyessy Peter. Cunoscutul Tokes Laszlo, a declarat că"soarta frământată a grupului statuar "Libertatea" de la Arad arată, cu putere de exemplu, că în România nu există libertate. Această tărăgănare fără sfârşit, împreună cu alte cazuri, demonstrează că libertăţile democratice, drepturile minorităţilor sunt numai probleme politice conjuncturale în slujba politicii naţionaliste române care continuă neabătut". Cam aşa vorbesc "aliaţii" neliniştiţi despre cei pe care îi susţin.

Cine linişteşte comunitatea română din Budapesta, căreia i se refuză Casa Gojdu din Budapesta, comunitate a cărei capelă ortodoxă este pe cale să se surpe, planul de reconstrucţie necesitând 1 milion de euro. Oricum preşedintele poate vorbi cu liderii Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria. Uşor se lasă unii păcăliţi. Pentru că, nu-i aşa, şi în România " autonomia trebuie înfăptuită încă înainte de aderarea la Uniunea Europeană" după cum se pronunţă liderii UDMR. Acest obiectiv şi-l propune Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania, în curs de formare, care vrea " săcucerească autonomia culturală pentru maghiarimea dispersată şi autonomia regională pentru maghiarimea care trăieşte în bloc compact." Din nou ni se spune că în Comisia Europeană se vorbeşte despre autonomie ca despre cel mai potrivit mod dea trata situaţiile conflictuale locale. Deci, este nevoie de provocări, de conflicte locale, care trebuie "tratate". Dar cine aude şi cine vrea să înţeleagă aceste lucruri în România, din partea Puterii, a cărei aliat principal este tocmai UDMR?

Nu ne bucurăm de situaţia în care au intrat PSD şi UDMR. Credem că marea majoritate a maghiarilor din România se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi românii, şi că îşi dă seama de acţiunile provocatoare ale unor lideri UDMR. Dacă ţara ar fi bine condusă ar exista pentru toţi locuri de muncă şi condiţii decente de viaţă. Nu este cazul ca lupta pentru o existenţă mai bună să capete conotaţii etnice şi manifestări sau intenţii de separare, exclusivism, discriminare.

Domnule Preşedinte, după cele spuse de domnia voastră, logica elementară ne conduce spre un raţionament diplomatic. Pornind chiar de la motivul romantic al "oglinzii", de ce elemente mai consideraţi că dispuneţi în arsenalul politicii româneşti pentru a influenţa, de acum încolo, schimbarea în bine, a situaţiei românilor din Ungaria? Le veţi acorda maghiarilor din România condiţii de folosire a limbii maghiare în învăţământ, în administraţie, în justiţie, în biserici? Le veţi accepta reprezentanţi în legislativ, în executiv, în administraţia locală, în conducerea unor instituţii? Le veţi da pe mână păduri, exportul de masă lemnoasă, IAS-uri, benzinării, staţiuni de odihnă, poliţie, armată, diplomaţie?

Cu ce credeţi să mai determinaţi, la Budapesta, o schimbare de tratament pentru români?

O politică şi o diplomaţie care au epuizat toate mijloacele de influenţare a partenerului de dialog, dacă nu cumva mai aveţi ce să cedaţi, ne arată adevărata statură a oamenilor politici ai momentului istoric pe care îl trăim. Tare am dori să ştim cu ce veţi restabili echilibrul de şanse pentru minoritatea română din Ungaria. Ar fi de dorit să spuneţi societăţii româneşti ce veţi întreprinde pentru a determina predarea limbii române, în limba română de către profesori români, ca istoria românilor să fie predată măcar o oră pe săptămână în şcolile zise româneşti din Ungaria. În final, d-le Preşedinte, cu multă tristeţe, mă tem să nu rămâneţi eternul agent constatator care observă pasiv că în ţară unii practic profesează capitalismul de cumetrie, afişează o opulenţă sfidătoare în faţa celor ce sărăcesc tot mai mult cu fiecare zi, fraudează fonduri publice, devalizează bănci, şi că românii din Ungaria o duc prost.

Partidul România Mare o spune din nou: instaurarea puterii binelui se va realiza o dată cu instaurarea puterii legii în România.

Domnul Gheorghe Popescu:

"Sistemul Educaţional Informatizat în liceele vocaţionale"

În anul şcolar care abia a început, Sistemul Educaţional Informatizat şi-a găsit continuarea încă din primele zile.

Acest program a fost făcut în acest mandat de către actualul Guvern şi el a permis dotarea a 1.100 de licee cu platforme informatice şi cu programe educaţionale informatizate.

Nu numai locaţia informatică, hardul este o reuşită, ci şi programul educaţional este extraordinar.

În acest an programul a continuat prin pregătirea tuturor cadrelor didactice pentru utilizarea AEL-ului, iar Guvernul a adoptat şi o hotărâre de Guvern în acest sens.

Se va continua sprijinirea acestui program în cele 200 de licee pentru acest an şi se vor acoperi şi toate liceele vocaţionale.

Acest program este de 10 milioane de dolari.

Costul celor două faze ale programului a fost de 57 milioane de dolari.

În anul şcolar următor există posibilitatea ca beneficiari ai programului "Sistemul Educaţional Informatizat" să fie şi şcolile de gimnaziu.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Schimbarea sistemului de impozitare prin introducerea cotei unice de 23% a provocat, încă de la început, discuţii aprinse, susţinute de argumente pro şi contra, menite să convingă asupra necesităţii sau, dimpotrivă, a inutilităţii acesteia.

Din păcate, acestea nu au lămurit nici pe departe pe chiar beneficiarii noului sistem de impozitare, în legătură cu avantajele, dezavantajele sau raţiunea pentru care s-a optat în acest sens.

De aceea, trebuie menţionat aspectul absolut necesar al alinierii legislaţiei fiscale la standardele europene, legislaţie care prevede cote cu mult reduse faţă de cele prevăzute de legea românească.

Impozitarea veniturilor la cote mai mici nu poate aduce decât beneficii la nivelul tuturor păturilor sociale. Este un fapt constatat de specialişti că impozitarea cu sume mai mici a veniturilor salariale, conduce în mod automat la o mai bună valorificare a economiilor, reinvestirea acestora constituind sursă de profit la nivel micro şi macroeconomic. În acest fel, datoriile către stat nu vor mai reprezenta o problemă pentru cetăţean, iar gradul de colectare a veniturilor bugetare se va îmbunătăţi considerabil.

În aceeaşi ordine de idei, introducerea unui sistem simplificat de impozitare poate conduce, după cum a subliniat însuşi premierul Adrian Năstase, şi la "scoaterea la suprafaţă a economiei subterane", această adevărată maşină de spălat bani, de dezavantajare a acelora care nu beneficiază de contracte de muncă sau de furt de la bugetul de stat prin neplata impozitelor şi a celorlalte taxe de către angajatori.

Utilitatea introducerii cotei unice se regăseşte astfel, atât la aspectul trecerii în legalitate a zonei "negre" a economiei şi reducerea evaziunii fiscale, cât, mai ales, la cel al stimulării muncii şi a creşterilor veniturilor la bugetul de stat.

În acest sens, trebuie să susţinem, stimaţi colegi, schimbarea sistemului de impozitare actual, introducerea cotei unice reprezentând garanţia constituirii unui sistem fiscal modern, adaptat legislaţiei europene, menit şi capabil să îmbunătăţească nivelul de trai al tuturor românilor, nu aşa cum în mod greşit s-a preconizat, doar al unora.

Doamna Constanţa Popa:

Sănătatea constituie bunul cel mai de preţ pentru fiecare om, dar şi pentru societate, deoarece costurile redobândirii ei sunt foarte mari.

Este motivul pentru care, indiferent de regimul politic şi situaţia economică, fiecare ţară investeşte în sistemul sanitar pe care doreşte să-l facă cât mai performant.

De 14 ani, factorii de decizie din România experimentează modele şi propun soluţii pentru a asigura sănătatea naţiunii române. În realizarea ei doi factori sunt extrem de importanţi: specialişti bine pregătiţi şi aparatura medicală performantă.

Care este situaţia din România de azi?

În ceea ce priveşte specialiştii, salariile foarte mici, nemotivante, îi îndepărtează pe elevi de facultăţile de medicină, ceea ce a făcut ca în ultimii ani să scadă continuu numărul de candidaţi la admitere, dar şi dorinţa de învăţare a celor care se pregătesc să devină medici.

În ceea ce priveşte aparatura medicală, în perioada 1997-2000, în condiţiile blocării finanţării externe pentru economia reală, s-au contractat credite în valoare de 500 de milioane de dolari, din care, până la sfârşitul anului 2000 au fost semnate contracte în valoare de 280 milioane de dolari.

Nimeni nu contestă nevoia de modernizare şi dotare a sectorului sanitar cu aparatura performantă, dar aceasta trebuie făcută în condiţii de fundamentare realistă pentru fiecare unitate sanitară.

Considerând achiziţiile făcute în anul 2000 de Guvernul CDR insuficiente, noua conducere PSD a mai semnat în anul 2001 două contracte de finanţare cu două bănci (Deutsche Bank din SUA şi ABN Amro), în valoare totală de 63,2 milioane de dolari pentru dotarea spitalelor cu aparatura medicală. Creditul a fost semnat pe o perioadă de 5 ani cu o rambursare în 10 rate.

Multe unităţi sanitare din Bucureşti şi din ţară nu au fost pregătite să primească aparatele medicale şi nu au nici în momentul de faţă condiţiile de punere în funcţiune (lipsesc fie spaţiile adecvate, fie fondurile necesare punerii în funcţiune, fie specialiştii care să le folosească).

În multe unităţi sanitare aparate medicale achiziţionate şi plătite cu bani grei din buzunarul cetăţenilor, s-au degradat fizic şi moral, au ieşit din perioada de garanţie, transformându-se în aparate bune de aruncat la gunoi, toate datorându-se unei proaste planificări. Cine plăteşte pentru risipirea banului public? Ministerul Sănătăţii şi Familiei a promis de 2 ani că va realiza o situaţie centralizată a acestei aparaturi medicale pentru a le putea redistribui în funcţie de posibilităţile unităţilor sanitare de amenajare şi folosire eficientă a acestora.

Această redistribuire a aparaturii nu s-a realizat până azi, deşi ar fi trebuit să fie o prioritate; spitale care au posibilitatea să utilizeze în condiţii de performanţă această aparatură nu o au, în timp ce ea zace în spitale care nu au posibilitatea să o utilizeze.

Cine are de pierdut în această situaţie? Cetăţeanul, care este de două ori păgubit: când se risipesc banii proveniţi din credite rambursate cu greu şi când nu poate beneficia de servicii medicale performante.

Domnul Mihai Baciu:

O ţară fără tradiţii şi instituţii culturale solide şi, mai ales, fără un sistem educaţional stabil, modern şi finanţat corespunzător nu poate pretinde că aparţine lumii civilizate şi nici nu poate cere să fie primită în rândul ţărilor acestei lumi.

Acest gând mi-a revenit în minte cu ocazia studierii şi dezbaterii recentei Ordonanţe a Guvernului nr.87/2003 privind rectificarea bugetului de stat pe anul 2003.

Să privim mai întâi Capitolul "Educaţie" din Programul de guvernare al PSD. Este un capitol mare, întins pe multe pagini, în care obiectivele, ţintele, scopurile şi promisiunile copleşesc prin numărul lor, iar partea pe care am putea-o numi ideologic doctrinară are chiar însuşiri poetice; să privim apoi Capitolul "Educaţie" din Cartea Albă a guvernării PSD-UDMR-PUR, după doi ani de la învestire, şi ne vom veseli de multele şi grozavele succese ale PSD şi mărunţilor săi aliaţi în câmpul învăţământului şi cercetării.

De asemenea, deschiderea anului şcolar de la 15 septembrie a fost, de fapt, un prilej pentru PSD de a acoperi ţara cu adunări festiviste şi cuvântări înălţătoare despre succesele învăţământului românesc.

Privind însă spre educaţia şi cercetarea ştiinţifică din România reală, nu mai avem nici un motiv să fim veseli, ba dimpotrivă.

Multe, mari şi grave sunt durerile învăţământului românesc. Nu este nici locul şi nu am nici timpul necesar să prezint în faţa dumneavoastră fişa de observaţie completă a acestui bolnav, cu anamneză, diagnosticul, bolile şi cauzele lor.

Găsiţi această fişă - deşi incompletă - în Cartea Neagră a guvernării PSD, redactată şi editată de către un grup de specialişti ai PD.

Deocamdată, să ne îndreptăm atenţia spre O.G. nr.87/2003 privind rectificarea bugetului de stat, pentru a vedea atenţia reală de care se bucură educaţia din partea Guvernului actual, cel care o declară în Programul său "prioritate naţională".

Cel mai vitregit dintre toate marile sisteme sociale ale României în Ordonanţa de rectificare a Bugetului este tocmai învăţământul. Lui i se acordă o sumă de doar 446,4 miliarde de lei, adică mult mai puţin decât nevoile sale reale; şi când spun nevoi reale nu mă refer la acele cerinţe care, odată realizate, ar face din învăţământul nostru unul european, ci la acele cerinţe minime care să asigure supravieţuirea atât a infrastructurii sale, cât şi a slujitorilor săi.

Ordonanţa a fost respinsă în Comisiile de învăţământ ale Senatului şi Camerei Deputaţilor tocmai pentru că ignoră nevoile reale ale sistemului nostru educativ. Nu avem nimic împotriva acordării unor sume importante agriculturii, sau asigurărilor sociale - dimpotrivă - vrem ca acestea să fie şi mai mari decât apar în ordonanţă, dar nu putem lăsa nesancţionat Dispreţul cu care Guvernul tratează învăţământul şi pe slujitorii săi.

De altfel, O.G. nr.87/2003 încalcă şi Legea, în speţă, art.44 din Legea nr.631/2002 (Legea bugetului de stat) care prevede în mod explicit că la o posibilă rectificare a Bugetului se vor aloca cu prioritate fonduri pentru finanţarea învăţământului.

PD a declanşat deja campania intitulată "Recursul educaţiei", iar la Consiliul Naţional de Coordonare din 28.09.2003, se va adopta o rezoluţie pe tema educaţiei. La rândul său, Organizaţia Cadrelor Didactice a PD a iniţiat încă de săptămâna trecută dezbateri în toată ţara - la care participă elevi, profesori şi părinţi - pe tema crizei grave care afectează, în prezent, sistemul educaţiei din România.

Domnul Emil Boc:

Doresc să atrag atenţia asupra unui fenomen deosebit de grav, devenit practică curentă a partidului de guvernământ: transformarea bugetului de stat şi a bugetelor locale în bugete de campanie electorală proprii. Banii publici sunt folosiţi, practică curentă a PSD, doar în beneficiu personal.

În toată ţara, PSD, aflat în campanie electorală, se străduieşte să repare greşelile guvernării şi inabilităţile în actul de administraţie prin alocări financiare dirijate, pe criterii exclusiv politice, numai către localităţile conduse de reprezentanţii săi.

De exemplu, în judeţul Cluj, sumele destinate implementării unui sistem informatic judeţean, a căror valoare se ridică la peste 7 miliarde de lei, au fost împărţite între 12 comune conduse de PSD şi 4 comune conduse de UDMR, fără a exista vreun criteriu obiectiv de repartizare.

Lista a fost întocmită efectiv după bunul plac al consilierilor PSD şi UDMR, fără a se ţine cont de priorităţile populaţiei, în fond ale alegătorilor.

Nici o comună condusă de un reprezentant al opoziţiei sau de un primar independent nu a fost inclusă pe lista întocmită de consiliul judeţean. Comune importante, precum Apahida, Gilău, Cojocna, Vultureni, Mărgău, Călăţele, Sănduleşti şi aşa mai departe au fost excluse din start, pentru simplul fapt că sunt administrate de primari ai opoziţiei.

Alocarea fondurilor pe criterii strict politice este un nărav mai vechi al PSD, care nu conştientizează că prin această atitudine nu îi "pedepseşte" pe reprezentanţii opoziţiei, ci pe contribuabili, care plătesc taxe şi impozite indiferent de opţiunile lor politice.

Din aceste impozite, până la urmă, vor fi achiziţionate cele 16 sisteme informatice performante, în valoare de 6.000 de euro fiecare, pe care PSD le face, de fapt, cadou primarilor săi şi nu alegătorilor, toate acestea fiind făcute din bani publici şi nu din bugetul de campanie al partidului de guvernământ.

PSD este darnic doar pe banul public, doar când este vorba despre banii contribuabililor, iar confuzia permanentă dintre buzunarul public şi buzunarul partidului este din ce în ce mai emblematică pentru acest partid.

Partidul Democrat solicită Guvernului să renunţe la această politică a mitei electorale, pe care o practică sfidând ţara şi cetăţenii ei. De asemenea, PD solicită Guvernului să acorde mai multă atenţie priorităţilor cetăţeanului, şi nu priorităţilor sale politice şi celor ale clientelei sale.

Din respect faţă de cetăţean, Guvernul trebuie să renunţe la împărţirea fondurilor publice pe criterii politice, pe criterii de cumetrie.

Domnul Scarlat Iriza:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Mi-am intitulat intervenţia de astăzi "O contribuţie pentru dezbaterea publică a cotei unice de 23% privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice".

Guvernul Adrian Năstase a adoptat o hotărâre de principiu privind introducerea unei cote unice de impozitare pentru veniturile persoanelor fizice de 23%, în locul treptelor de impozitare în vigoare în prezent de 18%, 23%, 34% şi 40%.

Introducerea cotei unice de impozitare are câteva avantaje evidente: reducerea birocraţiei şi simplificarea metodelor de calcul; o mai bună bază de colectare şi verificare a impozitelor pe salarii, respectiv creşterea veniturilor Bugetului de stat; încurajarea unei munci mai intensive pentru obţinerea unor salarii mai mari şi a cumulului de locuri de muncă; se combate evaziunea fiscală şi piaţa neagră a forţei de muncă.

În convorbirile pe care le-am avut cu cetăţenii din judeţul Gorj, am putut constata că în foarte multe cazuri unii au înţeles că prin sistemul propus se vor reduce veniturile, întrucât cei care în prezent au o cotă de impozitare de 18% vor trece la cota de 23%.

Cauza acestor neînţelegeri provine din insuficienta explicare a sistemului de deduceri personale, pentru cei cu venituri salariale mici sau modeste. Măsurile prevăzute au în vedere ca nimeni să nu piardă din salariu, ci, dimpotrivă, să aibă un anumit câştig.

Important este, de asemenea, să se înţeleagă că numărul celor ce realizează venituri salariale de 30, 50 sau 100 milioane de lei reprezintă o pondere foarte redusă în numărul total al salariaţilor, sub 1%. Impozitarea progresivă a acestor venituri nu ar fi în măsură să aducă venituri semnificative la buget, care să contribuie la ameliorarea nivelului mediu al salariilor.

Cred că măsura luată de Guvernul României de a pune în discuţie publică introducerea cotei unice de impozitare este binevenită. Practica dovedeşte că în momentul în care am explicat cetăţenilor cu care am venit în contact conţinutul real al unei astfel de decizii, aceştia au înţeles şi s-au declarat de acord cu iniţiativa Guvernului.

Totodată, ar fi în interesul adoptării unei hotărâri cât mai fundamentate în această privinţă ca parlamentarii, în circumscripţiile lor electorale, să-şi aducă o contribuţie notabilă pentru dezbaterea publică a cotei unice de impozitare prin explicarea conţinutului real al acestei iniţiative.

Pe baza propunerilor reţinute din astfel de dezbateri îmi propun să formulez unele elemente de îmbunătăţire a conţinutului acestei iniţiative.

Domnul Iosif Armaş:

După cum se ştie, procedurile parlamentare de revizuire a Legii fundamentale - Constituţia - s-au încheiat de curând, iar referendumul ce se va organiza la mijlocul lunii viitoare ar trebui să valideze, fără doar şi poate, adoptarea unei Constituţii moderne, europene, o lege care garantează libertăţile fundamentale ale omului.

Dar nu despre modernitatea şi actualitatea acestui demers politic vreau să vă vorbesc acum. Îmi permit să subliniez că astăzi se împlinesc 51 de ani de la adoptarea Constituţiei din 1952.

Să ne reamintim, chiar dacă nu ne face plăcere.

La 23 septembrie 1952, Sesiunea Marii Adunări Naţionale adoptă noua Constituţie, caracterizată ca "reprezentând bilanţul cuceririlor istorice dobândite până în pragul adoptării ei de poporul muncitor din ţara noastră, pe calea construirii socialismului".

Constituţia din 1952, prima de la preluarea puterii de către comunişti, statuează la art.1 că "Republica Populară Română este un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate", iar la art.3 că "Republica Populară Română s-a născut şi s-a întărit ca rezultat al eliberării ţării de către forţele armate ale Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste de sub jugul fascismului şi de sub dominaţia imperialistă, ca rezultat al doborârii puterii moşierilor şi capitaliştilor de către masele populare de la oraşe şi sate, în frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român".

De asemenea, în Constituţia din 1952 este înscris pentru prima dată rolul partidului comunist ca forţă conducătoare în viaţa politică şi de stat a ţării. Constituţia din 1952 exprimă etapa de maximă sovietizare a ţării.

Peste 13 ani, într-o altă Sesiune extraordinară a Marii Adunări Naţionale, la 21 august 1965, se adoptă în unanimitate o nouă Constituţie, care consfinţeşte pe plan juridico-statal victoria deplină şi definitivă a socialismului şi proclamă Republica Socialistă România ca "stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, suveran, independent şi unitar". La fel, Constituţia din 1965 consacră rolul clasei muncitoare, de clasă conducătoare în societate, şi proclamă rolul conducător al partidului în viaţa întregii societăţi.

Ca redactare, Constituţia din 1965 revine la unele formulări mai tradiţionale. În fond, se consacră monopolul puterii politice, preponderenţa absolută a proprietăţii statului şi a colectivizării agriculturii.

Domnul Gheorghe Roşculeţ:

Declaraţia mea are ca temă "Adoptarea noii Constituţii".

Săptămâna trecută s-a consemnat un eveniment politic important pentru evoluţia viitoare a societăţii româneşti. Parlamentul României a adoptat Proiectul de revizuire a Constituţiei. Este o victorie a democraţiei parlamentare, o victorie bazată pe consensul politic, dacă nu luăm în calcul votul PRM, în ciuda numeroaselor dificultăţi şi divergenţe apărute de-a lungul dezbaterilor. Consens realizat de partidele politice, ce a dus la clarificarea unor probleme dezbătute de-a lungul ultimilor ani.

Nu trebuie uitat faptul că iniţiativa de revizuire a Constituţiei a fost lansată în urmă cu doi ani de PSD. Această iniţiativă a apărut ca o necesitate, mai ales în perspectiva integrării României în structurile euro-atlantice. Trebuie precizat însă că nu numai integrarea României în structurile euro-atlantice a stat la baza acestui important demers politic. Pe fondul schimbărilor profunde din societatea românească, la care se adaugă evoluţiile apărute pe plan european, Constituţia României, adoptată în anul 1991, trebuia să suporte anumite modificări. Modificări care, prin votul dat în plenul celor două Camere ale Parlamentului, au fost incluse în noua formă a celui mai important act legislativ.

Sigur că şi această nouă formă a Constituţiei mai poate fi îmbunătăţită. Tot eşichierul politic este conştient de acest lucru. Dar, ţinând cont de situaţia actuală, credem că s-a ajuns la o formulă care va contribui la evoluţia pozitivă a societăţii româneşti.

Atât adversarii politici ai revizuirii Constituţiei, dar şi populaţia se întreabă pentru ce a fost necesar acest demers politic. Deşi de-a lungul timpului au clamat pentru modificarea Constituţiei, dând dovadă de fariseism politic, adversarii revizuirii Legii fundamentale se fac că uită că această iniţiativă s-a bazat pe cererile provenite atât din interiorul societăţii româneşti, dar şi din exteriorul ei. Cert este că în ultimii ani s-a conturat necesitatea modificării Constituţiei, ca un pas înainte pe scara transformărilor profunde prin care trece ţara noastră.

Practic, ce aduce nou acest Proiect de revizuire a Constituţiei? În primul rând, este vorba despre garantarea proprietăţii. Este o precizare necesară care întăreşte statutul de proprietate privată. La fel de importantă este şi prevederea prin care se consacră principiul separaţiei puterilor în stat. Este enunţat principiul egalităţii de şanse şi al accesului egal al femeilor şi bărbaţilor pentru ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice. De asemenea, trebuie amintit şi textul din lege în care se prevede principiul egalităţii de şanse a persoanelor cu handicap. Alte prevederi importante se referă la reformarea Consiliului Superior al Magistraturii şi întărirea independenţei puterii judecătoreşti, restrângerea imunităţii parlamentare, posibilitatea cetăţenilor români cu dublă cetăţenie de a candida la funcţii şi demnităţi publice în România, eliminarea stagiului militar obligatoriu, restrângerea practicii ordonanţelor de urgenţă.

Am amintit doar câteva modificări adoptate prin proiectul de revizuire a Constituţiei. Ţinând cont de importanţa acestui act politic, avem datoria de a depune toate eforturile necesare pentru a convinge populaţia să participe la referendum şi să voteze, în cunoştinţă de cauză, noua formă a Constituţiei.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Introducerea cotei unice de impozitare pe venit şi a preconizatului Cod Fiscal a trezit interesul analiştilor, mediului de afaceri, patronatelor şi sindicatelor, dar şi clasei politice. Interesant este faptul că de peste două săptămâni reprezentanţii Guvernului au anunţat această măsură, însuşi Guvernul a analizat şi adoptat o poziţie de acceptare a acestei noi modalităţi de impozitare a venitului personal. Cu toate acestea, de-abia acum PSD a anunţat că va lua o decizie politică cu privire la cota unică de impozitare a veniturilor.

Asta înseamnă că ori Guvernul nu a consultat partidul, ori Guvernul ia decizii politice fără să aibă acceptul partidului care-l susţine în Parlament. Adrian Năstase, preşedintele PSD şi premier, se pare că are dileme şi probabil de aceea lipsă de fermitate în discutarea şi adoptarea unei decizii politice pe această temă; este dansul pe sârmă, exersat şi în alte situaţii, aşa că nu trebuie să mire pe nimeni această atitudine marcată de incoerenţă.

Secretarul general al PSD a anunţat că departamentul de specialitate al partidului va începe o analiză asupra intenţiei de a introduce cota unică de impozitare, ceea ce ne arată că măsura, deşi de apreciat din punct de vedere economic, nu are gir politic.

Ca să nu mai vorbim că din nou intervenţiile populiste ale Preşedintelui Iliescu blochează şi de această dată o modificare fundamentală în legislaţia românească şi introduce controverse politicianiste care întârzie orice tentativă de reformă reală.
Este o dovadă că în PSD deciziile se află după ce au fost discutate în Guvern, că partidul reacţionează şi el ulterior şi-şi aduce aminte că este responsabil pentru un guvern, de aceea propaganda guvernamentală pentru nimic nu are cum să fie altceva decât nimic.

Domnul Cristian Nechifor:

Mă voi adresa astăzi celor care nu vor vota şi vor îndemna în teritoriu populaţia să nu se prezinte la vot şi care în plenul Parlamentului au votat împotriva modificărilor la Constituţie.

La nivel declarativ sunteţi pro-europeni şi pro NATO, dar faptic, modificările aduse Constituţiei care ne apropie de aceştia, dumneavoastră le blamaţi.

Voi exemplifica doar cu măsura arestării preventive care în noua Constituţie se specifică clar că o ia judecătorul, în ce condiţii şi doar pentru o perioadă limitată. Poate deranja pe cineva? Există oare nostalgici pentru vremurile când miliţia aresta, ancheta şi, metaforic spus, "judeca"? când oamenii stăteau ani de zile în închisorile comuniste după care cei care scăpau cu viaţă părăseau penitenciarul sau lagărul de muncă fără să fi fost văzuţi de vreun judecător?

Nevotarea Constituţiei este echivalentă cu un vot de blam dat democraţiei, aşa că, stimaţi colegi, mai sunt câteva săptămâni de reflecţie şi nutresc speranţa că veţi reveni la sentimente mai bune.

Domnul Aurel Gubandru:

Declaraţia politică se intitulează "Administrând de pe tuşă".

În data de 8 septembrie 2003, domnul deputat PRM Mircea Costache adresează o interpelare ministrului administraţiei şi internelor, cu aspect de telenovelă.

Despre ce este vorba? Un amalgam de probleme la care a primit deja răspunsul de la organele abilitate, altele la care a participat direct, dar şi probleme pe care le înţelege în stil propriu.
Cum să soliciţi date despre "manevra vânzării" CET Buzău de către Agrana Zuccker şi cumpărarea acesteia de la aceeaşi firmă, când: vânzarea de către FPS s-a făcut în 1999 în timpul altei guvernări, iar atunci, PSD Buzău a protestat prin mitinguri de stradă ca CET-ul să nu fie vândut odată cu Fabrica de Zahăr (unde erai, domnule Mircea Costache?); răscumpărarea s-a realizat în anul 2000 prin hotărârea Consiliului local municipal Buzău, din care şi dumneavoastră făceaţi parte.

Cum să te face "frate" cu "comercianţii care ni s-au adresat cu scrisoare", când Primăria Buzău doreşte modernizarea Pieţei Centrale, cheltuind 25 miliarde lei, întrucât actualele dughene nu mai corespund, neavând canalizare, instalaţii sanitare şi altele?

Cum să soliciţi PSD-ului relaţii despre "scurgeri de bani publici" la cantina de ajutor social, când directorul acesteia are dosar penal şi va răspunde pentru neregulile care au existat acolo?

Sigur, alegerile locale "bat la uşă", actuala administraţie trebuie compromisă "cu orice preţ", dar nu uitaţi, stimaţi colegi, că lipsa argumentelor va fi un handicap sever pentru cei care râvnesc la conducerea obştei.

Edilii care au realizări în favoarea cetăţenilor, cumpărarea CET-ului, modernizarea pieţelor, modernizarea reţelei de canalizare, asfaltarea străzilor etc., vor obţine, din nou, votul alegătorilor.

Domnule deputat, nu mai regizaţi telenovele, ştiţi că ele au un final fericit pentru personaje şi acest lucru nu v-ar fi pe placul dumneavoastră.

(În continuare, şedinţa a fost condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Tudor Mohora şi Borbély László, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş invita pe toţi în sală şi să vă luaţi locurile dumneavoastră pentru a putea începe lucrările şedinţei de astăzi destinate dezbaterii proiectelor normative înscrise pe ordinea de zi.

Vă anunţ că din cei 344 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 286, 58 sunt absenţi, 18 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a relua dezbaterile la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei nr. 71/2003, daţi-mi voie să vă supun aprobării câteva Comisii de mediere.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

A doua Comisie de mediere se referă la proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. Sunt propuşi: Minodora Cliveti, Ionel Olteanu, Ioan Timiş, Angela Bogea, Emil Boc, Cornel Ştirbeţ, Ervin Székely-Zoltan.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

A treia Comisie de mediere care vi se propune spre adoptare este aceea cu privire la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 56/1997 pentru aplicarea prevederilor Convenţiei privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora. Sunt propuşi: Dumitru Octavian Mitu, Virgil Popescu, Alexandru-Octavi Stănescu, Constantin Bucur, Marius Iriza, Ráduly Róbert Kálman, Metin Cerchez.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

V-aş ruga să mai aveţi puţină răbdare până vine şi domnul secretar Borbély.

Începem, stimaţi colegi, dezbaterile textelor la care aţi ajuns.

Înainte de a relua dezbaterile la proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei nr.71, v-aş ruga să fiţi de acord cu o schimbare în componenţa unei Comisii de mediere, aceea la Proiectul de Lege privind exercitarea profesiunii de biochimist, biolog, chimist; în locul doamnei Iulia Pataki să fie domnul Kerekes Károly, da?

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Trecem la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2003. Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica-Octavia Muscă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă vă aduceţi aminte, stimaţi colegi, ieri s-au încheiat dezbaterile pe această ordonanţă cu o propunere din partea unui coleg de al nostru, ca această ordonanţă să fie retrimisă la Comisia pentru cultură. Cred că există o soluţie ca această ordonanţă să nu fie retrimisă la Comisia pentru cultură, şi această soluţie este acceptarea de către dumneavoastră a amendamentului propus de domnul deputat Ioan Onisei, şi anume: "Persoanele juridice cu sediul în România, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine au obligaţia să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii".

Deci, vedeţi că intră în corelare cu amendamentul admis, care vizează plata doar de către beneficiarii acestor servicii continuu, cu excepţia celor care declară pe proprie răspundere că nu deţin receptoare radio, respectiv receptoare TV. În felul acesta, suntem coerenţi cu amendamentele deja acceptate, şi anume acelea care impun plata unei taxe celor care beneficiază de servicii radio-TV, deci, cei care au aparate radio-TV, în felul acesta nu sunt discriminate persoanele fizice şi persoanele juridice prin faptul că îi obligăm şi pe cei care nu au aparate radio-TV să plătească o taxă, când ele sunt reprezentate de persoane juridice, cred că în felul acesta..., nu mai insist asupra întrebării: cum putem să cerem ceva în plus persoanelor juridice fără să avem nici un motiv pentru aceasta, drept urmare, neexistând nici un motiv pentru această discriminare, nu este cazul să o facem.

Dacă, atât Comisia pentru cultură, cât şi dumneavoastră, acceptaţi acest amendament, lucrurile pot să meargă mai departe. Mulţumesc frumos.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În primul rând, îmi fac o datorie din a-i semnala distinsei mele colege că nu pot fi de acord cu această formulare, nu o trimitem la comisie, dacă acceptaţi cumva un amendament. Pare un fel de relaţie de tip troc şi nu putem accepta acest lucru, dar eu semnalez că un amendament cu acest text, este vorba de pct.4 la "Amendamente respinse", a fost respins încă o dată în plen ieri. Dacă doamna Mona Muscă face vorbire despre amendamentul de la pct.6, încă nu am ajuns în acel moment pentru a-l discuta.

Îmi fac însă o datorie din a vă semnala că noi, comisia, vă propunem să scoatem din alin.2 şi 3 formularea "în calitate de beneficiari ai acestor servicii" pentru a lămuri mai bine lucrurile şi pentru a nu lăsa loc unei interpretări speciale, noi înţelegând că la comisie am lămurit foarte clar ce înseamnă a fi beneficiar al acestor servicii, dar în plen se pare că se dă un alt tip de înţelegere. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Trei precizări. Prima: ieri nu s-a votat nimic, s-au dezbătut amendamentele respinse, dar nu s-a dat vot nici la... (Vociferări.) Îmi pare rău, consultaţi stenograma!

Noi am cerut retrimiterea la comisie în condiţiile în care din dezbaterile de ieri au rezultat o serie întreagă de alte propuneri decât cele conţinute în amendamentele admise şi respinse, şi eu însumi am insistat asupra faptului că, în alineatul la care făcea referire şi domnul deputat Mihai Mălaimare, este o contradicţie în termeni, pentru că obligi persoanele juridice, filialele, sucursalele acestora să plătească taxa radio şi respectiv taxa TV, indiferent dacă deţin sau nu receptoare şi în acelaşi timp vorbeşti despre ele ca fiind beneficiare ale unui serviciu.

Iată că domnul Mihai Mălaimare vine astăzi şi spune, nu suntem de acord să fie retrimis raportul la comisie, dar, într-adevăr, realizează şi domnia sa şi probabil şi ceilalţi colegi că în cadrul alineatului respectiv este o flagrantă contradicţie în termeni, care poate să determine consecinţe juridice deosebit de grave. După părerea mea, am spus-o şi ieri, eu dacă aş fi managerul unei societăţi cu capital privat şi aş fi obligat la taxă, aş ataca-o în justiţie şi sunt convins că aş putea câştiga, pentru că aş demonstra că nu sunt beneficiarul unui serviciu, câtă vreme nu deţin receptor radio sau TV pe de o parte, invocând, pe de altă parte, faptul că, aşa cum defineşte inclusiv Legea finanţelor publice, taxa este o contraprestaţie pecuniară la un serviciu ce este prestat celui care plăteşte taxa.

Ţinând cont de ceea ce a spus şi domnul Mihai Mălaimare, mi se pare raţională argumentaţia domniei sale, cred că o dată în plus se impune fie retrimiterea la comisie, fie acceptarea amendamentului despre care v-a vorbit şi doamna deputat Mona Muscă. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Doar atât vreau să adaug la ce spunea domnul Onisei, că ceea ce doreşte domnul preşedinte Mihai Mălaimare, cu toată stima şi chiar prietenia, pot să-i spun că ar trebui întâi modificată Legea finanţelor publice, pentru că, chiar dacă noi scoatem din această ordonanţă "beneficiar", rămâne în picioare faptul că o taxă, repet definiţia din Legea finanţelor publice, înseamnă o sumă plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică ori financiară.

Drept urmare, tot nu se rezolvă problema. Rămân în aceeaşi situaţie, ca să spun aşa, ilegală, aceste taxe impuse persoanelor juridice care nu deţin aparate radio-TV.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă propun să începem... Doriţi şi dumneavoastră să interveniţi? Poftiţi.

Domnul Márton Árpad Ferenc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Foarte multe dintre susţinerile de la acest microfon sunt adevărate. Mai mult, mai apăsat ca până acum în discuţiile de la acest microfon, unde nu întotdeauna am reuşit să depistez care este apartenenţa ideologică a unui partid sau a altuia, aici este o diferenţă clară, într-adevăr, de doctrină între Partidul Liberal şi Social Democrat. Una merge pe aşa-zisa egalitate, indiferent de posibilitatea fiecăruia, iar social-democraţia încearcă să vadă o contribuţie la cheltuielile comune ale noastre, ale tuturor, prin prisma ce poate, ce nu poate cetăţeanul, persoana juridică etc.

Deci, este clar o diferenţă între o doctrină social-democrată şi una liberală, este clar, şi mi se pare că este justă susţinerea ambelor idei.

Iarăşi este destul de justă susţinerea diferitelor concepte prin care o televiziune publică poate să fie susţinută, însă trebuie să clarific un lucru. Din moment ce un post public de radio şi televiziune funcţionează, emite emisiuni, deci are emisiuni pentru întreaga populaţie, aceasta este ceea ce este obligaţia lui, este prestaţia lui, iar cetăţeanul, chiar activând în cadrul unei persoane juridice, are dreptul să acceseze la aceste servicii care există, aceste prestări de servicii care există zilnic către toţi cetăţenii.

Acuma se pune întrebarea cum depistăm noi cine foloseşte aceste servicii? Şi aici putem discuta care este modalitatea prin care găsim noi soluţia cea mai corectă încât să plătească aceia care folosesc aceste servicii şi, în funcţie de modul în care folosesc, de cantitatea pe care o folosesc. Este greu de măsurat. Şi atunci se propun diferite metode, şi una dintre metode este aceea, cel care are aparat. Am discutat aici şi ieri, mulţumesc colegilor din Partidul România Mare care au mai adăugat încă nişte alte aparate pe care eu nu le-am pomenit, prin care pot fi receptate aceste emisiuni. Deci, arătându-se că practic nu există o soluţie obiectivă prin care să spunem: ăsta are acces la acest program, într-adevăr este beneficiarul lui, iar pe celălalt nu îl interesează. Şi atunci, trebuie să găsim o formulare pe care, oricare am da-o, este arbitrară. Formularea care a fost dată este următoarea: plătesc persoanele fizice, mai puţin cele care nu au aparat, deci, obiectivitatea reiese din faptul că ele declară că nu au aparat, lucru care poate fi verificat, minus acele persoane fizice care nu au posibilităţi financiare de a contribui la acest bun comun care este al tuturor şi ar trebui să facem să fie, într-adevăr, al tuturor, programul de radio şi TV public, respectiv iarăşi un fapt obiectiv, cine are personalitate juridică, filialele şi sucursalele acestora, şi iarăşi este un fapt obiectiv. Cât se plăteşte, iarăşi se spune o sumă de... pentru asta, o sumă de... pentru ailaltă, aşa cum la impozit, de exemplu, cel care are un salariu mai mic, plăteşte un impozit mai mic.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, vă atrag atenţia că nu suntem la dezbateri generale să vorbim despre toate şi despre tot.

Domnul Márton Árpad Ferenc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, dar trebuie să vă spun că despre această problemă s-a discutat foarte mult ieri, tocmai pe această filosofie a legii, şi în filosofia acestei legi constă esenţa rezolvării acestei probleme. Am şi încheiat.

Deci, este o soluţie posibilă dată de această lege, o soluţie obiectivă, care poate fi verificată şi sper că cei care au vorbit de exemplu egalitatea dintre persoane fizice şi persoane juridice nu s-au gândit că un pensionar care are 3 milioane de lei pensie trebuie să plătească o sumă egală cu McDonald's-ul din România. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Pentru că s-a propus o chestiune de procedură care poate face inutilă continuarea discuţiilor, respectiv restituirea proiectului la comisie, sunt dator să supun această propunere votului dumneavoastră.

Cine este pentru restituire? 32 de voturi pentru restituire.

Împotrivă? 69 de voturi împotrivă.

Deci, propunerea de restituire a fost respinsă cu 69 voturi împotrivă, 32 pentru.

Stimaţi colegi,

Pentru că observ cum se doreşte a se desfăşura în continuare dezbaterea şi pentru că au avut loc largi dezbateri generale, eu supun ca modalitate de desfăşurare a dezbaterilor în continuare, aprobării dumneavoastră, ca pentru fiecare amendament, pentru fiecare articol, să se vorbească de către un singur reprezentant al unui grup parlamentar şi 3 minute, în deplin consens cu prevederile Regulamentului.

Cine este pentru această modalitate? 71 de voturi pentru această procedură.

Împotrivă? 31 de voturi împotrivă.

Abţineri, dacă sunt? Nu sunt.

Cu 71 voturi pentru, 31 împotrivă, s-a adoptat procedura de dezbatere potrivit căreia, la fiecare amendament ia cuvântul un singur reprezentant a unui grup parlamentar pentru o durată de 3 minute. Domnule Dobre, înţeleg că aveţi o problemă de procedură. Poftiţi.

Domnul Victor Paul Dobre:

Având în vedere nivelul discuţiilor de până acum, cred, domnule preşedinte, şi solicităm, în numele Grupului parlamentar al PNL, o pauză de consultări.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă consultaţi dumneavoastră sau vreţi să vă consultaţi şi cu celelalte grupuri. Poftiţi? Bun. 5 minute în sala Biroului permanent, liderii grupurilor parlamentare.

(Se acordă o pauză pentru consultări.)

- După pauză -

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, îmi permiteţi să continuăm dezbaterile. Sunt nevoit să vă spun că nu am reuşit o mediere pe fondul soluţiilor, astfel încât vom continua dezbaterile. Vă aduc aminte că suntem în procedură de urgenţă, abătându-ne de la această procedură care a epuizat timpul aprobat de dumneavoastră de dezbatere, v-am supus aprobării dumneavoastră o modalitate mai largă totuşi decât procedura de urgenţă, care presupune ca în legătură cu fiecare amendament, un reprezentant al unui grup parlamentar să ia cuvântul 3 minute.

Cu privire la art.40 alin.1, acesta înţeleg că a fost votat ieri.

La alin.2 sunt... Poftiţi?

Doamna Monica Octavia Muscă (din bancă):

S-a votat ieri.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Stimaţi colegi, ca să nu existe asemenea dispute, titlul legii şi textul articolului unic al legii a fost adoptat. Şi aceasta contestaţi? Nu.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu sunt obiecţiuni.

Adoptat în unanimitate.

La art. I, partea introductivă din ordonanţă, dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art. 40 alin.1, potrivit amendamentului 2 din raport.

Cine este pentru? Vă rog să fiţi atenţi.

Stimaţi colegi, chiar dacă l-aţi mai votat odată, s-a contestat că s-ar fi votat sau nu s-ar fi votat, deci, participaţi toţi la vot, art. 40 alin.1, potrivit amendamentului 2 din raportul Comisiei pentru cultură.

113 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Deci, alin.1 de la art.40 a fost votat potrivit amendamentului 2 din Raportul comisiei.

La alin.2 au fost amendamente susţinute de către colegi şi aveţi amendamentul 3 al comisiei. Amendamentele practic sunt alternative, astfel încât, potrivit Regulamentului, supun votului întâi amendamentul comisiei şi, dacă acesta pică, atunci voi supune votului amendamentele respinse. La amendamentul comisiei, comisia ne propune să eliminăm sintagma "în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Supun întâi votului eliminarea acestei sintagme.

Poftiţi, domnule Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Nu putem să introducem amendamente în plen. Deci, vă rog, ori votăm textul aşa cum a fost aprobat de comisie, ori nu îl votăm.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Márton Árpad Ferenc:

Parţial are dreptate domnul Onisei, deşi se mai votează şi amendamente în plen, dar este o uzanţă ca atunci când se vine cu amendamente la un alineat, din partea comisiei, auzind susţinerile în amendamentele propuse, să se vină cu o altă contrapropunere de mediere între varianta comisiei şi varianta susţinută de cei care fac amendamentul. Aceasta este o astfel de soluţie. Deci, nu este un amendament nou, ci o ascultare a propunerii domnului Onisei care a susţinut că tocmai nu ar fi beneficiarii acestor servicii.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, care ar fi rostul dezbaterilor asupra unui amendament dacă el nu ar putea fi cât de cât corectat, fie respins, fie admis. Aveţi cuvântul, doamna Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Dacă ar fi vorba de o modificare gramaticală, lingvistică, dar este o modificare care ţine de încălcarea Legii finanţelor, este o modificare care este de fond, nu s-a întrunit comisia pentru a-şi da girul pentru această modificare, este doar o propunere a unui parlamentar, drept urmare, nu poate fi din punct de vedere procedural admisă. Noi putem admite un amendament respins, putem să rămânem la amendamentul admis, dar nu putem veni cu modificări de fond, atâta vreme cât nu s-a întrunit comisia pentru a-şi da girul.

Domnul Valer Dorneanu:

Am votat o dată, distinse coleg, că un reprezentant al unui grup parlamentar vorbeşte o singură dată şi vă rog să respectăm această chestiune. (Domnul deputat Onisei doreşte să vină la microfon.)

Domnule Onisei, vreţi drept la replică? Nu am încotro.

Domnul Ioan Onisei:

Pentru că mi-a pronunţat numele colegul Márton, vreau, o dată în plus să-i aduc aminte, şi dumneavoastră, tuturor, că eu am propus această schimbare în sensul că, în legătură cu ea, să fie trimis raportul la comisie. Deci, să se reunească comisia în plen, aşa cum este normal procedural şi să vedem dacă, în plenul ei, comisia susţine această modificare sau nu.

Repet, suntem în faţa unei ordonanţe de urgenţă şi nu putem să acceptăm un amendament formulat în sală fără ca, în plenul său, comisia să-şi spună punctul de vedere. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Stimate coleg,

Vă semnalez faptul că am intervenit pe amendamentul dumneavoastră, sesizând faptul că se dă o interpretare, alta decât aceea în spiritul căreia am lucrat la comisie. Acestea fiind spuse, retrag amendamentul.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei, în formularea prezentată în raport la pct.3.

Cine este pentru? 127 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu 127 voturi pentru, nici un vot împotrivă, nici o abţinere, alin. 2 de la art. 40 a fost adoptat.

În consecinţă, amendamentele care s-au făcut în legătură cu acelaşi text, sunt respinse.

La alin.3, la amendamentul comisiei dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat... Poftiţi?

Domnul Văsălie Moiş şi doamna Lia Olguţa Vasilescu (din bancă):

Avem observaţii.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog. Doamna Olga Vasilescu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Avem un amendament respins care, de altfel, a fost votat şi de câţiva colegi din PSD, se referă la următoarea chestiune: "Persoane juridice cu sediul în România, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine posesoare de aparate de recepţie radio şi/sau TV capabile să recepţioneze emisiunile SRR şi/sau SRTV au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi/sau pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, pentru receptoarele înregistrate în patrimoniul lor, diferenţiate în funcţie de numărul de receptare şi obiectul lor de activitate".

Încercăm, de fapt, să evităm situaţii când marile concerne care au, să zicem, 100 de receptoare TV, plătesc aceeaşi sumă de bani ca şi firmele care au sau nu au un aparat radio-TV.

Acesta este amendamentul şi vă rog să-l votaţi. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Este vorba de amendamentul notat la nr.5, da, doamna Vasilescu?

Doamna Lia Olguţa Vasilescu (din bancă):

La nr. 7.

Domnul Valer Dorneanu:

Nr. 7, al domnului Bolcaş?

Domnul Dragoş Ştefan Şeuleanu (din loja ministerială):

Nu, nu, 4 de la "respinse".

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Dacă la acest amendament, notat în raport la "Amendamente respinse" la pct.7, doreşte cineva să intervină? Nu.

Supun votului dumneavoastră amendamentul respins de către comisie, al doamnei deputat Lia Olguţa Vasilescu şi al domnului deputat Bolcaş.

Cine este pentru? 32 voturi pentru.

Împotrivă? 97 voturi împotrivă.

Abţineri?

Amendamentul a fost respins deci, cu 97 voturi împotrivă şi 32 voturi pentru.

La alin.3 de la art.40 supun votului dumneavoastră amendamentul 4 al comisiei.

Cine este pentru? 98 voturi pentru.

Împotrivă? 31 voturi împotrivă

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul comisiei nr.4 referitor la art.40 alin.3 a fost admis cu 98 voturi pentru, 31 împotrivă, nici o abţinere. (Doamna deputat Mona Muscă doreşte să vină la microfon.)

Procedură sau ce aveţi?

Doamna Monica Octavia Muscă (din bancă):

Am amendament respins.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, doamna Mona Muscă îşi susţine amendamentul de la pct.8, care a fost respins de către comisie. De fapt, este amendamentul domnului Onisei. Nu?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Îmi pare rău, aici nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Aşa este notat la mine, amendamentul 8.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Este vorba de alin.3 art.40, unde am propus două alineate, 3¹ şi 3² cu privire...

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să le motivaţi.

Doamna Monica Octavia Muscă:

... cu privire la valoarea taxei pe care o plăteşte o persoană juridică. Mi se pare absolut normal ca valoarea taxei plătite de o persoană juridică să fie echivalentă cu valoarea taxei plătite de o persoană fizică.

Nu vedem nici mai multe programe ale TVR-1, nici emisiuni mai multe, de asemenea, nici la radio. Drept urmare, nu există nici un motiv pentru a plăti o altă taxă decât persoanele fizice. Cele două alineate sună în felul următor: "Valoarea taxei de abonament pentru serviciul public de radio difuziune plătite de categoriile de persoane prevăzute la alineatele 2 şi 3 este aceeaşi" (2 şi 3 persoanele fizice şi persoanele juridice). Şi alin.3² "Prevederile alin.3¹ se aplică în mod corespunzător aceloraşi categorii de persoane pentru taxa de abonament pentru serviciul public de televiziune". Încă o dată, nu văd nici un motiv pentru care persoanele fizice să plătească o taxă, iar persoanele juridice, o altă taxă. Dacă există un asemenea motiv doresc ca cei care nu au fost de acord şi au respins amendamentul să explice motivul pentru care luăm o altă taxă de la ceilalţi.

Nu am vorbit aici, atenţie mare, nu am vorbit despre nivelul taxelor pentru că motivul respingerii a fost "...nivelul taxelor urmează să fie stabilit prin hotărâre a Guvernului". Categoric, da. Sigur că da, sunt de acord că nivelul taxelor trebuie prin hotărâre de guvern stabilit, dar în acelaşi timp cer ca acest nivel al taxelor să fie acelaşi la taxele pentru persoanele fizice şi pentru persoanele juridice. Drept urmare, motivaţia nu corespunde intenţiei acestor amendamente.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am venit aici să dau un motiv, pentru că o pensionară care are o pensie de 2 milioane de lei are un venit mult mai mic decât orice societate comercială profitabilă. Or, legea, dacă citiţi cu atenţie, cere această taxă, de fapt, de la societăţile comerciale.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimată doamnă Mona Muscă, am convenit şi chiar am votat că un reprezentant al grupului parlamentar ia cuvântul o singură dată. Poftiţi.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Sunt una şi aceeaşi.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci aţi vorbit o dată în numele grupului parlamentar al PNL-ului.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Îmi pare rău, noi am votat, domnule preşedinte, dacă îmi daţi voie, noi am votat nu că vorbim o singură dată, ci că vorbeşte o singură persoană, ori eu sunt una şi aceeaşi şi acum 3 minute, şi acum.

Domnul Valer Dorneanu:

Având în vedere că nu am cronometrat cele 3 minute, cred că mai aveţi un minut. M-aţi prins, deci dacă spuneţi că o singură persoană, m-aţi prins.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Sunt aceeaşi, sper.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, mai aveţi un minut, că aţi vorbit 4 minute, vă spun eu.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Nu, nu, nici nu-mi trebuie un minut. Vreau doar atât să spun că nu cred că noi facem aici o taxă progresivă sau, mă rog, în funcţie de veniturile pe care le au societăţile comerciale sau personal fizice. Este vorba de o taxă unică pentru persoanele fizice, indiferent de veniturile lor, drept urmare, eu mă refeream aici că aceeaşi taxă trebuie să fie şi la societăţile comerciale. Nu e un motiv pentru că societăţile comerciale se presupune că au mai mulţi bani, să le luăm mai mulţi bani. Pentru că nu asta este filozofia legii. Dacă nu aplicăm o taxă progresivă la persoanele fizice, nu văd de ce să o aplicăm la persoanele juridice.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Numai puţin, pentru că între timp s-a acreditat o televiziune nouă la noi în Camera Deputaţilor, care nu cunoaşte regulile pe care împreună cu celelalte televiziuni le-am stabilit. V-aş ruga, stimate reporter, să vă consultaţi cu colegii mai vechi şi să ne respectăm.

Domnul Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Doamnelor colege,

Susţinem amendamentul propus de către grupul PNL, pentru un considerent foarte simplu. Potrivit Constituţiei, subiectele de drept nu pot fi tratate diferenţiat. Trebuie să aibă acelaşi regim juridic.
Aşadar, nu putem face o diferenţiere între plătitorii persoanei fizice şi plătitorii persoanei juridice. Din această perspectivă, considerăm că textul propus de către colegii noştri liberali este corect şi trebuie adoptat.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Onisei.

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ioan Onisei:

Îmi pare rău să spun, cred că pentru a treia sau pentru a patra oară, mulţi dintre colegii noştri probabil gândesc ordonanţa aceasta, în sine, fără să fi făcut relaţionarea ei cu o hotărâre de guvern date în baza şi în aplicarea ordonanţei. Mi se pare, nu mi se pare, am convingerea că acest amendament ar trebui să fie votat pentru că aceste taxe sunt taxe unice la persoane fizice şi taxe unice pe două categorii mari şi late, dacă îmi îngăduiţi expresia, la persoane juridice. O dată în plus, de asemenea, vreau să subliniez că facem un tratament juridic diferit atât în privinţa taxării, cât şi în privinţa posibilităţii ca şi persoanele juridice să poată declara pe proprie răspundere că nu se ţin receptoare, radio, respectiv tv, şi deci să nu plătească taxa.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Supun amendamentul doamnei deputat Mona Muscă, de la poziţia 8, votului dumneavoastră.

Cine este pentru? 36 de voturi pentru. Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă? 109 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul a fost respins cu 109 voturi împotrivă, 36 pentru.

La art.40 alin.4 vă rog să urmăriţi amendamentul 5 al comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 5. Nu sunt. Adoptat amendamentul 5 al comisiei, modificat alin.4, potrivit acestui amendament.

La alin.5, vă rog să urmăriţi amendamentul 6 din raportul comisiei. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 6. Nu sunt. Admis amendamentul, modificat alin.5.

După alin.5 vă rog să urmăriţi amendamentul 7 al comisiei care introduce un nou alineat, 6. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 7. Nu sunt. Admis amendamentul 7, se introduce alin.6.

Prin amendamentul 8, comisia mai propune un alineat nou, 7, dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 8? Nu sunt. Votat în unanimitate. Introdus alin.7.

Pentru art.II, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? La art.II? Vă rog.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte,

Este vorba de un amendament respins, pct.10 de la amendamentele respinse. Grupul parlamentar al PRM v-ar propune acceptarea acestui amendament de la pct.10 pentru un considerent foarte simplu.

Prin modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71 ajungem în situaţia că unii care au plătit taxele de radio şi de televiziune să nu mai apară printre plătitorii acestor taxe. Şi, atunci rămân cu banii daţi. Dacă nu avem un astfel de text, prin care să obligăm pe cei care au încasat ilegal aceste taxe, din moment ce se modifică ordonanţa, să le restituie. Ştiţi la fel de bine ca şi mine, în cazul unui delict şi cvasi delict sau în situaţia în care se face o plată nedatorată, trebuie să existe posibilitatea restituirii sumelor încasate pe nedrept. Dacă nu acceptăm acest text înseamnă că oamenii au plătit nişte sume în baza unei ordonanţe care va fi modificată, sigur, dacă va fi modificată, dar care rămân cu banii daţi. Este o chestiune de inechitate socială pe care trebuie să o rezolvăm. Aceasta este raţiunea pentru care vă propunem să acceptaţi art.10 care poate să suporte modificări de ordin stilistic sau de tehnica redactării, dar pe fond este o chestiune socială care trebuie reglementată.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Marton din partea comisiei.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule Moiş, vă rog să observaţi la amendamente admise, comisia a aprobat un articol 2¹, care este o variantă la cele propuse de dumneavoastră. Deci, nu s-a ajuns acolo suntem încă la 2, fără nici un indice, ca atare, dacă nu aveţi la acesta observaţii, atunci cred că se poate considera adoptat.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Distinsul meu coleg m-a completat pe mine. Constat că la art. II nu există obiecţii, da? A fost adoptat în unanimitate.

La art. 2¹, domnul deputat Moiş dorea să formuleze un amendament, dar l-a retras. Dacă sunt alte obiecţiuni la 2¹, al comisiei, amendamentul 9? Nu sunt. Adoptat în unanimitate.

La art. III. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Vă rog, stimaţi colegi, să constataţi că am parcurs textele şi ale legii de aprobare şi ale ordonanţei de urgenţă. O vom supune votului final la data când vom putea desfăşura votul final, dacă o să avem cvorum şi astăzi.

La pct. 20, Proiectul de Lege pentru aprobare a taxei de notificare a prelucrărilor de date cu caracter personal, care cad sub incidenţa Legii nr. 667/2001.

Cine sunt iniţiatorii? Poftiţi.

Domnul Gheorghe Iancu (adjunct al Avocatului Poporului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi, foarte scurt, să vă prezint acest proiect de lege.

Prin Legea nr. 667/2001 s-a prevăzut că toate entităţile publice sau private vor plăti o taxă dacă vor prelucra date personale. Prelucrarea de date personale se face însă numai după ce o asemenea prelucrare este notificată autorităţii de supraveghere care, în concepţia legii sus amintite, este Avocatul Poporului. Această taxă este prevăzută de art. 22 alin. 7 din Legea nr. 667, iar potrivit Constituţiei, art. 138, această taxă, ca şi impozitele, se aprobă la acest nivel de către Parlament prin lege. Pentru o asemenea situaţie s-a întocmit acest proiect de lege a cărui iniţiativă o are Guvernul şi care este pe masa dumneavoastră. Proiectul, sigur, că printre altele cuprinde valoarea taxelor diferenţiată şi care a avut drept bază de calcul o anumită valoare a muncii prestate în vederea verificării notificărilor de către experţii instituţiei.

Tot proiectul respectiv are în vedere şi o serie de scutiri pe care, în concepţia proiectului, noi le-am reglementat, sau noi le-am propus în sensul că o anumită serie de persoane fizice care sunt deja scutite prin alte legi de impozite şi taxe ar trebui să fie scutite şi aici şi, de asemenea, o serie de persoane juridice, mai bine zis, instituţii şi autorităţii publice, care deja sunt finanţate de la buget, iar taxa mergând tot la buget, ar fi absolut inutil să o plătească.

De asemenea, taxa, şi cu asta închei, se actualizează de către Guvern o dată cu modificări în ceea ce priveşte inflaţia sau alte elemente şi se plăteşte anticipat la Trezoreria Statului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc, domnule Iancu.

Domnul Virgil Popescu din partea Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond cu proiectul de lege în procedura obişnuită. Am beneficiat, de avizele favorabile de la Consiliul Legislativ, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale şi Comisia pentru apărarea, ordine publică şi siguranţă naţională.

Raportul întocmit de către comisie a fost aprobat în unanimitate de toţi deputaţii prezenţi, la comisie participând şi reprezentantul Avocatului Poporului.

Supunem spre adoptare Camerei raportul cu modificările anunţate anterior.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să participe la dezbateri generale?

Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege. La titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art. 1? Preambul şi lit. a), dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut. Votat textul iniţial în unanimitate.

Pentru literele b) şi c), vă rog să urmăriţi amendamentul 2 al comisiei de la pag. 2. S-au modificat limitele sumelor prevăzute pentru notificări. Sunt obiecţiuni? Nu sunt. Admis amendamentul de la pct. 2 pentru lit. b) şi c).

La art. 2 dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut. Adoptat în unanimitate textul în formularea iniţială.

La art. 3 şi 4 nu sunt obiecţiuni. Adoptat în forma iniţială.

Unanimitate.

Vă mulţumesc.

Vom supune proiectul votului final la data care va fi stabilită în acest sens.

La pct. 21, Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 73/2000. Domnul deputat Bara, în numele grupului de iniţiatori.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Din partea comisiei doresc să iau cuvântul şi, din partea grupului, dacă dumneavoastră spuneţi. Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în fond cu propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 73/2000, prin fondul pentru mediu.

Propunerea legislativă a fost dezbătută şi avizată în fond în procedură obişnuită la data de 3 septembrie şi are ca scop eliminarea discriminării privind plata cotei la fondul de mediu de persoanele, fie şi juridice, care cumpără masă lemnoasă. La lucrările comisiei au fost prezenţi 25 de deputaţi şi s-a votat în unanimitate, din cei 23 de deputaţi prezenţi. Propunem aprobarea propunerii legislative.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Deci aţi prezentat şi în numele iniţiatorilor şi al comisiei, dacă doreşte cineva să intervină în dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul acestuia, dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Adoptat în unanimitate.

Cuprinsul art. unic, dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Vom supune legea votului nostru final în şedinţa de vot final.

La pct. 22. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 61/2003 pentru modificarea alin. 2 şi 9 din Legea nr. 203/2003. Comisia pentru industrie să ia loc şi din partea iniţiatorilor, poftiţi, domnule ministru să susţineţi pe scurt acest proiect.

Domnul Dan Banciu (consilier, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ordonanţa, în speţă, are un singur punct şi anume modificarea termenului de apariţie a normelor la Legea nr. 203, având ca bază transformările şi evoluţiile pe plan european privind stabilirea metodelor de analiză a coridoarelor paneuropene. Este ştiut că Uniunea Europeană este, în momentul de faţă, în prag de a definitiva aceste norme, noi trebuie, prin normele noastre, să aplicăm aceleaşi metode, având în vedere că finanţările pentru integrarea reţelei noastre de transport în cadrul Reţelei Trans - Europene (TEN) trebuie să corespundă aceloraşi norme pentru a fi posibile finanţările.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Bivolaru.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Textul acestei ordonanţe se referă la intenţia de a proroga un termen pentru a ne încadra cu momentul integrării. Până la acest moment, sigur că ministerul trebuie să supună aprobării Guvernului anumite norme la care se lucrează acum chiar la nivel european. Deci vom aştepta şi noi aceste norme pentru a le adapta la sistemul nostru.

Supuneţi, vă rog, aprobării acest raport al comisiei care este în forma adoptată de Guvern.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul la dezbateri generale? Nu.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei. La titlul proiectului de lege, aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Cuprinsul art. unic care conţine dispoziţia de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr.61. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat în unanimitate.

Titlul ordonanţei. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Cuprinsul art. unic. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Vom supune proiectul votului dumneavoastră final la data când acest lucru va fi posibil.

La pct. 23, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale. Rog iniţiatorul să-l prezinte şi să se prezinte.

Doamna Marta Ţărnea (secretar de stat, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei):

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă cer îngăduinţa să prezint ordonanţa privind serviciile sociale ca parte a reformei administrative privind asistenţa socială şi politicile familiale, reformă pentru care prevederile ordonanţei alcătuiesc un prim pas important. S-a considerat că este necesară această reformă administrativă, pentru că starea socială din România nu este atât consecinţa reformei politice şi economice, cât, înainte de toate, consecinţa subdezvoltării. De foarte multe decenii ne confruntăm cu o subdezvoltare a politicilor privind asistenţa socială şi a celor privind familia, ne confruntăm cu o societate civică care abia învaţă regulile participării. Cuvintele cheie sunt ţintirea nevoilor prin testarea veniturilor, accesibilitate, responsabilitate, respect faţă de beneficiar şi lege. Ne-am baza pe două alegeri: menţinerea solidarităţii sociale la nivel judeţean, acolo unde se va concentra decizia şi responsabilitatea în implementarea deciziei şi dezvoltarea solidarităţii de proximitate la nivel local, acolo unde cunoşteau nevoile şi se pot testa veniturile. La sfârşitul reformei administrative, la nivelul ministerului se vor decide doar marile direcţii ale politicilor de asistenţă socială şi ale celor privind familia, elaborarea legislaţiei necesare şi responsabilitatea monitorizării respectării drepturilor sociale. Costurile de administrare vor scădea prin informatizarea întregului sistem, satisfacţia beneficiarilor de asistenţă socială şi politici familiare va creşte pentru că redistribuirea va fi mai echitabilă şi mai eficientă social. Cheltuielile sociale vor deveni investiţie socială cu efecte măsurabile.

Ordonanţa privind serviciile sociale a fost elaborată în concordanţă cu această reformă administrativă şi cu angajamentele asumate de România în procesul de integrare europeană, fiind o continuare a reformei generale din domeniul asistenţei sociale, după cum s-a menţionat şi în documente programatice, şi anume: Planul naţional de aderare a României, documentul de poziţie Capitolul XIII - politica socială şi ocuparea forţei de muncă, documentul de poziţie complementar, planul naţional de dezvoltare, planul de măsuri prioritare în anul 2000 pentru integrarea europeană, prioritatea 8 şi 11, planul economic de preaderare. Aceste documente stipulează în mod expres pentru Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale o serie de măsuri urgente concretizate în: întărirea capacităţii instituţionale pentru a crea premisele accesibilităţii populaţiei la serviciile sociale, dezvoltarea competenţelor resurselor umane şi organizarea perfecţionării continue, garantarea resurselor financiare suficiente, dezvoltarea şi diversificarea serviciilor sociale existente pentru a răspunde priorităţilor naţionale, identificate prin strategiile judeţene, în funcţie de nevoile particulare ale fiecărei colectivităţi.

Proiectul are ca scop creşterea capacităţii organizaţionale a administraţiilor publice locale în activitatea de planificare, conducere şi acordare a serviciilor sociale, în sensul prevederilor Legii nr.715/2001 privind sistemul naţional de asistenţă socială.

Ca alcătuire a proiectului de act normativ, puteţi constata că s-a stabilit cu maximă atenţie care sunt responsabilităţile ministerului, care sunt responsabilităţile autorităţii locale şi cu foarte, foarte multă atenţie modul de monitorizare şi modul de control al aplicării. S-a dat mare atenţie tuturor personajelor implicate în acordarea serviciilor sociale, s-a dat la aceeaşi importanţă asigurării şi garantării resurselor financiare.

Înainte de a încheia, vă mărturisesc că acest act normativ secundar din Legea de asistenţă socială este un prim pas într-o secvenţă de acte normative care sunt în elaborare în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Familiei, astfel ca la sfârşitul reformei administrative pe care am pornit-o cu ajutorul a 5 programe internaţionale, România să poată răspunde tuturor angajamentelor pe care şi le-a asumat în domeniul asistenţei sociale şi a politicilor privind familia.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna preşedinte Smaranda Dobrescu.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu acest proiect de ordonanţă a Guvernului au fost sesizate în plen atât Comisia de sănătate şi familie, cât şi Comisia de muncă şi protecţie socială. Comisiile reunite au propus plenului aprobarea proiectului de lege întrucât s-a considerat necesară organizarea unui sistem coerent de servicii sociale şi dezvoltarea acestuia în raport cu necesităţile şi cu posibilităţile existente. În urma dezbaterii, comisiile reunite propun adoptarea proiectului de lege cu următoarele amendamente pe care vi le supunem atenţiei dumneavoastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să se înscrie la dezbaterile generale?

Doamna Paula Ivănescu. Poftiţi.

Doamna Maria Paula Ivănescu:

În câteva cuvinte am să exprim opinia grupului Partidului Democrat din Camera Deputaţilor.

În sfârşit, o lege care face ordine în ceea ce este absolut necesar pentru orice comunitate, şi anume serviciile dedicate persoanelor aflate în dificultate la un moment dat sau pentru totdeauna.

A fost Legea asistenţei sociale, Legea nr. 705 care a indus mari deficienţe în ceea ce se numeşte atitudinea socială a administraţiei locale şi mă refer la cele judeţene şi locale. Această lege vine să detalieze ce înseamnă servicii de asistenţă socială, ce înseamnă servicii de îngrijire socio-medicală şi este un lucru extrem de favorabil că începe să se facă ordine şi începe să conteze individul cu nevoile sale şi nu atât ceea ce a însemnat până acum izolarea persoanelor cu dificultăţi în diverse instituţii.

Deci, este o lege binevenită. Sperăm să se şi pună în aplicare. Noi vom vota pentru.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, doamna deputat.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei.

La titlul proiectului de lege dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Cuprinsul art. unic. Vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Admis amendamentul 1. Modificat textul art. unic.

La titlul ordonanţei dacă aveţi obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Cap. I şi art.1, 2, 3, 4, 5, 6. Dacă aveţi obiecţiuni. Votate în unanimitate în formularea iniţiatorului.

La art.7 urmăriţi, vă rog, amendamentul 2, pentru litera j). Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Admis amendamentul, modificat lit. j).

Dacă la celelalte texte din art.7 aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votate în formularea iniţiatorului.

La art.8 urmăriţi pentru alin.2 amendamentul 3. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat alin.2.

Pentru art.8 la alin.1 şi celelalte texte nemodificate de către comisie. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votate toate în formularea iniţiatorului.

Art.9, 10. Titlul Cap. II şi art. 11. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votate în formularea iniţiatorului.

Prin amendamentul 4 de la pag. 3, comisia propune un nou alineat. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul. Introdus alineatul.

Art. 12, 13, 14, 15, 16 şi 17. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

Titlul Cap. III, cu art. 18, 19, 20, 21, 22. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

Titlul Cap. IV, art. 23, 24, 25, 26, 27. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

Titlul Cap. V, art. 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39. Nu sunt obiecţiuni. Votate în formularea din ordonanţă.

Titlul Cap. VI şi art. 40. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul din ordonanţă.

La art. 41, urmăriţi vă rog la alin.3 amendamentul 5 de la pag.4. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul. Modificat alin.3.

La art. 41 pentru alin. 1 şi 2, comisia n-a mai avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votate în formularea din ordonanţă.

Titlul Cap. VII şi art. 42, 43. Votate textele din ordonanţă.

Titlul Cap. VIII, art. 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50. Adoptat textele din ordonanţă.

Titlul Cap. IX. Adoptat textul din ordonanţă.

La art. 51 alin.1, comisia n-a avut obiecţiuni. Votat textul din ordonanţă.

Pentru alin.2 urmăriţi amendamentul 6. Admis amendamentul, modificat alineatul 2.

După alin. 2, comisia ne propune, prin amendamentul 7, un text nou. Nu aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul 7. Se introduce textul respectiv.

Pentru art. 51 alin. 3, comisia n-a mai avut obiecţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat în unanimitate.

La art.52, lit. a), b), c), comisia n-a avut obiecţii. N-aveţi nici dumneavoastră. Votat textul din ordonanţă.

Pentru alin. 2, urmăriţi amendamentul 8. Admis amendamentul 8, modificat lit. d).

Art. 53, 54. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul ordonanţei.

Titlul Cap. X. Votat textul ordonanţei.

Art. 55 alin.1, urmăriţi amendamentul 9. Admis amendamentul 9, modificat alin.1.

La art. 55 alin. 2, comisia n-a mai avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră. Votat textul din ordonanţă.

Art. 56, 57. Votate textele din ordonanţă.

Titlul Cap. XI şi art. 58, 59, 60, 61, 62 care este ultimul. Nu sunt obiecţiuni. Votate textele din ordonanţă.

Stimaţi colegi, daţi-mi voie să vă propun să salutăm la balcon o delegaţie a Senatului din Spania, alcătuită din membri ai Comisiilor de politică externă şi de apărare. (Domnii deputaţi s-au ridicat pentru a aplauda prezenţa în sala a delegaţiei spaniole)

Vă mulţumesc foarte mult pentru dovada dumneavoastră de apreciere şi de prietenie.

Ultimul proiect pe care vă propun să-l parcurgem astăzi este cel de la pct. 24, propunerea legislativă pentru completarea Legii 192/2001 privind fondul piscicol.

Comisia pentru agricultură dacă este. Şi iniţiatorul dacă este.

Domnul Antal István este? Da. Aveţi o propunere legislativă, aţi renunţat la ea?

Domnul Antal Istvan nu-şi reneagă proiectul, şi-l susţine chiar. Poftiţi!

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Această propunere legislativă depusă în primăvara acestui an este un rod al colaborării cu sfera civilă, având în vedere faptul că am fost sesizaţi de cei vizaţi, în mod direct, de problemele pescuitului.

Este vorba de Legea pentru completarea Legii nr. 192 din 2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura.

Odată cu aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76 din 2002 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura a fost modificat şi conţinutul art. 61 respectiv 62, care se referă la prezentarea şi sancţionarea infracţiunilor din domeniul acvaculturii şi pescuitului. Este adevărat că textul art. 62 al Ordonanţei de urgenţă nr. 76 din 2002 a fost completat în sensul creşterii minimului amenzilor de la 2 la 5 ani, respectiv maximul amenzii de la 7 la 10 ani pentru unele infracţiuni săvârşite de braconieri prin metoda de înţepare, grevare sau harponare, folosind şiruri de cârlige. Textul art. 61 a fost modificat, de asemenea, în sensul: o dată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2002, pescuitul cu unelte de plasă sau pripoane nu mai constituie contravenţie, ci infracţiune şi se sancţionează mult mai drastic.

Practic, au fost reformulate aceste două articole de lege, art. 61 şi 62 şi în locul textului din Legea 192 din 2001 care sancţiona pescuitul cu ostia, cu japca şi cu orice alte unelte înţepătoare şi agăţătoare, a fost introdus un text la art. 62 al Legii de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76 din 2002 care se referă numai la interzicerea pescuitului cu unelte de plasă, monofilament, pescuitul neautorizat în timpul nopţii cu unelte de plasă.

Din cele prezentate mai sus rezultă că nu se sancţionează în nici un fel nici ca contravenţie infracţiunile săvârşite prin metoda de înţepare, grevare sau harponare, cu toate că art. 42 al Legii nr. 192 din 2001 prevede clar că se interzice pescuitul cu ostia, suliţa, ţepoaia, japca şi orice astfel de unelte înţepătoare, iar această scăpare legislativă poate duce la distrugerea faunei piscicole.

Pentru a corecta această scăpare a legii, s-a întocmit prezenta propunere legislativă pe care doresc să o supun atenţiei dumneavoastră cu rugămintea să o aprobaţi.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Din partea Comisiei pentru agricultură, domnul preşedinte Bâldea.

Domnul Ioan Bâldea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare completarea alin. 1 al art. 62 din Legea nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura.

Prin proiect, se propune ca pescuitul cu unelte agăţătoare, înţepătoare, harponare să constituie infracţiuni. Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice potrivit prevederilor art. 72 din Constituţie. Raportul comisiei a fost adoptat în unanimitate în şedinţa din 9 septembrie 2003. În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să intervină în dezbateri. Nu.

Trecem la dezbaterea textului proiectului de lege.

La titlul acestuia dacă aveţi obiecţiuni faţă de amendamentul comisiei care modifică uşor titlul acesteia. Urmăriţi amendamentul. Adoptat amendamentul, modificat titlul proiectului de lege.

La art. I, urmăriţi vă rog amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul 2. Se modifică textul art. I care devine art. unic.

Urmăriţi v-aş ruga cu privire la lit.a¹, comisia, prin amendamentul 3, modifică uşor acest text. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 3. Admis amendamentul, modificată lit.a¹.

Prin amendamentul 4, comisia propune eliminarea art. II. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Admis amendamentul, eliminat art. II.

Am parcurs textele proiectului de lege. Îl vom supune votului final în şedinţa destinată acestui scop.

Stimaţi colegi, la pct. 25, pentru că tot este Comisia de agricultură prezentă aici, are o propunere de respingere a unei propuneri legislative. V-aş ruga să susţineţi, domnule Nicolescu, raportul comisiei.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură a analizat propunerea legislativă. Aceasta are ca obiect de reglementare susţinerea agriculturii prin cupoane atribuite gratuit şi prin suspendarea impozitului pe terenul agricol. Face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 72 din Constituţie.

În urma dezbaterii, comisia propune respingerea iniţiativei legislative pe o serie de considerente. Ministerul Agriculturii a elaborat strategii şi programe care au vizat prin actele normative promovate sprijinul direct al statului pentru producătorii agricoli, atât prin susţinerea pe produs şi producţia marfă, cât şi prin subvenţii pentru importuri din agricultură.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 500 era nevoie să se indice sursele de finanţare şi potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2003 privind scutirea de la plata impozitului pe terenuri din extravilanul localităţilor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167 din 17.III.2003, se scuteşte de la plata impozitului datorat pentru terenurile din extravilan prevăzute în Anexa IV la Ordonanţa Guvernului nr. 36/2002 privind taxele şi impozitele locale, republicată cu modificările şi completările ulterioare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu.

Vom supune propunerea de respingere votului final.

Dacă din partea Comisiei de industrii este cineva. Domnul Bivolaru aveţi o propunere de respingere la pct.26, Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind activitatea comercială.

Domnul Ioan Bivolaru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest proiect de lege prevedea modificarea prevederilor unor acte normative şi ţin să informez Camera că, prin Legea 161 din 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei care a fost adoptată pe 31 martie 2003 în urma angajării răspunderii, toate aceste prevederi au fost preluate în această lege nr. 161 şi în condiţiile acestea, proiectul de lege nu mai are obiect.

În consecinţă, propunem respingerea acestui proiect de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă iniţiatorul doreşte să intervină. Nu.

Vom supune votului final această propunere.

La pct. 27, Comisia pentru muncă, doamna Smaranda Dobrescu.

Pct.27, propunerea de modificare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, art.198.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Comisia de muncă propune plenului respingerea acestei propuneri legislative din următoarele considerente: asupra pensiei de serviciu pentru magistraţi introdusă în anul 1997 şi a pensiilor militare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în cursul anului 2000 fiind de acord din punct de vedere juridic, fundamentând foarte serios această problemă.

Printre elementele care au stat la baza respingerii prezumţiei de neconstituţionalitate este acela că se asigură un tratament juridic specific celor două categorii de asiguraţi care însă nu reprezintă un privilegiu, ci este justificat în mod obiectiv constituind o compensaţie parţială a inconvenienţelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună magistraţii şi militarii.

Mai mult, prin abrogarea acelui articol pe care ni-l propune iniţiatorul, pensiile militare rămân fără temei legal nemaiputând fi acordate.

Având în vedere toate acestea, Comisia de muncă vă propune respingerea proiectului.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Nu. Vom supune propunerea de respingere votului dumneavoastră final.

Trecem la punctul următor - Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Egalitatea de Şanse.

Din partea Comisiei juridice.

Doamna Carmen Dumitriu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia juridică după ce a analizat proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Egalitate de Şanse, a respins această propunere legislativă în vederea evitării dublei reglementări. În acest sens, a constatat că această materie este deja reglementată de Legea 202/2002 şi că Autoritatea Naţională pentru Egalitatea de Şanse propusă prin proiectul de lege a se înfiinţa, ar urma să aibă atribuţii similare cu actualul Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării, ceea ce ne-a îndreptăţit să respingem acest proiect de lege, drept pentru care v-o supun aprobării dumneavoastră.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte iniţiatorul să intervină. Vom supune votului final această propunere de respingere.

Propunerea legislativă privind declararea zilei de 16 decembrie - Ziua iertării, împăcării şi ajutorării aproapelui. Tot Comisia juridică. Poftiţi, doamna secretar!

Doamna Carmen Dumitriu:

Mulţumesc.

Şi în acest caz, după analizarea proiectului de lege, Comisia juridică a respins propunerea legislativă pentru declararea zilei de 16 decembrie, Ziua iertării, a împăcării şi a ajutorării aproapelui, având în vedere că există deja Legea 230/1998 conform căreia s-a instituit ziua de 11 decembrie 1998, Ziua solidarităţii naţionale împotriva dictaturii, zi în care autorităţile şi instituţiile publice arborează drapelul României, organizează acţiuni educative în favoarea ideilor de solidaritate, libertate, democraţie, ceea ce de fapt se propunea şi prin acest proiect de lege.

Drept pentru care vă rugăm să susţineţi acest raport întocmit de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Dacă doreşte iniţiatorul să ia cuvântul. Nu.

La pct. 30, Comisia de cultură dacă este. Da. Poftiţi, domnule preşedinte Mihai Mălaimare. Cu privire la declararea Complexului muzeal "Octavian Goga", obiectiv de patrimoniu de importanţă naţională.

Aveţi cuvântul!

Domnul Mihai Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Propunerea legislativă privind declararea Complexului muzeal Casa memorială "Octavian Goga" de la Ciucea, judeţul Cluj, drept obiectiv de patrimoniu de importanţă naţională, a fost transmisă Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, cu adresa nr. 289/25.VIII.

Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă fiind sesizată în fond, propunerea legislativă a fost trimisă spre avizare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi şi Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci care, până la redactarea prezentului raport, nu au transmis avizele lor.

În redactarea raportului, comisia noastră a ţinut cont de avizul emis de Consiliul Legislativ. Propunerea face parte din categoria legilor ordinare. Ea a fost dezbătută în şedinţa comisiei din ziua de 10 septembrie 2003.

În conformitate cu prevederile art.52, la dezbaterea proiectului a participat ca invitat domnul deputat Dan Brudaşcu, în calitate de iniţiator.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritatea voturilor celor prezenţi în sală în momentul votării, 9 voturi pentru şi un vot contra. În urma dezbaterii, Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă propune respingerea proiectului legislativ privind declararea Complexului muzeal Casa memorială "Octavian Goga" de la Ciucea, judeţul Cluj, drept obiectiv de patrimoniu de importanţă naţională. Iar noi vă rugăm să aprobaţi raportul comisiei aşa cum a fost el redactat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Dan Brudaşcu, iniţiatorul.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Aşa cum am precizat şi colegilor din Comisia de cultură, motivul pentru care am iniţiat această propunere legislativă este faptul că după circa 35 de ani de la momentul deschiderii oficiale a Muzeului memorial "Octavian Goga" de la Ciucea, starea acestuia a cunoscut an de an o situaţie din ce în ce mai îngrijorătoare, fapt determinat inclusiv de dispariţia unor obiecte de patrimoniu aflate iniţial în dotarea lui.

Pe de altă parte, vreau să spun că până la realizarea acestei iniţiative, am parcurs toate etapele recomandate, de altfel, în raportul comisiei, în sensul de a determina Consiliul judeţean Cluj şi Ministerul Culturii să aprecieze importanţa culturală de excepţie pe care o are această casă memorială şi, prin urmare, să procedeze atât la o reclasificare a acestuia cât şi mai ales pentru materializarea uneia dintre obiectivele pe care şi le-a propus în testamentul său Octavian Goga.

Pentru că, aşa cum am informat comisia cu prilejul dezbaterii, Octavian Goga a cerut ca această moştenire să fie lăsată în administrarea bisericii ortodoxe române, mai precis a unei mânăstiri de călugări intelectuali. Acesta este de fapt fondul acestei propuneri legislative: transferul administrării acestui patrimoniu cultural de importanţă naţională indiferent că el este sau nu recunoscut ca atare, în administrarea Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Unul dintre argumentele care a fost ridicat de reprezentantul unei minorităţi etnice prezent în comisie a fost acela că în felul acesta s-ar interveni şi s-ar încălca Constituţia care elimină posibilitatea amestecului instituţiilor statului în activitatea cultelor. Nimic mai fals pentru că există şi alte exemple de instituţii de cultură în România care sunt administrate cu succes şi sunt conservate cu competenţă şi cu dăruire, oferite fiind spre admirare atât publicului cât şi generaţiilor care urmează.

Dacă dumneavoastră veţi persista în a menţine o asemenea situaţie nefirească pentru că una dintre cele mai importante lăcaşuri de cultură, la intrarea dinspre Occident în România, condamnaţi acest lăcaş de cultură la distrugere lentă şi, în felul acesta, ne facem cu toţii vinovaţi de faptul că nu am oferit o şansă ca Muzeul memorial "Octavian Goga" să fie bine administrat şi să perpetueze memoria nu numai a poetului Octavian Goga, ci şi a unui alt mare om de cultură din spaţiul transilvan, poetul de limbă maghiară Adi Endre.

Poate că cineva a dorit să moară şi capra noastră neştiind că în felul acesta distruge şi şansele de afirmare a urmelor de trecere pe acolo a acestui mare poet al secolului XX.

Regret că s-a ajuns la o asemenea situaţie. Nu am dorit decât să atrag atenţia, să trag un semnal de alarmă asupra iminenţei necesităţii de rezolvare a acestei probleme prin transferul ei, păstrându-se dreptul de proprietate, păstrându-se sursele de finanţare, nefiind implicate surse de finanţare suplimentare, doar transferul ei către Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, care arhiepiscopie, printr-o scrisoare adresată de arhiepiscopul Bartolomeu Anania, este de acord să preia spre administrare în condiţiile menţionate acest patrimoniu memorial şi de cultură a neamului românesc.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Ce este, domnule deputat?

Domnul Paul Magheru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Susţin întru totul iniţiativa legislativă făcută de colegul nostru Dan Brudaşcu şi împărtăşesc aceeaşi amărăciune în legătură cu propunerea de respingere a acestei iniţiative legislative. Aş vrea să atrag atenţia după ce am citit şi raportul că se încearcă să se argumenteze aceste respingeri prin argumente de multe ori nu numai incredibile, dar şi false.

În ceea ce priveşte schimbarea administratorului acestui muzeu, în ceea ce priveşte ridicarea lui la rang de monument cultural, aş vrea să vă spun că ar fi bine să nu trecem cu vederea peste ceea ce ne place să numim şi pe bună dreptate să considerăm "poetul pătimirii noastre", a ardelenilor, poetul nostru naţional, poetul care ne-a învăţat pe toţi, indiferent că suntem români sau maghiari ce înseamnă patriotismul sincer şi profund. Deci, este vorba despre un complex muzeal al unui poet patriot care i-a învăţat patriotismul pe toţi oamenii inclusiv pe maghiari, prin prietenul lui Adi Endre. Dacă Adi Endre în România este sub acest aspect mai bine conservat, aş spune chiar mai bine eternizat, şi mă bucur pentru politica noastră naţională bună, sănătoasă, chiar în oraşul meu, în oraşul Oradea, Adi Endre este venerat, are o casă memorială, are un muzeu, are o cafenea, are inscripţii, tot, tot, e bine ca românii să dea dovadă de adevărat respect al culturii, indiferent că este ea naţională sau a minorităţilor. În acest caz, daţi-mi voie să consider că se trece prea uşor, cu indiferenţă, şi dacă vreţi, cu mare vină de ceea ce înseamnă obligaţia noastră faţă de adevăratele valori româneşti, patriotice şi internaţionale.

Eu vă îndemn, pentru că nu ne costă nimic decât respectul faţă de valorile noastre, să votăm împotriva respingerii acestui proiect de lege şi să încercăm să-i dăm lui Octavian Goga, ceea ce lui Octavian Goga i se cuvine, nu numai de la catedră, nu numai între noi, dar realmente ceea ce acestui poet naţional i se cuvine. Vă mulţumesc, şi mă aştept la un vot în conformitate cu conştiinţa şi cu datoria noastră de român...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Mihai Mălaimare.

Domnul Mihai-Adrian Mălaimare:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Sunt absolut de acord cu gradul de emoţie pe care l-au introdus în dezbatere colegii noştri, numai că astfel de situaţii se regăsesc cu zecile în fiecare judeţ, or, problema pe care o ridicăm noi aici, motivaţiile respingerii se regăsesc în faptul că există un act normativ care priveşte exact lucrurile despre care vorbeşte propunerea legislativă.

Există Legea muzeelor şi colecţiilor publice, şi acolo se stipulează foarte clar, se vorbeşte foarte clar şi despre clasificare, şi despre schimbarea clasei din care fac parte muzeele şi colecţiile publice, şi se spune că această transformare se face prin hotărârea Guvernului. Nu cred că este cazul ca noi, aici, să facem lege de aplicare a unei alte legi, în sensul acesta.

Pe de altă parte, există, şi cu toată prietenia, indiferent dacă la Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă s-a constatat o lipsă a pregătirii juridice, şi este posibilă, dar noi ne sfătuim cu colegii noştri, există în acest proiect de lege sumedenie de lucruri care nu prea stau în picioare.

Este foarte complicat să treci o instituţie în subordinea alteia, în timp ce, în acelaşi timp, propui ca ea să fie administrată de Arhiepiscopie, care este de fapt o instituţie de drept privat. Sunt lucruri extrem de complicate, care ar fi trebuit gândite mai bine de iniţiatori. Dar, repet, oricât de drag mi-ar fi subiectul în sine, avem o lege pentru asta, avem un ministru, şi el este obligaţi prin lege să rezolve acest lucru. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Timpul afectat dezbaterilor s-a epuizat. Este ora votului final. V-aş ruga să urmăriţi lista pe care am parcurs-o ieri şi astăzi.

La pct.16 era proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2003 privind interzicerea realizării de clădiri pe suprafeţele din fondul forestier naţional afectate de incendii, lege care, având caracter ordinar, urmează să fie supusă votului dumneavoastră în condiţiile art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc. 226 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici un vot contra.

Abţineri? 6 abţineri.

Poftiţi, domnule Brudaşcu!

Domnul Dan Brudaşcu:

Domnule preşedinte,

Permiteţi-mi să explicăm votul nostru: aşa cum am încercat să arăt şi în intervenţia făcută cu prilejul dezbaterilor, această lege este foarte importantă, dar îi lipseşte esenţialul, pentru că tot este vorba de legi imperfecte. Această lege nu rezolvă chestiunea celor care până la data adoptării ei au făcut abuzuri, au defrişat zone întregi de teren pentru a-şi construi locuinţă. Ei rămân în continuare protejaţi printr-o asemenea lege. Deci, noi facem legi, se pare, nu pentru rezolvarea chestiunilor foarte grave, precum cea semnalată prin apariţia acestei, ci pentru protejarea celor care încalcă, cu bună-ştiinţă, orice lege a României.

Dacă această lege ar fi prevăzut sancţiuni şi pentru cei care, până la data apariţiei ei, au încălcat-o, atunci noi, cei de la Partidul România Mare am fi fost printre primii care să o susţinem cu toată tăria, ca fiind o necesitate a momentului.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.76/2003 pentru modificarea art.15 alin.8 din Ordonanţa Guvernului nr.102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Are caracter ordinar, îl supun votului potrivit art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La pct.18 - proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.34/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.390/2002 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Române pentru investiţii străine. Are caracter ordinar, îl supun votului potrivit art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine-i pentru? 178 voturi pentru.

Împotrivă? 20 voturi împotrivă.

Abţineri? 8 abţineri.

Proiectul a fost adoptat cu 178 voturi pentru, 20 împotrivă şi 8 abţineri.

La pct.20 - proiectul de lege pentru aprobarea taxei de notificare a prelucrărilor de date cu caracter personal, care cad sub incidenţa Legii nr.677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Are caracter ordinar, îl supun votului potrivit art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La pct.21 - propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr.73/2000 privind fondul pentru mediu. Are caracter ordinar, o supun votului potrivit art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

La pct.22 - proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.61/2003 pentru modificarea alin.2 al art.9 din Legea nr.203/2003 privind realizarea, dezvoltarea şi modernizarea reţelei de transport de interes naţional şi european. Are caracter ordinar, îl supun votului potrivit art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.68/2003 privind serviciile sociale. Are caracter ordinar, îl supun votului potrivit art.74 alin.2 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii nr.192/2001 privind fondul piscicol, pescuitul şi acvacultura. Are caracter organic, o supun votului potrivit art.74 alin.1 din Constituţie.

Cine este pentru? Mulţumesc. 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Multe voturi neexprimate.

Propunerea legislativă privind susţinerea agriculturii prin cupoane atribuite gratuit şi prin suspendarea impozitului pe terenul agricol.

Comisia a propus respingerea.

Cine-i pentru soluţia respingerii? 176 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 16 abţineri.

S-a respins propunerea.

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind activitatea comercială.

Comisia pentru industrii şi servicii a propus respingerea.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi pentru respingere.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.198 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru? Mulţumesc. 178 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu acest scor a fost respinsă propunerea.

Propunerea legislativă privind organizarea şi funcţionarea autorităţii naţionale pentru egalitatea de şanse.

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a propus respingerea.

Cine este pentru? Mulţumesc. 187 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici o împotrivire.

Abţineri? 3 abţineri.

Majoritatea celor prezenţi.

Propunere legislativă privind declararea zilei de 16 decembrie - Ziua iertării, a împăcării şi a ajutorării aproapelui. S-a propus respingerea de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

Propunerea legislativă privind declararea Complexului muzeal "Casa memorială Octavian Goga" de la Ciucea, judeţul Cluj drept obiectiv de patrimoniu de importanţă naţională. S-a propus respingerea.

Cine este pentru? Mulţumesc. 176 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 32 voturi împotrivă.

Abţineri? Nici una. O abţinere, îmi cer scuze.

V-aş ruga să ascultaţi, după dezbaterile pe care le-am făcut şi după votul final, o notă cu legile care sunt depuse la secretarul general, pentru ca dumneavoastră să vă exercitaţi dreptul de sesizare a Curţii constituţionale.

• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române";
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991;
• Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2002 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002;
• Legea privind modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr.504/2002;
• Legea pentru ratificarea Acordului de Comerţ Liber între România şi Republica Albania, semnat la Tirana la 21 februarie 2003;
• Legea pentru ratificarea Acordului de Comerţ Liber între România şi Bosnia şi Herţegovina, semnat la Sarajevo la 8 aprilie 2003;
• Legea pentru ratificarea Acordului de Comerţ Liber între România şi Republica Macedonia, semnat la Skopje la 7 februarie 2003;
• Legea pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare privind cooperarea în domeniul militar, semnat la Budapesta la 7 aprilie 2003;
• Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.8/2002 privind ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru realizarea Proiectului de finanţare rurală, semnat la Washington DC la 30 aprilie 2001;
• Legea pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, semnat la Bucureşti la 31 ianuarie 2003, pentru finanţarea Proiectului de dezvoltare forestieră;
• Legea pentru ratificarea Amendamentului convenit prin schimb de scrisori, la Bruxelles la 30 ianuarie 2003 şi la Bucureşti la 28 martie 2003, între Guvernul României şi Comisia Europeană, la memorandumurile de finanţare ISPA pentru proiectele aprobate de Comisia Europeană în anii 2000, 2001, 2002 şi încă nefinalizate;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2003 pentru ratificarea Acordului-cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Bucureşti la 14 mai 2003 şi la Paris la 22 mai 2003.

Astăzi şi mâine se va lucra în comisii.

Miercuri o să vă anunţăm programul pentru joi.

Cu aceasta declar închisă şedinţa de astăzi.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,50.