Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, iar, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, şi Ovidiu Cameliu Petrescu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Borbely Laszlo, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Deschidem lucrările noastre de astăzi. Avem un record absolut. Sunt 55 de înscrieri la intervenţii. O să mai folosim masiv şi secretariatul. Domnul Alexandru Stănescu depune intervenţia la secretariat. Domnul Aurel Gubandru este? A renunţat.

Doamna Liana Naum şi se pregăteşte domnul Roşculeţ. Prezent? Încă nu. Domnul Ştefan Giuglea nu, Aurel Daraban, nu. Domnul Petre Posea, vă ştiu.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Spune da pentru Europa".

"Spune da pentru Europa" este o metaforă sau realitate? Într-adevăr, este o realitate pe care a reuşit să o consolideze Partidul Social Democrat, iar peste câteva zile românii din întreaga ţară vor fi invitaţi să-şi expună opţiunea în favoarea destinului european, a viitorului european, a Constituţiei europene. Referendumul constituţional este un moment cu totul deosebit. În primul rând, pentru România şi cetăţenii săi, un moment al confirmării evoluţiei Partidului Social Democrat către un mediu politic instituţional şi constituţional matur, stabil şi previzibil. Faptul că Parlamentul a reuşit să finalizeze într-o perioadă rezonabilă din punct de vedere politic iniţiativa de revizuire a Constituţiei demonstrează capacitatea şi competenţa Partidului Social Democrat. Contrar încercărilor Opoziţiei de a ne descuraja, este absolut remarcabil faptul că totuşi am reuşit într-o perioadă scurtă să realizăm consensul politic necesar în vederea adoptării acestei legi de modificare a Constituţiei.

Ne aflăm într-un moment în care nu ne permitem nici o ratare. Toate eforturile noastre de integrare europeană pot fi zadarnice, dacă nu suntem în stare să adoptăm unele prevederi constituţionale actualizate. Legile, legea supremă şi dreptul, în general, trebuie să răspundă la o anumită realitate şi trebuie să ţină seama de dinamica evenimentelor. Există momente în care aceste modificări sunt necesare datorită evoluţiei fireşti a societăţii şi economiei româneşti şi acest moment a sosit. Noi nu a trebuit decât să-l remarcăm şi să-l materializăm. Nu ne mai permitem nici o tergiversare şi nici o ezitare, iar viitorul cu siguranţă ne va da dreptate.

Un vot pentru noua Constituţie înseamnă şi un vot pentru Europa. A spune da pentru un viitor european este un moment esenţial al deceniilor în care trăim. Acum este timpul să demonstrăm că suntem responsabili şi ne implicăm deplin în acest proiect al nostru, al tuturor cetăţenilor României. Alegerea viitorului pe care ni-l dorim cu toţii va fi şi un semnal important dat Europei, un mesaj de solidaritate în ideea unificării. Acest da adresat Europei este o nouă pagină în istoria ţării, pentru care PSD militează cu toată convingerea. Consider că toţi care doresc un viitor cât mai apropiat de valorile europene vor opta în favoarea noii Constituţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea, urmează domnul Tiberiu Sbârcea.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi se numeşte "Revizuirea Constituţiei, un demers necesar, nu conjunctural".

Înscriindu-se prioritar în Strategia politică a Partidului Social Democrat pentru anul în curs, obiectivul definit "Revizuirea Constituţiei", în mod special după adoptarea cu succes a acestui proiect legislativ în Parlamentul României, reprezintă sigur cel mai important pas în amplul proces de reformă legislativă pe care partidul nostru îl promovează constant, încă de la începutul actualului mandat parlamentar.

Evident, atingerea acestui obiectiv nu ar fi fost posibilă fără o bună conlucrare cu celelalte forţe politice din Parlament. Este semnificativ că această nouă formulă constituţională, susţinută şi votată de UDMR şi de toţi reprezentanţii minorităţilor naţionale, marchează cât se poate de clar progresul remarcabil obţinut în direcţia instaurării stării de normalitate, a păcii sociale şi interetnice în România.

De asemenea, nu poate fi negată contribuţia constructivă a formaţiunilor politice din Opoziţie, mai puţin a PRM, la succesul acestui demers reformator şi este demn de remarcat faptul că o astfel de modernizare profundă, actualizare şi deschidere spre viitor a fundamentului constituţional al democraţiei româneşti, nu se poate face fără existenţa majorităţii noastre parlamentare consistente, care a asigurat nucleul coerent de voinţă politică.

În contextul celor afirmate, semnificaţia modificărilor aduse Constituţiei trebuie analizată cu toată atenţia, întrucât aceasta reprezintă o actualizare şi optimizare a unor soluţii şi principii constituţionale, asigurând cadrul constituţional necesar integrării României în NATO şi Uniunea Europeană, armonizând totodată prevederile sale cu reglementările europene şi euroatlantice.

Prin completările şi modificările aduse Constituţiei, se consacră progresele făcute de România în consolidarea democraţiei, a economiei de piaţă şi a protecţiei la nivel superior a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Pe măsură ce procesul de integrare euroatlanică a României a dobândit contururi din ce în ce mai clare, începând cu anul 2001, dar mai concret cu anul 2002, s-a constatat creşterea interesului în toate palierele societăţii româneşti, revizuirea Constituţiei. Astfel, anumite subiecte tratate în Constituţia din anul 1991 printr-o prismă conjuncturală, de neatins în perioada de atunci, au devenit odată cu trecerea timpului abordabile, creând posibilitatea ca discuţiile pe marginea lor să pornească de la premise noi.

Privind retrospectiv, observăm că teme care în urmă cu 10 ani provocau o respingere totală, precum obligativitatea serviciului militar, dreptul cetăţenilor cu dublă cetăţenie de a ocupa funcţii de demnitate publică, sau al cetăţenilor străini de a deţine în proprietate terenuri în România, au început să câştige teren, ba chiar să fie reconsiderate în contextul integrării.

Dacă după anul 1990, provocau reacţii furtunoase, fiind considerate subiecte "sensibile", evident, mai mult conjunctural, există o motivaţie: aceea că izolaţi atâta timp de sistemul dictatorial, ne aflam în postura ingrată de a respinge lucruri care, în momentul de faţă, ni se par fireşti sau despre care acum suntem dispuşi să discutăm.

Dovada că procesul Constituţional din ţara noastră se racordează la realităţile politicii europene constă în aceea că reflectând la contextul general în care ne situăm, nu se pot ignora lucrările recent încheiatei Convenţii privind Viitorul Europei, care a conferit un caracter de actualitate, dacă nu de necesitate a revizuirii Constituţiei, eveniment a cărui decizie finală va fi luată la Conferinţa interguvernamentală din 2004.

Un alt motiv pentru care s-a pus problema revizuirii Constituţiei după alegerile din anul 2000 a fost şi acela desprins din dezbaterile publice pe această temă, ocazie cu care s-a demonstrat nu numai interesul partidelor politice, al instituţiilor şi autorităţilor publice pentru modificarea unor dispoziţii constituţionale, ci şi interesul societăţii civile, implicit al cetăţenilor de a participa activ la procesul de revizuire.

Aceasta demonstrează că participarea cetăţenilor la dezbaterile pe această temă şi nu numai, la degajarea soluţiilor care să se bucure de cel mai larg sprijin popular, reprezintă o etapă democratică, necesară şi obligatorie.

Un argument în plus că societatea civilă de multe ori îşi asumă teme pe care partidele politice le evită din motive electorale, ne îndreptăţeşte să credem că aceasta, împreună cu fracţiunile sale, reprezintă aproape permanent segmentul ale cărui interese le apără, pe când partidele sunt într-o continuă căutare de "majorităţi".

Evident, de pe acest drum început cu iniţiativa din ianuarie 2000 şi derulat în palierul de timp ce se va încheia pe 19 octombrie, anul curent, nu au lipsit nici scepticii care considerau procesul în sine şi sintetizarea ideilor rezultate, dacă nu inutilă, cel puţin formală, nici vocile radicale care doreau reforma constituţională cu modificarea ei de fond, deci nu adaptarea şi corectarea celei existente, ci conceperea şi elaborarea alteia. Din fericire, aceste remarci au fost insignifiante.

Cu speranţa că aceste câteva puncte de vedere personale supuse atenţiei dumneavoastră nu au avut darul să vă deranjeze sau să vă plictisească, vreau să închei prin a vă asigura de totala mea consideraţie şi să ne ajute Dumnezeu să câştigăm şi ultima "bătălie" a procesului constituţional, respectiv referendumul din 19 octombrie 2003.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Are cuvântul domnul deputat Tiberiu Sbârcea şi va urma domnul deputat Adrian Moisoiu.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea se numeşte "Insula Mare a Brăilei - arenă de atac politic sau eforturi financiare deosebite pentru creşterea producţiilor agricole".

Stimaţi parlamentari,

În ultimul timp am fost martorul unei campanii în mass media vorbită, scrisă şi televizată a unui atac vehement şi de lungă durată asupra Societăţii comerciale "Trei Brazi" TCE - SRL şi acţionarului principal al acestei societăţii Culiţă Tărâţă care a concesionat Insula Mare a Brăilei.

Situaţia este prezentată la modul în care Opoziţia politică arată că în acest loc ar curge lapte şi miere. Şi că cel care a concesionat nu ar avea altceva de făcut decât să recolteze bunurile de acolo, fără nici un fel de cheltuială şi de aici tot felul de atacuri la Guvern şi persoane sus puse care i-ar fi înlesnit, vezi Doamne, accesul la "magazia cu aur". Până una alta, s-a descoperit un teren propice de atac politic la adresa Puterii.

Pe data de 17 septembrie 2003 împreună cu colegii din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor ne-am deplasat în Insula Mare a Brăilei şi vă mărturisesc că o vedeam pentru prima dată. M-a impresionat întinderea celor 72 de mii de ha cu suprafaţă perfect plană, străjuită de jur împrejur de cei 157 de km de diguri înalte de 6-7 metri, construite cu aproximativ 40 de ani în urmă, împotriva inundaţiilor Dunării care se produceau cel puţin o dată pe an, unde împărat era pădurea, stuful şi bălţile, de unde şi denumirea anterioară a Bălţii Mari a Brăilei.

Trebuie să arăt şi să clarific că Societatea Comercială "Trei Brazi" TCE - SRL a concesionat de la Agenţia Domeniilor Statului pe 20 de ani suprafaţa de 56 de mii de ha din care 40 de mii de ha cu posibilităţi de irigare, iar 16 mii de ha fără această posibilitate. Să distingem clar că această societate nu este proprietarul acestor suprafeţe. Până la 72 de mii de ha mai deţin terenuri Staţiunea de cercetare Brăila şi diverşi privaţi, dar nu vreau să mă pronunţ ce am văzut pe aceste suprafeţe pentru nu-i jigni. Împreună cu colegii am vizitat aproximativ circa 20 de mii ha teren irigat şi că mi-a fost dat să fiu deosebit de plăcut impresionat de culturile de porumb, soia şi floarea-soarelui care arătau ca la carte. Tehnologii de înaltă clasă, competitivă cu agricultura modernă mondială. Astfel am văzut lanuri de porumb care produc între 12-15 mii de kg de porumb boabe stas la ha, 3000-3700 kg soia la ha şi 2500 floarea-soarelui la ha, în condiţiile în care anul agricol 2003 nu a fost unul bun, ci unul cu secetă pronunţată şi temperaturi foarte ridicate.

Aceste producţii, stimaţi frânari politici, au fost posibile doar de către unul cu mult iz de aventură, încăpăţânat şi cu multă dragoste faţă de ţară şi pământurile ei, pentru că prin îndrăzneala lui îşi juca cartea vieţii sau a morţii economice, a lui şi a familiei, în condiţiile în care era necesar a investi sume uriaşe în utilaje de pregătire, însămânţare, erbicidare, irigare, recoltare, transport, depozitat şi nu în ultimul rând, asigurarea fondurilor necesare pentru cei peste 770 salariaţi ai insulei şi cheltuielile materiale necesare pentru producţie, având în antiteză posibilitatea de a pierde parţial sau total producţia prin efectul calamităţilor naturale: îngheţ, secetă, grindină, inundaţii.

După aceste lămuriri necesare nu văd pe cineva care ar putea să atace această situaţie fără remuşcări.

Stimaţi domni cu uşurinţa meseriei de a spune ştiute şi nevrute, trebuie să vă atrag atenţia şi să cunoaşteţi că în agricultură se face politica muncii din zori şi până în noapte, fără odihnă, cu insistenţă şi competenţă profesională şi făcută atunci când condiţiile naturale îţi permit, fiind de multe ori la discreţia naturii, fără să ţii cont de sărbători sau de weekenduri, fără a mai vorbi de concedii de odihnă.

În încheiere, mi-aş permite să sugerez ca în Insula Mare a Brăilei să apară din nou efectivele de animale, fiindcă aici au existat peste 80 de mii de oi, peste 3000 de vieri bovini masculi la îngrăşat şi chiar şi vaca de lapte. Şi integrarea producţiei vegetale şi animale înspre producţia finită, industria alimentară.

De asemenea, cât mai mulţi specialişti agricoli din toată ţara să viziteze insula şi să ia exemplu.

Ţin să aduc sincere felicitări celor care muncesc în Insula Mare a Brăilei, indiferent dacă au muncă de coordonare, de conducere sau execuţie.

Haideţi să ne implicăm activ în munca din agricultură pentru prosperitatea ţării şi a poporului.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Vreau să vă reamintesc că avem 55 de înscrişi şi nu o să putem să ne încadrăm în timp, deci vă rog o concentrare maximă, prezentarea ideilor de bază.

Domnul Adrian Moisoiu şi va urma domnul deputat Vekov.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"Până la Legea Divină te mănâncă Fărădelegea Umană". Este unul din aforismele domnului senator Corneliu Vadim Tudor, la care m-am gândit atunci când am participat marţi 23 septembrie a.c. şi am văzut modul în care se acordă avizul în comisia pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor unei iniţiative legislative a unui grup de 11 deputaţi din care 7 membri ai Partidului România Mare.

Legea nr.44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, trebuia să fie o lege reparatorie, care să acorde pe lângă îndemnizaţie şi o serie de facilităţi sub formă de servicii unei categorii sociale deosebite de cetăţeni, care şi-au riscat viaţa luptând pentru independenţa României, sacrificându-şi tinereţea, mulţi dintre ei aducând sacrificiul suprem pentru ca noi astăzi să trăim într-un stat naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil. Aceşti cetăţeni sunt părinţii sau bunicii noştri, care în prezent au o vârstă de peste 80 de ani, o sănătate precară, oameni în faţa cărora trebuie să ne descoperim capetele cu un deosebit respect atunci când îi întâlnim.

Legea mai înainte amintită a stabilit pentru veteranii de război şi văduvelor acestora acordarea unor drepturi ce prevăd: împroprietărirea cu o suprafaţă de pământ, gratuităţi pe mijloacele de transport în comun (tren, autobuz, tramvai, troleibuz sau metrou), priorităţi în acordarea de credite avantajoase pentru construirea sau cumpărarea unei locuinţe, scutirea de plată a impozitelor şi taxelor locale, scutirea de plată a abonamentelor lunare de utilizare a telefonului sau receptarea emisiunilor de radio sau televiziune, acoperirea unei părţi din costul chiriei, energiei electrice şi termice consumate, asistenţă medicală gratuită - inclusiv asigurare de medicamente gratuite, acordare de bilete de tratament gratuite în staţiunile balneoclimaterice şi altele.

Din nefericire, din diferite motive, la peste 9 ani după apariţia legii, aceste drepturi nu s-au acordat sau s-au acordat parţial (cazul suprafeţelor de pământ - doar 32% din cei îndreptăţiţi fiind împroprietăriţi, circa 19.500 de veterani aşteaptă în prezent acordarea valorii pământului în bani) sau din cauza vârstei înaintate şi a bolilor pe care le-au contactat în tranşee sau în prizonierat - datorită condiţiilor în care au luptat şi trăit, ei nu mai pot să beneficieze de ele (cazul biletelor de călătorie) sau efectiv din cauza faptului că acolo unde aceştia locuiesc - nu sunt montate posturi telefonice, nu sunt condiţii pentru receptarea emisiunilor de radio sau televiziune sau nu circulă autobuze, troleibuze, tramvaie, etc. Să nu mai vorbim de faptul că numai 4% din numărul veteranilor, tot mai puţini de la un an la altul, pot beneficia de bilete de tratament gratuite sau de preţul diferit al valorii unei suprafeţe de pământ de 1 ha. în mediul rural în extravilan (circa 3 milioane de lei / ha) şi de 500 m" în Bucureşti (unde m" de pământ poate depăşi 4 milioane de lei!). În felul acesta de fapt, se creează o discriminare între foştii colegi de tranşee, care pe câmpul de luptă şi-au riscat viaţa în mod egal. Ca atare, prin iniţiativa legislativă P.L. nr.121/2003 s-a propus alternativa ca pe baza unei solicitări depuse la uniunile sau asociaţiile de război din care fac parte, cu o jumătate de an înainte, pentru a putea fi cuprinse în bugetul de stat pe anul următor, cei care nu pot să mai beneficieze în mod direct de aceste drepturi să aibă posibilitatea să opteze pentru acordarea unei îndemnizaţii compensatorii lunare în bani.

Este de precizat faptul că proiectul de modificare şi completare a legilor nu determină introducerea unor cheltuieli suplimentare, deoarece acestea fuseseră luate în consideraţie atunci când s-a votat legea şi că, după 9 ani, mai sunt în viaţă doar o treime din cei vizaţi direct, adică circa 240.000 de veterani de război.

Incredibil, o asemenea iniţiativă legislativă umanitară şi reparatorie a fost respinsă de comisia pentru muncă şi protecţie socială cu 9 voturi contra (cele ale deputaţilor partidului de guvernământ - Partidul Social Democrat în frunte cu doamna preşedinte Smaranda Dobrescu, a deputatului Partidului Democrat reprezentat prin doamna Paula Ivănescu şi bineînţeles de deputaţii UDMR - Kerekes Karoly şi Böndi Gyöngyike) şi numai 3 voturi pentru (cele ale deputaţilor Partidului România Mare).

Trebuie subliniat faptul că propunerea de respingere a fost susţinută de delegaţii Ministerului Apărării Naţionale, reprezentat prin lt.col. Gabriel Fotache - şef birou veterani şi consilierii juridici mr. Mihai Dănilă şi Mădălina Cioiulescu, mandataţi pentru această poziţie de către conducerea ministerului, adică de însuşi domnul ministru Ion Mircea Pascu!

În încheiere, deoarece îmi este ruşine să comentez poziţia Ministerului Apărării Naţionale, în antiteză, voi prezenta un citat din scrisoarea de susţinere a iniţiativei legislative primită din partea d-lui general - în rezervă - Nechita C. Petru, veteran de război, preşedinte a Uniunii Veteranilor de Război şi a Urmaşilor Veteranilor - zona Moldova şi membru în Federaţia Europeană a Foştilor Combatanţi: "Nici un sacrificiu nu este prea mare, când este vorba de veteranii de război şi nevoile lor. Consider că în următorii 10 ani, majoritatea dintre ei nu vor mai fi pe aceste tărâmuri şi se impune luarea unor măsuri concrete de îmbunătăţire a vieţii lor, prin introducerea unor articole benefice în legea care-i vizează şi care în final să fie respectată şi aplicată cu profundă atenţie şi stricteţe."

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Vekov Karoly şi va urma domnul Ştefan Giuglea. Domnii deputaţi Iosif Armaş, Victor Bercăroiu şi Ion Mocioalcă au depus la secretariat.

Fac din nou apel la concizia intervenţiilor.

Domnul Vekov Karoly:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Si vis pacem, para bellum" - de vrei pace, îndepărtează războiul. Dictonul antic este şi azi valabil, inclusiv pentru relaţiile dintre partidul de guvernământ şi UDMR. Fără a dezbate acum raţiunile care au dus la încheierea cvasialianţei, parafată prin semnarea rând pe rând şi mai mulţi ani - ai unor protocoale, ulterior şi la nivelul unor judeţe, ne întrebăm: prin ce fel de management, cum anume ar trebui administrate şi menajate raporturile politice dintre cele două formaţiuni pentru ca ambele, inclusiv baza lor electorală, să fie mulţumite.

Fără doar şi poate că mulţumirea, pe cât posibil reciprocă, s-ar putea realiza, cel puţin pe hârtie, prin respectarea înţelegerilor încheiate, după care există şansa unor noi înţelegeri politice, ca între doi parteneri demni de crezare. Astăzi, România suferă de o lipsă de încredere şi în primul rând din partea alegătorilor. Prin urmare, este nevoie de întărirea imaginii proprii în sens pozitiv. Pentru aceasta, la ora actuală, poate face cel mai mult partidul de guvernământ. Restabilirea încrederii, inclusiv în forţele proprii, constituie o sarcină fundamentală. Situaţia României, sarcinile pe care le are în faţă impun o astfel de atitudine, o astfel de politică.

Starea ţării impune compromisuri, impune alianţe. Pragmatismul este singurul mijloc înţelept care poate da roade. Alianţa PSD cu UDMR a fost o cale, acceptată reciproc de ambele formaţiuni, pentru a scoate ţara la liman. Un scop nobil, asumat de ambele. Căci de ce n-am crede că ambii doresc binele ţării? De ce ne-am îndoi de efectiv bunele lor intenţii? În momentul semnării protocolului ambele au ştiut ce semnează, dar şi ce îşi asumă. Pacta sunt servanda. Şi totuşi deznodământul, ultima sută de metri din istoria protocoalelor se repetă. Rămân câteva puncte "pentru la anu", căci... vin alegerile.

Se ştia acest lucru că vin alegerile, poate şi data, perioada aproximativă în care vor avea loc acestea. (A se vedea programul de guvernare pe anii 2003-2004, în care nici pentru perioada respectivă nu figurează acele puncte nerealizate). Dar surâsul încrezător, speranţa în cuvântul partenerului politic este deasupra unor gânduri nedemne. Degeaba au propus unii că protocolul pe acest an trebuie semnat doar atunci când vor fi împlinite cele prevăzute în protocolul de anul trecut. Optimismul, încrederea - n-aş crede să fi fost nepăsare - a trecut peste punte şi protocolul acestui an. Şi tot mai sunt unii care mai speră sau sunt optimişti, care încă mai dau o şansă de 1% sau poate unul la mie că se vor împlini cele asumate. Că "poate totuşi"... Poate, poate... Căci PSD-ul a semnat o înţelegere, anume persoane au semnat protocolul, care nu-şi pot permite să nu se ţină de cuvânt!

Mesajele din ultimii ani ale primului ministru, adresate cu ocazia momentelor istorice serbate de comunitatea maghiară din România, au dovedit cu prisosinţă o aplecare nuanţată asupra problematicii şi aprecierii acelor momente istorice. S-a remarcat preocuparea vădită şi angajată, care voia să dovedească o sensibilitate în ceea ce priveşte problematica comună, chiar dacă uneori controversată. S-a sperat că există o înţelepciune politică, o înţelepciune care urmăreşte nu numai interese de partid, dar şi liniştea ţării, liniştea atât de necesară construcţiei şi reconstrucţiei. S-a sperat şi am sperat că monumentul celor treisprezece generali, cunoscut ca Statuia Libertăţii, va fi reamplasat, chiar şi într-alt loc. Am sperat că vor fi realizate, în sfârşit, măcar cele două facultăţi, promise şi ele în protocolul cu pricina (anul 2003). Nici una, nici alta, doar un "patinaj lingvistic" de zile mari - vorbe, vorbe...

Să fie la mijloc o acţiune străină de scopurile iniţiale? Într-adevăr, pot fi sesizate preocupări contrare - deloc puţine - alianţei dintre cele două formaţiuni. Pot fi sesizate preocupări contrare - deloc puţine - alianţei dintre cele două formaţiuni. Pot fi sesizate o serie de acţiuni care liniştit pot fi desemnate cu termenul de dezinformare. Mijloace străine de scopurile declarate ale celor doi parteneri. Şi-au atins aceste metode scopul? Oare acestea au dus la schimbarea atitudinii iniţiale, acestea ar explica lipsa voinţei politice de a împlini cele promise, care şi ele erau rezultatul unui compromis?

Este oare doar o întâmplare că una din personalităţile marcante ale partidului declară în gura mare, pe baza licenţei ce i se atribuie poetului, că cei treisprezece generali au fost asasini. De mortibus, nihil sine bene. Da, pe vremuri se cunoştea şi se respecta acest dicton. Mai mult, la fel procedează tratatele internaţionale privind militarii, indiferent de care parte s-ar afla. Chiar Parlamentul României a adoptat recent o lege în acest sens. Numai senatorul în cauză îşi permite să batjocorească morţii, de altfel nevinovaţi, numindu-i asasini. Numai dânsul nu ştie că militarii îşi fac datoria şi pentru acest fapt sunt respectaţi până şi de oponenţii lor. Şi numai acesta nu ştie că dacă eşti aliat, nu-ţi batjocoreşti partenerul politic?

Oare, după astfel de "evenimente", după astfel de neîmpliniri, respectiv manifestări, cum cred unii, şi chiar PSD-ul, că va putea continua alianţa politică de până acum? Sau, poate acum, pe ultima sută de metri, nu mai este nevoie de aliaţi precum..., sau s-or găsi alţii?

Dar dincolo de toate acestea, cum rămâne cu credibilitatea, capitalul politic cel mai de preţ al unei formaţiuni politice? Şi cu o asemenea atitudine, deloc consecventă, ca să folosim un eufemism, ce se va alege de ţara asta?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Giuglea şi va urma domnul Costache Mircea.

Domnul Gheorghe Popescu şi domnul Florin Iordache au depus la secretariat.

Domnul Ştefan Giuglea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Traficul de fiinţe umane".

Cu permisiunea dumneavoastră, doresc să vă atrag atenţia asupra unei cifre - 300.000 de persoane, din care mai ales - femei şi copii, sunt traficate anual în Europa; 84% din victime sunt sechestrate, vândute şi exploatate în regim de sclavie. O treime din totalul acestor persoane sunt români (date statistice prezentate de OIM - Organizaţia Internaţională pentru Migraţie).

În acest context deosebit de grav, consider că ar trebui să revenim asupra Legii nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi Legii nr.156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate.

Fac această afirmaţie deoarece în ultimii ani, în România au apărut tot mai multe societăţi care au obiectul principal de activitate plasarea forţei de muncă în ţară şi în străinătate. Este cunoscut că unele din aceste firme nu sunt legal constituite sau, în spatele unor documente care atestă legalitatea se află persoane care practică traficul de fiinţe umane.

Dacă până anul trecut acreditarea acestor societăţi se făcea de către un departament al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în prezent acreditarea se face în teritoriu de către compartimentul juridic al Inspectoratelor Teritoriale de Muncă şi Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Conform unor precizări ale MMSSF, inspectorii ITM şi funcţionarii publici ai AJOFM care efectuează control la aceste societăţi trebuie să verifice, printre altele, dacă societăţile care fac plasare de forţă de muncă au condiţii de spaţiu, aparatură specifică unui birou şi, atenţie - să afişeze la vedere anumite articole din Legea nr.156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate. Nu se aminteşte nimic despre afişarea şi a unor articole extrem de importante din Legea nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, adrese şi telefoane ale ambasadelor şi consulatelor României din ţara de destinaţie şi ţările tranzitate, adrese şi telefoane ale birourilor Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie unde se poate adresa orice cetăţean român dacă este cazul.

Mai mult, în nici una din aceste legi nu există tragerea la răspundere a societăţilor care nu aduc la cunoştinţa cetăţenilor înscrişi în baza proprie de date aceste aspecte din legile prezentate. Nici un articol din cele două legi nu face referiri la obligativitatea agentului economic de a instrui persoana plasată în muncă pe marginea celor două legi şi acesta din urmă să semneze că a luat la cunoştinţă de legislaţia românească în vigoare şi de legislaţia ţării în care urmează să fie plasat în muncă.

Consider că interzicerea dreptului de a practica acest obiect de activitate societăţilor care nu fac dovada instruirii persoanelor plasate în muncă, în conformitate cu legile prezentate precum şi deţinerea de contracte ferme de muncă cu angajatorii străini sau români, este minimul de pedeapsă care se poate acorda.

Totodată, Legea nr.678/2001, art.32 alin.1 are următorul enunţ "Victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane înfiinţate prin prezenta lege, denumite în continuare centre, aflate în subordinea consiliilor judeţene cum sunt: Arad, Botoşani, Galaţi, Giurgiu, Iaşi, Ilfov, Mehedinţi, Satu Mare şi Timiş".

După cum aţi observat nu apar în acest articol de lege patru localităţi: Constanţa, Cluj, Craiova şi Bucureşti unde traficul de persoane este o realitate. În aceste localităţi există deja formatori (mai ales din rândul profesorilor şi a liderilor unor sindicate) pentru prevenirea şi combaterea traficului de persoane, instruiţi în cadrul unor seminarii organizate de CSDR (confederaţia Sindicatelor Democratice din România) în colaborare cu OIM (Organizaţie Internaţională pentru Migraţie - International organization for Migration) cu IREX (Comitetul pentru Cercetare şi Schimburi Internaţionale - International Research and Exchanges Board, cu finanţare acordată de Departamentul de Muncă al SUA (US-DOL). Implicarea consiliilor judeţene din aceste localităţi pentru înfiinţarea unor centre de asistenţă şi protecţie a victimelor traficului de persoane este foarte importantă.

Pentru cetăţenii străini identificaţi pe teritoriul României ca fiind victime ale acestui "comerţ" să se acorde un permis de rezidenţă special precum şi participarea lor la programe de asistenţă socială şi reintegrare. De reţinut că această propunere nu este doar un instrument specific de acţiune juridică, ci şi o măsură umanitară prin care se oferă asistenţă şi protecţie femeilor traficate, care, deseori, nu sunt percepute ca victime ale unei infracţiuni penale, ci ca infractoare ele însele. Este important de remarcat că acordarea unui astfel de permis şi includerea într-un program de protecţie socială nu implică obligaţia victimei de a da declaraţii la Poliţie, ci mai curând furnizarea de informaţii şi cooperarea cu autorităţile. Această prevedere este inovatoare prin două aspecte: oferă posibilitatea de a acorda protecţie imediată tuturor victimelor traficului şi reprezintă un stimulent pentru cooperarea ulterioară la investigaţii, luând în considerare că victimele pot colabora mai eficient atunci când se află într-o poziţie de siguranţă personală şi conştientizează că au cu adevărat drepturi.

Permisul poate fi acordat în următoarele situaţii: când operaţiunile şi investigaţiile organelor de poliţie sau procedurile de judecată cu privire la oricare din aceste infracţiuni, sau serviciile sociale ale administraţiei locale, în exerciţiul activităţilor lor de asistenţă socială, identifică situaţii de abuz şi de exploatare severă a unui cetăţean străin, şi când siguranţa respectivului cetăţean străin este pusă în pericol, ca urmare a tentativei de a scăpa de o organizaţie criminală implicată într-una din infracţiunile menţionate sau ca urmare a declaraţiilor făcute în cursul anchetei preliminare sau în cursul procedurilor de judecată. Cererea de acordare a permisului de rezidenţă este făcută de servicii sau departamente ale autorităţilor locale sau de o organizaţie privată. Decizia privind acordarea permisului de rezidenţă este luată de şeful Poliţiei ("Chestor), care trebuie informat asupra programului de reintegrare urmat de victimă.

Durata permisului de rezidenţă special este de şase luni şi poate fi reînnoită pentru un an sau pentru o perioadă mai lungă, dacă este necesar pentru scopuri judiciare. Permisul este revocat în cazul în care persoana asistată părăseşte programul de reintegrare. Permisul special îi permite deţinătorului accesul la servicii de asistenţă socială, oportunităţi în domeniul educaţional, precum şi înscrierea în baza de date a agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă. (Permisul este acordat de ţările Uniunii Europene - ex. Italia).

Legea trebuie să prevadă şi reglementări menite să garanteze că persoanele traficate nu sunt tratate ca infractori, ci ca victime, şi sunt, prin urmare, îndreptăţite la o protecţie socială şi umanitară adecvată statutului de victimă.

Înfiinţarea unei linii telefonice gratuite care să permită victimelor traficului să ia un prim contact cu operatori profesionişti care să le acorde primul ajutor. Linia telefonică gratuită să fie compusă dintr-un punct naţional, cu mai mulţi operatori, care funcţionează non-stop şi câteva puncte judeţene.

Propun comisiei parlamentare care s-a ocupat de întocmirea Legii nr.678/2001 şi a Legii nr.156/2000 să analizeze propunerile făcute. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Costache Mircea. Va urma domnul deputat Tokay Gheorghe. Domnul deputat Ion Florescu a depus la secretariat.

Vă rog, mai multă concizie. Mai revedeţi textele puţin.

Domnul Costache Mircea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De regulă n-am încălcat timpul şi sper să n-o fac nici de data aceasta.

Stimaţi colegi, mă refer astăzi la textul propus referendumului din 19 octombrie, şi constat că legea fundamentală a oricărui stat este un cod de norme pe termen lung. Sunt ţări în care Constituţia datează de sute de ani, fără revizuiri esenţiale.

Ce i-a determinat pe revizorii români să considere Constituţia din 1991 perimată, în numai 12 ani? Ce domenii ale vieţii reclamă atât de acut nevoia de reglementare, nu prin legi ordinare, nu prin legi speciale, ci neapărat prin modificarea textului Constituţiei?

Geneza motivaţiei stă în adăugarea câtorva cuvinte, pline de semnificaţii pentru cel deprins cu decodificarea mesajului scris. Acesta se referă la statutul proprietăţii. În 1991, când majoritatea actualilor proprietari de averi imense, de vile, de parcuri, de limuzine, de gatere, de IAS-uri, de fabrici, de alte obiective, locuiau la bloc şi trăiau de azi pe mâine, nu aveau nevoie să-şi pună la adăpost strânsura prin text constituţional. Aşa a apărut sintagma "statul ocroteşte şi garantează proprietatea", fără amendamentul PRM, dobândită în mod ilicit.

S-a spus că nu este nevoie de o asemenea precizare deoarece caracterul ilicit este implicit. Când a fost vorba de alegeri s-a acceptat precizarea "alegeri libere şi corecte". Aici calificativul "corecte" nu mai era implicit? De asemenea, este de-a dreptul suspectă precizarea "că este interzisă trecerea în proprietate publică a averilor, a proprietăţilor". Cu alte cuvinte, chiar dacă s-ar dovedi că anumite obiective au fost însuşite în mod fraudulos în procesul de privatizare sau în alt context, acestea nu mai pot fi trecute niciodată în proprietatea publică.

Infantilismul revizorilor noştri merge până acolo încât ei statuează până şi promovarea culturii române, dar nu a oricărei culturi, nu a culturii româneşti din toate timpurile, spiritul românesc fiind fracturat de textul constituţional, ci numai a culturii contemporane. Cine gândeşte o Constituţie raportat numai la existenţa, la interesele lui meschine şi la averile lui de moment, şi-ţi face referire la cultura naţională adăugându-i termenul "contemporan", contemporan cu el şi cu neamul lui, de prădalnici, pare cel puţin inconştient, dacă nu atins de alte boli mai grave.

S-a spus în faţa naţiunii române, de însuşi preşedintele României, recent, că este vorba despre o Constituţie europeană. S-a demonstrat încă şi se mai poate demonstra că este o Constituţie antinaţională, antipopulară şi antieuropeană. Europa nu ocroteşte averile dobândite prin fraudă, Europa nu ocroteşte hoţi, corupţi, mafioţi. Europa nu statuează din două în două zile, când îi vine fiecăruia prin minte să-şi pună la adăpost anumite interese prin text constituţional; Europa nu conduce prin ordonanţe de urgenţe, nu permite aviatorismul politic în orice condiţii; Europa nu este aceea pe care ne-o proclamă unii de la înalte tribune.

Adevăratul mobil îl reprezintă, în această Constituţie pe termen scurt, alegerile din 2004, când se pot întâmpla şi minuni, aşa cum stau lucrurile în ţară, să poată veni la putere forţe care, prin această Constituţie, ar fi, pasămi-te, oprite să aplice legislaţia revizuirii modului cum s-a acumulat capitalul, cum s-au acumulat averile în România.

Din cauza acestui an electoral, a apărut la români o nouă Constituţie. Câte zile va avea ea, vom trăi şi vom vedea. Ceea ce le spun eu revizorilor inspiraţi de personajul lui Hlestapov, din comedia "Revizorul" a lui Gogol, este că minte multă n-au prea avut. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Tokay Gheorghe. Va urma domnul deputat Aurel Daraban.

Domnul Tokay Gheorghe:

Bună dimineaţa, doamnelor şi domnilor.

În ultimul deceniu, în Parlamentul României a devenit o tradiţie ca, în preajma zilei de 6 octombrie, deputaţii maghiari să prezinte un pios omagiu Revoluţiei din anii '48-'49. Paşoptismul, ca idee stindard a revoluţiei burgheze, are un loc sacru în istoria naţiunii noastre, în istoria naţiunii române.

Poate că nu greşim dacă afirmăm că şi astăzi evenimentele care au avut loc cu un secol şi jumătate în urmă au marcat o piatră de hotar în devenirea naţiunilor central şi est-europene. O pleiadă de figuri luminoase au intrat pentru totdeauna în panteonul naţiunilor. Kosuth, Bălcescu au fost şi rămân figuri emblematice ale acestei perioade. Ştim cu toţii ce sfârşit a avut revoluţia maghiară, revoluţia română. Tragica înfrângere a ideilor de libertate, egalitate şi fraternitate, triumful trecător al forţelor reacţionare habsburgice şi ţariste nu au dezarmat naţiunile noastre.

Am rememorat această înfrângere în bătălia dusă pentru democraţie şi libertate, ştiind întotdeauna că a fost pierdută doar o bătălie, nu şi războiul. Şi istoria a dovedit că aşa este. Am rememorat această înfrângere, şi după un secol şi jumătate, dreptatea, democraţia şi libertatea au triumfat şi în această parte a lumii. După un secol şi jumătate, toate naţiunile se îndreaptă împreună spre o Europă unită. Se cuvine, deci, să aducem un pios omagiu acelor bărbaţi şi femei care ne-au deschis drumul spre libertate. Celebrăm astăzi libertatea. Este vorba de libertatea maghiarilor, este vorba de libertatea românilor, a cehilor, a polonezilor, pentru că libertatea nu poate fi confiscată de nimeni şi niciodată.

Este un adevăr trist că, deseori, ne-am găsit în tabere diferite. Este adevărat că românii şi maghiarii avem un trecut împovărat de confruntări tragice şi inutile. Este adevărat că şi de o parte şi de alta, mulţi au pierit în aceste confruntări. Astăzi, după un secol şi jumătate, pe 6 octombrie, comemorăm pe toţi acei care au fost jertfiţi în lupta pentru libertate.

Noi, maghiarii, comemorăm cei 13 generali ucişi mişeleşte, după un simulacru de proces, militari onorabili, care niciodată nu au condus vreo campanie împotriva românilor. 13 generali, din care 4 au fost maghiari, ceilalţi fiind sârbi, croaţi, armeni, austrieci, germani. Or, au fost oameni care au plătit cu viaţa, pentru că s-au ridicat împotriva asupririi habsburgice, bărbaţi care au rămas în memoria întregii Europe ca martiri. În cinstea lor s-au scris cărţi, poezii şi s-au ridicat statui. Una dintre statuile ridicate în memoria lor şi a revoluţiei paşoptiste este Statuia libertăţii din Arad. Această operă de artă este de o valoare artistică incontestabilă. Arădenii au pornit o acţiune pentru reamplasarea acestei statui, din fonduri adunate din donaţii. Visul nostru a fost, ca la data de 5 octombrie 2003, statuia libertăţii, în toată splendoarea ei, să ocupe locul său binemeritat în urbea noastră, simbolizând ideea libertăţii, ideea recunoştinţei faţă de revoluţionarii martiri.

Am constatat, însă, că această iniţiativă, menită să redea Aradului, dar şi României, o minunată operă de artă, să slujească ideea respectului faţă de trecutul nostru comun, a fost contracarată de forţe care nu doresc o reală reconciliere. S-au invocat pretexte juridice estetice, susţineri pseudo-istorice, care mustesc de lipsă de respect faţă de ştiinţă, dar şi faţă de interesele comune ale românilor şi maghiarilor din această ţară, care vin să obstrucţioneze, să oprească un proces de neoprit, procesul europenizării mentalităţii noastre, opunând reconcilierii profunde şi reale o escaladare a spiritului şovin şi naţionalist.

Această încercare nu are şanse de succes. Suntem ferm convinşi că Statuia libertăţii din Arad va fi reamplasată, ca o dovadă vie, că România, într-adevăr, este o ţară europeană, o ţară care nu numai geografic, dar şi sufleteşte s-a încadrat în spiritualitatea continentului nostru.

Credem cu tărie că cei care, astăzi, din motive politice, din calcule electorale încearcă să reînvie atmosfera orvelnică a perioadei, dinainte de 1989, nu vor avea succes. Credem cu tărie în vocaţia europeană a acestei ţări, în care trăim şi ai cărei fii suntem, şi credem totodată că România, mai repede sau mai târziu, ne va trata şi ne va respecta ca atare. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Daraban. Va urma domnul Doru Dumitru Palade. Domnii deputaţi Emil Rădulescu, Vlad Hogea, Puiu Haşotti, Radu Stroe şi Eugen Nicolaescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Aurel Daraban:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Una dintre problemele esenţiale care trebuie să ne preocupe în continuare, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, este reforma administraţiei publice locale. Aceasta trebuie să constituie, din perspectiva descentralizării ei, o prioritate pentru activitatea noastră în teritoriu. În fapt, reforma administraţiei publice locale este o reformă a statului, a întregii societăţi, iar această reformă, ca să poată avea efecte palpabile, trebuie făcută într-un spirit de transparenţă, cu implicarea cetăţeanului, atât în luarea deciziilor majore de interes local sau central, cât şi punerea lor în aplicare.

Iată de ce consider că avem mari datorii şi obligaţii, ca parlamentari, să iniţiem discuţii în teritoriu, în legătură cu ce înseamnă această reformă, ce presupune ea, ce condiţionări aduce ea, pentru a ne racorda, în mod serios, la valorile spaţiului administrativ european: transparenţă, predictibilitate, eficacitate şi responsabilitate.

Trebuie să fim conştienţi, ca membri ai forului legislativ suprem al ţării, că administraţia din România trebuie să ajungă la nivelul administraţiilor din ţările membre. Aşa cum vom gândi şi vom acţiona, încă de pe acum, această reformă depinde, în fapt, viitorul sistemului administrativ în România pentru următorii 5 - 10 ani.

De asemenea, trebuie să conştientizăm că acest proces de reformă al administraţiei este unul permanent, şi trebuie să înţelegem că ceea ce construim trebuie să facem cu mare grijă. Evident, mari răspunderi în această direcţie revine Ministerului Administraţiei şi Internelor prin unitatea centrală de reformă a administraţiei publice. Noi, parlamentarii, avem obligaţia să cunoaştem programele existente şi să veghem ca, în funcţiile de manager în administraţia publică să fie promovaţi tinerii. Să conştientizăm ce ne trebuie şi în administraţie, că ne trebuie în administraţie un alt stil, în care managementul înseamnă, în primul rând, responsabilitate.

Mai mult, ca să avem oameni responsabili în administraţie, trebuie să existe şi o motivaţie corespunzătoare. Se ştie că Guvernul a elaborat în anul 2001, pentru prima dată, o strategie de accelerare a reformei în administraţia publică. Lucrurile s-au mişcat bine, dar consider că este nevoie de un mai mare pragmatism al acestei strategii pentru crearea unor mecanisme de implementare.

Accelerarea programului de informatizare şi extinderea lui rapidă la toate judeţele ar trebui să fie una din priorităţile de bază. Finalitatea strategiilor care există la nivel central, ca şi la nivel local, pe judeţe şi localităţi, trebuie să fie rezultatele palpabile pentru cetăţeni. Onorându-ne aceste obligaţii, onorăm de fapt mandatul ce ne-a fost încredinţat. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Doru-Dumitru Palade. Va urma domnul deputat Tamaş Şandor. domnul deputat Andrei Chiliman şi domnul deputat Enescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Doru-Dumitru Palade:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Ziua de 19 noiembrie a anului 2000 îmi revine mereu în memorie ca o zi de la care au plecat multe speranţe pentru reabilitarea şi revigorarea cercetării ştiinţifice româneşti. La Sala Palatului, undeva în holul principal, la etaj, patronatul şi sindicatele din acest domeniu organizaseră un moment festiv, prilejuit ca în fiecare an de "Ziua Cercetătorului", la care au fost invitate şi principalele partide politice, angrenate în cursa electorală de atunci.

Mult s-a bucurat asistenţa, când o puternică delegaţie PDSR, în funcţie cu Adrian Năstase, Damian Popescu, Ecaterina Andronescu, reprezentanţii unui partid creditat ca sigur câştigător al alegerilor parlamentare, a venit în mijlocul celor care reprezentau potenţialul ştiinţific al României.

Şi mai mult s-a bucurat asistenţa când domnul Adrian Năstase a luat cuvântul şi a făcut un întreg rechizitoriu politicii dezastruoase duse de coaliţia PNŢCD, PNL, PD, UDMR în legătură cu cercetarea ştiinţifică din România. Respectând Declaraţia-Program de la Snagov, din martie 2000, domnul Adrian Năstase a făcut multe promisiuni, care demonstrau clar că viitorul guvern PDSR va relua şi va dezvolta domeniul cercetării ştiinţifice, întrerupt brutal de guvernele din perioada '97-2000: refacerea ministerului de profil, finanţat la nivelul ţărilor candidate la Uniunea Europeană; implicarea cercetării ştiinţifice în dezvoltarea sectoarelor economice şi prin programe naţionale viabile; reluarea unui proces legislativ necesar; facilităţi deosebite pentru cei ce investesc în acest domeniu etc., etc.

Există, din păcate, în practica electorală a ţărilor democratice o expresie: "A promite este nobil, a te şi ţine de cuvânt este ceva burghez". În perioada ce a urmat ne-am dat seama cu toţii că domnului Năstase i-a plăcut şi-i va place întotdeauna să fie nobil.

Unificarea activităţii de educaţie cu cercetarea ştiinţifică, numirea unui ministru delegat pentru cercetare, mai mult cu rol decorativ, în faţa unei doamne ministru care nu a putut înţelege cercetarea ştiinţifică, dincolo de uşa catedrei din învăţământul superior, prăbuşirea finanţării de la buget al acestui domeniu, la cea mai mică cotă din Europa, lipsa totală de interes pentru derularea procesului legislativ necesar, toate acestea şi multe altele au onorat practic artificiile PDSR din anul 2000, aducând potenţialul ştiinţific al ţării sub cota de avarii.

Când cabinetul Năstase a "comemorat" doi ani de la guvernare, în intervenţia pe care am avut-o în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, printre altele am reliefat că mult-trâmbiţata restructurare a secretarilor de stat, printre cei trei care existau la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a dispărut tocmai secretarul de stat de la departamentul cercetare. Dar se putea răspunde că rămăsese ministrul delegat în Guvern, cu rolul pe care l-am arătat.

A venit şi marea restructurare şi reorganizare a Guvernului, după părerea mea, cea mai nefericită şi neprofesionistă din istoria noastră post-revoluţionară. La educaţie şi cercetare se adaugă problemele tineretului; bine că nu a intrat şi sportul, turismul sau, de ce şi nu, cultele. Dar problemele nu se opresc aici. În prezent, din cei patru secretari de stat, cât trebuie să aibă acest minister, numai secretarul de stat care trebuie să conducă departamentul de cercetare, sau ce a mai rămas din el, nu a fost nominalizat. Unele surse declară că, din 2003, s-ar putea să vină ceva fonduri pe acest segment de la Uniunea Europeană, şi primul-ministru doreşte să aibă un om apropiat care să controleze aceste fonduri.

Cu toate eforturile, de altfel lăudabile în multe direcţii, ale ministrului Athanasiu, până în prezent nu s-a reuşit nominalizarea secretarului de stat care să conducă departamentul respectiv, şi efectele se fac simţite din plin, cu urmări total negative. De ce oare? Nu are PSD-ul nici un om cu experienţă în managementul cercetării ştiinţifice ca să preia această sarcină? Nu ştiu, dar se întâmplă atâtea lucruri neplăcute la Guvern, încât atmosfera de acum îmi aminteşte de anul 2000, când toată lumea se alina cu gândul că nu mai este mult şi scăpăm. Să sperăm că va fi mai bine. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Tamaş Şandor; va urma domnul Dumitru Bentu.

Domnul Tamas Sandor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am apreciat în mod pozitiv ordonanţa Guvernului nr.96/2002, care vizează acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat.

În prezent, această ordonanţă a fost modificată printr-o nouă ordonanţă, mai ales datorită faptului că prima a fost primită foarte bine atât de copii, cât şi de populaţie în general.

Faţă de anul şcolar 2002-2003, când au beneficiat de facilităţile prevăzute în acest act normativ, un milion de elevi din 13.000 de şcoli, prezenta ordonanţă de urgenţă a Guvernului îşi propune extinderea programului pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore, cu câte un pachet în valoare de 7.000/copil, începând cu luna septembrie a.c.

Măsurile de îmbunătăţire considerăm a fi, într-adevăr, bune, având în vedere faptul că, începând cu data de 15 septembrie 2003, numărul de copii care beneficiază de pachetul lapte-corn a crescut cu 500.000 paralel, desigur, cu creşterea sumei investită pentru acoperirea programului.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am cerut cuvântul pentru a vă informa că în judeţul Covasna, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.70/2003, beneficiază de facilităţile acestui program 6.367 copii din grădiniţele de stat, cu program normal.

Totodată, trebuie să vă informez că din totalul de 8.700 copii cu vârstă preşcolară, 2400 sunt înscrişi la grădiniţă cu program prelungit, adică 27% din totalul de copii înscrişi. Se poate observa că ordonanţa de urgenţă amintită nu dă posibilitatea ca şi copiii din grădiniţele cu program prelungit să beneficieze de acest sprijin. Nu cred, însă, că putem accepta existenţa oricărei forme de discriminare între copiii de aceeaşi vârstă, şi care totodată urmează aceeaşi formă de învăţământ.

În consecinţă, fac apel la Guvernul, şi la comisia de specialitate a Senatului să urmărească modificarea proiectului de lege în aşa fel, încât şi copiii înscrişi la grădiniţele cu program prelungit să poată beneficia de facilităţile prevăzute în actul normativ de mai sus. Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu, vă mulţumesc şi pentru operativitate.

Dau cuvântul domnului Dumitru Bentu. Va urma domnul Emil Rus. Domnii deputaţi Sonea şi Becsek-Garda au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează simplu: "NU".

Am aşteptat cu normală curiozitate apariţia unei construcţii politice şi, în sfârşit, a apărut. Nu vom analiza, însă, implicaţiile, semnificaţiile, şi mai ales obiectivele acesteia. Nu ne vom referi la juxtapunerea forţată a două doctrine politice. Nu vom glosa superficial pe subiecte ca denumirea "parapaşoptistă" a alianţei; "subtilitatea" mesajului subliminal, acest "DA", pe care trebuie să-l valideze câţi mai mulţi cetăţeni; culorile galben-albastre liberale, da PNL, minus PD, da, de la doamne, aceeaşi, sau democraţi "adio".

Întrebarea firească este: care a fost nucleul de condensare a acestei alianţe ce se doreşte nouă, imaculată şi chiar mesianică, aducându-ne cu generozitate dreptatea şi adevărul atât de mult aşteptate. Pe ce te bazezi, sau mai corect pe ce s-a bazat decizia de constituire? Din păcate, pe o ipoteză falsă şi neonorantă, aceea că memoria colectivă, memoria oamenilor simpli şi oneşti, cărora intenţionează să li se adreseze nu funcţionează decât pe termen foarte scurt. Să nu se creadă cumva că oamenii au uitat binefacerile anilor 1997-2000, când cele două partide au fost în coaliţia care guverna ţara sub semnul celor 200 de zile. Şi, ce bine ar fi fost dacă s-ar fi rezumat strict la acest număr!

Acest afront, dorit insesizabil, are toate şansele să se convertească într-o sancţiune şi paradoxală, dar şi reală. Un "NU" hotărât, acestui "DA". Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da, mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul deputat Cristian Sandache.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Legile 18/91 şi 1/2000 continuă să rămână o problemă, cred eu, şi pentru guvernarea următoare, care nu este exclus să fie a Partidului România Mare, şi sunt sigur că atunci cetăţenii României vor intra în drepturile lor legale privind proprietăţile de terenuri agricole, forestiere şi lacuri.

O treime din locuitorii României, în drept de a-şi revendica bunurile, sunt sau au fost în litigiu, fie cu statul, rudele sau vecinii, pe motive de proprietate asupra pământului. Unele procese se desfăşoară mai bine de zece ani, continuă şi astăzi; altele au primit dimensiuni internaţionale, ajungându-se la Curtea Internaţională de Justiţie.

Din când în când, şi mai ales în preajma campaniilor electorale, se fac nişte mobilizări, nişte mişcări în favoarea cetăţenilor, să zicem de mică amploare, însă, se anunţă cu surle şi trâmbiţe, de păcătoasa propagandă a Puterii, ca fiind realizări măreţe ale regimului PSD-ist, al domnilor Ion Iliescu şi Adrian Năstase.

Aşa este cazul retrocedărilor terenurilor forestiere cetăţenilor din localităţile bistriţene Beclean, Branişte, Budeşti, Chiochiş, Galaţii Bistriţei, Lechinţa, Mărişelu, Matei, Miceştii de Câmpie, Milaş, Nuşeni, Sânmihaiul de Câmpie, Silivaşul de Câmpie, Şieu, Şieu Odorhei, Şieu-Măgheruş, Teaca, Urmeniş ş.a., conform unui Ordin, nr.555, al ministrului agriculturii, ordin care va face parte, spune ministrul, dintr-o hotărâre de Guvern.

Prin acest ordin, terenurile care au fost în administraţia Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti, prin Ocolul Silvic Experimental Lechinţa, vor reveni la proprietarii de drept. Acest institut a desfăşurat o cercetare care, faptic, aproape este imposibil de recunoscut. Destul că exploatările masive de masă lemnoasă s-au desfăşurat sub ochii cetăţenilor, care au asistat neputincioşi la înstrăinarea bunurilor lor, negăsind sprijin nici la Poliţie, nici la Prefectură, cu toate că drepturile lor erau confirmate prin hotărâri judecătoreşti şi prin hotărâri ale comisiei judeţene de profil. Deci, cetăţenii erau cu drepturile în mână, şi silvicultorii noştri cu exploatarea susţinută şi cu amenzile împotriva celor care îndrăzneau să-şi aducă din pădurea lor un lemn pentru a se încălzi pe vreme de iarnă.

Atitudine împotriva acestor abuzuri a luat şi presa, spre cinstea ei, dar şi parlamentarii, mai ales cei din opoziţie, de sute de ori, cu intervenţii directe la primul-ministru Adrian Năstase, la ministrul agriculturii, Ilie Sârbu, la ministrul, pe atunci, al administraţiei publice, Octav Cozmâncă, la ministrul justiţiei, Rodica Stănoiu. Şi totul a fost în zadar. Nimeni nu a luat act de nedreptăţile care se întâmplau zilnic. Fireşte, silvicultorii, dirijaţi de centrul lor din Bucureşti, pentru a lua ochii oamenilor, apăsau pe pedala propagandei, cu manifestări în cadrul lunii pădurilor, sub genericul "Cercetarea silvică şi rolul ei social", cu invitaţi de pe orizontala şi verticala Puterii politice a ţării.

Acum, după ce buzunarele celor care trebuia sunt pline, după ce cotizaţia la partidul Puterii s-a predat, natural că oamenii vor fi puşi în drepturi. Şi, culmea cinismului, meritul este al Guvernului Adrian Năstase şi al Puterii locale, care a găsit calea să facă dreptate cetăţenilor, celor 18 comune ale judeţului Bistriţa-Năsăud.

La recenta întâlnire cu primarii de la Lechinţa, în vederea retrocedării de păduri pentru zona de câmpie, prefectul judeţului, Viorel Pupăză, declara cu satisfacţie că actul punerii în drepturi ale cetăţenilor este un succes "care încununează munca intensă depusă". Halal muncă!

Prin urmare, constatarea lui Caragiale se potriveşte, că toată lumea acum e mulţumită, într-un regim, fireşte, "curat constituţional".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Sandache. Va urma domnul Ştefan Lăpădat.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea se intitulează: "Stafia Convenţiei Democrate Române 2000".

Alianţa P.N.L. - P.D. se doreşte altceva decât defuncta struţo-cămilă C.D.R. 2000.

Şi, totuşi, deşi numărul formaţiunilor componente s-a redus la două, deşi, după afirmaţiile răspicate ale domnilor Stolojan şi Băsescu, toate amănuntele tehnico-tactice au fost puse la punct, ceva scârţâie. Sub sloganul generos: "Dreptate şi adevăr", un fel de salut paşoptist oarecum schimbat, liberalii şi democraţii vor încerca să dea marea lovitură politică.

Aşteptările sunt mari, un freamăt pare că se ridică spre cer, asemenea fuioarelor de ceaţă dintre brazii udaţi de ploaie.

Ambiţii în galben-albastru stau să se coacă, sondajele sunt stropite cu mir aducător de noroc, se umblă pe la imagine şi se "coafează" puternic elementele perioadei 1997 - 2000, când numai şi numai bieţii ţărănişti au fost de vină pentru toate: "Noi am fost prea mici procentual" etc., etc.

Fără îndoială că opoziţia are tot dreptul să se organizeze, aşa cum crede de cuviinţă, numai că temele belicoase aduc un aer uşor caraghios, acolo unde nu este suficientă forţă.

Deşi beneficiază de aportul unor oameni, indiscutabil inteligenţi şi articulaţi, P.N.L. şi P.D. sunt încă prea slabe, chiar aliate fiind, pentru a ataca la câştig viitoarele alegeri.

Motivul este simplu: asemenea unui tablou al lui Goya, stafia C.D.R. 2000 stă în spatele lor şi îşi agită cheia ruginită.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă foarte mulţumesc şi pentru concizie.

Dau cuvântul domnului Ştefan Lăpădat. Va urma domnul deputat Ioan Timiş.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Domnul Corneliu Ciontu:

Mă scuzaţi puţin. Domnii deputaţi Ioan Onisei şi Vasile Nistor au depus la secretariat.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Declaraţia mea are titlul "Europa trebuie să ştie cine suntem".

Interesele financiare ale unor firme din ţară şi din străinătate, căutătorii de comori, dotaţi cu aparatură modernă pentru descoperirea metalelor, indivizi ce construiesc vile, moteluri, hoteluri piscine şi administraţiile publice locale incompetente încalcă cu bună ştiinţă Legea patrimoniului naţional, distrugând acele izvoare istorice spirituale şi materiale care atestă vechimea, continuitatea şi unitatea neamului românesc în spaţiul carpato - danubiano - pontic.

Vă rog să-mi permiteţi argumentarea celor afirmate în scopul de a preveni şi stopa urmările nefaste pentru scrierea corectă a istoriei poporului român.

Sub auspiciile Ministerului Culturii şi Cultelor, Direcţia de arheologie, Comisia de arheologie şi Comisia monumentelor istorice au avizat amenajarea unui spaţiu de agrement în situl arheologic Histria pentru firma duty free care distruge tumuli funerari - morminte antice din perioada greacă - după ce în prealabil domnul Răzvan Theodorescu afirmase că "numai pe calea justiţiei aceşti huligani pot fi opriţi".

Aprobarea tacită a Ministerului Culturii şi Cultelor, precum şi a Academiei Române, continuă şi în cazul concesiunii aprobate de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, a exploatării minereurilor auro-argintifire din perimetrul Roşia Montană din judeţul Alba - Societatea Comercială "Roşia Montană Gold Corporation" S.A., conform Hotărârii de Guvern nr. 458/10 iunie 1999.

Ca atare, tezaurele arheologice dacice şi romane vor dispărea, valorile etnografice, de asemenea, şi nu mai vorbim de consecinţele nocive pentru mediu şi de privaţiunile economice şi sociale la care vor fi supuşi localnicii. În acest caz este salutară moţiunea "Roşia Montană" iniţiată de Grupul parlamentar al P.R.M.

Sub protecţia Legii fondului funciar, ţăranii din localitatea Sarmizegetusa cultivă cereale în incinta complexului arheologic a fostei capitale a provinciei Dacia Romană. Aceeaşi situaţie se constată în castrele PRAETORIUM din localitatea Racoviţa şi Bratovoeşti din aceeaşi localitate, ultimul fiind şi depozit de gunoaie - judeţul Vâlcea- Depresiunea Loviştei.

În judeţele Harghita şi Covasna, indiferenţa şi sfidarea autorităţilor locale şi a Ministerului Culturii şi Cultelor au permis dinamitarea cetăţilor dacice de la Jigodin, din judeţul Harghita, şi de la Păuleni, pentru construirea de vile şi alte amenajări. Săpăturile din acelaşi judeţ, de la Şoimeni - Ciomortan, unde sunt vestigii tracice, au fost tendenţios sistate. Aceeaşi atitudine se reflectă în micşorarea sau dispariţia secţiilor de arheologie de la cele şapte muzee din cele două judeţe în Harghita şi Covasna. În schimb, sunt valorificate piesele de patrimoniu culturale şi istorice secuieşti şi maghiare.

Şi în judeţul Mehedinţi, nepăsarea şi justificarea lipsei de fonduri lasă degradării Piciorul podului lui Traian, castrele militare de la Drobeta Turnu Severin şi Hinova, termele romane, cu toate că anul 2003 a fost declarat de către UNESCO "Anul Traian".

Cu regret trebuie să reamintesc că nici vestigiile medievale nu stau mai bine. Aniversarea a 500 de ani în anul 2004 de la decesul lui Ştefan cel Mare este întâmpinată de bălăriile şi gunoaiele din cetatea de scaun a Sucevei.

Cetatea Severinului, fostă reşedinţă a Băniei, şi altele din Moldova, la care se adaugă castelele din Transilvania, au aceeaşi soartă.

La Congresul al II-lea de dacologie desfăşurat la Bucureşti în perioada 15 - 18 august 2001, dedicat aniversării a 2045 de ani de la moartea primului rege al dacilor, Burebista, cetăţeanul american de origine română, Napoleon Săvescu, doctor în istorie, afirma: "Poporul nostru are nevoie de o istorie corectă, dreaptă, cinstită, care să-l reprezinte într-un moment când toate popoarele lumii se luptă să-şi găsească rădăcini cât mai adânci în istorie. Aceste rădăcini, poporul nostru le are şi este păcat să nu şi le pună în valoare".

Ne luptăm de mulţi ani să intrăm în Europa când spaţiul carpato-danubiano-pontic reprezintă de fapt vatra Europei, iar locuitorii acestui spaţiu au fost strămoşii celor care au început să populeze Europa.

Argumentul cel mai plauzibil, de ultimă oră, îl constituie descoperirea de către un grup de speologi români a rămăşiţelor unui om în Peştera cu oase din Sud - Vestul Munţilor Carpaţi, a căror vechime a fost stabilită de cercetătorii de la Universitatea Washington din Saint Louis, la peste 30.000 de ani, fiind declarată cea mai veche fosilă a unui om din epoca modernă cunoscută până în prezent, botezat de speologii din Cluj-Napoca cu numele de "Ion".

Ca să intrăm în Europa, trebuie să ştim cine suntem!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Timiş. Va urma domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea de astăzi are denumirea: " O parte a presei hunedorene şi ciorba politică".

Doamnelor şi domnilor,

Am fost şi sunt un apărător al presei libere şi al libertăţii de exprimare, ca principiu al democraţiei autentice.

Libertăţii presei nu i se poate opune nimic, în afară de o altă libertate, aceea a fiecărui individ de a avea o opinie.

În numele acestei libertăţi, îngăduiţi-mi să am un punct de vedere asupra unei părţi a presei din judeţul Hunedoara. În acest judeţ, sărac în viaţa cotidiană, dar bogat în resurse naturale şi în politicieni bogaţi, fiecare om politic sau grup politic mai răsărit are presa lui de scandal. Cu alte cuvinte, are "câinele de pază" al democraţiei proprii. Acest câine de pază este asmuţit, ţinut în lesă sau mângâiat pe creştet, după împrejurări.

Obişnuit cu balta politică şi răsfăţat de recompensele stăpânilor, jurnalistul unei astfel de prese experimentează orice formă de exprimare liberă, fără complexe, fără regrete şi fără respect faţă de adevăr.

La începutul mandatului meu de deputat din actuala legislatură am fost şi eu ţinta unui astfel de experiment comandat politic, dar spre bucuria iubitorilor de adevăr, spectacolul s-a terminat prost pentru acei jurnalişti şi a fost exprimat în amenzi penale de sute de milioane de lei.

Aceasta nu înseamnă că fenomenul a luat sfârşit. Aceiaşi jurnalişti sau alţii fac în continuare aceleaşi servicii stăpânilor lor bogaţi.

Paradoxurile şi aiureala publică pot ajunge la paroxism, când constaţi că la diferite întâlniri publice apar tot felul de jurnalişti cu etichetă şi ecuson, dar fără jurnale, cameramani cu camere video scumpe, dar fără canale de televiziune, numai pentru a întreţine ideea omniprezenţei câinilor de pază a democraţiei şi pentru fala şi protecţia finanţatorilor.

Unele ziare se vând pe concursuri de genul: "Care este cel mai tare din parcare?", oamenii unui anumit anturaj cumpărând toată ediţia, lăsându-i pe ceilalţi cu buza umflată. În clipa următoare, cancelariile şefilor de orice fel şi culoare de la Bucureşti devin pline de vestea apariţiei sau consacrării unor stele politice locale.

Alte ziare se distrează selectând jurnaliste fără nume, care trebuie să dea note la mersul pe trotinetă unor parlamentari judeţeni. Ele apreciază sex - apelul, unduirea, eleganţa mersului şi în cele din urmă profesionalismul acestora, tot la mersul pe trotinetă, desigur. Imaginea apare ca un dans de canguri şi parcă Magdalena de la "Jurnalul agricol" se pricepe la croiala Versace.

Sunt alte ziare, sau tot acelea, cine mai ştie, care consacră numere omagiale, redau în mod frecvent slujbe de pomenire, dezvăluiri şi comemorări, sunt specializate în aduceri aminte şi în acte de restituiri jurnalistice, fără să sufle o vorbă despre actul politic de revizuire a Constituţiei. Şi tocmai această Constituţie le-a consacrat dreptul la existenţă şi la o atât de mare şi liberă exprimare.

Nu pot să spun că aceasta este tot. Spectacolul este mult mai mare şi mai aprins. În mod alternativ, însă, există şi în acest judeţ o presă serioasă, responsabilă, adevărată.

Şi ca exemplu că există, aş menţiona numai "Cuvântul liber" şi "Matinal" şi apoi unul sau două săptămânale. Presa adevărată constată, observă şi informează cât se poate de corect opinia publică. Ea supravieţuieşte greu, dar există şi se ţine departe de balamucul multicolor al ziarelor de casă. Ea ştie cel mai bine că pentru jurnale există cel puţin două destinaţii: una pentru anturaje şi cancelarii şi una pentru public.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să apreciaţi singuri cine are dreptate.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu. Va urma domnul deputat Emil Boc.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În ziua de 16 aprilie 2002, Comitetul Parlamentar Mixt Uniunea Europeană - România, din care subsemnatul a făcut parte, a luat în dezbatere tema "Reforma Constituţională în România şi Convenţia privind viitorul Europei".

Tema aceasta de mare interes politic a făcut obiectul punctului 7 de pe Ordinea de zi a reuniunii.

Raportorul Uniunii Europene la această temă a fost europarlamentarul Jo Leinen, care, în finalul expunerii sale, a tras următoarea concluzie: "Nu este cazul ca de fiecare dată când facem un pas în plus să modificăm Constituţia".

Iată deci că în acest domeniu, ştiindu-se perspectiva Convenţiei europene privind viitorul Europei, oficialii Uniunii Europene au considerat inoportună modificarea Constituţiei României. Discuţiile pe tema racordării la "cerinţele europene" sunt, deci, de tip dâmboviţean şi au amprentă electorală.

Aşa se face că avem o Lege de revizuire a Constituţiei României, adoptată în şedinţa din 18 septembrie 2003 a Senatului şi Camerei Deputaţilor.

Elaborarea în mare grabă a acestor modificări, fără a se ţine seama de argumentele pertinente ale parlamentarilor Partidului România Mare şi ale altor factori, a condus la o lege cu foarte multe capcane.

Criticile privind folosirea în justiţie a limbii minorităţilor lingvistice din România, precum şi semnalele Ministerului Administraţiei şi Internelor se cunosc şi sunt de mare importanţă legislativă.

Ceea ce mă intrigă este folosirea unor adjective care transformă Constituţia României în "constituţia adjectivelorcapcană" cu efecte incontrolabile! Ne permitem să dăm câteva exemple.

La articolele 21 şi 23 se foloseşte conceptul de "termen rezonabil". Ce-i aia? Ori este termen, ori nu este! Cine decide?!

În articolul 32 se vorbeşte despre "creativitatea contemporană" periodizarea istorică fiind suprapusă celei juridice, valabilă numai pentru viitor (vezi alineatul 2 al articolului 15)!

În articolul 1 s-a folosit conceptul de "democraţie constituţională".

Până la Revoluţia din decembrie 1989 reprezentanţii Partidului Comunist Român vorbeau despre "democraţia reprezentativă" spre a-şi asigura realegerea!

Democraţia este democraţie! Există sau nu; este în formare sau s-a stabilizat.

O "democraţie constituţională" au practicat şi marii terorişti ai secolului al XX-lea! Mă refer la Stalin, Mao Tsedong, Hitler, Pol Pot, Idi Amin etc.

Şirul exemplelor poate continua. Adjective ca: rezonabil, contemporan, constituţional, corespunzător etc. ne aruncă în neprevăzut, chiar dacă unele din ele se mai folosesc şi de alţii!

Că sunt capcane evidente avem la dispoziţie un exemplu de ultimă oră: "Cetăţenii români aparţin minorităţilor naţionale" (articolul 127) se înţelege în România într-un fel iar în Serbia şi Muntenegru în alt fel.

S-a semnat de către domnul Mircea Geoană, un "Acord între Guvernul României şi Guvernul Federal al Republicii Federale Iugoslavia privind cooperarea în domeniul protecţiei minorităţilor naţionale". Acordul a fost aprobat de Camera Deputaţilor în ziua de 29 septembrie 2003.

În articolul 1 se afirmă: "Pentru scopurile prezentului Acord, se înţelege că minoritatea sârbă în România şi respectiv, minoritatea română în Republica Federală Iugoslavia constau din persoanele aflate sub jurisdicţia lor care împărtăşesc aceleaşi origine etnică, limbă şi tradiţii cu majoritatea populaţiei din cealaltă Parte Contractantă".

Numai că prin "minoritatea română în Republica Federală Iugoslavia" sârbii înţeleg numai pe cei 38.500 români din provincia Voivodina!

Nicidecum şi pe vlahi, meglenoromâni, istroromâni etc.

Rămâne deci cum am vorbit: am încercat prin acest Acord să-i ajutăm pe vlahi şi am acceptat "minoritatea română" - cu un adjectiv capcană, din "Constituţia adjectivelor capcană"!

Iată că avem toate motivele să spunem un NU hotărât modificărilor la actuala constituţie cu ocazia impusului referendum din 19 octombrie 2003.

Vă mulţumesc!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Emil Boc. Va urma domnul deputat Ion Florentin Sandu.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Atitudinea ostilă a P.S.D. faţă de Alianţa P.D. - P.N.L. reprezintă un simptom al spaimei cu care acest partid priveşte apropierea alegerilor, punctul final al acestei guvernări corupte şi mincinoase.

Agresivitatea atacurilor împotriva Alianţei P.D. - P.N.L., emise cu ocazia şedinţei de duminică a aşa-zisei ligi a aleşilor P.S.D., dovedeşte că partidul de guvernământ a prins deja miros de opoziţie, iar baronii săi îşi văd deja viitorul fără limuzine şi prosperitate pe bani publici.

P.S.D. nu şi-a reunit niciodată aleşii pentru a discuta despre sărăcia cu care se confruntă cetăţenii, despre rezolvarea situaţiei dezastruoase din sistemul sanitar, din învăţământ, despre faptul că singura oportunitate pe care o oferă tinerei generaţii este emigrarea. În schimb, au organizat o plenară de proporţii pentru a denigra alianţa dintre P.D. şi P.N.L.

De asemenea, P.S.D. nu şi-a mobilizat niciodată aleşii pentru a discuta despre corupţia care macină ţara sau despre dispreţul cu care sunt trataţi cetăţenii de către autorităţile statului.

O temă importantă pentru cetăţeni şi pentru viitorul ţării, în viziunea conducerii partidului de guvernământ, a fost atacarea deşănţată a Alianţei P.D. - P.N.L. sau anunţul făcut cu mândrie că P.S.D. a luat din timp măsuri pentru zdrobirea Partidului Democrat.

Nu s-au pronunţat, în schimb, nume cu rezonanţă din panoul corupţiei P.S.D., ca Miron Mitrea, Hildegard Puwak, Nicolae Mischie, Marian Oprişan. Să mă ierte marii corupţi din P.S.D. care nu îşi aud pomenit numele, dar lista ar fi prea lungă. O să-i numesc, însă, pe toţi Adrian Năstase, pentru că actualul prim-ministru, baronul de Cornu, este cel mai mare baron al ţării.

P.S.D.-ului nu numai că nu i-a izbutit politica de dezagregare a Partidului Democrat, aşa cum şi-a propus domnul Adrian Năstase în vara anului trecut la Snagov, dar vede astăzi că Partidul Democrat, mai vechea sa obsesie, face parte dintr-o alianţă care poate să pună capăt guvernării corupte şi clientelare de astăzi.

P.S.D. se vede astăzi nu doar pus în faţa unei alianţe de partide puternică şi credibilă, dar şi părăsit de aliaţii săi de până acum. Plecarea Partidului Umanist Român din Coaliţia de guvernare este începutul sfârşitului guvernării P.S.D.

Dacă Adrian Năstase spune că Alianţa "da", P.N.L. - P.D. ar trebui să se numească "Disperare şi Aventură", atunci noi spunem că P.S.D. ar trebui să se numească Partidul Sărăciei şi Distrugerii, pentru că altceva nu a ştiut să arate în cei aproape 3 ani de când se află la conducerea ţării.

Iar iniţialele domnului Adrian Năstase - A.N. - au semnificaţia "Aroganţă şi Nepăsare", cele două însuşiri cu care guvernarea P.S.D. va rămâne în Istoria României!

Nu de Alianţa "Da - P.N.L. - P.D." ar trebui să se teamă P.S.D., ci de votul cetăţenilor pe care i-a sărăcit, i-a umilit şi i-a adus la disperare prin politica sa şi care în 2004 vor arunca P.S.D. în opoziţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ion Florentin Sandu. Va urma domnul Marinache Vişinescu.

Domnul Ion Florentin Sandu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi aş vrea s-o intitulez: "Evenimente mondene".

România este în delir. Trăieşte atâtea evenimente mondene, că nici nu mai ştie la care să se uite mai întâi.

Mă voi opri numai la două, petrecute foarte recent: la Sibiu, nunta fetei Regelui Cioabă, la Bucureşti, mariajul împotriva firii între P.N.L. şi P.D.

Amândouă evenimentele sunt de o importanţă capitală pentru ţară şi nu poţi să nu vezi că ambele au asemănări între ele.

În primul rând, la Sibiu, mirii sunt minori. La Bucureşti, perechea este formată din două partide minore.

La Sibiu, nunta a avut loc la Palatul Regelui Cioabă. La Bucureşti, sindrofia a fost la Palatul Parlamentului.

La Sibiu, în faţa palatului era o expoziţie de maşini moderne. La Bucureşti, parcarea palatului se transformase în S.I.A.B. în aer liber.

La Sibiu, pe mese erau curcani şi fazani. La Bucureşti fazani erau în bănci.

La Sibiu, tânăra pereche a spus "da" în faţa ofiţerului stării civile. La Bucureşti s-a spus "da" în faţa ofiţerilor în civil din prezidiu şi din sală.

Şi, în fine, apoteotic, asemănarea a mers până la faptul că în ambele situaţii naşii sunt foşti miniştri. La Sibiu, naşul Ursu, la Bucureşti, naşul Stoica.

Acum încep, însă, unele mici deosebiri, aparent nesemnificative, dar de fond. Dacă la Sibiu perechea a fost formată din doi copii tineri, frumoşi şi sănătoşi, la Bucureşti nu se ştie nici până acum care este mireasa. Dacă este să ne luăm după fandoseli şi fiţe, mireasa ar trebui să fie P.D.-ul. Dacă, însă, ne uităm la zestre şi la mondenităţi, mireasa parcă ar fi P.N.L.-ul.

Dar, să admitem că perechea este formată din două mirese. Ce, nu s-a mai văzut?! Ba sunt şi ţări care au legalizat astfel de mariaje.

Problema se va pune, însă, atunci când va veni vorba despre copii. Cum perechea de la Bucureşti nu va putea procrea, din motive pe care nu trebuie să le mai explic, tânăra familie s-a gândit să adopte nişte copilaşi pe care să-i crească la sâni, cu dragoste maternă. Prima opţiune este deja făcută: au găsit pe stradă, ascuns după nişte boscheţi, un prunc părăsit de mămiţica lui, dar care are scris pe scutece o monogramă foarte interesantă "A.P.". Dar, cum un singur copil la o familie serioasă e prea puţin, s-au gândit să mai caute şi au aflat că la o şcoală de copii instituţionalizaţi se găseşte un prunc mai dichisit, mai citit, mai curat, mai pur, fugit de curând de la mama lui, şi s-au hotărât să-i facă şi lui acte de înfiere, mai ales că au aflat că ăsta are şi zestre: televiziune, ziare etc.

Cam acesta a fost evenimentul monden la care am vrut să mă refer. În rest, toată dragostea, cu multă dragoste casă de piaţă ambelor perechi. Atâta doar că la Sibiu piatra va fi din marmură, iar la Bucureşti ferestrele s-ar putea să aibă nişte ornamente ciudate.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

După acest pamflet, sper gustat şi de eroii lui, dau cuvântul domnului Marinache Vişinescu. Va urma domnul deputat Ionel Adrian.

Domnul Marinache Vişinescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

În Legea bugetului pentru 2003 Guvernul a prevăzut o scădere a ratei inflaţiei la 14%, calculată la sfârşitul anului, iar Adrian Năstase ne asigura că va continua să monitorizeze foarte atent evoluţia preţurilor. Acest regim politic care se pretinde social-democrat trăieşte într-o lume paralelă, de statistici, de sondaje false, de dezinformări dirijate. În realitate, preţurile au luat-o razna. În doi ani şi jumătate preţurile au crescut la cele mai multe mărfuri, servicii, utilităţi, astfel: alimentele şi băuturile nealcoolice - cu 43,6%; îmbrăcăminte şi încălţăminte - cu 40,8%; întreţinerea locuinţei, apa, electricitatea, gazele şi alţi combustibili s-au scumpit cu 63,6%; mobila şi echipamentele casnice şi produsele pentru întreţinerea locuinţei s-au scumpit cu 34%; medicamentele şi alte cheltuieli pentru sănătate, cu 34,1%; transportul s-a scumpit cu 57,3%; comunicaţiile, cu 22,7%; serviciile poştale s-au scumpit cu 84,9%; educaţia şi învăţământul s-au scumpit cu 30,7%. Toate acestea erau valabile până în iulie 2003. Începând cu 1 septembrie spirala preţurilor a crescut vertiginos: gazele naturale s-au scumpit cu 22%; energia termică s-a scumpit cu 17%, iar cea electrică cu 17,5%, ceea ce va duce la o avalanşă de scumpiri la toate celelalte mărfuri, servicii şi utilităţi, iar unele societăţi comerciale îşi vor înceta activitatea.

La întâlnirea pe care am avut-o cu sindicaliştii de la S.C. Amonil S.A. Slobozia, care pichetează Prefectura Ialomiţa de mai mult timp, sindicaliştii erau îngrijoraţi de soarta unităţii, care datorită scumpirii gazului metan, pentru a treia oară, cu peste 50% şi a energiei electrice va intra în faliment, alături de toate combinatele chimice producătoare de îngrăşăminte pentru agricultură. Consecinţele pentru salariaţii S.C. Amonil S.A. Slobozia: 1.000 de familii fără venituri, rămase fără susţinere financiară; 7 miliarde de lei lunar mai puţin la bugetul de stat şi local; probleme deosebite în asigurarea agentului termic şi a apei potabile pentru municipiul Slobozia.

Societatea Urban, care distribuie apă şi energie termică în Slobozia, este debitoare la Combinatul chimic Amonil cu 110 miliarde. Ministerul Agriculturii are datorii de 17 miliarde lei la combinat, ca urmare a neachitării subvenţiei dată în primăvară agricultorilor cu până la 2 hectare, câte doi saci de îngrăşăminte la hectar.

Încetarea activităţii la combinat are consecinţe şi asupra altor societăţi comerciale din Ialomiţa, care sunt prestatoare de servicii pentru combinat şi vor fi afectate indirect, dispărând alte mii de locuri de muncă.

Lovitura de graţie va fi dată agriculturii, vitregită de produsele acestei unităţi, care sunt strict necesare. Preţurile practicate de Amonil pentru îngrăşăminte chimice sunt cele mai mici din România. Până în prezent Amonil Slobozia se află în grafic cu plăţile şi deconturile faţă de furnizori şi servicii, nu are datorii la bugetul de stat. Prin închiderea activităţii la combinat statul se va încărca cu cheltuieli sporite la ajutorul de şomaj, ajutorul social pentru membrii de familie prevăzute de lege.

Totalul personalului disponibil de la Amonil şi întreprinderile afiliate depăşeşte cifra de 3.000 de persoane. Automat, apariţia pe piaţa muncii a unui număr atât de mare de şomeri va afecta furnizorii de utilităţi din Slobozia, aceştia neputând să-şi plătească facturile.

Din punct de vedere social mulţi dintre cei disponibilizaţi vor fi nevoiţi să-şi retragă copiii din procesul de şcolarizare de toate gradele. Mulţi dintre cei disponibilizaţi au contracte de împrumut la bănci, la magazine ce desfac bunuri de larg consum în rate, disponibilizarea lor va face ca ei să devină insolvabili.

Consecinţele politicii de restructurare practicate de guvernele care s-au perindat de peste 13 ani au însemnat doar disponibilizări de personal, autorităţile fiind incapabile să adopte alte măsuri tehnico-economice şi organizatorice, în vederea rentabilizării activităţii şi implicit a creşterii numărului de locuri de muncă, nu a reducerii drastice a acestora, în ciuda promisiunilor făcute de P.S.D. în campania electorală, că vor crea 1 milion de noi locuri de muncă.

Viaţa de zi cu zi a românilor a devenit un coşmar insuportabil. În România acestor ani funcţionabilă e numai mafia, nu şi economia!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Adrian. Va urma domnul Ioan Miclea. Azi am avut o înscriere record: 55!

Domnul Ionel Adrian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat intervenţia: "Adversarii adoptării Constituţiei revizuite".

Nimeni nu neagă ataşamentul faţă de România al celor care, în momentul de faţă, se opun revizuirii Constituţiei noastre. Există moduri diferite de a-ţi iubi şi sluji ţara, iar în istoria românilor, până şi unii reprezentanţi ai extremei stângi comuniste au probat faptic că nu sunt străini faţă de sentimentul naţional.

Patriotismul este un nobil imbold, numai că, în politică, în egală măsură, se cere şi raţionalitate şi, nu în ultimul rând, pragmatism superior de stat. Prin urmare, trebuie să avem în vedere consecinţele pe termen mediu şi lung, precum şi contextul istoric.

Cei care consideră că noua Constituţie a României în actuala sa formulă ar echivala cu un act de trădare se înşală în mod absolut. Trebuie să le respectăm opţiunea şi să nu-i socotim nici excomunicaţi din societatea românească nici inamici publici.

Pe de altă parte, e dreptul nostru democratic de a le argumenta propriile noastre judecăţi de valoare. Nimeni nu ar trebui să se erijeze în instanţă supremă şi să-i catalogheze pe unii şi alţii "trădători" ori "patrioţi" Aceasta ne aduce, cumva, aminte de experimentele legionar şi, respectiv, proletcultist, când, cu asemenea etichetări, se distrugeau destine.

Nădăjduim ca cetăţenii României vor şti ce este mai bine pentru ţara lor, pentru ţara noastră, şi îşi vor demonstra din nou maturitatea, acordând un vot favorabil Constituţiei revizuite, care deschide calea către Uniunea Europeană, către o lume civilizată şi prosperă. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu. Mulţumesc şi pentru operativitate.

Dau cuvântul domnului Ioan Miclea, va urma domnul deputat Ion Bozgă.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Statuia pătimirii noastre".

Unul din evenimentele care au ţinut prima pagină a ziarelor în ultimul timp a fost cel legat de amplasarea statuii, aşa-zisă, "a libertăţii" din Arad. Partidul România Mare a avut şi are o poziţie tranşantă în această chestiune: cei 13 generali, pe care minoritarii maghiari îi declară drept eroi naţionali pentru "lupta" dusă de ei împotriva austriecilor, şi-au câştigat faima de călăi ai poporului român. Lupta lor s-a dovedit a fi un şir de crime contra unor oameni neînarmaţi şi nevinovaţi. Acesta-i adevărul istoric, şi istoria nu o putem trece sub uitare, orişicât am vrea.

De-a lungul timpului, această statuie a născut controverse politice, ce au avut drept rezultat punerea ei într-un subsol, acolo unde, din punctul de vedere al etnicilor români din România, îi este, de fapt, locul.

Reprezentanţii UDMR, în stilul ce le este de acum recunoscut, insistă şi şantajează PSD pentru că această statuie a vrajbei şi durerii să fie amplasată într-un parc public din mijlocul municipiului Arad, ca ea să ne amintească mereu de faptul că ei au fost odată, vremelnic, stăpâni aici, despre teroarea semănată de acei generali criminali în Revoluţia de la 1848 în această parte a ţării. Îi asigur pe stimaţii conducători ai UDMR că, şi fără statuia în cauză, noi nu vom uita crimele comise de aceştia. Putem ierta, dar, de uitat, nu vom uita niciodată.

Şi pentru ca lucrurile să fie înveninate şi mai mult, iată ce declară doi reprezentanţi ai udMR de la Cluj: "Pentru etnicii maghiari, această statuie reprezintă un simbol al libertăţii, neavând nici un fel de conotaţie". Oare stimatul coleg parlamentar de Cluj nu ar fi trebuit să se întrebe ce reprezintă pentru etnicii români această statuie? Oare în Arad şi în Ardeal, în general, nu sunt etnicii români majoritari? Chiar nu-i interesează pe liderii maghiari ce reprezintă pentru români această statuie?

Le-o spun eu: aşa-zisul "simbol al libertăţii", despre care vorbeşte stimatul coleg parlamentar UDMR, este, de fapt, simbolul crimei sau, dacă vreţi neapărat, simbolul "libertăţii" obţinute prin crimă împotriva poporului român.

Mai departe, un alt coleg parlamentar UDMR clujean spune: "Răgazul oferit de UDMR (în paranteză fie spus, PSD-ului - n.noastră.) este liniştea dinaintea furtunii care va fi greu evitată". Apoi: "Atunci când un partener dovedeşte rea-credinţă în nerespectarea unei înţelegeri, relaţia cu el nu-şi mai are rostul". Colegul nostru, parlamentarul de Cluj, se referă, evident, la înţelegerea UDMR-PSD.

Iată, deci, stimaţi colegi, că PSD a încheiat o înţelegere cu UDMR, peste capul autorităţilor locale din Arad şi peste voinţa răspicat exprimată de ardeleni, ca această statuie să nu fie amplasată la Arad şi nicăieri în România. Prin această înţelegere, PSD a semănat vânt şi acum va culege furtună. Din nou, noi, ardelenii, ne simţim trădaţi de către PSD. Din nou, pe noi, ardelenii, PSD ne ignoră, considerându-ne o turmă fără gândire, fără raţiune şi fără simţăminte.

Ce este populism şi propagandă în aceste gânduri şi simţăminte? Dacă acesta este populism, politica trădării, a acestei josnice concesii de dragul unor meschine interese politice, ce este? Înţeleg că PSD a intrat într-o horă a morţii împreună cu UDMR, dar aceasta nu îi dă dreptul să ne târască şi pe noi după el.

Eu propun PSD-ului ca, pentru rezolvarea acestei probleme, să dea, cu titul gratuit, UDMR-ului această statuie, pentru amplasarea ei orişiunde în Ungaria, deoarece în România ea nu este dorită şi nu are loc. Prea ne aminteşte de zilele când, în această parte a ţării, noi, etnia majoritară şi stăpână, eram consideraţi o naţiune tolerată, căreia i se aruncau resturi de la masa grofilor, eram omorâţi dacă ridicam capul, iar eroii neamului nostru au fost măcelăriţi fără milă de cei a căror statuie se vrea implantată în inima unui oraş românesc. Nu, niciodată!

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ion Bozgă, va urma domnul Gheorghe Dinu.

Domnul Ion Bozgă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Implicarea serviciilor sanitar-veterinare din România în asigurarea sănătăţii animalelor şi a sănătăţii oamenilor, prin asigurarea siguranţei alimentelor, în vederea integrării ţării în Uniunea Europeană".

Respectând tradiţia de peste 100 de ani, Asociaţia generală a medicilor veterinari din România a organizat, în perioada 25-27 septembrie 2003, în marele lăcaş de cultură al Iaşiului, al IX-lea Congres al medicilor veterinari din România, constituindu-se într-un adevărat for profesional, atât prin numeroasa participare: peste 1.200 de medici veterinari din ţară, invitaţi şi delegaţi din ţară şi din străinătate, printre care Asociaţia Mondială a Medicilor Veterinari, Federaţia Veterinarilor din Europa, Asociaţia Veterinarilor din Balcani şi Zona Mării Negre, reprezentanţii facultăţilor de medicină veterinară, cât şi prin tematica de dezbateri propusă.

Lucrările s-au desfăşurat pe 5 secţiuni: învăţământ şi cercetare veterinară; securitate alimentară şi alimentaţie publică; asistenţă medicală şi sănătate animală şi integrarea europeană a serviciilor veterinare româneşti. După 3 zile de dezbateri, congresul a emis decizii, care direcţionează serviciile veterinare din România într-o singură direcţie: Uniunea Europeană.

Au fost analizate posibilităţile reale ale României în vederea realizării acquis-ului comunitar din punct de vedere sanitar-veterinar. Serviciile veterinare din România vor avea tot sprijinul forului profesional superior, în vederea îndeplinirii condiţiilor pentru aderarea la Uniunea Europeană.

Congresul şi-a desfăşurat lucrările sub patronajul Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, deci, al Guvernului României. Forurile administrative din judeţul Iaşi s-au implicat în buna realizare a lucrărilor congresului. Guvernul României, prin Agenţia Naţională Sanitar-Veterinară, s-a implicat nemijlocit pentru reuşita congresului.

Pentru efortul făcut de Guvernul României pentru a subvenţiona activităţile sanitar-veterinare obligatorii, prevăzute în planul strategic naţional pe anul 2003, precum şi pentru susţinerea învăţământului şi cercetării veterinare din România, sumă care însumează peste 1 mie de miliarde de lei, pentru acest efort, tuturor, le mulţumesc!

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul domnului deputat Gheorghe Dinu, va urma domnul deputat Vasile Bleotu.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează: "Guvernul ar fi putut salva destinul Căii Ferate, dar n-a făcut-o, ba, dimpotrivă, i-a semnat decesul!"

Zilele acestea se vor împlini 5 ani de la reforma Căii Ferate, prilej, poate, pentru o încercare de bilanţ a rezultatelor reorganizării, dar şi de a reliefa eficienţa măsurilor aplicate. O.G. nr. 12/1998, care consfinţea divizarea Căii Ferate în 5 societăţi, separate organic, juridic, financiar, aceste societăţi fiind aduse la zero cu datoriile şi fiind trecute, aceste datorii, în contul celei de a şasea societăţi, cea veche, S.N. C.F.R., constituită dintr-o persoană şi un telefon, care urma să returneze cele 4 mii de miliarde, acumulate în 8 ani de zile (la Paştele cailor, probabil!).

Până în prezent, Căile Ferate s-au prezentat totuşi ca o structură unitară şi coerentă. Spargerea S.N. C.F.R.-ului în acel an fatidic şi divizarea acestuia în bucăţele din ce în ce mai mici a dus la pulverizarea capitalului de stat din acest sector. Mai mult, fărâmiţarea administraţiei unice a C.F.R.-ului a creat un haos organizatoric, a dus la lipsa unei conduceri unitare şi ferme şi la diluarea responsabilităţilor, la slăbirea controlului şi supravegherii riguroase, ceea ce pune în pericol chiar cerinţa de bază a transportului feroviar: siguranţa circulaţiei.

Şi, toate acestea, pe fondul unei masive risipe de fonduri, societăţile nou-înfiinţate fiind plătitoare de t.v.a., de comisioane bancare pentru decontările între ele şi care au structuri administrative inutile: 38 de consilii de administraţie şi AGA, astfel că abia îşi mai duc zilele cu subvenţii de la buget, fără să se mai gândească la investiţii, dotări sau retehnologizări. În loc să se redreseze, mai ales că la C.F.R., în 1998, au fost disponibilizaţi circa 30 de mii de salariaţi (evident, trecuţi în spatele statului), cele 5 societăţi au acumulat noi datorii, care, acum, se cifrează, în numai 5 ani, la circa 8 mii de miliarde.

În prezent, alţi 16 mii de salariaţi părăsesc Calea Ferată. Unele activităţi feroviare, care, pasă-mi-te, pot avea şi altă utilitate, în alte domenii, au fost vândute la bursa de mărfuri în mod cu totul suspect. Ca un exemplu, în 16.09.2003, s-au scos la vânzare atelierele de centralizare şi telecomandă (SPIAHT-urile) de la Braşov, Arad, Galaţi, Craiova şi Cluj.

Am să mă refer doar la SPIAHT-ul de la Braşov, a cărui situaţie o cunosc mult mai bine şi unde preţul de pornire al licitaţiei, în dispreţul legii, care prevedea efectuarea unei expertize contabile, a fost stabilit la 3,5 miliarde de lei, mult sub valoarea reală a activelor din această unitate: teren de circa 2 ha într-o zonă centrală, clădiri, utilaje, turnătorii de neferoase, mase plastice etc.

Cum rămâne, domnule ministru Traian Panait şi domnule director general Ulievschi din minister, cu afirmaţia făcută mie, personal, cum că, în această acţiune de privatizare se vând doar activităţile nu şi activele?

Şi pentru că această soartă a acestui sector nu îmi este indiferentă, în aprilie 2002, am înregistrat la Camera Deputaţilor o iniţiativă intitulată "Legea de administrare şi exploatare a Căilor Ferate", concepută de mine şi de un colectiv de ceferişti cu o bogată experienţă în domeniu, prin care am urmărit redresarea Căii Ferate, prin adunarea ei sub forma unui holding şi oprirea actualei hemoragii financiare prin interdecontări inutile, prin facturări reciproce şi plăţi inutile de t.v.a. şi comisioane bancare.

Acum, după mai bine de 16 luni, atât reprezentanţii Guvernului, cât şi majoritatea PSD din Comisia pentru industrie şi servicii au înseilat nişte motive puerile pentru respingerea propunerii mele, după ce au amânat de patru ori luarea unei decizii. Penultima oară, am solicitat şi comisia a acceptat la Ministerul Transporturilor să prezinte în faţa comisiei raportul întocmit de un consorţiu străin în legătură cu reabilitarea Căii Ferate, pentru care statul român a cheltuit 2 milioane de mărci vest-germane în 1995. Acest raport, însă, nu a fost prezentat, întrucât concluziile lui contraziceau punctul de vedere al MTTC.

În concluzie, Guvernul, prin punctul său de vedere, dar, mai ales, prin atitudine, faţă de o propunere (chiar dacă vine de la Opoziţie, era în binele unui segment economic), nu s-a gândit la salvarea Căii Ferate, ci continuă procesul de fărâmiţare, împrăştiere a avutului statului, deci, decesul Căii Ferate, în general.

Pentru acest lucru, cer public anchetarea celor vinovaţi de comandarea şi neaplicarea a nimic din ceea ce a constituit raportul întocmit de consorţiul străin în legătură cu reabilitarea Căii Ferate şi imputarea celor 2 milioane de mărci germane celor vinovaţi.

Aduc la cunoştinţa ceferiştilor că vinovaţii pentru starea actuală în care a ajuns Calea Ferată, în care ei rămân fără siguranţa lor şi a familiilor lor, sunt reprezentanţii actualei Puteri, sprijinite de UDMR, dar şi cu concursul celor de la Partidul Democrat, care au făcut prima spărtură în Calea Ferată.

Ne exprimăm surprinderea faţă de modul în care unii lideri sindicali de la CFR au negociat disponibilizarea celor 16 mii de ceferişti cu ministrul Mitrea. Să fie oare doar talentul de negociator al fostului mare lider sindical naţional Mitrea? Eu mă îndoiesc! Ceferiştii ce părere au?

Aş dori să-mi explice onor conducerea ministerul cum se rezolvă practic, în următoarea fărâmiţare, următoarele probleme:

• în discuţiile ce se poartă cu alte administraţii de cale ferată, cu reprezentanţii din Uniunea Europeană, cine reprezintă Calea Ferată Română, Societatea de călători, Societatea de marfă sau Compania de infrastructură?
• banii care vin pentru proiecte ale C.F.R.-ului de la UE, cine îi dirijează? (ministerul, în nota autorului, cum să fie altfel, că sunt bani mulţi!)
• ce alte state din Uniunea Europeană au adoptat aceleaşi măsuri de divizare a administrării şi exploatării capitalului de stat din căile ferate naţionale şi cu ce rezultate de reabilitare? vă spun eu, doar Marea Britanie, unde, datorită unor catastrofe feroviare recente şi la presiunea societăţii civile, s-a trecut la renaţionalizarea căii ferate şi unde specialiştii români montează la această dată instalaţii de siguranţă a circulaţiei.

În spatele cui stau cei 30 de mii, în 1998, şi 19 mii, în 2003, asistaţi feroviari disponibilizaţi? O ştie toată lumea: în spatele contribuabilului român, pe zi ce trece, tot mai sărac! Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îi dau cuvântul domnului deputat Vasile Bleotu, va urma domnul deputat Mitică Bălăeţ.

Domnul Vasile Bleotu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Am avut privilegiul să fac parte din delegaţia oficială care a însoţit echipa de fotbal Steaua Bucureşti în deplasarea de la Southamton, în Anglia, cu ocazia disputării primei manşe din turul I al Cupei UEFA. Ca român, am simţit, alături de cei peste 200 de suporteri prezenţi la meci, două sentimente diametral opuse: pe de o parte, am trăit cu emoţie momentele de fotbal autentic, de nivel european, oferite de echipa Steaua, care au culminat cu deschiderea scorului de către Claudiu Răducanu. Chiar dacă, la începutul reprizei secunde am fost egalaţi, judecătorii echipei Steaua s-au mobilizat exemplar, au luptat pentru fiecare minge şi au obţinut un rezultat de egalitate, care le conferă şanse sporite de calificare în turul II al Cupei UEFA.

La sfârşitul partidei am fost felicitaţi de conducerea clubului englez, de comentatorul sportiv al British Eurosport, de ambasadorul României la Londra, Dan Ghibernea, pentru nivelul ridicat al fotbaliştilor români, din punct de vedere tehnico-tactic, cât şi pentru propaganda pe care echipa Steaua a făcut-o fotbalului românesc, în general.

Pe de altă parte, ne-am simţit "umiliţi" de condiţiile de joc excelente pe care le au jucătorii echipei Southamton, acestea fiind determinate de faptul că echipa engleză dispune de o bază sportivă de excepţie, un stadion ultramodern, în care s-au investit peste 50 de milioane de lire sterline, investiţie care se va amortiza, după calculele oficialilor clubului englez, în maximum 4 ani de zile. Terenul de joc avea un gazon impecabil, uniform nivelat, iar tribunele stadionului, acoperite de jur împrejur, ca o cupolă, confereau o calitate deosebită a sunetului şi creau o presiune fantastică a publicului asupra jucătorilor noştri, când cei 30.357 de spectatori plătitori încurajau echipa gazdă.

Ne-am gândit ce ar trebui făcut ca şi în România să existe câteva stadioane de nivel european. Iată una din soluţii: să fie vândute pe 1 euro acelora care se angajează să investească în bazele sportive, în stadioanele de fotbal. Cum ne-am simţi cu toţii, dacă, spre exemplu, Stadionul Ghencea ar avea tribunele complet acoperite şi s-ar realiza un teren de joc cu toate dotările: drenaj, instalaţie de uscare a gazonului, ca cele englezeşti? Poate că o asemenea investiţie ar costa 4-5 milioane de euro, dar, dacă s-ar realiza, alta ar fi calitatea fotbalului nostru şi poate că, astăzi, am fi fost prezenţi la turneul final al campionatului european.

Propun Guvernului României ca stadionul din Ghencea să fie vândut cu 1 euro, cu condiţia ca patronul echipei să realizeze investiţii, constând în acoperirea tribunelor, cât şi a schimbării gazonului, iar terenul de joc să fie pus la dispoziţia echipei naţionale de fotbal a României în mod gratuit, pe termen nelimitat. Aceasta ar crea premisele necesare obţinerii calificării echipei naţionale de fotbal la viitorul campionat mondial.

Sper ca Guvernul României să ia cea mai înţeleaptă măsură în această privinţă, degrevând bugetul statului de eventualele investiţii în stadioanele de fotbal, care, odată cu integrarea în Uniunea Europeană, trebuie să devină şi ele moderne, de nivel european. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Ca stelist, subscriu şi eu la propunere.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bălăeţ, va urma domnul Costel Marian Ionescu.

Domnul Dumitru Bălăeţ:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Pentru că onoratul meu coleg dinainte a vorbit despre "privatizarea pe 1 euro", declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Un euro la vânzare, restul, la comisioane!"

Noi aflăm din ziarele de senzaţie, şi nu din Parlament, cum s-ar fi cuvenit, ştirea cu adevărat senzaţională că Uzina "Roman S.A. Braşov" (fostul "Steagul Roşu", de autocamioane) "s-a vândut pe un euro" (adică, 38 de mii de lei, la valoarea de schimb actuală, cam 1 kg de bere, de cea mai proastă bere posibilă!). Această "minune" de privatizare s-a întâmplat la Palatul "Victoria" - sediul Guvernului României, în ziua de vineri, 26 septembrie 2003, una din cele mai sumbre zile din analele ţării, căci ea întrece în aroganţă şi nepăsare tot ce s-a petrecut până acum în lungul şir al privatizărilor frauduloase din România.

Nici guvernele fostei coaliţii, dintre 1996-2000, intrate în istorie sub numele de "guverne ale lui vinde tot", nu au avut cinismul să se afişeze în public cu o asemenea performanţă nenorocită de privatizare.

Iată că Guvernul domnului Năstase are o asemenea îndrăzneală, un asemenea cinism, iar executantul ei, domnul Ovidiu Muşetescu, şeful privatizărilor de acum, deci, şi al vânzării pe o bere a marii uzine braşovene, mai dă de ştire că, citez: "Angajaţii societăţii (ai marii uzine braşovene) nu ştiu care le va fi viitorul..."

Foarte frumos! De ce? Fiindcă Guvernul nu a încheiat încă nici un contract în acest sens cu noul proprietar, al cărui nume nici nu se comunică. Frumoasă vânzare! Minunată! Extraordinară! Incredibilă! În fond, scârboasă şi mizerabilă! Care aminteşte versul lui Eminescu: "Un regat pentru o ţigară!"

Ziarul "Libertatea" din 27 septembrie 2003, comentând această respingătoare afacere, ne mai spune că în aceeaşi zi (26 septembrie) a "marilor privatizări ieftine", Guvernul, prin domnul Ovidiu Muşetescu, a mai vândut S.C. Tractorul, S.C. Aro din Câmpulung Muscel, S.C. Tepro Iaşi, pachetul de 25% din acţiunile la Banca Comercială Română. Doamne! Toate, în aceeaşi zi! Şi la preţuri mizerabile, în raport cu valoarea reală a întreprinderilor respective.

De ce l-o fi apucat, oare, atâta grabă pe acest domn Muşetescu, şeful privatizărilor pedeseriste? Ni-l amintim, cum, acum câţiva ani, prin anul 2000, alerga, ca deputat, la microfonul Parlamentului, strigând cu ochii bulbucaţi: "Opriţi privatizările! Opriţi privatizările!" Acum de ce procedează tocmai invers?

Apare evident că, pe atunci, domnul Muşetescu, ca şi întreg PDSR-ul, erau în opoziţie şi se temeau că nu le mai rămâne ceva, mai mult, cât ar fi vrut ei, din ciolanul privatizărilor. Acum, că domnul Muşetescu, împreună cu pedeseriştii domniei sale se află la putere, se grăbesc, până la nebunie, să înghită cât mai repede ciolanul privatizărilor. Sta-le-ar în gât să le stea!

Câtă ipocrizie! Câtă minciună! Cât afacerism pe seama bietului popor român, care îşi vede astfel împrăştiată agoniseala a peste 50 de ani de muncă încordată, ajunsă acum pe mâna unor jefuitori fără scrupule, puşi doar să se întreacă unii pe alţii în trădarea intereselor naţionale.

Şi, astfel, am ajuns, de la vremea lui "vinde tot" cederistă la vremea lui "vinde tot ce a mai rămas" pedeseristă, de la mizerie la supramizerie, materială, morală, intelectuală. De aici, Papură Vodă însuşi ar avea multe de învăţat. Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Costel Marian Ionescu. Şi, ultimul vorbitor, Corneliu Ciontu.

Domnul Costel Marian Ionescu:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Printr-o stranie întâmplare, iată, discutăm despre fluxurile de circulaţie a euro. Din acest motiv, intervenţia mea se intitulează: "De ce minte doamna Hildegard Puwak, dacă nu are nimic de ascuns?"

Bunăoară, în ultima perioadă, s-a iscat un scandal continental în jurul numelui doamnei ministru al integrării Hildegard Carola Puwak. În mare: prin Programul de formare profesională "Leonardo da Vinci", 4 firme în care soţul, Iosif Puwak, şi fiul, Mihai, au accesat fonduri europene, însumând 150 de mii de euro, bani nerambursabili, 2 dintre firmele acestea au obţinut finanţările după ce doamna Puwak a devenit ministru.

Chiar dacă dumneaei a precizat că selecţia proiectelor elaborate ("desigur, administrate de rudele mele"), a fost efectuată în martie 2000 şi, respectiv, în ianuarie 2001, adică, în perioada în care era în opoziţie şi imediat după ce a fost numită ministru, iar directorul Centrului "Leonardo da Vinci", Sorin Ionescu, a menţionat că respectivele firme nu au fost favorizate în nici un fel, trebuie să ţinem cont şi de afirmaţia expertului Mircea Mureşan, de la acelaşi centru, care o pune în postura de mincinoasă pe doamna care are rolul de a face toate diligenţele pentru integrarea în bătrânul continent. Acesta a explicat clar care este calendarul unei astfel de finanţări: solicitanţii depun cererile la începutul anului, undeva, în jurul lui iunie, se termină evaluarea proiectului, iar contractul se semnează prin septembrie. Momentul de referinţă este considerat cel în care se depune cererea de finanţare, chiar dacă derularea efectivă continuă şi anul următor.

Situaţia este clară: cele două proiecte, GERO? Construct S.R.L. Iosif Puwak, respectiv, International S.R.L. Mihai Puwak, au indicativul 87, care aparţine anului 2000. Cum doamna în cauză şi-a depus jurământul de ministru pe 29 decembrie 2000, cele două proiecte au fost derulate integral după ce a ajuns pe această funcţie. Aşadar, clepsidra nu mai poate fi întoarsă, iar nisipul, cât a mai rămas, se scurge în defavoarea dumneaei.

Acest scandal a fost pus pe tapet şi de BBC, care a prezentat date şi mai concrete, reliefând faptul că responsabilii Programului "Leonardo da Vinci" au arătat cu acte că doamna Puwak a depus 2 proiecte pe 19 ianuarie 2001, adică, la circa 3 săptămâni după ce a devenit ministru al integrării. Astfel, cele două proiecte au fost aprobate câteva luni mai târziu, mai exact pe 24 aprilie 2001.

Şi aşa se transformă totul într-un banal joc de-a şoarecele şi pisica, numai că treaba este încurcată şi încă rău de tot. De ce? Pentru că până şi unul dintre proiectele din anul 2000 sare în ochi: astfel, firma Consult Invest S.R.L. are acţionar pe Iosif Puwak - 80% şi pe Constantin Porumbacu, sediul social fiind la adresa de domiciliu a celui din urmă, care este soţul doamnei Mariana Porumbacu, director al Direcţiei logistică şi administraţie din Ministerul Integrării Europene. Cum doamna director a refuzat să dea vreo relaţie, apar multe semne de întrebare. Unul dintre ele are în vedere cum a ajuns în această funcţie doamna respectivă?

La întrebarea BBC-ului, dacă doamna Puwak va fi suspendată din funcţie pe perioada anchetei, domnul prim-ministru Adrian Năstase a spus că nu mai are nici un comentariu de făcut.

"Sujetul" rămâne de actualitate şi suntem siguri că nici o minciună nu poate răscumpăra trecutul cuiva, mai cu seamă când este vorba de un abuz de... pardon! Şi, cum minciuna este voluptatea corupţiei, iar la mijloc există nedumeriri, noi nu vom face nici un rabat de la cauza adevărului, oricât de dragi i-ar fi paralele doamnei ministru şi familiei dumneaei.

De aceea, vom urmări cu atenţie în ce mod vor acţiona instituţiile care au responsabilităţi în verificarea modului de derulare a proiectelor, inclusiv Biroul European Antifraudă - OLAF, care investighează cazurile de corupţie din cadrul structurilor comunitare. Chiar dacă nu ne putem baza pe onestitatea şi onorabilitatea doamnei Hildegard Carola Puwak, care, nici în acest moment de cotitură radicală, nu are demnitatea de a se retrage din funcţia pe care o ocupă şi, mai mult, se-ntraripează, solicitând celor în măsură să o facă, s-o demită şi, aceasta, pentru a nu fi mânjită încontinuu imaginea României. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Eugen Pleşa va depune la secretariat.

(Coboară la tribuna vorbitorilor)

Stimaţi colegi,

Este aproape un clişeu a spune că: "Politica este o artă a compromisului". Un clişeu adevărat, veţi replica. Într-adevăr, atâta timp cât în societate există diversitate, valori şi interese diferite, menirea politicienilor este să concilieze diferenţele prin intermediul unui compromis reciproc avantajos.

Dar îmi pare că uităm prea des faptul că politica nu se poate reduce doar la compromis, şi aceasta pentru că, pur şi simplu, există idei şi credinţe care nu pot fi negociate, care se află deasupra partidelor, acolo unde începe domeniul interesului naţional.

Nici un partid nu are dreptul, de pildă, să negocieze fiinţa naţională.

Nici un partid nu poate aduce la masa tratativelor integritatea teritorială sau siguranţa cetăţenilor.

Cu alte cuvinte, ideea conform căreia politica este o artă a compromisului este incompletă, este falsă prin omisiune, căci există lucruri cu care nici un politician responsabil nu poate face compromisuri.

Unii dintre colegii noştri parlamentari au caracterizat noua Constituţie drept o capodoperă a compromisului. Eu aş numi-o, mai degrabă, o probă a compromisului care merge prea departe, şi îmi voi explica, cu voinţa dumneavoastră, opinia.

Miza revizuirii constituţionale a fost pentru parlamentarii Uniunii Democrate a Maghiarilor din România modificarea art.1 din Constituţie.

Parlamentarii UDMR cred că România nu ar trebui să fie un stat naţional şi tot ei susţin, în continuarea acestei idei, că limba română nu trebuie să reprezinte singura limbă oficială în stat.

Problema începe acolo unde şi alte partide încep să creadă acelaşi lucru.

Convingerea Partidului România Mare este că oficializarea limbii maghiare în justiţie reprezintă în fapt consacrarea unei noi limbi oficiale în stat.

Conceptul de limbă oficială se defineşte în raport cu trei elemente: justiţia, administraţia şi diplomaţia.

Aceste trei elemente reprezintă caracterul oficial al statului român.

Este un adevăr evident faptul că limba folosită în actul administrativ, diplomatic sau de justiţie devine implicit sau explicit o limbă oficială.

Ei bine, noua Constituţie face din limba maghiară o limbă oficială in justiţie, după ce în administraţie caracterul ei oficial fusese deja impus de PSD şi UDMR.

Ne întrebăm, nu întru-totul ironic: când va veni momentul în care corespondenţa diplomatică a ţării noastre va fi purtată în două limbi - română şi maghiară?

Unii ar putea întreba: în fond, de ce este atâta grabă în oficializarea unei a doua limbi în stat?

Ei bine, răspunsul este evident: caracterul naţional al unui stat este conferit prin limbă. Identitatea naţională este esenţialmente una lingvistică. Unitatea istorică a românilor până în 1918 nu a fost una teritorială, şi uneori nici măcar una de conştiinţă; a fost în primul rând o unitate lingvistică.

Statul spaniol, ca şi cel italian, de pildă, nu au putut fi edificate până când un dialect local nu s-a impus asupra celorlalte, căpătând un caracter naţional.

Cu alte cuvinte, nu putem vorbi de un stat naţional atunci când suntem confruntaţi cu o diversitate de limbi naţionale.

La noi, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România a reuşit să manevreze în mod abil PSD-ul pentru introducerea limbii maghiare şi în justiţie, vezi art.47, golind de conţinut art.1 şi 13, acestea fiind practic anulate.

Faptul că partidele politice au acceptat acest compromis, cu excepţia votului de onoare al domnului George Pruteanu, demonstrează disponibilitatea politicienilor români de a negocia posturi şi interese, care poate afecta însuşi domeniul interesului naţional. Iar Partidul România Mare nu poate decât respinge o astfel de negociere lipsită de responsabilitate.

Desigur, nu acesta a fost singurul argument pentru care Partidul România Mare a refuzat să voteze noua Constituţie.

Partidul nostru a considerat şi consideră că momentul revizuirii ei este nefericit.

Unul dintre argumentele folosite frecvent pentru susţinerea actului revizuirii constituţionale se referă la exigenţele procesului de integrare europeană. Însă aceasta este o justificare absolut superficială.

Uniunea Europeană nu a solicitat nici unei ţări modificarea Legii fundamentale, cu atât mai mult cu cât, după cum se ştie, pe ordinea de zi a forurilor europene se află în acest moment proiectul privind elaborarea unei Constituţii a Europei unite.

Acesta este un efort legislativ prodigios început în urmă cu un an şi preconizat a se finaliza în anul 2004.

Anumite prevederi ale actului fundamental european vor avea caracter imperativ. În această situaţie, atât statele membre, cât şi cele candidate la integrarea în Uniunea Europeană vor fi obligate să-şi modifice Constituţiile în sensul armonizării cu legislaţia comunitară.

Astfel, foarte probabil, peste cel mult doi ani, România va fi nevoită să modifice încă odată principala lege a ţării. Cu acel prilej, va fi necesară o nouă dezbatere în Parlament, care va bloca lucrările Legislativului pentru aproximativ trei luni, şi se vor cheltui sume bugetare importante pentru organizarea unui nou referendum.

Pentru a evita repetarea referendumului şi dublarea cheltuielilor într-un interval atât a scurt, Partidul România Mare a considerat că era mult mai înţelept să aşteptăm adoptarea Constituţiei Europene şi abia apoi să revizuim actuala lege fundamentală.

Iată de ce poziţia noastră a respectat în egală măsură atât exigenţele europene, cât şi pe cele naţionale.

Astfel, pe de o parte, ne respectăm angajamentele faţă de partenerii europeni, aşteptând adoptarea Constituţiei Europene, pentru ca astfel să ne putem armoniza legislaţia cu cea europeană, şi, pe de altă parte, respectăm interesele cetăţeanului român, care nu trebuie să suporte costurile duble ale unui proces legislativ deosebit de complex. Însă interesele particulare ale partidului de guvernământ, presat atât de propria criză de imagine, cât şi de insistenţele absurde ale UDMR-ului, au prevalat asupra priorităţilor naţionale.

Un ultim argument îl constituie şi faptul că, o dată aprobată revizuirea Constituţiei, Parlamentul va trebui să treacă la modificarea a peste 2000 de legi, pentru a o face astfel funcţională, măsură ce se va repeta şi după adoptarea Constituţiei Uniunii Europene.

În ultimă instanţă, rezultatul referendumului din luna octombrie va demonstra de partea cui se află dreptatea. Absenteismul masiv care se anunţă trebuie înţeles ca o dovadă a faptului că românii trec prin momente prea dificile pentru a considera că o revizuire constituţională reprezintă în acest moment o prioritate.

În ceea ce ne priveşte, solicităm membrilor şi simpatizanţilor Partidului România Mare să se prezinte la urne şi să respingă modificarea Constituţiei.

Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă)

Domnul Alexandru - Octavi Stănescu:

Tema: "Situaţia trupelor militare româneşti în Irak".

Remarcam, la sfârşitul sesiunii trecute, într-o intervenţie similară, contribuţia esenţială adusă de Armata României la decizia Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord de a adresa ţării noastre invitaţia de aderare, contribuţie dublată, evident, de demersurile susţinute, în acest sens, ale diplomaţiei româneşti şi factorilor de decizie politică.

Dacă eforturile de până acum depuse de militari au avut ca rezultantă invitaţia de a accede în NATO, pregătirea armatei de a adera efectiv la structurile euro-atlantice cere noi şi tot mai susţinute sacrificii.

Este adevărat că transformarea globală a societăţii româneşti, în scopul conturării dimensiunilor democratice şi celor caracteristice economiei de piaţă, presupune eforturi şi sacrificii din partea tuturor categoriilor socio-profesionale.

Buletinele de ştiri abundă în informaţii gen: 2000 de salariaţi au fost disponibilizaţi la uzina X, trei mine s-au închis şi peste 3000 de mineri au fot trimişi acasă, societatea X s-a privatizat, iar noul patron a dat afară 1000 de muncitori. Acest gen de informaţii sunt intens mediatizate şi, aş putea să spun, într-un mod perfect democratic şi în virtutea dreptului constituţional al cetăţenilor la o corectă informare.

În situaţia, însă, a armatei, fenomenul disponibilizărilor, absolut identic cu cel întâlnit în viaţa civilă, se desfăşoară într-un total anonimat.

Conform prevederilor Constituţiei, militarii nu au voie să facă greve, să participe la demonstraţii ori să-şi exprime public opiniile politice. Ca urmare, redimensionarea structurilor militare, tocmai pentru a răspunde cerinţelor NATO, aduce accente dramatice în cariera multor mii de cadre militare nevoite să-şi întrerupă activitatea în domeniul pentru care s-au pregătit toată viaţa.

Chiar şi în aceste condiţii, în care cariera militară se află sub semnul incertitudinii, militarii noştri sunt, poate cei mai eficienţi ambasadori ai României peste hotare, culegând cu modestie aprecieri dintre cele mai elogioase din partea înaltelor oficialităţi ale partenerilor de coaliţie.

Domnul ambasador Nicholas Burn, şeful Misiunii SUA la NATO, afirma că România este deja un lider în NATO. Implicarea României în misiuni dificile, de importanţă strategică, eforturi pe care nu toate ţările membre NATO le depun, conferă României, afirma domnia sa, rolul de ţară conducătoare.

Una dintre misiunile la care Armata României participă cu forţe, de acum deja recunoscute ca profesioniste, este Faza a IV-a de stabilizare şi reconstrucţie din Irak, în cadrul operaţiilor Antica Babilonia şi IraqI - Freedom.

În acest sens, România a dislocat în zona de operaţii un batalion de infanterie, o companie de poliţie militară, un detaşament de geniu, un detaşament special şi o companie de apărare NBC, în baza Hotărârilor Parlamentului nr.2, 15 şi 17 din 2003.

În cadrul operaţiei Antica Babilonia, subunităţile româneşti sunt dislocate în raionul localităţii An Nasiriayah şi au ca misiuni: organizarea unor puncte de control fixe şi mobile, paza şi escorta unor coloane, monitorizarea situaţiei din zonele de responsabilitate şi a activităţii poliţiei locale, paza unor obiective, patrulări şi escorte.

Pentru îndeplinirea misiunii în cadrul operaţiei IraqI - Freedom, militarii români desfăşoară în zona localităţii Al-Hillah acţiuni pentru inspectarea unor puncte obligatorii de trecere, lucrări de amenajare a unor itinerarii sau obiective, distrugerea armamentului şi muniţiilor neexplodate din teren sau de la populaţie.

Trebuie remarcat faptul că misiunile presupun un grad de risc ridicat, pe fondul unor condiţii climatice greu de suportat, cu mult mai aspre decât cele din Afganistan.

Cu toate acestea, militarii români au impresionat prin profesionalism, disciplină şi seriozitate. Spiritul gospodăresc al românului şi-a spus cuvântul, militarii noştri reuşind în scurt timp să organizeze şi să amenajeze ireproşabil taberele, astfel încât acestea să răspundă perfect, în condiţiile date, atât nevoilor operative, cât şi celor de refacere şi odihnă.

Un alt aspect ce merită menţionat îl reprezintă atitudinea populaţiei civile faţă de militarii români.

Printr-un comportament atitudinal bine adaptat situaţiei concrete din zonă, aceştia au reuşit să îşi atragă simpatia localnicilor, cărora, fără a-şi încălca mandatul, le acordă sprijinul necesar.

Desigur că există şi neajunsuri, însă trebuie reţinut faptul că activităţile nu se desfăşoară într-o cazarmă utilată cu toate facilităţile necesare, ci într-o zonă de conflict şi în condiţii climatice care, aşa cum am mai spus, sunt de departe cele mai vitrege dintre cele întâlnite în misiunile de până acum.

Tocmai de aceea, o comisie a conducerii Ministerului Apărării Naţionale, condusă de domnul ministru Ioan Mircea Paşcu, şi la care a participat şi un coleg de-al nostru senator, s-a deplasat acum două săptămâni în teatrul de operaţii pentru a constata la faţa locului neajunsurile cu care se confruntă militarii şi a găsi cele mai bune şi rapide căi de soluţionare.

În cadrul întâlnirilor de lucru la eşaloanele de comandă ale forţelor coaliţiei s-au exprimat mulţumiri pentru participare României alături de aliaţi, aprecierea generală fiind aceea că România este una din puţinele ţări care au respectat traficul intrării în teatru şi a făcut transferul de autoritate la datele planificate.

De asemenea, militarii români sunt consideraţi de către partenerii din Coaliţie adevăraţi profesionişti, bine instruiţi şi conduşi, foarte disciplinaţi, îndeplinind ireproşabil sarcinile şi misiunile primite.

În concluzie, cu toate greutăţile cu care se confruntă sistemul militar, generate în principal de disproporţia dintre scopurile propuse pentru integrare şi nivelul fondurilor alocate, armata rămâne un pilon solid al societăţii româneşti, un promotor al idealurilor în integrarea euro-atlantică, justificând poziţia fruntaşă, alături de biserică, în ierarhia instituţiilor în care populaţia României manifestă cea mai mare încredere.

Domnul Ioan Sonea:

"Oglindă, oglinjoară..."

În toată poveştile frumoase, eroul pozitiv trebuie să treacă printr-o serie de probe propuse de către tatăl miresei. În poveştile de astăzi, mai noi şi mai moderne, eroina este supusă testelor. Frumoasa din poveste, România, se află în probe propuse de către viitoarea mamă soacră - Europa. Mirele ar putea fi aflat după finalul cursei.

În basmele vechi se ştia că trebuie trecute trei probe, că anul era de trei zile. Acum, anul se măsoară cu alte unităţi, numite evenimente, care pot fi, de exemplu, evenimentul disponibilizare, evenimentul privatizare, evenimentul Constituţie, evenimentul Ţiganiada, evenimentul prostituţie, evenimentul Moartea sănătăţii, evenimentul FNI, BANCOREX, evenimentul regionalizare etc. Vă daţi seama că toată viaţa noastră este numai evenimente, aşa că nu le pot înşira pe toate, şi numărul de încercări trebuie să crească de la un eveniment la altul, pentru că, nu-i aşa, vorba aceea din poveste, înainte mult mai este.

Acum, frumoasa frumoaselor are de soluţionat problema "răscoalei" sau "războiului" ţiganilor care a început în cetatea banilor, că despre bani şi averi este vorba. Cu regi şi împăraţi, preşedinţi şi deputaţi sfinţiţi şi încoronaţi de sfinţi binecuvântaţi, este normal că orgoliile şi puterea se manifestă în stradă. Oastea cea mare, cu securi şi cu topoare, cu săbii ninja, iatagane, mercedesuri şi pistoale vrea să i se ştie de frică. Războiul are prelungiri şi peste hotare. Aici este aici, că începe politica mare!

Cum se face că, în acelaşi timp cu probleme din interior, cărora li se dă conotaţie etnică, "românii" sunt atacaţi şi în exterior. România şi Bulgaria, care speră să se alăture Uniunii în 2007, "trebuie să înţeleagă că nu-şi vor primi biletul de intrare în Uniunea Europeană dacă nu reuşesc să stăpânească această problemă a infracţionalităţii", "Poliţiştii consideră că au o foarte mare problemă cu hoţii bulgari şi români", "Sunt zile când vin câte 500 de autobuze cu români", spune Austria.

Ministrul francez de interne a vizitat cartierele de pe malul Senei, populate în exces de prostituate provenind din România şi Republica Moldova.

Cetăţenii din regiunea de nord a Belgiei au făcut numeroase plângeri la poliţie împotriva cerşetorilor din România, Albania şi Bulgaria. Poliţia belgiană a efectuat mai multe operaţiuni de curăţire, cerşetorii fiind repatriaţi prin acţiunea "Ţiganii II". Exemplele pot continua.

Noi punem problema: cine şi ce a determinat pierderea controlului şi respectului legii atât în ţară, cât şi de către cei care ne "reprezintă", aşa cum o spun şi ne-o reproşează statele Europei?

Iată că pentru România oglinda are două feţe: pe de o parte, ni se tot spune că cele întreprinse sunt în ton cu normele europene, pe de altă parte, ni se prezintă o realitate urâtă, schimonosită, de care trebuie să ne fie ruşine.

Există totuşi o explicaţie: aşa cum România are două feţe, şi cei care o privesc au două feţe. Nu vorbesc despre obraz.

România trebuie ţinută în şah şi trebuie totdeauna să existe "argumente" împotriva noastră.

Domnul preşedinte spune Europei, care constată cu tristeţe şi bucurie că România este invadată de corupţie, că Partidul România Mare nu va obţine mai mult de 20% susţinere electorală, când se ştie bine că este singurul partid parlamentar necompromis de vreo guvernare şi singurul partid justiţiar din ţară.

Să înţelegem astfel că românii sunt perverşi şi că preferă fărădelegea, corupţia şi umilinţa, ordinii şi legii?

Dacă 80% dintre români sunt de acord cu preşedintele, atunci de ce să ne mai mirăm că suntem huliţi şi dispreţuiţi?

Cei care acceptă hoţia şi fărădelegea nici nu merită altceva.

Totuşi, românii ar trebui lăsaţi să se pronunţe ei înşişi asupra acestor "adevăruri".

Ce probă urmează?

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Vreau să subliniez în faţa dumneavoastră faptul că în urmă cu două zile, la 28 septembrie, s-au împlinit exact zece ani de când, la Sesiunea de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg, s-a aprobat prin vot admiterea României ca membru cu drepturi depline în acest organism.

Prin aderarea la Consiliul Europei, primul for de cooperare interguvernamentală, fondat la 5 mai 1949, România a realizat unul dintre primii paşi importanţi în procesul de aderare la structurile euro-atlantice.

La 16 martie 1990, Ministerul Afacerilor Externe a adresat o scrisoare Secretariatului General al Consiliului Europei, prin care se aducea la cunoştinţă intenţia ţării noastre de a adera la acest for în viitorul apropiat. În următoarele luni, în cadrul activităţilor Consiliului, au participat, cu statut de invitaţi speciali, reprezentanţi ai României.

Cererea oficială de aderare a României la Consiliul Europei a fost depusă la Strasbourg la 19 decembrie 1991. În februarie 1992, Consiliul i-a desemnat pe cei trei raportori pentru România, care au efectuat prima vizită la Bucureşti în noiembrie 1992.

La 1 iulie 1993, Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a avizat favorabil aderarea României la forul continental, iar la 2 septembrie acelaşi an, un aviz favorabil a fost emis şi de Comisia juridică a Drepturilor Omului.

Aderarea României, cu drepturi depline, s-a produs la 28 septembrie 1993, cu prilejul Sesiunii de toamnă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, desfăşurată la Strasbourg. S-a pus atunci condiţia respectării câtorva amendamente: libertatea reală a presei, revizuirea statutului puterii judecătoreşti, restituirea bunurilor bisericeşti şi funcţionarea şcolilor religioase, predarea în limba maternă în cazul minorităţilor, ameliorarea condiţiilor de detenţie, eliberarea deţinuţilor politici sau etnici, semnarea cartei minorităţilor, combaterea rasismului şi a discriminării naţionale. Periodic, raportorii Consiliului Europei urmau să întocmească referate asupra îndeplinirii acestor criterii. Nu s-au constatat probleme, aşa că, după un timp, Consiliul Europei a considerat că monitorizarea României nu mai este necesară.

Revenind la trecerea în revistă a momentelor din toamna anului 1993, câteva zile mai târziu, la 4 octombrie, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei aprobă, la rândul lui, aderarea României ca membru cu drepturi depline, iar la 7 octombrie, ministrul de externe de atunci, domnul Teodor Meleşcanu, a semnat la Viena, în numele României, Statutul Consiliului Europei şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, drapelul tricolor fiind înălţat cu acelaşi prilej la sediul din capitala Austriei.

A doua zi, preşedintele României, domnul Ion Iliescu, a participat pentru prima dată oficial la reuniunea şefilor de stat şi guvern a ţărilor membre ale Consiliului Europei. S-a adoptat, cu această ocazie, o Declaraţie însoţită de trei anexe: Reforma mecanismului de control al drepturilor omului, Minorităţile naţionale şi Declaraţia şi Planul de acţiune cu privire la lupta împotriva rasismului, a xenofobiei şi intoleranţei.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ion Mocioalcă:

Prin oferta electorală din alegerile trecute, cât şi prin Programul politic, Partidul Social Democrat s-a declarat ferm promotor al principiului conform căruia "reformele nu trebuie văzute ca un scop în sine, ele fiind doar mijlocul prin care se îndeplinesc aspiraţiile legitime pentru o viaţă decentă. Altfel, reforma se face împotriva cetăţenilor, şi nu în beneficiul lor".

Politica noastră socială va fi eficientă doar în măsura în care ea realizează atenuarea procesului de polarizare socială. Noi acţionăm pentru o societate a solidarităţii şi justiţiei sociale.

Acestui omenesc scop îi servesc şi recentele propuneri şi obiective concrete în domeniul social aflate prezent pe agenda priorităţilor Guvernul PSD pentru sezonul rece 2003-2004 şi pentru anul bugetar care urmează.

Surprinde în mod neplăcut reacţia lipsită de temei şi afirmaţiile tendenţioase ale unor lideri "naţionali" sau locali ai partidelor din Opoziţie, susţinute de "analize" părtinitoare şi denaturate ale mass-mediei declarat antiguvernamentale, cum că aceste generoase prevederi, în sprijinul atâtor familii aflate în dificultate, ar fi doar "mită preelectorală", cu bani luaţi, vezi Doamne!, din buzunarul restului de contribuabili.

Da, s-a dublat, iar în unele situaţii grele chiar s-a triplat ajutorul acordat familiilor defavorizate pentru energia termică (5109 miliarde lei).

S-a simplificat şi procedura de acordare a acestor compensaţii. Pentru copii se vor acorda alocaţii complementare la 1.100.000 de familii cu venituri reduse (5600 miliarde lei doar în anul 2004).

Ce este rău şi nedrept în aceste măsuri?

Doresc oare partidele din Opoziţie să năpăstuiască milioane de vieţi doar pentru a compromite politic partidul de guvernământ?

Şi, chiar dacă pentru acest nobil gest de solidaritate umană (şi creştină!) ar trebui să contribuim toţi cu câte puţin, ce este "electoral şi demagogic" în aceste măsuri?

Toţi aceşti "cârcotaşi politici", cărora tot ce este bun în ce facem nu le cade bine, din meschine interese politicianiste, evită însă să ia în considerare eforturile majore făcute pentru redresarea economică generală a ţării, care, iată, încep să îşi arate în mod firesc consecinţele.

Doar în primele şapte luni din acest an, deficitul bugetului consolidat a fost cu 44% mai mic decât în anul 2002, veniturile au fost mai mari cu 28,1%, iar cheltuielile cu doar 22%! Iată că se creează resurse bugetare pentru a veni şi în sprijinul celor mulţi şi defavorizaţi.

Sunt perspective de îmbunătăţire simţitoare a nivelului general de trai în 2004, ca urmare a seriozităţii cu care PSD îşi onorează angajamentele faţă de electorat - creştere economică sănătoasă şi crearea resurselor pentru o repartizare corectă a veniturilor, în interesul tuturor.

Cetăţenii sunt singurii în măsură să constate (şi să sancţioneze!) ce este rău.

Domnul Puiu Haşotti:

Declaraţie politică: "Replică la discursul lui Adrian Năstase prezentat la Conferinţa Naţională a baronilor locali ai PSD".

Nu am fost un mare susţinător al alianţei PNL-PD, dar teama, disperarea, frisoanele lui Adrian Năstase privind formarea acestei alianţe, combinate cu atacurile la adresa ei, lansate la Conferinţa Naţională a baronilor locali ai PSD, m-au convins că noua construcţie politică reprezintă singura alternativă a PSD, singura soluţie pentru cetăţeni şi pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Adrian Năstase are tupeul de a vorbi despre formula reciclată a CDR, uitând să spună că actualul PSD s-a dat cu fard european înghiţind PSDR, că partidul pe care îl conduce este un amalgam de foşti ţărănişti, pedişti, peremişti, pesemişti, automobilişti şi este rezultatul mai multor fuziuni cu partide-fantomă, pe deasupra fiind sprijinit în Parlament de UDMR, partener al fostei guvernări.

PSD a devenit un aspirator pentru traseiştii politici, atraşi de ciolanul puterii şi promovaţi în funcţii după mărimea comisionului vărsat în visteria de partid. Cum se explică faptul că, dintr-odată, reprezentanţi ai fostei puteri au ajuns să deţină funcţii de conducere în Guvern sau Parlament sub sigla PSD? Mă îndoiesc că erau prea buni pentru Năstase şi nu cred că simplul certificat de partid al PSD i-a transformat peste noapte în curaţi, frumoşi şi deştepţi.

Doar lipsa de caracter a acestora, mirajul puterii, şantajul şi politica de racolare prin orice mijloace, promovate şi aduse la rang de politică de stat de preşedintele PSD, explică asemenea cazuri.

După eşecul Legii anticorupţie, Patronul politic al Corupţilor din România, Adrian Năstase, propune, culmea, tot baronilor locali ai PSD, o nouă ofensivă împotriva acestui fenomen.

Măsurile promise în 2000 pentru combaterea corupţiei au rămas la stadiul de intenţie, Legea anticorupţie s-a dovedit deficitară, în timp ce afacerile baronilor pesedişti au înflorit fără precedent în România.

Partitura anticorupţie interpretată cu sârg de Adrian Năstase pe micile ecrane nu mai reprezintă interes, pentru că minciunile actualului Guvern nu mai pot înşela încrederea cetăţenilor.

Lecţiile de doctrină politică oferite alianţei PNL-PD de Adrian Năstase sunt puerile, din moment ce singura ideologie a partidului - stat aflat la cârma ţării este bazată pe corupţie, furt din banii publici şi europeni, minciună şi demagogie. Acest mod de a face politică trebuie înlocuit, iar criteriile de profesionalism şi competenţă promovate de alianţa PNL-PD vor elimina corupţia şi nepotismul în ocuparea funcţiilor publice.

Din această perspectivă, faptul că nu cunosc nici un membru PSD care să nu fie corupt sau incompetent mă face să mă gândesc cu plăcere la ziua în care îi vom înlocui pe toţi.

Nici profeţiile economice rostite de Năstase în discursul său nu au avut mai mult succes, de vreme ce singura performanţă economică a Guvernului PSD este redistribuirea sărăciei, prin acumularea bogăţiilor în buzunarele şi conturile PSD.

Captiv în turnul său de fildeş, Adrian Năstase nu îşi poate depăşi condiţia de om politic străin de problemele şi interesele cetăţenilor. În lipsa soluţiilor, Adrian Năstase preferă atacurile la adresa unei alianţe, ce oferă o perspectivă mai bună de guvernare.

Adevăratele mesaje negative pe care preşedintele PSD s-a străduit să le pună pe seama alianţei se regăsesc, de fapt, în tonul şi discursul său. Ele trădează disperarea unui politician care, în 2004, îşi va pierde - fără demnitate - locul de prim-ministru şi funcţia de preşedinte al PSD.

Discursul lui Năstase - demagogic, populist şi plin de minciuni, limbajul folosit, frica şi disperarea de pe chipul lui, m-au convins, aşadar, de necesitatea formării acestei alianţe.

Câştigarea alegerilor din 2004 de către PNL şi PD trebuie să fie un obiectiv de demnitate naţională.

Eliminarea pecinginii pesediste este o condiţie pentru îndeplinirea acestui obiectiv, pentru democratizarea societăţii româneşti afectată de această boală, pentru ridicarea bunăstării cetăţenilor, sătui de baroni locali şi înşelaţi de promisiunile PSD, şi pentru integrarea rapidă şi cu demnitate în rândul ţărilor civilizate.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Revoluţionarii de pe baricadele din Decembrie 1989, implicaţi decisiv în schimbarea regimului comunist din România, atât de iubiţi şi apreciaţi în 1990, sunt astăzi fie subiect de critică, fie sunt realmente daţi uitării.

De ce? Este oare opinia publică insensibilă la problemele revoluţionarilor sau aceasta este influenţată negativ de imaginea dezastruoasă promovată de către unii dintre cei autointitulaţi "lideri ai mişcării revoluţionare"?

Tind, mai degrabă, către cea de a doua variantă, iar ca argument a ceea ce susţin pot aminti numai situaţia incredibilă în care au fost puşi cu două săptămâni în urmă, la Târgovişte, senatorul Vasile Duţă şi secretarul de stat Emil Cutean, aflaţi în timpul unei şedinţe de consiliu, convocată de către organizaţia locală de revoluţionari. Aceştia s-au trezit pur şi simplu asediaţi, şi aceasta este formularea exactă, de către gărzile de corp ale unui aşa-zis "coleg" de Revoluţie, celebru deja în mass-media naţională prin manifestări de acest tip, hotărât să-şi impună propria conducere.

În faţa unor oameni civilizaţi, cât şi în prezenţa presei locale, s-au proliferat grave injurii şi ameninţări, spre stupefacţia generală, participanţii fiind realmente obligaţi să părăsească sala şi să-i protejeze pe cei doi demnitari.

Scandalul, violenţa fizică şi verbală, "politica de stradă", reprezintă procedee constant uzitate şi promovate de către unii aşa-zişi "lideri" ai Revoluţiei Române, motiv pentru care şi Blocul Naţional al Revoluţionarilor a cunoscut ciudate transformări - adică pur şi simplu s-a făcut ţăndări, la nici un an de la aşa-zisa unificare a organizaţiilor, uniunile componente spunându-şi "adio" reciproc.

Dialogul, comunicarea, găsirea unor soluţii civilizate pentru punerea în aplicare a Legii nr.42/1990, sprijinul acordat răniţilor, urmaşilor de eroi - martiri şi luptărilor în sensul asigurării unui trai decent acestora, dorinţa de a-i promova pe cei mai competenţi, toate acestea se pierd în circul şi gălăgia create la comanda unor purtători de brevet care nu-şi găsesc încă locul în societate şi care nu-i lasă pe adevăraţii baricadişti să-şi recapete demnitatea şi respectul de care trebuie să se bucure.

Mă adresez dumneavoastră, în primul rând, stimaţi colegi, cei care în Decembrie 1989 aţi fost pe Baricade, să ne unim forţele pentru a pune capăt acestor comportamente deviate şi mai ales pentru a sprijini adevăraţii revoluţionari care, mai mult decât niciodată, au nevoie de susţinere.

Mă voi pleca întotdeauna în faţa curajului dovedit de camarazii mei din Decembrie 1989, sunt mândru că atunci, în momentele mari, am fost împreună, voi milita permanent pentru drepturile lor şi promovarea unei imagini corecte.

În acest sens, am devenit membru fondator al ACORD '89, uniune de organizaţii al cărei statut inserează ca punct esenţial demararea procedurilor de reverificare a dosarelor de revoluţionari la nivel naţional, precum şi publicarea integrală a răspunsurilor formulate de CNSAS cu privire la situaţia fiecăruia dintre noi, anterioară momentului '89.

Împreună cu alţi colegi, ne desolidarizăm în acest moment de personajele compromise care au generat, de-a lungul timpului, o falsă imagine în legătură cu Revoluţia, cu eroii şi liderii autentici ai acestor momente.

Domnul Radu Stroe:

Încă un avion MIG-21 Lancer s-a prăbuşit în timpul unor exerciţii militare. Accidentul a avut loc în judeţul Cluj, lângă localitatea Viişoara, fiind înregistrat astfel al treilea numai în decursul acestui an.

Ce faceţi, domnule ministru al apărării, în afară de ceremonii funerare cu onoruri militare?

Veţi mai pune în pericol viaţa multor ofiţeri ai armatei române?

Anul trecut, căpitanul Cătălin Micloş, cel care a purtat pe umeri sicriul ultimului pilot decedat - Sorin Popa - a reuşit să se catapulteze după ce a constatat defectarea MIG-ului pe care îl pilota. Pilotul care şi-a pierdut viaţa în urma acestui accident aviatic de lângă Câmpia Turzii a semnalat, înainte de decolare, unele probleme legate de aerodinamica aparatului de zbor. Şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, generalul maior Gheorghe Catrina, care este şi şeful comisiei care anchetează accidentul aviatic, a declarat că pilotul Sorin Popa a încercat să salveze avionul, asumându-şi riscul de a-şi pierde viaţa.

Domnule ministru, vă cer public demisia, ca un gest de onoare, atât pentru faptul că s-au produs nenumărate accidente aviatice în România, cât şi pentru faptul că aţi refuzat sistematic să fie oprit de la zbor acest tip de avion!

În condiţiile în care domnul ministru al apărării nu îşi va asuma întreaga responsabilitate, vă revin dumneavoastră, domnule prim-ministru, şi preşedintelui României, obligaţia morală de a-l demite pe domnul ministru Paşcu şi de a dispune oprirea de la zbor a acestor aparate care pun în pericol viaţa piloţilor români.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule Adrian Năstase, Guvernul PSD pe care îl conduceţi se comportă, din ce în ce mai clar pentru toţi românii, abuziv, în dispreţul democraţiei şi al statului de drept, al normelor legale şi constituţionale.

Împreună cu opinia publică am aflat, cu stupoare şi revoltă, că domnul Acsinte Gaspar, ministrul pentru relaţia cu parlamentul, a declarat, în videoconferinţa cu prefecţii din data de 26 septembrie 2003, că Partidul Umanist Român nu ar avea dreptul să îşi desemneze reprezentanţii în birourile electorale de circumscripţii şi în cele ale secţiilor de votare organizate pentru desfăşurarea referendumului din 19 octombrie a.c. pentru revizuirea Constituţiei.

Dând glas revanşardismului şi reflexelor totalitare, de tipul partidului stat, caracteristice PSD, activistul Acsinte Gaspar a uitat că este jurist şi a executat comanda politică primită.

Domnul ministru Gaspar a apreciat că PUR nu poate face parte din birourile electorale pentru că "nu este partid parlamentar, întrucât a intrat în Parlament printr-o alianţă".

După exact acelaşi tip de logică - strâmbă - nici PSD, ai cărui parlamentari au candidat pe listele aceleaşi alianţe - PDSR - PSDR - PUR nu este partid parlamentar.

Urmare a "indicaţiilor preţioase" trasate de vicepreşedintele PSD Acsinte Gaspar la prefecturi şi, prin intermediul acestora, la primării a fost transmisă o circulară în care PUR nu apare între partidele politice parlamentare ale căror reprezentanţi au dreptul să facă parte din birourile electorale de circumscripţii şi de secţii de votare.

Ministrul Acsinte Gaspar a încălcat, în mod evident şi voit, prevederile Constituţiei, Legii partidelor politice, ca şi ale Legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

În cursul zile de duminică aţi afirmat, domnule prim-ministru: "Chiar dacă legea este ambiguă, chiar şi în absenţa grupului parlamentar, totuşi PUR are o anumită reprezentare în Parlament".

Recunoaşteţi, aşadar, fie şi indirect, faptul că domnul Acsinte Gaspar a greşit.

Dacă a greşit, încălcând Constituţia şi legile ţării, vă întreb, domnule prim-ministru, când îl veţi demite pe ministrul Acsinte Gaspar? Pentru că despre demisie miniştrii PSD par să nu fi auzit, aşa cum ne-au demonstra-o şi în cazurile Beuran şi Puwak.

Domnul Ion Florescu:

Intervenţia mea are titlul "Aceeaşi piesă cu trupă primenită".

Pentru mine este o certitudine faptul că pe colegii noştri din Opoziţie îi aduce în stare de disperare menţinerea PSD-ului în fruntea opţiunilor electoratului.

Guvernul Năstase a reuşit ca după trei ani de guvernare, într-o conjunctură internaţională total nefavorabilă, marcată de recesiune economică, conflicte zonale permanente, secete repetate şi prelungite, să obţină an de an creştere economică, ce s-a situat în jurul a 5% din p.i.b., pe fiecare an din cei trei scurşi de la preluarea puterii.

Progresele evidente, uşor de observat, înregistrate în mai toate domeniile de activitate, nu aveau cum să nu fie remarcate şi apreciate ca atare de cetăţenii acestei ţări.

S-au relansat investiţiile în infrastructură, apartamente, drumuri şi autostrăzi, gaze, apă, canalizări, învăţământ şi nu în ultimul rând în industrie, mai ales în sectorul energetic, zona cea mai sensibilă şi nevralgică a economiei româneşti.

S-au făcut paşi importanţi în reforma din administraţie, justiţie, învăţământ, a crescut capacitatea instituţională în elaborarea de politici publice, s-au finalizat circuitele informaţionale între ministere.

România este apreciată în sfârşit pentru evoluţia pe drumul spre Uniunea Europeană, aderarea la NATO, finalizarea acordului cu Fondul Monetar Internaţional şi se încadrează în calendarul care prevede încheierea negocierilor în anul 2004 şi aderarea la forul comunitar în anul 2007.

Urmează ca, în raportul de ţară din acest an al Comisiei Europene, să obţinem statutul de economie funcţională de piaţă.

Vădit deranjaţi de realizările acestei guvernări, Opoziţia nu pierde nici o ocazie, apelând la toate mijloacele pe care le are la îndemână, să minimalizeze succesele şi să exagereze nereuşitele, denaturând pe orice cale adevărul.

Nu ne aşteptăm nici la ode şi nici la imnuri de slavă; facem doar apel la memorie. Dacă dumneavoastră aţi uitat, poporul român fiţi sigur că nu a făcut-o. Nu avea cum să uite spectacolul de circ, cu surle şi trâmbiţe, de la preluarea puterii, cu ajutorul călugărului Vasile şi a celor 15000 de specialişti.

Nu poate fi uitată evoluţia în continuare, într-un permanent spectacol de operetă cu prim-solist Băsescu. Spectacolul a fost întrerupt în anul 2000, cu huiduieli, dar efectele economice au rămas. Avuţia ţării, în loc să crească, a scăzut cu 4 miliarde de dolari. Guvernul Adrian Năstase este atacat acum din toate poziţiile, cu toată muniţia din dotarea aceloraşi actori, pentru că a reuşit, în cei trei ani de guvernare, să refacă avuţia cu cele patru miliarde pierdute în "triumfala perioadă economică 1996-2000".

Se încearcă reintroducerea pe scena puterii a aceleiaşi trupe, completată cu Stolojan pe post de pungă de oxigen.

Am convingerea că reanimarea CRD-PD sub o altă siglă A.D. PNL-PD nu poate înşela şi a doua oară electoratul. A visa frumos nu-i interzis, iar eu le doresc vise frumoase în continuare.

Electoratul român, cetăţenii acestei ţări, nu mai pot fi păcăliţi atât de uşor. Au învăţat foarte bine să facă diferenţa între spectacol şi viaţa reală.

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Doresc să prezint astăzi în faţa Camerei Deputaţilor o serie de evenimente deosebite petrecute la sfârşit de septembrie într-o serie de localităţi din judeţul Prahova.

Aş începe cu sărbătoarea "Zilele Toamnei la Sinaia", eveniment ce a strâns la poalele Munţilor Bucegi mii de turişti.

M-aş opri apoi la Câmpina, unde primăria municipiului, împreună cu Muzeul Memorial B.P. Haşdeu au comemorat "Memoria Iuliei Haşdeu - 115 ani de la moarte", eveniment ce a strâns în incinta muzeului o sumedenie de personalităţi care au asistat la un recital de pian, susţinut de artista Ioana Stoian, la un recital liric din opera poetică a Iulie Haşdeu, susţinut de eleve ale Liceului Forestier Câmpina.

Apoi, în localitatea Floreşti s-au inaugurat lucrările din fonduri SAPARD la obiectivul "Canalizări şi staţii de epurare Floreşti - Călineşti", încă un pas important spre civilizaţie şi un semn pe drumul dezvoltării localităţii.

Valoarea investiţiei se ridică la circa un milion de euro şi se estimează a se finaliza în douăsprezece luni.

De remarcat strategia Consiliului judeţean Prahova, care anul acesta are un program vast de investiţii în mediul rural, privind "Alimentări cu apă şi gaze, staţii de epurare şi canalizări stradale", în vederea atingerii rapide a gradului de urbanizarea a cât mai multor localităţi.

Domnul Florin Iordache:

Declaraţie cu titlul "19 octombrie, un moment istoric pentru România".

La 19 octombrie, cetăţenii României sunt chemaţi la referendum în calitate de făptuitori ai unui act istoric, pentru a crea un cadru constituţional pentru împlinirea celor două deziderate majore: aderarea la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană.

În ultimul deceniu, în ţara noastră s-au produs schimbări în evoluţia politică, economică şi socială, fiind absolut necesară armonizarea cadrului legislativ cu realităţile actuale.

La iniţiativa membrilor PSD, care au avut întâlniri cu membrii tuturor partidelor parlamentare, dar şi cu componenţii Comisiei de democraţie prin drept de la Veneţia, a rezultat un proiect al noii Constituţii, care a fost amendat în momentul prezentării la Camera Deputaţilor şi la Senat.

Această Constituţie, care consacră unitatea poporului român şi garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, include principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească.

Cetăţenii trebuie să înţeleagă şi să voteze la referendum pentru noua Constituţie deoarece se creează cadrul constituţional adecvat, cât şi temeiul juridic pentru integrarea euro-atlantică a ţării.

Români, veniţi cu toţii la vot în 19 octombrie pentru noua Constituţie!

Domnul Gheorghe Popescu:

Intervenţie intitulată "Revizuirea Constituţiei, un moment aşteptat".

O condiţie necesară aderării României la structurile NATO, dar şi integrării în Uniunea Europeană o constituie revizuirea actualei Constituţii a României.

Actualele modificări ale Constituţiei sunt rezultatul eforturilor Comisiei pentru revizuire, dar şi amendamentelor rezultate în urma dezbaterilor în Senat şi Camera Deputaţilor.

La 19 octombrie, românii trebuie să spună da la referendum, creându-se cadrul constituţional adecvat, cât şi temeiul juridic pentru integrarea euro-atlantică a ţării.

Domnul Vasile Nistor:

Vizita pe care aţi efectuat-o în ziua de 3 septembrie a.c. la Bacău a arătat încă o dată - dacă mai era nevoie - cât de mult v-aţi îndepărtat de oameni şi de necazurile lor, de cei care în anul 2000 v-au acordat votul cu bună credinţă, în speranţa unei vieţi mai bune: pensionari, şomeri, tineri, muncitori şi intelectuali.

În campania electorală aţi minţit cu seninătate şi i-aţi amăgit cu promisiuni deşarte, domnule prim-ministru, iar astăzi nu mai aveţi curajul să-i priviţi în ochi, motiv pentru care nu aţi dorit să vă întâlniţi şi cu cei cărora le-aţi înşelat aşteptările.

Nu aţi vrut să vă întâlniţi nici cu reprezentanţii partidelor politice din opoziţie, care ar fi putut să vă spună adevărul despre situaţia judeţului, comportându-vă ca un adevărat şef al unui partid unic, ca şef al unui partid-stat.

Judeţul Bacău, prin oamenii care vă reprezintă, se află în topul judeţelor corupte, aceştia nefăcând altceva decât să aplice în plan teritorial stilul şi practicile manifestate în materia corupţiei de către toate structurile partidului şi guvernului pe care dumneavoastră le conduceţi.

Nu mai este un secret pentru nimeni că cel mai mare nivel al corupţiei se înregistrează în administraţia centrală şi locală, şi asta în condiţiile în care peste 70% dintre primari sunt membri PSD.

De asemenea, este la fel de cunoscut faptul de corupţie în care este implicat un membru important al partidului şi guvernului dumneavoastră, respectiv doamna Hildegard Puwak, care nu s-a sfiit să se folosească de funcţia pe care o are, de ministru al integrării europene, pentru ca firmele soţului şi fiului ei să beneficieze de finanţare din fonduri europene nerambursabile.

Cum pot fi numite altfel decât corupţie acele cazuri de înfruptare fără neruşinare din banul public pentru cumpărarea, de câteva ori mai scump, de către PETROM - firmă de stat - a unei proprietăţi aparţinând ministrului justiţiei, Rodica Stănoiu, sau pentru tipărirea cărţilor scrise de dumneavoastră şi alţi colegi de partid.

Negarea corupţiei şi a cazurilor de cheltuire ilegală a fondurilor publice, dispreţul şi aroganţa cu care trataţi semnalele venite inclusiv din partea unor organisme internaţionale şi personalităţi străine, potrivit cărora fenomenul corupţiei poate zădărnici intrarea României în Uniunea Europeană, dovedesc că, de fapt, dumneavoastră sunteţi cel care patronează corupţia instituţionalizată din ţara noastră.

Dacă v-ar interesa ce gândesc şi ce simt cu adevărat oamenii, ar trebui să cunoaşteţi situaţia grea a pensionarilor, care nu îşi pot plăti facturile la întreţinere şi nu-şi permit să cumpere medicamentele necesare.

În spitalele judeţului, suferinţele bolnavilor s-au amplificat ca urmare a reformei dezastruoase a sistemului de sănătate, promovată de guvernul pe care îl conduceţi.

Vizita dumneavoastră în judeţul Bacău a demonstrat că nu v-aţi comportat ca un prim-ministru, că nu vă preocupă nevoile oamenilor.

Apropierea dumneavoastră de cei care folosesc banul public pentru satisfacerea plăcerilor personale, de cei care vor să demonstreze că Moldova este a lor, aş putea să o calific drept comică, dacă nu ar fi atât de dramatică. Situaţia tragică în care se află oamenii simpli aţi fi cunoscut-o dacă v-aţi fi făcut timp să vizitaţi spitalele, căminele de bătrâni, cartierele mărginaşe ale oraşului şi satele judeţului Bacău.

Dacă aţi fi trecut dincolo de faţadele blocurilor proaspăt spoite - de care aţi fost foarte încântat - şi aţi fi discutat cu cetăţenii, cred că aţi fi trăit clipe de coşmar, prin aflare rezultatului real al guvernării P.S.D.

Urmărindu-vă în intervenţia televizată, am fost uluit de dispreţul cu care trataţi modul în care se cheltuieşte banul public într-un oraş în care locuitorii beneficiază doar de câteva ore pe zi de apă potabilă şi menajeră, într-un oraş în care străzile din cartierele mărginaşe sunt distruse şi unde 80% din locuitori sunt în situaţia de a nu-şi putea plăti cheltuielile curente.

Aţi vizitat în schimb cluburile selecte ale oamenilor din anturajul dumneavoastră şi v-aţi mulţumit să constataţi şi să apreciaţi picturile în care chipul dumneavoastră este imortalizat, alături de cei care se cred stăpânii judeţului Bacău.

Din cauza clientelei dumneavoastră politice, la Bacău a fost practic desfiinţată clasa micilor întreprinzători; la Bacău nu se poate bate un cui dacă nu ai aprobarea baronilor PSD.

În timpul guvernării dumneavoastră, peste 30.000 de tineri din Bacău, lipsiţi de orice şansă a unui loc de muncă, au părăsit ţara, performanţă neatinsă de nici un guvern de la revoluţie încoace. În situaţia în care marea majoritate a afacerilor şi privatizărilor din fiecare judeţ se află în mâna ori s-au făcut în interesul baronilor PSD şi a aserviţilor acestora, este normal să nu mai fie loc şi pentru alţii, chiar dacă aceştia sunt tinerii ţării noastre.

Domnule prim-ministru, dacă ieri înaintaşii dumneavoastră din Partidul Comunist îşi impuneau politica cu pistolul în mână, dumneavoastră o faceţi astăzi cu instrumente politice aservite, prin încercări de intimidare şi compromitere a oponenţilor politici.

Aţi transformat toate instituţiile statului în instrumente de şantaj, constrângere şi intimidare a adversarilor politici (Garda Financiară, Curtea de Conturi, Poliţia, Justiţia, PNA), iar numirea persoanelor din fruntea acestora s-a făcut, aproape în toate cazurile, exclusiv pe criterii de subordonare şi aservire politică.

Comandanţii poliţiilor teritoriale care au încercat, prin măsuri specifice, să se apropie de grupurile mafiote PSD, au fost schimbaţi din funcţii şi înlocuiţi cu apropiaţi ai partidului de guvernământ. În aceste condiţii, este normal că noii numiţi nu numai că nu combat grupările mafiote ale baronilor PSD, ci chiar le sprijină şi le acoperă afacerile ilicite.

Garda Financiară îi controlează doar pe adversarii politici ai Partidul Social Democrat, până în prezent nefiind instrumentat nici măcar un singur dosar care să privească un membru important al partidului pe care îl conduceţi, asta în condiţiile în care toată lumea ştie - cel puţin din presă - că aceştia sunt implicaţi în tot felul de inginerii financiare şi evaziuni fiscale de mare amploare.

Parchetul Naţional Anticorupţie, în loc să se ocupe de rezolvarea marilor cazuri de corupţie, în care sunt implicaţi majoritatea şefilor PSD-ului şi cei ai instituţiilor aservite acestuia, este folosit de dumneavoastră şi instituţia prezidenţială pentru instrumentarea de dosare "la comandă" adversarilor politici şi celor care se opun puterii pesediste.

Prin practica Ministerului Justiţiei, de numire a preşedinţilor instanţelor de judecată fără consultarea magistraţilor şi prin ocolirea Consiliului Superior al Magistraturii, care este contrară normelor democratice, guvernul-stat pesedist nu urmăreşte altceva decât impunerea unui control politic asupra instanţelor de judecată.

Domnule Adrian Năstase, Partidul Democrat nu crede că un partid ca Partidul Social Democrat - care este continuatorul Partidului Comunist Român - şi care a jefuit şi jefuieşte în stil mafiot această ţară, poate să reprezinte interesele de stânga în România, pentru că o politică democratică de stânga nu poate fi făcută de membri de partid corupţi, aroganţi şi cu dispreţ faţă de nevoile populaţiei, adusă în stare de sărăcie lucie de eşecul guvernării pesediste.

Cunoscându-vă cariera politică de după anul 1989, dar şi metodele abuzive folosite pentru eliminarea adversarilor politici, sunt convins că puterea va anihila raţiunea şi că România, sub guvernarea dumneavoastră nu are nici un viitor.

Sper că în 2004 coşmarul românilor se va încheia.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

România a ajuns o ţară în care dacă eşti mincinos, plagiator, hoţ din avutul public ajungi obligatoriu ministru al PSD.

De mai multe săptămâni Partidul Naţional Liberal a sesizat opiniei publice, instituţiilor abilitate ale statului asemenea cazuri, însă nici una nu s-a deranjat să înceapă verificarea aspectelor semnalate.

Funcţionarii numiţi politic nu au curajul să cerceteze un ministru pentru fapte ilegale, miniştrii demascaţi rămânând cu ostentaţie în funcţii, tocmai pentru a influenţa eventualele anchete; fiind protejaţi de şefii politici, preşedintele ţării şi primul-ministru, respectivii miniştri îşi continuă activitatea nestingheriţi.

Mircea Beuran, un om în care au încredere cei mai importanţi oameni ai ţării, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, s-a dovedit a fi plagiator de la cap la coadă şi care a obţinut grade didactice furând intelectual, pe care sperăm că le va pierde.

Cum mai poate conduce destinele sănătăţii un om care nu are nici o operă medicală, care prin impostură a ajuns cadru didactic universitar şi, datorită prieteniilor politice, ministru.

Cine mai poate respecta un asemenea om, cine mai poate crede o astfel de persoană care a ascuns ani de zile faptul că este un plagiator ieftin, de duzină.

În atare condiţii, demiterea imediată a ministrului Beuran este un lucru de salubrizare a sistemului medical, inoculat cu virusul neadevărului, care nu este decât victima complotului incompetenţei, superficialităţii şi lipsei de moralitate.

Dacă cei care au obligaţia de asanare a mediului politic nu o vor face, ei înşişi trebuie să demisioneze pentru că sunt părtaşi la menţinerea impurităţilor morale şi ilegalităţilor flagrante în România.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

În Buletinul statistic pentru ţările aspirante la aderarea în Uniunea Europeană se arată că România are cel mai mic nivel al pensiilor dintre toate ţările candidate. Pensia medie din România, a cărei valoare este de 51,5 dolari, este de 30 de ori mai mică faţă de pensia din ţările Uniunii Europene, care variază între 1.500 şi 2.000 de dolari.

La capitolul nivel al pensiilor, suntem devansaţi chiar şi de Bulgaria, unde media este de 56 de dolari. Pensiile medii ale ţărilor candidate sunt: Slovenia - 461 dolari; Cipru - 388 dolari; Polonia - 250 dolari; Bulgaria - 56 dolari; România - 51,5 dolari.

Din 1996 până în 2003, pensiile româneşti au crescut cu doar 15 dolari. Statisticile mai arată că România are cu 17% mai mulţi pensionari decât ţările dezvoltate. Înainte de 1989, raportul era de 4 salariaţi la 1 pensionar, iar acum este de 1,6 pensionari la 1 salariat - mai precis, avem 6,5 milioane de pensionari şi 4,5 milioane de angajaţi. Deficitul actualului fond de pensii este de peste 20.800 de miliarde de lei, dintre care 17.000 de miliarde reprezintă datoriile "istorice" lăsate de întreprinderile de stat.

Oficialii europeni au avertizat, în nenumărate rânduri, că utilizarea reformei pensiilor este o piedică pentru integrarea în Uniunea Europeană. Pentru a intra în rândul ţărilor civilizate, M.M.S.S.F. a elaborat Proiectul Fondului Universal de Pensii, cu contribuţie obligatorie, şi Proiectul pensiilor ocupaţionale, unde contribuţia va fi facultativă. Aceste proiecte urmau a fi finalizate înainte de venirea toamnei, cel puţin aşa promitea fostul ministru al muncii, Marian Sârbu.

Chiar şi aşa, actualul ministru al muncii, Elena Dumitriu, a promis înfiinţarea unui nou fond de pensii, ce va fi alimentat începând cu anul următor şi care va fi activat abia în anul 2023. "Finanţarea fondului se va face cu o parte din sumele obţinute din privatizarea marilor companii naţionale, precum şi din alte surse", a declarat Elena Dumitriu.

În unele ţări din Europa de Est sistemul privat de pensii a fost deja implementat. În Polonia, reforma pensiilor a început în anul 1999, iar în prezent aproape 11 milioane de oameni cotizează în acest sistem. În Ungaria, sistemul privat a fost introdus în 1994, dar a fost nevoie de 6 ani până a putut fi implementat şi sistemul facultativ.

Proaspătul preşedinte al Casei Naţionale de Pensii şi Alte Asigurări Sociale (CNPAS), Ioan Giurăscu, a declarat că va accelera reforma şi sistemul de pensii.

În ceea ce priveşte deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2003, la nivelul lunii august, preşedintele CNPAS a spus că acesta este de 4.745 de miliarde, iar totalul prejudiciilor aduse fondului de pensii în perioada iunie-septembrie este de 1,068 miliarde de lei.

În concluzie, stimaţi colegi, revin cu informaţia de la începutul declaraţiei mele, că, în România, pensia medie este de 30 de ori mai mică decât în ţările din Uniunea Europeană.

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Credeam că deputatul PSD Cristian Sandache s-a mai potolit, dar m-am înşelat. Pe 9 septembrie, acelaşi distins intelectual ("Paşte fericit, rahat puturos..."; "Vin la noapte şi te tai!" - mai ţineţi minte SMS-urile lui criminale?) a atacat partidul nostru, într-o scurtă şi căznită declaraţie politică, intitulată: "Alternativa PRM - o aberaţie". Cică victoria Partidului România Mare în alegerile parlamentare şi prezidenţiale ar reprezenta "o nenorocire pentru ţara noastră" şi că ar fi bine "să reflectăm dacă România are nevoie de aventuri politice (...) cumplite pentru interesul naţional".

Altă dată, pe 3 iunie, afirma că "discursul peremist trăieşte mai mult din resentimente".

E scris adânc, vorba lui Nae Ipingescu, mai ales că el, Sandache, în Parlament n-a produs nimic, a mâncat banii statului de pomană, ieşind în evidenţă doar prin scandaluri murdare (atacuri suburbane la adresa oamenilor politici patrioţi, expedierea de mesaje scatologice, propunerea legislativă privind controlul psihiatric al demnitarilor etc.), care nu l-au scos din mediocritatea în care înota, ci mai tare l-au cufundat.

Mai mult, deputatul PSD este şi un falsificator al istoriei. Pe 24 iunie, rostea o frază de o nocivitate extremă: "Pe lângă bravura sa militară, Ion Antonescu este şi responsabilul masacrelor din Transnistria şi de la Iaşi". Antiromânismul care se desprinde din aceste cuvinte rostite fără remuşcări este tot atât de evident şi în declaraţia din 27 mai, purtând titlul: "Românii şi maghiarii în 2003".

Iată un prim pasaj incitant: "La nivelul convieţuirii efective, cazurile de intoleranţă au constituit un fenomen relativ izolat. Transilvania, această veritabilă Elveţie românească(sic!), oferă un exemplu semnificativ". Să fie clar: Ardealul este spaţiu istoric şi etnic românesc, şi nu unul de confluenţă culturală, comparaţiile cu Alsacia, Lorena, Tirolul de Sud sau Elveţia sunt tot atât de idioate ca şi cel care le comite.

Pe acelaşi fir logic (sau ilogic, mai bine zis!), el laudă alianţa PSD-UDMR ("Actualul executiv acţionează, în această problemă, în sensul interesului naţional. Românii şi maghiarii nu pot fi duşmani") şi îi acuză pe criticii imundei coterii că ar fi... retrograzi: "Se cultivă încă ideea pericolului maghiar (...) Actualmente, există voci în arena politică, care acuză Partidul Social Democrat de o presupusă abandonare a interesului naţional, în sensul unei aşa-zise cedări la programul UDMR. Va veni oare vremea când ne vom vindeca de obsesiile şi spaimele trecutului?"

Pentru a ne lămuri la care obsesii şi la care trecut s-o fi referind Sandache, vom reproduce câteva paragrafe din eseul său: "Tratatul de pace de la Trianon: obiect de dispută româno-maghiar", cuprins în lucrarea colectivă (excelentă, de altfel!): "România şi Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920)", apărută în 1999 la Editura Empro. Ideile de atunci sunt diametral opuse celor de azi: "Frustrările politicienilor maghiari au trebuit să fie convertite în articularea unui mecanism propagandistic extrem de elaborat, mecanism care fusese conceput în ideea de a cuprinde întreaga colectivitate maghiară. Totodată, nu s-a scăpat din vedere necesitatea conturării unei puternice propagande revizioniste în mediile de influenţă internaţionale" (p. 153).

Autorul înfierează activităţile desfăşurate de formaţiuni precum Liga Revizionistă sau Partidul Naţional Maghiar din România (un fel de UDMR interbelic!), dar, mai ales, pe stăpânii acestora, de peste graniţă: "Oficialităţile de la Budapesta continuau însă a rămâne fixate în tiparele obiectivelor lor cu caracter net revizionist. (...) Obsesia Ungariei Mari, alimentată de un întreg eşafodaj logistico-propagandistic, a constituit în fapt un handicap psihologic de natură colectivă, evident în detrimentul poporului maghiar. În perioada 1920-1922, Miklos Horthy a aprobat, direct sau tacit, numeroase planuri agresive împotriva ţărilor vecine. Guvernul ungar a avut în vedere, o anumită perioadă, posibilitatea obţinerii unor mici rectificări de frontieră pe cale paşnică. (...) Era, desigur, prea puţin pentru revizioniştii de la Budapesta!" (p. 157-158).

Când o fi fost sincer: în 1999, când făcea un aspru rechizitoriu al revanşismului maghiar de după Trianon, sau în 2003, când aplaudă cu o docilitate tâmpă revizuirea Constituţiei (care tot revizionism se cheamă!)... Se spune că oamenii, de la o anumită vârstă, se deşteaptă, dar personajul nostru mai rău s-a întunecat la minte!

Nu degeaba, la câteva zile după scandalul SMS-urilor otrăvite, cu prilejul unei depuneri de coroane de către PSD Iaşi, senatorul Solcanu a dat mâna cu toată lumea, mai puţin cu discipolul său Sandache. A înţeles şi mentorul (târziu, prea târziu!) că ucenicul a luat-o razna şi că nu trebuia să ajungă în Parlament, ci într-un sanatoriu...

Domnul Cristian Nechifor:

La sfârşitul săptămânii trecute, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat au hotărât, prin votul structurilor de conducere, să înfiinţeze o alianţă politică pre-electorală, sub denumirea "Alianţa Dreptate şi Adevăr PNL-PD". N-aş vrea să insist prea mult asupra denumirii acestei alianţe, nici asupra parfumului de Convenţie Democrată ce pluteşte deasupra noii cumetrii politice. Îi las pe alegători să judece câtă dreptate, cât adevăr şi cătă noutate aduce noua construcţie politică.

Aş vrea, însă, să vă atrag atenţia asupra unui alt aspect, pe care comentatorii l-au remarcat chiar în ziua înfiinţării alianţei PNL-PD. E vorba despre ameninţarea lansată de preşedintele PNL Theodor Stolojan, care dădea de înţeles că, dacă se supără, liberalii ar putea să nu voteze noua Constituţie. Interesantă atitudine...

Dacă toţi am pune pe primul plan ambiţiile politice şi ne-am supăra ca zootehnistul pe sat, unde am ajunge? E surprinzător că un politician care a fost prim-ministru şi vrea să ajungă preşedinte se comportă ca un adolescent capricios, mai ales când e vorba nu de lucruri mărunte, ci de Constituţie, care nu e a PSD, ci a României.

Iată cel puţin un motiv pentru ca domnul Stolojan să-şi amintească de anul 1996. Şi să recunoască valoarea, chiar dacă acum nu-i mai place locul unde aceasta este.

Domnul Nicolae Enescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se constituie într-un apel adresat tuturor preoţilor care slujesc în bisericile ortodoxe, şi nu numai.

Doresc, pe această cale, să rog pe toţi preoţii care slujesc cu smerenie şi iubire de Dumnezeu lăcaşele de cult din ţara noastră să nu participe la actul mârşav pe care PSD-ul încearcă să-l pună în aplicare, prin implicarea bisericii în propaganda electorală. Ca urmare a deplasărilor pe care le-am făcut, sunt informat că unii preoţi au primit "ordin" de a se alătura ideilor pesediste în fraudarea viitoarelor alegeri şi de inducere în eroare a populaţiei, chiar dacă sunt uneori de bună credinţă.

Stimaţi preoţi, nu treceţi în rândurile partidului de guvernământ, nu rămâneţi captivii promisiunilor pe care PSD-ul doreşte să le promoveze prin dumneavoastră, prin cuvintele pline de har pe care le rostiţi din altarele sfintelor noastre biserici! Biserica este şi trebuie să rămână un loc de rugăciune şi de mărturisire, şi nu o platformă electorală, aşa cum vrea partidul de la putere s-o transforme.

Cred că bisericile sunt şi trebuie să fie promotorul celor mai nobile şi cinstite idei pe care Dumnezeu le binecuvântează şi pe care doreşte să le transmită oamenilor prin glasul dumneavoastră, şi nu al minciunii, corupţiei, hoţiei şi necredinţei. Dumneavoastră trebuie să promovaţi cinstea, onestitatea, toleranţa şi iubirea de aproapele nostru aflat în suferinţă, trebuie să fiţi cei mai curajoşi luptători în apărarea statului unitar român şi, prin rostirile voastre în altarele bisericilor, să opriţi tendinţa celor care ne conduc de a crea toate premisele formării unui stat multinaţional.

Sfinţi părinţi ai Bisericii Ortodoxe Române, trebuie să apăraţi limba română a poporului român, credinţa promovată de Apostolul Andrei, primul-stătător al ortodoxiei pe meleagurile ţării noastre, să apăraţi bisericile româneşti, atât din judeţele cu majoritate etnică maghiară din România, cât şi cele din afara hotarelor ţării, din Moldova, Ucraina, Bucovina şi Ţara Herţei.

Vă rog din suflet să nu vă alăturaţi hoţilor, care, în cârdăşie cu UDMR-ul, doresc dezbinarea poporului român şi nerecunoaşterea limbii române ca limbă oficială de stat, celor care, uitând de cuvântul lui Dumnezeu, vor să aducă negura necredinţei, să distrugă tot ceea ce este sfânt: biserica şi limba strămoşilor noştri. Aşa să vă ajute bunul Dumnezeu!

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Declaraţie referitoare la "PSD şi conflictul de interese".

Definirea incorectă şi incompletă a conflictului de interese, cuprinsă în textul Legii nr. 161/2003, permite unor demnitari şi funcţionari publici aflaţi în situaţii efective de conflict de interese să scape nesancţionaţi. Definiţia din lege se limitează doar la câteva categorii de interese, iar legea nu prevede sancţiuni pentru alte situaţii de conflicte de interese, recunoscute ca atare în alte ţări europene sau în SUA.

După cum au semnalat şi reprezentanţii societăţii civile şi ai unor organizaţii neguvernamentale, la şase luni de la adoptarea Legii nr. 161/2003, aceasta se dovedeşte ineficientă în combaterea corupţiei, ba chiar inaplicabilă, în majoritatea situaţiilor.

Nedefinirea corectă a "conflictului de interese" pune demnitari de frunte ai ţării în situaţii jenante, mulţi dintre ei, prin funcţiile pe care le ocupă, inducând în acest fel o imagine proastă României.

1. Cazul doamnei ministru Puwak este o situaţie tipică de conflict de interese în orice ţară normală din lume. Din punct de vedere al procedurilor de atribuire a unor fonduri provenite de la Uniunea Europeană sau din bugetul de stat al României către membrii propriei familii, totul ar putea fi în regulă. Din punct de vedere, însă, al conflictului de interese, lucrurile nu mai sunt deloc în regulă: doamna Puwak a pus interesele financiare ale firmelor membrilor propriei familii deasupra intereselor publice, pe care dânsa se presupune că ar trebui să le apere. Şi a putut să facă acest lucru fără jenă şi fără teamă, în lipsa unei legi care să definească în mod corect ce este conflictul de interese.

Din punct de vedere moral, doamna Puwak nu are nici un fel de scuză, nici o acoperire, şi o ieşire elegantă de pe scenă ar fi demisia, pe care Partidul Naţional Liberal i-a cerut-o în repetate rânduri.

2. Un alt tip de conflict de interese este cel în care s-a plasat domnul Bogdan Aurescu, noul Agent guvernamental al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), a cărui misiune, reglementată prin Hotărârea de Guvern nr. 868/17.07.2003, este să apere interesele statului în procesele intentate statului român de cetăţeni români ale căror drepturi au fost încălcate de instituţii, autorităţi şi de justiţia românească. Domnul Aurescu s-a oferit, într-o conferinţă de presă ţinută în urmă cu câteva săptămâni, să acorde consultanţă cetăţenilor români care vor să cheme în justiţie statul român la Strasbourg.

Mă întreb, ce fel de consultanţă poate să le dea dânsul acestor oameni, atâta vreme cât, prin lege, el este obligat să apere numai interesele statului român? Îi va sfătui, evident, apărând statul, să nu se ducă la Strasbourg? Sau are dânsul puteri nemărginite, prin care poate anula hotărâri nejuste, dar definitive şi irevocabile, ale justiţiei? Poate dânsul modifica efectele unor acte administrative care au încălcat drepturile unor cetăţeni? Rolul Agentului guvernamental nu este să rezolve la Strasbourg problemele nerezolvate în ţară, ci să câştige procesele deschise împotriva statului român, indiferent de către cine.

Aşadar, domnul Bogdan Aurescu nu are dreptul să se implice, ca Agent guvernamental, ca apărător al statului, deci, şi de pe banca acuzării, şi de pe cea a apărării. Dacă dânsul - chiar fiind de bună credinţă - ar încerca să ajute cetăţenii români să-şi depună plângerile la Strasbourg împotriva statului român, s-ar plasa într-o situaţie tipică de conflict de interese faţă de funcţia oficială de Agent guvernamental al României pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, funcţie prin care trebuie să apere interesele statului român tocmai împotriva cetăţenilor care se plâng acolo de abuzurile săvârşite de justiţia română.

Este vorba de un conflict de interese pe care guvernanţii PSD, fie se fac că nu îl înţeleg, fie, pur şi simplu, îl ignoră.

3. Un alt caz tipic, de această dată de legalizare a unui posibil conflict de interese, este O.G. nr. 66/2003 prin care Guvernul modifică şi completează O.G. nr. 125/1998 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului. Este vorba de art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 125/1998 a cărui formă iniţială a fost respinsă de Parlament în anul 2002, de către actuala guvernare.

Legea nr. 594/2002, care aprobă ordonanţa mai sus-menţionată, prevede, la art. 12 alin. 2, că nu pot fi membre ale Consiliului de administraţie şi ale consiliului ştiinţific ale Agenţiei Naţionale a Medicamentului "persoanele care deţin interese sau care îşi desfăşoară activitatea în diferite societăţi comerciale de producţie, distribuţie sau importatoare de produse medicamentoase de uz uman, conform legii". Ignorând formularea aprobată de Parlament, a art. 12 alin. 2, Guvernul revine la practica sa curentă de "dictatură prin ordonanţe" şi reintroduce, prin O.G. nr. 66/2003, exact forma iniţială a art. 12 alin. 2, aşa cum fusese prevăzută în O.G. nr. 125/1998, deci, reintroduce fără nici o jenă exact forma care fusese respinsă de Parlament, şi anume: "Art. 12 alin. 2 - Membrii Consiliului de administraţie şi ai Consiliului ştiinţific trebuie să declare interesele personale faţă de societăţile comerciale producătoare sau distribuitoare de medicamente, la numirea lor şi ori de câte ori este nevoie ori survin modificări în relaţia cu acestea".

Astfel, s-a eliminat interdicţia pentru aceste persoane de a face parte din Consiliul de administraţie şi Consiliul ştiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului. Noul text, introdus abuziv de Guvern, nu numai că încalcă voinţa Parlamentului şi permite celor care deţin interese în domeniu să ocupe în acelaşi timp şi funcţii în consiliile menţionate, dar merge mai departe şi exclude interesele în raport cu societăţile importatoare de medicamente, care erau prevăzute în vechiul text aprobat prin lege.

În concluzie, O.G. nr. 66/2003 este încă un exemplu prin care Guvernul "ajută" anumite persoane care se află într-un conflict tipic de interese să-şi poată proteja interesele personale prin prezenţa în aceste consilii de administraţie şi consilii ştiinţifice. Definirea corectă a conflictului de interese în Legea nr. 161/2003 ar fi făcut acest lucru imposibil.

4. Alte cazuri de conflict de interese sunt şi situaţiile de-a -dreptul penibile ale unor parlamentari-avocaţi, apărători ai unor infractori notorii. Considerăm că o definire corectă a conflictului de interese ar fi rezolvat şi astfel de situaţii.

Exemple de acest fel sunt, probabil, nenumărate altele. Ele arată că această gravă lacună a Legii nr. 161/2003, şi anume, nedefinirea corectă a conflictului de interese şi lipsa unor sancţiuni pentru acest gen de fapte, duce la asemenea situaţii, care, în nici un caz, nu vor îmbunătăţi imaginea de ţară coruptă şi incapabilă să lupte împotriva corupţiei generalizate, pe care o are România astăzi.

În faţa acestor câteva dovezi, Partidul Naţional Liberal solicită cu toată fermitatea şi responsabilitatea acceptarea de către PSD a propunerii noastre legislative de corectare şi modificare a Legii nr. 161/2003, înregistrată la Camera Deputaţilor încă din iunie 2003. Ne referim, în primul rând, la definirea corectă şi completă a conflictului de interese, în concordanţă cu definiţiile existente în legislaţia europeană, canadiană şi a Statelor Unite, precum şi la introducerea de sancţiuni severe pentru cei care încalcă prevederile legale privind conflictul de interese.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ziua de 6 octombrie vom comemora 154 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare. Aceste personalităţi şi-au jertfit viaţa pentru ideile revoluţiei paşoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susţinerea libertăţii, egalităţii şi fraternităţii. Deşi armata revoluţionară maghiară, în luptele care au durat un an şi jumătate, a înfrânt în mai multe bătălii oştile Habsburgilor, intervenţia trupelor ţariste a schimbat raportul de forţă pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluţiei maghiare. Cu toate acestea, lupta lor a deschis calea pentru o evoluţie burgheză în spaţiul carpato-dunărean, menită să înlocuiască structurile feudale.

Împlinirea a 154 de ani de la executarea celor 13 generali maghiari a readus în actualitate problema reamplasării la Arad a grupului statuar cunoscut sub denumirea de "Statuia Libertăţii". Mai mult chiar, oficialităţile româneşti, deşi la un moment dat erau de acord cu amplasarea acestui grup statuar, în ultimele luni s-a vehiculat că s-ar fi făcut presiuni politice asupra unor oficialităţi româneşti în privinţa problemei reamplasării la Arad a "Statuii Libertăţii".

În acest sens, a făcut afirmaţii în presa românească Preşedintele României, domnul Ion Iliescu, după vizita sa oficială, efectuată în luna septembrie la Budapesta: "Am căutat să explic partenerilor noştri maghiari că una este percepţia opiniei publice din Ungaria despre acest moment şi alta a românilor. Pentru că, din păcate, în anul 1848 (...) revoluţionarii români şi maghiari nu s-au aflat pe aceeaşi parte a baricadei. Statuia pe care o numesc "Statuia Libertăţii", pentru români nu are această semnificaţie".

Necunoaşterea istoriei sau interpretarea greşită a unor evenimente istorice este caracteristică pentru clasa politică românească. Domnul preşedinte al României ar trebui să cunoască faptul că sub comanda generalilor maghiari au luptat peste 30 de mii de ostaşi români, aproximativ tot atâţia cât au luptat sub comanda acelora care aveau atitudine ostilă faţă de revoluţia maghiară. Formularea unor declaraţii de calomnie împotriva celor care au luptat pentru ideile libertăţii, fraternităţii şi egalităţii în drepturi nu reprezintă altceva decât instigare la ură faţă de populaţia maghiară din România.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Cu aceasta, prima parte a şedinţei a luat sfârşit. Vă mulţumesc.

(După pauză, şedinţa este condusă de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Borbély László şi Tudor Mohora, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Continuăm şedinţa de astăzi, de data aceasta, în scopul dezbaterii proiectelor de acte normative.

Pentru că la începutul şedinţei nu s-a anunţat prezenţa înregistrată, fac acest lucru eu acum. Din cei 344 de deputaţi, s-au semnat 283, sunt absenţi 61, din care 20 participă la alte acţiuni parlamentare.

Înainte de a trece la parcurgerea proiectelor înscrise pe ordinea de zi, începând cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2003, daţi-mi voie să dau cuvântul domnului deputat Valentin Iliescu, care doreşte să-şi declare o nouă apartenenţă politică.

Poftiţi, domnule Valentin Iliescu.

Domnul Valentin Adrian Iliescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Doresc, de la tribuna Parlamentului, să fac precizarea că, începând de astăzi, nu mai fac parte din Grupul parlamentar social-democrat şi că decizia mea, pe care sincer nu pot decât să o regret, era ultimul lucru pe care mi-l doream, să plec din Partidul Social Democrat, este determinată de faptul că, de mai bine de 18 luni, conducerea partidului nu m-a implicat în nici un fel de proiect politic.

Vreau să spun că rămân un social-democrat şi că mulţumesc foarte mult colegilor de la Partidul Democrat care mi-au oferit şansa să mă implic foarte serios în politică şi să vă asigur că voi rămâne un partener serios, argumentat în toate dezbaterile parlamentare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

În legătură cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2003, a intervenit o problemă nouă.

Din partea comisiei, domnul preşedinte Bâldea.

Vă rog să vă pronunţaţi dacă putem începe dezbaterile la această ordonanţă sau nu.

Domnul Ioan Bâldea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Având în vedere că, în perioada scursă între discutarea proiectului Ordonanţei nr.72 şi până la discutarea în plen, a apărut o nouă Ordonanţă nr.82 care are aceleaşi prevederi, contribuind la lărgirea sferei asupra căreia se referă sprijinul acordat de 2 milioane, referitor la asociaţiile după Legea nr.36, vă propunem să le discutăm împreună, după care să supunem plenului decizia luată în cadrul comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ordonanţa nr.72 a fost discutată în Comisia pentru agricultură, s-a întocmit şi raportul, a fost înaintată pentru dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor. După părerea mea, nu mai există cale de întoarcere. Dacă a mai apărut o altă ordonanţă, am înţeles că Ordonanţa nr.82, eventual se pot aduce unele completări sau chiar modificări la Ordonanţa nr.72, dar într-o şedinţă ulterioară.

Ca urmare, Ordonanţa nr.72, în forma în care a fost dezbătută în Comisia pentru agricultură, trebuie supusă atenţiei plenului Camerei Deputaţilor astăzi.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Eu admit că se pot face orice discuţii, dar nu unele care contrazic normalitatea şi Regulamentul nostru. Atunci când e vorba de două proiecte care vizează acelaşi lucru, este evident, ne-a sesizat şi Consiliul Legislativ că ele trebuie conexate.

Ce s-ar întâmpla dacă astăzi discutăm Ordonanţa nr.72, o aprobăm exact în aceeaşi formă şi mâine discutăm cealaltă ordonanţă care o modifică şi o aprobăm şi pe cealaltă? Tot vorbim de coerenţă legislativă şi acum uităm de logica lucrurilor.

Poftiţi, domnule deputat.

Un singur reprezentant din fiecare grup parlamentar v-aş ruga! (Se adresează unor domni deputaţi de la Grupurile PD şi PNL care s-au ridicat din bancă pentru a se înscrie la cuvânt)

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Aş vrea să spun că această incoerenţă nu aparţine Camerei Deputaţilor, ci efectiv Guvernului. Pe de altă parte, o problemă de procedură. Ordonanţa nr.82, care vine să completeze, de fapt, prevederile Ordonanţei nr.72, nu atacă în fond deloc raportul care a fost adoptat de către Comisia pentru agricultură a Camerei Deputaţilor. Vine, deci, în completare, doar lărgeşte sfera celor care au posibilitate şi acces la cele 2 milioane de lei/hectar, respectiv cu cei care sunt în forme asociative, conform Legii nr.36/1991.

Având în vedere acest lucru, şi noi, Grupul parlamentar al Partidului Democrat, ne raliem părerii colegului de la Partidul România Mare şi vă rugăm să supuneţi, conform procedurii parlamentare, pentru dezbatere raportul la Ordonanţa nr.72/2003 a Guvernului României.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupului PNL.

Domnul Valeriu Gheorghe:

După cât vedem, la câteva săptămâni, o ordonanţă de urgenţă modifică altă ordonanţă de urgenţă.

Domnule preşedinte, Ordonanţa nr.82 umblă la două - trei articole din Ordonanţa nr.72 şi, din acest motiv, nu cred că este nevoie să le discutăm împreună. Vom discuta la comisie numai acele articole care sunt modificate prin Ordonanţa nr.82. Restul articolelor sunt neatinse, nu înţeleg de ce trebuie să mai trimitem întreaga ordonanţă asupra căreia s-a făcut deja un raport, s-o trimitem înapoi la comisie.

Eu vă propun ca raportul comisiei să fie discutat astăzi în plen.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei, domnul profesor Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

Ordonanţa nr.82 nu vine numai cu completare, vine şi cu modificare. Deci titlul ordonanţei este de urgenţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72.

În legătură cu funcţionalitatea, acestea deja funcţionează. Deci, din acest punct de vedere, nu trebuie să fim îngrijoraţi. Preocuparea deosebită, de fapt toate articolele din Ordonanţa nr.72 au fost aprobate, singura neînţelegere a apărut la art.14, cel legat de taxa de drum la motorină. Din acest punct de vedere, vreau să reiterez ce am spus şi în cadrul comisiei: trebuie să ne gândim foarte bine încotro mergem şi Guvernul a considerat şi a făcut această propunere de susţinere cu 2 milioane, luând în calcul că această taxă de motorină este scoasă, pentru că nu poţi să dai susţinere pentru aceeaşi cultură, şi pe hectar şi pe imputuri, în acelaşi timp. Este un criteriu care se practică în toată lumea bună şi de aceea Guvernul putea să spună foarte clar dacă se putea altfel: nu dăm 2 milioane, ci dăm 1 milion şi jumătate şi plus motorina, taxa de drum. De aceea eu cred că este bine să luăm în considerare această nouă ordonanţă care, într-adevăr, în activitate, îţi cântăreşti fondurile, resursele şi, la un moment dat, ajungi la concluzia că poţi să vii cu ceva în plus. această ordonanţă de modificare a Ordonanţei nr.72 vizează lărgirea spectrului de susţinere şi cred că este bine s-o regândim, s-o analizăm la comisie. De aceea, şi eu propun Camerei să fie trimisă Ordonanţa nr.72 la comisie şi să rediscutăm împreună cu Ordonanţa de urgenţă nr.82.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am propus o singură intervenţie de grup parlamentar.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Pe probleme de procedură, s-a propus restituirea la comisie. Dacă se restituie, nu mai continuăm discuţia. Dacă nu se restituie, continuăm discuţiile.

Poftiţi.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Domnule preşedinte,

Dacă trebuie să retrimitem la comisie, atunci vă propunem să retrimitem numai acele articole care sunt modificate de Ordonanţa nr.82. Nu are rost să trimitem întreaga Ordonanţă nr.72 la comisie, numai acele articole care sunt modificate, nu mai mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine mai doreşte să intervină?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Ludovic Mardari:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După părerea mea, Ordonanţa nr.72, dacă tot s-a vrut să fie discutată împreună cu Ordonanţa nr.82, nu trebuia să fie trecută pe ordinea de zi. Deci luni se ştia că Ordonanţa nr.82 a fost emisă de către Guvern şi, ca urmare, Ordonanţa nr.72 nu trebuia să apară pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor, trebuia să rămână la Comisia pentru agricultură, astfel încât să se facă un singur raport pentru ambele ordonanţe.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Toată problema este a acelui art.14, în legătură cu care, în comisie, noi am susţinut şi am reuşit, asta este părerea noastră, să eliminăm o mare nedreptate pentru ţărani, iar acum, dacă se rediscută, se reintroduce în Comisia pentru agricultură şi Ordonanţa nr.82, ne vom trezi cu aspectul că acest art.14 va fi reintrodus în raportul comisiei. Aici e toată problema. Şi vă rog să ţineţi cont de propunerea colegului meu liberal, s-o discutăm, dar nu discutăm acel art.14, cu toate că nu este chiar în procedură. Asta este toată problema, că altfel nu ar fi nici un fel de problemă. Ordonanţa funcţionează şi gândiţi-vă că această taxă de drum, cum a spus colegul meu de la PSD, este adevărat, este taxă de drum şi nu este subvenţie pe motorină, iar dacă trebuia ca taxa de drum să fie eliminată trebuia să scadă preţul la motorină, nu să rămână aşa. Este vorba de peste 33 de milioane de Euro, pe care sunt obligaţi ţăranii să îi suporte.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Vă înţeleg perfect logica, numai că ea ar fi funcţionat dacă noi am fi intrat în dezbaterea legii şi am fi ajuns la concluzia că unul dintre articole trebuie trimis. S-a pus problema prealabilă, repet, prealabilă înainte de a intra în fond, ca să fie restituită la comisie. Acest lucru o să-l supun votului, restul este problema comisiei să stabilească ce articole discută sau nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Da, domnule deputat.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

Stimaţi colegi,

Tot pe procedură. În momentul în care un proiect de lege, un raport a ajuns de la comisie în plen prin hotărârea Coz-ului, comisia nu mai poate să vină să ceară retragerea ei. Poate, eventual, în timpul dezbaterii, la anumite articole, dacă plenul constată că acele articole nu corespund voinţei politice de aici, poate să ceară ca pe acele articole să le retrimită înapoi sau poate chiar întregul raport să-l trimită înapoi, dar aşa, fără nici o dezbatere,... Dacă se introduce pe ordinea de zi, prin hotărârea Coz-ului, un anumit raport, eu cred că o comisie singură nu poate să vină să-l retragă.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte,

Vă rog să-mi permiteţi tot o problemă de procedură. Se trimite, sigur, spre analiza comisiei, Ordonanţa nr.82 care vine cu, hai să spunem, şi cu modificarea termenului de aplicare a prevederilor Ordonanţei nr.72 şi vine şi cu completarea privind extinderea posibilităţii de acces la cele 2 milioane, sigur, şi pe societăţile înfiinţate sau asociaţiile, conform Legii nr.36/1991.

Aş dori, în schimb, să atrag atenţia că discutând Ordonanţa nr.82, nu mai putem să modificăm art.14 din Ordonanţa nr.72. Asupra acestui lucru, comisia şi-a dat un vot şi am propus abrogarea...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Asta veţi stabili în comisie. Ceea ce votează Comisia nu obligă plenul, ştiţi prea bine lucrul ăsta.

Domnul Alexandru Pereş:

Domnule preşedinte,

Sigur, plenul este suveran şi, din acest punct de vedere, am venit la microfon şi v-am rugat, dacă e posibil, atrag atenţia, bănuiesc că acest lucru se va petrece în comisie. De data asta, probabil colegii din PSD vor fi majoritari şi vom repune în discuţie un articol asupra căruia noi, de fapt, comisia a hotărât o dată abrogarea lui.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot pe procedură, aş vrea să arăt următorul fapt cu care ne confruntăm foarte des. Comisia, deseori fac şi eu lucrul acesta, este reprezentată prin un membru din conducerea ei, de obicei vicepreşedinte, că preşedinţii sunt tot prin străinătăţuri, sau altcineva, un secretar. În cazul de faţă, un anume vicepreşedinte se erijează în comisie, numai pentru că stă...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, uitaţi-vă puţin la dreapta şi îl veţi vedea şi pe preşedintele comisiei, întâmplător din partidul dumneavoastră.

Domnul Marcu Tudor:

Nu am zis acum, în momentul ăsta, am zis de obicei.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu discutăm de obicei, discutăm acum...

Domnul Marcu Tudor:

Dar eu vreau să spun o procedură cu caracter general, nu numai în locul ăsta. Aceasta este esenţa procedurii invocate de mine în acest moment şi vă rog să fiţi atent, să nu mă mai întrerupeţi, mă întrerupeţi dacă nu înţelegeţi. Deci eu supun atenţiei dumneavoastră un mod de a judeca: prezenţa noastră acolo, a celor care susţinem punctul de vedere al comisiei. În cazul de faţă, comisia a votat, cu majoritate sau în totalitate, un punct de vedere. Acum vine un membru al comisiei şi spune că el este comisia, fără să pună la vot nimic, se erijează în majoritatea comisiei, numai pentru că s-a aşezat pe scaunul de acolo.

Este o procedură prost înţeleasă pentru noi. Ca atare, atunci când, şi eu greşesc uneori, în sensul ăsta şi vă rog să găsim o soluţie şi să nu se mai întâmple aşa, pentru că nu e democratic, atunci când stă cineva acolo, el nu este comisia, de acum încolo, el reprezintă comisia explicând numai ce s-a întâmplat până atunci, adică atunci când a participat în cadrul comisiei, el poartă cuvântul comisiei pe loc. Dacă există o decizie de acum încolo, el nu poate fi numit comisie. Trebuie dată, într-adevăr, cu un vot majoritar o decizie a comisiei.

Ca atare, acest punct de vedere al vicepreşedintelui comisiei nu este, din partea noastră, punctul de vedere al comisiei, ci al unui om anume. Ca atare, oricare dintre noi poate face o propunere, dar nu este a comisiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu are nici o relevanţă dacă propunerea de restituire a fost făcută cu votul majorităţii, în numele comisiei. A făcut-o în numele unui parlamentar şi supun votului această propunere de a fi restituit proiectul de lege Comisiei pentru agricultură, pentru a dezbate împreună cele două proiecte de lege.

Cine este pentru? 87 de voturi pentru restituirea la comisie.

Împotrivă? 32 de voturi împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

Deci, cu 87 de voturi pentru, 32 împotrivă şi 1 abţinere, proiectul de lege a fost restituit Comisiei pentru agricultură, pentru a dezbate împreună cu Proiectul de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr.82/2003.

Domnul preşedinte Bâldea, preşedintele Comisiei pentru agricultură, vrea să-şi explice votul.

Domnul Ioan Bâldea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să-mi exprim opinia, în calitate de deputat al Grupului parlamentar al PRM şi membru al Comisiei de agricultură.

Fac parte din categoria parlamentarilor stagiari, cum ne consideraţi dumneavoastră, după 3 ani de activitate aici. Aşteptam şi speram să învăţ mult mai multe, în acest cadru superorganizat al puterii din România.

Sunt nevoit să constat, la această dată, că luăm în discuţie un element din cele mai sensibile ale agriculturii româneşti. La ora când noi ne chinuim să stabilim dacă trimitem, nu trimitem, dacă rămâne motorina nu rămâne, agricultura este blocată. E domnul ministru de faţă, din raportări, mai mult de 10% din suprafaţa de grâu necesară anului viitor, că anul ăsta nu s-a făcut grâu în România, nu s-a semănat. Dacă un utilaj se mai găseşte, dacă o sămânţă se mai găseşte, cu plata la recoltă, motorină nu se găseşte nicăieri în România. Mergeţi prin sondaj în ce judeţ doriţi dumneavoastră, să vedeţi lucrările agricole stopate din cauza lipsei de motorină.

Cred că nu era nici o dificultate, cu toate îngrădirile legislaţiei europene, ca statul român, prin Guvernul actual, să ia o măsură de salvgardare pentru această perioadă critică, în urma unui an agricol eşuat, şi să treacă cu vederea această subvenţie la motorină care e normal să se dea.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

La punctul 15, pe ordinea de zi, este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.55/2003 pentru modificarea art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.131/2000 pentru reglementarea situaţiei patrimoniale a Băncii Comerciale Române - S.A. în litigiile izvorâte din activitatea desfăşurată de Banca Română de Comerţ Exterior - Bancorex - S.A. până la data radierii acesteia din registrul comerţului.

Rog Comisia pentru buget, domnul vicepreşedinte Grigoraş să propuneţi timpii de dezbatere, având în vedere că suntem în procedură de urgenţă.

Domnule deputat Bleotu, vă rog să propuneţi şi timpii totali şi timpii de intervenţie.

Domnul Vasile Bleotu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului, s-a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ. La lucrările comisiei au participat 23 din 25 de membri ai comisiei şi comisia a hotărât, cu unanimitate de voturi, ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, în forma adoptată de Senat.

Menţionăm că proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa din data de 4 septembrie 2003.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Propunem ca timp general de dezbatere 10 minute, iar pentru fiecare intervenţie 2 minute.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă sunteţi de acord cu această propunere, distinşi colegi? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate, s-a adoptat procedura de dezbatere şi timpii de dezbatere.

La titlul proiectului de lege, dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, care conţine dispoziţia de aprobare a Ordonanţei de urgenţă nr.55/2003. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.I. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.II. Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Am parcurs textele acestui proiect de lege. Îl vom supune votului final în şedinţa destinată acestui scop.

La punctul 16, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală.

Doamnă ministru Manolescu, vă rog să prezentaţi proiectul.

Doamna Maria Manolescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Prin acest act normativ, se modifică şi se completează reglementările privind regimul vamal şi fiscal al mărfurilor comercializate prin magazinele amplasate în aeroporturile internaţionale, sistemul de antrepozitare fiscală, astfel încât, la 1 ianuarie 2004, să poată intra în vigoare Codul fiscal, sistemul de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Totodată, se aduc unele modificări privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, recuperarea arieratelor bugetare, colectarea creanţelor bugetare, introducerea sistemelor moderne de plată, organizarea activităţii de expertiză şi a contabililor autorizaţi, precum şi alte reglementări din legislaţia în vigoare.

Comisiile de specialitate ale Camerei Deputaţilor au întocmit raport de adoptare cu amendamente, iar Ministerul Finanţelor Publice propune şi susţine adoptarea actului normativ în forma rezultată din raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

La dezbateri generale cine doreşte? Întâi să prezentăm raportul.

Vă rog.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această ordonanţă a fost discutată şi în cadrul Comisiei pentru industrii şi servicii, unde am avut multe neclarităţi şi chiar am făcut observaţii, urmând ca să se facă dezbatere împreună cu Comisia pentru industrii; am înţeles că, în cadrul Comisiei pentru buget, finanţe, nu s-a ţinut cont deloc de problemele ridicate de noi şi, atunci, solicit, prin domnul preşedinte şi dumneavoastră, de asemenea, să fie retrimisă întreaga ordonanţă în discuţie la comisie, să fie o comisie comună, împreună cu Comisia pentru industrii şi servicii. în special trebuie discutat art.12 care cuprinde o inadvertenţă foarte clară şi foarte periculoasă, în acelaşi timp, referindu-se la dreptul unor persoane fizice române sau străine să deţină antredepozite în România, antredepozite pentru carburanţi, antredepozite pentru ţigări sau pentru alcool.

Trebuie să ştiţi că, în cazul unei persoane fizice, avem Legea nr.105/2002 privind persoanele fizice autorizate, iar modul cum este descrisă această posibilitate în această ordonanţă face imposibilă realizarea şi aplicarea acestei Legi nr.105. Aceste neclarităţi trebuie neapărat reglementate, deoarece ocolesc regimul fiscal. Niciodată o persoană fizică nu va putea să aibă angajaţi, spune aici, nu va putea să aibă personal de gestiune, fiindcă el poate să angajeze numai familia sa.

Noi am ridicat aceste probleme, am primit un răspuns de la Comisia de buget: aşa vrea Guvernul. Chiar dacă aşa vrea Guvernul, hai să nu facem o lege strâmbă, motiv pentru care vă solicit să fie retrimisă şi rediscutată, pentru a putea scoate o lege bună. Dacă scopul ei a fost să elimine evaziunea, prin acest lucru nu facem altceva decât să îngrădim o activitate a persoanelor fizice sau înlesnim participarea unor persoane din altă ţară să facă acest lucru.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Grigoraş, din partea Comisiei de buget.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În primul rând, fac precizarea că, la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, acest proiect de lege a fost analizat, au fost făcute o serie de amendamente şi sunt prezentate în anexă amendamentele admise. Comisia, prin raportul său, propune dezbaterea şi adoptarea cu amendamentele admise, iar în ceea ce priveşte propunerea colegului care a vorbit anterior vreau să fac menţiunea că, în raport, figurează la amendamente respinse şi au fost analizate amendamentele făcute pentru Comisia pentru industrii şi servicii, ele au fost respinse în cadrul comisiei, pe motivarea care este prezentată la fiecare amendament în parte, în raport şi, ca atare, la comisie, nu mai pot fi discutate încă o dată aceste amendamente, fiindcă punctul de vedere a fost exprimat clar.

În aceste condiţii, comisia propune dezbaterea şi adoptarea, în forma prezentată, cu amendamentele din anexă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Am reţinut motivarea dumneavoastră, trebuie, potrivit Regulamentului, să supun votului propunerea colegului nostru.

Cine este pentru restituirea proiectului, mai exact trimiterea lui şi pentru Comisia de industrii pentru a întocmi raport în fond împreună, deşi, repet, cum a spus şi domnul vicepreşedinte Grigoraş, Comisia de industrii a dat aviz în această problemă.

Cine este pentru restituire?

7 voturi pentru restituire.

Împotrivă?

114 voturi împotrivă.

Dacă sunt abţineri?

Propunerea a fost respinsă cu 114 voturi contra, 22 abţineri, 7 pentru.

Domnul vicepreşedinte sau domnul Bleotu Vasile. Am înţeles, domnule Bleotu, că dumneavoastră doriţi să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Vasile Bleotu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului s-a avut în vedere avizul favorabil al Comisiei pentru industrii şi servicii, precum şi avizele Consiliului Legislativ şi al Consiliului Economic şi Social.

La lucrările comisiei au participat 23 de deputaţi din totalul de 25 de membri ai comisiei. În urma examinării proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiară, în şedinţa din 17 septembrie 2003, comisia a hotărât cu 22 de voturi pentru şi o abţinere ca proiectul de lege să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor cu amendamentele prezentate în anexă. La lucrările comisiei au participat, conform prevederilor art.51 şi 52 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice care au susţinut forma rezultată din prezentul raport.

Prezentul proiect de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. La dezbateri generale cine doreşte să se înscrie? Nimeni.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege şi a ordonanţei de urgenţă. La titlul proiectului de lege nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Cuprinsul articolului unic, urmăriţi vă rog amendamentul 1 din raport. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul 1, modificat textul articolului unic potrivit amendamentului.

La titlul ordonanţei de urgenţă vă rog să urmăriţi amendamentul 2. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 2? Nu sunt. Votat în unanimitate, modificat titlul ordonanţei de urgenţă.

La pct.3, mai exact amendamentul 3, urmăriţi propunerea propune modificarea titlului capitolului 1. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt. Votat în unanimitate. Se modifică titlul capitolului 1.

Titlul secţiunii I. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Art.1 şi 2 din ordonanţă. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

Art.3. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art.4, alin.1 şi 2. Nu sunt obiecţiuni. Votate în formularea din ordonanţă.

La alin.3 urmăriţi amendamentul 4. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Admis amendamentul, modificat alin.3 al art.4, potrivit amendamentului.

Alin.4, 5, 6 de la art.4. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Art.5 votat în unanimitate.

Art.6 de la alin.1 până la alin.4 dacă sunt obiecţiuni? Votate în unanimitate.

La alin.5 urmăriţi amendamentul 5. Admis amendamentul, votat alin.5 în noua formulare.

Alin.6 dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate în formularea ordonanţei.

Art.7, 8 şi 9 dacă sunt obiecţiuni? Votate în formula din ordonanţă.

Titlul secţiunii a II-a. Votat în unanimitate.

Art.10, 11, 12, 13, 14, 15 - dacă sunt obiecţiuni? Votate în formularea din ordonanţă în unanimitate.

Art.16, alin.1. Votat în unanimitate.

Art.16, alin.2, urmăriţi amendamentul 6. Admis amendamentul, modificat alin.2.

Art.16, alin.3. Votat în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Titlul secţiunii a III-a. Votat în unanimitate.

Art.17. Votat în unanimitate.

Titlul secţiunii a IV-a. Votat în unanimitate.

Art.18, 19, 20, 21 votate în unanimitate.

Pentru art.22 urmăriţi vă rog amendamentul 7. Admis amendamentul, modificat art.22.

Art.23, 24, 25, 26 votate în unanimitate.

Titlul secţiunii a V-a. Votat în unanimitate.

La art.27, alin.1 urmăriţi amendamentul 8. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat alin.1.

Art.27, alin.2 şi 3. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Art.28, alin.1 urmăriţi amendamentul 9. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat art.28, alin.1.

Alin.2 şi 3 votate în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Alin.4, urmăriţi amendamentul 10. Admis amendamentul, modificat alin.4.

Alin.5. Nu sunt amendamente la comisie. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Art.29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37 nu sunt obiecţiuni, votate în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Art.38 alin.1, nu sunt obiecţiuni. Votat textul ordonanţei.

Art.38 alin.2, urmăriţi amendamentul 11. Admis amendamentul, modificat alin.2 în mod corespunzător.

Art.39 alin.1, urmăriţi amendamentul 12. Admis amendamentul, modificat alin.1.

Art.39 alin.2, 3, 4, votate în unanimitate în formularea ordonanţei.

Art.40, 41, 42, 43, 44, 45, nu sunt obiecţiuni, votate în formula din ordonanţă.

Titlul capitolului 2 şi al secţiunii I din acest capitol. Votate în unanimitate.

Art.I, pct.1, 2, 3, 4, 5, 6, nu sunt obiecţiuni, votate în formularea din ordonanţă.

Titlul secţiunii a II-a, votat în unanimitate.

Art.II, pct.1, 2, 3, 4, 5, votate în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Titlul secţiunii a III-a, art.III, pct.1, 2, votate în unanimitate în formularea din ordonanţă.

Art.IV, votat în unanimitate.

Art.V, votat în unanimitate.

Secţiunea a IV-a, votat titlul.

Art.VI, votat în unanimitate.

Secţiunea a V-a, votat titlul în unanimitate.

Art.VII, votat în unanimitate.

Titlul secţiunii a VI-a, votat în unanimitate.

Art.VIII, votat în unanimitate.

Titlul secţiunii a VII-a, votat în unanimitate.

La art.IX, urmăriţi amendamentul 13. Admis amendamentul, modificat art.IX.

Titlul secţiunii a VIII-a, votat în unanimitate.

Art.X votat în unanimitate.

Secţiunea a IX-a, titlul votat în unanimitate.

Art.XI votat în unanimitate.

Titlul secţiunii a X-a votat în unanimitate.

Art.XII votat în unanimitate.

Secţiunea a XI-a titlul votat în unanimitate.

Art.XIII votat în unanimitate.

Secţiunea a XII-a titlul votat în unanimitate.

Art.XIV votat în unanimitate.

Anexa cuprinzând lipsa mărfurilor care pot fi comercializate prin magazine existente în aeroporturi. Votată în unanimitate.

Vă rog, stimaţi colegi, să constataţi că am parcurs textul acestui proiect de lege. Îl vom supune votului final în şedinţa de vot final.

(În continuare, preia conducerea şedinţei domnul vicepreşedinte Ovidiu Cameliu Petrescu.)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

În continuare, trecem la dezbaterea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.83/2003 privind aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate în punctele de trecere a frontierei stabilite pentru importuri, exporturi şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiilor de aprobare a posturilor de inspecţie la frontiere responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenite din terţe pieţe.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Poftiţi. Vă rog să vă şi prezentaţi.

Domnul Ion Sorin Mitrea:

Ion Sorin Mitrea - director general la Agenţia Naţional Sanitar Veterinară din cadrul Ministerului Agriculturii.

În vederea aderării României la Uniunea Europeană, strategia pe termen lung şi mediu privind inspecţia şi controalele sanitar veterinare la frontieră a fost prezentată ca un document oficial din partea României la Comisia Europeană atât în întâlnirea din noiembrie 1999, cât şi în ianuarie 2001.

În baza strategiei menţionate au fost prevăzute aceste măsuri cuprinse în documentul de poziţie a României în capitolul VII - agricultură.

Proiectul de ordonanţă are ca obiect de reglementare aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră organizate în puncte de trecere a frontierei, stabilite pentru importul-exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiilor de agreere a posturilor de inspecţie la frontieră responsabile pentru controalele veterinare. De fapt, această ordonanţă de urgenţă creează cadrul legislativ necesar pentru adoptarea următoarelor acte legislative în vederea derulării controlului sanitar-veterinar la frontieră. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule director, aş vrea să fac o observaţie. Aici, la noi, la Parlament, se vine cu costum. Asta este regula, uitaţi-vă şi la noi, nu venim de plăcere îmbrăcaţi aşa, este o problemă de solemnitate a şedinţei.

O a doua observaţie. Indiferent cât de competentă este o persoană în cadrul unui minister, proiectele de lege se susţin de miniştri sau de secretarii de stat, în cel mai rău caz de ministrul cu Relaţia cu Parlamentul. Deci, pe viitor, vă rog să vă conformaţi unor asemenea reguli.

Din partea comisiei sesizate în fond, poftiţi.

Domnul Mihai Nicolescu:

Mulţumesc domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, avizul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, avizul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci şi avizul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare aprobarea posturilor de inspecţie la frontiere organizate în punctele de trecere a frontierei, stabilite pentru importul-exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, precum şi condiţiilor de agreere a posturilor de inspecţie la frontiere, responsabile pentru controalele veterinare ale animalelor vii şi produselor provenind din ţările terţe.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art.72 din Constituţie. Raportul a fost votat în unanimitate de membrii comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Mulţumesc. Din partea grupurilor parlamentare dacă se doreşte participarea la discuţie? Da, poftiţi. Din partea Grupului parlamentar al PSD, domnul Bozgă.

Domnul Ion Bozgă:

Domnule preşedinte,

Domnilor colegi,

Având în vedere importanţa actului normativ în vederea aderării la Uniunea Europeană, se impune aprobarea acestuia cu modificările pe care comisia le-a propus, este vorba de posturi de inspecţie la frontieră organizate în puncte de trecere, este vorba de fiecare poartă de intrare a României, vamală bineînţeles, care va avea câte două puncte de trecere, unde măsurile sanitar-veterinare vor fi foarte severe. Vă mulţumesc şi propun aprobarea în forma adoptată de comisie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă alte grupuri parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc.

Titlul ordonanţei. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.1. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.5. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.6. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.7. Vă rog să priviţi şi în raport, se propune o modificare. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat aşa cum a fost modificat de comisie.

Art.8. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.9. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.10. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.11. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.12. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.13. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.14. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.15. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic. Vă rog să priviţi în raport, se propune o anumită modificare. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat aşa cum a fost modificat de către comisia avizată în fond. Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege pentru prelungirea unor termene prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.83/2001 privind transmiterea temporară a unor imobile situate în municipiul Bucureşti din administrarea Regiei autonome Locato în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

Suntem în procedură de urgenţă, rog să faceţi propuneri pentru timpii de dezbatere. Poftiţi.

Domnul Ion Florescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propun pe total un timp de 10 minute şi cu 2 minute pe fiecare intervenţie. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru aceşti timpi? Mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat această variantă.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic al legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.62/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente.

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Da, poftiţi, domnule secretar de stat.

Domnul Dan Banciu:

Domnule preşedinte,

Domnilor deputaţi,

Ordonanţa Guvernului nr.20/1994 aprobată cu modificări prin Legea 460/2001 a fost transpusă în practică prin programele anuale de acţiuni, aprobate prin hotărâri de guvern.

În momentul punerii în aplicare au apărut în perioada anilor 2001-2003 o serie de disfuncţionalităţi pe care ordonanţa de faţă a încercat să le corecteze, şi anume: am încercat definirea situaţiilor în care o clădire de locuit multietajată prezintă pericol public din cele încadrate prin raportul de expertiză tehnică în clasa I de risc seismic, am încercat completarea sursei de finanţare din transferuri de la bugetul de stat cu surse din credite în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul ministerului nostru, am încercat asigurarea finanţării consolidării din surse proprii ale proprietarilor pentru spaţiile cu altă destinaţie decât cea de locuinţă.

Un punct important se referă la completarea atribuţiilor în competenţa primarilor municipiilor şi oraşelor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti pentru acţionarea în justiţie cu procedură de urgenţă a proprietarilor care obstrucţionează acţiunile privind proiectarea şi executarea lucrărilor de consolidare la clădirile nominalizate.

Obligarea furnizorilor de utilităţi, electricitate, gaz, agent termic, apă, canalizare, telefonie să asigure realizarea lucrărilor de specialitate impusă de soluţia de consolidare, asigurând funcţionalitatea clădirii cu respectarea reglementărilor tehnice în vigoare. Pe întreg ansamblul ei este o ordonanţă eminamente tehnică, dar atinge punctele sensibile care au fost decelate pe parcursul aplicării şi vă rugăm să aveţi amabilitatea să ne sprijiniţi în promovarea actului legislativ. Vă mulţumim.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia sesizată în fond. Poftiţi.

Domnul Ion Florescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia propune plenului Camerei Deputaţilor adoptarea cu modificări a proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.62/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.20/94 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic.

Prin obiectul de reglementare şi conţinutul său, proiectul de lege se încadrează, potrivit prevederilor art.74, alin.3 în categoria legilor ordinare. Mai fac menţiunea că la şedinţa comisiei din 17 septembrie au fost prezenţi 24 de deputaţi şi au votat în unanimitate acest proiect de lege cu un singur amendament care se găseşte ataşat la raport. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbaterile generale? Nu doresc.

Titlul ordonanţei. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Dacă la articolul unic, la vreunul din punctele articolului unic sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Titlul legii. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Articolul unic, vă rog să priviţi în raport, se propune o modificare de către comisie. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. S-a adoptat. Votul final se va da într-o şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.13/1998 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Suntem în procedură de urgenţă, vă rog să propuneţi timpii de dezbatere.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere că ne aflăm în procedură de urgenţă, pe de o parte, iar pe de altă parte, raportul nostru nu conţine amendamente, propun ca timp de dezbatere 10 minute, iar pentru fiecare intervenţie 2 minute. Mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Cine este pentru aceşti timpi de dezbatere? Mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

S-au adoptat aceşti timpi de dezbatere.

Titlul ordonanţei. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.1. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.2. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Avem şi o anexă. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptată.

Titlul legii. Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.83/1999 privind restituirea unor imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.

Suntem, de asemenea, în procedură de urgenţă, vă rog să faceţi propuneri pentru timpii de dezbatere.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Comisia propune ca timp de dezbatere 15 minute, pentru fiecare intervenţie câte un minut. Aş dori să fac o corectură referitoare la amendamentul conţinut în raport - autorul acestui amendament este de fapt domnul deputat Dorel Dorian de la Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România. Este o mică greşeală pe care o corectăm aici, pentru stenogramă. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru aceşti timpi de dezbatere? Mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Titlul ordonanţei dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.1 dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.2. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.3. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.4. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.5. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Anexa. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Titlul legii. Obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Articolul unic, preambulul. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

La pct.1 vă rog să priviţi în raport la pag.3 a raportului este propusă o modificare de către comisie. Dacă sunt obiecţii? Poftiţi, reprezentantul Guvernului.

Domnul Adrian Mărăşoiu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să mă prezint. Sunt preşedintele Autorităţii pentru urmărirea aplicării unitare a Legii 10 şi am şi calitatea de preşedinte al Comisiei speciale de retrocedare a imobilelor aparţinând cultelor religioase.

Din amendamentele depuse cu ocazia dezbaterii la Comisia pentru drepturile omului, am constatat că s-a lărgit excesiv sfera de retrocedare. De aceea aş sugera limitarea la textul Senatului, este vorba de precizarea: construcţii existente în natură şi terenul aferent situate în intravilan, deci, fără sintagma "sau în extravilan", deoarece este domeniul Legii 18 privind fondul funciar.

Aceasta este precizarea sau amendamentul nou, amendament pe care l-aş propune din partea Guvernului, restul, toate sunt acceptate. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc. Comisia.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Comisia este de acord cu eliminarea cuvântului "extravilan" din cele două alineate, eventual revenim cu o iniţiativă legislativă specială în legătură cu această problemă.

Deci, suntem de acord cu propunerea domnului secretar de stat. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Supunem la vot în această variantă negociată aici de către comisie şi reprezentantul Guvernului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi contra? 3 voturi contra.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat.

Dacă la alte puncte ale articolului unic sunt obiecţii? Nu sunt.

Atunci articolul unic, în totalitate. Sunt obiecţii? Nu sunt. S-a adoptat, se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.73/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.20/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţie electronică. Dacă din partea iniţiatorului doreşte?

Poftiţi, vă rog să vă prezentaţi.

Domnul Cezar Armeanu:

Cezar Armeanu - secretar de stat la Ministerul Comunicaţiilor.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Sistemul electronic de achiziţii publice prin licitaţii electronice a fost introdus în martie 2002.

Până în prezent, valoarea tranzacţiilor încheiate depăşeşte 310 milioane euro, încheindu-se 165 de contracte.

În timp, însă, s-au constatat o serie de disfuncţionalităţi care au îngreunat atribuirea de către autorităţile contractante a contractelor de achiziţii publice în concordanţă cu principiile care stau la baza aplicării acestora.

De aceea, în scopul sporirii securităţii sistemului de achiziţii publice prin licitaţii electronice, şi anume pentru prevenirea unui comportament neadecvat în relaţiile dintre parteneri şi pentru derularea cu transparenţă a operaţiunilor în sistemul electronic, se impune completarea dispoziţiilor legale existente prin introducerea unui regim sancţionator unic şi stabilirea situaţiilor în care pot fi sancţionaţi participanţii la licitaţii electronice.

De asemenea, a fost necesară reglementarea expresă a numărului minim de furnizori executanţi sau prestatori care trebuie să depună oferta, dar şi acelora selectaţi în cazul utilizării fazei de preselecţie. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc. Din partea comisiei sesizate în fond.

Domnul Ráduly Róbert Kálman:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Raportul Comisiei pentru tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor asupra proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.73/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.20/2002 privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice.

Comisia noastră a dezbătut acest proiect de Lege de aprobare a ordonanţei sus-menţionate în mai multe şedinţe. La lucrările comisiei au fost prezenţi 14 deputaţi din cadrul celor 23, raportul fiind adoptat pe 16, 17 septembrie 2003 cu o serie de amendamente, după cum se poate observa în raportul care l-am întocmit şi care îl propunem spre adoptare. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă grupurile parlamentare doresc să participe la dezbateri generale? Nu doresc.

Titlul ordonanţei. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.I, preambulul. Dacă sunt obiecţii la preambul? Nu sunt. Adoptat.

La pct.1, alin.2 al art.9, "se modifică şi va avea următorul cuprins:" Vă rog să observaţi la pct.5 din raportul comisiei se propun nişte modificări, inclusiv eliminarea literei c).

Dacă sunt obiecţii faţă de această variantă modificată de comisie? Nu sunt.

S-a adoptat varianta comisiei.

După pct.1, vă rog să priviţi în raportul comisiei la pct.6; se introduce un nou punct - pct.1¹.

Dacă această propunere a comisiei este corectă, din punctul dumneavoastră de vedere? Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat.

Pct.2, care priveşte art.10.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.4. Vă rog să priviţi la pct.9 din raport.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat, plus introducerea acestui nou articol - art.20¹.

Dacă la pct.5, sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.6. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.7. Obiecţiuni?

Vă rog să priviţi în raport, la poz.12; sunt propuse nişte modificări.

Sunt obiecţii? Nu sunt.

Adoptată varianta comisiei.

Pct.8. Comisia propune eliminarea acestui punct, în varianta iniţială.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Se propune o altă variantă.

Vă rog să priviţi la pct.13.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptată varianta comisiei.

Pct.9. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.10. Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.I, în integralitate, aşa cum a fost modificat de comisie.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Art.II. Vă rog să priviţi la pct.16 al raportului. Sunt nişte modificări propuse de comisie.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

S-a adoptat varianta comisiei.

Art.III. Este propusă o anumită modificare de către comisie.

Vă rog să priviţi la pct.17 din raport.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. S-a adoptat.

Titlul legii.

Dacă la titlul legii, sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. S-a adoptat.

La articolul unic, care devine art.I, s-au făcut nişte modificări.

Vă rog să priviţi pct.2 al raportului.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Se introduce un articol - art.II.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

S-au adoptat toate propunerile făcute de comisie prin raport.

Am parcurs întreg actul normativ.

Se va supune votului final în şedinţă specială de vot.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Suntem în procedură de urgenţă.

Rog să faceţi propuneri pentru timpii de dezbatere.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Vă propunem un timp de dezbatere de 15 minute şi luări de poziţie nu mai lungi de un minut.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Cine este pentru aceşti timpi? Vă mulţumesc.

Voturi contra? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Da, poftiţi.

Aveţi o intervenţie de procedură.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Colegii mei, care au fost în comisia respectivă, au avut un amendament care a fost trecut în raport, ca respins, dar care acum nu corespunde textului pe care l-au propus dânşii. Şi atunci, vă propun fie retrimiterea la comisie să fie rediscutat, fie să acceptaţi să discutăm amendamentul în forma scrisă de colegii mei la dezbaterile pe articole.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Păi, amendamentul, chiar respins, dacă este respins şi s-a făcut un amendament, sunt obligat să-l supun ...

Domnul Mircea Nicu Toader:

Da, dar este alt text.

Dacă mergem pe textul de acolo, nu corespunde cu ceea ce au propus colegii mei.

Deci, dacă sunteţi de acord să discut amendamentul respins cu textul propus de ei, nu e nici un fel de problemă.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da, da, da, sigur că da, sigur că da. Important este că s-a făcut un amendament şi, cu ocazia aceea, spuneţi: domnule, conţinutul nu este acela, poate este o eroare materială, nu este nici o problemă.

Titlul ordonanţei.

Vă rog să priviţi la titlul ordonanţei.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Este o variantă modificată de comisie.

Sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Art.I. La preambul, sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.1.Dacă la pct.1, sunt obiecţii? Nu sunt. Adoptat.

Pct.2. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.3. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.4.Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

La pct.5, vă rog să priviţi în raportul comisiei, la poz.3 se fac nişte propuneri de modificare.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.6.Dacă sunt obiecţii la pct.6? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.7. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.8. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.9. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.10. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.11. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

La pct.12, vă rog să priviţi în raport, la pct.4 al raportului, dacă sunt obiecţii faţă de varianta propusă de comisie? Nu sunt.

S-a adoptat varianta comisiei.

Pct.13. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.14. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.15. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.16. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.17. Dacă sunt obiecţii la pct.17? Nu sunt obiecţii.Adoptat.

Pct.18. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.19. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.20. Obiecţiuni? Nu sunt. Adoptat.

Pct.21. Vă rog să priviţi în raport; la pct.5 se propune un text nou, ca pct.4.

Dacă sunt obiecţii faţă de varianta comisiei? Nu sunt obiecţii.

Adoptat.

Pct.22. Vă rog să priviţi şi în raport, la pct.6 al raportului se propune introducerea unui text.

Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii.

Adoptat aşa cum s-a modificat de către comisie.

Pct.23. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.24. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.25. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.26. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.27. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.28. Dacă sunt obiecţii? Nu sunt obiecţii. Adoptat.

Pct.29. Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Mircea Nicu Toader:

Pct.29 se referă la o modificare la art.125 alin.2, în care noi propunem ca alin.2 să aibă următoarea formă: "Pentru drepturile care se stabilesc după data de 31 decembrie 2003, cuantumul brut lunar al indemnizaţiei prevăzute la art.121 alin.1 lit.a) este de 85% din baza de calcul stabilită conform art.99, dar nu mai mică de 85% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat şi aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat". Şi am să încerc să motivez.

Ştiţi foarte bine că această Ordonanţă nr.9 a creat mari probleme. Au fost manifestări ale societăţii civile, era o modalitate de a impune când mamele să facă copii şi în ce condiţii să facă copii şi Guvernul, în urma presiunilor, a hotărât să modifice această ordonanţă prin Ordonanţa nr.23.

Dacă una din părţile bune ale acestei ordonanţe a permis ridicarea unei indemnizaţii la nivelul a 85% din venitul brut lunar, este incorect să plafonăm această indemnizaţie pentru mamele care au venituri mai mari. Ştiţi foarte bine că orice om într-o societate încearcă să aibă venituri cât mai mari, să aibă un trai cât mai decent. De ce să oblig eu acea familie să-şi coboare standardul de viaţă şi de educaţie a copilului, fiindcă aş da această formă de protecţie.

Pe de altă parte, cred că pentru mamă şi copil ar trebui să existe o cu totul altă protecţie, un complex general de măsuri, care să permită şi creşterea natalităţii, fiindcă efectul acestei legi va fi, după părerea noastră, pervers, deoarece foarte multe femei vor încerca, prin această modalitate de a obţine circa 6 milioane de lei, să nască, să crească, copii pentru a-şi permite să acumuleze aceste sume de bani care, pe lângă efectul de creştere a natalităţii, ştiţi foarte bine că poate să fie şi un efect social grav. Sunt anumite familii care nu pot să-i crească şi apoi vor abandona copiii, creând mari probleme sociale.

Din acest motiv, mai ales că acest amendament a fost discutat cu societatea civilă şi cu societăţile de protecţie a mamei şi copilului din societatea civilă, vă rog foarte mult să analizaţi şi să fiţi de acord cu această prevedere, eliminând, în acest mod, alin.2 care este prevăzut în raport.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Comisia sesizată în fond.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acel amendament pe care l-a citit distinsul coleg, domnul deputat Toader, nu corespunde cu amendamentul care ni s-a prezentat la comisie de către doamna deputat Ivănescu şi domnul deputat Barbu.

Acel amendament care ni s-a prezentat cerea doar eliminarea alin.2, ceea ce nu presupune acea teză pe care a dezvoltat-o domnul deputat Toader.

Dar, referitor la acea propunere pe care a ridicat-o astăzi în plen domnul deputat Toader, noi nu suntem de acord. Am discutat în alt context în comisie despre acea propunere, şi anume ca, de la un cuantum în sus, indemnizaţia pentru creşterea copiilor să se acorde procentual din salariul fiecăruia, şi anume, doar pentru persoanele, pentru mamele sau pentru taţii care au un salariu peste salariul mediu pe economie.

Această modificare care s-a făcut prin cele două ordonanţe - Ordonanţa nr.9 şi modificată prin Ordonanţa nr.23 - a avut în vedere ruperea acestei indemnizaţii de mărimea contribuţiei şi de mărimea salariului şi acordarea acestei indemnizaţii în cuantum fix, aşa cum, de altfel, o fac şi alte patru ţări europene în momentul de faţă. În Europa există patru ţări care o mai acordă şi toate o fac în cuantum fix. Faptul că noi ne raportăm la salariul mediu pe economie este un gest lăudabil şi este un gest de mare curaj din partea noastră. În acelaşi timp, nu este numai curaj, ci dorinţă de a sprijini familiile, de a influenţa, dacă se poate pozitiv, prin aspectul financiar naşterea şi creşterea copiilor, deşi toate celelalte ţări se raportează doar la salariul minim.

Repet, dacă vorbim de un reper fix, aşa cum trebuie să fie această indemnizaţie, nu trebuie să fie legată de contribuţia de asigurări sociale. De contribuţia de asigurări sociale este legată strict pensia şi, pentru o contribuţie, nu putem avea două prestaţii.

Deci, dacă noi am legat-o de cuantum fix, care a dus la favorizarea a 92% dintre femei care până acum primeau, conform salariului lor, 85% şi acum vor primi un cuantum fix, superior mult sumei primite până acum, înseamnă că am acceptat că vor fi dezavantajate faţă de regula instituită până acum un număr de aproximativ 8% din femeile considerate a fi potenţial mame, adică din femeile care au vârsta fertilă. Deci, a fost o dorinţă, o voinţă politică de tip social-democrat ca să avantajăm un număr mare de femei, mult mai mare de femei, acordându-le o alocaţie deosebit de generoasă, fiind conştienţi că în acelaşi timp, după regula generală, femeile care câştigau un salariu peste salariul mediu, vor fi dezavantajate.

Aş vrea să vă spun că în politica de sprijinire a natalităţii, de creştere a copiilor, nu este chiar aşa vid, cum a indus poate domnul coleg, domnul deputat Toader, ci există cel puţin cinci tipuri de ajutoare - şi aş numi numai ajutorul pentru naştere, care merge până la 4 copii, ajutorul pentru maternitate, indemnizaţia de maternitate, care este un drept de asigurare socială şi un venit de înlocuire a salariului, este indemnizaţia aceasta de creştere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani a copilului cu handicap, indemnizaţie care este acordată doar de patru ţări europene, este alocaţia universală pentru copii şi este alocaţia complementară, care se acordă tuturor familiilor care au în creştere mai mult de un copil.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Vă mulţumesc.

Din partea Grupului parlamentar PNL, da? Poftiţi. Doamna Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi şi, mai ales, stimate colege,

A fost o întreagă poveste cu cele două ordonanţe. Prima ordonanţă vrea să schimbe regulile jocului în timpul jocului. În acelaşi timp, nu ajuta nici femeile sărace - şi aici cred că nu este vorba de femei, ci de coşul lunar al unui copil mic, al unui nou născut - şi discrimina, dezavantaja şi pe cele care au ajuns la o performanţă profesională, care le permite retribuţii serioase.

Ei, bine, nu pot să nu apreciez faptul că, la protestele opoziţiei şi ale societăţii civile, Guvernul a modificat ordonanţa aceea, a amânat aplicarea, în primul rând a ordonanţei până la 1 ianuarie 2004, deci a renunţat să mai schimbe regulile în timpul jocului. În acelaşi timp, însă, a ţinut cont şi de propunerea pe care am făcut-o în legătură cu coşul lunar al unui nou născut şi bine a făcut. Cred că este o iniţiativă bună şi, atunci când se întâmplă ceva bun, indiferent din ce parte ar veni, de la adversar sau de la partener, trebuie recunoscut.

A rămas, însă, o mare problemă. Este vorba de cei care au salarii serioase şi care sunt extraordinar de dezavantajaţi. Este vorba, în primul rând, de tinerii care au reuşit să-şi facă o carieră în viaţa lor, au reuşit să promoveze şi care sunt, cu această ocazie, dezamăgiţi de felul cum este tratată reuşita lor, de felul cum este tratată intenţia lor de a face copii.

În primul rând, să nu uităm că sunt cei care ar putea să contribuie serios la natalitate, la creşterea natalităţii în România. Probabil că ştiţi că natalitatea în România la ora actuală este cu minus în faţă. Suntem, din acest punct de vedere, cap de afiş. Păi, cum încurajăm noi natalitatea, dacă exact pe cei care au posibilitatea de a-şi creşte copiii aşa cum trebuie, noi nu-i ajutăm? Ba, din contră, îi întoarcem din drum.

În al doilea rând, cred că este vorba de principiul nondiscriminării, care face parte din acquis-ul comunitar. Păi, cum respectăm noi principiul discriminării, atâta vreme cât aceşti oameni sunt amendaţi, practic, pentru faptul că domniile lor au reuşit să-şi construiască o carieră în viaţă, au reuşit să treacă de pragul acela al sărăciei, pe care sunt, cu bătaie, la ora actuală, 80% din oamenii din România? Mi se pare strigător la cer ca oamenii aceştia care plătesc la bugetul de stat impozite şi taxe mult mai mari decât toţi ceilalţi, pentru că au şi salariile mai mari, să fie amendaţi, practic, să fie sancţionaţi de către Guvern prin această ordonanţă de urgenţă. Nu mi se pare firesc, nu mi se pare normal. Ba, încă o dată spun, mi se pare o discriminare care cred că arată extraordinar de urât în ochii europenilor. Cu atât mai mult cu cât noi vrem să creăm clasa de mijloc în România. Păi, cum creăm clasa de mijloc în România, dacă exact pe ăştia îi sancţionăm şi le spunem: nu, domnule, nu mai faceţi nici copii, nu aveţi dreptul să luaţi decât o anumită sumă din ceea ce vi se cuvine. Adică, cei mai buni plătitori de taxe în România, cei care aduc mai mult la buget, sunt cei sancţionaţi. Păi, ce politică este asta? Este o politică care menţine în continuare rata cu minus în faţă în privinţa creşterii copiilor, este o politică care loveşte exact în clasa de mijloc din România, este o politică care loveşte în tineretul din România, că nu fac copii cei de vârsta mea, nici pensionarii. Copii fac cei tineri şi mai ales sunt porniţi să contribuie la sporirea natalităţii în primul rând cei care au mijloace să crească copiii. Ei, bine, nu. Noi, exact pe ăia îi sancţionăm.

Din acest punct de vedere, cred că este cea mai gravă atitudine pe care o ia România, care vrea să se înscrie pe drumul european, pe drumul spre capitalism. Păi, aşa, nu o să ajungem în capitalism. Aşa, o să fim o ţară de asistenţi sociali, fără să avem nici un fel de contribuţie din partea celor care, într-adevăr, sunt vâna bugetului în România.

Drept urmare, vă rog din sufletul, în primul rând femeile ar trebui să se gândească la acest lucru, dar şi bărbaţii, pentru că şi ei sunt taţi, chiar dacă nu sunt mame, că nu au cum. Dar ar trebui să gândească în această situaţie exact ca aceste mame, mai ales că există şi concediu pentru bărbaţi, pentru soţi, pentru taţi. Drept urmare, iată că sunteţi vizaţi şi dumneavoastră.

Nu este corect, nu este democratic, nu este în spiritul european, nu este în spiritul capitalismului către care vrem să ne îndreptăm. Şi, mai mult decât atât, este o discriminare pe care, cu toată dragostea i-o spun doamnei Smaranda Dobrescu, pe care o apreciez foarte mult, nu se referă la 8% din persoane. Şi dacă ar fi una, o singură persoană, şi atunci ar trebui să ne gândim că facem o nedreptate. Dar, dacă sunt nu 8%, ci mult mai multe, atunci, nu vă supăraţi, înseamnă că pur şi simplu mergem împotriva curentului.

Drept urmare, eu personal vă rog să nu acceptaţi această ordonanţă, pentru că se va întoarce împotriva noastră, a tuturor, şi împotriva României.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Tudor Marcu.

Aş face, totuşi, observaţia că, pretutindeni în lume, bogaţii plătesc impozite mai mari şi beneficiază mult mai puţin de la stat, cum este şi extrem de firesc.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, în primul rând că o să vă rog, dumneavoastră, dacă aveţi comentarii, să le faceţi de la microfonul acesta, nu acela.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Le fac, da.

Doamna Monica Octavia Muscă:

În al doilea rând, - şi vă mulţumesc -, în al doilea rând, bogaţii peste tot contribuie mai mult şi foarte bine că-i aşa. Partea proastă este că acolo nu sunt sancţionaţi, pe când aici îi sancţionăm pentru treaba asta.

(Rumoare. În acest timp, domnul preşedinte de şedinţă Ovidiu Cameliu Petrescu coboară la tribună, luând cuvântul de la acest microfon.)

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Aş ruga-o pe doamna Mona Muscă să-mi acorde puţină atenţie, pentru că a dorit să-mi exprim comentariile mai pe larg, pentru că de acolo se poate face doar o remarcă. De aici, de la tribună, o să vorbesc cel puţin la fel de mult cât a vorbit şi dânsa.

Doamna Monica Octavia Muscă (din sală):

Dar cine vă opreşte?

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu mă opreşte nimeni. Tocmai asta este problema, că preşedintele de şedinţă nu mai există în clipa asta.

Deci, aş vrea să fac un comentariu procedural.

De ani de zile, în Camera Deputaţilor există această interpretare - stupidă, îmi permit să spun - că preşedintele de şedinţă, dacă vrea să intervină în lucrări, trebuie să vină neapărat la această tribună. Ea se bazează pe o formulare nefericită din Regulamentul Adunării Deputaţilor din 1990. Ea a fost introdusă atunci numai şi numai pentru că în C.P.U.N., cel puţin trei sferturi din cei care erau membri ai C.P.U.N. nu voiau să vină la tribună şi strigau tot timpul din sală. Era un adevărat circ, era o adevărată babilonie şi, sub impresia acestei practici, s-a introdus o asemenea formulare-regulament: că deputatul vorbeşte de la tribună, ca să disciplineze acea situaţie. Ea nu are nici o legătură cu vreun principiu firesc al regulilor parlamentare, pentru că la marea majoritate a parlamentelor europene se vorbeşte de pe scaun. Există microfon la fiecare scaun şi parlamentarul are dreptul să vorbească de la locul lui.

Deci, nu este o practică firească şi neapărat obligatorie aceasta de a vorbi de la tribună.

Mai mult decât atât: chiar în România, la Senat, după cum ştiţi şi dumneavoastră foarte bine, se vorbeşte de la microfoane instalate în sală, sau de la tribună - cum doreşte fiecare. Reprezentantul Guvernului nu vorbeşte de la tribuna Senatului, vorbeşte de la o măsuţă alăturată, unde are instalat un microfon. Deci, această permanentă apostrofare "vorbiţi de la tribună" dă o greşită interpretare unei prevederi regulamentare, născută dintr-un anumit fapt real.

Şi acum, pentru că tot am venit la tribună, să mă refer puţin la ce a spus doamna Mona Muscă.

Problema aceasta nu este de a sancţiona pe cineva. Sancţiunea presupune că ţi se ia dintr-un anumit venit pe care-l ai la un moment dat, pentru o anumită faptă, o anumită faptă pentru care eşti vinovat. Nu este cazul aici. Este adevărat că ai plătit o contribuţie socială, însă suma aceea deja nu-ţi aparţine.

Problema plăţii unor indemnizaţii pentru anumite evenimente care se întâmplă implică şi solidaritatea socială, care nu este un principiu numai şi numai al social-democraţiei, dar se aplică şi în societăţi, în naţiuni conduse şi de partide liberale.

Este clar că sunt oameni care plătesc nişte contribuţii foarte mari şi la bugetul de stat şi la fondul de asigurări sociale şi la alte tipuri de fonduri, pentru că au nişte venituri foarte mari.

Marea lor majoritate nu primesc uneori niciodată ceva în contul acelor plăţi.

Deci, sunt persoane care nu vor avea, din păcate, niciodată un copil, sunt persoane care nu se îmbolnăvesc până la 80 de ani şi plătesc contribuţie la asigurările de sănătate, sunt persoane care plătesc impozite mari, dar nu beneficiază direct şi nemijlocit de anumite investiţii în domeniul social pe care le face statul, în primul rând datorită averilor foarte mari care, evident că le permite să nu aibă nevoie de anumite sume. Şi, atunci noi nu trebuie, putem să spunem că nu suntem de acord cu această formă, putem să spunem că România, vrem cu orice preţ să fie altfel, asta este cu totul altă problemă. Dar, a afirma că România ar fi unica ţară în care omul care plăteşte mai mult nu primeşte proporţional cu cât de mult a plătit, asta este o greşeală, pentru că nu este aşa. Nu este adevărat şi nu e bine să dezinformăm oamenii. Acesta este sensul remarcii pe care am făcut-o. Repet, în orice ţară din lume bogaţii plătesc mult mai mult şi beneficiază de mai puţin. Beneficiază exact cei mai nevoiaşi. Dumneavoastră spuneţi că descurajăm o familie tânără care a avut mult succes în carieră ca să facă copii. Păi, dacă se spune, fiecare dintre membrii familiei are 5 mii de dolari sau 10 mii de dolari în casă, dumneavoastră credeţi că ei vor fi descurajaţi în a avea un copil, pentru câteva sute de mii de lei pe care i-a primit de la un anumit buget? Să nu exagerăm! E bine să nu dramatizăm lucrurile, să nu le exagerăm.

Vă mulţumesc.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Vă rog vreau un drept la replică acum

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnilor, nu pot să vă dau un drept la replică acum, pentru că acum... Doamnă e politicos să mă lăsaţi să vorbesc. (Răspunde doamnei Mona Muscă) Aşa am învăţat eu în familie. Când cineva vorbeşte nu-l întrerupem. Deci, nu pot să vă dau imediat dreptul la replică, pentru că nu am redevenit preşedintele de şedinţă. Sunt doar un deputat care vorbesc la tribună şi, dacă mă gândesc bine, nici nu puteam să plec de acolo, pentru că ar fi trebuit ca să fiu înlocuit de preşedintele Camerei sau de un alt vicepreşedinte. Deci asta este situaţia.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Aş dori un drept la replică, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Doamna Muscă, un drept la replică.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Vă mulţumesc.

Sigur, eu nu ştiam, sinceră să fiu, nu am ştiut de originea microfonului de la care se vorbeşte, de originea acestui obicei.

Aş vrea însă să vă spun că pentru mine e o chestiune care vine dintr-o interpretare de bun simţ, că de la tribună dumneavoastră vorbiţi ca preşedinte al acestei şedinţe, de aici vorbiţi ca parlamentar.

În mod normal şi corect, este ca dumneavoastră când aveţi orice comentariu să vorbiţi ca parlamentar şi nu ca preşedinte al şedinţei, pentru că în momentul acela aveţi, sigur, o altă influenţă asupra sălii şi mai ales nu mai puteţi fi imparţial, aşa cum trebuie să fie un preşedinte de şedinţă. Dar, vă mulţumesc pentru că mi-aţi spus care este originea acestui obicei.

Aş vrea să vă spun câteva lucruri. Dumneavoastră aţi spus că se ia o parte din venit... Da, domnule preşedinte, se ia o parte din venitul celor care au mai mult, exact în momentele cele mai importante pentru ei.

În al doilea rând, aţi vorbit de solidaritate socială, această solidaritate socială, stimaţi colegi, este prezentă în contribuţia pe care o are persoana respectivă la bugetul de stat. O contribuţie, după cum şi dumneavoastră aţi spus şi cum cred că este şi firesc, mai mare decât a celor care au venituri mici. Practic, dumneavoastră vreţi să-i sancţionaţi de două ori: deci o dată ei contribuie la solidaritatea socială, iar după aceea le afectăm drepturile lor, pentru că e un drept al lor să ia, să spunem un 85% din salariul pe care îl au, dumneavoastră vreţi să le luaţi acest drept. Deci, practic, prin ceea ce se propune în această ordonanţă, nu mă refer la dumneavoastră personal, ci la ordonanţă prin ceea ce se propune în această ordonanţă nu se face altceva decât să se afecteze dreptul celor care plătesc mai mult la buget şi drept urmare au şi ei dreptul să aibă o sumă mai mare în momentul în care trebuie să-şi crească copiii.

Dacă dumneavoastră vreţi, stimaţi colegi, să afectaţi aceste drepturi, cred că trebuie să aveţi şi responsabilitatea de a face acest lucru. Nu cred că o ţară care se înscrie pe respectarea drepturilor omului pentru a intra în Uniunea Europeană poate să-şi permită această discriminare. Poate să-şi permită să afecteze un drept al unui cetăţean din România.

Drept urmare, eu vă propun să luaţi în seamă amendamentul care s-a făcut şi vă spun încă o dată că acest amendament nu ne aparţine numai nouă, ca parlamentari, acest amendament vine din partea societăţii civile, societate civilă care a avut mari proteste cu privire la ordonanţă şi le are în continuare.

Prin urmare, vă rog să acceptaţi amendamentul, nu ca un amendament venit numai din partea unui parlamentar, ci ca un amendament venit din partea societăţii civile. Dacă vrem să-i respectăm pe cei care au avut încredere să ne trimită aici, atunci respectaţi-le şi amendamentele care vin din partea lor, cu atât mai mult cu cât se înscriu în, să spunem, în politica de integrare în Uniunea Europeană.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Tudor Marcu. Şi mai avem 4 înscrieri şi rămânem în acest stadiu pentru că deja este târziu.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

M-am gândit, după ce am fost întrerupt de vreo două-trei ori, dacă mai am un flux al gândirii, aşa cum mi-l formasem şi am constatat că nu mai am, aşa, aplombul pe care îl aveam atunci când pornisem din sală şi cu argumentele pe care le aveam, pentru că am fost întrerupt de trei ori. Şi nu e bine să fii întrerupt când porneşti într-o activitate.

Dar, constat, cu toate că nu sunt Solomon, că argumente pro au şi doamna Muscă şi cei care au propus amendamentul acela fără să exagerez cu vorbele despre Alianţa Civică, sau cum îi zice, care îmi fac mie nişte propuneri. Pentru că, întotdeauna, când vrem să argumentăm ceva zicem: Europa vrea... civilizaţia vrea... toată lumea vrea... Noi suntem numai punctul de vedere al lor sau exprimarea lor. Nu. Aceste argumente nu sunt constructive şi nu sunt elegante. Eu vreau, că eu fac propunerea, că gândesc şi eu ca unii dintre ei, asta e altă treabă. Dar şi ceilalţi au dreptate, într-un punct de vedere, care au făcut ordonanţa. Ce vreau să vă spun? Că depinde de modul în care vrei să depăşeşti acest impas. Dacă vrei să cedezi unei părţi, găseşti argumente pentru acest lucru, dacă vrei invers, de asemenea găseşti argumente.

Votul nu este aşa uşor de dat, deoarece, cu toată aparenţa de populism a acestei ordonanţe, parcă trebuie pe undeva, să nu cumva să ajungă un copil, care are nişte nevoi mai mari decât ale altora, dar nu atât de mari de ordinul miilor de dolari, să zic, pentru că se nasc nişte discrepanţe incorecte, în momentul de faţă, în societatea românească. Dar, nici nu poţi să-l plafonezi, deoarece este îndeobşte cunoscut că nu toţi copiii sunt educaţi la fel. Unii oameni vor să facă copii, spre ruşinea momentului pe care îl trăim în poporul român, numai pentru ca să ia nişte bani de la stat. Şi, ştiţi foarte bine că trăim toţi prin unele locuri în care natalitatea este excesivă numai pentru că nu munceşte nimeni şi pe baza acestor bani trăiesc, de bine de rău, o mulţime de oameni prin jurul copiilor. Şi, ca alţi copii, pentru care părinţii, familia, muncesc mult mai mult, mai responsabili şi cu venituri mai mari pentru societate, beneficii mai mari pentru o societate atât intelectuală, pentru dezvoltarea ei, cât şi financiară, au şi ei nevoie de o educaţie corespunzătoare, doar pentru acest lucru muncesc părinţii lor. Să-i pună copilului o vioară în mână, ca să ajungă un părinte de Mădălin Voicu, să-i pună, ştiu eu, un bisturiu să ajungă un chirurg eminent... Altfel ce facem? Îi plafonăm pe toţi şi nu putem, copii fiind, să se dezvolte mai mult unii decât ceilalţi? Ne lipsim de vârfuri? Aşa se obţin vârfurile! Aşa se capătă vârfurile în societate - cu bani. Nimeni nu stă să ia lecţii de limbi străine sau de pian dacă el are numai 3-4 milioane de lei, la fel ca un om dintr-un cort... E adevărat, bine ar fi să dăm la toţi 20 de milioane, dar trebuie să cădem de acord că trebuie să existe o diferenţiere.

Poate nu e bine să dăm mii de dolari, cum ar corespunde salariile unora care au câte 20 de mii de dolari pe lună şi mama care stă acasă să aibă şi ea 16 mii de dolari pe lună. Dar, pe undeva, plafonarea aceasta trebuie diferenţiată, nu poţi să-l opreşti la 4 milioane. Pot însă să fac altceva. Să-i măresc cota pe care i-o reţin din salariu: adică dacă are 10 mii de dolari, nu-i dau 8 mii de dolari, dar îi mai măresc puţin nu-l opresc la 4 milioane , îl duc pe undeva pe la 8-9-10 milioane, deci, o diferenţiere trebuie să existe. Altfel, ne lipsim de oameni capabili, de copii educaţi la nivel de promotori ai societăţii, care vor fi peste puţin timp.

În aceste condiţii, eu zic că e bun amendamentul pe care l-au introdus doamna Mona Muscă şi ceilalţi din jurul domniei sale, poate nu chiar aşa excesiv de împins până la limită, pentru că se creează discrepanţe care fac ca poporul să urască asemenea modalităţi de rezolvare, să nu privească cu ochi buni, ci să fie diferenţiat, dar plafonat într-un fel.

Pentru acest lucru, eu aş găsi de cuviinţă să propun onoratului meu auditoriu, pe care l-am plictisit destul până acum, să trimitem din nou la comisie, cu o propunere să găsească un compromis între ceea ce a propus doamna Muscă şi ordonanţă, pentru că amândouă au atât părţi pozitive, dar pot fi criticate la fel de bine.

În acest loc şi timp, ulterior, noi putem să judecăm şi propunerea, pe care o fac eu acum, ca acest plafon să nu existe, dar, progresiv, să se diminueze din puterea salariului care este baza calculului beneficiului pe care îl primeşte mama atunci când îşi creşte copilul în timpul în care stă acasă.

Vă rog să luaţi în considerare de bună credinţă această propunere, cu toate că mi-ar plăcea să susţin aşa, dintr-o dorinţă de populism propunerea Guvernului. Dar, pentru că suntem şi noi într-un fel, liberali şi democraţi, înclin să dăm dreptate şi doamnei Mona Muscă, în sensul celor pe care vi le-am propus.

Vă mulţumesc.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Doresc drept la replică, domnule preşedinte.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, nu am închis, nu se poate!

Doamna Böndi Gyöngyike:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Aici, foarte multe lucruri s-au spus despre această ordonanţă, despre amendamentul colegei noastre, însă s-a omis să se spună un lucru care este foarte important: faptul că această sumă, deci plata pentru concediul pentru creşterea copilului până la doi ani, respectiv până la trei ani, se plăteşte din fondul de pensii. Deci de aici trebuie să pornim, nimeni, dar absolut nimeni, nu se asigură pentru concediul de maternitate. Toată lumea, cei 6 milioane de angajaţi din România se asigură pentru pensii.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Patru milioane...

Doamna Böndi Gyöngyike:

Sau 4 milioane, da, vă mulţumesc frumos, se asigură pentru pensii şi din acest fond, în afara plăţii pensiilor, se mai plătesc foile de boală, concediile de boală, plus concediul pentru creşterea copilului. Deci trebuie să ne gândim foarte bine atunci când mai scoatem din acest fond, care şi aşa este foarte deficitar, şi nu ajunge pentru pensii. Deci vă spun încă o dată, şi cred că aici este esenţa, că nimeni nu se asigură pentru concediul de maternitate, ci pentru pensii. Şi încă ceva, să nu credeţi cumva că vorbesc împotriva acestui ajutor pentru mame deoarece, în legislaţia trecută, UDMR-ul a fost unul dintre iniţiatorii acestei legi. Suntem pentru acest ajutor pentru mame şi noi vrem ca în ţara noastră să se nască copii, dar să fim foarte atenţi când este vorba să dăm nişte bani. Vorbind cu tinere care lucrează şi până la vârsta asta când "..până la 35 de ani femeile, deci e cam vârsta până când femeile acceptă să facă copii, salariile lor, din păcate, nu ajung la salariul mediu brut pe economie. Sunt în câştig cu cele 6 milioane jumătate ce o să primească din anul viitor. Aşa ar trebui să ne gândim când dăm votul final.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Vă mulţumesc. Acum avem pe domnul Podgoreanu, doamna Apostolescu, doamna Muraru şi domnul Giurăscu şi am închis lista.

Da, poftiţi.

Domnul Gheorghe Barbu:

În calitate de iniţiator al amendamentului şi al disputei din Parlament, v-aş propune, şi sunt de acord să fie retrimis la comisie, să fie discutat şi punctul de vedere al domnului Marcu, şi susţin chiar retrimiterea la comisie.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Procedură, doamna preşedinte de comisie.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Stimaţi colegi,

Comisia de muncă a votat în unanimitate ordonanţa. S-a ridicat acel amendament al domnului deputat Barbu care, pur şi simplu, cere să nu mai avem amendamentul 2, să se abroge amendamentul 2 al art.125, ceea ce înseamnă că nu avem nici un fel de menţiune la ceea ce va fi la anul. Dar, s-a discutat, s-a votat în unanimitate.

Distinsa colegă, pe care o apreciez, doamna deputat Mona Muscă, nu a depus nici un amendament. Deci nu ştiu pe ce discutăm acum în plen. Nu a depus nici un amendament.

Ceea ce cunosc eu foarte bine din susţinerea dumneaei, este ceea ce ştiţi şi dumneavoastră că a apărut pe toate posturile de televiziune de nenumărate ori, dar ceea ce nu ştiţi dumneavoastră şi, iertaţi-mă, dacă este ies din procedură, doar pentru o singură idee, este că vorbim de un cuantum fix de 6.500.000 lei pe lună la nivelul anului 2004. Deci dacă 6.500.000 lei pe care îl dăm la toate femeile care nasc sau taţii care îşi îngrijesc copiii în cadrul concediului de maternitate reprezintă un motiv de dispută politică, atunci haideţi să ne mutăm la 12 milioane, la 24 de milioane, căci femeile de carieră, nu-i aşa, în România, câştigă zeci de mii de dolari pe lună, nu-i aşa? Deci, din punctul acesta de vedere, comisia de muncă nu are ce să mai discute, nu avem ce discuta şi nici ce amendament a trimite înapoi.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, dreptul la replică vi-l dau mai târziu. (Domnul deputat Barbu cere drept la replică)

Şi aici trebuie modificat oarecum regulamentul. Dar, mă rog, poftiţi.

Domnul Gheorghe Barbu:

Domnule preşedinte,

Eu am ridicat problema la început. Dacă consideraţi să trimitem înapoi spre discutare, fiindcă amendamentul propus de colegii mei nu a fost scris în raport, îl retrimiteam. Dacă dumneavoastră aţi fost de acord să-l discutăm aici, aţi fost de acord să discutăm amendamentul în plen. Aceasta este motivaţia pentru care discutăm acest amendament în textul pe care vi l-am propus. Nu din alte considerente.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnule deputat, noi îl discutăm, dar vreau să vă atrag atenţia că dacă respectăm regulamentele, am depăşit cu foarte mult timp, timpul alocat discutării acestei ordonanţe. Tocmai având conştiinţa faptului că este o problemă importantă, am încălcat cu bună ştiinţă regulamentul, lăsându-vă să vă expuneţi punctele de vedere foarte pe larg. Dar şi asta are o limită. Adică, s-ar putea discuta 3-4 zile în continuu, or, asta nu este admisibil. Vă rog să aveţi puţină decenţă.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Dacă este procedură, poftiţi.

Doamna Octavia Monica Muscă:

În numele Grupului parlamentar al PNL, vă rog să acceptaţi retrimiterea la comisie, cu toată stima pentru doamna preşedintă a comisiei, doamna Smaranda Dobrescu, îi aduc aminte că un vot în comisie, chiar în unanimitate, nu înseamnă că nu se poate rediscuta pe alte argumente, decât s-a făcut la comisie, acest amendament. Şi tot ca procedură, vă aduc la cunoştinţă că acest amendament, aşa cum v-am spus este al societăţii civile şi l-a însuşit cel care vi l-a expus aici, dar îmi aparţine în egală măsură cum îi aparţine fiecărei femei din cele 4 mii care au accesat un site deschis pentru această chestiune, şi aşa cum aparţine tuturor organizaţiilor guvernamentale care au ca obiect de activitate problema femeii şi a copilului în România.

Drept urmare, stimată doamnă, nu înseamnă că dacă nu am trecut acolo şi numele meu, nu este un amendament pe care, împreună, în dezbateri publice, ni l-am asumat. Şi atunci, încă o dată cer retrimiterea la comisie, pentru că avem elemente în plus, informaţii în plus care pot să schimbe situaţia.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Domnul Podgoreanu. Mai sunt două doamne deputat şi după aceea domnul Giurescu.

Domnul Radu Podgoreanu:

Stimaţi colegi,

Aş dori să le recomand colegilor noştri care de vreo două zile militează pentru adevăr şi dreptate, să militeze şi pentru memorie.

Aş dori să le aduc aminte că în perioada când guvernau au făcut un lucru pozitiv, au introdus o alocaţie pentru copii, de 50 de mii de lei. Acea alocaţie provenea din taxe şi impozite, nu din banii partidelor dânşilor.

Deci, ca şi în cazul de faţă, se decidea un sprijin pentru populaţie, provenit din bugetul format prin veniturile rezultate din taxe şi impozite. Atunci, deşi erau tot liberali, tot democraţi, nu au ţinut seamă de faptul că unii contribuiau cu mai mult şi alţii cu mai puţin. Au considerat firesc şi cred că atunci au procedat corect să dea o alocaţie egală pentru toţi copiii românilor. În acest caz, noi facem un lucru similar. Dăm o alocaţie pentru că mamele care au copii să poată să-i întreţină în perioada când îi cresc. Deci, din acest punct de vedere, noi nu facem decât să ducem mai departe un principiu care funcţionează în multe alte societăţi, acela că sprijinul pe care îl dai nu e obligatoriu să fie totdeauna proporţional cu contribuţia.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Procedură!

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Poftiţi.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doar atât vreau să-i atrag atenţia colegului meu, că noi vorbim aici, în ora aceasta şi în momentul acesta, despre indemnizaţia pentru creşterea copilului. Alocaţiile sunt cu totul alt subiect. Cu totul alt subiect, din toate punctele de vedere. Deci una este indemnizaţia, alta este alocaţia.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Da. Nu are nici o legătură cu procedura, doamnă. Replicile astea care se bazează pe argumente de fond nu au nici o conexiune cu procedura. Uite acum, colegul dumneavoastră cere şi dânsul un drept la replică.

Domnul Radu Podgoreanu:

Nu, aţi făcut trimitere directă şi implictă la ceea ce am spus.

Aţi spus colegul meu?

Doamna Octavia Monica Muscă:

Nu am pronunţat nici un nume.

Domnul Radu Podgoreanu:

Nici eu nu am pronunţat numele dumneavoastră.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamnă, nu vă supăraţi, vreţi să păstraţi ordinea în sala de şedinţe? Şi vă mai spun tot o chestiune, dacă e cazul să vin la tribună, o să vin la tribună acum şi să vă spun o chestiune din practica mea parlamentară.

Domnul Radu Podgoreanu:

Într-adevăr, alocaţia este diferită de indemnizaţie, dar principiile sunt unitare. Principiul este corect.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Stimaţi colegi,

Doamna deputat Mona Muscă,

Aş vrea să vă spun că sunt parlamentar din anul 1990 şi niciodată, dar absolut niciodată, în Camera Deputaţilor nu am trăit experienţa ca o prevedere care a fost dezbătută foarte îndelungat şi cu foarte multe argumente şi cu foarte multe acuzaţii, niciodată nu am trăit experienţa să fie adoptată. Dumneavoastră nu faceţi decât... eu vă spun prieteneşte, ca un coleg al dumneavoastră. Insistenţa exagerată pe o anumită problemă duce la respingerea aproape automată, indiferent de argumentele pe care le aduceţi. Nu vreau ca să vă explic mecanismele psihologice ale acestui fapt, pentru că timpul a expirat de mult, rugămintea mea, dacă vreţi ca o asemenea propunere să treacă, nu mai insistaţi la modul acesta.

Doamna Octavia Monica Muscă:

Dreptul la replică...(Vociferări în sală).

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu este un gest de eleganţă să o lăsăm pe doamna Apostolescu şi pe colegele dumneavoastră, că sunt două doamne şi dânsele. Şi dânsele nu au vorbit. Regulamentul nu-l respectăm, pentru că dacă respectam regulamentul, dumneavoastră nu aţi fi vorbit aici decât 2 minute. Şi aţi vorbit trei sferturi de oră în continuu.

Doamna Maria Apostolescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă surprinde vehemenţa cu care susţine doamna deputat Muscă acest amendament şi respectiv combate votul unanim dat în comisie. O felicit şi bine face că susţine un astfel de amendament. Dar o întreb, e aşa de îndurerată de soarta mamelor? Când a votat împotriva iniţiativei legislative a noastră de a da o indemnizaţie de 500 de mii lei pentru o mamă care creşte 3 copii, atunci nu s-a gândit la mame? Se gândeşte acum la cele care au milioane, zeci de milioane salariu. De ce nu s-a gândit la cele amărâte care nu au nimic şi am solicitat doar 500 de mii de lei o indemnizaţie pentru o mamă care creşte 3 copii. Atunci a votat doamna împotrivă. De de? Acum de ce?

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Doamna Muraru Mândrea, poftiţi.

Doamna Mihaela Mândrea-Muraru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dacă veţi citi cu atenţie proiectul de Constituţie europeană veţi observa că termenul "solidaritate" este cel mai des folosit. Deci trebuie să avem puţin vizionarism în ceea ce facem. Şi atunci, dacă noi avem de aşezat o societate comunitară în care termenul solidaritate este un termen de bază, cu toată conceptualizarea lui, trebuie să înţelegem că în acest moment, în condiţiile economice ale României, această ordonanţă vine să rezolve pentru majoritatea tinerelor femei situaţia în care se află. Deci eu cred că dacă ideile liberale ale colegei noastre vor fi foarte potrivite peste 6-10 ani, cred că, în acest moment, trebuie să fim solidari şi cred că şi tinerele femei bogate din această ţară vor avea plăcerea de a împărţi cu cele sărace, care sunt majoritare. Cred că trebuie să votăm această ordonanţă şi să ne gândim cu atenţie la modul în care gestionăm banii acestei ţări.

Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul Giurescu, vă rog.

Domnul Ioan Giurăscu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În primul rând, vreau să apreciez faptul că unii dintre colegii dumneavoastră din Cameră au apreciat modul în care noi am reuşit să modificăm ordonanţa, prima ordonanţă, şi am venit cu această a doua ordonanţă în ideea de a rezolva cât mai multe dintre problemele care apăruseră datorită primei ordonanţe.

Ce vreau însă să spun? La pensii, după cum ştiţi, nu este un sistem de asigurare de piaţă. Acolo plăteşti o anumită sumă, cât vrei tu, şi ei, funcţie de suma pe care ai plătit-o, nişte bani în final.

Aici ştiţi că CAS - ul este undeva oprit, se plăteşte maximum cinci salarii medii brute pe economie. Deci, la această sumă se opreşte plata CAS-ului. Cel care câştigă, cei care câştigă peste cinci salarii medii brute pe economie nu mai plătesc diferenţa la CAS, ci se pot asigura în sisteme private sau alte sisteme care o să apară, filonul 3 şi filonul 2.

Domnul Gheorghe Barbu (din sală):

Răspundeţi la întrebare!

Domnul Ioan Giurăscu:

Am fost deputat şi ştiu să răspund, să ştiţi, dacă este nevoie, domnule deputat. Vă mulţumesc.

Deci, eu cred că atât timp cât sistemul propune un anumit capac de plata CAS-ului, şi prestaţiile sunt ca atare. Iar aici, până la urmă, dacă vreţi, această creştere, această plată pentru creşterea copilului, pentru concediul de maternitate nici n-ar fi trebuit să fie în acest sistem. Este un sistem care a fost preluat, în virtutea inerţiei, de ani de zile şi au fost preluate şi alte plăţi care n-au legătură cu pensiile.

Dar, dacă tot a rămas aici, şi dacă tot am vrut să îmbunătăţim cât de cât sistemul, cred că soluţia bazată pe principiul solidarităţii sociale este la ora asta cea mai favorabilă atât pentru viitoarele mame, cât şi pentru bugetul actual şi de perspectivă al ţării. Vă mulţumesc.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Şi eu vă mulţumesc.

Amendamentul făcut de parlamentarii din grupul PD, Ivănescu Paula şi Barbu Gheorghe, şi care este împărtăşit şi de grupul liberal, şi poate şi de alţi colegi, propune eliminarea alin.2 de la art.125.

Deci, fiind un articol de eliminare, propun să votăm amendamentul dânşilor, cu care comisia nu este de acord, şi nici iniţiatorul.

Ce obiecţii aveţi, domnule deputat Barbu?

Domnul Gheorghe Barbu (din sală):

În raport este altceva decât a fost depus.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Am aici ce a fost depus, şi este scris de mână. M-aţi indus în eroare, într-un fel. Vă rog să mă scuzaţi! Ce aţi depus este scris pe această hârtie, şi aceasta este.

Poftiţi, procedural, domnule deputat Dobre.

Domnul Victor Dobre:

Procedural, trebuie să supuneţi întâi la vot retrimiterea la comisie, aşa cum a fost prima propunere.

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Este la discreţia mea să retrimit la comisie sau nu, să ştiţi. Dacă doriţi, eu propun asta. Preşedinta comisiei nu este de acord.

Domnul Victor Dobre:

Este excesiv ...

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Nu, nu este excesiv, este regulamentar. Bun, facem retrimiterea la comisii.

Cine este pentru retrimiterea la comisii? Vă rog să număraţi. 32 voturi pentru.

Cine este împotriva trimiterii la comisie? Vă rog să număraţi.

Pentru trimitere sunt 43 de voturi.

73 voturi împotriva retrimiterii la comisie.

Deci, nu se retrimite la comisie, se supune votului.

Cine este pentru amendamentul colegilor noştri, amendament care nu este acceptat de comisie şi de iniţiator.

Cine este pentru amendament? 16 voturi pentru.

Abţineri? 23 de abţineri.

Împotrivă? 87 voturi împotrivă.

Deci, amendamentul dumneavoastră nu a trecut.

Oprim lucrările aici întrucât a expirat programul nostru de lucru, iar pentru votul final nu este cvorum suficient.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,45.