Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi , în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Puiu Haşotti şi Alexandru Albu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa şi o zi bună!

Începem şedinţa de astăzi cu intervenţiile deputaţilor.

S-o invităm pe doamna Maria Lazăr, va urma domnul Posea.

Doamna Maria Lazăr:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint pe scurt o declaraţie în legătură cu vizita efectuată de o delegaţie a Camerei Deputaţilor în Republica Populară Chineză.

În perioada 12-19 februarie, o delegaţie a Camerei Deputaţilor, condusă de domnul preşedinte Valeriu Dorneanu, a efectuat o vizită oficială în China, la invitaţia preşedintelui Adunării Naţionale Populare Chineze. Din delegaţie au făcut parte deputaţi din toate partidele politice ale Camerei Deputaţilor.

Pe parcursul vizitei, au avut loc numeroase întâlniri şi convorbiri cu reprezentanţi din conducerea partidului şi statului la nivel înalt, cu preşedintele Comitetului Conferinţei Consultative şi preşedintele Adunării Naţionale a Republicii Populare Chineze.

Au fost efectuate o serie de vizite în zone şi parcuri industriale, în mari centre administrative, economice şi culturale.

Membrii delegaţiei române au avut prilejul să se informeze cu realizările deosebite obţinute de poporul chinez, ca urmare a aplicării programului de reforme economice, sociale după anul 1980.

Pe tot timpul vizitei, dar mai ales în cadrul convorbirilor, s-au subliniat bunele relaţii existente între cele două popoare şi între parlamentele lor.

Noua conducere a Chinei acordă o atenţie deosebită relaţiilor cu România, în care vede un prieten devotat şi un sprijin al ei în Europa şi în special în Europa de sud-est.

Chiar dacă între România şi China sunt diferenţe în ce priveşte natura politică a societăţii din punct de vedere economic, cultural, turistic, s-au creat condiţii pentru identificarea unor noi relaţii, iar parlamentele din această ţară au un rol deosebit în intensificarea acestora.

O direcţie în care se poate acţiona este cea în planul administraţiei locale, pe baza organizării parcurilor industriale şi a dezvoltării economice şi în ce priveşte atragerea, mai ales a investitorilor străini, dar şi interni. Din punct de vedere legislativ, sunt de interes modalităţile de elaborare a legilor în domeniul economic în special, cele care facilitează dezvoltarea economică, accesul firmelor în zonele industriale şi în activitatea economică, precum şi elaborarea programelor şi a strategiilor de dezvoltare.

În cadrul programelor de colaborare, China va începe din acest an construcţia unui pod peste Dunăre în zona Brăila-Galaţi, care va lega Tulcea de această zonă.

De asemenea, au fost stabilite, în cadrul discuţiilor şi contactelor care au avut loc cu oamenii de afaceri care au fost în această perioadă în China, pentru a stabili noi relaţii privind dezvoltarea economică, dezvoltarea comerţului, schimburile economice şi comerciale.

Au fost stabilite multe domenii de colaborare. În viitor, se vor intensifica relaţiile de prietenie şi colaborare pe multiple planuri, China reprezentând un prieten statornic şi de bază pentru România.

Apreciez că vizita care s-a efectuat în China a avut un succes deplin. Ea a creat posibilitatea deschiderii în continuare a unor relaţii bune, de prietenie. De asemenea, de colaborare reciprocă, ceea ce va deschide în continuare noi perspective pentru noi şi în special pentru Parlamentul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Petre Posea. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Petre Posea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Politica socială - o prioritate a guvernării Partidului Social Democrat"

Este bine cunoscut că oferta electorală de guvernare a Partidului Social Democrat propunea, la sfârşitul anului 2000, în conformitate cu viziunea social-democrată, un amplu pachet de măsuri pentru relansare economică, reînnoire şi modernizare, iar politica socială, respectiv solidaritatea şi echitatea socială, reprezintă obiective fundamentale pentru doctrina sa.

Politica socială este cu atât mai importantă cu cât ignorarea acesteia în timpul guvernării din perioada 1997-2000 a condus la prăbuşirea fără precedent a nivelului de trai şi la creşterea gradului de sărăcie a populaţiei ţării. Consolidarea rolului politicii sociale ca factor productiv a fost complet ignorată în guvernarea amintită, ceea ce a contribuit la scăderea dramatică a pib-ului şi a veniturilor celei mai largi categorii sociale, în jurul valorii de 4 miliarde de dolari.

În concepţia de ansamblu a demersului său, Executivul consideră că politica socială reprezintă o parte importantă a reformei şi nu o piedică în calea acesteia. Tranziţia eficace este numai acea tranziţie care se bucură de sprijinul şi participarea majorităţii cetăţenilor. În toate hotărârile şi acţiunile sale, Guvernul aplică principiul director al politicii sociale a Uniunii Europene, respectiv consolidarea rolului politicii sociale ca factor productiv, conştient că cea mai mare parte a cheltuielilor sociale, destinate educaţiei şi sănătăţii, înseamnă investiţii în resurse umane, cu efecte economice pozitive şi în acelaşi timp cu rol benefic în creşterea în viitor a nivelului de trai.

Politica socială promovată de Guvernul PSD urmăreşte asigurarea unui nivel corespunzător de protecţie socială, servicii sociale cât mai accesibile întregii populaţii, şanse reale pentru toţi cetăţenii. Diferenţa este ca de la pământ la cer între prezent şi experienţa în domeniu a PNL în perioada guvernării sale, când cea mai numeroasă categorie de pensionari, cei pentru limită de vârstă şi stagiu complet de cotizare, şi-au văzut pensia medie reală exprimând puterea de cumpărare, scăzând cu 31%. De acest context, nu ne mai miră remarcile domnului liberal Eugen Nicolăescu, expert întru totul şi toate care reuşeşte să contrarieze orice persoană cu bun-simţ, prin declaraţiile de presă referitoare la pensionari.

În ceea ce-l priveşte pe domnul Theodor Stolojan, în scurta perioadă în care a condus Guvernul României (1991-1992) şi-a demonstrat cu prisosinţă "capacitatea" de a asigura pensii decente. În perioada respectivă a reuşit performanţa de a scădea, ca putere de cumpărare, pensia medie reală cu 18%.

Prin procesul de recorelare a pensiilor, Guvernul PSD a reuşit să compenseze în mare măsură daunele produse pensionarilor de o guvernare iresponsabilă. Prin cele patru etape de recorelare şi prin indexarea pensiilor, guvernarea PSD a asigurat o creştere a pensiei medii nete de asigurări sociale de stat, de la echivalentul a 39 de dolari, cât era în 2000, la 59 dolari în septembrie 2003. În aceeaşi perioadă, pensia medie de asigurări sociale de stat pentru limită de vârstă şi stagiu complet de cotizare a crescut de la 52 dolari la 81 dolari. Ca putere medie de cumpărare, pensia medie reală a crescut în perioada 2000 - septembrie 2003 cu 20,5%.

În anul 2004 se vor aplica ultimele două etape de recorelare a pensiilor care reprezintă 40% din efectul global al procesului. Peste 16.200 miliarde lei vor fi plătite pensionarilor în 2004 numai datorită procesului de recorelare. Eforturile Guvernului PSD au drept obiectiv eliminarea marilor discrepanţe şi inechităţi produse sistemului de pensii, de către guvernarea anterioară şi realizarea unor pensii cât mai bune şi care pot fi susţinute din punct de vedere financiar. Tot benefice se dovedesc şi măsurile Executivului aplicate până în prezent, chiar dacă nu au răspuns în totalitate aşteptărilor populaţiei, privind dublarea pensiilor agricultorilor, demonstrând încă o dată angajarea fermă a acestuia în atingerea obiectivelor asumate în domeniul social.

În fine, pentru a veni în sprijinul pensionarilor, premierul Adrian Năstase a propus demnitarilor şi aleşilor din România să participe la un fond de recapitalizare a caselor de ajutor reciproc. Participarea se face din bani personali, dar cei care sunt foarte darnici cu vorbe goale au refuzat să participe la acest fond chiar şi cu o sumă modestă. Refuzul liberal de a contribui material la acest gest de dreptate şi solidaritate ilustrează modul în care înţelege PNL să-şi asume răspunderi politice sau personale faţă de soarta pensionarilor din România.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu. Va urma domnul Virgil Popescu.

Vreau să vă informez că domnii deputaţi Pavel Târpescu, Florin Iordache şi Gheorghe Popescu au depus la secretariat şi avem înscrişi 60 de doritori să facă declaraţii politice. Două concluzii de aici: folosiţi şi secretariatul şi mai multă concentrare în prezentarea mesajului politic.

Domnul Adrian Moisoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

"250 de ani de la naşterea lui Gheoghe Şincai (28 februarie 1754-2 noiembrie 1816)"

A doua jumătate a secolului al XVIII-lea a fost caracterizată prin apariţia în Transilvania a unui curent de luminare a poporului, curent cunoscut sub numele de Şcoala Ardeleană, ce a avut în frunte trei corifei: Samoil Micu Clain, Gheorghe Şincai şi Petru Maior.

Vieţile acestor mari învăţaţi ardeleni au fost deosebit de frământate, cu deplasări când la Blaj, când la Roma, când la Viena, când la Buda, când la Sibiu, fiind împărţite între profesiunea pe care o iubeau şi prigoana la care au fost supuşi.

Intervenţia mea de astăzi doresc să fie un omagiu pe care îl dedic lui Gheorghe Şincai, de la a cărui naştere se împlinesc, în 28 februarie, 250 de ani.

S-a născut în Râciu de Câmpie, judeţul Mureş, iar cursurile şcolare le-a urmat la Şamşud (astăzi Şincai), Săbed, Oşorhei (astăzi Târgu Mureş), Cluj şi Bistriţa. În anul 1773 este profesor de poetică şi retorică la Blaj, iar în 1774 ajunge la Roma, locul unde începe să se materializeze ideea ce-i încolţise în minte încă de la Târgu Mureş şi Cluj: ideea originii latine şi a continuităţii neîntrerupte a neamului său pe pământul românesc. După absolvirea studiilor superioare de teologie şi filozofie la Roma, în 1779 pleacă la Viena, unde îl întâlneşte pe Samoil Micu Clain şi de care îl va lega o strânsă prietenie. Împreună cu acesta publică în 1780 "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae", un manifest prin care demonstrează originea latină a limbii române.

Reîntors în Ardeal (1781) devine director al şcolilor naţionale greco-catolice din Transilvania, calitate în care înfiinţează 376 de şcoli, publică o serie de manuale în limba română şi lucrează la opera sa de bază "Hronica Românilor şi a mai multor neamuri". În 1794 intră într-un conflict direct cu episcopul Ion Bob, este întemniţat în groaznica închisoare de la Aiud , iar după eliberare, în 1796, este urmărit şi persecutat de autorităţile austro-ungare. Continuă să scrie, publică o serie de cărţi, unele de ştiinţă popularizată, dar în acelaşi timp îşi finisează lucrarea de istorie, de mari proporţii, "Hronica Românilor şi a mai multor neamuri".

Gheorghe Şincai este istoricul care a făcut nu doar istoria domnilor şi domniilor, ci a fost atent şi la convulsiile sociale ale vremilor, la reacţiile de nemulţumire ale maselor oprimate sub jugul greu al obligaţiilor şi dărilor de tot felul. Pentru prima dată în istoriografia românească legarea iobagului de pământ era văzută drept punctul culminant al "exploatării ţărănimii'.

Ducând o viaţă de muncă, înnobilată de cel mai generos şi măreţ crez, acela de a găsi o cale prin care să dovedească drepturile legitime ale poporului român din Ardeal, Gheorghe Şincai duce o existenţă grea şi tristă prin Oradea, Blaj, Alba Iulia, purtând permanent cu el în desagă "Hronica ...". Sunt superbe versurile pe care G. Sion le-a scris referitor la această lucrare:

"

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Virgil Popescu. Va urma domnul Pavel Cherescu.

Domnii deputaţi Ştefan Baban, domnul Tiberiu Sbârcea şi doamna Olguţa Vasilescu au depus la secretariat.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca subiect introducerea serviciului de telefonie mobilă "Busola" de către operatorul "MOBIFON".

În urmă cu o săptămână, unul dintre cei mai mari operatori de telefonie mobilă din România a introdus în exploatare serviciul de afişare către utilizatori a locaţiei staţiei de bază disponibile teritorial, prin care se pot efectua legăturile de telecomunicaţii pentru utilizatorii aflaţi în aria sa de acoperire. Apare, astfel, avantajul orientării utilizatorilor mobili autohtoni turişti sau străini aflaţi în arii geografice nestrăbătute în mod curent şi posibilitatea observaţiilor sau eventual a reclamaţiilor privind calitatea serviciului în anumite zone identificate, ceea ce poate conduce la îmbunătăţirea traficului în telefonia mobilă.

Serviciul poate fi activat şi utilizat sau neactivat printr-o simplă selecţie din meniul aparatului care are un astfel de program. Cu toate acestea, nu puţine au fost reacţiile negative din partea unor utilizatori care au interpretat acest serviciu a cărui utilizare se află la dispoziţia şi decizia lor, ca fiind o încercare de identificare a deplasării lor zilnice şi a localizării lor într-un anumit moment. Suspiciunea faţă de un operator privat de telefonie mobilă cu un statut şi reglementările legislative foarte precise a fost extinsă imediat asupra serviciilor de informaţii şi în special asupra Serviciului Român de Informaţii, a căror corectitudine, în stricta aplicare a legilor, a fost pusă la îndoială.

Serviciul GSM este utilizat în ţările europene din 1992, în urma deciziilor luate de Conferinţa Europeană de Poştă şi Telecomunicaţii, susţinute şi de Comisia Europeană, iar specificaţiile tehnice, pe baza cărora funcţionează, însumează peste 6 mii de pagini.

În 1993, erau deja 70 de ţări semnatare pentru aplicarea sistemului GSM. Comentariile în necunoştinţă de cauză, suspiciunile absolut nefondate, acuzele nejustificate ne plasează ca o ţară care a utilizat telefonia mobilă în scopul de interceptare ilegală, în afara practicii europene asupra utilizării serviciilor.

În consecinţă, aprecierea europeană asupra responsabilităţii cu care tratăm normele europene pe care le-am acceptat în momentul aderării României la grupul ţărilor utilizatoare nu poate fi foarte favorabilă. Dar nu numai respectarea înţelegerilor, normelor şi standardelor internaţionale din acest mediu al telecomunicaţiilor este apreciată negativ.

Suspiciunea iresponsabilă, absolut nefundamentată şi gratuit dirijată către serviciile de informaţii ale statului poate ridica semne de întrebare pentru un observator extern, cu atât mai mult cu cât este propagată din interior şi, uneori, din zona unor funcţii sau preocupări politice.

Dacă din mulţimea observatorilor externi ne referim numai la investitorii străini care vor să se implice în economia românească, trebuie să recunoaştem realul deserviciu asupra climatului de siguranţă pe care-l pot avea intervenţiile de acest fel.

Dacă ne referim la posibilele aspecte politice ale neîncrederii şi acuzelor exprimate prin diverse opinii asupra serviciilor de informaţii, efectul defavorabil, voit sau nu, este mult mai important şi demn de analizat.

Atât timp cât manualele de utilizare descriu cu rigoare tehnică serviciile în cauză şi chiar aparatele mobile le conţin în mod clar, se poate pune reacţia şi în contul unui anumit nivel de înţelegere al utilizatorilor.

Totuşi, înlăturând acest aspect real, dar restrâns, este evident util să evaluăm consecinţele susţinerilor nejustificate, acuzelor nefondate şi defavorabile poziţiei şi prestigiului serviciilor de informaţii, precum şi coincidenţa apariţiei lor într-un an politic intern şi internaţional deosebit de important pentru ţara noastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Pavel Cherescu. Va urma domnul Liviu Bara.

Domnul Pavel Cherescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea este legată de recenta hotărâre a Sfântului Sinod de a interzice clerului să se implice activ în viaţa politică a ţării.

Vreau să vă arăt că şi astăzi fruntaşi ai partidelor politice vorbesc în dispreţul legii faţă de această chestiune. Citiţi şi vă cruciţi de câtă ignoranţă dau dovadă! Citiţi ziarul "Ziua" de astăzi.

Revoluţia din decembrie 1989 a adus în viaţa tuturor românilor un dar nepreţuit - libertatea - şi, odată cu ea, în speranţa că vom edifica o Românie democratică, un stat de drept în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, înscrise în Constituţie, să fie respectate cu sfinţenie.

Între cei care au ţinut să-şi arate ataşamentul faţă de noile valori ale democraţiei au fost şi ierarhii Bisericii Ortodoxe Române care, apoi, ani de zile, nu au scăpat prilejul de a face cunoscute lumii întregi suferinţele şi nedreptăţile pe care clerul şi credincioşii ortodocşi le-au îndurat în cei aproape cincizeci de ani de comunism ateu. Am crezut atunci că, asumându-şi greşelile trecutului - prin celebra expresie "N-am avut curajul să fim martiri" - ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au înţeles că a sosit vremea ca şi clerul, în baza principiului simfoniei, a bunelor relaţii între Stat şi Biserică, să împlinească porunca Mântuitorului Hristos: "Daţi Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Mt. 22, 21). Şi aceasta în virtutea faptului că preoţii ortodocşi, mai mult decât toţi ceilalţi, au slujit şi sunt slujitori ai Bisericii strămoşeşti şi ai Neamului românesc.

De la Revoluţia din decembrie 1989 a trecut peste un deceniu, timp în care clerul ortodox - ierarhii şi preoţii deopotrivă - s-a implicat şi în viaţa politică românească promovând, cu devotament şi profundă responsabilitate, binele tuturor cetăţenilor ţării. Ultima manifestare majoră a responsabilităţii civice asumate de Biserica Ortodoxă Română s-a consunmat la Referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei (19 octombrie 2003), când ierarhii, preoţii şi credincioşii au votat noua lege supremă a ţării, care aduce România mai aproape de structurile euroatlantice.

Sunt fapte ce fac cinste Bisericii strămoşeşti care, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii, a împărtăşit mereu idealurile poporului şi despre care Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist a afirmat: "Principiile democraţiei şi mai ales cele ale libertăţii fiindu-i proprii, Biserica Ortodoxă Română, majoritară în România, a sprijinit şi sprijină, alături de celelalte culte recunoscute, demersurile ţării noastre, ale Guvernului, pentru integrarea României în structurile europene şi aderarea la NATO".

Sunt cuvinte înţelepte, pline de adevăr, care însă, după recenta hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice clerului - sub aspra pedeapsă a caterisirii - să se implice în viaţa politică a ţării, ne demonstrează că faptele nu sunt totdeauna pe măsura declaraţiilor, că ierarhia superioară a Bisericii Ortodoxe Române a alunecat sau este împinsă cu abilitate din umbră (în timpul desfăşurării lucrărilor sinodului a fost instigată, cu multă patimă, prin afirmaţii calomnioase difuzate în paginile ziarelor "Ziua" şi "Evenimentul zilei") pe panta unui fundamentalism periculos, ce deschide între ierarhi şi preoţi o prăpastie greu de trecut. Această gravă tentativă de suprimare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti are loc în momentul în care - şi poate chiar ca urmare a acestui fapt - în toate sondajele de opinie date publicităţii în ultima vreme, Biserica, dintre toate instituţiile care îşi desfăşoară activitatea în România, se bucură de cea mai mare încredere în rândul cetăţenilor. Măsura luată de Sfântul Sinod nu are corespondent în întreg trecutul Bisericii Ortodoxe Române, de un asemenea act ferindu-se chiar şi fostele şi atât de hulitele autorităţi comuniste, cu sprijinul cărora unii ierarhi au fost aleşi în Marea Adunare Naţională. (Şi atunci erau valabile invocatele canoane, care astăzi "nu se negociază".)

Gestul Sfântului Sinod echivalează cu o întoarcere de bună voie a Bisericii Ortodoxe Române în catacombe, cu o scoatere de bună voie în afara legii, cu o autoexilare la periferia societăţii.

Acestea sunt motivele pentru care ne simţim datori să subliniem că, în virtutea faptului că Biserica Ortodoxă Română îşi desfăşoară neîngrădit activitatea în cadrul unui stat de drept, respingând mereu, prin natura fiinţei sale, ideea de a deveni un stat în stat şi membrii Sfântului Sinod sunt obligaţi să respecte legile ţării, drepturile şi libertăţile cetăţenilor - categorie în care sunt incluşi şi preoţii - care sunt consfinţite în Constituţie.

Potrivit art.1 (3) din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989 şi sunt garantate".

Privitor la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, art.15 din Constituţie stipulează că "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea".

Conform art.16 din Constituţie, (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu de mai presus de lege. (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară ... (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale".

Art.20 (1) din Constituţie prevede că: "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile".

Art.37 (1) din Constituţie consfinţeşte dreptul cetăţenilor de a fi aleşi, precizând că: "Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.16 alin.3, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art.40, alin.3".

Art.40 (3) precizează că: "Nu pot face parte din partidele politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică".

Potrivit art.57 din Constituţie: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi".

Art.53 din Constituţie stabileşte condiţiile şi modul în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi: (1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale; ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau libertăţii".

În final, se impune să precizăm că, potrivit art.61 (1 şi 2) din Constituţia României, Parlamentul - alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat - "este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării".

În lumina prevederilor constituţionale prezentate, se impun următoarele concluzii:

1. Recenta hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a interzice clerului să se implice activ în viaţa politică a ţării este o măsură arbitrară, un act de încălcare a prevederilor Constituţiei, suprema lege a statului român.

2. Clerul ortodox (la fel ca slujitorii celorlalte culte care îşi desfăşoară legal activitatea în România) nu face parte din categoria funcţionarilor publici şi se bucură de drepturile şi libertăţile înscrise în Constituţie, inclusiv de cel de a alege şi a fi ales.

3. Măsurile de îngrădire a acestor drepturi şi libertăţi pot fi luate doar de către Parlament, printr-o lege organică.

4. Datoria Parlamentului este de a veghea ca România - în perspectiva aderării la NATO şi a integrării în Uniunea Europeană - să nu se transforme într-un Afganistan al Europei. Este regretabil faptul că, de la tribuna Parlamentului României, reprezentanţii partidelor parlamentare nu au îndrăznit să apere prevederile Constituţiei.

Dimpotrivă, reprezentanţi ai Partidului Naţional Liberal au adoptat o atitudine condamnabilă, instigând cu inconştienţă la încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, prin lansarea unui aşa-zis apel prin care cer tuturor cultelor religioase să adopte o poziţie similară cu cea a Bisericii Ortodoxe Române şi să interzică slujitorilor lor implicarea în viaţa politică a ţării.

De aceea, în numele slujitorilor Bisericii - care sunt pe cale de a fi transformaţi într-o minoritate lipsită de drepturi constituţionale - ţin să le reamintesc tuturor că, potrivit art.15 (2) din Constituţia României, nimeni nu de mai presus de lege, motiv pentru care cerem imperios Guvernului României, Parlamentului, Ministerului Justiţiei, Avocatului Poporului, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi tuturor organizaţiilor care au ca scop protecţia drepturilor omului să se sesizeze în acest caz.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Liviu Bara.

Va urma domnul deputat Iulian Mincu.

Domnii deputaţi Mihai Tudose, Codrin Ştefănescu, Vasile Miron şi Ilie Merce au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Radu-Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi este "Vizita domnului Theodor Stolojan în judeţul Sălaj".

Aflate într-o scădere vertiginoasă în sondajele efectuate de toate firmele de specialitate, PNL şi PD s-au hotărât să se "căsătorească" şi să-şi spună Uniunea Dreptate şi Adevăr.

Uitând de doctrinele lor, dacă au existat cândva, dar în primul rând de promisiunile făcute în alegeri, cele două partide - liberal şi, respectiv, aşa-zis social liberal democrat - s-au asociat, crezând că celor 12 procente ale liberalilor se vor aduna imediat cele 10 procente ale PD şi, nu-i aşa? Cu 22 de procente poţi să speri.

Că socoteala de acasă nu de niciodată ca cea din târg, se vor convinge în curând. Odată Uniunea realizată, s-a stabilit şi conducerea bicefală: Theodor Stolojan la dreapta şi Traian Băsescu la stânga.

După multiple certuri, s-a hotărât: Theodor Stolojan va candida la funcţia de Preşedinte al României, postură în care acesta a început să umble prin ţară.

Aşadar, în perioada 10-12 februarie 2004, Theodor Stolojan a vizitat frumosul şi ospitalierul judeţ Sălaj. Acest eveniment evidenţiat de întreaga presă sălăjeană, a avut drept scop - după relatările oaspetelui - "cunoaşterea realităţilor din judeţul Sălaj, pe de o parte, iar, pe de altă parte, lansarea candidaturilor pentru primari, în localităţi, cum ar fi: Zalău, Şimleul Silvaniei, Creaca, Năpradea, Gâlgău, Cristolţ, Ileanda, Surduc şi vizitarea unor obiective economice ca Silcotub, Fortrans şi Simex.

În conferinţa de presă organizată, domnul Theodor Stolojan a atenţionat pe mai multe probleme, dintre care: sărăcia, sistem fiscal şi sănătate, afirmând că sărăcia, deşi este în descreştere de la 34% la 29%, aceasta s-ar realiza pe seama unor subvenţii "populiste".

Din păcate, pentru noi, sălăjenii, ştim cum era cu "sărăcia" din perioada 1996-2000, când la putere era Guvernul PNL-PD-PNŢCD. În acei ani, mii de societăţi comerciale private au dat faliment tocmai pentru că nu aveau nici un sprijin guvernamental. Coroborată cu fiscalitatea practicată, acestea i-au adus pe mulţi în sapă de lemn.

Cât despre fiscalitate, finanţistul Stolojan a uitat să ne explice "raţiunea", dacă a fost o raţiune, a "naţionalizării valutei", măsură luată de domnia sa în calitate de fost prim-ministru.

O afirmaţie gravă adusă la adresa PSD a fost aceea în care îl implică pe Adrian Năstase: "primul-ministru, împreună cu un grup apropiat lui, a transformat adopţiile de copii în trafic de influenţă, situaţie în care îi dau dreptate baroanei Emma Nicholson".

Că în România există "cozi de topor", ştiam, dar că domnul Stolojan este în această calitate nu ştiam, dar am aflat.

Una din inepţiile debitate de viitorul "fost candidat la Preşedinţie" a fost legată de "creşterea pensiilor agricultorilor", afirmând că aceasta s-a realizat datorită presiunilor făcute de PNL în Parlament.

Domnul Stolojan a uitat sau se face că uită, că în Parlament, grupul PNL nu este interesat decât de legile care pot aduce profituri clientelei sale politice.

De altfel, trebuie spus că, în perioada 1996-2000, Guvernul din care PNL a făcut parte n-a emis nici o lege favorabilă ţărănimii. Dar domnia sa nu are de unde să ştie această situaţie, pentru că în acei ani era la Banca Mondială şi nu-l prea interesa soarta românilor.

Un singur lucru a fost de apreciat în vizita domnului Stolojan în judeţul Sălaj, şi anume faptul că a refuzat antemergătorul oferit de Poliţie, precum şi sprijinul unor gărzi de corp.

Dar mă întreb: de cine s-ar fi ferit acesta? Pentru că vizita domnului Stolojan a fost extrem de discretă, mai bine zis, nu l-a băgat nimeni în seamă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Iulian Mincu. Va urma domnul Puiu Haşotti.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă voi referi în declaraţia politică de astăzi la învăţământul universitar în România, în perioada 2003-2004, şi problemele pe care le ridică.

Pe data de 17 februarie 2004, în raportul privind starea învăţământului superior din România pe perioada 2001-2003, Ministerul Învăţământului doreşte să demonstreze progresul deosebit al acestui sector în perioada guvernării P.S.D.

Astfel, raportul precizează că din 140 de facultăţi existente în 2001, în prezent, au rămas 107 universităţi de stat şi particulare, între care 56 universităţi de stat plus 7 cu profil militar.

În ceea ce priveşte numărul de studenţi, de la 832 la 100.000 de locuitori în 1990-1991, s-a ajuns în anul 2002-2003, la 2800 la 100.000 de locuitori. Trebuie să menţionăm însă că din cei 450.000 de studenţi la universităţile de stat în anul 2002-2003, peste 190.000 de studenţi, aproape jumătate, plătesc taxe, depăşind cifra celor de la universităţile particulare, care sunt 146.815.

Dau un exemplu: în A.S.E. sunt 25.000 de studenţi cu taxă, în Universitatea Bucureşti, 12.000, la Politehnică, 1500, la Construcţii, 1000, la Şcoala Superioară de Studii Politice, 6000 şi aceasta numai în Bucureşti.

Tactica Guvernului este de a escamota adevărul. Deşi învăţământul este o prioritate naţională, gratuit, conform legii, statul român nu arată o grijă deosebită pentru dezvoltarea lui şi mai degrabă se pretează la o afacere în domeniul educaţiei.

De fapt, din 1990, încoace, în România se finanţează cam aceeaşi cifră de şcolarizare, de aproximativ 60.000 locuri pe an.

Ceea ce este însă cu totul condamnabil din punct de vedere moral este că la Conferinţa de la Berlin din 19 septembrie 2003, ministrul învăţământului a susţinut fără jenă că România alocă pentru finanţarea învăţământului universitar 4% din p.i.b., ignorând cu bună ştiinţă că această sumă este prevăzută pentru tot învăţământul din România, învăţământului universitar revenindu-i numai 0,8% din p.i.b., iar pentru cercetare s-a alocat numai 0,18% din p.i.b.

Din cele 2000 de burse oferite pentru studenţii din mediul rural, doar 600 de tineri au venit în universităţi în anul 2002-2003. Reamintesc că, din păcate, din mediul rural, devin absolvenţi ai unei facultăţi sub 1%, la o populaţie care depăşeşte 47% din numărul de locuitori ai ţării.

În schimb, în acelaşi mediu avem în prezent peste 1 milion de analfabeţi, iar numărul abandonurilor şcolare este în creştere.

Numărul de cadre didactice este, într-adevăr, în creştere. Faţă de 1990, numărul profesorilor universitari a crescut cu 10,4%, iar la conferenţiari, cu 12,7%, dar vreau să dau un citat, aşa cum reiese dintr-o formă foarte recentă scrisoarea adresată Academiei Române, pe data de 30.I.2004, de către profesor-doctor Laurenţiu Filipescu, conducătorul unei universităţi, să remarcă folosirea plagiatului pentru obţinerea titlului de doctor şi promovarea până la gradul de profesor universitar a 3 membri ai corpului didactic universitar postdecembrist, la Facultatea de Chimie.

Se ridică unele semne de întrebare şi asupra unora din ceilalţi promovaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Puiu Haşotti. Va urma domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnii deputaţi Cristian Sandache, Cristian Nichifor, Adrian Rădulescu au depus la secretariat declaraţiile.

Insist încă o dată asupra concentrării declaraţiilor, că au fost 60 de înscrieri la cuvânt.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc. Sper să mă încadrez, domnule preşedinte.

Declaraţia mea se intitulează, "Doreşte oare PSD integrarea României în Uniunea Europeană?"

Precizez că această declaraţie politică nu este o reacţie la declaraţia neruşinată a Despinei Neagoe, purtătoarea de cuvânt a Guvernului Năstase. Este o declaraţie care exprimă incertitudinea ce frământă tot mai mulţi observatori ai evoluţiei României.

Ţara noastră se află astăzi într-o situaţie ce ar fi fost incredibilă acum patru ani - a ajuns în mod oficial în urma Bulgariei în cursa pentru Europa. Ceea ce nimeni nu ar fi crezut, s-a întâmplat. Oficialii europeni au abandonat calea observaţiilor subtile, diplomatice. Numai că, în fiecare zi, România, şi nu PSD, primeşte o nouă lovitură. Declaraţiile tot mai puţin diplomatice, tot mai tranşante, vin atât din partea Uniunii Europene, cât şi din partea Statelor Unite ale Americii.

Cum s-a ajuns aici? Cum a reuşit România, în doar patru ani, să se afle în situaţia în care să se discute oficial despre suspendarea negocierilor de aderare?

Răspunsul lui Adrian Năstase poate fi pentru cei neavizaţi incredibil pentru un prim ministru. Preşedintele PSD a vorbit mai întâi despre un complot internaţional în favoarea intereselor Turciei şi a ajuns acum să pună totul pe seama "nervozităţii" oficialilor europeni, intervenită bineînţeles din cauze exterioare României. Pe scurt, nu există probleme reale, iar singurele "mici" disfuncţionalităţi sunt Opoziţia, presa şi neseriozitatea parlamentarilor europeni, insuficient şi incorect informaţi.

Există însă şi o altă posibilă explicaţie. Poate că nu numai corupţia şi incompetenţa ne-au adus în această situaţie. Poate că personajele oculte din PSD au hotărât că este mai importantă conservarea stării de lucruri actuale aducătoare de beneficii materiale: administraţia publică acaparată în totalitate, judeţe întregi înfeudate, viaţa economică aservită intereselor pesediste, justiţia - un soldat disciplinat al partidului, pe scurt tot ce mişcă în România mişcă doar la comandă pesedistă. Integrarea în Uniunea Europeană ar însemna reguli stricte, legalitate, ordine, onoare, toate contrare esenţei PSD.

Se pune aşadar întrebarea: au decis oare Adrian Năstase şi colaboratorii săi intimi să obstrucţioneze procesul de integrare europeană? Întrebarea are o raţiune. doar în acest mod s-ar putea explica toate acţiunile acestui partid - întârzierea negocierilor, unde România nu are nici un capitol închis definitiv, neaplicarea acquis-ului comunitar adoptat deja, încălcarea moratoriului asupra adopţiilor internaţionale, refuzul reformelor. Am putea înţelege atunci, şi noi şi oficialii europeni, de ce Guvernul PSD a înşelat sistematic Europa.

Poate că PSD a înţeles că integrarea în Uniunea Europeană va zdruncina din temelii întreaga "familie" pesedistă. Justiţia va deveni dreaptă şi mult mai independentă, presiunile asupra presei şi agenţilor economici se vor diminua considerabil, administraţia publică ar deveni cu adevărat "publică", alegerile nu ar mai putea fi fraudate, minciuna sfruntată nu ar mai fi politică de stat iar, cel mai important, legea va începe să fie respectată şi aplicată. Dacă au înţeles cât au de pierdut, este posibil să fi decis să lupte pentru interesele lor, nu pentru interesele României. Nu ar fi pentru prima oară!

Există însă o certitudine: fie că este vorba despre incompetenţă, fie că este vorba despre rea-voinţă, Guvernul Năstase lucrează împotriva intereselor naţionale. Iată de ce trebuie să plece!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În bătălia împotriva mafiei lemnului, trecerea inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic în subordinea autorităţii naţionale de control, era deosebit de fructuos. Aceste structuri cu personalitate juridică din cadrul gărzii de mediu, în ultimele luni, erau în măsură să asigure autoritatea controlului de stat în mod echidistant faţă de structurile silvice publice ori private de administrare a fondului forestier naţional.

Activitatea de control s-a concretizat numai în anul 2003 prin constatarea şi aplicarea unui număr de 9991 de contravenţii, cu o valoare de 12,89 miliarde lei. A fost confiscat un volum de 6961 m.c.de masă lemnoasă, în valoare de 8,9 miliarde lei. Au fost verificate 581 sesizări, luându-şi măsurile prevăzute de lege.

În urma controalelor efectuate, au fost depistate şi recuperate creanţe de peste 156 miliarde lei, la Regia Naţională a Pădurilor, ROMSILVA, iar prin acţiunile de combatere a tăierilor în pădurile afectate de fenomenul de deşertificare, a fost identificată la nivel naţional o suprafaţă de 82.587 ha pădure defrişată parţial şi o suprafaţă 15.321 ha defrişate total.

Unele cercuri de interese încearcă să desfiinţeze aceste structuri silvice de control, afirmând că nu de nevoie de menţinerea acestor inspectorate.

Stimate domnule ministru, Ionel Blănculescu, vă rog să interveniţi ca aceste structuri silvice, de control, să fie menţinute şi consolidate ca instituţii cu personalitate juridică, în subordinea Gărzii Naţionale de Mediu, cu autonomie faţă de orice influenţă a autorităţilor locale.

Numai această instituţie poate salva Fondul forestier naţional de jaful mafioţilor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Ilie Neacşu la microfon. Va urma domnul Victor Bercăroiu.

Domnii deputaţi Anton Marin, Eserghep Gelil şi Mircea Costache au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ilie Neacşu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Din avalanşa de evenimente care menţin fierbinte atmosfera politică românească, am ales pentru declaraţia de astăzi, unul singur. El se referă la dorinţa capilor Bisericii Ortodoxe Române de a construi Catedrala Mântuirii Neamului într-un amplasament ocupat de un monument cu recunoscute conotaţii politice.

Aşadar, stimaţi colegi, sunt nevoit să-mi exprim şi pe această cale indignarea faţă de insistenţele conducerii Bisericii Ortodoxe de a ridica un important edificiu religios, este vorba de Catedrala Mântuirii Neamului, în Parcul Libertăţii, exact în spaţiul ocupat în prezent de mausoleul "Socialiştii români", un grandios şi reuşit monument de arhitectură contemporană.

Ca parlamentar, ca ortodox şi ca socialist, îmi de greu să înţeleg entuziasmul înaltelor feţe bisericeşti de a demola simbolul unei etape din istoria României şi peste ruinele acestuia să ridice un edificiu religios.

Partidul Socialist Unit respinge şi dezavuează atât decizia Guvernului 468 din 18 aprilie 2003, cât şi acceptul Patriarhiei de a construi un simbol religios în locul unui monument cu declarate conotaţii politice.

Guvernul şi Patriarhia creează un precedent periculos şi vor purta întreaga răspundere. Peste ani, când scena politică va arăta altfel, să nu fim surprinşi dacă îi va veni cumva ideea de a dărâma o biserică şi în locul acesteia să ridice sediul nu ştiu cărui partid politic.

Înaltele feţe bisericeşti, bine hrănite şi bine dispuse în ultimii ani, în contrast cu sărăcia enoriaşilor, cu disperarea şi nesiguranţa românilor, profită din plin de slăbiciunile unor politicieni efemeri, care adoptă de multe ori decizii nechibzuite.

Nici unul din liderii noştri religioşi nu se complică să abordeze probleme precum analfabetismul în creştere, prostituţia, consumul de droguri, starea infracţională, şomajul, sinuciderile, abandonarea nou-născuţilor, întreruperile de sarcină, nivelul general de trai scăzut etc. Ei nu văd această realitate.

În schimb, capii Bisericii ortodoxe construiesc cu sârg mănăstiri pe tot cuprinsul patriei, şi cu cât numărul acestora creşte, cu atât se diminuează numărul întreprinderilor economice. Parcă Guvernul şi Patriarhia ar lucra în tandem, pentru a-i muta pe toţi românii în unităţi monahale îmbrăcaţi în haine călugăreşti.

Partidul Socialist Unit invită atât Guvernul, cât şi Patriarhia la o analiză lucidă asupra proiectului Catedralei Mântuirii Neamului. Fără îndoială, este nevoie chiar în aceste vremuri de sărăcie, să construim un edificiu religios grandios, care să reziste peste secole, dar locul acestuia nu este cu siguranţă în Parcul Libertăţii, unul din cele mai frumoase locuri de agrement din Capitală, cu arhitectură specială, unde zilnic îşi refac tonusul zeci de mii de bucureşteni. În plus, construcţia Catedralei Mântuirii Neamului nu trebuie să genereze nemulţumirea unei însemnate părţi a populaţiei. Altfel, de la mântuire, am ajunge la discordie, la ură.

Partidul Socialist Unit consideră că pe tot cuprinsul ţării trebuie să-şi găsească locul diversele însemne ale frământărilor istoriei noastre. Suntem surprinşi, de exemplu, că nici Preşedinţia, nici Guvernul, nici Parlamentul, nici partidele politice, nici chiar Biserica Ortodoxă nu au luat atitudine faţă de demolarea monumentului închinat ţăranilor ucişi de guvernul liberal în 1907.

Presupun că cei 11.000 de ţărani ucişi la ordinele regelui Carol I şi ale lui Ionel I.C.Brătianu, nu erau liberali, nu erau nici social-democraţi, dar, mai mult ca sigur, erau creştini ortodocşi în marea lor majoritate.

Considerând că amplasarea Catedralei Mântuirii Neamului este o problemă mult prea importantă pentru a fi lăsată doar pe seama Guvernului şi a Patriarhiei, Partidul Socialist Unit propune, în numele a peste 8000 de membri din Capitală, organizarea unui referendum în Municipiul Bucureşti, unde cetăţenii să se pronunţe în cunoştinţă de cauză.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Victor Bercăroiu. Va urma domnul Emil Rus. Domnii deputaţi Ion Mocioalcă, Ioan Sonea, Nicolae Vasilescu şi doamna Smaranda Ionescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea de astăzi se doreşte a fi o evocare a vizitei pe care a făcut-o în judeţul Prahova ministrul învăţământului, cercetării şi tineretului, domnul Alexandru Athanasiu, în data de 19 februarie 2004.

Împreună cu parlamentarii P.S.D. de Prahova, cu prefectul judeţului Prahova, Georgică Diaconu, cu reprezentanţii Consiliului judeţean, ai Inspectoratului şcolar, s-a trecut în revistă obiectivele de investiţii din Municipiile Ploieşti şi Câmpina. La faţa locului, s-a constatat cu satisfacţie implicarea tuturor factorilor, constructori, primării, consiliul judeţean, inspectoratul şcolar, în realizarea la termen şi de bună calitate a sălilor de sport de la Colegiul "Nicolae Grigorescu" din Câmpina şi "Caragiale" Ploieşti, a Şcolii generale nr.2 din Câmpina, precum şi acceptarea pentru cofinanţare a o serie de obiective precum: reparaţia capitală la Şcoala nr.23 Ploieşti, în valoare de 700 mii de euro; construcţie sala audiţie la Liceul de artă din Ploieşti; introducerea reparaţiei capitale pe bază de programe externe a Grupurilor şcolare Teleajen şi Boldeşti; reţeaua de calculatoare pentru Şcoala Centru de excelenţă "Sfânta Vineri" din Ploieşti; dotarea sălilor de sport cu mobilier aferent; modernizarea a încă şase centrale termice pentru a putea fi autorizate; mobilier, săli de sport pentru Şcoala generală nr.2 din Câmpina şi Colegiul "Nicolae Grigorescu".

De asemenea, atât la Câmpina, cât şi la Ploieşti, au fost organizate întâlniri cu cadre didactice şi conducerile liceelor şi şcolilor generale, unde s-au abordat teme legate de organizarea în bune condiţii a examenelor naţionale. Testele naţionale pentru clasa a VIII-a, examenul de bacalaureat, concurs naţional pentru titularizare profesori, programele de salarizare a cadrelor didactice, probleme de legislaţie, învăţământ obligatoriu de 10 ani, învăţământ universitar; metodologia pentru examenul de concurs, pentru directorii de la şcolile generale şi pentru licee; proiecte pentru învăţământul rural.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu. Vă mulţumesc şi pentru concizie.

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma doamna Iulia Pataki.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Doresc ca prin declaraţia mea politică de astăzi să atrag, cu toată responsabilitatea, atenţia Guvernului, a primului ministru, domnul Adrian Năstase, şi a ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului, domnul Alexandru Athanasiu, asupra stării dezastruoase a învăţământului românesc, a educaţiei în general a tineretului şcolar, care reprezintă viitorul ţării şi după cum evoluează lucrurile din rău în mai rău, chiar dacă vom fi admişi în Comunitatea Europeană în 2007 sau când vom fi, va trebui ca aceasta să ne excludă ulterior pentru că nu de nevoie în această uniune de oameni pregătiţi sumar, cu un nivel de civilizaţie sub semnul întrebării la care se va adăuga masa răufăcătorilor.

De ce evoluţia învăţământului şi educaţiei are un asemenea sens negativ ? Prima explicaţie este sărăcia României, lipsa de bani, sumele prea mici alocate din bugetul ţării pentru educaţie şi de aici urmează toate celelalte, profesori dezinteresaţi, alţii nepregătiţi, elevi care nu au motivaţia învăţăturii, care nu frecventează şcoala, libertinajul exagerat la care se adaugă învechita bază materială a învăţământului.

Am să susţin cele afirmate cu câteva exemple recente : la un liceu din Deva, la balul bobocilor, câteva cupluri s-au dezbrăcat şi au simulat actul sexual; în alte şcoli au fost bătuţi şi terorizaţi profesorii, acte agresive duse până la crimă s-au desfăşurat sub ochii neputincioşi ai cadrelor didactice, fetele nasc la vârsta când ar trebui să înveţe, fete minore şi-au ucis copiii sau i-au abandonat după naştere, au avut loc ameninţări cu arme, cu bombe.

Veţi zice da, sunt cazuri extreme şi astea nu caracterizează învăţământul românesc. Aşa o fi, dar sunt prea frecvente, abaterile grave şi ele rănesc profund fiinţa neamului şi îi pun în pericol viitorul.

Un control al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a vizitat recent 369 de unităţi şcolare, 193 din mediul urban şi 176 din mediul rural pe tema stării învăţământului profesional, de arte şi meserii. Inspectorii semnalează că: nu sunt fonduri pentru consumabilele utilizate în pregătirea practică, fonduri pentru echiparea corespunzătoare a locurilor de instruire; lipsesc mijloacelor uzuale de comunicare : telefon, internet, copiatoare; sunt cadre didactice fără pregătire de specialitate iar domenii de pregătire profesională nu au acoperire în locuri de muncă şi multe altele.

Un alt studiu al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare în sănătate reliefează că numărul adolescenţilor care consum alcool, fumează şi se droghează s-a dublat în ultimii ani : 65% din liceeni beau; 20 % îşi injectează sau prizează heroină, cocaină şi de; un sfert dintre ei îşi procură stupefiantele din discoteci şi baruri. Situaţia de dureros de alarmantă.

Şi acum iată, domnilor, un alt caz - directorul Liceului pentru Educaţie Fizică şi Sport din Bistriţa, care strigă în pustiu, vorbeşte în numele a 106 cadre didactice, peste 1800 de elevi şi cu o recoltă, numai în anul 2003, de 195 de medalii, dintre care 60 obţinute în competiţii internaţionale, el cere fonduri materiale şi băneşti pentru că ceea ce i s-a dat de la primărie şi învăţământ este insuficient, ajunge pe câteva zile, pentru că: la sala polivalentă din municipiu chiria este enorm de mare şi banii nu ajung pentru alimentaţie şi deplasări care se realizează cu mijloace ce ameninţă sănătatea elevilor; cazările sunt făcute în internate friguroase; îmbrăcăminte sumară iar vitaminele şi medicamentele nu şi le pot asigura.

Aceşti elevi şi profesori, din fericire, muncesc bine, au realizat lucruri extraordinare, şi-au înţeles misiunea şi idealul, doresc să continue cu bune rezultate şi la învăţătură, dar şi la sport, însă sunt puşi într-o situaţie demobilizatoare.

Eu adaug, şi faptele sunt de faţă, învăţământul şi educaţia sunt în plină criză. Cu un pahar de lapte şi un corn, învăţământul nu se susţine, eventual cornul şi laptele îmbogăţesc pe unii şi se ştie care.

Problemele învăţământului sunt dintre cele mai grave şi ele nu suportă amânare, domnule prim-ministru, domnule ministru al educaţiei, şi mi-de greu să înşir întreaga titulatură - a ministerului pentru că nu prea are acoperire pe planul faptelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Doamna Iulia Pataki:

Domnule preşedinte, stimaţi colegi,

Prin intervenţia mea de astăzi doresc să atrag atenţia dumneavoastră şi a opiniei publice asupra importanţei promovării drepturilor femeilor şi egalităţii de gen. O problemă serioasă pentru o societate serioasă. O societate democratică. O societate europeană. Spun acest lucru deoarece dezvoltarea democratică a unei societăţi se măsoară şi prin egalitatea de şanse existentă între femei şi bărbaţi.

În România, asemenea ţărilor Europei de Sud-Est, egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi există de jure. Avem garanţie constituţională, legi speciale - Legea 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi Legea pentru combaterea discriminării - care garantează egalitatea şanselor în societate, în viaţa publică, chiar şi posibilitatea luării unor măsuri de discriminare pozitivă pentru a asigura prezenţa echilibrată a femeilor în viaţa publică, în viaţa politică.

Ceea ce lipseşte, cred eu, este voinţa factorilor politici de a implementa de facto egalitatea de gen, ca o garanţie a evoluţiei ţării noastre spre o adevărată democraţie, integrată în familia statelor civilizate europene. Dezvoltarea unei societăţi este indispensabil legată de folosirea tuturor factorilor umani, atât a femeilor cât şi a bărbaţilor, care cu experienţele lor diferite contribuie la soluţionarea problemelor şi pregătirea unui viitor care să satisfacă cerinţele tuturor cetăţenilor.

Dar pentru a contribui în egală măsură la modernizarea societăţii a cărei majoritate o constituim, noi, femeile, trebuie să ne implicăm activ în promovarea şi implementarea normelor şi comportamentelor nediscriminatorii, pentru asigurarea şi garantarea climatului partenerial între femei şi bărbaţi, precum şi în susţinerea acţiunilor şi măsurilor legislative şi instituţionale necesare pentru realizarea unor progrese vizibile în promovarea egalităţii de gen.

Avem aceiaşi răspundere în construirea unei societăţi viabile şi dorim să fim parteneri activi în asumarea acestei răspunderi. Dorim să fim implicate în luarea deciziilor privind problemele multiple ale societăţii noastre - politice, sociale, economice -, decizii care ne influenţează viaţa de zi de zi. Credem că interesele noastre, aspiraţiile noastre, nevoile noastre pot fi reprezentate numai de către noi femeile. Şi mai credem că prezenţa noastră în politică proporţional cu prezenţa noastră în societate va echilibra viaţa publică în folosul tuturor.

Este imperios necesar să acţionăm coerent şi continuu pentru înfiinţarea unui mecanism naţional de promovare a egalităţii de gen, care va elabora şi implementa legislaţia şi politicile de gen.

Şi încep cu Camera Deputaţilor. Este inadmisibil ca după aproape 2 ani de zile Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi nu s-a înfiinţat încă. Iar la Senat această procedură nu a depăşit o lună. Să fie oare colegii noştri senatori mai realişti şi mai toleranţi decât cei de la Cameră? Indiferent dacă este vorba de nepăsare sau lipsă de voinţă politică solicit conducerii Camerei Deputaţilor să ia măsurile regulamentare pentru ca această comisie să-şi înceapă activitatea în cel mai scurt timp pentru a se putea implica în procesul legislativ.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Liana Naum. Va urma domnul deputat Ioan Miclea.

Doamna Elena Liana Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte "De partea cui este adevărul?"

Vorbim mereu că România are nevoie de o clasă politică competentă care să fie capabilă să conducă ţara pe calea democraţiei europene. Vorbim despre adevăr, despre dreptate, dar, din păcate, ne ţin distanţaţi, cât mai departe de aceste noţiuni.

Alianţa P.N.L.-P.D. şi-a început deja campania prin acelaşi stil de negare absolută şi atacuri virulente, nerespectând nici măcar acele reguli de etică obligatorie în orice democraţie. Minciuna în discursurile politice ale Alianţei P.N.L.-P.D. este evidentă.

Cei care au condus ţara la dezastru în perioada 1996-2000 şi s-au făcut cunoscuţi în faţa întregii lumi prin lipsă de credibilitate, amatorism şi prăbuşirea sistemului economic, vorbesc acum despre dreptate, despre adevăr, despre respectarea legii şi ridicarea nivelului de trai. Dar oare românii au uitat cine i-a dus la disperare, cine i-a sărăcit şi cine le-a luat orice încredere în mai bine? Oare aceşti politicieni faliţi consideră că în doar trei ani românii au putut să uite dezastrul la care au fost aduşi?

Cert este că România trebuie să se afle cu un pas înainte pe cale integrării europene, iar nu cu atâţia ani înapoi cum a lăsat-o fosta guvernare. Constatăm cu regret că ne aflăm în situaţia de a-i suspecta de rea-credinţă şi de nedorinţa de a încheia capitole importante de integrare, căci astfel nu se explică pasivitatea şi menţinerea situaţiei economice la limită în perioada de acum patru ani.

Considerăm că toate regresele şi insuccesele sunt generate doar de neatenţia foştilor guvernanţi, de unele momente deosebit de importante din dezvoltarea ţării noastre. Tocmai cei care au ridicat acum cu înflăcărare problema adopţiilor internaţionale, se fac că au uitat că, în perioada 1997-2000, Valeriu Stoica aproba plecarea, nu se ştie unde, a miilor de copii din România.

Diferenţa s-a făcut clar: românii au observat indiferenţa implicării fostei guvernări în rezolvarea problemelor vitale ale lor şi, pe de altă parte, au trăit momente de demnitate după anul 2000. datorită ineficienţei fostei puteri, România nu a putut face parte din grupul celor 10 ţări care au demarat la acel moment negocierile de aderare. Astfel că acum, guvernarea P.S.D. trebuie să recupereze anii pierduţi cu nonşalanţă de cei care critică astăzi cu vehemenţă partidul de guvernământ.

Menţionez că P.S.D. tratează cu foarte multă seriozitate, cu responsabilitate şi cu simţ al performanţei, semnalele critice care sunt prezentate din partea oficialilor europeni. Acest lucru nu înseamnă însă că politicienii români care nu au respectat şi nu au îndeplinit nimic la vremea lor, au acum dreptul de a aduce critici partidului cu cele mai multe realizări pe plan naţional şi internaţional.

Acei oameni care s-au afirmat prin minciună şi promisiuni nerealizate iau acum o altă înfăţişare şi pornesc în campanie electorală dând lecţii despre cum se guvernează. Criticile aduse PSD-ului evidenţiază lipsa minimă de etică şi de respect pentru ţara noastră.

PNL-PD demonstrează, încă o dată, că nu interesele ţării primează, ci cele de grup. Şi, dacă cineva are dreptul de a comenta guvernarea PSD, atunci, cu siguranţă, acest drept nu aparţine nici lui Stolojan, nici lui Băsescu.

Ca o concluzie, aş vrea să relev faptul că PSD va continua, în ciuda tuturor acestor piedici nebinevenite din interior, să se concentreze pe capitolele de integrare, la fel cum a făcut-o şi până acum, astfel ca obiectivul de încheiere a negocierilor şi de aderare în 2007 să fie îndeplinite.

Vom continua să lucrăm la nivel parlamentar, al diplomaţiei parlamentare, la nivel politic şi guvernamental pentru îmbunătăţirea situaţiei existente, acolo unde considerăm că sunt necesare rafinări suplimentare.

Mesajul este clar: avem de îndeplinit câteva obligaţii faţă de poporul român, şi ni le vom îndeplini, ţinându-ne de calendarul pe care l-am promis României şi Europei.

Regretul nostru este, însă, că acest lucru, necesar şi aşteptat de toţi românii, se va întâmpla atât de târziu, când el putea să fie anticipat, dacă nu ar fi fost perioada '96-2000, când ţara noastră a fost condusă şi destabilizată de un grup de politicieni, preocupaţi doar de funcţii şi interese proprii. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Ioan Miclea are cuvântul.

Va urma domnul deputat Dumitru Bentu.

Domnii deputaţi Dan Brudaşcu, Emil Crişan, Eugen Nicolaescu şi Gheorghe Pribeanu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

"Drepturile minorităţilor în România, o problemă rezolvată mai mult decât bine".

Deoarece se mai încearcă de către iredentiştii maghiari compromiterea eforturilor noastre de a accede în Uniunea Europeană, este mai mult decât îmbucurător faptul că personalităţi de prim rang din Uniunea Europeană apreciază la modul laudativ felul în care am rezolvat problemele minorităţilor în România.

Despre acest lucru am vorbit, şi se pare că am vorbit prea mult, dar nu fără folos. Atunci când cineva din exterior analizează această problemă, şi ne apreciază pentru tot ce am făcut, se găsesc minoritari, mai ales din rândul maghiarilor, care să născocească probleme şi lucruri, că doar, doar vom primi o notă proastă de la Uniunea Europeană şi ne vor exclude de la integrare.

Pentru că în presa din Transilvania nu este zi în care extremiştii maghiari să nu inventeze câte ceva care să păteze prestigiul în exterior, am să prezint în această declaraţie politică modul cum este percepută problema în discuţie, din exterior.

Iată ce declara, în acest sens, domnul Gheorghe Olteanu, directorul Biroului de sprijin pentru românii din Germania: "Cum este posibil ca, prin complicitatea clasei politice româneşti, să se tolereze timp de 14 ani epurarea şi discriminarea etnică în inima ţării, manifestări şovine, antiromâneşti, cum sunt cele de la Odorhei, Miercurea-Ciuc, Izvorul Mureşului etc., educaţia în spirit iredentist în şcolile populaţiei majoritare din zonă, distrugerea siturilor arheologice de mare valoare pentru istoria României (Jigodin, Păuleni, Ciomortani etc), ridicarea de monumente unor rasişti iredentişti, cum este cel al lui Albert Vass, Aita Seaca etc., şi în acelaşi timp să fie asociată la conducerea ţării o formaţiune politică strict etnică, responsabilă de toate cele de mai sus, care nu a votat niciodată Constituţia ţării, deci nu o recunoaşte, şi care are înscris în programul politic autonomia pe baze etnice, contrar principiilor Uniunii Europene.

Cel care pune această dureroasă întrebare nu este membru PRM, nu este naţionalist, nu este un fost pensionar, ci este un român, reputat om de cultură, stabilit cu mulţi ani în urmă, în Germania, şi care percepe evenimentele din exterior, obiectiv, fără influenţe partinice.

Răspunsul la această întrebare nu poate să-l dea decât Guvernul şi PSD; poate electoratul român la alegerile din acest an. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Dumitru Bentu.

Va urma doamna Mihaela Ionescu.

Domnul deputat Cornel Popa a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică poartă titlul "Atitudini".

Miercuri, 18 februarie 2004, în sala "Drepturilor Omului", Comisiile reunite pentru politică externă şi apărare ale celor două Camere ale Parlamentului României au dezbătut raportul comun la proiectul de Lege pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington la 4 aprilie 1949.

A fost prilejul pentru a se sublinia, încă o dată, consensul tuturor forţelor politice care, pe parcursul mai multor ani, au acţionat pentru atingerea acestui obiectiv major, de politică externă a statului român.

În acelaşi timp, s-a subliniat sprijinul constant şi consistent venit din partea populaţiei, care a înţeles că aderarea la NATO este cea mai bună soluţie pentru securitatea României. România devine astfel primul filtru de neutralizare a fenomenelor negative şi primul blocant al fluxurilor destabilizatoare, orientate spre interiorul Alianţei.

S-au evidenţiat avantajele, beneficiile, obligaţiile şi răspunderile ce revin ţării noastre, într-un amplu spaţiu geopolitic reprezentat de Europa Centrală şi de Sud-Est, Coridorul energetic Caspico-atlantic şi zona Mării Negre.

Prin noul său statut, România devine o platformă de proiectare şi influenţă a NATO în această regiune complexă.

Ţara noastră merita să adere încă din 1997, dar în 2004 este mult mai bine pregătită să facă faţă tuturor provocărilor. A fost evidenţiat faptul că este primul proiect politic ce uneşte întregul spectru politic românesc şi un real privilegiu pentru orice parlamentar de a participa la scrierea unei pagini de istorie.

Privilegiul respectiv nu a ajuns, însă, să fie exprimat şi de reprezentanţii Partidului Democrat, care au absentat, motivat sau nu, de la şedinţa respectivă. O atitudine care demonstrează, încă o dată, şi nu mai era nevoie, că decuplarea acestei formaţiuni politice de la marile obiective ale României devine tot mai mult o certitudine, iar nimbul neantizării se substituie unui simbol floral sugestiv - un trandafir trist şi singur. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna deputat Mihaela Ionescu.

Va urma domnul deputat Valentin Iliescu.

Doamna Mihaela Ionescu:

Cu un an în urmă, în 2003, şi anume pe 18 noiembrie, Camera Deputaţilor emitea Hotărârea nr.24 privind înfiinţarea Comisiei pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României nr.823/20 noiembrie 2003, adică după două zile.

La nivel declarativ, prin textul ei, la art.1 se stipulează că domeniul de activitate al comisiei ar fi: eliminarea oricăror forme de discriminare după criteriul de sex; îmbunătăţirea condiţiei femeii în societate; integrarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în iniţiativele legislative, în politicile şi programele ce interesează atât femeile, cât şi bărbaţii; urmărirea aplicării prevederilor referitoare la egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, din documentele internaţionale ratificate de România.

Cuvinte frumoase, care sună bine atât în ţară, cât şi în special acolo, în Europa, unde dorim să ne integrăm cu un pas înainte şi 10 înapoi. Până la punerea lor în practică, este o cale foarte lungă.

Un Parlament în care nici o femeie nu are o funcţie de conducere, într-un astfel de Parlament nu se putea decât să se amâne punerea în aplicare a sus-numitei comisii de pe un an pe altul, căci art.3 vine ca un duş rece, care te readuce la realitate: "Prezenta hotărâre intră în vigoare din sesiunea următoare". Şi pentru confirmare semnează preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu.

Sesiunea următoare a început. A trecut o zi, au trecut două, a trecut o săptămână, două, mai multe săptămâni. Tăcere mormântală, tabu. Acest tabu se perpetuează, perpetuând şi discriminarea pe criterii de sex; acest tabu nu permite îmbunătăţirea condiţiei femeilor, obstrucţionează integrarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, în iniţiativele şi programele parlamentare, ne depărtează cu un an, o săptămână, două de îndeplinirea standardelor de integrare.

În schimb, primim la casetă o invitaţie de a ne întâlni în cadru informal la Clubul Parlamentului cu o distinsă doamnă parlamentar de prin străinătate. Ce să-i spunem noi despre noi?

La Senat, certurile de culise pe tema: "Cine-i mai bărbată dintre femei" ca să conducă această comisie, nu a existat, căci conducerea a fost atribuită PRM-ului, şi Comisia s-a înfiinţat de facto. La Parlament această problemă nu a fost rezolvată şi suntem în plină ilegalitate.

Hotărârea nr.24, tocmai din 18 noiembrie 2003, nu este în vigoare nici acum, în preajma Zilei Femeii.

Rog, de aceea, conducerea Camerei Deputaţilor, să intre în legalitate şi să hotărască cine este mai femeie dintre femei, sau ce bărbat este mai femeie ca să conducă această comisie, care rămâne un dureros exemplu de diferenţă între vorbă şi faptă, între hotărâre şi executarea ei.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc. Şi am reţinut, în numele Biroului, doleanţele exprese ale colegelor noastre.

Dau cuvântul domnului deputat Valentin Iliescu.

Va urma domnul deputat alexandru Tunaru.

Domnul Valentin-Adrian Iliescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să vă prezint conţinutul unei scrisori deschise, adresate preşedintelui României, domnul Ion Iliescu.

"Stimate domnule preşedinte. Mă adresez dumneavoastră într-un moment de criză gravă pentru România. Un moment sesizat din plin de milioanele de români, care aşteptau o ameliorare a condiţiilor de trai, care din păcate nu s-a produs, şi totodată o atenţionare foarte severă, drastică, din partea oficialilor europeni, în privinţa ineficienţei combaterii corupţiei la nivel politic, a încălcării independenţei justiţiei, a lipsei de reformă din administraţie şi a încălcării libertăţii presei, elemente care aduc importante prejudicii imaginii României în lume şi procesului de integrare în Uniunea Europeană.

Mă folosesc de acest prilej pentru a vă adresa rugămintea de a veni în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului României şi de a prezenta un raport privind starea naţiunii, raport care să evidenţieze, din perspectiva prezidenţială, principalele cauze şi măsuri necesare a fi luate pentru contracararea acuzelor aduse României în Raportul de Ţară şi în Raportul Comitetului pentru Afaceri Externe al Parlamentului European.

Problema integrării europene este o problemă a tuturor forţelor politice din România, aşa cum - din păcate - nu înţelege Guvernul României, care într-un dispreţ total faţă de realitate, faţă de regulile democratice şi într-o permanentă goană după imagine, nu se sfieşte să afirme că toate realizările sunt, integral, meritul actualei guvernări, şi toate eşecurile sunt consecinţa "cumplitei moşteniri" lăsate de fosta guvernare.

Tocmai de aceea vă solicit ca, odată cu prezentarea raportului dumneavoastră privind starea naţiunii, toate partidele parlamentare, în mod egal, 30 - 60 de minute să prezinte un punct de vedere oficial privind integrarea României în Uniunea Europeană, propunând totodată noi măsuri pentru relansarea negocierilor cu oficialii europeni în vederea îmbunătăţirii imaginii României pe plan extern şi finalizarea procesului de integrare la 1 ianuarie 2007.

Doresc, domnule preşedinte, să-mi argumentez această solicitare cu următoarele argumente:

1. Contrar aşteptărilor dumneavoastră, legate de adoptarea Pachetului de legi anticorupţie în primăvara anului trecut, graţie lacunelor legislative ale acestuia, semnalate de la bun început de reprezentanţii Partidului Democrat, şi mai ales datorită reţinerii şi intimidării reprezentanţilor instituţiilor abilitate de a instrumenta şi judeca multe cazuri de corupţie semnalate public şi comise de unii din liderii centrali şi locali ai Partidului Social Democrat, fenomenul corupţiei a proliferat, căpătând dimensiuni îngrijorătoare, cu consecinţe dezastruoase asupra imaginii României în lume.

2. În ciuda criticilor tăioase şi fără echivoc formulate de Comitetul pentru Afaceri Externe al Parlamentului European la adresa autorităţilor române privind lipsa progresului în îndeplinirea criteriilor politice pentru aderarea României la Uniunea Europeană, premierul Adrian Năstase a adoptat o atitudine arogantă şi negativistă asupra acestui raport, acuzând presa că a interpretat greşit raportul, pe de altă parte acuzând Uniunea Europeană pentru că nu cunoaşte adevărata situaţie din România, şi nu în ultimul rând Opoziţia, pentru greaua moştenire lăsată.

O asemenea atitudine arogantă, rigidă şi lipsită de soluţii, fără o recunoaştere autocritică sinceră şi deschisă a realităţii, nu va face decât să altereze şi mai mult percepţia României de către oficialii Uniunii Europene şi să creeze o atitudine de o şi mai mare respingere şi sancţionare a României în procesul de aderare.

3. Cel de-al treilea motiv pentru care am solicitat prezenţa dumneavoastră la Parlament este că România are nevoie, mai mult decât oricând, de o relansare a dialogului politic în Forumul cel mai important de dezbatere şi analiză a ţării, în Parlamentului României.

Din păcate, în ultimii ani, primul-ministru Adrian Năstase şi membrii cabinetului său, în spiritul aceleiaşi aroganţe şi dispreţ manifestate faţă de forul legislativ, au evitat să vină în faţa acestuia şi să răspundă la întrebările şi interpelările formulate de parlamentari, şi care vizau exact acuzele aduse României astăzi de parlamentarii europeni.

În speranţa înţelegerii depline a acestei situaţii şi a unei decizii favorabile acestei solicitări, vă mulţumesc anticipat".

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Alexandru Tunaru.

Va urma domnul deputat Ioan Mocioi.

Au mai depus la secretariat declaraţiile domnii deputaţi Gheorghe Duţu şi Iriza Scarlat.

Domnul Alexandru Raj Tunaru:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi face vorbire de salariul minim pe economia din România.

Am fost unul dintre acei parlamentari care a acceptat testul de supravieţuire al postului TV ANTENA 1. Deşi mă consider printre parlamentarii care cunosc bine realitatea şi care ştiu că nu se poate trăi într-un mod minim decent cu 400.000 lei/săptămână, am trăit o săptămână grea, în care fiecare zi a fost mai grea decât cea precedentă. Şi, mă gândesc la vorbele spuse de un telespectator, care spunea că ar trebui să trăim aşa până la De, cel puţin, nu o săptămână, cred că are dreptate.

Şi, de asemenea, vă aduc la cunoştinţă că sunt foarte mulţi români care trăiesc de ani buni cu un salariu minim pe economie, şi vă mai spun că este foarte, foarte greu. Noi am fost avantajaţi, eu, cel puţin, deoarece sunt sănătos, fac sport, şi mi-a fost uşor să merg pe jos, faţă de un bătrân care nu mai poate merge pe jos distanţe mari, care are nevoie de medicamente şi care trebuie să se culce în frig şi să se trezească în frig, aşa cum mi-a scris o doamnă pensionară din Techirghiol, care are o pensie de 1.500.000 lei.

Ieri, mi-a scris o altă doamnă, din Dâmboviţa, cu o pensie lunară de 800.000 lei, ai cărui părinţi au fost patroni pe vremea lui Gheorghiu-Dej, şi nu-şi poate revendica bunurile imobiliare, deoarece nu are bani pentru avocaţi şi simte cum corabia pe care trăieşte este în derivă şi-mi trimite de două sau de trei ori un SOS disperat.

Cei ce-mi scriu zilnic, 10 scrisori, sunt foarte mulţi spun că din păcate, din această sumă, 1.600.000 lei, mai au de crescut şi unul, doi, trei sau patru copii, care mai adaugă şi ei la bugetul familiei câteva sute de mii de lei fiecare.

Cum credeţi că se simt aceşti părinţi, când copiii lor inocenţi le cer şi nu le pot oferi nimic. Viaţa lor se rezumă la ce vor pune pe masă a doua zi. A doua zi, la ce vor pune pe masă a treia zi. Şi, tot aşa, ani la rând, până când vor pleca în lumea celor drepţi.

Eu nu pot să înţeleg de ce oamenii s-au schimbat, de ce oamenii s-au schimbat atât de mult şi nu mai există acea solidaritate între ei, acea solidaritate pe care toţi politicienii o promit, în special în campanie electorală?

Eu, fiu de ţăran, ştiu un singur lucru: când tatăl meu, care era şofer, făcea un ban într-o zi, prima lui grijă era să cumpere mâncare, strictul necesar, şi cu banii rămaşi se gândea şi la alte investiţii necesare.

Acelaşi lucru ar trebui să-l facă şi cei care au decizie în această ţară şi toţi cei care vor urma de acum înainte, să asigure fiecărei familii traiul decent, asta însemnând mâncare, căldură, medicamente şi apoi altele.

O autostradă, o sală de sport este foarte importantă, sau Catedrala neamului, dar numai după ce asigurăm hrana necesară familiei noastre. Guvernul - oricare ar fi el - nu creşte copii. Familiile da. Guvernul poate ajuta familiile să ducă o viaţă mai bună şi să crească copii sănătoşi şi inteligenţi, cei ce vor fi viitorul de mâine al ţării noastre.

Dacă îmi va ajuta Dumnezeu să fiu acela care va lua decizii, voi face salariul minim pe economie 6.900.000, bani care azi ar ajunge unei singure persoane pentru a duce un trai decent, să scape de grija de a nu mai şti ce să pună pe masă a doua zi. Vă mulţumesc. (Rumoare, râsete.)

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Ion Mocioi.

Va urma domnul deputat Ioan Timiş.

Domnul Ion Mocioi:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sub titlul "PSD împotriva democraţiei", declaraţia mea de astăzi pune în evidenţă atitudinea antidemocratică a unor "baroni" PSD, de felul celor din Gorj, care împiedică parlamentarii partidelor din opoziţie de a se întâlni cu alegătorii lor, prin porunci date primarilor, cât şi directorilor de şcoli şi cămine culturale, de a se opune accesului parlamentarilor în sălile de dialog cu publicul.

Astfel, preşedintele PSD din Gorj, preşedinte al Consiliului judeţean, a dat ordin ca parlamentarilor PRM să nu li se aprobe folosirea acestor săli pentru întâlnirile cu alegătorii.

Mie mi s-au interzis în această lună întrunirile organizate pentru cetăţenii din comunele Turburea, Plopşorul şi Padeş. La Padeş, de pildă, mi-au impus să plătesc 4 dolari/metru pătrat la o oră, adică vreo 300 dolari pentru două ore, dar, şi în această situaţie, directorul şcolii a fost îndemnat să fugă cu cheile.

La Turburea, deşi Consiliul local mi-a aprobat folosirea sălilor, directorilor li s-a interzis să-mi predea sălile, şi aceştia au plecat intenţionat din localitate.

Apreciez aceste fapte ca abuzuri politice, care trebuie sancţionate de Parlament şi de Guvern. Subliniez că este nevoie să se intervină prin aceste instituţii pentru a se stabili sălile de dialog social-politic în fiecare localitate, folosite cu program de parlamentari, de partidele politice, de alte cadre de ştiinţă şi cultură, pentru toate localităţile, astfel impunându-se o adevărată democraţie în ţară, ca dialog cu publicul. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Îl invit pe domnul deputat Ioan Timiş.

Va urma doamna deputat Constanţa Popa.

Domnul Ioan Timiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Un sondaj de opinie, realizat cu câteva zile în urmă de prestigioasa Agenţie Reuter, relevă faptul că atât România, cât şi Bulgaria au şanse reale să se alăture Uniunii Europene în 2007, conform agendei convenite în cadrul Consiliului European de Iarnă, de la Bruxelles.

Faptul în sine, dincolo de dimensiunea jurnalistică remarcabilă, conferită de apariţia pe fluxul de ştiri al cunoscutei Reuter, este plin de semnificaţii. Din câte cunosc, nu multe au fost cazurile anterioare, în care mass-media internaţională să fie obiectivă când relatează despre o situaţie privind România.

Este adevărat că în sondajul menţionat, Bulgaria este creditată cu 75% şanse de aderare, în comparaţie doar cu cele 63% ale României, dar asta este cu totul altă problemă. Explicaţia o dau tot analiştii de la Reuter: în vreme ce Bulgaria a fost lăudată pentru progresele importante în direcţia aderării în 2007, România s-a dovedit mai înceată în privinţa adoptării reformelor vitale.

Cu toate acestea, se pare că lucrurile ţin să reintre în normal, după şocul declaraţiilor-bombă ale parlamentarilor europeni Arie Oostandler şi Emma Nicholson, ultimul chiar raportorul pentru România, în care aceştia se pronunţau cât se poate de clar pentru suspendarea negocierilor ţării noastre cu Uniunea.

În ultimul moment, însă, a intervenit o modificare profundă: raportoarea Emma Nicholson şi deputatul Arie Oostandler au renunţat să ceară suspendarea negocierilor, având în vedere că această idee a fost respinsă, practic, de toate grupurile parlamentare. În schimb, cei doi au cerut ca strategia de aderare să fie reorientată, pentru a ajuta cu prioritate România în edificarea statului de drept.

Majoritatea amendamentelor cer Guvernului român să acţioneze cu prioritate în trei direcţii: combaterea corupţiei, reforma justiţiei în sensul asigurării independenţei faţă de factorul politic şi reglementarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi.

Eurodeputaţii au cerut, de asemenea, întărirea rolului Parlamentului în procesul legislativ şi decizional. Un capitol asupra căruia s-a insistat foarte mult a fost cel privind asigurarea libertăţii presei.

Consider că o eventuală suspendare a negocierilor cu România, dacă amendamentul Nicholson şi Oostandler s-ar fi adoptat, ar fi fost fatală pentru noi, în contextul în care Comisia Europeană a adoptat deja bugetul comunitar pentru perioada 2007-2013, când debutează un nou exerciţiu bugetar.

Acesta a fost realizat într-o variantă extrem de optimistă, în utilizarea fondurilor fiind prinse atât România, cât şi Bulgaria. Una este să beneficiezi de acest exerciţiu bugetar, ca membru plin al Uniunii, şi alta ca stat candidat.

Dincolo de problema financiară foarte importantă, desigur, întrucât de ea depinde direct standardul de viaţă al românilor, alte şi alte neajunsuri, pe care acum le resimţim din plin, ar continua să se manifeste în viaţa noastră de zi cu zi: dreptul de a călători şi munci liber prin toată Europa ne-ar fi fost în continuare refuzat, inflaţia nu s-ar putea reduce, şi în consecinţă am rămâne tot departe de zona Euro, întreprinderile ineficiente vor continua să beneficieze, în lipsa unei privatizări responsabile, de fonduri importante de la buget, care să afecteze echilibrul bugetar.

Altfel spus, vom continua să existăm într-o zonă a continentului în care nu se întâmplă nimic. În mod cert, nu acolo este locul nostru. Chiar dacă Raportul de Ţară, din 5 noiembrie anul trecut, aducea vestea proastă că statutul de economie de piaţă funcţională se lasă aşteptat, nici o clipă nu s-a pus, până acum trei-patru săptămâni, problema declarării, a suspendării sau reorientării calendarului de negocieri. Cu atât mai mult, a luat prin surprindere solicitarea celor doi parlamentari europeni. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Constanţa Popa.

Va urma domnul deputat Emil Boc.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Constituţia României şi Regulamentul Camerei Deputaţilor prevăd dreptul deputaţilor de a adresa întrebări Guvernului şi membrilor săi.

În virtutea acestui drept, am adresat, în data 18 noiembrie 2003, o întrebare Ministerului Sănătăţii privind situaţia punerii în funcţiune a aparaturii medicale achiziţionate din fonduri publice.

Întrebarea a fost generată de situaţia aparaturii medicale de înaltă tehnologie, achiziţionată din fonduri publice şi care, din diverse motive, fie lipsesc spaţiile adecvate, fie fondurile necesare punerii în funcţiune, fie specialiştii care să le folosească, se degradează fizic şi moral în unităţile sanitare, plătită cu bani grei din buzunarul cetăţenilor, fără ca ei să poată beneficia de serviciile medicale oferite de această aparatură.

Răspunsul Ministerului Sănătăţii a fost următorul: în perioada interimatului domnului ministru Blănculescu au fost efectuate controale în spitalele din ţară, ce au avut drept scop verificarea gradului de funcţionalitate al aparaturii medicale existente în dotare.

În urma controalelor au fost identificate trei categorii: aparatură medicală achiziţionată din fondurile obţinute prin derularea creditelor externe, care a fost deja montată şi funcţionează la parametrii optimi; aparatură medicală care nu a fost montată, dar care în viitor va fi pusă în funcţiune odată cu alocarea fondurilor destinate procedurilor de instalare; aparatură medicală sosită în ţară şi care se află în vamă, urmând a pleca spre destinaţie de îndată ce vor fi finalizate procedurile de vămuire.

Este incredibil că un astfel de răspuns poate fi dat de către o instituţie, Ministerul Sănătăţii, forului legislativ, Parlamentului României, şi nu poate avea, în opinia mea, decât două cauze: incompetenţa unui funcţionar care a redactat răspunsul, sau sfidarea Parlamentului României de către un Guvern PSD, tot mai arogant, care se consideră şi se comportă ca singura putere în stat şi care este tot mai departe de cetăţean şi nevoile lui.

Dacă Parlamentul României primeşte un astfel de răspuns, ce răspuns ar primi un simplu cetăţean care ar dori să afle, în virtutea legii transparenţei, cum se folosesc banii publici.

Este de neînţeles pentru mine un astfel de răspuns, mai ales că acest raport există. Este un document public şi extrase din el au fost publicate în presa medicală.

Am putut afla, astfel, că există 119 aparate neinstalate, din care 62 vor fi instalate în anul 2004 şi a căror valoare de instalare este de aproximativ 470 de miliarde de lei. Este vorba de aparatură de diagnostic radiologic, echipamente de radioterapie şi instalaţii de sterilizare.

Un răspuns concret, documentat şi serios aşteaptă cetăţenii României de la instituţiile statului, indiferent cum se numesc ele.

De ce am primit un răspuns evaziv, caricatural, pentru că avem aparatură de diagnostic radiologic, dar care nu este pusă în funcţiune, iar numărul bolnavilor de boli pulmonare este tot mai mare.

Avem instalaţii de sterilizare de înaltă tehnologie, dar nu sunt puse în funcţiune şi avem un procent mare de boli transmise printr-un instrumentar medical incomplet sterilizat.

Avem aparatură de înaltă performanţă, dar nu merităm, ca cetăţeni, să ştim nici când va fi pusă în funcţiune, nici cât va costa punerea ei în funcţiune şi nici câte din aceste aparate sunt deja uzate fizic şi moral, până la punerea lor în funcţiune.

Cer Ministerului Sănătăţii, în numele cetăţenilor care m-au trimis în forul legislativ, să răspundă cu maximă seriozitate întrebărilor adresate de către deputaţii din Parlamentul României, să respecte Constituţia şi statul de drept.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul Emil Boc:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică pe care o prezint se referă la situaţia pensionarilor şi din perspectiva experienţei pe care am avut-o săptămâna trecută.

Promisiunile făcute pensionarilor de către P.S.D. în campania electorală, în mai bine de 3 ani de guvernare, s-au dovedit vorbe la fel de goale ca şi sacoşele cu care cetăţenii de vârsta a treia ai României se duc şi se întorc zilnic de la piaţă sau de la magazine.

În afara politicii de recorelare simbolică a pensiilor, în unele cazuri cu echivalentul unei jumătăţi de covrig, pensionarilor li s-au aruncat doar fumigene în ochi, ochii împăienjeniţi de foame şi lipsa medicamentelor compensate, datorită crizei fără precedent din sistemul de îngrijire a sănătăţii. În rest, doar promisiuni.

Dacă nu a fost să fie în 2002, sigur va fi în 2004, apoi au apărut alte termene: 2005 sau chiar 2007, semne ale paranoiei care îi face pe guvernanţi să se vadă la putere până la sfârşitul lumii. Singurul demers concret în favoarea pensionarilor a fost umilitoarea cutie a milei, orchestrată de Guvernul Năstase, care s-a gândit că sutele de baroni ai P.S.D. se pot lipsi fiecare de câteva milioane de lei, care să fie aruncate pensionarilor cerşetori la porţile stăpânilor.

Rezultatele? Pensionarii au ajuns să fie umiliţi până la punctul de a se simţi o povară pentru stat, în ciuda faptului că acest stat administrează fonduri la care şi vârstnicii de astăzi şi-au adus contribuţia, iar o bună parte din contribuţiile acestora se regăsesc în buzunarele potentaţilor partidului de guvernământ.

Mii de pensionari din toată ţara au ajuns să ia credite de la Casa de Ajutor Reciproc pentru a-şi plăti întreţinerea sau pentru a-şi cumpăra medicamentele necesare pentru a supravieţui.

Securitatea alimentară a pensionarilor este grav pusă în pericol. Cea mai mare parte a lor nu-şi pot asigura minimul de calorii necesare. În condiţiile în care consumul alimentar din ziua de astăzi, a cetăţeanului, este comparabil cu cel pe care statul i l-ar asigura pe bază de raţii sau cartele în cazul declanşării unui război, în unele cazuri chiar mai mic şi oricum extrem de mic în raport cu recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind alimentaţia raţională, cel mai mult de suferit au pensionarii.

Iată câteva exemple privind consumul mediu pe cap de locuitor, cunoscut fiind faptul că în cele mai multe cazuri pensiile sunt cu mult mai mici decât veniturile medii.

Consumul mediu zilnic de carne al unei persoane este de 100 grame, în timp ce raţia de război, stabilită printr-un ordin din 200, al Oficiului central de stat pentru probleme speciale, ar fi cu foarte puţin mai mică, de 76 grame.

În privinţa consumului de lapte, Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă o cantitate de 316 ml pe zi, consumul mediu este de 197 ml persoană, iar raţia de război ar fi de 185 ml.

Raţia de cartofi în caz de război, de 157 grame pe zi ar fi mai mare decât consumul mediu actual, de 145 grame, dar cu mult mai mică decât cantitatea recomandată de Organizaţia mondială a sănătăţii.

La fel, în caz de război, cetăţenii ar beneficia de mai multă pâine decât consumă în prezent, 380 grame de persoană, faţă de 325 grame de persoană şi raţia de zahăr ar fi mai mare, potrivit statisticilor.

Concluzia: mâncăm ca la război!

Având în vedere aceste cifre, imaginaţi-vă din ce s-ar putea compune meniul unui pensionar care trăieşte dintr-un milion, un milion şi jumătate lei pe lună, bani din care cea mai mare parte este nevoit să o dea pe medicamente.

Am experimentat săptămâna trecută traiul unui astfel de om, fiind nevoit să mă încadrez cu toate cheltuielile pentru alimente în suma de 57.000 lei pe zi.

Mulţi cetăţeni nu au la dispoziţie nici măcar atât! Pot să spun acum că nu cred că există o umilinţă mai mare decât să-ţi petreci toată ziua scotocind mărunţişul din buzunar şi căutând cele mai ieftine soluţii de supravieţuire.

Grija zilei de mâine îţi acaparează cu desăvârşire viaţa şi te transformi dintr-o fiinţă umană într-o fiinţă biologică.

Din fericire pentru mine experimentul la care am participat a durat doar o săptămână. Pentru milioane de oameni, în marea lor majoritate pensionari, această viaţă de cerşetori este viaţa lor obişnuită şi sunt puşi în situaţia de a nu mai vedea nici o ieşire din sărăcia cruntă la care au fost aruncaţi, din nepăsare, din lăcomia guvernanţilor, preocupaţi doar de averile lor.

Solicit Guvernului să-şi facă o prioritate absolută, de prim rang, prin adoptarea urgentă a măsurilor necesare pentru aducerea pensiilor la un nivel decent de cel puţin 100 de euro, din respect faţă de aceşti oameni.

Majorarea tuturor pensiilor, în aşa fel încât cea mai mică pensie să nu fie sub 4 milioane, ar trebui să constituie un prim pas, înainte de a avea în vedere alte măsuri, indiferent dacă acestea poartă numele de recorelare, reaşezare, recalculare sau alte nume, inventate în birourile confortabile din ministere, pe care mulţi cetăţeni nici măcar nu le înţeleg.

O pensie din care nu-ţi poţi cumpăra nici măcar alimentele pe care statul le consideră potrivite pentru o raţie de război, nu poate fi numită pensie, ci în cel mai bun caz ajutor de supravieţuire.

Iar dacă raţia de tranziţie a milioane de români este mai mică decât raţia de război, acesta este semnul că România se află în plin război: cel al Guvernului cu proprii cetăţeni.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

O invit pe doamna deputat Eugenia Moldoveanu. Va urma doamna Rodica Nassar.

Doamna Eugenia Moldoveanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În aceste zile, Bucureştiul trăieşte un eveniment cultural de excepţie.

"Opera Naţională" împlineşte 50 de ani de existenţă, în aceeaşi clădire, renovată în întregime prin efortul Ministerului Culturii şi Cultelor.

Întregul colectiv, dar şi oaspeţii străini, au oferit publicului o săptămână întreagă de spectacole care au culminat cu premiera operei "Meffistofelle" de Arrigo Boito. Această lucrare a beneficiat de montare şi scenografie modernă, dar şi de tineri interpreţi elogiaţi de critica de specialitate. Tuturor, le spun un călduros şi sincer "Bravo!".

Anul 1953 a fost anul în care "Opera Română" a beneficiat pentru prima dată de un local propriu, deşi fusese instituţionalizată încă din 8 decembrie 1921, în timpul ministeriatului lui Octavian Goga.

Istoria teatrului liric românesc consemnează anul 1885, an în care compozitorul George Ştefănescu reuşeşte cu propria trupă să ofere publicului primul spectacol de operă din România.

În acest mod, trupele italieneşti vor fi concurate de trupa de teatru liric românesc, în care se cântă în limba română.

Încet, intră în conştiinţa românilor existenţa unui teatru liric românesc, multă vreme funcţional pe lângă "Teatrul Naţional".

Vor veni ani mulţi, în care artiştii de operă români îşi vor îmbogăţi repertoriul, îşi vor construi o stagiune permanentă şi îşi vor asigura continuitatea în apariţii. Hariclea Darclée, Florica Cristoforeanu, G. Niculescu-Basu, Gheorghe Folescu şi mulţi alţii vor deveni mari artişti ai timpului, făcând cunoscută şi admirată în toată lumea şcoala românească de canto.

Şi să nu uităm că, în anii care au urmat, lărgirea şi diversificarea repertoriului de spectacole vor conduce la apariţia spectacolelor de balet şi a unei veritabile şcoli de dans clasic.

Din anul 1943, "Opera Română" va avea orchestră proprie, la pupitrul căreia vor dirija George Enescu, Egizio Massini, Constantin Silvestri, Alfred Alecssandrescu şi mulţi alţi mari muzicieni.

50 de ani de existenţă a "Operei Naţionale", în clădirea care pentru mine, ca şi pentru mulţi dintre colegii mei, a însemnat a doua casă şi în care am slujit scena aproape 30 de ani.

"Opera Naţională" din Bucureşti a dat lumii nume strălucite de cântăreţi, dirijori, balerini, scenografi şi regizori, a căror carieră a făcut cunoscută şi a înnobilat imaginea României.

Astăzi, ţara noastră se situează în primele locuri, alături de Statele Unite şi Rusia, în obţinerea de premii la concursurile internaţionale de canto.

Ieri seară, mulţi din colegii mei au primit înalte decoraţii din partea preşedintelui României. Instituţia "Operei Naţionale" a primit, de asemenea, o decoraţie.

Am fost alături de ei şi cu emoţie şi admiraţie vreau să le mulţumesc pentru sacrificiile făcute, pentru eforturile şi pasiunea care le-au încoronat cariera şi pentru că astăzi mai sunt printre noi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu pentru momentul de spiritualitate.

Îi dau cuvântul doamnei deputat Rodica Nassar. Are onoarea de a finaliza această şedinţă a declaraţiilor politice.

Doamna Rodica Nassar:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Prin prezenta declaraţie doresc să transmit plenului Camerei Deputaţilor dezaprobarea mea faţă de misiunea în forţă şi atitudinea vădit ostilă a doi deputaţi P.D., manifestată în şedinţa Consiliului Local al Primăriei Sectorului 2, din data de joi, 19 februarie a.c.

Doamna Anca Boagiu şi domnul Valentin Iliescu, deputaţi P.D., însoţiţi de un grup de tineri au încercat în repetate rânduri să perturbe şedinţa Consiliului Local al Sectorului 2, dorind să deturneze bunul mers al lucrărilor într-o direcţie paralelă cu subiectele aflate pe ordinea de zi.

Potrivit legislaţiei în vigoare, orice persoană care nu este membru al Consiliului Local poate lua cuvântul, doar dacă, prin vot liber exprimat, consilierii aprobă acest lucru.

Conform art. 54 din Legea nr. 215/2001 la lucrările Consiliului Local pot asista şi lua cuvântul, fără drept de vot, prefectul, preşedintele Consiliului Judeţean sau reprezentanţii acestora, deputaţii şi senatorii, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului, secretarii şi subsecretarii de stat, şefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale, în probleme ce privesc domeniile de responsabilitate ale acestor servicii, precum şi persoanele interesate, invitate de primar.

Preşedintele de şedinţă a arătat că punctul la care se solicită cuvântul din partea celor doi deputaţi se referea la programul de asfaltare a perimetrului Pieţei Obor. Constatând atitudinea ostilă şi comportamentul de intimidare manifestat de deputaţii Anca Boagiu şi Valentin Iliescu şi că solicitarea făcută nu se încadrează în prevederile legale, cererea lor a fost supusă la vot şi respinsă de majoritatea prezentă în sală.

Cu toate acestea, de-a lungul şedinţei, cei doi parlamentari au cerut insistent să intervină, făcând uzanţă de calitatea lor oficială şi încercând prin vociferări permanente să intimideze asistenţa.

Primarul sectorului 2 a avut săptămânal discuţii cu reprezentanţii comercianţilor din Piaţa Obor şi au convenit ca întregul program de modernizare să fie condus împreună şi să se facă, oferind o alternativă mulţumitoare pentru toate societăţile comerciale, astfel încât nici un salariat să nu rămână fără loc de muncă.

Cu toate acestea, cei doi deputaţi i-au instigat pe comercianţi, intervenind violent, inclusiv în şedinţa Consiliului Local, admonestând consilierii care nu împărtăşeau părerea lor.

Dânşii au dorit să fie respins studiul de fezabilitate pentru modernizarea Pieţei agroalimentare Obor, proiect de mare importanţă, aflat pe ordinea de zi.

Nenumăratele plângeri venite din partea cetăţenilor, materialele din presă, întotdeauna negative, despre aspectul necorespunzător din cea mai mare piaţă din ţară, au determinat conducerea Primăriei sectorului 2 să se implice puternic în rezolvarea acestei probleme.

Din luna aprilie Primăria Sectorului 2 va demara un amplu program, ce prevede transformarea pieţei într-o zonă modernă şi civilizată.

Referitor la acest proiect, parlamentarii P.D. au încercat din răsputeri să fie respins şi actuala stare de fapt din piaţă să se perpetueze la nesfârşit.

Îmi manifest dezaprobarea faţă de atitudinea ostilă a celor doi şi consider că prin acţiunea lor au umbrit imaginea Parlamentului României, prin transformarea şedinţei Consiliului Local al sectorului 2 într-un loc al disputelor politice, implicând astfel legislativul în jocuri de interese obscure, care vizează consolidarea acţiunilor ilegale din cea mai mare şi importantă piaţă din Bucureşti.

În final, vă informez că studiul de fezabilitate a fost aprobat de marea majoritate a consilierilor Consiliului Local al Primăriei sectorului 2 şi programul de modernizare a Pieţei Obor poate fi realizat.

Vă mulţumesc.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Declaraţie politică: "Corupţia - fenomen psihosocial care afectează societatea sub toate aspectele ei"

Am ilustrat de nenumărate ori sărăcirea românilor (falimentarea României) produsă deliberat sub guvernarea PSD, încât astăzi am să încerc doar o analiză generală a conceptului corupţiei. Din păcate, jaful din averea statului a ajuns aşa de vizibil, încât îl văd şi orbii, numai guvernanţii noştri, nu. "Nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase".

În ciuda proceselor de democratizare şi transparenţă, în viaţa social-politică a ţărilor aflate în tranziţie, se înmulţesc tot mai mult actele de corupţie. Ele devin un fenomen ce poate infecta o întreagă generaţie şi poate fi un real obstacol în calea dezvoltării economice, sociale şi politice a unei ţări.

Corupţia reprezintă expresia unor manifestări de dereglare economică, normativă şi morală. Din punct de vedere sociologic, fenomenul corupţiei include ansamblul de activităţi imorale sau ilicite, realizate de diverse grupuri, organizaţii, indivizi cu funcţii de conducere, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale, sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de constrângere (şantaj, înşelăciune, mită, etc). Se creează relaţii de complicitate, tăinuire şi acoperire reciprocă, în scopul satisfacerii unor interese materiale şi morale, publice sau private.

Fenomenul este tot atât de vechi ca şi Puterea. Elementele de continuitate vizează menţinerea unor disfuncţii instituţionale şi politice preluate din vechiul sistem, precum şi a unor factori de risc ce potenţează actele de corupţie în diferite sfere ale vieţii economice. Având în vedere amploarea şi complexitatea fenomenului de corupţie în societatea românească, este imperios necesară analiza diferitelor criterii de estimare şi evaluare a acestui fenomen, din perspectivă juridică dar şi sociologică, în vederea identificării dimensiunii reale de manifestare a corupţiei la diferite nivele. Corupţia, de obicei, se acutizează în perioade de criză generalizată, de slăbire a autorităţii legilor şi instituţiilor statului. Proliferarea ei adânceşte inechităţile, polarizează bogăţiile şi accentuează paralizia instituţiilor, legalităţii şi moralităţii. Corupţia tinde să devină o structură organizată, personalizată şi specializată până la cele mai înalte niveluri de decizie ale politicului, legislativului, justiţiei şi administraţiei.

Guvernul, cu întregul său aparat administrativ, populat cu oameni care, în mare poate, acţionează împotriva intereselor vitale ale românilor pentru a-şi vedea satisfăcute veleităţile de parvenire uită că, odată cu alegerile, vine şi scadenţa celor 4 ani de guvernare.

După 1989, în România se constată apariţia unor noi forme ale corupţiei, prin deteriorarea patrimoniului public, bancrute frauduloase, transferuri ilegale de bunuri şi capital, falsuri în documente financiar - contabile, trafic de influenţă, scoaterea din ţară a unor importante bunuri aparţinând patrimoniului cultural, ş.a.m.d. Iată câteva dintre principalele cauze care afectează societatea românească sub toate aspectele ei: fiscalitate sufocantă, inflaţie excesivă, instabilitatea sistemului bancar, instabilitatea legislativă, precaritatea pieţelor de capital, tolerarea corupţiei etc. Corupţia poate fi sistematizată în: corupţie economică, ce include acţiuni ilicite comise de diverşi agenţi economici; corupţie profesională, ce include acte şi fapte imorale şi ilegale comise de funcţionarii publici; corupţia politică, include comportamente care deviază (moral şi ilegal) de la îndatoririle oficiale ale unui rol public sau politic, sau care transgresează normele juridice, privind exercitarea anumitor forme şi tipuri de influenţă, în scopuri personale. Tot în cadrul corupţiei politice pot fi incluse şi activităţile de finanţare ilegală, directă sau indirectă, a campaniilor electorale a unor partide, politizarea funcţiilor administrative, promovarea pe bază de criterii politice şi de partid a anumitor funcţionari în posturi cheie, etc.

Clasa politică poate fi cel mai propice mediu de dezvoltare a corupţiei şi de manipulare a maselor. Mulţimea neinformată, constituie mina de aur a politicienilor corupţi din România. Politicianul îşi ia în faţa mulţimii neştiutoare dar credule, angajamente pe care nu se gândeşte niciodată să le aducă la îndeplinire şi foloseşte aşteptările acestora în interes personal. "Lupta împotriva corupţiei" este leit-motivul salvator al agendei electorale, pe care de fiecare dată politicienii îl afişează în campaniile electorale. Mai nou, prim-ministru vorbeşte de un proiect de anvergură naţională, denumit "România curată". Cea mai "curăţită" este însă populaţia României, care ocupă unul dintre primele locuri în Europa la mortalitate, din cauza curbelor de sacrificiu la care sunt supuşi în mod sistematic.

Ne convingem, pe zi ce trece, că actuala guvernare şi-a epuizat toate resursele de atac împotriva corupţiei, fără ca măcar să acţioneze pentru eradicarea acesteia. În prezent, corupţia constituie principala piedică în calea unui proces reformator, capabil să garanteze dezvoltarea societăţii şi nu regresul acesteia. PSD, în aroganţa lui, nu ţine cont de scăderea opţiunilor de vot ale populaţiei în contul partidului, datorate erodării politice în primul rând, a pierderii bazei sociale "tradiţionale" din cauza imaginii de partid corupt, şi nu în ultimul rând, a promisiunilor neonorate. Necazurile poporului îl îndreaptă pe cetăţean spre un partid ca PRM, pe care îl simte apropiat de năzuinţele sale. Vă mulţumesc.

Domnul Emil Crişan:

"PSD contra PSD"

Marţi, 17.02.2004, zi de lucrări pe comisiile din cadrul Camerei Deputaţilor. La Comisia pentru muncă şi solidaritate socială se discută o iniţiativă legislativă ai cărei autori sunt 5 deputaţi PSD, printre care şi ministrul sănătăţii şi familiei, domnul Ovidiu Brînzan.

Prin iniţiativa legislativă se dorea modificarea art. 99 din Legea 19/2000, în sensul creşterii indemnizaţiei pentru femeile aflate în perioada de maternitate, de la 85% la 100% din salariul avut la data naşterii. O măsură de protecţie socială, nimic de zis, numai că la votarea acestei iniţiative legislative cei care au votat pentru au fost deputaţii PRM: Maria Apostolescu, Emil Crişan şi Costel Eugen Popescu.

Membrii PSD în Comisia pentru muncă şi solidaritate socială au votat respingerea iniţiativei colegilor lor, marcând în premieră o victorie a PSD contra PSD.

Morala: când 2 grupări de PSD-işti se bat, câştigă PRM-iştii.

Domnul Ioan Sonea:

"Listele ruşinii"

Întotdeauna aveam impresia că muncitorii, oriunde ar lucra ei, o fac pentru bani, bani cu care să achite obligaţii civice, obligaţii faţă de familie, faţă de cei nevoiaşi care de ajutaţi, să plătească pentru o serie de bunuri care să-i facă viaţa mai uşoară şi, dacă se poate, să mai pună ceva pentru zilele bătrâneţilor. Totdeauna credeam că nu este plătit corespunzător, că poate mai mult de trei sferturi din valoarea pe care o produce intră în visteria statului, a patronului, a asigurărilor, a pensiilor etc. Nu credeam că este normal, dar ştiam că aşa se întâmplă în toată lumea. Eram de acord cu revolta muncitorilor, dar vedeam că altfel nu se poate construi o şcoală, un spital, un drum, etc. Vedeam şi bătălia continuă pentru un loc de muncă, pentru schimbarea cu un loc mai bine plătit, pentru o altă muncă. Îmi spuneam că din jumătate suma pe care nu o primeşte se fac rezerve pentru materii prime, pentru proiecte noi, pentru crearea de noi locuri de muncă.

O privare simplistă, nu-i aşa? Toată filosofia aceasta se dovedeşte astăzi fără logică. Acum se duce bătălia între muncitori nu pentru un loc fruntaş pe lista celor care doresc un loc de muncă, ci pentru un loc între primele pentru a elibera un loc de muncă. Se duce bătălia pentru disponibilizare. De ce toate acestea ? Dacă ne aplecăm cu oarecare atenţie asupra celor ce se întâmplă, vedem că, cel puţin la întreprinderile de stat, salariile sunt mici, ameninţarea şomajului este precum sabia lui Damocles, şi toată lumea gândeşte că nu mai "apucă" doi ani în slujba pe care o are. De ce doi ani? Pentru că se "aude" că disponibilizaţii primesc aproximativ 150 de milioane de lei pentru doi ani, adică intre şase şi opt milioane de lei lunar net ,indemnizaţie de şomaj şi venit de completare, pentru ca să stai acasă. Şi pentru ca binefacerea să fie deplină, disponibilizatul are servicii medicale gratuite, fără să plătească ceva la asigurările de sănătate, iar această perioadă de doi ani este considerată ca vechime, la calcularea pensiei. Deci, dacă nu ai garanţia că peste doi ani mai ai slujba cu un salariu de 4 milioane este tocmai bine să primeşti 8 milioane din taxele şi impozitele celorlalţi contribuabili. Cu opt milioane şi timp liber poţi petrece numai prin cele străinătăţi. Că este bine aşa o spun cei peste 82 000 de disponibilizaţi de anul trecut, pentru care s-au folosit 7.000 de miliarde de lei... Şi totuşi anul trecut au fost disponibilizaţi 370.522 de angajaţi, din care doar 82.471 au beneficiat de binefacerile O.U. nr. 8/2003. Reţeta este oferită de actualul guvern şi anul acesta, prin amendarea aceleiaşi ordonanţe, astfel că disponibilizaţii colectiv vor beneficia de veniturile de completare si de indemnizaţia de şomaj chiar daca se vor reangaja. Cu condiţia sa nu se reangajeze la o întreprindere de stat " De 2004 sunt prevăzuţi 8000 miliarde pentru plata nemuncii. De unde provin aceste sume este mai puţin important deocamdată. Dar ne punem, ca naivii, întrebarea: de ce nu se pot folosi măcar o parte din aceste sume pentru crearea de locuri de muncă în domenii în care sunt atâtea de făcut ? Nu ar putea trăi şi "disponibilizaţii" cu patru milioane lei pe lună, muncind pentru ei, la fel ca şi alţii ? Vai, dar cum îndrăznesc să pun astfel de probleme, să fie luaţi banii de la gura omului care stă la gura sobei şi aşteaptă ziua votului pentru a-şi arăta recunoştinţa faţă de binefăcătorul guvern care se gândeşte la cei mulţi şi sărmani , lăsaţi pe drumuri, mai mult decât la acei care lucrează pe salarii de mizerie şi din care trebuie să plătească taxele şi impozitele. Faptul că acei care lucrează acceptă astfel de situaţii, reflectă teama şi teroarea sub care sunt ţinuţi de conducerile de întreprinderi, de legi şi de sistemul poliţienesc şi politic al zilelor noastre. Culmea este că patronii gândesc într-un fel, sindicatele în altul, chiar şi statul, adică guvernanţii, oferă o viziune proprie, asupra acestui sistem de protecţie socială. Desigur că statul trebuie să se preocupe de soarta cetăţenilor săi, dar fără a crea discriminare şi diferenţieri fără a institui categorii sociale controlabile şi exploatabile politic. La sumele fantastice care reprezintă datoria externă a României la această dată, acumulată într-un timp relativ scurt, adăugând acest sistem de utilizare a fondurilor pentru protecţie socială doar pentru a cheltui banii, se produce un fenomen care reprezintă un pericol imens pentru România acum când " lumea bună " este cu ochii pe noi. Neavând ce să mai dăm , rămâne să ne vindem sufletele şi să facem pact cu diavolul pentru a ieşi din infern.

Vă mulţumesc.

Domnul Gelil Eserghep:

"Sărăcia României - încotro?"

Sărăcia a devenit în România un termen nu numai cunoscut de mulţi, dar şi trăit de foarte mulţi români, o realitate care-i urmăreşte pas cu pas pe cei care sunt nevoiţi să trăiască lună de lună, zi de zi, din salariul minim pe economie.

Urmărind datele statistice, nu cele oferite de actuala guvernare, în care nu mai putem avea încredere, ci cele oferite de forurile internaţionale, suntem codaşii Europei, cu un salariu minim pe economie de neimaginat pentru un simplu cetăţean al Uniunii Europene. Dacă la noi putem vorbi doar de 66,6 euro pe lună, Ungaria are un salariu minim de 206,6 euro, Cehia - 365 euro, Slovacia - 200 euro, iar Malta - 533 euro. Doar Portugalia are cel mai mic salariu pe economie dintre ţările membre ale Uniunii Europene, dar acesta este de 800 de euro!

Dacă s-a propus ca valoarea acestui salariu minim să fie de cel puţin 100 de euro, guvernanţii noştri nu pot asigura decât ridicola sumă de 2.800.000 lei, şi aceea "recomandată", deci ne putem aştepta ca suma să fie şi mai mică.

M-am întrebat mai întâi cum poate un cetăţean să supravieţuiască cu această sumă, mai ales în această perioadă de iarnă, când în foarte multe situaţii plata la întreţinere a unei familii depăşeşte însuşi venitul acestei familii pe luna respectivă. Nu cred că mai este cazul să amintesc că plata întreţinerii nu este singura grijă financiară a oamenilor, ci şi mâncarea, cheltuielile pentru educaţia copiilor şi îmbrăcăminte, plata energiei electrice şi multe alte obligaţii împovărătoare pentru cel care, deşi munceşte peste 8 ore pe zi, nu le poate face faţă. Nu-i mai amintesc pe şomeri şi pe pensionari, căci astfel realitatea devine mult mai sumbră.

M-am mai întrebat cum de de posibil ca cei ce sunt acum la guvernare să nu fie în stare să facă nimic pe această temă. Şi am observat un cerc vicios, în care se învârt aceşti guvernanţi, în lipsa unei soluţii viabile, bine gândite şi sistematice. Indexarea salariilor şi a pensiilor implică creşterea impozitului pe salariu, diferenţa netă în buzunarul salariatului fiind ridicolă. Creşterea vizibilă a preţurilor, în ciuda inflaţiei în scădere anunţată de guvern, nu face decât să dispară acest spor de salariu. În această situaţie, ridicarea nivelului de trai şi promisa bunăstare a cetăţeanului nu sunt decât vorbe goale.

Şi mă mai gândesc acum la ce se poate face şi unde este adevărata problemă.

Lipsa investiţiilor străine şi a unui program susţinut de încurajare a investiţiilor străine este una din cauzele ratei crescute a şomajului. Însă consider că acordarea de facilităţi mai ales micilor sau marilor investitorilor români în domenii de interes al economiei naţionale ar fi benefică pentru economia României pe termen lung.

Importurile în România depăşesc exporturile. Dacă valoarea importurilor pe anul 2003 a fost de 19569,2 milioane euro, exporturile au atins doar valoarea de 15613,7 milioane euro. Acest deficit al exporturilor faţă de import poate fi redus doar prin stimularea producţiei româneşti şi acordarea de fonduri, resurse şi facilităţi întreprinderilor mici şi mijlocii din România. Însă, în momentul actual, IMM-urile sunt împiedicate să se dezvolte şi astfel să contribuie la dezvoltarea economiei româneşti, datorită nerespectării cadrului legal şi a corupţiei din birocraţia românească.

Investiţiile româneşti şi străine, precum şi încurajarea exporturilor vor crea noi locuri de muncă, iar sprijinul acordat întreprinderilor mici şi mijlocii va spori productivitatea autohtonă şi va reduce volumul de import actual.

Rezultatul final va fi reducerea ratei şomajului şi creşterea salariului minim pe economie, salariu care la ora actuală este sub pragul minim admis de subzistenţă.

Rămâne o singură întrebare: mai poate actualul guvern să mai facă ceva în această privinţă? Eu mă îndoiesc. Promisiunile făcute nu se ridică la nivelul faptelor concrete şi reale, pe care cetăţenii le trăiesc în fiecare zi. Vă mulţumesc.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Mă voi referi şi astăzi, cu permisiunea dumneavoastră, la Raportul Parlamentului European pentru România, votat săptămâna trecută, joi, în noua sa formă, de către Comisia de afaceri externe. Problema este extrem de importantă şi trebuie tratată cu toată seriozitatea, tocmai pentru a se evita surprizele neplăcute.

O bună parte a presei şi a clasei politice româneşti au văzut în documentul adoptat la Bruxelles un eşec de proporţii al partidului de guvernământ în ceea ce priveşte strategia de aderare şi au cerut, în consecinţă, demisia întregului cabinet Adrian Năstase. Eu cred - dacă-mi este îngăduită o opinie - că raportul are un caracter mai degrabă constructiv. Aşa se explică de ce Comisia europeană a înlocuit, în ultimul moment, amendamentul care prevedea "suspendarea" negocierilor cu "reorientarea" lor. Altfel spus, este mai util şi mai important pentru Uniunea Europeană să sprijine România în procesul de aderare, decât să suspende negocierile şi să blocheze mecanismul de discuţie şi consultare care tratează toate aspectele pe care le presupune acquis-ul comunitar. Această atitudine este cu adevărat una obiectivă şi raţională, exprimând clar scopurile majore ale politicii europene.

Documentul menţionat solicită Comisiei Europene şi Consiliului European să reorienteze strategia de aderare a României, astfel încât să acorde o prioritate maximă susţinerii ţării noastre pentru instaurarea statului de drept, ceea ce constituie cel mai important criteriu politic de la Copenhaga. A dispărut, prin urmare, solicitarea formulată de autoarea raportului, doamna Emma Nicholson, şi de europarlamentarul creştin-democrat olandez Arie Oostandler, de suspendare a negocierilor cu România.

Raportul notează că finalizarea negocierilor de aderare în 2004 şi aderarea propriu-zisă în 2007 nu vor fi posibile dacă România nu îndeplineşte pe deplin condiţii esenţiale: combaterea corupţiei, reforma în justiţie, reglementarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi, libertatea presei etc.

Faptul că ultima formă a Raportului pune un accent deosebit pe "strategia de aderare" este un alt aspect pe care doresc să-l subliniez ca fiind pozitiv, deoarece suntem acum în faza finală a negocierilor de aderare. De aceea este foarte important, este vital, ca aplicarea acquis-ului comunitar în România să se realizeze sistematic şi complet, să dovedim seriozitate şi consecvenţă. Toate acestea nu reprezintă noutăţi pentru noi şi nici eforturi suplimentare. Nu trebuie să facem altceva decât să respectăm calendarele conform angajamentelor pe care ni le-am asumat, datele cuprinse în foaia de parcurs, despre care vorbeşte toată lumea. Este clar pentru toţi că o aplicare cât mai adecvată a acquis-ului comunitar va avea rolul de a facilita negocierile, dar şi de a evita eventuale neînţelegeri sau aprecieri negative la adresa ţării noastre.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Victor Dobre:

"Furtul instituţionalizat"

Ultimii trei ani au adus pe scena politică românească o practică nouă, care în mod normal nu s-ar încadra la categoria actelor politice, ci în textele Codului Penal: furtul politic. Cu toate acestea, am fi privit-o ca pe o chestiune legată de morală, dacă beneficiarul final ar fi fost cetăţeanul, dacă s-ar fi făcut în interesul superior al acestuia.

Multe dintre iniţiativele opoziţiei şi mai ales ale reprezentanţilor PNL în Parlamentul României, au fost tergiversate, clasate sau respinse, ca ulterior, să observăm acelaşi proiect, dar cu alţi iniţiatori (aceştia purtând sigla PSD !) se află în dezbaterea Camerei sau Senatului.

Furtul instituţionalizat de idei şi proiecte a fost confirmat, chiar zilele trecute, de o nouă iniţiativă pe care şi-o asumă administraţia PSD: bursele private.

Deşi reprezentanţii PSD prezintă acest proiect ca pe o noutate, le aducem aminte că în data de 28 octombrie 2002, PNL a depus la Camera Deputaţilor propunerea legislativă privind regimul acordării burselor private, unul dintre iniţiatori fiind chiar liderul grupului parlamentar liberal. După ce mai bine de un an a trenat în dezbaterea comisiei de specialitate, în decembrie 2003 a fost respinsă de plenul Camerei.

Iată că, la numai două luni, reprezentanţii puterii îşi asumă ceea ce au respins anul trecut doar pentru că era o iniţiativă a opoziţiei. Acest fapt demonstrează încă o dată că partidul de guvernământ funcţionează după principii clientelare şi nu are în vedere interesul superior al cetăţeanului, în cazul de faţă, al tinerilor studenţi.

Mai mult, proiectul vehiculat nu are în vedere nevoile reale cu care se confruntă studenţii şi nu oferă o alternativă coerentă la condiţiile de mizerie în care sunt condamnaţi să trăiască în special cei cazaţi în căminele studenţeşti.

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

A trecut aproape o săptămână de la reorientarea strategiei de integrare europeană a României şi suntem agresaţi de confuziile pe care le menţin în opinia publică românească guvernanţii.

Adrian Năstase şi miniştrii săi se poartă hamletian: a minţi sau a spune adevărul. Adrian Năstase a ales din păcate aceiaşi modalitate de a face politică pe care o practică de trei ani: minciuna.

Adrian Năstase şi miniştrii săi se laudă cu realizări imaginare, iar Parlamentul European atrage atenţia că dacă nu se continuă reformele, integrarea în 2007 devine imposibilă.

Guvernanţii se pare că nu mai înţeleg nici o limbă reală care cuprinde critici şi semnalează neîmpliniri, restanţe sau devieri de la problemele de rezolvat.

Guvernanţii sunt extaziaţi numai în faţa propriilor laude, în altoirea realităţilor care trebuie să semene cu ceea ce ar dori să se întâmple.

Guvernul PSD este tot mai departe de cetăţeni, de interesele lor şi cărora le induce ideea că nu Uniunea Europeană este importantă, ci faptul că este campanie electorală şi PSD are grijă să le dea ceea ce au nevoie şi mai ales să aibă grijă cu voturile.

Guvernul este incapabil să-şi asume orice răspundere pentru întârzierile în realizarea programului de reforme pentru că sistemul corupt, limitarea libertăţii de exprimare, nerespectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pot asigura menţinerea la putere, altfel PSD s-ar dezintegra.

Guvernul Adrian Năstase este dator să răspundă la multe întrebări, dar câteva sunt deosebit de importante.

De ce guvernul a încălcat moratoriul privind adopţiile internaţionale şi cine din afara ţării a impus asemenea situaţii şi de ce guvernul a acceptat?

De ce guvernul nu luptă efectiv împotriva corupţiei, ci se mulţumeşte să afirme că a luat unele măsuri, dar care nu se aplică?

De ce guvernul a permis ca ziariştii să fie bătuţi, maltrataţi, ameninţaţi, iar anumite instituţii de presă sunt ţinute datoare la buget, de fapt sunt încurajate să aibă datorii dacă scriu bine de PSD şi luptă cu opoziţia?

De ce guvernul nu recunoaşte că a nu a luat cele mai potrivite măsuri pentru a asigura un mediu de afaceri corect, fără discriminări, în care licitaţiile publice să nu fie trucate, în care fondurile publice să fie transparente, în care plăţile bugetare să se facă la timp şi să nu creeze probleme agenţilor economici, în care anumite prevederi legale să fie corelate cu realităţile din ţară etc.?

De ce guvernul nu discută serios cu reprezentanţii Uniunii Europene şi face declaraţii ciudate, demagogice, de minimizare a importanţei Parlamentului European faţă de Comisia Europeană după obiceiul dâmboviţean prin care Parlamentul României a ajuns anexă a Executivului?

De ce guvernul se serveşte de televiziuni şi radiouri pentru a manipula opinia publică în sensul transformării eşecului de la Bruxelles într-o realizare imaginară?

De ce guvernul nu spune ce diferenţă există între reorientarea strategiei şi suspendarea negocierilor?

De ce guvernul nu exprimă îngrijorarea că din cauza activităţii sale necorespunzătoare s-ar putea ca data integrării europene să fie alta?

Întrebările pot continua, dar o întrebare mai trebuie pusă: guvernul este cu adevărat conştient că de modul în care va trata situaţia creată în relaţiile cu Uniunea Europeană depinde destinul României pentru mulţi ani de acum înainte?

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Mogoş:

În cursul săptămânii trecute, Comisia pentru politica externa din cadrul Parlamentului European a prezentat un raport în care se cere "reorientarea strategică" a negocierilor cu România. Dacă iniţial, amendamentul referitor la România se referea la "încetarea negocierilor", se poate afirma cu certitudine ca reformularea acestei cerinţe indica prezervarea angajamentului Uniunii Europene în ceea ce priveşte lărgirea ca un proces inclusiv si ireversibil.

Cu toate acestea, raportul sus-menţionat reprezintă un semnal de alarma tocmai prin gravitatea implicaţiilor conceptuale dar si practice. Mai precis, se arata implicit ca România înregistrează încă probleme la nivelul îndeplinirii criteriului politic. Consiliul European de la Helsinki din 1999 sublinia îndeplinirea criteriului politic de catre România si, pe aceasta baza, s-a decis începerea negocierilor de aderare cu România. La Luxembourg de 1995, Consiliul European sublinia caracterul evolutiv al procesului de lărgire, apreciere reluata de concluziile consiliilor europene ulterioare. Or, sintagma "reorientare strategica" pare sa demoleze acest model.

Trebuie înteles ca procesul de largire ramîne unul evolutiv, insa de funcţie de meritele proprii fiecărei tari. Finalizarea negocierilor la o anumita data si integrarea nu sint garantate si nu constituie un lucru implinit.

Domeniile mentionate de legatura cu reorientarea strategica nu reprezinta o noutate. De altfel, raportul de tara al Comisiei Europene din noiembrie 2003 evalueaza generalizarea coruptiei de Romania, fapt care submineaza eforturile din majoritatea domeniilor vietii economice si sociale. De de, Comisia considera ca masurile luate la nivel inalt pentru a rezolva aceasta problema au avut pina acum doar un efect limitat. Desi reforma sistemului judiciar si a administratiei publice a inceput, aceste domenii ramin vulnerabile, de special de ceea ce priveste lipsa independentei justitiei si transparenta si capacitatea administrativa reduse ale serviciului public.

Toate aceste deficiente se regasesc si de raportul comisiei Parlamentului European. Diferenta consta de faptul ca ultimul raport nu se limiteaza la a le sublinia, ci contine o formula coercitiva de de Romania. Este un semnal de alarma tocmai datorita perspectivei de coercitie din partea Uniunii Europene cu posibile implicatii asupra modalitatii de continuare a negocierilor. Consider ca acest fapt, a atrage atentia asupra neindeplinirii satisfacatoare a criteriului politic, este un pas inapoi pentru integrarea Romaniei de Uniunea Europeana.

De fapt, se afirma vointa Uniunii Europene de a nu tolera lipsa de credibilitatea a autoritatilor romane.

Este de interesul societatii romanesti ca toate formatiunile politice din Romania sa adere de mod coerent si unitar la sprijinirea integrarii Romaniei. Totusi, raportul comisiei de politica externa a Parlamentului European atrage atentia asupra credibilitatii guvernului de a lua masurile necesare pentru finalizarea negocierilor cu UE.

Va multumesc,

Domnul Mircea Costache:

"Corupţia la români în viziunea creatorului Partidului Delicvenţei Social Democrate din România (PDSR)"

De:

"Dacă nu vă ies actele de înregistrare a FDSN-ului de la Tribunal până la alegeri, nu vă mai rămâne decât să vă vărsaţi în partidul lui Dide"(Ion Iliescu, într-o casă conspirativă din Bucureşti,1992)

Nu demult, dl. Ion Iliescu a şocat opinia publică românească afirmând că fenomenul corupţiei la români este vechi de 150 de ani. Oamenii simpli care nu şi-au pierdut simţul umorului, în ciuda vitregiei vremurilor iliesciene, au interpretat faptul ca pe o nouă emanaţie a unuia care se simte cu musca pe căciulă. Dacă tot a vrut să arunce pisica moartă din propria ogradă politică în curtea altor epoci, de ce nu s-o fi dus înapoi cu 2050 de ani, la înfiinţarea primului stat centralizat trac, sau mai departe în urmă, spre Homo sapiens fosilis investigat cu C14, pentru a se depista străvechimea genei infracţionale a umanoidului care, vorba lui Toma Caragiu, cu doi solzi de dinozaur, îl promova pe colegul de Neanderthal din postul de Sisif 4 la serviciul "Mişcarea bolovanilor" în acela de şef de peşteră.

Dar domnul preşedinte nu se referă de loc la prima sa epocă de glorie, la anii 1950-1980 ai secolului trecut pentru a face o paralelă între aceasta şi cea de a doua epocă de glorie iliesciană, 1989 - 2005. Atunci ar fi constatat că în prima sa perioadă, când era mai mic în ierarhie, s-a construit o economie care producea bunuri atât pentru consumul intern cât şi pentru export, când s-au construit cartiere de locuinţe, s-a lichidat analfabetismul, s-a electrificat ţara , s-au urbanizat multe localităţi rurale, s-a edificat o politică externă raţională şi eficientă, când demnitatea statului român era unanim respectată şi apreciată. Cum stăteam cu corupţia înainte de 1989, domnule preşedinte? Unde sunt palatele cu turnuleţe, " pagodele ", pontoanele, debarcaderele, ambarcaţiunile, vilele, limuzinele, conturile din străinătate şi latifundiile corupţilor acelei perioade ? Şefii de stat de atunci luau, oare, cu ei, în avionul prezidenţial pe alde Tender, Haisam, Omar, Cristescu, Medinţu, Iacobov, să-i plimbe prin lume drept mostre de întreprinzători fruntaşi în demolarea României ?

Ne-aţi spus la televizor că după 1989 ţăranii şi-au distrus cooperativele agricole de producţie, IAS-urile, SMA-urile, livezile, podgoriile, pădurile, complexele zootehnice, pentru că aşa au vrut ei. Tot aşa, fabricile au fost falimentate, dezmembrate şi vândute la fier vechi, de către muncitori pentru că aşa au vrut ei. Probabil că energia electrică şi carburanţii s-au scumpit că aşa au vrut ei, minerii, muncitorii şi ceferiştii au fost disponibilizaţi că aşa au vrut ei, hoţii au furat că aşa au vrut ei, maeştrii combinaţiilor şi ingineriilor financiar bancare au jefuit că aşa au vrut ei, mafioţii au măsluit actul de justiţie că aşa au vrut ei şi în general, întreaga panoramă a dezastrului românesc post decembrist este opera unor maeştri ai corupţiei care au procedat aşa fiindcă aşa au vrut ei. În cazul acesta, dumneavoastră ce aţi vrut, domnule preşedinte ?

Părerea celor mai mulţi români este că amploarea fenomenului corupţiei dezvoltat în România anilor 1989-2005 este fără precedent în istoria naţională şi că ravagiile acestui flagel au drept cauză principală prezenţa în fruntea statului român a două personaje: unul de paie şi altul de iască. Nu-i numesc fiindcă oricine poate azi să-i recunoască. Lipsa de autoritate, complexele, incultura oportunismul, beţia puterii cu orice preţ, lipsa de luciditate şi de patriotism autentic au aruncat ţara dezindustrializată, deşertificată, secătuită, debusolată şi înfometată, în rândul ţărilor lumii a treia. Iluzia contaminării cu performanţe economice şi de organizare socială prin simpla juxtapunere ţărilor civilizate, fără venirea la conducerea treburilor publice a unor caractere puternice, incoruptibile şi patriotice , întârzie revenirea noastră la normalitate.

Aşa stând lucrurile, stimaţi filosofi ai istoriei corupţiei la români, căraţi-vă că s-a făcut târziu, şi s-au furat cam multe ! " De noapte şi de frig, seniori!" (Laurenţiu Fulga)

Domnul Marin Anton:

La începutul guvernării ni s-au prezentat unele măsuri care, trebuie să recunoaştem, erau de tip liberal, respectiv măsuri de susţinere a pieţei libere prin întărirea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.

Pe măsură ce a trecut timpul, guvernul s-a întrecut pe sine, cum ne-a obişnuit în multe situaţii, doar în prezentarea unei imagini prin care a dorit să demonstreze că este interesat de dezvoltarea activităţii IMM-urilor.

Aşadar, întreprinzătorii mici şi mijlocii n-au avut motive de bucurie pentru că facilităţile fiscale acordate prin lege au fost anulate, precum şi şansa mediului de afaceri de a deveni predictibil, iar tot ceea ce a constituit motiv de mândrie a sfârşit în anul 2002.

Pentru încă trei ani au mai scăpat microîntreprinderile, care au reuşit să supravieţuiască în condiţiile în care peste jumătate din numărul lor a acumulat pierderi şi nu profit şi probabil acestea vor sfârşi prin a fi lichidate.

Constatăm deci că politicile adoptate au fost în cea mai mare parte lipsite de rezultate concrete şi au avut numai caracter propagandistic.

Negocierea Capitolului 10 privind impozitarea s-a făcut fără profesionalism şi fără a evalua corect impactul aplicării unor măsuri fiscale care compromit dezvoltarea IMM-urilor.

Fiscalitatea dură aplicată IMM-urilor a fost o măsură care s-a luat ca urmare a pretinselor impuneri din partea Uniunii Europene.

În felul acesta, guvernul României subminează şi subestimează această alternativă de creştere economică, de asigurare a unui număr tot mai mare de locuri de muncă, de descurajare a economiei subterane etc.

În contextul atâtor disfuncţionalităţi este greu de crezut că sectorul IMM-urilor va ajunge ceea ce trebuie să fie: motorul economiei româneşti şi consolidarea speranţei că în ţara noastră se poate trăi mai bine.

Cred că atât faptele, cât şi acţiunile legislative întreprinse stau mărturie că acest guvern nu este preocupat serios de dezvoltarea unui sector precum cel al IMM-urilor şi că toată agitaţia este numai de ochii lumii.

Aproape că aş putea crede că guvernului îi este teamă de dezvoltarea acestui sector, îi este teamă de o economie liberă şi necontrolată administrativ pentru că atunci şi oamenii ar deveni liberi din punct de vedere economic ceea ce le va schimba, în mare parte, şi orientarea politică.

Domnul Mihai Tudose:

Declaraţie politică privind: "Intrarea României în NATO - moment istoric".

România accede la cea mai puternică garanţie de securitate existentă din toate timpurile, Alianţa Nord-Atlantică. României i se oferă acum şansa de a contribui deplin la procesul aliat de decizie privind securitatea euro-atlantică şi rolul NATO în secolul XXI.

Drumul României spre NATO nu a însemnat doar un proces de decizii politice. Au existat patru Planuri Naţionale de Aderare, cu participarea la peste 3300 de activităţi ale Parteneriatului pentru Pace şi cu contribuţia la toate misiunile NATO după încheierea războiului rece, care au condus la această realizare. Este, totodată, un rezultat al performanţelor pe care armata română le-a reuşit în procesul de restructurare, modernizare şi reformă, pentru a atinge inter-operabilitatea cu structurile Alianţei Nord-Atlantice.

Pe lângă toate acestea, o contribuţie importantă a fost reprezentată de parteneriatul Parlament-Guvern, în favoarea demersurilor de integrare, ceea ce a condus la urgentarea ratificării protocolului de aderare, fapt realizat în 11 luni în loc de 18 luni.

Nu trebuie însă să uităm de acele elemente esenţiale reprezentate, pe de o parte, de munca şi devotamentul exemplar al militarilor români în misiunile asumate, iar, pe de altă parte, de impresionanta investiţie de încredere a societăţii româneşti.

Datorită acestui proces încheiat cu succes, România va beneficia din partea altor ţări, în calitate de membru al Alianţei, de "o mai mare încredere", fapt cu implicaţii importante şi pe plan economic.

Succesul pe care îl marcăm acum înseamnă atât o confirmare a demnităţii noastre, ca membri respectaţi ai familiei euro-atlantice, cât şi o dobândire a unei încrederi sporite pe drumul reformelor, o energie înnoită, pentru ca acesta să însemne beneficii pentru cetăţenii României.

Domnul Scarlat Iriza:

Intervenţia mea de astăzi se referă la conflictul de muncă din Bazinul carbonifer Oltenia.

Încă din luna ianuarie a.c., sindicatele din Bazinul carbonifer al Olteniei au formulat revendicări privind creşterea salariilor, elaborarea şi aplicarea unei strategii clare pentru industria minieră, crearea de noi locuri de muncă în zonele miniere afectate de disponibilizarea de personal, renunţarea la înfiinţarea Complexelor energetice Rovinari, Turceni, Craiova etc. Întrucât aceste revendicări nu au putut fi satisfăcute în totalitate, iar contractul colectiv de muncă expira la 3 februarie a.c., sindicatele miniere din zonă au declanşat o grevă de avertisment, urmată de o grevă generală pe durată nedeterminată.

Această grevă s-a declanşat în ciuda unor negocieri îndelungate între patronat şi sindicate, a angajamentului Guvernului ca, până la finele lunii februarie a.c., să aprobe strategia de restructurare a industriei miniere, a stabilirii unui program de acompaniament social, inclusiv de plăţi compensatorii substanţiale, a majorării salariilor cu 9% în continuare, în funcţie de creşterea productivităţii muncii.

Din totalul minerilor din cadrul Companiei Naţionale a Lignitului Oltenia, 88% s-au declarat în scris pentru grevă generală, principala lor revendicare, exprimată de 56% din participanţii la sondaj, s-a referit însă la necesitatea apariţiei de noi locuri de muncă.

Eşuarea negocierilor, declanşarea grevei generale şi contestarea de către sindicate, la Tribunalul Bucureşti, a Hotărârii de Guvern privind înfiinţarea complexelor energetice, scot în evidenţă o lipsă flagrantă de comunicare şi de concesii reciproc admisibile în astfel de situaţii. Prin declanşarea acestui conflict, toate părţile au pierdut. Astfel, producţia de lignit va fi afectată substanţial, reorganizarea Campaniei Naţionale a Lignitului Oltenia va fi întârziată, cu toate consecinţele privind rentabilizarea acestui sector, salariile şi locurile de muncă vor fi, de asemenea, afectate. În ultimă instanţă, suferă întreaga economie şi perspectivele de ameliorare a nivelului de trai pentru cei mulţi şi săraci.

Singura concluzie viabilă constă în reîntoarcerea părţilor implicate în conflict la masa tratativelor şi găsirea unor soluţii realiste, acceptabile pentru ambele părţi. Fără îndoială, problema cea mai stringentă constă în crearea de noi locuri de muncă.

Îmi exprim speranţa că deputaţii din judeţele Regiunii de Dezvoltare SUD-VEST şi îndeosebi cei din Gorj şi Dolj vor sprijini autorităţile centrale şi locale cu sugestii pertinente, pentru elaborarea unor proiecte de investiţii care să poată participa cu succes la licitaţiile privind atragerea unor surse de finanţare externă: PHARE, ISPA, SAPARD, menite să contribuie la crearea de noi locuri de muncă, precum şi la ameliorarea nivelului de dezvoltare economică şi socială a zonei.

Domnul Ion Mocioalcă:

Declaraţie Politică: "C.S.R., final de coşmar".

Ca şi politica pe plan naţional, în politica judeţului nostru se vântură o mulţime de poveşti, menite să forţeze cumva norocul şi, de ce nu, buna-credinţă a electoratului. Suntem martorii unui fel de ping-pong politic, care, în loc să limpezească apele, va da, cu siguranţă, multă bătaie de cap celor care vor fi chemaţi la urne, pentru ca, prin voturile lor, să aleagă noile structuri de conducere locale sau naţionale. Rămâne de văzut dacă şi electoratul, desigur, majoritatea acestui electorat, va "înghiţi" asemenea "fineţuri politice".

Până una alta, guvernarea actuală, Partidul Social Democrat, îşi vede de treabă. Când ai atâta de lucru, n-ai timp prea mult de vorbe. De aceea şi profită politicienii cu poziţie. Ei n-au acum de lucru. Şi ar vrea...

Este la mare modă imaginea! Pe lângă purtătorii de cuvânt, iată, apar "purtătorii de imagine"! Domnul Stolojan îşi declară calităţile: "Integritate, corectitudine şi cinste"! Desigur, cum de turcul, şi pistolul! Adică, toţi peneliştii sunt ca "şefii".

Intransigentul şi a toate ştiutorul Băsescu trebuie să fie prototipul pedist. El a şi hotărât, poate fi orice, şi Preşedintele României, acceptă să fie şi prim-ministru, ba chiar şi primar general al Capitalei! Ba ne şi ameninţă: dacă nu va fi ales, pleacă şi ne lasă cu ochii în soare! Măcar să se ţină de cuvânt, deşi n-aş crede!

Pozând în "Biciul lui Dumnezeu" (adevărată blasfemie!), Vadim Tudor uită şi de partidul lui. PRM-ul de doar un decor pentru măscările lui. Am trăit să auzim şi pe aceasta: "Poporul de nu mai ascultă decât de mine!"... Doamne fereşte!

Până şi Lia Roberts, o româncă americană, reprezentanta republicanilor din Nevada-SUA, ar vrea să ne bage pe gât imaginea ei roz-bombon şi să ne fie, bineînţeles, preşedinte de ţară şi, după aia, mai vedem noi!

Nu pe realizări, pe fapte concrete şi benefice colectivităţii se bazează discursul lui politic, ca şi intervenţiile reprezentanţilor acestora în acest judeţ, cât pe imagine. Principalul este să-i ştie lumea. Ei vorbesc peste tot, la radio, la televizor, vorbesc şi în ziar, vorbesc şi la fierul de călcat! În năvala vorbelor, noi, cei mulţi, trebuie să-i ameţim şi să uităm ce s-a întâmplat, să zicem, chiar aici, în Reşiţa, sau în judeţ, cu câţiva ani în urmă, când ei, cu sculele puterii în mână, se "sacrificau", ca să ne fie nouă bine...

Aşa au dat ei Reşiţei, Combinatului Siderurgic în speţă, în loc de mâncare... imagine! În loc de siguranţă, miros de ţepari "strategici", vezi Doamne, din prospera Americă!

Nu doar ţărănistul - azi, anchetat penal - Radu Sârbu, fost şef al F.P.S.-ului, ci tot Guvernul, cu liberalii şi democraţii lui Roman şi Băsescu, sunt responsabili de ce s-a întâmplat atunci la C.S. Reşiţa! Promisiunile de investiţii în combinat, de zeci de milioane de dolari, făcute într-un contract de privatizare mai mult decât superficial, de către o firmă obscură, fără garanţii, fără clauze asiguratorii, au fost supervizate de însuşi prezenţa domnului lider democrat, Petre Roman, la semnarea contractului! Aţi uitat, domnilor vechi guvernanţi?

John Michael McNut şi-a tras repede o leafă lunară de 24.000 USD, în combinat n-a intrat nici un cent! Guvernul PSD trebuia să repare gravele greşeli, pe când escrocul McNut era acoperit de contract. Oamenii combinatului n-aveau ce mânca! Era de înţeles: pe ei îi interesa mai puţin textul iresponsabil al contractului cu firma fantomă americană. Ei voiau loc de muncă, salariu câştigat cinstit! Către cine să-şi îndrepte protestul? McNut se refugia în America. Mai aproape era Guvernul PSD, pus în situaţia de a repara legal catastrofala prestaţie a fostului Guvern. La 45 de milioane de dolari se ridică gaura financiară din C.S.R. (să nu-i spunem jaf!), pe care, acum, actuala guvernare trebuie să o acopere!

Spre satisfacţia lipsită de de a opoziţiei, mânia oamenilor a fost dirijată spre PSD: demonstraţii, greva foamei, blocări de drumuri, chiar şi pietre în geamurile prefecturii şi ale sediului PSD! Culmea cinismului, deputaţi şi lideri politici din judeţ, ai Opoziţiei, declarau atunci în presă că au soluţii de rezolvare..., că ei sunt de partea greviştilor, plângându-şi soarta, ca şi cum, vorba aceea, "nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase"!

Catastrofalele prevederi ale acelui contract iresponsabil obligau Guvernul actual să aştepte termenele lungi acceptate pentru investiţiile promise. N-am putut decât să acordăm ajutoare sociale de peste 100 de miliarde de lei acestor oameni năpăstuiţi şi, mai recent, salarii compensatorii celor disponibilizaţi.

După atâtea serioase demersuri de clarificare juridică şi de selectare a altor investitori, salutăm cu satisfacţie recentul succes clar al actualului Guvern, al Agenţiei de Privatizare, în perfectarea contractului de cumpărare al C.S.R. de către Grupul TMK, cel mai mare producător de ţevi din Rusia şi al doilea din lume! 25 de milioane de dolari - aport de investiţii şi acoperire de datorii, contract clar, transparent, peste 1.500 de locuri de muncă asigurate.

Iată, vin şi la Reşiţa marii investitori! Parcă auzim oferta domnului Spătaru, candidat, probabil, PNL la Primăria Reşiţa, care promite 20.000 de locuitori în plus în Reşiţa, adică, măcar 7-8.000 de locuri de muncă! De ce nu s-a întâmplat "minunea" asta în guvernarea veche?

Oamenii Reşiţei au, din nou, o perspectivă bazată pe fapte reale, nu pe promisiuni cu acoperire îndoielnică. Reprivatizarea C.S.R.-ului deschide calea trecerii rapide a platformei fostului combinat cocso-chimic din Ţerova în administraţia Consiliului Local Reşiţa şi a demarării acţiunilor complexe de realizare a unui parc industrial la dispoziţia investitorilor, o soluţie de viitor apropiat pentru alte, atât de necesare sute, poate mii de locuri de muncă, într-un oraş greu lovit de tranziţie şi reformă.

De aceea, spuneam mai înainte, poate am greşit atunci când, prinşi în treburile multe ale unei guvernări temeinice, responsabile, n-am avut timp de vorbe şi nu am ripostat la loviturile sub centură ale Opoziţiei.

Serios este şi contractul de privatizare al U.C.M. Reşiţa. Timpul lucrează în favoarea noastră. Măsurile de perspectivă, împreună cu cele necesare, de protecţie socială, în această etapă, sunt "cartea de vizită" a PSD, răspunsul nostru la vorbele şi promisiunile, altminteri, de neevitat, ale Opoziţiei, într-o democraţie adevărată.

Şi pentru că tot veni vorba de C.S.R., să recunoaştem măcar acum, cum puteau veni în Reşiţa investitori serioşi din ţară sau din afară când Reşiţa, ani la rând, a fost cunoscută ca un oraş nesigur, cu puternice tensiuni sociale, cu radicalism sindical - nu al oamenilor, ci al liderilor de la "Vatra"? Şi care, recent, deşi ştiau că în câteva zile se va semna contractul cu firma rusească, au mai organizat un protest la Prefectură şi o ameninţare cu pichetarea Guvernului. Să-şi întărească cumva şubrezita poziţie de lider sindical! Vezi, Doamne, el, liderul, a grăbit privatizarea...

Sper că mulţi au priceput. Nu tot ce zboară se mănâncă! Şi nu toate vorbele sunt adevărate...

Închei, exprimându-mi o neclintită convingere: bunul simţ al oamenilor obişnuiţi este greu de clintit! Electoratul este mai deştept decât îşi închipuie majoritatea politicienilor! Vă mulţumesc.

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Reducerea numărului de salariaţi este principala problemă cu care se confruntă societatea românească din 1990 încoace. În doar 14 ani, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, numărul locurilor de muncă a scăzut de la 8,2 milioane în 1990 la 4,7 la sfârşitul anului trecut. Paradoxal, avem din ce în ce mai puţini şomeri, în condiţiile în care forţa activă a României este de 10 milioane de oameni.

Dacă raportăm numărul de salariaţi din România la numărul de persoane care nu sunt încadrate în muncă, ajungem la o constatare uluitoare: fiecare salariat român întreţine alte cinci persoane, prin contribuţia la asigurările sociale şi nu numai. Asta şi pentru că, după 1989, foarte mulţi angajaţi au ieşit la pensie, pentru că nu au făcut faţă tulburărilor economice sau au profitat de neclarităţile legislative. Înainte de 1989, raportul era de patru salariaţi la un pensionar, iar acum este de 1,6 pensionari la un salariat.

Ultimul sondaj realizat de CURS arată că peste 86% din români consideră că statul este dator să le asigure un loc de muncă. Lunar, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) scoate la bătaie cel puţin 18.000 de joburi, în cele mai diverse domenii. Dar, potrivit reprezentanţilor ANOFM, la bursa locurilor de muncă şomerii refuză slujbele oferite, deoarece mulţi le consideră sub demnitatea lor, mulţumindu-se astfel cu pomenile date de stat.

Controalele declanşate de către inspectorii de muncă în scopul depistării muncitorilor care lucrează ilegal au descoperit că doi din cinci patroni încearcă să fenteze bugetul statului, prin folosirea "muncii la negru". Potrivit oficialilor din MMSSF, numărul celor care lucrează la negru este de ordinul milioanelor. Anul trecut, erau înregistrate 3.600.000 de convenţii civile, dintre care în jur de 50.000 s-au transformat în contracte de muncă, după apariţia noului Cod al Muncii. În evidenţele Casei de Pensii, numărul contribuabililor rămâne cantonat în jurul cifrei de 4,7 milioane, în condiţiile în care forţa activă a României este de 9,4 milioane.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Nu cred că mai este cazul să afirm că agricultura reprezintă o ramură importantă pentru economia naţională. Că România a optat ferm pentru integrarea în Uniunea Europeană şi că realizarea acestui deziderat politic şi economic major depinde în mare măsură de nivelul cantitativ şi calitativ de dezvoltare a agriculturii şi industriei alimentare. Guvernul Năstase consideră agricultura ca fiind ramură economică de primă importanţă în procesul de relansare economică a României. Că obiectivele prioritare urmărite prin programul Guvernului sunt creşterea productivităţii şi a calităţii, creşterea veniturilor producătorilor agricoli şi dezvoltarea durabilă a zonei rurale, în concordanţă cu cerinţele protecţiei mediului înconjurător, în scopul creării unui sector competitiv, care să răspundă cerinţelor pieţei comunitare.

La această dată putem vorbi de atingerea unor obiective concrete în domeniul agriculturii, şi anume:

• în anul 2004 vom atinge nivelul de producţie din 1989, dar pe o structură privată;
• producţia agricolă a crescut cu 25% faţă de anul 2000, în vreme ce pe Guvernarea CDR-PNL-PD a scăzut cu 15%;
• între anii 2000 şi 2003, populaţia ocupată în agricultură a scăzut de la 42% la 33,5%, pe fondul creşterii producţiei;
• sectorul zootehnic s-a redresat, cunoscând o creştere de 9% numai în primele luni ale anului 2003, comparativ cu o scădere de 15% în guvernarea anterioară;
• s-au creat şi modernizat structuri agricole performante prin asociere, arendare, concesiuni, vânzare-cumpărare şi, ca urmare, avem peste 3 milioane de hectare în forme asociative;
• de asemenea, progres mare în realizarea programului de îmbunătăţiri funciare, achiziţionarea echipamentelor de irigat, reabilitarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, privatizarea sistemelor de irigaţii;
• gradul de utilizare a suprafeţelor irigate a crescut constant de la 2,7% în anul 1999 la 10,3% în anul 2001, la 15,4% în anul 2002, iar în anul 2003 la 26%.

Este foarte important să arătăm că programul de susţinere a agriculturii pentru anul 2004 se ridică la suma de 37.443,9 miliarde de lei, faţă de realizarea din anul 2003, de 13.778 miliarde de lei, de 9.483,2 miliarde de lei în anul 2002, de 9.175,5 miliarde de lei în anul 2001 şi de 6.884,1 miliarde de lei în anul 2000.

Ţinând cont de realizarea obiectivelor prevăzute pentru această perioadă, este limpede că bilanţul guvernării PSD este pozitiv şi că oferta electorală din alegerile anului 2000 a fost îndeplinită, prin transpunerea în practică a Programului de guvernare.

Bilanţul celor trei ani de guvernare justifică încrederea electoratului la votul din 2000.

Succesele obţinute atât pe plan extern, cât şi pe plan intern, demonstrează că doctrina social-democrată de guvernare este cea mai potrivită pentru România.

Vă mulţumesc.

Domnul Cornel Popa:

Declaraţie politică privind situaţia de întârziere continuă a plăţilor către medicii veterinari concesionari.

Prin întrebarea din 5.11.2001, am adus în atenţia Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor situaţia de dificultate financiară a medicilor veterinari, situaţie constând în restanţe, scadente încă din luna aprilie 2001, la plata sumelor reprezentând drepturile băneşti cuvenite în baza contractelor de concesiune de servicii veterinare încheiate cu statul, în condiţiile impuse de acesta.

În adresa nr. 22918/16.11.2001, domnul ministru Ilie Sârbu ne răspundea că: "Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor se preocupă pentru rezolvarea situaţiei de dificultate financiară apărută prin neplata medicilor veterinari". Şi, în acest sens, se angaja la onorarea obligaţiilor pecuniare menţionate, până în ianuarie 2002.

Ulterior, prin întrebarea din 25.03.2002, am fost nevoiţi să revenim, deoarece angajamentul nu fusese respectat, fiind achitată doar o mică parte din suma promisă.

În răspunsul nr. 32206/9.04.2002, domnul ministru Ilie Sârbu ne anunţa că: "S-au achitat toate restanţele anului 2001, în acel moment fiind achitate inclusiv deconturile medicilor veterinari concesionari pe lunile ianuarie şi februarie 2002".

Din păcate, în ciuda promisiunilor dumnealui, această deficienţă a continuat să persiste şi în anul 2003, când am fost nevoiţi să revenim cu o nouă întrebare, în data de 10.06.2003, deoarece medicii veterinari nu primiseră banii pentru serviciile prestate din luna martie.

În răspunsul nr. 23538/24.06.2003, domnul ministru ne informa că: "Procedura de decontare a acestor activităţi presupune un decalaj firesc", angajându-se că: "Pentru viitor, Direcţia de buget finanţe din MAPAM va acţiona pentru o rezolvare mai rapidă a efectuării plăţilor".

Iată, însă, că nici în anul 2004 situaţia din teren nu corespunde cu angajamentele, medicii veterinari concesionari sesizându-se că nu au primit nici un ban din luna mai a anului trecut până în decembrie, când le-au fost virate sumele aferente activităţilor prestate în lunile iunie, iulie şi august şi că abia la începutul lunii februarie 2004 le-au fost decontate activităţile din lunile septembrie şi octombrie 2003.

În condiţiile în care medicii veterinari concesionari sunt obligaţi , conform contractului, să presteze la timp activităţile de sezon, iar deconturile, depuse de ei la sfârşitul fiecărei luni, sunt achitate din De în Crăciun, apare firească întrebarea dacă Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului nu are nici o obligaţie, fie ea şi morală, faţă de această categorie profesională, de care depinde sănătatea alimentară a întregii populaţii.

Constatând că această întârziere nejustificată a plăţilor a devenit un fapt curent, ce ţine de normalitate, şi că factorii de decizie din Ministerul Agriculturii Pădurilor, Apelor şi Mediului nu arată nici cea mai mică intenţie de a pune capăt acestor sincope păguboase, cerem domnului ministru Ilie Sârbu să se ţină de cuvânt şi să ia măsuri rapide şi concrete, pentru a evita, pe viitor, apariţia acestor probleme.

Domnul Vasile Miron:

"Centrul PSD de relansare economico-socială a Văii Trotuşului"

În declaraţia politică de marţi, 9 februarie 2004, v-am prezentat momentul creării Centrului PSD de relansare economico-socială a Văii Trotuşului şi obiectivele sale, cuprinzând pe cele specifice fiecărei localităţi şi 6 obiective comune, dintre care 3 în curs de realizare, celelalte 3 urmând a fi realizate până la finele anului 2004.

În cadrul întâlnirilor de lucru din octombrie-decembrie 2001, octombrie-decembrie 2002 şi ianuarie 2004 cu reprezentanţii consiliilor locale, primăriilor, învăţământului, sănătăţii, pazei şi ordinii, silviculturii, patronatelor şi sindicatelor, s-au adăugat celor 6 obiective comune şi altele, printre care şi implementarea unui program turistic în zonă şi dotarea unităţilor de învăţământ cu aparatură performantă (calculatoare, xerox-uri, fax-uri, televizoare color etc.).

În ceea ce priveşte primul obiectiv, din domeniul turismului, fac precizarea că există toate condiţiile necesare elaborării unui program pentru finanţare externă, care, pe lângă faptul că va face cunoscută în ţară şi peste hotare această zonă, considerată "o vale a Loirei în variantă moldovenească", va crea un număr mare de noi locuri de muncă, care vor suplini o parte din numărul locurilor de muncă diminuate substanţial în ultimii ani, în domeniul mineritului, exploatării şi prelucrării lemnului şi al extracţiei petrolului.

Pentru al doilea obiectiv, din domeniul învăţământului, ne-am alăturat iniţiativei Guvernului de a dota şcolile cu calculatoare, pregătind elevii şi cadrele didactice din şcolile gimnaziale în cadrul unor cursuri cu plata modică (circa 300.000 lei pe o perioadă de pregătire de o lună de zile), cursuri în urma cărora cei care le-au frecventat au primit atestate.

Iată doar alte câteva exemple din activitatea "Centrului", ai cărui membri se conduc după dictonul "Face, dar nu tace", prezentându-vă dumneavoastră şi mass-mediei obiective propuse, obiective realizate sau în curs de realizare şi obiective de viitor.

Domnul Cristian Nechifor:

Cred că se observă destul de clar deja că situaţia unor partide, la nivelul întregii ţări şi implicit la nivel local, este deplorabilă. S-a ajuns la situaţii în care membrii de partid cu funcţii de conducere au demisionat în grup sau au plecat, la perioade scurte de timp, din partidele în care au stat în ultimii ani sau în care au ajuns prin peregrinajul politic de care au dat dovadă în diferite perioade de timp. La Iaşi, ca de altfel în mai toate filialele Partidului Democrat, situaţia a ajuns să fie tragi-comică. Membrii de partid, care mai există, nu participă în nici un fel la deciziile pe care le iau şefii, şefii sunt dictaţi de alte filiale sau de şefii de la centru.

Toate luptele care se duc acum în interiorul PD Iaşi relevă clar o situaţie care era de prevăzut - lupta pentru locurile pe liste şi pentru influenţă. Or, în cele mai multe cazuri, foştii candidaţi la diferite funcţii în Parlament sau în consiliile locale sau judeţene, nu au fost în stare să adune destule voturi pentru a ajunge acolo unde îşi propuseseră. În acest context, acum negociază sau încearcă să facă acest lucru, în timp ce sondajele şi previziunile le arată clar că nu mai au nici o şansă. Din această cauză, s-a ajuns la soluţia aducerii de la Bucureşti a unui şef de filială. Tot din această cauză, cei din conducerea partidului fug încotro apucă. Din aceeaşi cauză, vizita lui Traian Băsescu la Iaşi s-a soldat cu un eşec evident. Nimeni nu a fost desemnat de Partidul Democrat să candideze la primăria oraşului şi nici nu au fost lămurite anumite lucruri care de fapt determinau această de către alte partide.

În acest context, este de remarcat faptul că debusolarea care i-a cuprins pe simplii membri sau pe simpatizanţii partidului, despre care am vorbit mai înainte, este un efect normal al acţiunilor şefilor.

Oamenii care acum conduc Partidul Democrat la Iaşi nu au fost în stare să se aşeze la o masă, să discute coerent şi să pună la punct situaţia cu care se confruntă.

La ce s-ar putea aştepta alegătorii în cazul în care aceştia ar ajunge să conducă destinele oraşului în care locuiesc sau să acceadă la funcţii de răspundere în Parlamentul ţării? Pierderea credibilităţii este, aşadar, un efect clar şi real, determinat de fuga de răspundere serioasă a celor care îşi doresc cu disperare funcţii pe care nu le pot suporta. În acelaşi timp, este un efect al demersurilor acerbe îndreptate într-un singur sens - funcţii care să le asigure pârghiile de care au nevoie pentru a prospera financiar.

Aceasta este singura concluzie credibilă care poate descrie situaţia încordată şi haotică pe care, voit sau nu, şefii din Iaşi ai Partidului Democrat au asistat-o ca nişte chirurgi neputincioşi sau nespecialişti, de la începutul anului şi până acum. Sunt convins că cetăţenii vor penaliza drastic aceste bâlbâieli şi incoerenţe flagrante care ar putea duce la un dezastru în cazul în care ar fi trecute cu vederea. Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Carte frumoasă ... cinste cui te citeşte!"

S-a vorbit mult şi cu dreptate despre criza cărţii provocate de aplicarea de la 01.01.2004 a cotei de 9% TVA. O criză ce afectează în special editorii şi librăriile, dar în egală măsură şi pe cetăţeanul de rând, al cărui drept la cultură este garantat de Constituţia României.

Criza cărţii diminuează puterea de cumpărare a românului, făcându-l să se simtă stingher în librării, să le răsfoiască şi apoi, ca la muzeu, să se uite cu jind, fără speranţă, la titlurile interesante de pe de. Asta în condiţiile în care doar câteva milioane din întreaga populaţie a ţării îşi permiteau să mai cumpere într-un an 10-15 cărţi, marea lor majoritate manuale, dicţionare, ghiduri etc.

Această criză survine pe fundalul unui fenomen mai grav, care este criza lecturii, şi care reprezintă reducerea, diminuarea reflexului şi a practicii lecturii. Nu de nevoie cred să mai amintesc de analfabetismul real care bântuie această ţară care a dat destui cărturari şi oameni învăţaţi, de persoanele şcolarizate cu acte care nu ştiu să scrie sau să citească prea corect, sau chiar de persoane cu pretenţii, adică cu studii superioare, care se exprimă defectuos sau nu pot să susţină o banală conversaţie.

Trist este că familiaritatea cu cartea o mai au doar adulţii şi bătrânii care îi mai ţin ochii. Trădătorii sunt reprezentaţi de tânăra generaţie, care nu a deprins drumul spre carte, reflex căpătat altădată la şcoală sau în familie, chiar şi de persoane care proveneau din mediul rural şi muncitoresc.

Mulţi dintre noi ne aducem aminte de figura învăţătorului, bunicilor sau părinţilor şi automat asociem aceste chipuri cu fascinaţia primelor poveşti ale Humuleştilor, Pupăza din Tei, Făt Frumos din Lacrimă, Gavroche, Micul Prinţ, Alice în Ţara Minunilor etc.

Există însă şi o categorie de persoane pentru care cartea reprezintă pâinea cea de toate zilele, caracterizându-se ca o necesitate profesională şi una intelectuală pentru care, din lipsa acută a banilor, singura alternativă rămâne biblioteca, indiferent dacă este şcolară, sătească sau publică.

Din păcate, sistemul bibliotecilor la care se poate apela ridică mari probleme, deoarece foarte puţine dintre ele şi-au actualizat fondul de carte în ultimii 10 ani. Spaţii mici, sedii deplorabile, ca şi personalul insuficient, fac ca imaginea izvoarelor de carte să fie apăsătoare, în loc să recreeze şi să bine dispună. Dacă la toate acestea adăugăm şi absenţa calculatoarelor, situaţia nu este deloc favorabilă celor dornici să-şi îmbogăţească spiritualitatea.

Pretutindeni în această ţară, problema cea mai arzătoare, mai presus de orice, rămâne funcţionarea bibliotecilor. La toate nivelele te izbeşti de lipsa spaţiilor de depozitare şi manipulare, de accesul greoi la multe dintre titluri, de insuficienţa fondurilor de achiziţii, de ritmul lent şi necorespunzător de împrospătare cu titluri noi. Este adevărat că sunt şi instituţii de acest fel care par a exista în condiţiile actuale, la toţi parametrii: şi-au îmbogăţit fondul de carte, şi-au modernizat sistemele de informare, de accesare şi de deservire a cititorilor.

Cultura la care au dreptul toţi românii reclamă de urgenţă reabilitarea bibliotecilor, de la spaţiile destinate la fondul bibliografic rulat şi periodic înnoit. Dar, din păcate, vremurile ce vin nu se anunţă deloc bune. Ca şi când toate acestea nu ar fi fost de ajuns, noul Cod fiscal anulează avantajele editorilor care făceau donaţii bibliotecilor, aceştia nemaifiind scutiţi de la plata impozitului cu suma respectivă, plus 2% profit. Nemaiavând nici un avantaj, într-o societate cu fiscalitate financiară imensă, agenţii economici nu mai sunt cointeresaţi în acte de binefacere, pentru că nu mai sunt scutiţi nici de impozitul pe profit, nici de TVA.

În aceste condiţii, având în vedere greutăţile cotidiene cu care se confruntă cultura românească, este nevoie de o acţiune amplă de salvare a bibliotecilor, dar şi de o strategie funcţională pentru redimensionarea cărţii în viaţa spirituală a cetăţeanului şi a filologului. Astfel, problema va rămâne de nerezolvat, antrenând o creştere a analfabetismului real şi a inculturii cetăţeanului român. Vă mulţumesc.

Doamna Smaranda Ionescu:

Decizia Comisiei de politică externă a Parlamentului European, de reorientare a negocierilor de aderare cu ţara noastră, adică monitorizarea României de către Uniunea Europeană, constituie un eşec lamentabil al politicii europene a tandemului Iliescu-Năstase şi este fără precedent pentru negocierile de aderare, atât ale ţării noastre, cât şi în istoria Uniunii Europene.

Să ne amintim, totuşi, că România a mai fost monitorizată de Consiliul Europei şi tot în timpul mandatului prezidenţial al lui Ion Iliescu şi al mandatului legislativ al aceluiaşi partid de guvernământ ca şi astăzi.

Actuala hotărâre de monitorizare severă a României de către Uniunea Europeană este determinată de neîndeplinirea criteriilor politice de către guvernarea Năstase, căreia îi sunt imputabile deficitul de democraţie şi legalitate, lipsa de reformă şi de independenţă a justiţiei, corupţia generalizată, lipsa libertăţii de opinie şi a mass-media, privatizări dubioase, nepotism, nerespectarea moratoriului privind adopţiile internaţionale, neaplicarea acquis-ului comunitar, starea de mizerie şi sărăcie generalizată din România etc.

La capătul a trei ani de guvernare Iliescu-Năstase, România nu mai îndeplineşte condiţiile politice fundamentale ale democraţiilor europene. Decizia Comisiei de politică externă a Parlamentului European este un avertisment grav pentru actuala guvernare, care, prin politica de minciuni şi neîndeplinire a propriilor angajamente pe plan intern şi internaţional, întârzie şi pune chiar în pericol integrarea europeană a României şi viitorul ţării noastre.

De aceea, este cu atât mai lamentabilă şi demagogică reacţia guvernanţilor români faţă de hotărârea Parlamentului European, pe care o consideră ca o victorie a Guvernului Năstase.

Această apreciere, pe cât de ridicolă, este, în acelaşi timp, jignitoare la adresa poporului român, care s-a pronunţat în marea sa majoritate, pentru aderarea ţării la Uniunea Europeană.

De altfel, însuşi Guvernul Năstase a declarat că integrarea europeană a României constituie o prioritate absolută, dar pe care nu a respectat-o însă, înşelând atât poporul român, electoratul său, cât şi organismele europene.

Este evident astăzi, după decizia Comisiei de politică externă a Parlamentului European, că România nu este un stat cu adevărat de drept şi nici cu o economie de piaţă funcţională. Judecând după tiparul guvernanţilor săi de astăzi, România este, din nefericire, considerată atât la Bruxelles, cât şi în alte părţi ale lumii, drept o ţară de oameni mincinoşi, fără ruşine şi fără onoare, ceea ce este o umilinţă pentru poporul român, iar în această situaţie nefericită ne-a adus politica externă duplicitară şi antinaţională a actualei guvernări Năstase.

Şi pe plan economic şi social, politica Guvernului Năstase este antiromânească şi antidemocratică. Justiţia este politizată, nereformată şi coruptă, iar nepotismul este în floare; corupţia a atins cote alarmante în toate sferele politicului şi administraţiei, încât a atras atenţia forurilor europene, inclusiv a diplomaţilor acreditaţi la Bucureşti, care au cerut în mod public Guvernului să ia măsuri de stopare a acestui flagel; poliţia este şi ea politizată, ineficientă şi coruptă, mass-media prezentând zilnic noi cazuri de mită, trafic de paşapoarte, de carne vie, crime, violuri, furturi etc. patronate de poliţişti; impozitele şi taxele sunt printre cele mai mari din Europa; multe dintre privatizări au fost netransparente şi ar trebui revizuite, aşa cum cerea recent şi ambasadorul american; şomajul se menţine la cote ridicate, iar o parte a forţei de muncă lucrează în economia subterană, ce deţine o pondere importantă în economia generală a ţării; sănătatea şi învăţământul se află în criză acută; sărăcia şi mizeria au atins cote alarmante; niciodată cetăţenii României nu s-au aflat în situaţia disperată ca astăzi, ajungând să se sinucidă, deoarece nu-şi mai pot plăti cheltuielile de întreţinere şi asigura medicamentele şi alimentele de bază, strict necesare traiului zilnic, datorită pensiilor şi salariilor de mizerie, precum şi măririi permanente a preţurilor; legile în România de astăzi se aplică în funcţie de clientela politică; licitaţiile pentru străzi şi drumuri sau alte unităţi publice se dau tot pe criterii clientelare, astfel încât banul public ajunge, în mare parte, în puşculiţa partidului de guvernământ (doar se apropie alegerile), iar lucrările sunt de cea mai slabă calitate şi trebuie refăcute tot din banii contribuabililor; lipsa de profesionalism şi eficienţă este evidentă în toate sferele administraţiei, datorită politicii de relaţii şi nepotism a actualului Guvern.

În puţinele mijloace de informare în masă independente, care au rămas neaservite Guvernului, oameni simpli îşi manifestă zilnic nemulţumirea şi indignarea faţă de politica guvernanţilor, afirmând că nu au făcut mai nimic pentru popor, ci doar şi-au umplut buzunarele şi s-au ghiftuit, asigurând bunăstarea doar pentru clientela lor.

Ţara nu se dezvoltă, iar sărăcia a crescut mult pe plaiurile mioritice, sub actuala guvernare a PSD.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Parlamentarii Partidului România Mare din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor şi Senat au sesizat în repetate rânduri gravele încălcări ale legii, precum şi caracterul arbitrar şi discreţionar în care preşedintele CNA, domnul Ralu Filip, înţelege să-şi exercite atribuţiunile.

Din păcate, se confirmă votul negativ dat de reprezentanţii PRM la şedinţa de alegere a domnului Ralu Filip în funcţia de preşedinte al CNA. Deşi chemat în repetate rânduri în faţa Comisiilor de cultură ale Parlamentului pentru a răspunde la gravele încălcări ale legii, domnul Ralu Filip a continuat să trateze sfidător controlul parlamentar.

Întrucât Legea audiovizualului nr.504/2002 nu oferă Parlamentului instrumentele necesare pentru demiterea membrilor CNA care săvârşesc încălcări ale legii, membrii PRM din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor şi liderul Grupului parlamentar al PRM au iniţiat şi depus, astăzi, 19 februarie a.c., un proiect de Lege privind modificarea Legii audiovizualului, proiect menit să confere posibilitatea Legislativului de a-i demite pe acei membri ai CNA care săvârşesc astfel de încălcări.

PRM speră că în acest mod controlul Parlamentului va deveni mult mai eficient şi se vor putea lua măsurile necesare împotriva tuturor celor care săvârşesc fapte abuzive.

Domnul Florin Iordache:

"PSD - singurul partid capabil să conducă România în Uniunea Europeană"

Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat de reacţia Alianţei PNL-PD în care se cerea demisia Guvernului.

Această Alianţă de tristă amintire din perioada '96-2000 încearcă să-şi atragă simpatia populaţiei în vederea apropiatelor alegeri locale şi generale.

Nu se aminteşte nimic de faptul că întârzierea României se datorează lipsei de profesionalism a Guvernului CDR-PNL-PD, adopţiilor internaţionale dubioase din perioada "Valeriu Stoica", a afacerilor SAFI sau FNI.

Actualul Guvern Adrian Năstase a demonstrat că este singurul capabil să ducă România înainte. În luna aprilie vom avea statutul de membru cu drepturi depline în NATO, românii circulă fără vize în Europa, iar în acest an Guvernul va finaliza negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană.

S-a demonstrat încă o dată că Guvernul, chiar dacă a moştenit o situaţie grea de la precedenta guvernare, ştie ce are de făcut şi ne dă garanţia că în acest an vor fi finalizate negocierile cu Uniunea Europeană, iar la 1 ianuarie 2007 România va face parte din marea familie europeană.

Domnul Gheorghe Popescu:

"România în viaţa internaţională"

Prezenţa României în viaţa internaţională s-a distins prin: iniţiativă în promovarea proiectelor ce pot aduce beneficii pentru securitatea şi prosperitatea ţării; rigoare în îndeplinirea obiectivelor strategice şi a angajamentelor asumate; demnitate în susţinerea intereselor noastre naţionale; construcţie solidă şi de încredere în relaţiile cu partenerii noştri, în primul rând cu ţările din spaţiul euroatlantic, de care sunt legate profund priorităţile externe ale ţării noastre.

În anul 2001, în plan diplomatic, an în care România a deţinut preşedinţia OSCE şi preşedinţia Comitetului mixt al CEFTA, Bucureştiul s-a afirmat în repetate rânduri ca un centru de interes pentru Europa şi pentru întreaga lume, găzduind evenimente majore în viaţa internaţională, precum: Conferinţa Ministerială a OSCE, Reuniunea Regională a Pactului de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei, Summit-ul CEFTA şi Summit-ul pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă, reuniuni regionale ale cooperărilor din domeniul economic sau în domeniul combaterii ameninţărilor neconvenţionale, crimei organizate.

Acţiunile externe au promovat cu profesionalism interesele economice ale ţării noastre în primul rând prin asigurarea deschiderilor politice necesare pentru pătrunderea pe noi pieţe de desfacere a produselor româneşti, o bună reprezentare a intereselor noastre economice şi a oportunităţilor de afaceri şi investiţionale din România.

În centrul politicii externe promovate de Guvernul României s-a aflat şi se află susţinerea şi apărarea intereselor directe ale cetăţeanului român, precum şi siguranţa, prosperitatea şi demnitatea sa.

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Credeţi că românii mai au nevoie de încă un partid politic? Credeţi că cetăţenii acestei ţări mai vor doctrine care să nu se respecte şi care nu au nici cea mai vagă sămânţă de adevăr şi de dorinţă de a crea şi aprecia adevărate valori? Sunt oameni, chiar colegi de-ai noştri parlamentari, care asta cred. Sau care nu cred asta, dar se prefac şi se servesc de oportunităţile pe care le oferă viaţa politică pentru a penetra în sfere în care nu şi-au găsit niciodată locul.

După un periplu prin Frontul Salvării Naţionale, a trecut la procreare şi aşa s-a născut Partidul Democrat. L-a folosit şi pe acesta pentru a-şi consolida poziţiile, însă a dat peste un căpitan de vas care l-a secondat o perioadă, după care l-a aruncat peste bord.

Cine este? Petre Roman, liderul în pulover, omul popular care şi-a arătat calităţile în faţa publicului, pentru ca, în particular, să servească interese obscure cu iz de mascaradă. Acum încearcă să treacă la altă etapă. Nu la o etapă politică mă refer eu, ci la o etapă bine definită în mintea lui. La etapa în care renaşte din propria cenuşă şi apare ca un salvator al naţiunii cu o aşa-zisă Forţă Democrată la care nu pot să adere decât cei care vor poziţii politice privilegiate, vor putere, vor să jecmănească.

Ce alt scop ar avea demersurile politice ale unui om care a lăsat baltă partidele atunci când colegii lui i-au descoperit adevărata faţă şi intenţiile murdare?

Cine îl poate crede acum pe Petre Roman că se va schimba? Eu cred că nimeni. Cei care fac un pas în faţă şi aderă la astfel de jocuri nu pot să fie decât apropiaţi ai acestui om care, pe diferite căi, a reuşit să îi atragă. În nici un caz pe căile pe care se face intrarea unui om politic integru, care poate accede pe uşa din faţă şi poate ieşi tot pe acolo, dacă de cazul.

Logica celor care îl fac, mai mult sau mai puţin conştient, jocurile murdare ale lui Petre Roman, derivă din dorinţele perverse ale unor afacerişti.

Este clar că aceştia speră că, intrând în politică pe uşa din dos, printr-un concurs de elemente în care principalul rol îl joacă norocul chior, vor avea puterea de a-şi ascunde trecutul deloc glorios şi de a-şi dezvolta, mult mai repede şi lejer, afacerile cu iz penal de care sunt încântaţi. Nu pot decât să îmi arăt dezaprobarea şi dezgustul pentru astfel de elemente nocive, care nu vor avea niciodată coerenţa unui cetăţean normal, care merită toată aprecierea şi sprijinul nostru.

Cred că toţi îşi pot da seama de aceste lucruri şi că tentativele acestui om vor rămâne la stadiul de tentativă sau vor ajunge, cel mai departe, la stadii care să nu poată afecta integralitatea românilor.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intenţia opoziţiei de a înainta o moţiune de cenzură la Camera Deputaţilor este, dincolo de ridicolul produs de necunoaşterea exactă a semnatarilor ei - PRM, Alianţa PD-PNL, ambele sau cine mai ştie -, lipsită de sens şi finalitate.

Campioni absoluţi în depunerea de moţiuni, membrii Alianţei propun teme din ce în ce mai absurde, ilogice, doar de dragul de a-şi motiva lor şi opiniei publice existenţa în Parlamentul României.

Trecând peste ineficienţa şi lipsa oricărei şanse de adoptare a unor astfel de moţiuni, Alianţa PD-PNL persistă în promovarea unei politici care nu construieşte nimic, ba, mai mult, în contextul actual, aduce grave prejudicii imaginii României, la nivel politic.

Atâta vreme cât eşecul acestor moţiuni este determinat chiar de voturile împotrivă ale membrilor opoziţiei, în ciuda comenzilor primite de la Centru, probabilitatea existenţei unei opoziţii viabile şi coerente este nulă.

Aceasta ar fi însă mult mai credibilă dacă şi-ar rezolva propriile neînţelegeri interne sau dacă ar renunţa în a-şi pedepsi membrii care, prin lobby-ul promovat în străinătate, chiar doresc să facă ceva pentru România.

Domnilor din opoziţie, până a ajunge la această dovadă a maturităţii politice, care va da şi girul necesar înaintării unei moţiuni de cenzură, lăsaţi Guvernul să aducă la îndeplinire dezideratele care, în perioada guvernării CDR, au rămas la stadiul de promisiuni electorale.

Domnul Pavel Târpescu:

"Disperarea Alianţei PNL-PD"

Dorinţa de a se impune pe scara politică a celor din Alianţa PNL-PD este extrem de puternică. Nereuşind să-şi construiască un program-alternativă cu adevărat serios şi de substanţă, domniile lor lansează o serie întreagă de acuzaţii în direcţia PSD şi a Guvernului Adrian Năstase, încercând pe această cale să capteze simpatia românilor. Numai că, argumentele echipei Stolojan-Băsescu aparţin mai mult sferei demagogiei pure decât corectelor judecăţi de valoare.

Theodor Stolojan pare că s-a contaminat de stilul agitat şi "contondent" progresat de către Traian Băsescu şi nu prea mai ştie exact ce profil politic personal mai are.

În acelaşi timp, PD se împuţinează de la zi la zi printr-o serie întreagă de dezertări spectaculoase. Această alianţă vorbeşte, pe de altă parte, despre dorinţa ei de a guverna România, cu o uimitoare siguranţă.

Ne gândim, în acest sens, să-i dăm un răspuns scurt, utilizând un vechi (dar mereu actual) proverb românesc: "vrabia mălai visează" ...

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la "Necesitatea sporirii investiţiilor în regiunile mai puţin dezvoltate din România"

După cum este cunoscut, potrivit foii de parcurs stabilită de Uniunea Europeană, România se apropie din ce în ce mai mult de 1 ianuarie 2007, dată la care, îndeplinind criteriile stabilite, va deveni membru cu drepturi depline al acestei uniuni.

Apropierea acestui termen obligă România să facă faţă unei mari provocări privind accentuarea creşterii PIB/locuitor, condiţie esenţială pentru reducerea decalajelor economice şi sociale care ne despart de ţările membre ale Uniunii Europene.

Dacă analizăm însă situaţia actuală internă a dezvoltării economico-sociale a României, vom constata că între cele 8 regiuni de dezvoltare ale ţării noastre există şi se menţin, de asemenea, decalaje foarte mari.

Astfel, potrivit datelor statistice oficiale, dacă în anul 2001, faţă de nivelul mediu al PIB/locuitor pe ţară, cel realizat în Regiunea nord-est, cuprinzând judeţele: Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău şi Vaslui era de numai 70%, în timp ce în Regiunea centru, cuprinzând judeţele: Alba, Mureş, Sibiu, Braşov, Harghita şi Covasna, era cu 7% peste media naţională, iar în Regiunea Bucureşti era de peste 2 ori mai mare (206,8%).

Existenţa acestor decalaje economice se explică şi prin volumul relativ redus al investiţiilor brute pe locuitor în Regiunea nord-est, care a reprezentat numai 31% faţă de media pe ţară, în timp ce în Regiunea Bucureşti a fost de 3,5 ori mai ridicat. Nu întâmplător, în aceste condiţii, cea mai ridicată rată a şomajului, de 10,6%, s-a înregistrat în Regiunea nord-est, faţă de media pe ţară de 8,8%, respectiv numai 4,7% în Regiunea Bucureşti.

Şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, domnul Jonathan Scheele, declara de curând că în ţara noastră există, în cadrul unui potenţial economic subexploatat în multe zone ale ţării, multe oportunităţi de dezvoltare, în special în agricultură, turism şi tehnologie.

Ţinând seama de aceste oportunităţi, de importantele surse de finanţare externă - PHARE, ISPA, SAPARD, oferite de Uniunea Europeană, precum şi de experienţa noastră, dobândită în ultimii ani, este necesar să se acorde o atenţie sporită reducerii decalajelor economice între regiunile de dezvoltare ale României.

În acest scop, ar fi necesar:

1. să se asigure o foarte bună cooperare între diferitele niveluri ale autorităţilor locale, precum şi între diferitele niveluri ale autorităţilor centrale şi locale;
2. acordarea atenţiei corespunzătoare pentru preîntâmpinarea unor conflicte de interese între contractorii pentru serviciile de proiectare şi contractorii privind verificarea şi evaluarea proiectelor, asigurându-se o totală transparenţă pentru aceste operaţiuni;
3. elaborarea din timp şi în mod calificat a proiectelor necesare pentru participarea la licitaţiile în vederea obţinerii surselor de finanţare externă oferită de Uniunea Europeană;
4. contractarea operativă a lucrărilor pentru care s-au obţinut sursele de finanţare, precum şi respectarea strictă a termenelor stabilite cu privire la finalizarea şi darea în funcţiune a acestora;
5. alocarea unor fonduri suplimentare de la buget pentru dezvoltarea infrastructurii, îndeosebi a drumurilor naţionale şi a celor judeţene din Regiunea nord-est, în scopul valorificării uriaşului potenţial economic şi turistic de care dispune această regiune;
6. încurajarea de către autorităţile publice centrale a atragerii unor investitori străini majori în Regiunea nord-est în vederea dezvoltării potenţialului industrial, agricol, turistic şi cultural al acesteia, inclusiv pentru crearea de noi locuri de muncă şi reducerea şomajului.

În cadrul Regiunii de dezvoltare nord-est, judeţul Suceava a dovedit prin fapte preocuparea sa constantă pentru elaborarea unui mare număr de proiecte de investiţii competitive, participarea la licitaţii şi adjudecarea într-o mare măsură a acestora. Astfel, din 57 de obiective de investiţii cu surse de finanţare externă au fost adjudecate 49, restul fiind în derulare.

Toate obiectivele adjudecate sunt în curs de execuţie.

Este un exemplu, cred, concret de implicare în direcţia reducerii decalajelor economice între regiunile de dezvoltare şi implicit a României, care merită atenţie, în vederea generalizării.

Succesul unor astfel de acţiuni depinde într-o măsură importantă, şi fac un apel în acest sens, pentru conjugarea eforturilor autorităţilor centrale şi locale şi mai ales pentru manifestarea seriozităţii şi competenţei maxime pentru alocarea judicioasă a resurselor în vederea reducerii decalajelor economice între regiuni, precum şi pentru finalizarea şi darea în funcţiune la termenele stabilite a obiectivelor de investiţii respective.

Domnul Ilie Merce:

P.R.M. constată, cu deosebită îngrijorare, împreună cu ţara întreagă, că, după mai mult de 3 ani de la instalare, actuala Putere continuă, în mod sfidător şi cinic, politizarea şi distrugerea tuturor structurilor funcţionale din economie, din administraţie şi chiar din mass-media.

Astăzi, aş vrea să atrage atenţia asupra unor abuzuri şi ilegalităţi deosebit de grave care se produc, de mai mult timp, în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune, din care cauză, în această instituţie s-a ajuns la o situaţie mai mult decât îngrijorătoare faţă de care factorii de decizie continuă să manifeste o indiferenţă cel puţin suspectă.

Astfel, managementul la vârf din această societate este absolut contraproductiv, în contradicţie flagrantă cu principiile integrării în Uniunea Europeană şi cu cele mai elementare norme pe care le presupune o democraţie autentică.

Şi când spun management la vârf, mă refer la Consiliul de Administraţie, Comitetul Director şi, mai ales, la preşedintele - director general, domnul Dragoş Şeuleanu, care vrea "să facă şi să desfacă" totul în Radio.

Este de notorietate cum a fost impus domnul Dragoş Şeuleanu în fruntea unei instituţii căreia a reuşit cu brio să-i ştirbească prestigiul şi să-i provoace o vertiginoasă scădere a audienţei.

Vă reamintesc că pe 17 aprilie 2002, prin preşedintele comisiei noastre, domnul deputat Radu Ciuceanu, am solicitat Camerelor reunite să ia în considerare propunerea de a se amâna alegerea domnului Şeuleanu, considerând că existau "suficiente semne de întrebare privind exerciţiul de autoritate a funcţiei de Director general interimar, exercitată de domnul Dragoş Şeuleanu. S-a propus atunci trimiterea întregului material aflat la dispoziţia comisiei la Curtea de Conturi a României şi la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, concomitent cu solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de a dispune o serioasă analiză a aspectelor sesizate".

Din păcate, plenul Camerelor reunite n-a ţinut cont de cererea noastră şi l-a votat pe domnul Dragoş Şeuleanu, înscăunându-l Preşedintele Societăţii Române de Radiodifuziune. Probabil că mulţi dintre cei care l-au votat au sperat, atunci, că noul ales va lua act de cele întâmplate şi va încerca măcar să respecte legea şi să nu mai dea motive cuiva să se plângă de deciziile luate. Din păcate, realitatea dovedeşte că n-a procedat aşa, ci dimpotrivă!

Mai mult, petenţii veniţi în audienţă se plâng că domnul Şeuleanu este susţinut în ilegalităţile săvârşite de preşedintele Comisiei pentru cultură, căruia i-a subvenţionat, din banii Radioului, o serie de acţiuni ale Teatrului "Masca", condus de distinsul actor, deputatul Mihai Mălaimare.

Din numeroasele materiale şi memorii depuse la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii (unele semnate, altele nesemnate, de frica atitudinii discreţionare a preşedintelui director general!) reiese că, de fapt, pentru Dragoş Şeuleanu legea a devenit ceva nesemnificativ, derizoriu, în nici un caz ceva care trebuie respectat.

Dar să cităm din memoriile înregistrate: "Actuala conducere a SRR, în frunte cu Dragoş Şeuleanu, un personaj arogant şi infatuat, obsedat să se afirme politic, este cea mai mare decepţie pentru colectivul de salariaţi, clanul Şeuleanu devenind de nesuportat chiar şi pentru protejaţii lui"; "Prin acţiunile sale ca manager, preşedintele director general a reuşit ca, de la un profit de circa 60 miliarde în 2001, SRR să ajungă, în 2002, la un profit de doar 5 miliarde, iar în iunie 2003, societatea să fie în pericol de a nu avea bani de salarii"; "Domnul Dragoş Şeuleanu emite o serie de ordine, printre care Ordinul 35 şi Ordinul 36/12.01.2004, invocând dispoziţiile Hotărârii Consiliului de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune din 8.01.2004, prin care dispune, în mod ilegal, reorganizarea Studioului Regional de Radio Timişoara", cu următoarele consecinţe: postul local de radio Reşiţa iese din structura postului regional de radio Timişoara; studioul local Reşiţa va fi transformat în postul regional de radio Reşiţa.

De asemenea, propune modificarea structurii organizatorice a conducerii, cu următoarele efecte: înfiinţarea câte unui post de "Director adjunct la nivelul celor două studiouri regionale; înfiinţarea unui post de "Director coordonator al celor două studiouri regionale"; desfiinţarea postului de Director al Studioului teritorial de radio Timişoara.

Or, aceste ordine şi măsuri reprezintă o gravă încălcare a Legii nr.41/1994 de organizare a Societăţii Române de Radiodifuziune, cu grave efecte pe plan economic şi social. Şi totul a fost făcut, cum reiese din memoriul domnului Mihai Anghel, director la Radio Timişoara, pentru că doar aşa spera domnul Şeuleanu că poate schimba conducerea Studioului de radio Timişoara, ignorând total că, în conformitate cu legea, propunerea de reorganizare a unei unităţi autonome ar trebui să vină de la comitetul director al acesteia şi nicidecum de la vârf, adică de la domnul Şeuleanu.

"Organigrama aprobată de Consiliul de Administraţie al SRR, prin Hotărârea din 30.12.2003, desfiinţează Departamentul Studiourilor teritoriale şi locale intrând în contradicţie cu art.32, alin.3, din aceeaşi Lege nr.41/1994 şi făcând, deci, printr-o hotărâre ilegală, să dispară autonomia legală a studiourilor locale"; "Un alt episod al şirului de ilegalităţi este cel consemnat în Decizia Comitetului Director al SRR sub nr.27/02.10.2003. Respectiva decizie hotărăşte scoaterea la concurs a posturilor de conducere, deşi acestea erau deja ocupate prin concurs, iar titularii erau, majoritatea, angajaţi pe durată nedeterminată...dar mulţi dintre ei nu erau de acord cu ilegalităţile preşedintelui director general şi deveniseră deci indezirabili". Şi aici, un aspect mai mult decât demn de reţinut este faptul că jurista Societăţii Române de Radiodifuziune a refuzat să semneze decizia în cauză. Domnul Şeuleanu, însă, a găsit soluţia: a angajat o firmă privată de avocatură - MITEL - pe care o plăteşte cu 10.000 de euro pe lună pentru a-i "legalizat ilegalităţile" şi a-l apăra de salariaţi, dacă cumva, anturajul să-i contrazică în vreun fel.

"Domnul Dragoş Şeuleanu aprobă concursuri de promovare profesională doar când îi convine, nu când este necesar, a eliminat profesioniştii care nu-i erau pe plac, a intervenit aberant în politica editorială, a cheltuit după bunul plac banii instituţiei (simpozioane, majoritatea inutile, plecări preferenţiale în străinătate, şcoli de vară, prime de 1000 de euro pe ascuns şi pe alese etc.), a angajat un număr enorm de consilieri, remuneraţi cu sume importante, dar fără utilitate; foşti directori, redactori şefi, realizatori, protejaţi ai clientelei politice, care au ieşit la pensie, au fost reangajaţi consilieri. Au fost angajate rude apropiate ale sale sau ale unor persoane din conducere, apropiate preşedintelui - director general, "care n-au venit niciodată la serviciu"; "Şi-a angajat fiul soţiei sale ca şef al Protocolului Societăţii Române de Radiodifuziune, care, cu echipa sa de fini şi cumetri, acoperă cheltuielile familiei, face tot felul de plăţi absolut nejustificate din bugetul instituţiei".

În sprijinul a ceea ce susţine în memorii, vine şi adresa nr.1185/14.08.2003, trimisă comisiei noastre de preşedintele Curţii de Conturi, în care se arată clar că, "referitor la calitatea gestiunii economico - financiare şi modul de administrare a patrimoniului Societăţii Române de Radiodifuziune, inclusiv a studiourilor teritoriale, au fost constatate o serie de nereguli".

În acest context, mă simt obligat, ca deputat P.R.M. şi cetăţean al acestei ţări prea oropsite, să atrag atenţia celor competenţi şi responsabili şi, nu în ultimul rând, Comisiei pentru cultură, că situaţia într-o instituţie atât de importantă ca Societatea Română de Radiodifuziune se impune a fi evaluată corect şi, fără îndoială, îndreptată, pentru că ceea ce se întâmplă te face să te întrebi: încotro se îndreaptă societatea românească tot mai copleşită de impertinenţa unor personaje care uită că au fost învestite cu o autoritate ce se cere onorată şi, mai ales, respectată.

Domnul Cristian Sandache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Un document nesincer şi superficial: platforma - program a Alianţei PNL - PD".

O lectură atentă a platformei-program a alianţei P.N.L.-P.D. provoacă o nedisimulată dezamăgire. Ai senzaţia că unele afirmaţii şi prevederi le-ai mai citit undeva, că ele îţi sună destul de familiar. Spiritul documentului este asemănător celebrului "Contract cu România" din 1996, inspirat din "Contractul cu America" al Partidului Republican din S.U.A.

Principiile enunţate sunt în general generoase, numai că ambele formaţiuni politice membre ale alianţei au mai fost la guvernare şi te întrebi ce-au făcut de fapt atunci.

Altminteri, cineva venit din afara României şi necunoscător al istoriei sale post-decembriste ar crede că atât P.N.L, cât şi P.D. au apărut pe scena politică după anul 2000... Se afirmă undeva că alianţa susţine sporirea funcţiei stimulative a statului, numai că, aşa ceva nu s-a realizat între 1997-2000.

Aserţiunea potrivit căreia alianţa militează pentru "depolitizarea structurilor economice", ni se pare o glumă de un cinism debordant, fie şi numai dacă ne amintim de ingineriile financiare ale unor veritabili baroni aşa-zis "europeni", atât din P.D., cât şi din P.N.L. Nu putem uita în acest sens impresionanta desfăşurare logistică din campania prezidenţială a domnului Theodor Stolojan bunăoară, cu marile sale afişe agăţate ca nişte personaje din "Pădurea Spânzuraţilor" de toţi stâlpii. Bani, nu glumă!

De ce nu au aplicat liberalii şi democraţii lui Băsescu toate aceste măsuri în anii 1997-2000? Nu cred că Partidul Naţional Ţărănesc Creştin - Democrat îi intimida atât de mult. Dimpotrivă, dacă ne gândim cum s-a comportat Partidul Democrat în cadrul fostei alianţe, asemenea unui "Gică - contra - agitat", nu prea îi mai putem bănui pe ţărănişti de dictatură... În fapt există o singură caracterizare pentru acest document programatic: este unul populist, lipsit de orice sinceritate reală.

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Integrarea europeană, o importantă problemă de politică internă".

Problematica integrării europene nu mai este o componentă exclusiv a politicii externe. Ea se încadrează, substanţial, în zona de interes a politicii interne.

Ne confruntăm, acum, cu o problematică socială de un tip deosebit, generată de schimbările esenţiale, structural-pozitive în fond, intervenite în România post-2000. Nevoia de adoptare a unor decizii globale, a căror componentă geostrategică este deosebit de puternică, se suprapune dorinţei româneşti de accedere în structurile europene la termen.

Specificul anului 2004, ca şi al guvernării care va urma după alegerile generale şi prezidenţiale, este dat de faptul că, în etapele următoare, vor trebui rezolvate, integral, pe de o parte, problemele generic cunoscute sub numele "integrarea în Europa" şi, pe de altă parte, cele specifice valului de populaţie tânără care intră în viaţa politică şi pe piaţa forţei de muncă, ţinându-se cont pregnant, în acelaşi timp, de nevoia conservării şi afirmării identităţii noastre naţionale.

În mod curent, în discursul politic se produce, într-un anumit fel, o cvasifracturare, deoarece "integrarea europeană" se asociază cu discursul strategic, în timp ce problemele sociale interne se plasează la nivel tactic. Partidele trebuie să armonizeze aceste discursuri şi politici diferite, cea ce constituie o sarcină deosebit de importantă pentru orice formaţiune politică, în special pentru P.S.D., partidul de guvernământ. Orice abordare populistă poate constitui un pericol echivalent unei frânări neaşteptate.

Integrarea europeană trebuie tratată ca un ansamblu de probleme interesând, prioritar, principalele instituţii publice. România trebuie să decidă cu fermitate asupra modului de acţiune în sensul asigurării funcţionalităţii instituţiilor construite, asupra tipului de politici de personal şi asupra criteriilor de performanţă utilizate de acestea, asupra direcţiilor de urmat în dezvoltarea economică, asupra modelului de societate ce se doreşte a fi fundamentat şi dezvoltat.

Nu ne putem baza programele şi proiecţiile de viitor strict pe incontestabila importanţă geostrategică a României. România nu se integrează în Europa prin declaraţii politice populiste, tip campanie electorală, ci printr-un set de politici care să facă societatea noastră compatibilă cu societăţile europene şi cu principalele tendinţe care le caracterizează. Doar în aceste condiţii problemele sociale de la noi vor putea primi soluţii optime, mai clar, folosind şi resursele integrării europene pentru a le rezolva.

Astăzi, nu se pune problema dacă Europa urmează să se schimbe în anii ce vor urma, ci în ce direcţie evoluează această schimbare şi cum trebuie să reacţionăm noi în faţa schimbării.

Trăim într-un sistem de piaţă mondială, guvernată de regulile concurenţei, unde organismele financiare internaţionale dispun de capacităţi de influenţă şi de decizie la nivel global. Trebuie să învăţăm să gândim în termenii pieţei mondiale şi ai legăturii cu mediul extern: aceasta este cea mai bună abordare naţională, în spiritul intereselor naţionale.

Şirul problemelor la care trebuie să răspundem prin decizii pragmatice este lung. Este vorba despre probleme reale, adevăratele probleme ale societăţii noastre. De aceea, cea mai mare eroare ar fi să definim problemele pornind de la o colecţie de teze şi texte doctrinare.

O astfel de eroare, dintr-un trecut deloc îndepărtat, a făcut ca o serie de tendinţe din viaţa politică românească, mă refer aici la perioada 1990-2000, dincolo de discursul lor modernizant, să presupună aceeaşi structură a resurselor, tehnologiilor şi calificării, specifice unei societăţi industriale semidezvoltate. Procedeul, specific deceniul deja amintit, s-a bazat pe simpla extrapolare.

Marea problemă a României nu datează de acum şi nu este strict "economia funcţională de piaţă". Adevărata problemă este cea a modelului de dezvoltate. Legat de modelul de dezvoltare, lipsa unui răspuns adecvat în perioada 1996-2000 este responsabilă pentru multe dintre blocajele pe care guvernarea a trebuit să le rezolve în perioada 2000-2004.

Trebuie să trăim în ritmul instituţiilor europene cu vocaţie continentală. De aceea, răspunsurile pe care guvernarea de după 2000 le-a dat problemelor sunt, trebuie şi vor rămâne realiste.

Domnul Nicu Spiridon:

Declaraţie politică: "Un nou gest iresponsabil al Alianţei «DA» - Dezastru şi Amnezie"

Consecvenţi politicii de demolare a României, demonstrată din plin în perioada cât au fost la guvernare în cadrul coaliţiei C.D.R., reprezentanţii P.D. şi P.N.L., acum uniţi în Alianţa "DA", adică "dezastru şi amnezie", supăraţi că nu s-au blocat negocierile cu Uniunea Europeană, au cerut demisia Guvernului, ameninţând cu o moţiune de cenzură. Într-un moment când întreaga clasă politică ar trebui să-şi canalizeze forţa pentru a ajuta Executivul în realizarea scopului comun, finalizarea negocierilor până la sfârşitul anului 2004 şi pregătirea temeinică a României pentru aderarea în 2007 la Uniunea Europeană.

Alianţa "DA" (uitând că, deşi am fost una din primele ţări care a semnat tratatul de asociere cu Uniunea Europeană, guvernele coaliţiei din care a făcut parte, au adus România, în anul 2000, pe ultimul loc în procesul integrării), promovează o politică falimentară, duplicitară, contrară intereselor poporului român, aducând grave prejudicii ţării atât în plan intern, cât şi extern.

A cere demisia unui guvern care, prin eforturi constante şi consecvente, a făcut ca România să se apropie foarte rapid de momentul încheierii negocierilor şi să primească confirmarea de primire în Uniunea Europeană pentru 1 ianuarie 2007, o dată care în urmă cu trei ani părea neverosimilă, a finalizat un acord cu FMI, a relansat creşterea economică, a adus România în familia NATO, a redat românilor demnitatea de a circula liber în spaţiul Schengen, a relansat România pe calea modernităţii şi revenirii la normalitate, este un act iresponsabil care trebuie dezavuat.

Adevărul este că România ar fi putut îndeplini obiectivele integrării cu câţiva ani mai devreme, dacă nu ar fi avut ghinionul să fie condusă, timp de patru ani, între 1997-2000, de "un grup de politicieni puşi pe căpătuială", adică aceeaşi care astăzi cer cu fervoare demisia actualului Executiv, crezând că trei ani de zile sunt suficienţi pentru ca oamenii să uite dezastrul economic prin care ţara a fost sărăcită cu peste 4 miliarde de euro şi răul imens pe care l-au produs în toate domeniile de activitate.

Aşa cum era şi normal, ca răspuns la nesăbuinţa alianţei de conjunctură, lipsită de un program bazat pe valori politice compatibile, care este Alianţa "DA", Guvernul României a emis un comunicat în care, exprimându-şi consternarea şi dezaprobarea faţă de atitudinea celor două partide, arată că nu va părăsi conducerea ţării doar pentru că "un grup de politicieni faliţi şi condamnaţi la uitare, chiar de votul popular, se încăpăţânează să vocifereze în faţa naţiunii" şi că va continua să-şi facă datoria faţă de cetăţeni, faţă de România, pentru a nu înşela speranţele milioanelor de oameni care cred în P.S.D.

Susţin această poziţie şi adresez chemarea tuturor colegilor parlamentari, indiferent de culoare politică, să se alăture eforturilor pe care Guvernul României le face pentru îndeplinirea principalului obiectiv al acestei perioade, aderarea la Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Gheorghe Pribeanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"Accelerarea piedicilor mediative"

Asistăm la derularea unor evenimente din ce în ce mai precipitate, care amplifică stresul în mediul politic românesc. Prezenţele tot mai diversificate şi viu colorate, promotoare de politici care promovează, care mai de care, cele mai declarativ-democratice principii, se luptă să câştige prin orice mijloace încrederea electoratului român.

Întregul arsenal mediatic este lansat în lupta acerbă de convingere a cetăţeanului român să voteze, încă o dată, cu speranţa că mâine va fi mai bine decât ieri. Aşa cum v-am obişnuit, vă arătăm cum este înţeleasă democraţia de către puterea social-democrată.

Anul electoral 2004, din început demonstrează iar că Puterea, ca, de fapt, toate guvernările post-decembriste, sub masca unei guvernări democratice, acţionează în detrimentul populaţiei. Susţin pe faţă sau mascat interese de grup, alimentând corupţia, dovedind încă o dată, că una spun şi alta fac.

Asistăm la un spectacol grotesc pus la cale de toţi cei vinovaţi de susţinerea interesată a puterii P.S.D. - iste făcând aşa-zisul joc putere-opoziţie (democrată) unde în funcţie de interese partinice se mimează un joc derutant pentru bietul cetăţean scârbit de atâta "Dreptate" şi "Bunăstare".

Este batjocorită demnitatea umană, în unele localităţi este fructificată şi sărăcia unor cetăţeni, cărora li se distribuie pungi cu alimente în schimbul carnetului de membru P.S.D., trimis cu poştaşul (exemplu Bogda, judeţul Timiş). Aşa constatăm că puterea fură cu carul şi distribuie cu punga sub însemnele P.S.D.- iste. Să mai spună cineva că baronul cel mai mare al agriculturii timişene nu-şi iubeşte iobagii P.S.D.- işti.

S-a format după cum vedeţi o dictatură a dezinformării dirijate, care duce la dezastrul naţional. Singura forţă politică ce nu se abate de la realizarea obiectivelor sale în folosul neamului românesc şi luptă neabătut pentru binele majorităţii cetăţenilor României, este boicotată prin orice mijloc, atât de Partidul-Stat, cât şi de aşa-zisa "opoziţie democratică" participantă de mai multe ori la guvernare în diferite variante.

Puterea jonglează cu banii publici şi cu datoriile la buget pentru a subjuga, condiţiona şi constrânge posturile de radio şi televiziune, o mare parte a presei centrale şi chiar locale să difuzeze ştiri, emisiuni numai aşa cum convin actualei guvernări.

Se ascund adevăruri, se prezintă trunchiat ştiri, se împiedică prezentarea realităţii, căutând cu orice preţ să pună într-o lumină proastă activitatea principalei şi unicei forţe politice de opoziţie, Partidului România Mare şi a liderului său, senatorul, doctor în istorie, Corneliu Vadim Tudor.

Inteligenţa naţiunii române va trebui să exprime mai ales la alegerile viitoare prin votul dat ca o sancţiune a actualei Puteri. Fie ca proverbul referitor la "Mintea românului cea de pe urmă", să primeze şi de data aceasta. Pentru edificare, vă prezint pe scurt situaţia financiară a câtorva posturi de televiziune, transformate în unelte mediatice ale Puterii, care au întărit sloganul "Minţim poporul cu televizorul", astfel: Postul TVR 1, cu un profit de 5,5 milioane dolari şi încasări din abonamente de 49 milioane dolari, bani luaţi cu japca de la populaţie, datorată votului dat de tăvălugul antidemocratic în Parlament (monstruoasa coaliţie) P.S.D.-U.D.M.R., prin care plătim taxe pe ce nu vedem şi nu auzim, prezintă numai activităţi pro-putere şi pro-preşedinţie, foarte puţin despre P.N.L. şi P.D., iar P.R.M. nu este amintit.

Dacă la toate conferinţele de presă ale P.R.M. participă şi TVR 1, niciodată nu transmite nimic, căutând cu orice preţ să prezinte dacă se poate numai ştiri ce ar dăuna acestui partid şi împotriva preşedintelui său, senatorul Corneliu Vadim Tudor, dovedind prin aceasta embargoul mediatic privitor la activitatea P.R.M.

PRO TV, un post de televiziune care datorează statului român 7 milioane dolari, iar ca să fie reeşalonată sau iertată datoria din bani publici, cântă în strune Puterii, distorsionând realitatea, prezentând numai ştiri pro - Putere, câteva apariţii, 3 Partidul Naţional Liberal şi 2 Gigi Becali. Nici o mediere pe acest post a liderilor P.D. şi P.R.M. Se constată că acest post TV difuzează cu regularitate ştiri despre violenţă.

PRIMA TV, un post îndrăgostit de activitatea puterii, pe care o slujeşte, deoarece are datorii la stat de 7,7 milioane dolari (TVA şi impozite pe salarii). Ştirile FOCUS sunt centrate pe imaginea duiosului cuplu părintesc, Preşedinte şi Premier. Nici vorbă de vreo apariţie a liderului P.R.M.

Postul de televiziune ANTENA 1 aparţine liderului P.U.R., Dan Voiculescu. Ştim noi cu ce bani l-a luat. Antena 1 a început să critice uşor Puterea numai după ce a divorţat P.U.R. de P.S.D. Datorii la stat de peste 2 milioane dolari pentru plata cărora se acordă înlesniri. INTACT S.A., legată tot de postul Antena 1, este datoare la statul român cu peste 1,5 milioane dolari.

Dacă aceşti bani datoraţi statului ar fi bine gospodăriţi, situaţia nivelului de trai ar fi alta. Pe lângă acest rău provocat românilor, barierele puse adevărului aduc şi mai multe prejudicii poporului român, democraţiei, bagatelizând rolul legislativului în stat.

Atenţie CNA, nu mai susţineţi revenirea la dictatură!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Puiu Haşotti şi Gheorghe Albu, secretari)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să declar deschisă partea a doua a şedinţei de astăzi, destinată dezbaterii proiectelor înscrise pe ordinea de zi. În prima parte aţi participat la declaraţii politice.

Vă amintesc prezenţa. Din 345 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 294, sunt absenţi 51, 16 participă la alte activităţi parlamentare.

Primele două puncte ale şedinţei de astăzi erau două proiecte foarte importante. Primul privind organizarea judiciară şi al doilea privind statutul magistraţilor. Am înţeles că din partea Comisiei juridice există o cerere.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Timiş, pentru ambele proiecte.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dată fiind importanţa celor două proiecte de lege pentru reforma justiţiei în România şi având în vedere şi recentul Raport al Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European privind România, vă solicit retrimiterea la comisie a celor două proiecte de lege, pentru a găsi unele soluţii ca să întrunim exigenţele Uniunii Europene în această materie.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această cerere.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate de voturi. Sper să existe inspiraţia necesară pentru a găsi soluţiile cele mai bune.

La pct. 22, stimaţi colegi este Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat.

Comisia pentru politică economică o rog să propună timpii de dezbatere, fiind în procedură de urgenţă.

Doamna Lucia-Cornelia Lepădatu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunem timp total de dezbatere 5 minute, câte 1 minut de fiecare intervenţie.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine este pentru?

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă există vreo intervenţie prealabilă? Nu.

Trecem la dezbaterea textelor proiectului.

Vă reamintesc, comisia a propus adoptarea acestuia în forma votată de către Senat.

La titlul proiectului de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă dacă aveţi obiecţiuni? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Textul articolului unic, care cuprinde dispoziţia de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Preambulul. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Articolul I, preambul. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Punctele 1, 2, 3 şi 4, de pe prima pagină. Dacă sunt obiecţiuni? Nu sunt. Votate în unanimitate.

Articolul II. Nu sunt. obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Vom supune votului final acest proiect la sfârşitul acestei zile.

La pct. 23, Proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional.

Din partea iniţiatorului? Este o propunere legislativă. Cine sunt iniţiatorii, domnule preşedinte?

Domnul Mihai Nicolescu (din sală):

Domnul Garda Dezideriu.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu este iniţiatorul aici. V-aş ruga să-l anunţaţi să se prezinte pentru şedinţa următoare. Se amână dezbaterea acestui proiect. Este reprezentantul Guvernului.

Domnule Marton, vorbiţi cu colegul dumneavoastră care a iniţiat acest proiect de lege să se prezinte să-l susţină. Amânăm proiectul până când se prezintă iniţiatorul.

La pct. 29, Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea, reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organ este de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice.

Vă rog.

Altă procedură decât procedura de urgenţă care este prevăzută pentru acest proiect.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Această ordonanţă de pe pct. 29, printre altele, are o prevedere care vizează Ministerul Culturii, reorganizarea Ministerului Culturii.

Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor care a trebuit să dea un aviz la acest raport a depus un aviz de modificare substanţială a părţii care vizează Ministerul Culturii, care nu a fost luată în considerare deloc şi nici pusă în discuţie de către comisia care a fost sesizată în fond cu acest proiect de lege.

Drept pentru care, trebuie să susţin ideea Comisiei de cultură de a fi retrimisă această ordonanţă şi să fie repusă în discuţie, de fapt să fie pus în discuţie acel aviz primit de la comisia noastră, pentru a se modifica o problemă destul de importantă care a fost tratată în mod necorespunzător în această ordonanţă.

Trebuie să vă spun că această susţinere a fost votată în unanimitate, deci indiferent de culoarea politică, în comisia noastră.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Aş vrea să-i amintesc colegului meu că această ordonanţă a fost returnată comisiei, tocmai din aceste motive şi alte motive care au existat atunci. Comisia a reanalizat absolut toate observaţiile făcute şi în urma acestei reanalizări a întocmit acest raport în data de 11 februarie.

În consecinţă, având în vedere că este vorba despre situaţia personalului ministerelor şi organelor de specialitate şi a celorlalte instituţii publice şi structuri, care se desfiinţează şi se reorganizează, având în vedere că este în procedură de urgenţă, propun plenului şi dumneavoastră, domnule preşedinte, să supuneţi plenului discutarea acestui raport sub forma prezentată după revizuirea la comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Alexandru Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Fără a pune sub semnul întrebării activitatea comisiei de specialitate, cea sesizată în fond, trebuie să vă spun, însă, că această ordonanţă a modificat în fond o lege votată în Parlamentul României: Legea de organizare a cinematografiei. Şi cred că este dreptul Comisiei de cultură care a fost cea care a lucrat pe această lege să-şi spună punctul de vedere atunci când, printr-o ordonanţă, se modifică în fond şi foarte mult o lege care o priveşte. Este ceea ce cerem, fără a acuza un mod sau altul de lucru, ci pur şi simplu ca ceea ce spunem noi să fie luat în considerare şi să fie discutat în cadrul comisiei de specialitate.

De aceea, Comisia de cultură a susţinut şi susţine ca aceste lucruri să se discute. Repet: este vorba despre o lege discutată în comisia noastră, aprobată de cele două Camere, devenită lege ca atare şi care se modifică în fond, prin această ordonanţă de urgenţă, care priveşte reorganizarea Guvernului. Nu are nici o legătură partea de Consiliul Naţional al Cinematografiei cu reorganizarea Guvernului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aţi auzit intervenţiile colegilor noştri din Comisia de cultură şi răspunsul dat de vicepreşedintele Comisiei de administraţie, care a fost sesizată în fond.

Mai doriţi, domnule Bara, să faceţi vreo precizare?

Supun votului dumneavoastră această propunere de restituire la comisia de fond, pentru a rediscuta raportul, în funcţie de avizul pe care l-a dat Comisia de cultură.

Cine este pentru?

Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cu mare majoritate de voturi s-a decis de către plenul Camerei Deputaţilor restituirea proiectului la comisia de fond, pentru a rediscuta raportul, în funcţie de avizul dat de Comisia de cultură.

Termen pentru raport suplimentar, domnule vicepreşedinte Bara? Luni?

Domnul Radu Liviu Bara (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Pentru a putea fi înscris pe ordinea de zi de săptămâna viitoare. Depuneţi, atunci, raportul vineri. Termen pentru depunerea raportului suplimentar vineri, proiectul urmând a fi reînscris pe ordinea de zi.

Următorul punct, pct. 30, reexaminarea la cererea preşedintelui a Ordonanţei de urgenţă nr. 54/2003 privind interzicerea realizării de clădiri pe suprafeţele din fondul forestier naţional afectate de incendii.

Comisia pentru agricultură? Care dintre dumneavoastră prezentaţi raportul? Domnul profesor Nicolescu.

Domnul Mihai Nicolescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimate şi stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.89 şi 107 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată spre dezbatere şi avizare în fond, în procedură de urgenţă, în vederea reexaminării, potrivit art.125 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, cu Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2003 privind interzicerea realizării de clădiri pe suprafeţele din fondul forestier naţional afectate de incendii, transmis cu Adresa nr.445/2003 din 17 decembrie 2003 şi înregistrat sub nr.24/28 din 4 februarie 2004.

Nu au fost sesizate comisii spre avizare.

Preşedintele României, la data de 25 noiembrie 2003, s-a adresat Parlamentului României cu cererea de reexaminare a dispoziţiilor art.2 alin.1 pct.3 din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.54/2003 privind interzicerea realizării de clădiri pe suprafeţele din fondul forestier naţional afectate de incendii.

Membrii comisiei au constatat obiectivitatea solicitării de reexaminare, exprimându-şi acordul cu forma adoptată de Senat.

Proiectul de Lege pentru aprobarea ordonanţei face parte din categoria legilor ordinare, potrivit prevederilor art. 76 alin.2 din Constituţie.

Raportul comisiei a fost adoptat cu majoritate de voturi, înregistrându-se o singură abţinere, în şedinţa din 10 februarie 2004.

În urma dezbaterii, comisia propune adoptarea proiectului de lege în forma prezentată de Senat în şedinţa din 15 decembrie 2003.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină?

Stimaţi colegi,

În esenţă, deci, Camera Deputaţilor a decis aplicarea unei sancţiuni cu închisoare contravenţională, care nu este constituţională.

La cererea Preşedintelui, urmează să reexaminăm acest text şi să constataţi că, de fapt, textul votat de Senat, care prevede doar sancţiunea amenzii, este cel legal şi constituţional.

Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Vom supune din nou această cerere votului final, la sfârşitul acestei şedinţe.

Ne întoarcem la pct.23, pentru că s-a prezentat iniţiatorul Proiectului de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998.

Domnul Garda Dezideriu.

Poftiţi şi susţineţi-vă propunerea, domnule.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aplicarea legilor de retrocedare a creat o situaţie nouă în domeniul gospodăririi pădurilor şi în special al regimului silvic.

Noi am încercat să redactăm o lege, o modificare de lege pentru a corecta Ordonanţa nr.96 din 1998 şi Legea nr.75 din 2002, în conformitate cu noile situaţii apărute în domeniul forestier, după retrocedarea pădurilor.

Noi am încercat să rezolvăm problema drumurilor forestiere, a amenajamentelor silvice. Am încercat să ne ocupăm cu problema controlului şi am încercat să ne adaptăm acestor noi condiţii.

Eu cred că această iniţiativă, după lungi tratative, după 15 medieri care au avut loc împreună cu reprezentanţii din partea Ministerului Agriculturii, reprezentanţii Gărzii Mediului, şi în special cu domnul Marian Ianculescu, am reuşit să realizăm o lege bună, prin care vom putea să oprim ilegalităţile în pădurile României şi vom putea apăra fondul forestier naţional, atât de stat, cât şi cel privat.

Prin urmare, vă rog să votaţi pentru această lege de modificare a Ordonanţei nr.96 din 1998.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Reprezentantul ministerului, dacă doreşte să ...?

Reprezentantul ministerului este de acord cu propunerea.

Comisia, vă rog să prezentaţi raportul.

Domnul preşedinte Bâldea.

Domnul Ioan Bâldea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a fost sesizată în fond, spre dezbatere şi avizare, cu Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, transmis cu Adresa nr.285 din 22 aprilie 2003.

La întocmirea raportului, comisia a avut în vedere avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului, avizul Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic şi avizul Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, modificată şi completată prin Legea nr.75/2002.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art.73 din Constituţie.

Raportul comisiei a fost adoptat cu unanimitate, în şedinţa din 11 februarie 2004.

În urma dezbaterii, comisia propune admiterea cu modificări şi completări a proiectului de lege.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva dintre dumneavoastră să intervină?

Domnul deputat Ianculescu. Poftiţi.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aşa cum spunea şi unul dintre iniţiatorii acestei iniţiative, în forma în care a venit de la Senat nu puteam să fim de acord cu respectiva, pentru că se producea un haos în toată legislaţia silvică românească.

De aceea, împreună cu ministerul, împreună cu iniţiatorii, la comisie am dezbătut această iniţiativă legislativă şi a rezultat raportul pe care-l supuneţi dumneavoastră acum aprobării noastre, cu care suntem de acord, în totalitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai sunt alte intervenţii? Nu sunt.

Trecem la dezbatere.

La titlul proiectului, stimaţi colegi, vă rog să observaţi amendamentul nr.1.

Dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Preambulul art.I.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Votat în formularea Senatului.

La pct.1 din proiectul de lege, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.3.

Nu sunt obiecţiuni.

Admis amendamentul, modificat pct.1.

La pct.2, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.4.

Nu aveţi obiecţiuni.

Admis amendamentul, modificat pct.2.

La pct.3, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.5.

Comisia propune eliminarea acestui punct şi, în consecinţă, păstrarea alin.1 al art.4, în vechea formulare.

Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul nr.5?

Admis amendamentul, se elimină pct.3.

La pct.4, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.6.

De asemenea, comisia propune eliminarea acestuia şi păstrarea vechiului text.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, eliminat pct.4.

La pct.5, urmăriţi amendamentul nr.7.

Admis amendamentul, modificat pct.5.

La pct.6, urmăriţi amendamentul nr.8.

Comisia propune eliminarea acestuia.

Admis amendamentul, eliminat pct.6; rămâne textul art.5 în forma iniţială.

Pct.7. Comisia propune, prin amendamentul nr.9, eliminarea acestuia.

Admis amendamentul, se elimină pct.7.

La pct.8, urmăriţi amendamentul nr.10.

Comisia propune şi aici eliminarea.

Admis amendamentul, se elimină pct.8; rămân textele iniţiale.

La pct.9, urmăriţi amendamentul nr.11.

Domnul deputat Ianculescu.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

La acest articol, la lit.a) a art.8, alin.1, vă cerem permisiunea să facem modificarea ultimei fraze: după sintagma "după caz" urmează punct şi, în loc de "modul de asigurare şi decontare a fondurilor ..." şi până la final, v-am propune următoarea formulare, care este mai conformă cu normele de tehnică legislativă: "Normele privind asigurarea şi decontarea fondurilor necesare elaborării amenajamentelor silvice şi studiilor sumare de amenajare se emit de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului". Aceasta ar fi una, iar termenul de 60 de zile de elaborare a acestui ordin să fie trecut la "Dispoziţii finale", când vom ajunge acolo, la art.II.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Aţi auzit textul propus, de îmbunătăţire a amendamentului actual, propus de domnul Ianculescu.

Comisia este de acord.

Supun votului dumneavoastră amendamentul nr.11, reformulat potrivit propunerii prezentate astăzi în plen, de către domnul Marian Ianculescu.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Voturi împotrivă, dacă sunt?

Abţineri?

În unanimitate, s-a adoptat amendamentul în formularea rezultată.

La pct.10, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.12.

Nu sunt obiecţiuni.

Admis amendamentul, modificat pct.10.

La pct.11, vă rog să vedeţi amendamentul nr. 13 din raport. Acesta ar urma să rămână nemodificat, dar renumerotat, ca urmare a eliminării unor puncte anterioare. Nu se pune la vot acest lucru, fiind un lucru firesc.

Pct.12. Urmăriţi amendamentul nr.14.

Nu aveţi obiecţiuni.

Admis amendamentul, modificat pct.12.

La pct.13, urmăriţi amendamentul nr.15.

Comisia propune eliminarea acestuia.

Admis amendamentul, se elimină pct.13.

Pct.14. Urmăriţi amendamentul nr.16.

De fapt, acest amendament vizează doar renumerotarea.

Urmăriţi amendamentul nr. 16 de la pag.17.

Admis acest punct.

Pct.15. Urmăriţi amendamentul nr.17.

Admis amendamentul, se modifică pct.15.

Deci, nu se abrogă art.13, ci se va modifica, potrivit amendamentului nr.17.

La pct.16, urmăriţi amendamentul nr.18.

Admis amendamentul nr.18, modificat pct.16.

Pct.17. Urmăriţi amendamentul nr. 19 din raport. Se păstrează textul, dar se renumerotează - pentru alin.1 şi 2.

La alin3, vă rog să vedeţi, totuşi, amendamentul nr.19 de la pag.20.

Pentru alin.3, comisia propune reformularea acestuia.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul nr.19, cu privire la alin.3 al art.15.

Pct.18. Este doar partea introductivă a pct.18, care va fi renumerotat în pct.12, dar, pentru cuprinsul art.16, urmăriţi amendamentul comisiei, de la pag.21.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, se modifică în mod corespunzător art.16 alin.1 şi alin.2.

Pct.19 din proiectul de lege adoptat de Senat.

Vă rog să urmăriţi amendamentul nr.21.

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Pct.20. Urmăriţi amendamentul nr.22.

Comisia propune modificarea alin.4 al art.17.

Nu aveţi obiecţiuni.

Admis amendamentul, se introduce această modificare.

Pct.21. Urmăriţi amendamentul nr.23.

Admis amendamentul, modificat pct.21.

Pct.22. Urmăriţi amendamentul nr.24.

Admis amendamentul, modificat pct.22.

Pct.23. Urmăriţi amendamentul nr.25.

Admis amendamentul, modificat pct.23, respectiv art.20 alin.1.

Pct.24. Urmăriţi amendamentul nr.26.

Admis amendamentul, renumerotat şi modificat acest text în mod corespunzător.

Pct.25. Urmăriţi amendamentul nr.27.

Admis amendamentul, modificat pct.25.

Pct.26. Urmăriţi amendamentul nr.28.

Admis amendamentul, modificat pct.26.

Pct.27. Urmăriţi amendamentul nr.29.

Admis amendamentul, modificat pct.27.

Pct.28. Urmăriţi, vă rog, amendamentul nr. 30 din raport.

Comisia menţine textul acestui punct, dar renumerotează punctul.

Aceeaşi soluţie şi pentru pct.29.

La pct.30, de asemenea, rămân textele iniţiale, dar se renumerotează.

Pct.31, de asemenea, dacă nu aveţi nici dumneavoastră obiecţiuni.

Pentru alin.2 din art.25, rămâne textul iniţial.

Pentru alin.4 din acest text, urmăriţi amendamentul nr.33.

Nu aveţi obiecţiuni.

Admis amendamentul nr.33 cu privire la alin.4 din art.25, care se modifică în mod corespunzător.

La pct.32, comisia nu are amendamente, decât că renumerotează textul.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Rămâne textul iniţial.

La pct.33, urmăriţi amendamentul nr.35.

Admis amendamentul, se modifică, din acest punct, lit.d) de la art.27 - lit.d) şi lit.h).

Prin amendamentul nr.36, comisia propune un punct nou - pct.28, care-şi propune modificarea lit.h) a alin.1 din art.29.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, se introduce această modificare.

Pct.34. Comisia propune menţinerea acestuia în formula votată de Senat, dar renumerotată.

La pct.35, comisia propune, prin amendamentul nr.38, eliminarea.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, eliminat pct.35.

Pct.36. Comisia, prin amendamentul nr.39, propune eliminarea acestuia. Eliminându-se pct.36, se deduce că art.34 şi art.35 rămân neabrogate.

După pct.36, comisia propune un punct nou, prin amendamentul nr.40.

Admis amendamentul nr.40, se introduce pct.39.

La pct.37 din proiectul adoptat de Senat, prin amendamentul nr.41, comisia propune renumerotarea şi modificarea.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, modificat textul.

La pct.38, comisia nu are amendamente. Rămâne textul iniţial, dar va fi renumerotat ca pct.32.

Pct.39. Prin amendamentul nr.43, comisia propune reformularea acestuia, deci a art.40, şi renumerotarea lui.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

Prin amendamentul nr.44, comisia propune un punct nou - pct.34. Îl găsiţi la pag.37.

Admis amendamentul, se introduce noul text.

La pct.40, comisia propune, prin amendamentul nr.45, eliminarea acestuia.

Admis amendamentul, se elimină pct.40.

Pct.41. Comisia propune păstrarea acestuia şi renumerotarea lui.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Rămâne textul iniţial.

Prin amendamentul nr.47, comisia propune un text nou - pct.36.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul nr.47, se introduce pct.36.

La art. II, prin amendamentul nr.48, comisia propune eliminarea acestuia.

Nu sunt obiecţiuni. Eliminat textul.

La art. III, comisia propune eliminarea lui, prin amendamentul nr.49.

Nu sunt obiecţiuni.

Eliminat art. III.

La art. IV, prin amendamentul nr.50, comisia propune modificarea acestuia şi renumerotarea lui.

Domnul deputat Marian Ianculescu.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

V-aş propune ca actualul art. II să devină art. III, cu acelaşi conţinut, iar, în locul art. II, fost, să introducem un articol în care să punem în aplicare prevederea de la art.8 alin.1 lit. a), prin care am eliminat din textul articolului respectiv termenul de 60 de zile.

Şi, de aceea, v-aş propune următoarea formulare: art. II ...

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi, s-o luăm pe rând.

Deci, eu când am ajuns la art. II, am spus că dumneavoastră aţi propus în comisie eliminarea şi plenul nu a avut obiecţiuni.

Domnul Marian Ianculescu:

Domnule preşedinte, art. II din proiect, din iniţiativă, din varianta de la Senat, am propus eliminarea, într-adevăr, că e normal.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi vă mai menţineţi această propunere?

Domnul Marian Ianculescu:

Nu, suntem de acord cu eliminarea.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun.

Domnul Marian Ianculescu:

Dar acum suntem la art. IV.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Propuneţi ca acesta să devină art. II ...

Domnul Marian Ianculescu:

Acesta să devină art. III; deci actualul art. IV să devină art. III ...

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, cum să devină art. III, IV, după I?

Domnul Marian Ianculescu:

Deci, ar fi înainte de art.IV, atunci, înainte de art. IV, trebuie introdus un articol, cu următorul conţinut: "În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului va aproba ordinul prevăzut la art.8 alin.1 lit. a)".

Când am prezentat amendamentul la art.8 alin.1 lit. a), am specificat că termenul de 60 de zile îl vom trece la "Dispoziţii finale", ca un articol distinct.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Şi atunci rămâne şi ce aţi propus dumneavoastră la pct.50? Actualul articol?

Domnul Marian Ianculescu:

Rămâne; actualul pct.50 rămâne.

Deci, actualul amendament nr. 50 rămâne ultimul şi, premergător acestui amendament nr. 50, devine ceea ce am propus eu - art. II.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci, stimaţi colegi, înainte de pct.50, colegul nostru propune un text care va fi numerotat II ...

Domnul Marian Ianculescu:

Exact.

Domnul Valer Dorneanu:

... şi care va prevedea că în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministerul va elabora ceea ce a spus dânsul.

Domnul Marian Ianculescu:

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, vă rog să fiţi clari: în ce termen să se elaboreze ordinul ministerului?

Domnul Marian Ianculescu:

În 60 de zile, cum a fost la art.8 alin.1 lit. a) din raport. Deci, rămâne acelaşi termen.

Colegii mei din comisie propun ca la actualul art. III, cu republicarea în Monitorul Oficial, dând o nouă numerotare, să nu fie în 60 de zile, ci să fie la latitudinea Monitorului Oficial. Deci, este o chestiune care... cred că au dreptate în această privinţă, să eliminăm termenul de 60 de zile de la art. III, în legătură cu republicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare. Ca să nu punem noi un termen Monitorului Oficial pentru republicarea acestei ...

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să citiţi ceea ce va fi la art. II.

Domnul Marian Ianculescu:

Da. Şi atunci, art. II, actualul art. II, la poz.50, ar avea următoarea ...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat, lăsaţi-l pe art. II de la poz.50 aşa cum este, decât că o să ştergem termenul de 60 de zile.

Domnul Marian Ianculescu:

Exact.

Domnul Valer Dorneanu:

Dumneavoastră acum sunteţi cu elaborarea normelor.

Domnul Marian Ianculescu:

Exact.

Domnul Valer Dorneanu:

Citiţi textul acesta, care va deveni art. II.

Domnul Marian Ianculescu:

Da. Şi textul va suna: "Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I ..."

Domnul Valer Dorneanu:

Nu ne înţelegem deloc, domnule deputat.

Dumneavoastră aţi spus că, înainte de acest termen, vreţi un alt text, care să oblige ministerul să elaboreze ...

Domnul Marian Ianculescu:

Acela rămâne în termen de 60 de zile, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Citiţi-l, domnule!

Domnul Marian Ianculescu:

"În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului va aproba ordinul prevăzut la art.8 alin.1 lit. a)".

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră acest text.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

În unanimitate, s-a aprobat acest text, care este numerotat art. II.

Domnul Marian Ianculescu:

Art. III - eliminăm sintagma "în termen de 60 de zile" şi va începe textul cu următoarele: "Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare".

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră acest text. Cine este pentru? Mulţumesc. Împotrivă? Abţineri? Unanimitate.

Acest text va fi numerotat III.

Cu aceasta, vă rog să constataţi că am parcurs toate textele acestei propuneri. Urmează să o supunem votului final la sfârşitul acestei şedinţe.

La pct.31, stimaţi colegi, Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Voluntari, judeţul Ilfov.

Cine sunt autorii? Iniţiatorii?

Domnul Marin Anton:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comuna Voluntari nu numai că este cea mai mare din cele 39 localităţi ale judeţului Ilfov, dar este şi cea mai mare comună din ţară. Are în jur de 30.000 de locuitori şi din analiza gradului de îndeplinire a principalilor indicatori cantitativi şi calitativi minimali prevăzuţi pentru localităţile urbane, rezultă că majoritatea acestor indicatori sunt îndepliniţi, unii dintre aceştia cu depăşiri sensibile.

De aceea, am rugămintea să votaţi pentru această propunere legislativă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule vicepreşedinte Bara, vă rog să prezentaţi punctul de vedere al Comisiei pentru administraţie publică.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic a fost sesizată în fond cu propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Voluntari, ţinând cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ, şi de respectarea condiţiilor prevăzute la Legea nr.351/2001 pentru aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a IV-a, reţeaua de localităţi, precum şi cele ale Legii nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, comisia propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea propunerii legislative.

La lucrările comisiei au participat 24 de deputaţi, s-a votat în unanimitate propunerea legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină. Doamna deputat Ionescu.

Doamna Mihaela Ionescu:

Intervenţia mea este în calitate de deputat de Bucureşti care ştiu ce înseamnă oraşul, şi ştiu ce înseamnă mahalaua, şi ştiu ce înseamnă localitatea de lângă Bucureşti. Deci, comuna Voluntari este o localitate care nu are filarmonică, nu are instituţie de învăţământ superior, nu are un număr mare de şcoli, nu ştiu ce institut de cultură şi ce indicatori calitativi şi cantitativi are această comună pentru a fi ridicată la nivel de oraş.

Ştiu că acolo sunt câteva supermarketuri. Dacă aceste supermarketuri ţin locul unor alte instituţii civice ale unui oraş, atunci, cineva poate să voteze. Altfel, Grupul nostru parlamentar va vota contra acestei legi pentru înfiinţarea oraşului Voluntari.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o comună care să devină oraş sunt mai multe, am să rog pe colega, eventual, când are timp să vină până la noi la comisie, să-i arăt cele 12 criterii care sunt îndeplinite.

În primul, şi în primul rând, populaţia trebuie să aibă minim 5000 de locuitori. Această comună are 29.000, aproape 30.000 de locuitori. Pe teritoriul comunei, la ora actuală, sunt peste 2000 de unităţi economice, dintre care 47 de societăţi pe acţiuni, 1530 de societăţi cu răspundere limitată, şi 238 asociaţii familiale. Are peste 78% asigurată canalizarea şi alimentarea cu apă. În privinţa infrastructurii şi în privinţa dotărilor economice, cred că îndeplineşte condiţiile cu mult mai mult decât alte propuneri care s-au aprobat în plenul Camerei. Sigur, dacă doreşte şi date mai precise, chiar dacă este deputat de Bucureşti, să nu se supere, eu am să-i dau exact pe fiecare criteriu în parte cum este îndeplinită fişa respectivei comune.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Ionescu.

Doamna Mihaela Ionescu:

Nu aş fi intervenit, pentru că orice discuţie cu domnul Bara duce la impoliteţe, dar eu am întrebat dacă sunt instituţii culturale, dacă sunt muzee, dacă sunt şcoli, dacă sunt universităţi, ca în orice oraş. Că sunt supermarketuri şi câteva firme acolo, nu înseamnă nimic. Că este realizată canalizarea 78% ţine de apropierea de oraşul Bucureşti.

Dar nu orice este în apropierea unui oraş, este oraş. Tot comună rămâne. Şi îmi pare rău că dânsul de la comisia respectivă recunoaşte că şi în alte cazuri au fost declarate oraşe, comune care nici măcar cât ăsta nu aveau dreptul să fie declarate.

Îmi menţin părerea că nu trebuie să fie ridicată această localitate, această extremitate a Bucureştiului, la rang de oraş.

Domnul Valer Dorneanu:

Cred că la vară o să trebuiască să mergeţi la mare prin Brăneşti, nu prin Voluntari!

Dacă mai sunt intervenţii. Poftiţi!

Domnul Ştefan Valeriu Zgonea:

Domnule preşedinte,

Distinsa mea colegă şi profesoară, pe care o cunosc de când încercam să învăţ ceva în şcoala din Bucureşti, nu prea cunoaşte Legea nr. 351. Şi îmi pare rău că trebuie să-i spun acest lucru, dar e foarte simplă. Acele condiţii nu sunt obligatorii.

În al doilea rând, trebuie să nu uităm că noi, Parlamentul României, avem capacitatea de a privi şi în viitor. Şi a trebuit să acceptăm că în anumite momente trebuie să luăm decizii pentru generaţiile viitoare. Şi acele 12 condiţii nu sunt obligatorii. Singura condiţie obligatorie este referendumul. Trebuie să consultăm populaţia şi să-i dăm posibilitatea să-şi exprime prin vot dorinţa.

Restul condiţiilor sunt criterii pe care trebuie să le îndeplinească, pe care tot noi le-am stabilit. Dacă vă uitaţi la un asterisc în Legea nr. 351 Anexa 2, o să vedeţi că, la momentul apariţiei legii, noi am specificat că anumite oraşe şi comune făcute la data respectivă nu întruneau condiţiile pe care le-am stabilit şi care erau în concordanţă cu acquis-ul european.

Aş ruga-o frumos, fără să se supere, şi o respect şi ştie că o respect foarte mult pe distinsa mea colegă, să privească această lege ca pe o lege tehnică şi care are criterii şi nu are condiţii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, doamnă deputat!

Doamna Mihaela Ionescu:

Tot nu s-a răspuns la o întrebare: ce instituţii culturale are această localitate care are numai două supermarketuri. S-a făcut, într-adevăr, referendum, dar la referendum, aşa cum a spus colegul meu ieri, oamenii nu au fost informaţi că de acum costurile vor fi foarte mari, de fapt, scopul acestei înălţări în rang este pur şi simplu ca să se perceapă acestor supermarketuri taxe mai mari pe teren. Asta e totul!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton Arpad.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Trebuie să vă spun ca un membru al Comisiei de cultură, că majoritatea oraşelor din această ţară, în afară de bibliotecă, alte instituţii culturale profesioniste finanţate de la buget nu au.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Cred că au durat destul dezbaterile generale. Trecem la dezbaterea textului acestui proiect de lege.

La titlu, dacă aveţi obiecţiuni. Comisia propune amendarea acestuia. Vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Nu sunt obiecţiuni la amendamentul 1. Admis, modificat titlul proiectului.

La art.1, comisia nu are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Nu aveţi. Votat în unanimitate textul iniţial.

La art.2, urmăriţi amendamentul 2. Admis amendamentul, modificat art.2. Vom supune proiectul votului final la sfârşitul acestei zile.

Pct.32. Propunerea legislativă pentru declararea satului Alma în comună, prin reorganizarea comunei Aţel din judeţul Sibiu.

Este propunere de respingere. Vă rog să o susţineţi, domnule vicepreşedinte!

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare înfiinţarea comunei Alma, prin reorganizarea comunei Aţel din judeţul Sibiu.

Camera Deputaţilor a adoptat, în luna decembrie 2003, propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Alma, judeţul Sibiu, înregistrată cu nr.PL. 698/2003, în baza raportului favorabil al Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic.

Având în vedere că, potrivit prevederilor art.14 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă în procesul legislativ, trebuie evitată adoptarea aceleiaşi reglementări în mai multe acte normative, iar prezenţa propunerii legislative priveşte înfiinţarea aceleiaşi comune Alma din judeţul Sibiu, proiectul de lege privind înfiinţarea acestei comune, fiind adoptată de Camera Deputaţilor şi transmis Senatului, comisia propune respingerea acesteia pentru că nu mai are obiect de reglementare.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină pe marginea acestei propuneri. Nu.

Vom supune propunerea votului final la sfârşitul acestei zile.

La pct.33, Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Popeşti - Leordeni, judeţul Ilfov.

Domnule deputat Anton, aveţi cuvântul!

Domnul Marin Anton:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comuna Popeşti - Leordeni este situată în sudul judeţului Ilfov, are un număr de 15.000 de locuitori şi îndeplineşte principalii indicatori cantitativi şi calitativi minimali prevăzuţi pentru localităţile urbane.

Din acest motiv, vă rog din nou să votaţi pentru această propunere legislativă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Bara, din partea Comisiei pentru administraţie publică.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru administraţie publică, ţinând cont de avizul favorabil al Consiliului Legislativ şi de punctul de vedere al Guvernului, a analizat această propunere legislativă şi constatând că se îndeplinesc criteriile, Secţiunea a IV-a - reţeaua de localităţi a Legii nr.351 şi cu amendamentele propuse, propune plenului Camerei Deputaţilor aprobarea acestei iniţiative legislative.

Această iniţiativă legislativă a fost votată în comisie, în unanimitate, de toţi membrii prezenţi la şedinţa respectivă.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină. Doamna deputat Ionescu, din partea Partidului România Mare.

Doamna Mihaela Ionescu:

Intervin din nou, tot în calitate de deputat de Bucureşti. Popeşti - Leordeni, nici atât. Popeşti - Leordeni este o comună care nu are decât o biserică catolică şi un cimitir catolic, nici un monument, nici o instituţie culturală, chiar toate aceste comune, în loc să le înglobăm în oraşul Bucureşti, facem oraşe din ele? N-o să fie niciodată oraşe satelit. Nu mă puteţi convinge că criteriile acestea calitative au fost, nici dincolo, nici în cazul oraşului Popeşti - Leordeni, îndeplinite.

Partidul România Mare votează contra acestei legi.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea iniţiatorului, un răspuns. Domnul deputat Anton.

Domnul Marin Anton:

Cu tot respectul, doamnă deputat, v-aş ruga să veniţi mai des prin comunele judeţului Ilfov şi o să vedeţi că sunt foarte bine dotate, inclusiv cultural pentru a fi şi a face parte din categoria oraşelor din România. Vă invităm în Ilfov.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai există vreo intervenţie. Nu. Trecem la dezbaterea textelor proiectului de lege.

La titlu, vă rog să urmăriţi amendamentul 1. Admis amendamentul, modificat în mod corespunzător titlul.

Art.1. Comisia n-are amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Votat textul în formularea iniţiatorului.

La art.2, urmăriţi amendamentul 2. Admis amendamentul, modificat art.2.

Vom supune votului final acest proiect la sfârşitul acestei zile.

La pct.34, Propunerea legislativă privind schimbarea denumirii localităţii Dumbrava, comuna Ciugud din judeţul Alba, în localitatea Limba.

Iniţiatorul, mai întâi, să ne explice cum este cu Dumbrava şi cu Limba.

Domnule Pereş, vă rog!

Domnul Alexandru Pereş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Nu fac parte dintre iniţiatori, dar sunt deputat de Alba şi cunosc situaţia. Localitatea Dumbrava care face parte din comuna Ciugud, vechea denumire era localitatea Limba. Cetăţenii de acolo au dorit în repetate rânduri această modificare care, e normal, trebuie făcută prin lege.

Iată motivul pentru care colegii, probabil deputaţi P.S.D., au făcut această iniţiativă legislativă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul vicepreşedinte Bara.

Domnul Radu Liviu Bara:

La ceea ce spunea colegul nostru, eu aş mai adăuga şi un alt motiv care mi s-a părut, de fapt comisiei i s-a părut destul de important, este datorită faptului că în judeţul Alba sunt trei sate care au denumirea de Dumbrava şi unul dintre motive spunea că pentru a nu exista confuzii rezultate din existenţa acestor trei sate cu denumirea Dumbrava şi dorinţa locuitorilor de a reveni la vechea denumire, s-a propus schimbarea, nu prea fericită, cred şi eu, din Dumbrava în Limba.

Asta este dorinţa locuitorilor şi comisia analizând şi văzând că îndeplineşte toate condiţiile, inclusiv referendum s-a făcut chiar şi pentru schimbarea acestei denumiri, propune plenului Camerei aprobarea acestei iniţiative legislative, cu amendamentele propuse de către comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai sunt intervenţii. Nu.

Stimaţi colegi, având în vedere că fiecare vorbeşte pe limba lui, este firesc ca şi locuitorii comunei Dumbrava să dorească acelaşi lucru, să schimbe denumirea în localitatea Limba.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul acestuia, dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în formula iniţiatorului.

La art.1, nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art.2, nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate textul iniţial.

Vom supune votului final această propunere la sfârşitul zilei.

La pct.35, Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului.

Domnul vicepreşedinte Grigoraş, din partea Comisiei pentru buget şi finanţe, are o intervenţie.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr.69/2000 conţine o serie de prevederi de natură fiscală cu privire la impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată, modalităţile de subvenţionare, de finanţare a unităţilor din domeniu, prevederi care sunt în neconcordanţă cu ceea ce am adoptat noi la Codul fiscal. Şi, din acest motiv, pentru a face legea funcţională, este necesar, domnule preşedinte, stimaţi colegi, să retrimitem această propunere la comisie, pentru ca şi în cadrul Comisiei de buget, finanţe şi bănci, să fie analizate aceste prevederi şi să fie puse de acord în totalitate cu prevederile Codului fiscal.

De altfel, şi Ministerul de Finanţe, printr-o notă transmisă recent, face o serie de observaţii pe care va trebui să le avem în vedere atunci când analizăm această propunere, repet, pentru a face această lege funcţională.

Deci, vă rog, domnule preşedinte, să solicitaţi trimiterea la comisie pentru această propunere legislativă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, supun votului dumneavoastră această propunere. Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Se restituie comisiei această propunere pentru a întocmi un raport suplimentar.

Termen pentru depunerea raportului, 2 săptămâni.

Pct.36, Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii 115/1996.

Comisia juridică a propus respingerea. Domnule deputat Timiş, vă rog să vă susţineţi raportul.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La această propunere legislativă există avizul Consiliului Legislativ favorabil. Guvernul României, prin adresa înaintată comisiei, declară că nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative.

Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea Legii 115/1996 introducând noi soluţii legislative referitoare la declaraţia de avere.

Cu ocazia dezbaterii propunerii legislative, membrii comisiei au constatat că, potrivit prevederilor art.15 alin.2 din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, şi, prin urmare, nu poate fi stabilită o obligaţie legală pentru persoane care nu beneficiază de drepturi corelative, respectiv pentru o persoană care în prezent nu mai are calitatea de demnitar, magistrat sau funcţionar public sau care nu mai deţine o funcţie de conducere sau de control.

De asemenea, o parte din elementele propuse a fi cuprinse în declaraţia de avere au caracter personal. Iar prin adoptarea modificării respective s-ar aduce atingere dreptului constituţional la viaţa intimă, familială şi privată, reglementat de art.26 din Constituţie.

Atribuţiile reţinute în sarcina unei comisii de integritate şi transparenţă cu statut autonom reprezintă o soluţie nelegală, deoarece, potrivit cadrului constituţional actual, aceste competenţe sunt atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti sau, după caz, al organelor de urmărire penală şi ar transforma comisia într-o instanţă extraordinară, înfiinţarea acesteia fiind interzisă expres prin Constituţie, conform prevederilor art.126 alin.5.

Faţă de aceste considerente, membrii comisiei au hotărât cu majoritate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea propunerii legislative.

În raport de obiect şi conţinutul său, propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc. Sunteţi iniţiatorul, parcă?! Da.

Domnul Emil Boc:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Colegul meu a început prezentarea raportului cu afirmaţia potrivit căreia Guvernul nu susţine o asemenea iniţiativă legislativă. Noi suntem convinşi că după raportul Comisiei pentru politică externă din Parlamentul European, Guvernul va fi dispus să-şi reevalueze punctul de vedere, pentru că foarte multe dintre criticile din raportul de ţară şi raportul Comisiei de politică externă cu privire la corupţie sunt cuprinse în acest proiect de lege.

Altfel spus, dacă acum un an sau aproape un an, Guvernul nu avea disponibilitatea să analizeze propunerile noastre, suntem convinşi că astăzi va face acest lucru, la fel cum a făcut şi cu cele două proiecte de lege privind organizarea judiciară şi statutul magistraţilor, când, sub imperativul raportului Comisiei de politică externă, cele două proiecte de acte normative au fost retrimise la comisie pentru a rezolva cel puţin cele trei probleme fundamentale care vizează independenţa justiţiei din România şi anume: trecerea atribuţiilor bugetare de la ministrul justiţiei la Consiliul Superior al Magistraturii, trecerea Institutului Naţional al Magistraturii din subordinea Ministerului Justiţiei în subordinea Consiliului Superior al Magistraturii şi eliminarea practicii de numire în magistratură fără concurs, cel puţin trei dintre criticile din raportul de ţară cu privire la România în materie de justiţie.

Revenind la lupta anticorupţie, această propunere legislativă se corelează, pe de o parte, cu intenţiile Guvernului anunţate în nenumărate rânduri, de perfecţionare a legislaţiei anticorupţie, iar pe de altă parte, oferă o şansă concretă Guvernului de a demonstra că doreşte cu adevărat să se implice prin susţinerea unor măsuri ferme de luptă împotriva corupţiei şi a justifica din acest punct de vedere continuarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, care, astăzi, din nefericire, sunt puse sub semnul întrebării.

Această propunere legislativă urmăreşte rezolvarea a cel puţin următoarelor probleme: Unu. Procedura de control a provenienţelor averilor demnitarilor. Avem o lege a declarării averilor demnitarilor din 1996. Ea a fost modificată şi în 2003 de către Guvernul Adrian Năstase. Şi vă întreb pe dumneavoastră şi întreb pe toată lumea dacă cunoaşteţi vreun caz în care Comisia de cercetare a averilor demnitarilor a întreprins vreo anchetă cu privire la averea dobândită de vreun demnitar. V-aş ruga să-mi daţi un singur exemplu, fie din 1996 până în 2000, fie din 2000 până în 2004, inclusiv după modificarea de către P.S.D. a legii. Nu există.

Ce înseamnă asta în termeni juridici, când o prevedere legală nu este aplicată, sau nu se regăseşte în nici o situaţie. Fie că este prost concepută, fie că nu-şi are sensul. Nu putem contesta sensul, pentru că dacă avem o lege a declarării averilor, trebuie ca cineva să şi verifice. Dar dacă nu s-a făcut nimic, înseamnă că prevederea este ineficientă. Acest lucru vrem să-l demonstrăm, că prevederea din Legea declarării averii demnitarilor cu privire la cine poate exercita acest control, nu-şi are nici un fel de aplicabilitate practică. De ce?

La nivelul demnitarilor, este vorba de sesizarea care trebuie făcută comisiei de către ministrul justiţiei sau de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cine este ministrul justiţiei? Om politic şi membru al Guvernului. Cine este procurorul general? Un om care este dependent politic de ministrul justiţiei care, la fel, este om politic şi membru al Guvernului.

Deci, nu va exista niciodată disponibilitatea acestor două structuri de a face o cerere către comisia constituită pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie de declanşare a procedurii de cercetare a averilor demnitarilor. Am completat şi noi, cu toţii, anul trecut, ne-am înghesuit să bifăm rubrici, să numărăm banii din cont. Oricum, a fost o acţiune fără efect, pentru că nimeni nu controlează şi nimeni nu poate controla aceste lucruri.

În luna noiembrie, Guvernul Adrian Năstase, în urma raportului de ţară, a venit cu un plan de măsuri care viza adaptarea legislaţiei din România la criticile formulate în raportul de ţară. Una dintre ele viza şi înlăturarea exclusivităţii ministrului justiţiei şi a procurorului general cu privire la declanşarea procesului de control a averii demnitarilor. În noiembrie 2003. Suntem, iată, în martie 2004, şi nu s-a făcut absolut nimic. Ar fi un semn concret că avem o voinţă politică de a lupta şi pe această cale împotriva corupţiei, prevăzând o altă procedură.

Procedura pe care noi o avem în vedere este una prin intermediul unei Comisii de integritate şi conduită, după modelul legii franceze, o comisie care să poată fi sesizată de către orice persoană, care să poată desfăşura anchete, să aibă competenţe, dar nu judiciare, şi cum s-a exprimat colegul meu, din nefericire aici, nu anchete ce ţin de existenţa puterii judecătoreşti, pentru că dacă colegul meu citea cu atenţie propunerea legislativă, observa că eu am menţionat faptul că această Comisie de integritate şi transparenţă, în cazul în care consideră că există date suficiente pentru a trimite în judecată sau pentru a sesiza instanţele judecătoreşti, va face acest lucru. Nu această comisie ia măsuri asiguratorii, nu această comisie confiscă averea. Nici poveste! Evident că justiţia se face numai prin intermediul instanţelor judecătoreşti. Dar sesizează instanţele, atunci când are la îndemână asemenea date, aşa cum trebuie să facă de altfel orice cetăţean al României când deţine date, informaţii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni.

Dar undeva mecanismul trebuie să fie deblocat, altfel, el, repet, nu funcţionează. Deci, din cel puţin acest punct de vedere, propunerea legislativă trebuie să fie susţinută. Se încadrează şi în programul Guvernului, şi în exigenţele europene în materia luptei anticorupţie.

În al doilea rând, am propus includerea în declaraţia de avere a colecţiilor de artă. "Colecţiile de artă sau obiectele de artă cu valoare deosebită, colecţiile numismatice, filatelice sau de artă populară cu valoare însumată care depăşeşte echivalentul a 10.000 de euro, trebuie să fie menţionate în declaraţia de avere".

Este cunoscut faptul că, prin intermediul colecţiilor de artă, se pot acumula, tezauriza averi importante, serioase, şi nu pot scăpa controlului averilor demnitarilor. În condiţiile în care nu avem nimic de ascuns, nu vedem de ce aceste colecţii de artă cu o valoare de peste 10.000 de euro să nu fie menţionate în declaraţia de avere.

Este o practică întâlnită în toată legislaţia democratică, în toată legislaţia ţărilor democratice din Europa şi din Statele Unite. De ce să ne împiedicăm în România de un capriciu al unor politicieni, şi a nu trece în declaraţia de avere colecţiile de artă?

Să nu uităm că guvernanţii sunt temporari; legile ar trebui să dăinuiască. Şi legile trebuie să fie făcute nu în considerentul unor persoane, ci în considerentul interesului general.

În al treilea rând, prin propunerea legislativă am solicitat ca în conţinutul declaraţiei de avere să fie menţionate creditele obţinute ca persoane fizice, cu dobândă preferenţială, de la BANCOREX, BANCA AGRICOLĂ, BANKCOOP, BANCA "DACIA FELIX", "COLUMNA BANK", BANCA "ALBINA", BANCA INTERNAŢIONALĂ A RELIGIILOR, BANCA ROMÂNĂ DE SCONT, BANCA DE INVESTIŢII ŞI DEZVOLTARE, ori de la alte bănci populare care şi-au încetat activitatea.

Ar fi o primă dovadă de transparenţă că nu avem nimic de ascuns. Dacă ne-am returnat creditele, foarte bine, dar dacă nu le-am returnat, cetăţenii au dreptul să ştie acest lucru.

De asemenea, prin conţinutul declaraţiei de avere dorim să se menţioneze în materie comercială acţiunile, părţile sociale şi valoarea acţiunilor sau a părţilor sociale, cu precizarea numărului de acţiuni şi a valorii contabile a acestora. Este un element extrem de important în materia controlului averilor demnitarilor.

Şi, nu în ultimul rând, declararea cadourilor pe care demnitarii le primesc în cadrul activităţilor de protocol. Valoarea impusă prin lege este de 300 de euro. Ce înseamnă 300 de euro? De cel puţin patru ori salariul minim pe economie.

Cum putem concepe?, dacă spunem că 2.800.000 lei este salariul minim (70 euro), atunci 4 x 7 = 280 euro. Cadourile sunt în valoare de 300 de euro. Cred că este o chestiune de decenţă din partea demnitarilor ca acele cadouri care sunt peste valoarea salariului minim pe economie, să fie declarate. Şi, dacă un demnitar doreşte să le păstreze, să plătească diferenţa. Aşa se practică în Marea Britanie, se practică în Statele Unite ale Americii. Acolo ai voie să primeşti un cadou de maximum 50 de dolari. Dacă el valorează 100 de dolari, se procedează în felul următor: poţi să decizi să-l reţii, şi plăteşti diferenţa de la 50 la 100 de dolari, sau îl donezi Muzeului instituţiei, care îl valorifică în interesul instituţiei. Este o chestiune de decenţă, de respect faţă de banul public şi faţă de interesul public, pentru că ai primit acel cadou în considerentul funcţiei publice pe care o ai, nu în considerentul persoanei private pe care o reprezinţi.

Deci, dacă dorim să demonstrăm transparenţă şi eficienţă din acest punct de vedere, credem că valoarea cadourilor trebuie să se reducă la 50 de dolari, cu posibilitatea demnitarului de a achiziţiona cadoul, cu plata diferenţei până la valoarea lui reală, cu menţiunea, la fel ca în Statele Unite, că anual un demnitar nu poate primi cadouri, în cadrul acestor activităţi de protocol, mai mult de 150 de dolari, valoare însumată, după care trebuie să le depună la sediul instituţiei, care instituţie le valorifică şi obţine resurse proprii.

Iată doar câteva din argumentele pe care noi le-am avut în vedere, argumente de bun simţ şi care, credem noi că, într-o logică normală, ele trebuie să fie acceptate.

Am înţeles elanul şi avântul Guvernului de la data depunerii proiectului nostru de lege, era 26 mai 2003, adică imediat după pachetul anticorupţie, şi credem că între timp şi guvernanţii noştri şi-au dat seama de carenţele pachetului legislativ, de ineficienţa acestuia. Şi dacă dorim cu adevărat să facem un pas înainte, această propunere legislativă nu poate decât să fie acceptată. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai există intervenţii?

Domnul Lucian Bolcaş, vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Şi Grupul parlamentar al PRM are o iniţiativă legislativă în acest domeniu, puţin diferită, dar aceasta nu mă împiedică să susţin iniţiativa domnului deputat Boc, având în vedere că, oricum şi în orice formă, ea reprezintă un instrument mai sigur de control şi de verificare decât cel prevăzut în "balotul" anticorupţie, care "balot" a fost şi "balot" a rămas în magazie. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă mai există alte intervenţii? Nu mai există.

Vom supune propunerea de respingere votului final, la sfârşitul acestei zile.

Pct.37 Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei nr.71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea acestui proiect.

Aveţi cuvântul, domnule vicepreşedinte Grigoraş, pentru a prezenta raportul comisiei.

Domnul Neculai Grigoraş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci propune respingerea iniţiativei legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr.198/2002, din următoarele considerente.

Prin Ordonanţa Guvernului nr.71/2001 s-au stabilit foarte clar care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite de către persoane pentru a dobândi calitatea de consultant fiscal. Această chestiune este valabilă, inclusiv pentru expertul contabil, şi nu cred că este corect să dăm posibilitatea prin această iniţiativă legislativă, ca un expert contabil să fie de drept şi consultant fiscal, ceea ce ar însemna că introducem o discriminare faţă de celelalte persoane.

Repet, încă o dată, nu este nici o incompatibilitate între calitatea de expert contabil şi consultant fiscal, însă şi expertul contabil trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii prevăzute de Ordonanţa nr.71, ca şi orice altă persoană, pentru a dobândi calitatea de consultant fiscal.

În aceste condiţii, propunem respingerea acestei iniţiative legislative. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină la această propunere? Nu.

O vom supune votului final, deci propunerea de respingere făcută de către comisie, cu privire la proiect, la sfârşitul acestei zile.

Pct.38, Propunerea legislativă privind impunerea taxelor vamale de export la unele materii prime.

Tot Comisia pentru buget, finanţe şi bănci ne propune respingerea acestui proiect.

Aş ruga şefii grupurilor parlamentare, liderii grupurilor parlamentare să solicite colegilor prezenţa în sală, pentru că se apropie votul final, şi să nu fim nevoiţi să apelăm la catalog.

Aveţi cuvântul, domnule Grigoraş.

Domnul Neculai Grigoraş:

Şi în cazul propunerii legislative privind impunerea taxelor vamale de export la unele materii prime, Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, în urma analizării acestei iniţiative, a hotărât să propună plenului respingerea acesteia, întrucât sunt încălcate prevederile Acordului European care instituie asocierea între România şi Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr.20/1993, potrivit căreia, la data intrării în vigoare a acestuia, în comerţul dintre România şi comunitate nu vor fi introduse noi taxe vamale la import sau la export, sau taxe cu efect echivalent, iar cele care se aplică nu vor fi majorate.

În aceste condiţii, propunem respingerea iniţiativei legislative menţionate. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Dacă doreşte cineva să intervină pe marginea acestei propuneri? Nu.

O vom supune votului final la sfârşitul acestei zile.

Stimaţi colegi,

Dintre proiectele care urmează în continuare, majoritatea necesită un raport suplimentar. În marea majoritate a cazurilor, acesta încă nu a sosit. Doar la pct.41 raportul este venit.

Vă rog să vă aşezaţi, pentru a putea să facă domnii secretari numărătoarea corectă.

Stimaţi colegi,

Aparatul tehnic pregăteşte pag.5, care cuprinde ultimele legi dezbătute şi aprobate pe articole în această şedinţă.

Cred că până atunci noi putem parcurge lista pe care o avem. V-aş ruga să vă aşezaţi toţi.

1. Proiectul de Lege pentru ratificarea Contractului de Finanţare între România şi Banca Europeană de Investiţii şi Municipiul Bucureşti, pentru finanţarea Proiectului privind Reabilitarea infrastructurii educaţionale în Bucureşti, semnat la Bucureşti la 1 octombrie 2003 şi la Luxemburg la 7 octombrie 2003, lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc. 202 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

2. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, lege organică

Cine este pentru? Mulţumesc. 203 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

3. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.106/2003 pentru completarea art.41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.60/2001 privind achiziţiile publice, lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc. 203 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitatea celor prezenţi, a fost votat.

Domnul Puiu Haşotti:

Este o abţinere.

Domnul Valer Dorneanu:

Îmi cer scuze, domnule Chiliman, că nu am văzut mâna dumneavoastră întinsă.

Deci, cu o abţinere, 203 pentru, nici un vot împotrivă.

4. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală, lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc. 201 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

5. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.90/2003 pentru modificarea Legii nr.141/1997 privind Codul vamal al României şi a art.16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64/2003 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea , reorganizarea sau funcţionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi a unor instituţii publice, lege organică.

Cine este pentru? Mulţumesc. 181 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 21 de abţineri.

6. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.98/2003 privind unele măsuri de întărire a pazei pădurilor proprietatea persoanelor fizice şi pentru modificarea art.31 din Ordonanţa Guvernului nr.96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, lege organică.

Cine este pentru? Mulţumesc. 201 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

7. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 68/2003 pentru modificarea Legii învăţământului nr. 84/1995,lege organică.

Cine este pentru? Mulţumesc. 182 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt, dar sunt foarte multe voturi neexprimate din partea stângă.

8. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti,lege organică.

Cine este pentru?

Avem un vot în plus, vă anunţ, prin prezenţa preşedintelui Comisiei pentru învăţământ, cercetare, tineret şi sport.

202 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? O abţinere.

9. Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru înfiinţarea comunei Beştepe, prin reorganizarea comunei Mahmudia, judeţul Tulcea,lege organică.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 21 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

10. Proiectul de Lege privind înfiinţarea de comune noi, prin reorganizarea unor comune şi a unui oraş existente,lege organică.

Cine este pentru? 185 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 21 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat cu 185 voturi pentru, 21 contra, o abţinere.

Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, urmare a adoptării acestui proiect de lege, vă propune respingerea, ca fiind lipsite de obiect, a celor 29 de iniţiative legislative care sunt incluse în proiectul pe care l-am votat.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 18 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptate propunerile comisiei, de respingere, cu acest scor.

Voci din partea Grupului parlamentar al PRM (din sală):

Cum 18 voturi împotrivă, că aici sunt vreo 30 de oameni!

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să vă adresaţi liderului grupului parlamentar, în legătură cu orice contestaţie, stimaţi colegi de la PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Colegii mei de grup contestă numărul de voturi împotrivă. În aceste condiţii, sunt obligat să fac această sesizare, şi vă rog să dispuneţi renumărarea voturilor la ultimul vot.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, o să fac acest lucru, însă v-aş ruga, din când în când, să vă uitaţi şi dumneavoastră înspre colegii dumneavoastră care vă urmează, în spate, şi o să sesizaţi că foarte mulţi nu votează nici pentru, nici contra, şi nici nu se abţin. Şi, atunci, noi cum să-i trecem la numărătoare?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Dar sper că de fapt colegii mei se uită la mine. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Să nu-mi spuneţi că vă urmează orbeşte!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu vă spun, că nici măcar nu sunt frumos! (Rumoare, râsete.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi de la PRM, vă rog să vă exprimaţi în legătură cu propunerea comisiei, de respingere a celor 29 de iniţiative legislative. Deci, repet, în legătură cu propunerea de respingere a celor 29 de iniţiative legislative care au fost cuprinse în proiectul de lege al Guvernului.

Cine este împotrivă? 37 voturi împotrivă.

A coincis numărul de la prezidiu cu cel anunţat din sală.

Deci, cu 37 voturi împotrivă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumim că aţi lămurit acest incident de procedură.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc pentru cooperare.

11. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Vinerea, judeţul Alba,lege organică. se propune respingerea propunerii legislative

Cine este pentru? 214 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 3 voturi împotriva respingerii.

Semnalez conducerii grupului PRM că unii dintre colegii dumneavoastră votează pentru înfiinţarea unor comune.

Abţineri? Nu sunt.

12. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Şard, judeţul Alba,lege organică.

comisia, de asemenea, propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru? 211 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 3 abţineri.

13. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Bucerdea Grânoasă, judeţul Alba, lege organică. se propune respingerea propunerii legislative.

Cine este pentru?

Domnule deputat Adrian Severin, vă rog să vă manifestaţi şi dumneavoastră votul, ca să ştim.

Atunci avem 214 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 2 abţineri.

14. Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Războieni, judeţul Alba, caracter organic. Se propune respingerea.

Cine este pentru? Au mai venit 2 colegii în sală, 215.

Împotrivă?

Abţineri? 1 abţinere.

15. Propunerea legislativă privind reînfiinţarea comunei Benic, judeţul Alba. De asemenea, Comisia pentru administraţie publică ne sugerează respingerea.

Cine este pentru această propunere de respingere? Mulţumesc. 215 voturi.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 1 abţinere.

16. Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Ştefăneşti, judeţul Botoşani. Lege organică.

Cine este pentru? 185 voturi pentru.

Împotrivă? 36.

Abţineri? 2 abţineri.

17. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Flămânzi, judeţul Botoşani. Lege organică.

Cine este pentru? 179 voturi pentru.

Împotrivă? 38.

Abţineri? 1 abţinere.

18. Propunerea legislativă pentru declararea ca oraş a comunei Bucecea, judeţul Botoşani. Lege organică.

Cine este pentru? Există fabrică de zahăr acolo, poate vă îndulceşte anunţul acesta. 179 voturi pentru.

Împotrivă? 37 voturi împotrivă.

Abţineri? 3 abţineri.

19. Propunerea legislativă pentru completarea alineatului (3) al articolului 86 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Lege organică. Se propune respingerea.

Cine este pentru? 215 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 1 abţinere.

20. Propunerea legislativă în legătură cu modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Lege organică şi aceasta. Există propunere de respingere.

Cine este pentru? 215.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 1 abţinere.

21. Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordată cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş. Lege organică.

Cine este pentru? 187 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 1 abţinere, dar multe voturi neexprimate şi aici.

22. Proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor de tutun, cu modificările şi completările ulterioare. Lege ordinară.

Cine este pentru? Mulţumesc. 215 voturi pentru.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

23. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 124/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare şi privatizare a unor societăţi naţionale, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat. Lege ordinară.

V-aş ruga să vă uitaţi pe listele ordinii de zi de astăzi. Sunt proiectele pe care le-am adoptat pe articole astăzi şi n-am mai avut timp să le trecem pe lista votului final. De aceea am citit întreg titlul, pentru a-l putea identifica.

Cine este pentru acest proiect de lege ordinară? Mulţumesc. 215 voturi pentru.

Împotrivă? 11 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

24. Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată. Lege organică.

Cine este pentru? 218 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

25. Reexaminarea la cererea Preşedintelui României a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2003 privind interzicerea realizării de clădiri pe suprafeţele din fondul forestier naţional afectate de incendii. Lege ordinară.

Cine este pentru cererea preşedintelui? 189 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt, dar foarte multe voturi neexprimate.

26. Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Voluntari, judeţul Ilfov. Lege organică.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Împotrivă? 38 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

27. Propunerea legislativă privind declararea satului Alma comună, prin reorganizarea comunei Aţel din judeţul Sibiu. Lege organică. Se propune respingerea propunerii legislative de către Comisia de administraţie publică.

Cine este pentru propunerea comisiei? Mulţumesc. 230 voturi pentru propunerea de respingere.

28. Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov. Legeorganică.

Cine este pentru? 183 voturi pentru.

Împotrivă? 39 voturi împotrivă.

Abţineri? 1 abţinere.

29. Propunerea legislativă privind schimbarea denumirii localităţii Dumbrava, comuna Ciugud, în localitatea Limba, comuna Ciugud, judeţul Alba. Lege organică.

Cine este pentru? 183.

Împotrivă? 38.

Abţineri? 3 abţineri.

30. Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, modificată prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Legeorganică. Se propune respingerea propunerii legislative.

Are o intervenţie de procedură domnul deputat Boc, iniţiatorul.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

După modelul pe care l-am practicat astăzi, cu privire la Legea organizării judiciare şi Legea privind statutul magistraţilor, având în vedere că este vorba de o propunere legislativă a Grupului parlamentar al Partidului Democrat şi care vizează lupta anticorupţie, cu măsuri eficiente şi pragmatice, v-am solicit, pentru egalitate de tratament, să propuneţi retrimiterea la comisie şi a acestei propuneri legislative, întrucât foarte multe dintre propunerile avansate sunt viabile şi pot fi avute în vedere de către Guvern.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş, care are şi dânsul o propunere legislativă asemănătoare, aflată la comisii şi probabil cere conexarea lor.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Vreau numai să vă înfăţişez un tablou sumbru. Vă daţi seama că în susţinerea acestei propuneri legislative, domnul deputat Boc a vorbit astăzi aproape o oră. Dacă se întoarce de la comisie va mai vorbi încă o dată o oră, pe aceeaşi problemă. Dar, pe fond, are dreptate. Este într-adevăr corect, ca toate propunerile legislative vizând acelaşi obiect să fie discutate concomitent şi în comisii şi în plen.

Deci, vă rog şi pentru aceasta şi pentru propunerea noastră retrimiterea la comisie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Sassu.

Domnul Alexandru Sassu:

Susţinem acest lucru, având în vedere că mai este o lege care trebuie discutată în comisie. Este normal ca ele să fie corelate. De altfel, Regulamentul prevede acest lucru.

În consecinţă, susţinem propunerea de a fi retrimis la comisie acest proiect de lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră aceste propuneri, susţinute mi se pare de reprezentanţii grupurilor parlamentare.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă este cineva împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Să marcăm şi faptul că pentru prima oară în istoria celor trei ani ai Parlamentului, domnul deputat Boc s-a reunit cu aceleaşi idei cu domnul deputat Bolcaş şi vor face împreună o iniţiativă legislativă. (Râsete în sală) Deci, nu este pentru prima oară, să înţeleg?! Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu sper însă să-i treacă domnului deputat Boc, pentru că mie mi-a trecut imediat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog Comisia juridică să analizeze împreună cele două propuneri.

31. Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr.198/2002. Comisia pentru buget a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitatea celor prezenţi.

32. Propunerea legislativă privind impunerea taxelor vamale de export la unele materii prime.

Comisia pentru buget a propus respingerea.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitate s-a adoptat propunerea de respingere.

Stimaţi colegi,

Am parcurs ordinea de zi de astăzi, inclusiv lista voturilor finale. V-aş ruga ca, înainte de a declara închisă şedinţa de astăzi, să-mi permiteţi prezentarea unei note care vă informează despre faptul că Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, adoptată în procedură de urgenţă şi de Camera Deputaţilor şi de Senat, se află depusă la secretarul general, în vederea exercitării de către dumneavoastră a eventualei contestări la Curtea Constituţională.

Cu aceasta daţi-mi voie să declar închisă şedinţa de azi. După amiază se lucrează în comisii.

Moţiunea depusă de colegii de la P.R.M. se va dezbate luni, la ora 18,00.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12,30.