Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,20.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul de domnul, Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Gheorghe Albu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

O zi după voia domniilor voastre! Începem cu intervenţiile deputaţilor.

Domnul Liviu Bara. Se pregăteşte domnul Moisoiu.

Aţi pierdut declaraţia, domnule Bara? Dau cuvântul la altcineva, uite, domnul Iordache de-abia aşteaptă?

Domnul Radu Liviu Bara:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este "Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale".

Această lege reglementează regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale - consiliile locale, consiliile judeţene şi pentru primari, iar pentru bucureşteni consiliile locale de sector şi consiliul general, precum şi primarul de sectoare şi primarul general al Capitalei.

Legea este structurată pe capitolele vechii legi, dar are şi importante modificări.

Dreptul de vot se va exercita numai în localitatea în care alegătorul îşi are domiciliul, situaţie în care se vor afla, în funcţie de regulamentele militare, şi tinerii care satisfac stagiul militar. În acest fel, alegătorul va vota în cunoştinţă de cauză pe cei care îi vor prezenta interesele în organele publice.

Având în vedere că, de regulă, există alianţe electorale, acestea pot participa la alegeri numai pe listele alianţei. În ceea ce priveşte alianţele politice, candidaţii pot fi propuşi atât pe listele alianţei, cât şi ale partidelor politice componente alianţei.

La precedentele alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale şi chiar la referendum, cele mai multe discuţii au fost generate de listele suplimentare, care se considerau a fi un important mijloc de fraudare a alegerilor.

În această lege se stipulează clar situaţiile concrete şi modul în care alegătorii pot să fie înscrişi pe listele suplimentare.

Birourile electorale au componenţa cunoscută şi atribuţiile cunoscute, reprezentanţii partidelor politice sau alianţelor politice şi electorale care participă la ele vor fi desemnaţi în ordinea descrescătoare a numărului de candidaţi propuşi.

În ceea ce priveşte candidaturile, acestea se vor face pe liste cu propuneri de candidaţi ai partidelor. O noutate inclusă în prezenta lege este limitarea campaniei electorale la numai 30 de zile, timp în care candidaţii pot să-şi exprime liber opiniile prin mitinguri, presă, interviuri la radio sau la televiziune, cu mijloace ce nu pot contraveni ordinii de drept.

Obligaţiile candidaţilor prevăd ca aceştia să nu facă afirmaţii care să aducă atingere demnităţii umane sau moralei publice, să probeze eventualele acuzaţiile aduse altui candidat şi să nu incite la ură sau discriminare pe considerente de rasă, religie.

Legea prevede şi o serie de obligaţii ale realizatorilor sau moderatorilor unor dezbateri publice care trebuie să fie imparţiali, să formuleze clar întrebările.

O modificare importantă a survenit în ceea ce priveşte stabilirea rezultatelor votării, astfel încât alegerile pentru consilieri şi pentru primari sunt valabile, indiferent de numărul alegătorilor care au participat la vot, putând fi declarat primar candidatul care a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, situaţie în care nu mai este necesar un al doilea tur de scrutin.

Legea prevede o serie de contravenţii şi infracţiuni. Foarte important este articolul care prevede că promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri sau alte foloase în scopul determinării alegătorului să voteze o anumită listă de candidaţi sau un anumit candidat pentru funcţia de primar sau consilier, precum şi primirea acestora de către alegători, constituie infracţiuni ce se pedepsesc cu închisoarea.

Mi se pare extrem de important că de două ori în ultima perioadă, datorită modului inteligent prin care partidul aflat la putere a reuşit să negocieze cu celelalte partide, să reuşim să lăsăm la o parte ambiţiile şi să avem o conlucrare excelentă pentru a obţine două acte normative foarte importante pentru etapa viitoare: Constituţia şi această lege a alegerilor locale.

În ceea ce mă priveşte, consider că e o lege bună, care precizează şi rezolvă o mulţime de probleme ce pot apărea în timpul organizării şi desfăşurării unei campanii electorale, astfel încât aceasta să se desfăşoare într-un mod corespunzător.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Adrian Moisoiu. Va urma domnul Victor Bercăroiu. Domnii deputaţi Nicu Spiridon, Anton Miţaru şi doamnele Constanţa Popa şi Lia Olguţa Vasilescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Ce-l doare şi nu declară domnul deputat Borbely".

Marţi, 23 martie a.c., domnul deputat Borbély László a avut o intervenţie pe tema evenimentelor din 19 - 20 martie 1990 de la Târgu-Mureş.

Dat fiind prezentarea tendenţioasă a acestora, ca târgumureşan, consider că am obligaţia de a da un răspuns care să repună adevărul la locul său!

Ce declară domnia Sa?

1. Că în 1986, în structura etnică a populaţiei din Tg.Mureş erau circa 62% maghiari.
2. Face referire la o manifestare paşnică (?!) organizată de comunitatea maghiară, "... o procesiune de circa 100.000 de oameni, care fără să scoată un cuvânt au defilat cu o carte şi o lumânare în mână ...".
3. Că: "În ianuarie şi februarie 1990, au fost valuri de diversiune, în care s-a vehiculat ideea că maghiarii ar dori ruperea Ardealului, că i-ar goni pe copiii români din şcoli şi alte asemenea scorneli ..."
4. Că la Târgu-Mureş: "... Bilanţul a fost tragic: 6 morţi, circa 300 de răniţi. ..."

În dorinţa de a fi punctual am să răspund, comentând pe scurt ce îl doare şi mai ales nu declară domnul Borbély László!

1. Deşi se consideră că face parte din grupul udmr-iştilor "moderaţi", pe domnul deputat îl deranjează faptul că în conformitate cu recensământului din anul 2002, procentul etnicilor maghiari în Tg.Mureş a scăzut la 46,7%, în timp ce românii sunt astăzi într-un procent de 50,4%. Întrebarea dânsului: cum a îndrăznit regimul comunist să ducă o politică demografică care a prevăzut mutarea a circa 7200 de familii de români, adică circa 21.000 de persoane, îşi găseşte răspunsul într-o situaţie similară - reclamată de udemeriştii "radicali" privind schimbarea raportului etnic în Covasna prin stabilirea unei unităţi de jandarmi? Ce sunteţi domnule deputat: "moderat" sau "radical"? Sau de la caz la caz ...!

2. De unde 100.000 de oameni la o procesiune, când întreaga populaţie maghiară a municipiului era la acea dată, inclusiv bebeluşii, de 84.000 ?

3. Oare diversiuni sau scorneli se numesc linşarea maiorului Aurel Agache la Târgu Secuiesc, omorârea bestială a plutonierului Liviu Cheuchişan la Dealu şi a lt.col. Dumitru Coman la Odorheiu Secuiesc, maltratarea a 104 ofiţeri şi subofiţeri de miliţie şi securitate, distrugerea parţială sau totală a 38 de posturi de poliţie, arborarea steagului ungar şi distrugerea celui românesc, intonarea imnului Ungariei, devastarea şi profanarea unor biserici ortodoxe (Valea Izvoarelor) şi monumente cu semnificaţii istorice (Avram Iancu, Nicolae Bălcescu), acţiuni de separare în domeniul învăţământului (caracterizate prin alungarea profesorilor şi părăsirea forţată a şcolilor de către elevii români în cursul anului şcolar), alungarea de la locurile de muncă a mulţi ingineri, tehnicieni, muncitori sub pretextul că sunt "vătraşi", înlocuirea numelor de instituţii, străzi, unităţi de învăţământ sau chiar a bornelor de kilometraj şi câte altele?

Îmi aduc aminte de cele declarate de Mátyás Szürös, preşedintele interimar al Ungariei, la 15 martie 1990, care parcă ar fi copiate din programul U.D.M.R.: "Nu văd nici o posibilitate de a scrie o nouă filă în istoria relaţiilor ungaro-române, până când nu se vor realiza, pentru maghiarii din România, următoarele: drepturi individuale şi colective, autonomie şi autoguvernare comunitară, (...) învăţământ autonom în limba maghiară (...)", iar în final "Le transmit să profite de noile posibilităţi, să se mobilizeze şi să se organizeze. Noi le putem oferi, de aici, în primul rând un ajutor moral şi politic, dar şi unul de altă natură. În sfârşit, cel mai important lucru este ca maghiarimea din Ardeal să-şi făurească singură destinul. Acest lucru poate fi sprijinit din afară, dar trebuie demarat din interior ..."

Iată pentru ce udmr-iştii aveau nevoie de un pogrom antimaghiar care să necesite forţe internaţionale de pacificare, de tip Kosovo, sau măcar o stigmatizare durabilă a României pentru instrumentarea măcar a unor scenarii de tip regional. Ce conta că va curge sânge? Scopul scuză mijloacele! Unde trebuia regizat acest pogrom? Acolo unde densitatea de români l-ar fi putut justifica. De aceea a fost înscenat la Târgu-Mureş, şi nu la Miercurea Ciuc sau în altă parte.

Acuz U.D.M.R.-ul de organizarea aşa zisului "pogrom antimaghiar" în 20 martie 1990 la Târgu-Mureş, când în Piaţa Trandafirilor au fost strânşi aproximativ 30.000 de unguri, care trebuiau să fie "pogromizaţi" de nici 2.000 de români paşnici. Şi deoarece aceştia nu vădeau intenţia de a ataca, s-au dat telefoane anonime la Hodac, Ibăneşti şi alte localităţi de pe Valea Gurghiului care avertizau că la Târgu-Mureş, românii sunt omorâţi de unguri şi să vie să-i salveze! Cine a chemat echipa televiziunii irlandeze şi a instalat-o să filmeze exact în dreptul liniei de demarcaţie între cele două tabere? Ce fel de "pogrom" este acela în care un grup de 100-200 de ţărani din Hodac şi Ibăneşti neînarmaţi "pogromizeză" un adversar de peste 150 de ori mai numeros, înarmat cu bâte "tip" şi lanţuri cu bile. De ce nu s-au găsit secvenţe filmate în care românii îi căsăpesc pe unguri? Cum se explică faptul că printre victimele celor care îi fugăreau pe români s-a aflat şi "ungurul" (cu pulover verde) Mihăilă Cofariu?

4. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte drept pogrom "Ucidere în masă a membrilor unui grup naţional minoritar, organizată de elemente naţionaliste, şovine". De aceea întreb: Ce fel de ucidere în masă a membrilor unui grup naţional minoritar este aceea în care marea majoritate a victimelor au provenit din rândul românilor? Concluzia raportorilor neutri de la "Helsinki Watch" a fost că nu s-a putut stabili cine a recurs primul la violenţă. Dar la trei luni după evenimente, Szöcs Géza, la primul Congres Naţional al U.D.M.R. declara "Târgu-Mureş n-a fost o înfrângere, ci o victorie, n-a fost un sfârşit, ci un început"!? Mai este ceva de spus?

De la acest microfon, am promovat în repetate rânduri buna convieţuire care trebuie să existe între români şi maghiari Aveţi dreptate, domnule Borbély, este nevoie de iertare, dar această iertare trebuie să o dăm noi, românii! Şi mai ales să nu uităm aceasta, aşa după cum am uitat de atâtea ori în cursul istoriei ...Loialitatea faţă de statul român se dovedeşte în primul rând prin respectarea Constituţiei, a integralităţii teritoriului său şi însuşirea a ceea ce românii au mai sfânt: limba română!

Chezaşul bunei convieţuiri poate fi numai Partidul România Mare!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Va urma domnul Ştefan Banan.

Doamna deputat Maria Apostolescu a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Victor Bercăroiu:

Domnule preşedinte,

Voi vorbi astăzi despre ziua poliţiei române - manifestări organizate de şcoala de poliţie "Vasile Lascăr" din Câmpina.

Şcoala naţională de poliţie "Vasile Lascăr" Câmpina se numără printre primele şcoli de poliţie din ţară care fiinţează de la data de 1 februarie 1968, cu scopul de a pregăti poliţişti care să asigure ordinea şi securitatea publică.

Dintre toate instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, şcoala de la Câmpina este cunoscută şi prin faptul că este cea mai mare ca întindere şi capacitate, având o suprafaţă de 24,5 hectare, din care 9,32 hectare destinate spaţiilor pentru învăţământ şi activităţi auxiliare.

Anul acesta instituţia de învăţământ se află deja la a 36-a aniversare, perioadă în care a format peste 55.000 de poliţişti, lucrând cu un personal didactic de peste 300 de cadre. De-a lungul timpului, s-au produs transformări de ansamblu care au avut în vedere atât aspectul exterior, cât şi capacitatea procesului de învăţământ desfăşurat pentru formarea poliţiştilor, corespunzătoare diferitelor etape sociale ce impuneau anumite exigenţe.

Evoluţia şcolii a însemnat muncă, dăruire şi pasiune atât în procesul instructiv-educativ, cât şi sub aspect logistic, prin amenajările, construcţiile, sălile pentru documentare şi toate celelalte facilităţi pe care elevii şi profesorii le au la dispoziţie.

Astăzi, şcoala are pavilioane destinate sălilor de clasă, dotate cu mijloace moderne, spaţii de cazare şi hrană ale elevilor, recent modernizate, care asigură condiţii optime de viaţă, săli pentru documentare pe domenii formative, amenajate funcţional, pentru a servi procesului de instruire, televiziune cu circuit închis. Se remarcă faptul că în spaţiul şcolii fiinţează, de asemenea, două biblioteci, cu un fond de carte de peste 50.000 de volume, două laboratoare de informatică, cu acces la internet, două poligoane de tir, cinci poligoane de antrenament, o bază sportivă modernă, cu terenuri şi săli de sport.

În perspectiva, există, intenţii ale conducerii şcolii pentru continuarea modernizării pe segmentul formativ şi logistic, în aşa fel încât să existe o mai mare arie de cuprindere, care să asigure ridicarea condiţiilor de lucru la nivelul exigenţelor europene.

Această succintă prezentare justifică şi interesul manifestat de şcolile de formare a poliţiştilor din străinătate, concretizat în vizite şi schimburi de experienţă reciproce. Astfel, şcoala a primit vizita delegaţiilor de poliţişti din Anglia, Franţa, Spania, Polonia, Cehia, Elveţia, Germania, Slovenia, Ungaria, China şi, mai mult decât atât, în prezent, sunt în curs de desfăşurare protocoale de înfrăţire cu şcolile de la Nimes - Franţa, Hahn - Germania şi Szeget - Ungaria care vor conduce la conturarea unor direcţii de acţiune comune, cu eficienţă de ambele părţi.

Prin preocuparea compartimentului logistică, în vederea sporirii posibilităţilor de relaţionare cu şcolile din străinătate amintite, în şcoală a fost modernizat un complex de camere de oaspeţi care va asigura condiţii de cazare la nivel european.

Şcoala, ca instituţie reprezentativă, urmăreşte toate evenimentele şi momentele care au avut în vedere instituţia poliţiei, dintre care cel mai important este aniversarea poliţiei române, în ziua de 25 martie. Aceasta, pentru faptul că la 25 martie 1882, o dată cu sărbătoarea Bunei Vestiri, domnitorul Dimitrie Ghica înmânează steagul acestei instituţii lui Mihăiţă Filipescu, desemnat în funcţie de Mare Aga.

Existenţa unui muzeu al agentului de poliţie, inaugurat în acest an în incinta şcolii, dovedeşte respectul şi devotamentul personalului pentru ceea ce înseamnă cultura organiziţională, dezvoltarea sentimentului apartenenţei la această profesie şi, implicit, istorie naţională.

Anul acesta, şcoala de poliţie de la Câmpina a sărbătorit într-un cadru cu totul deosebit ziua poliţiei române, proiectând acţiuni premergătoare, care să demonstreze atât integrarea celor mai tineri poliţişti în marea familie a poliţiei, cât şi apropierea între instituţie şi comunitatea locală.

Au fost organizate acţiuni culturale şi sportive, expoziţii şi conferinţe în cadrul cărora s-a dorit dezvoltarea spiritului de iniţiativă şi competiţie, o mai bună formare şi cunoaştere a domeniului profesional, şi nu în ultimul rând, o cultivare a bunului gust, a simţului artistic specific românilor.

În ziua de 18 martie a fost organizat un spectacol muzical-coregrafic, împreună cu liceele municipiului Câmpina şi cu sprijinul Inspectoratului şcolar Prahova. Momentele din spectacol au fost apreciate şi puternic aplaudate de către invitaţi, printre care primarul municipiului, deputaţi, consilieri, directori şi profesori.

Tot în cadrul acţiunilor şcolii se înscrie şi "Ziua porţilor deschise" pe 24 martie, acţiune ce completează seria celor iniţiate, cu scopul cunoaşterii ofertei educaţionale a instituţiei. Peste 500 de tineri câmpineni au avut posibilitatea să viziteze spaţiile şcolii şi să înţeleagă cum se pregătesc poliţiştii în meseria lor.

Pe 25 martie, în centrul civic al municipiului Câmpina, toate aceste acţiuni s-au finalizat printr-un moment festiv, cu demonstraţii sportive şi parada detaşamentelor de agenţi-elevi, spre delectarea cetăţenilor, marcând cu multă onoare importanţa şi semnificaţia acestei zile.

Alături de şcoala de agenţi de poliţie, în desfăşurarea acestor activităţi dedicate aniversării Zilei poliţiei române s-au aflat permanent reprezentanţii mass-media care, prin interviuri şi conferinţe de presă, au realizat o popularitate corespunzătoare acestor acţiuni.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.

Domnii parlamentari Petre Posea şi Aurel Gubandru au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ştefan Baban:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Statistica amară a judeţului Botoşani".

Într-una din serile săptămânii trecut, pe un post naţional de televiziune s-a transmis o ştire care m-a bulversat: judeţul Botoşani este cel mai sărac judeţ din ţară. Rezultatul acesta dezastruos pentru zona din care provin, a fost obţinut în urma analizei economice efectuate de un institut de sondare a opiniei publice, care a luat în calcul probabil, datele economice şi sociale transmise din judeţ şi/sau raportate statistic.

După perioada de uimire şi de revoltă, care s-au estompat cu greu, am început să analizez la rece situaţia economică a judeţului Botoşani, pe care v-o prezint în câteva rânduri şi nu vă voi încărca memoria şi cu cifre searbede care fie nu spun nimic, fie redau tragismul situaţiei.

Judeţul Botoşani este ţinutul lui Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian etc. dar aceste personalităţi nu mai pot ajuta cu nimic ca el să redevină un centru de interes economic şi politic. Nici în perioada dinainte de 1989 nu strălucea cu nimic faţă de judeţele din jur, dar măcar impresiona prin forţa culturală şi spirituală emanată.

După evenimentele din 1989, încet, încet, dar foarte sigur platforma economică a municipiilor Botoşani şi Dorohoi a început să sucombe fie sub presiunea cererilor neîntemeiate ale sindicaliştilor, fie din cauza managementului defectuos. Dacă până în 1989, Botoşaniul se mândrea cu unităţi din industria lemnului, industria constructoare de maşini, astăzi a devenit centrul lumii confecţionerilor. Investitori străini, care mai de care mai strategici, de regulă italieni, au venit aici şi cu eforturi minime au înfiinţat fabrici de confecţii care produc milioane de dolari.

Pentru mulţi dintre ei, aici se află raiul de pe pământ, deoarece din cauza sărăciei acute şi a lipsei ofertei de locuri de muncă, au posibilitatea de a folosi cea mai ieftină forţă de muncă din ţară. Lucrul acesta este confirmat şi de faptul că anul trecut, 2003, un patron italian şi-a mutat secţia de confecţii de la Baia Mare la Botoşani, deoarece făcea economii importante cu cheltuielile de personal. La ora actuală, există doar 4-5 firme cu alt specific decât cel textil care au reuşit să străbată cu brio perioada de tranziţie şi asta spune mult, deoarece o dezvoltare monoindustrială (gen confecţii) poate fi fatală unui întreg judeţ, în cazul schimbărilor de legislaţie şi de influenţă pe piaţa mondială.

Agricultura se practică la nivelul secolului XIX, rudimentar, cu animale, există foarte puţine asociaţii agricole sau chiar particulari care să dispună de utilaje agricole. Lipsa banilor face ca şi terenul lucrat să primească mai puţine îngrăşăminte şi seminţe de calitate superioară, astfel încât rezultatul să fie dezastruos. Şi dacă la toate acestea mai adăugăm şi calamităţile naturale care s-au întâmplat în ultimii 2-3 ani, avem tabloul întreg al dezastrului din agricultura locală.

După cum am mai menţionat, lipsa locurilor de muncă face ca viaţa cetăţenilor judeţului să fie grea. Mulţi dintre ei sunt şomeri sau chiar mai rău, nu mai beneficiază de nici un drept stabilit de Legea nr.76/2002. Ei sunt cuprinşi în evidenţele cu persoanele care caută un loc de muncă şi astfel apare o anomalie la nivelul agenţiilor judeţene de ocupare a forţei de muncă: rata şomajului la nivelul judeţului a scăzut sub cea de pe ţară - este anormal, deoarece de la închiderea unităţilor economice au trecut 3-4 ani şi nu mai sunt cuprinşi în nici o formă de asigurare pentru şomaj.

Tot căutând locuri de muncă pentru a asigura un trai decent familiilor lor, botoşănenii au trecut, ca şi alţi români, graniţele ţării găsindu-şi de lucru în Italia, Spania, Grecia, Israel etc. Marea majoritate a lor sunt tineri, şi indiferent de pregătirea pe care o au, foarte puţini sunt decişi să se mai întoarcă în ţară, mulţi chemându-şi în străinătate şi familiile, depopulând astfel localităţi întregi.

Să nu credeţi că traiul bun şi de huzur i-a gonit de acasă şi i-a determinat să ia această decizie, ci faptul că nu-şi pot găsi un loc de muncă bine plătit şi o locuinţă.

Viaţa culturală, socială, medicală există la un nivel precar, având în vedere că acest judeţ a dat destule personalităţi ţării. Totul este în funcţie de sponsorizările care se obţin, pentru că bugetul local nu permite cheltuieli inutile, având în vedere că banii trebuie orientaţi spre subvenţionări pentru familiile sărace.

Judeţul se mai poate lăuda şi cu alte localităţi precum Săveni, Ştefăneşti, Truşeşti, Bucecea, care din oraşe, precum Săveniul, a fost transformat în zonă agricolă, deoarece după preluarea fabricii de confecţii din zonă de un întreprinzător autohton, oamenii au preferat să muncească în agricultură pentru a nu muri de foame. Spitalul din localitate este în pragul falimentului, aşteptând de pe o zi pe alta să fie închis, iar alte unităţi economico-sociale, în afară de şcoală şi primărie, nu mai există. Sunt însă micile buticuri, care din lipsa clienţilor şi ca urmare a reducerii puterii de cumpărare, se vor închide şi ele.

Sărăcia judeţului Botoşani se observă, doamnelor şi domnilor colegi, pe chipul, îmbrăcămintea şi starea de spirit a locuitorilor judeţului. Puţini sunt cei care-şi permit un concediu la mare sau în străinătate, iar majoritatea părinţilor se sacrifică, făcând economii drastice în timpul anului, pentru a le putea asigura copiilor lor câteva zile de vacanţă, sau pe timp de vară câteva luni de huzur în oraşul natal.

Mulţi dintre dumneavoastră veţi spune că şi alte judeţe au asemenea probleme. Nu vă contrazic, dar ca să declari un judeţ ca fiind cel mai sărac înseamnă că toate datele statistice luate în calcul, precum şi indicatorii economici analizaţi evidenţiază limita inferioară de existenţă a unei zone din România.

Prin judeţul Botoşani nu trece autostrada Bucureşti-Borş, nici principala magistrală de gaz metan, nu este un centru vital din punct de vedere economic şi politic, ca să-şi poată afla un trai mai bun. Guvernanţii nu-şi bat capul să înţeleagă ce se întâmplă cu populaţia şi cu acest judeţ, decât atunci când se apropie campania electorală, iar în ultimul timp nici măcar atunci, ştiind că această zonă votează în masă actuala guvernare.

Recentul sondaj de opinie făcut de filiala PSD Botoşani, care a arătat că circa 60% din cetăţenii judeţului ar vota cu partidul de guvernământ, îi linişteşte şi îi determină să continue cu atitudinea de nepăsare faţă de gravele probleme cu care se confruntă zona. Nu se ştie care va fi rezultatul final, deoarece populaţia s-a săturat şi de promisiuni neonorate şi de mizeria cotidiană. Traiul de pe o zi pe alta, lipsurile acute, nepăsarea autorităţilor, dar şi tupeul îmbogăţiţilor peste noapte, pe spinarea celor mulţi, nu sunt rezultate cu care să se mândrească cineva, mai ales un partid social democrat care are ca deviză "alături de oameni, împreună cu ei...".

Doar dacă asta şi-a dorit, ca sărăcia să devină starea unui judeţ care la alegerile din 2000 le-a acordat încrederea în procent de 70%.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek Garda Dezideriu. Va urma domnul Cristian Dumitrescu.

Domnii deputaţi Tiberiu Sbârcea şi Cristian Sandache au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultima vreme, în declaraţiile oficialităţilor din Uniunea Europeană se afirmă tot mai frecvent că principala piedică în integrarea noastră în Uniunea Europeană ar fi corupţia din România. Însă funcţionarii publici din instituţiile statului parcă ar fi străini de necesitatea combaterii corupţiei, ca principalul obstacol în lupta noastră pentru integrarea europeană.

Cazul cel mai concret îl reprezintă răspunsurile primite de la Ministerul Finanţelor Publice, cu nr.50836 din 22 martie 2004, şi de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu nr.5934 din 23 martie 2004.

Corelând cele două răspunsuri, sunt nevoit să constat mai multe contradicţii din care reiese că Ministerul Finanţelor Publice ori nu este la curent cu activitatea Direcţiei generale a finanţelor publice Harghita, ori sunt blocate finalizarea datelor cerute de către autoritatea naţională de control, Garda Financiară Arad nr.3496/2 decembrie 2003, pe baza cărora au început cercetările de către organele de poliţie din judeţul Harghita, fapt dovedit de dosarul penal nr.291 din 2003.

În nota de raport a inspectoratului de poliţie din judeţul Harghita privind activităţile de cercetare care s-au desfăşurat în acest caz în cursul lunii februarie 2004 putem citi următoarele: "Verificări privind taxele încasate de regenerare de către Ocolul silvic Gheorgheni. Verificare financiar-contabilă de către Direcţia generală a finanţelor publice Harghita privind cele două asociaţii în curs de finalizare. Solicitare punct de vedere de către Direcţia generală a finanţelor publice Harghita cu privire la taxa de regenerare, colectată de către Ocolul silvic Gheorgheni de la proprietarii de păduri din zona Alsóerdö".

Citind aceste texte, îmi pun întrebarea: unde este adevărul? Asemenea afirmaţii din partea unui ministru sunt de neînţeles. Domnia sa probabil a fost dus în eroare de către angajaţii săi care sunt interesaţi în muşamalizarea acestui caz, pentru a susţine corupţia.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Cristian Dumitrescu. Va urma domnul Nicolae Leonăchescu.

Domnii parlamentari Marian Motoc, Eugenu Arnăutu, Mihai Tudose şi domnul Codrin Ştefănescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Cristian-Sorin Dumitrescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

În primul rând, cred că ar fi nimerit şi doresc să fac acest lucru, să reamintesc că astăzi este o zi importantă pentru România. Iată, după un efort îndelungat, de peste 14 ani, ţara noastră este membru NATO. S-a spus mult despre acest lucru, s-a vorbit mult despre acest lucru, însă eu consider că Parlamentul României a avut un rol extrem de important în realizarea acestui obiectiv prioritar al politicii româneşti, politicii interne, politicii externe, politicii de securitate şi cred că trebuie să fim mândri că am făcut şi facem parte din Parlamentul perioadei în care România a trecut definitiv de partea cea bună a baricadei, dacă e să spunem aşa, intrând în cea mai prestigioasă organizaţie de securitate la nivel planetar.

Declaraţia mea politică este următoarea: apropierea campaniei electorale pentru alegerile locale este în mod evident cel mai important eveniment pe plan local, atât la nivelul localităţilor rurale, a oraşelor şi municipiilor, cât şi a judeţelor ţării.

Este normal ca atmosfera să capete accente de competiţie politică acerbă şi confruntarea de idei şi programe să încingă spiritele, însă în limitele unei normalităţi pe care exerciţiul democratic al votului popular îl pune în faţa clasei politice româneşti de peste 14 ani.

Că există şi un interes internaţional pentru alegerile locale din România este indubitabil, mai ales la Bruxelles, acolo unde ţara noastră se află pe ultimii metri ai negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, în vederea primirii ţării noastre în Comunitatea Europeană în 2007.

Unul din subiectele predilecte ale Opoziţiei în lupta preelectorală vizează aşa-numiţii "baroni locali din PSD", ca o realitate de necontestat a politicii româneşti. Cum era şi normal într-o dispută electorală, nici PSD-ul nu a stat cu mâinile în sân, făcând publică opinia sa cu privire la "baronii partidelor din Opoziţie", care se pare că sunt cel puţin la fel de "baroni" ca unii pe care Opoziţia îi arată cu degetul în grădina PSD.

Până aici, lucrurile stau aşa cum stau, şi electoratul va fi acela care va decide cum se finalizează această "baroniadă". De altfel, se pare că PSD, cel puţin în privinţa celor câtorva aşa-zişi "baroni locali", a luat măsuri radicale. Am aflat, însă, de curând, şi cu totul întâmplător, direct de la sursă, la Bruxelles, că se pare că liberalii au fost atât de deranjaţi de faptul că au fost prezentaţi "baronii" între ei, şi că ei au fost nominalizaţi cu afacerile lor cu tot, încât domnul senator Flutur a transmis o misivă la Parlamentul European pentru a se plânge ".., nu ştiu de ce, dar pentru a se plânge probabil pentru că "baronii noştri sunt mai deştepţi decât ai lor", dacă ar fi să parafrazăm deja cunoscutul slogan publicitar al Academiei Caţavencu. Ar fi comică, dacă din păcate nu ar fi ruşinoasă o astfel de internaţionalizare a unui fapt ce ţine de dezbaterea politică internă, pe un subiect care, din păcate, nici el nu este deloc de luat în râs. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Nicolae Leonăchescu.

Va urma domnul Puiu Haşotti.

Domnul Emil Rădulescu a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În zilele de 26 şi 27 martie 2004, am participat împreună cu domnul deputat PRM de Gorj, dr.Ion Mocioi, la lucrările celei de-a X-a ediţii a manifestărilor înscrise sub genericul "Zilele Mircea Eliade", organizate la Chişinău de către liceul care a înscris pe frontispiciul său numele marelui savant şi scriitor român.

Am susţinut în cadrul sesiunii ştiinţifice organizate cu acest prilej un referat cu titlul "Nevoia de sacru în Basarabia", iar colegul meu a dezvoltat tema "Brâncuşi şi Eliade".

În cea de a treia zi, duminică, 28 martie 2004, am făcut o deplasare în Transnistria şi am vizitat satele Beloci şi Stroeşti din raionul Râbniţa, cu dorinţa expresă de a cunoaşte viaţa românilor care, printr-o nefericită suită de evenimente, au rămas sub controlul guvernului marionetă de la Tiraspol.

Am aflat direct cum trăiesc şi gândesc românii din zonă, precum şi tristele realităţi, cu scenariile lor aberante, cărora trebuie să le facă faţă. Fără îndoială, suntem în faţa unui act de terorism politic, dirijat de politicienii de la Moscova. Comunismul de tip rusesc a generat monştri care au supravieţuit imperiului sovietic şi-i promovează încă ideologia.

Spre a reliefa dimensiunile comportamentului fascist al acţiunilor patronate de clica teroristă de la Tiraspol vom da glas unor imagini incredibile, ecou al unor realităţi cumplite.

Dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică nu există. Comisia interdepartamentală pentru coordonarea politicii de stat în localităţile din stânga Nistrului ne informează: "În ianuarie 1993, Boris Variaghin a plecat în vizită la mama sa, care locuia în Transnistria. A fost reţinut de persoane înarmate şi bătut până a decedat...

În martie 1992, membrii Gărzii republicane transnistrene i-au arestat pe Grigore Beşleagă şi Nicolae Zavtur, care după aceasta au dispărut. Corpul mutilat al lui Grigore Beşleagă a fost găsit peste câteva zile, iar Nicolae Zavtur, până în prezent, este considerat dispărut fără urmă".

Dreptul de vot şi de a fi ales sunt himere. Dreptul la informaţie şi la liberă circulaţie sunt litere moarte. Libertatea opiniei, te priveşte! Cine îndrăzneşte să critice sau să propună o schimbare minoră, spre a veni în ajutorul celor mulţi şi sărmani, este marginalizat şi obligat să plece. De sindicate şi greve de protest nu s-a auzit în ţara aceasta!

Cenzura este satanică şi fasciştii de la Tiraspol o profesează fără jenă.

Încercaţi să vorbiţi la telefonul fix ori mobil cu românii din Transnistria! Este imposibil, toate legăturile sunt tăiate. Cortina de fier există aici!

În ziua de 28 ianuarie 1999, fără vreun temei juridic, organele DSS (Direcţia Securităţii Statului) au confiscat întregul tiraj al ziarului "Novaia Gazeta", care apărea în Tighina. Acum, gazeta se tipăreşte la Chişinău! De altfel, şi unităţile şcolare româneşti sunt supuse terorii de către autoproclamaţii conducători de la Tiraspol. Liceul teoretic "Alexandru cel Bun" din Tighina a fost ostracizat şi îşi desfăşoară activitatea într-o pădure.

Cartea de limba română cu alfabet latin este, practic, interzisă. Copiii nu au voie să urmeze cursurile elementare, medii şi universitare decât la şcolile din lagărul transnistrean. Cine învaţă în România sau în Moldova nu-şi găseşte loc de muncă, dar nici în altă parte nu are voie să plece.

Limba rusă este impusă tuturor, cu forţa, cu toate că cei 24.000 ruşi din enclavă sunt minoritari militari! Românii reprezintă în Transnistria 40% din întreaga populaţie, dar drepturile lor sunt ignorate. Minoritatea rusă, condusă de Igor Smirnov practică o agresivitate primitivă.

Iată, doamnelor şi domnilor, efectele bantustanizării etnice. Aplicarea aberantă a principiului subsidiarităţii şi regionalizării etnice naşte monstruozităţi şi ne obligă la vigilenţă. Ocupaţia rusă a lăsat în urma sa dezbinare, mizerie şi crimă. A distrus ideea de libertate şi umanism. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Puiu Haşotti.

Va urma domnul Niculae Antonescu.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru al culturii şi cultelor,

Această declaraţie politică se constituie şi într-o scrisoare deschisă menită a semnala un atentat la cultură, un atentat la identitatea naţională.

Veţi vedea că nu sunt câtuşi de puţin patetic. Mai mult, scriu aceste rânduri cu un zâmbet în colţul gurii, este drept, extrem de amar. Vă scriu pentru că puteţi face ceva, pentru că sunteţi oameni de cultură, şi pentru că nici mie cultura nu-mi este străină. Ca intelectuali, ca oameni de cultură, ca români, este imposibil să nu reacţionaţi.

Dar, despre ce este vorba? În decembrie 2003, Consiliul judeţean Constanţa a luat o hotărâre absurdă, ilegală şi chiar neconstituţională: înfiinţarea unui SRL dependent de Consiliul judeţean, care urmează să administreze cele 300 miliarde lei destinate instituţiilor de cultură, pentru mici dotări, reparaţii şi construcţii. Sigur că aprovizionarea cu diferite materiale şi dotări urmează a fi făcute aşa cum hotărăşte şi de unde dispune şeful acestui SRL, în funcţie de interesul personal, nu de cel al instituţiei de cultură. Urmează, aşadar, ca nişte contabili, în cel mai fericit caz, să hotărască ce trebuinţe au muzeele, teatrele, bibliotecile.

Pentru ca banii să intre cu toată siguranţa în buzunarele unor indivizi care, fără nici o exagerare, nu au citit vreo carte, nu au vizitat vreun muzeu şi au intrat într-un teatru pentru a fi dânşii văzuţi acolo, pe data de 22 martie 2004, toţi cei 23 de consilieri PSD, 2 ai PRM şi câte unul PUR şi PNŢCD au votat încă ceva terifiant: numirea unor noi consilii de administraţie în toate instituţiile de cultură, acestea urmând a fi compuse din directorul şi directorul economic al fiecărei instituţii, la care se adaugă alte 3-5 persoane. Cine sunt aceşti noi oameni de cultură? Se înţelege, membrii PSD. Ce ocupaţie au? Între altele: şoferi, ingineri agronomi, navigatori, coafeze, gospodine, subingineri etc. Nici un om de cultură!

Dincolo de incredibila neruşinare, adaug că s-au încălcat, pe lângă cel mai elementar bun simţ, Legea nr.311/2003, Cap.V., art.25, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr.77/15.04.1992, şi HG nr.742/3.07.2003.

Să amintesc, totuşi, câteva din aşezămintele de cultură afectate de cele de mai sus: Teatrul Oleg Danovschi; Teatrul Fantasio... Mai trebuie oare prezentate? Muzeul de istorie naturală şi arheologie, care are în administrare şi faimoasele cetăţi greceşti şi romane, şi cel mai important patrimoniu arheologic din România, Muzeul de Artă, care deţine cea mai importantă colecţie de artă românească, după Muzeul Naţional de Artă, Muzeul de ştiinţe ale naturii, cu planetarul şi delfinariul, Biblioteca judeţeană, cea mai mare bibliotecă judeţeană din ţară, şi alte şi alte importante instituţii. Să mai spun că toate instituţiile de cultură mai au bani de salarii încă 3-4 luni, pentru că aceeaşi consilieri le-au votat bugete extrem de mici, în timp ce fondul mafiei de la bugetul de stat a fost dirijat spre afaceri personale dubioase? Că totul, dar absolut totul este paralizat în cultura constăţeană pentru nişte agramaţi hrăpăreţi şi corupţi, care găsesc că pot decide chiar şi în cultură.

Domnule prim-ministru,

Domnule ministru al culturii şi cultelor,

Cele de mai sus nu ţin de politică. Ele se află dincolo de dialogul politic care, în România, mult prea adesea depăşeşte limitele fireşti. Dezastrul din cultura constănţeană nu mai poate fi reparat doar cu sfatul sau cu ordinele pe care le-aţi putea da. Trebuie să aveţi curajul şi responsabilitatea de a tăia în carne vie, de a opri atentatul la cultură şi la identitatea noastră naţională, printr-o măsură politică tămăduitoare: demiterea întregii conduceri judeţene a PSD, Constanţa. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Niculae Antonescu.

Va urma domnul Ion Mocioi.

Domnul Ion Bozgă a depus la secretariat, de asemenea domnul Gelil Eserghep şi domnul Pavel Târpescu.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la unele considerente politice sau mai puţin politice privind alegerile pentru conducerile academice din universităţi.

În aceste zile se finalizează acţiunea pentru alegerea organelor de conducere academică din instituţiile de învăţământ superior, acţiune începută cu circa 4 ani în urmă. Acest proces este absolut normal. Se desfăşoară la fiecare 4 ani, în concordanţă cu legislaţia în vigoare, şi ar trebui să fie o problemă strict de competenţa comunităţilor academice din instituţiile de învăţământ superior.

În acest an, mai mult ca oricând, aceste alegeri au fost mediatizate, în mod deosebit, de către majoritatea mijloacelor mass-media. Acest lucru, în fond, este un element pozitiv, care atestă importanţa acestor alegeri. Dacă faptele se prezintă obiectiv de către persoane care cunosc în ansamblu legislaţia şi reglementările specifice din domeniu, respectiv sunt bine-informaţi şi documentaţi.

Din păcate, uneori, se prezintă numai unele aspecte disparate sau/şi nesemnificative, desprinse din contextul general şi care pot deforma realitatea. Sunt şi cazuri, este evident, din ce în ce mai puţine, când cei care au scris, comentat sau relatat despre aceste alegeri, au făcut-o necunoscând toate reglementările specifice din domeniu, iar uneori fără a manifesta obiectivitate şi impasibilitatea necesară tratării acestor probleme.

Uneori, se confruntă propriile păreri cu realitatea sau legalitatea, respectiv se prezintă opiniile numai ale unei părţi sau grup, ceea ce - evident - este în contradicţie cu etica şi cu moralitatea.

Aşa cum arătam mai sus, alegerea organelor academice din conducere este strict de competenţa colectivităţilor academice din universităţi, cu condiţia ca acesta să se desfăşoare în mod corect, echitabil, transparent şi fără nici un fel de ingerinţă din afară, de orice natură şi, în primul rând, de natură politică.

Rolul mass-media este esenţial în a semnala sau aduce în discuţie diverse aspecte legate de aceste alegeri, inclusiv unele aspecte controversate sau de încălcare a legislaţiei în vigoare sau a eticii universitare, cu condiţia, aşa cum arătam mai sus, să fie obiective şi să relateze părerile tuturor părţilor implicate şi, mai ales, să nu dea sentinţe a'prioric în locul organelor abilitate să facă acest lucru.

Rolul mass-media trebuie să fie acela de a informa corect şi obiectiv opinia publică, utilizând cel puţin două surse credibile şi independente, respectiv să alerteze organele competente, în cazul de faţă Ministerul Educaţiei şi Cercetării, singurul abilitat prin lege să decidă asupra faptelor respective.

În acest sens, doresc să afirm că, personal, am toată încrederea în buna intenţie şi corectitudine a tuturor factorilor care au organizat aceste alegeri în universităţi, indiferent de sistemul de vot aplicat conform principiilor Casei Universitare şi metodologiei proprii de alegeri.

Am o serie de rezerve asupra votului practicat în unele universităţi, la care au participat toate cadrele didactice, deoarece acest sistem poate să ducă la discuţii - cel puţin - neprincipiale, dacă nu şi la intenţii sau, ştiu-eu, chiar cazuri de influenţare sau fraudare a votului respectiv.

Acest lucru negativ este total eliminat la marea majoritate a universităţilor din ţară, la care stabilirea reprezentanţilor catedrelor în Consiliile facultăţilor se face prin vot secret, de către membrii acestora, conform algoritmului stabilit de către Senat, respectiv a numărului de locuri ce revine fiecărei facultăţi.

Apariţia unor situaţii contradictorii la universităţi se datorează şi faptului că în Statutul personalului didactic, Legea nr.128/97, nu sunt precizate clar şi complet modul şi metodologia de alegeri. Acestea sunt declarate principial, ca atare, şi se contează pe realizarea corectă a acestor principii în Cartea universitară şi regulamentul de alegeri, care ar trebui în fond să transpună corect aceste principii.

Personal, cred că statutul - în ansamblul său - este corespunzător şi util, dar există destul de multe aspecte, care, fie nu sunt clar formulate, fie sunt depăşite de realităţile din universităţi şi de cerinţele europene, fie sunt în contradicţie cu alte reglementări şi legi apărute între timp. De exemplu, finanţarea globală, procesul Bologni, acordul muncii ş.a.

Ca urmare, se impune de urgenţă revizuirea acestuia, inclusiv pentru secţiunile privind învăţământul preuniversitar, precum şi elaborarea cât mai curând posibil a Legii învăţământului superior, care trebuie să fie clară şi concisă, respectiv să constituie cadrul fundamental pentru învăţământul superior românesc.

Un al doilea aspect legat de aceste alegeri, pe care doresc să-l prezint pe scurt, constă în faptul că unele persoane din universităţi sau din afara acestora, precum şi anumite mijloace mass-media au încercat să le dea un caracter politic, lucru care este evident în totală contradicţie cu realitatea din universităţi.

Este cunoscut faptul că desfăşurarea de activităţi politice în spaţiul universitar este interzisă prin lege şi prin Cartea Universitară, deoarece acest lucru vine în contradicţie cu principiile libertăţii academice.

În acelaşi timp, orice persoană care lucrează sau studiază într-o universitate, în timpul său liber şi în afara spaţiului universitar, poate face parte din diferite partide politice, sindicate sau alte organizaţii legale, respectiv este liber să desfăşoare activităţi legale de orice natură, inclusiv politice.

Precizez şi faptul că multe cadre didactice, respectiv studenţi, deşi au propriile lor convingeri politice, nu fac parte din partide politice. În acelaşi timp, trebuie spus că sunt destul de multe cadre didactice şi respectiv studenţi care fac parte din diverse partide politice, practic din toate partidele parlamentare şi chiar din altele neparlamentare, lucru perfect legal şi normal într-o ţară liberă şi democrată.

Dacă se face o analiză a cadrelor de conducere academică, după apartenenţa lor la un partid, ca membru sau simpatizant, se poate constata că, în toate universităţile, acestea sunt în marea lor majoritate personalităţi deosebite, din punct de vedere profesional, managerial, moral etc., fapt determinant în alegerea lor, şi că aparţin întregului spectru politic.

Nu doresc să dezvolt acum mai mult această temă, dar vreau să atrag atenţia tuturor acelora care încearcă să speculeze acest lucru, apartenenţa sau neapartenenţa la un anumit partid politic, să lase comunităţile academice să-şi stabilească propriile reguli de apreciere a competenţelor şi promovare a valorilor autentice, respectiv să acţioneze de aşa natură încât în interiorul spaţiului universitar, şi nu numai, toţi membrii comunităţii academice să facă o singură politică, şi anume politica universităţii şi a învăţământului superior în general.

În concluzie, după cunoştinţele mele de până acum, în marea majoritate a universităţilor, alegerile pentru organele de conducere academică s-au desfăşurat în conformitate cu legislaţia în vigoare, corect şi democratic, transparent şi echitabil, fapt pentru care acestea merită toată aprecierea şi consideraţia noastră.

În acelaşi timp, Ministerul Educaţiei şi Cercetării trebuie să verifice toate cazurile de nereguli sau încălcări a normelor şi legislaţiei în vigoare, semnalate din interior sau de către mijloacele mass-media, să decidă în consecinţă şi să ia toate măsurile care se impun acolo unde se confirmă nereguli sau abateri ca cele semnalate.

În încheiere, doresc să urez mult succes noilor organe de conducere academice din universităţi, fiind convins că acestea pot şi trebuie să aducă instituţiile de învăţământ superior la nivelul cerinţelor europene şi mondiale. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ion Mocioi.

Va urma domnul Virgil Popescu.

Domnii parlamentari Vasile Miron, Adrian Ionel, Cristian Nechifor, Mircea Costache, Ioan Sonea, Emil Rus şi Eugen Nicolaescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ion Mocioi:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi deputaţi,

Tema declaraţiei mele de astăzi este: "Învăţământul românesc din Transnistria, în pericol".

Am vizitat recent, împreună cu profesorul Nicolae Leonăchescu, pe românii din Transnistria, acea enclavă autonomizată din Republica Moldova, organizată, după federalizarea acestei ţări, într-un fel de republică rusească. Ajunşi în sărăcie şi sub teroarea rusificării, românii din Transnistria îşi pierd acum dreptul de a avea pentru copiii lor un învăţământ organizat, cu predare în limba română şi folosind scrierea cu alfabetul latin.

Au mai rămas în funcţiune numai 9 şcoli cu predare în limba română şi cu folosirea alfabetului latin, precum şi 16 şcoli cu predare mixtă, cu clase pentru limba rusă şi română, ucrainiană şi română etc. alte şcoli au fost închise după reparaţiile capitale ale clădirilor unde funcţionează, şi apoi au fost desfiinţate.

Perspectiva şcolilor româneşti, în fapt deschiderea lor pentru noul an de învăţământ, după reparaţiile capitale din acest an, va avea acelaşi model: închiderea, desfiinţarea. Cele care vor rămâne în funcţiune vor trece, obligatoriu, la limba rusă ca limbă de predare şi la folosirea alfabetului chirilic în scriere.

Se exclude, totodată, folosirea cărţilor în limba română cu caractere latine. Şi grupele facultative de limba română de la celelalte şcoli sunt supuse la presiuni tot mai mari pentru desfiinţare. Iată, deci, pe scurt, că rusificarea învăţământului românesc din şcolile româneşti de dincolo de Nistru este un afront sigur împotriva limbii române şi a scrierii cu alfabetul latin.

Această situaţie a şcolii româneşti din Transnistria reprezintă o gravă abatere de la principiile Consiliului Europei privind respectarea limbii materne în şcolile din continentul nostru. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Virgil Popescu.

Va urma domnul Dan Brudaşcu.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul declaraţiei politice îl constituie "Documentul de evaluare a guvernării" emis de Alianţa PNL-PD.

Într-o perioadă în care perspectiva alegerilor locale oferă şi un bun prilej de bilanţ al activităţilor politice, dar mai ales al realizărilor, Alianţa PNL-PD constată că nu-şi poate contabiliza mai nimic la capitolul "Contribuţii constructive în evoluţia politică din ţara noastră".

Sesizând faptul că, în aceste zile, Guvernul Partidului Social Democrat se apropie de momentul istoric al depunerii instrumentelor de ratificare a integrării României în NATO şi implicit a recunoaşterii evoluţiei ascendente a proceselor economice şi sociale din această perioadă, Alianţa PNL-PD încearcă o negare a tuturor realizărilor guvernării ultimilor 3 ani, într-un aşa-zis document de evaluare.

Corelarea acestei acţiuni cu afirmaţiile publice privind nestăpânirea corupţiei şi favorizarea migraţiei politice conduce la concluzia că singura conduită politică care a mai rămas în platforma acestor două partide este ambiţia de a se împotrivi realităţii, exact atunci când aceasta se manifestă mai pregnant şi cât se poate de clar.

Venind la guvernare în anul 2001, Partidul Social Democrat a fost singurul partid care a promovat o legislaţie concretă pentru combaterea corupţiei. Este singura guvernare care a creat şi instrumentele de luptă împotriva corupţiei, respectiv Parchetul Naţional Anticorupţie. Este singura guvernare în decursul căreia au fost dezvăluite cazuri reale de corupţie, sancţionate prin sentinţe judecătoreşti. Este guvernarea în decursul căreia s-a restrâns scutul imunităţii demnitarilor; este guvernarea în care s-au impus incompatibilităţile necesare înlăturării corupţiei şi, de asemenea, s-au impus instrumente legislative care să asigure transparenţa necesară pentru cei aflaţi în serviciul public.

Alianţa PNL-PD uită, voit, că Partidul Social Democrat a propus un proiect de lege pentru introducerea votului uninominal, pe care nu a fost de acord, însă, să-l voteze.

Dacă în cadrul Partidului Social-Democrat s-au analizat căile de stăvilire a posibilităţilor de migraţie politică, în foarte scurt timp ideea a fost preluată de Alianţă, însuşită şi prezentată ca iniţiativă politică individuală.

Evaluarea guvernării concepută în laboratoarele Alianţei PNL-PD este o înşiruire de afirmaţii cu scop emoţional, căutând să impresioneze la prima vedere, apelând la credulitate şi naivitate. Ignorarea unei realităţi recunoscute şi de organismele internaţionale, a progresului ferm, linia permanent ascendentă a ţării noastre, a unor realizări care au afirmat poziţia şi prestigiul României aproape de ţările europene, ignorarea statisticilor oficiale şi controlabile a sondajelor publice, conduce Alianţa PNL-PD la lispsă de argumentaţie, de fundamentare, de susţinere profesionistă.

Se speră ca toate aceste contorsionări împotriva realităţii să câştige câteva procente electorale, să repare ceea ce nu au făcut cele două partide aflate la guvernare între 1996-2000, să facă uitată lipsa de eficienţă politică şi de soluţii ale Alianţei.

Dar, electoratul este mult mai lucid decât cred experţii Alianţei, şi judecă dincolo de vorbe faptele. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Dan Brudaşcu.

Va urma domnul Dumitru Chiriţă.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Întâmplător sau nu, declaraţia mea politică de astăzi se numeşte chiar: "Fapte, domnule Năstase!".

De foarte multă vreme, Guvernul PSD-UDMR a abandonat definitiv problemele cu care se confruntă cetăţenii, dovedind lipsă de soluţii şi amatorism în rezolvarea lor.

Observatorului i se oferă imaginea unui Executiv derutat, incapabil şi lipsit de voinţă. Un singur domeniu este în prezent avut în vedere de liderii PSD şi ai Guvernului: cel ai imaginii. Din bugetul sărac al unui popor înfometat, umilit şi dispreţuit se cheltuie, fără teamă sau reţinere, zeci de milioane de euro sau dolari, doar, doar vor reuşi să scape de rating-ul dezastruos şi de lipsa totală de credibilitate de care au parte.

În mod unanim, personalităţi dar şi instituţii vest-europene şi nord-americane reproşează, fără încetare, actualei Puteri, corupţia la cote alarmante, fraudele de sute de milioane de dolari, activităţile de tip mafiot, cu implicarea nemijlocită a unor înalţi demnitari, încălcarea flagrantă şi sistematică a legilor, transformarea Poliţiei şi Justiţiei în simple unelte ale voinţei PSD, reînvierea cultului personalităţii şi, ceea ce este mai grav, tendinţa de restauraţie a partidului-unic şi totalitar.

Ca să salveze aparenţele, domnul Adrian Năstase a trecut la gesturi hipermediatizate, de aşa-zise "curăţenie" în PSD. Sub presiunea presei, dar şi a Occidentului, el a decis să sacrifice pe câţiva, doar pe câţiva din cei mai odioşi corupţi ai regimului. Dar măsura este de ochii lumii, pentru că tot domnul Năstase protejează faptele şi hoţiile incredibile ale ex-deputatului Gabriel Bivolaru, împiedicând Justiţia să pună în aplicare sentinţa pronunţată. Ca să nu mai vorbim de restul baronilor rămaşi neclintiţi în poziţiile lor în judeţe.

Dorind să scape de acuzaţiile privind încurajarea migraţiei politice, prin care faţă de rezultatul alegerilor din anul 2000, PSD şi-a sporit substanţial numărul de primari, consilieri şi parlamentari, domnul Năstase s-a pronunţat împotriva ei, considerând-o sursa oportunismului politic.

Cu un fariseism deosebit, domnul Adrian Năstase se trezeşte afirmând: "Să cerem tuturor care se prezintă în faţa alegătorilor să-şi păstreze responsabilitatea personal în faţa celor care i-au ales, să nu se ascundă de responsabilitate, trecând sub diverse steaguri". O fi uitat, oare, domnul Năstase, cu câtă risipă de energie au acţionat activiştii PSD pentru a forţa pe aleşii locali sau parlamentarii altor partide să treacă în barca PSD?

E foarte posibil. Domnul Năstase a confirmat, deja, ce memorie slabă are atunci când trebuie să ascundă mizeriile sau abuzurile săvârşite de propriul partid. Dar, ca să fie credibil, domnul Năstase ar trebui să nu se oprească la simple declaraţii. Ce vă opreşte, domnule prim-ministru, să nu dispuneţi demiterea din PSD a tuturor oportuniştilor, aşa cum îi numiţi dumneavoastră, cu care s-a procopsit partidul de la alegerile precedente şi până în prezent? Scăpaţi acum de ei! Renunţaţi la zecile de primari, la sutele de consilieri locali şi judeţeni sau la zecile de parlamentari aleşi pe listele PRM, PD sau PNL, dar obligaţi să-şi trădeze alegătorii şi să se alăture partidului de guvernământ.

Altfel, domnule Adrian Năstase, v-aţi răcit gura degeaba, şi nu reuşiţi decât eventual încă o încercare disperată de a deturna atenţia de la faptele ignobile, ce poartă marca inconfundabilă a celui mai corupt partid politic românesc post-decembrist. Deci, aşteptăm faptele, domnule prim-ministru! Însă, nu sunt semne că veţi avea curajul să spargeţi buba urâtă peste care domniţi. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dumitru Chiriţă. Va urma doamna Liana Naum. Domnul Ştefan Giuglea şi doamnele Maria Lazăr şi Smaranda Ionescu au depus la secretariat declaraţia.

Domnul Dumitru Chiriţă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În perioada 5-6 aprilie 2004, la Bruxelles va avea loc Comitetul parlamentar mixt Uniunea Europeană - România, cadrul instituţionalizat al dialogului interparlamentar, în care se va analiza stadiul negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană şi se vor propune soluţii şi măsuri pentru respectarea calendarului asumat în comun, astfel încât România să devină membru al Uniunii Europene în 2007.

Printre problemele care vor face obiectul dezbaterilor la această reuniune se numără şi perspectivele financiare ale Uniunii Europene pentru perioada 2007 - 2013 şi impactul asupra României.

Cuprinderea României în bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2007 - 2013 pune în evidenţă hotărârea instituţiilor europene de a finaliza negocierile pentru aderare la termenul convenit, şi anume octombrie 2004.

Pachetul financiar pentru România, pentru perioada 2007 - 2009, propus de comisie, face parte integrantă din cadrul financiar pentru perioada 2007 - 2013.

Apreciem propunerea de pachet financiar pentru România ca fiind echilibrată şi realistă, în acord cu principiile şi metodologia care au constituit punctul de plecare în negocierile cu celelalte 10 state în curs de aderare, conform angajamentului politic asumat de statele membre, de a nu introduce prevederi discriminatorii.

Consider că adoptarea pachetului financiar de către statele membre ale Uniunii Europene, aşa cum a fost propus de către Comisia Europeană, constituie o evoluţie pozitivă în ce priveşte procesul de negociere în general şi negocierea capitolului financiar, în particular, favorizând respectarea calendarului asumat politic, la Consiliul European de la Bruxelles, din decembrie 2003.

Ţinând cont de deciziile la nivelul instituţiei europene, avem în faţă obiectivul adoptării întregii construcţii bugetare din România, la coordonatele noului cadru financiar al Uniunii Europene, luând în considerare faptul că primul an de la aplicarea acestuia, 2007, coincide cu data fixată drept obiectiv al aderării României la Uniunea Europeană.

Acest fapt implică următoarele dimensiuni: racordarea strategiilor şi politicilor macro-economice din România la evoluţiile şi priorităţile stabilite pe plan comunitar, adoptarea politicii bugetare la orientările, priorităţile şi structura cadrului financiar, respectiv a bugetelor anuale ale Uniunii Europene, consolidarea instituţiilor în procesul de absorbţie a fondurilor comunitare; întărirea capacităţii adminsitrative de gestionare a fondurilor de preaderare şi pregătirea pentru fondurile structurale şi de coeziune reprezintă una dintre cele nouă priorităţi majore identificate în documentul "Priorităţi pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană în perioada decembrie 2003 - decembrie 2004", elaborat de Guvernul Adrian Năstase ca răspuns la raportul de ţară pentru anul 2003.

Documentul prezintă măsuri care vor fi adoptate, astfel încât, la data aderării, România să dispună de instituţii deplin funcţionale pentru absorbţia fondurilor comunitare şi să aibă capacitatea de a elabora proiecte viabile şi eligibile, pentru toate componentele pachetului financiar, dezvoltare rurală, acţiuni structurale, politici interne.

Sunt convins de faptul că acest comitet parlamentar mixt România-Uniunea Europeană va pune în evidenţă hotărârea Guvernului Adrian Năstase şi a Partidului Social Democrat de a acţiona pentru finalizarea negocierilor în octombrie 2004, astfel încât să putem semna tratatul de aderare în primul semestru al anului 2005, pentru ca România să devină membru al Uniunii Europene începând cu 2007.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

O invit pe doamna Liana Naum la microfon. Va urma domnul Dumitru Bentu. Domnul deputat Aurel Daraban a depus la secretariat.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "O altă încercare perfidă".

Sub imaginea zâmbitoare şi credulă a unui om se pot ascunde feţe meschine, josnice, denigratoare, perfide şi mincinoase, se pot spune vorbe frumoase, se pot face afirmaţii pompoase, metaforice sau chiar poetice, însă toate acestea doar teoretic.

Într-o asemenea descriere se încadrează perfect liderul Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, care ia o nouă înfăţişare, de umil, nevinovat, de fiecare dată când îşi începe campania electorală.

Până aici îi trebuie, căci mai departe nu-şi mai consumă energia pentru a mai şi îndeplini promisiunile pe care le face electoratului, ci se preocupă de acuzaţii, calomnii şi articole mincinoase.

Deşi în ultimul timp Corneliu Vadim Tudor face eforturi pentru a-şi schimba imaginea de lider extremist care le promitea românilor în 2000 că va eradica corupţia, prin execuţii publice pe stadioanele ţării, sub deviza "Sus patria, jos mafia!", preşedintele P.R.M. nu se dezminte şi continuă să apeleze la un discurs justiţiar menit să adune cât mai multe voturi din partea electoratului, pozând în liderul providenţial gata să instaureze ordinea în ţară.

Liderul P.R.M-ist şi-a asezonat discursul despre instaurarea ordinii şi eradicarea miraculoasă a corupţiei cu pasaje despre respectarea acordurilor internaţionale ale României, sprijinirea necondiţionată a integrării europene şi participarea la lupta împotriva terorismului, alături de Statele Unite şi Rusia.

Nu în ultimul rând, de dragul noii sale imagini, Vadim şi-a abandonat definitiv sau poate până la o nouă campanie pe care va mai vedea cum şi-o va decora, toate ideile şi gândurile de mai înainte, uitând, parcă, că el a fost cel care s-a împotrivit luptei împotriva terorismului, ajungând până acolo încât să trimită români care să-l susţină pe Sadam.

Întrebarea care se ridică este aproape retorică: cum poţi să ai încredere într-o persoană care poartă stindardul perfidiei? Cum poţi să te minţi singur şi să crezi că noua imagine în care pozează îl caracterizează? Cum poţi să crezi o persoană ca Vadim?

La un singur lucru nu a putut renunţa acest lider de partid politic: la a înşira vorbe goale şi pline de minciuni! Interesant este cum reuşeşte să le inventeze, căci de reţinut nu cred că este în stare, dar mai ales de realizat.

A promite că va lichida în 48 de ore mafia, va bloca fondurile ilegale, va confisca averile marilor gangsteri şi va crea un fond pentru echilibrarea nivelului de trai, este absolut umilitor pentru cineva care se doreşte cu orice preţ şef al statului.

Din păcate pentru Vadim, dar din fericire pentru poporul român, politica nu se face cu stilul artistic de care se prevalează liderul P.R.M. Politica se face cu fapte, politica se face cu oameni civilizaţi şi demni, cu oameni care-şi păstrează doctrina politică pe care şi-o afirmă şi care-şi menţin ideologia. Politica nu permite discursuri şi nici fapte metaforice, cum ar fi, de fapt, echivalentul sustragerii de la realizare şi executare.

La ce se poate aştepta România mâine de la Corneliu Vadim Tudor? La incertitudine? Acesta ar fi cuvântul potrivit, căci un lider care promite schimbare, utilizând aceleaşi clişee sau invers, folosind vorbe diferite şi rămânând acelaşi calomniator, nu poate să acorde încredere.

Liderul P.R.M. le promite românilor că va fi pâinea lui Dumnezeu cu cei cinstiţi şi biciul lui Dumnezeu cu cei necinstiţi, precizând că deviza campaniei sale va fi: hrană, căldură, medicamente şi justiţie.

Uitând de declaraţiile pe care le făcea la alegerile locale din 2000, când anunţa tot metaforic că vrea să părăsească Bucureştiul, pentru că a ajuns un oraş condus de ţigani, Vadim a vorbit despre protecţia minorităţilor şi socializarea ţiganilor, prin educaţie şi muncă.

De departe, cea mai spectaculoasă mişcare a tribunului a fost aprobarea prevederilor prin care se condamnă atitudinile antisemite, prevederi potrivit cărora nu vor fi admise nici un fel de poziţii antisemite, iar P.R.M. va acţiona cu promptitudine şi fermitate împotriva oricăror manifestări de negare a holocaustului. Textul nu stabileşte, însă, nici un fel de sancţiuni pentru subalternii lui Vadim, care încalcă noul regulament al partidului.

A vorbi despre toleranţă şi învăţămintele biblice, despre omenie şi despre promovarea capitalismului popular şi a justiţiei bazate pe spiritul moralei creştine, fără a îndeplini nimic din acestea şi fără a le respecta măcar, este chiar un păcat.

Aţi contrazice spusele şi a veni cu noi argumente în sprijinul minciunii, nu este nici pe departe o corectare a caracterului sau inteligenţei şi nici o schimbare la faţă în adevăratul sens al cuvântului, ci este doar o atitudine amăgitoare, o adevărată perfidie, de fapt o altă perfidie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Dumitru Bentu. Va urma domnul Florin Iordache.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Summitul".

Succesiunea rapidă a unor evenimente interne şi internaţionale, de importanţă excepţională pentru viaţa politică românească, între care depunerea, la Washington, a documentelor oficiale de aderare la NATO a României, riscă să trimită în plan secund un alt moment de referinţă - Summitul de primăvară al Consiliului European desfăşurat la Bruxelles.

Prezenţi în capitala Belgiei, preşedintele statului român, domnul Ion Iliescu, şi premierul Adrian Năstase au putut remarca vizibilele schimbări de atitudine faţă de situaţia existentă în săptămânile trecute.

Înaltele oficialităţi europene au reconfirmat calendarul stabilit la summitul din decembrie 2003 pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Un argument în plus în acest sens îl reprezintă şi validarea proiectului financiar pentru România şi Bulgaria, proiect editat în aceeaşi termeni - încheierea negocierilor în 2004, semnarea tratatului de aderare în 2005 şi integrarea efectivă şi definitivă în 2007.

Aceleaşi idei au fost susţinute de Comisarul european pentru extindere, domnul Günter Verheugen, şi de preşedintele Franţei, domnul Jacques Chirac.

La întâlnirea cu cei doi înalţi oficiali români, preşedintele Franţei a declarat "Sunt sincer optimist. Dorim ca România şi Bulgaria să ni se alăture, iar eforturile pe care le-au făcut în ultima vreme confirmă că se vor încadra în graficul pe care l-am stabilit şi în care nu s-a schimbat absolut nimic"! În urma acestei declaraţii care are rolul de a anihila toate speculaţiile legate de acest subiect, preşedintele Iliescu şi premierul Năstase au afirmat că "din acest moment totul depinde exclusiv de noi, de felul în care vom continua reformele şi vom şti să le implementăm în timp util".

Rezoluţia adoptată de Parlamentul European la 11 martie 2004 vis-á-vis de România a fost "un avertisment util şi necesar, pe care noi l-am luat în serios", a afirmat preşedintele Iliescu.

Acesta este contextul în care Guvernul român a înaintat Comisiei Europene şi Parlamentului European lista de măsuri prioritare privind reforma sistemului juridic, lupta împotriva corupţiei (teme reluate şi în cadrul acţiunii "Primăvara Social-Democrată), reforma în administraţie.

La acestea se adaugă şi măsuri în domeniul privatizării, privită ca o "strategie foarte clară de schimbare a gestionării companiilor prin schimbarea statutului proprietăţii". S-au făcut trimiteri la privatizarea companiei de distribuţie a gazelor naturale din România, a unora dintre companiile de distribuire a energiei electrice, finalizarea procesului de privatizare în sistemul bancar, privatizarea "Petrom" şi altele.

În următorul interval de timp, oficialii Parlamentului European vor primi şi precizările referitoare la modul în care vor fi asigurate resursele financiare pe care le implică toate măsurile de reformă deja enumerate.

"Pentru noi, cel mai important lucru este acum încheierea procesului de reforme în România" a spus primul ministru şi "suntem încredinţaţi de reuşita acestui demers decisiv".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Florin Iordache. Va urma domnul Petru Andea.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează: "29 martie 2004 - o zi istorică pentru România".

Luni, 29 martie 2004, la sediul Trezoreriei americane din Washington, premierul Adrian Năstase a depus, alături de alţi 6 şefi de Guvern europeni, documentele de ratificare a aderării României la NATO. Această dată reprezintă aderarea oficială a României la NATO şi reprezintă o victorie a tuturor românilor, a întregii clase politice, obţinute sub conducerea Guvernului social-democrat condus de domnul Adrian Năstase.

Nu trebuie uitat că România a pierdut ocazia de a adera în 1997 la Madrid, datorită Guvernului din acea vreme, iar începând cu 2001, măsurile luate de către Guvern a condus România pe drumul sigur al aderării, la cea mai puternică alianţă politico-militară din lume, NATO. Este momentul încetării războiului rece pentru România, intrarea în această alianţă asigurând garanţii de securitate sporită, sub deviza: "Toţi pentru unul, unul pentru toţi!".

În ultimii ani, armata noastră a demonstrat buna pregătire a militarilor români în acţiunile pentru menţinerea păcii în Kosovo, Afganistan, Irak, iar începând cu 29 aprilie 2004, devenind membru cu drepturi depline a alianţei.

Armata română va participa alături de membrii alianţei la acţiuni de apărare a libertăţii şi păcii în lume.

Vineri, la Bruxelles, steagul României va fi ridicat şi va flutura alături de celelalte steaguri ale statelor membre ale NATO.

Este o mare victorie a României, care va fi urmată în această toamnă de o alta, aceea de finalizare a negocierilor României pentru aderarea la Uniunea Europeană, astfel încât la 1 ianuarie 2007 să consemnăm o nouă victorie pentru România, aceea de integrare în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Petru Andea. Va urma domnul Ioan Timiş.Doamna Rodica Nassar şi doamna Doina Dreţcanu a depus la secretariat.

Domnul Petru Andea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mi-am intitulat declaraţia politică: "Partidul Naţional Liberal cere prin lege control de partid asupra aleşilor locali".

Este ştiut că recent, conducerea P.N.L. a cerut preşedintelui Ion Iliescu retrimiterea la Parlament a Legii privind alegerea autorităţii administraţiei publice locale.

Prin motivaţia cererii, liberalii încearcă să exploateze electoral o problemă sensibilă privitoare la migraţia celor aleşi pe liste de partid.

Soluţia propusă de P.N.L. este exact ca şi gândirea liberală: simplă, dar brutală! Aleşii locali, inclusiv primarii, care părăsesc partidul pe listele căruia au candidat să-şi piardă mandatul încredinţat de electorat.

Propunerea ascunde consecinţe negative pentru valorile democratice pe care liberalii se prefac că le promovează.

Şi argumentăm:

1) Considerăm cazul alegerii unui primar. Mecanismul este cunoscut. Partidul propune persoana, iar electoratul decide prin vot.

Concluzionăm că primarul ales depinde mai mult de cei care decid şi nu de cei care propun.

Aceasta este, de fapt, şi dorinţa cetăţenilor, ca aleşii să depindă de ei şi nu de un partid.

Propunerea liberalilor răstoarnă complet acest deziderat. Ei vor, prin lege, să oblige primarul ales să fie fidel partidului. În caz contrar, primarul îşi pierde mandatul, iar comunitatea este obligată să aleagă un alt primar, care evident trebuie să fie, de asemenea, fidel unui partid.

2) Conform propunerii liberalilor, mandatul unui ales local nu mai este imperativ. Între nevoile cetăţenilor şi exigenţele partidului, alesul local este obligat să se conformeze deciziei de partid.

3) Propunerea liberală întăreşte maşina de vot a partidului. Nici un ales nu se va putea sustrage disciplinei de partid, fără a risca să-şi piardă mandatul. Consecinţa este bizară. Orice ales local nu riscă nimic timp de 4 ani, dacă se opune electoratului, dar îşi riscă zilnic mandatul dacă se opune partidului.

Iată, aşadar, că propunerea liberală nu face decât să instituie, prin lege, controlul absolut al partidului asupra aleşilor săi locali.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Ioan Timiş.

Domnul Ioan Timiş:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Nu cu mult timp în urmă, 16 români s-au întors acasă în sicrie, îndoliindu-şi familiile. Ei au murit în urma sângeroaselor atentate teroriste de la Madrid. Zile întregi, în multe familii din România a domnit deznădejdea şi îngrijorarea pentru că nu se ştia nimic despre cei plecaţi la muncă în capitala Spaniei. Mulţi alţii au fost răniţi, petrecându-şi zile întregi în spitalele madrilene.

Alţii, mai norocoşi, au scăpat, dar coşmarul la care au fost martori îi va urmări toată viaţa.

Este greu de spus acum dacă cineva se face vinovat de curmarea bruscă a vieţilor acestor oameni nevinovaţi. Păreri s-au exprimat destule, dar unele dintre ele mi se pare absolut aberante. Se spune că vinovat ar fi Guvernul, întrucât nu se preocupă să asigure românilor locuri de muncă în ţară, ca aceştia să nu mai plece aiurea. Eu cred că nu poţi arunca în spatele Guvernului vina de fi dat drumul românilor să emigreze. Dreptul la liberă circulaţie este înscris în Constituţie, iar fenomenul se va amplifica în mod sigur după ce România va fi admisă în Uniunea Europeană.

Nici o forţă politică din lume nu poate şi nu are dreptul de a-i opri pe cetăţenii români să încerce să-şi îndeplinească destinul în orice colţ al lumii ar considera de cuviinţă.

Din acest punct de vedere, acuzele la adresa Guvernului mi se par deplasate. Mai degrabă, cred că se poate vorbi de un ghinion teribil. În definitiv, ceea ce s-a întâmplat recent la Madrid, ori în 2001 la New York, se putea întâmpla oriunde şi oricând.

Este greu de spus, la fel, dacă există cu adevărat metode de prevenire a altor tragedii de acest tip, atâta timp cât este greu de anticipat unde şi când va lovi data viitoare nebunia şi inconştienţa terorismului mondial.

Deşi nu sunt dorite, este foarte posibil ca alte dezastre provocate de minţi criminale să se mai întâmple. Teroriştii au anunţat, de altfel, că orice ţară care se alătură Statelor Unite ar putea deveni mai devreme sau mai târziu ţinta unor atentate.

Eu cred că Guvernul nostru trebuie să-şi asume în continuare responsabilitatea de a continua pe drumul pe care a pornit, alături de coaliţia internaţională, în prim planul luptei antiteroriste.

O eventuală poziţie neutră, o retragere din frontul comun, la care s-au raliat majoritatea ţărilor civilizate, nu mai este, de altfel posibilă.

De ieri, România a devenit membru cu drepturi depline al NATO. Dincolo de avantajele evidente, statutul de membru deplin al Alianţei Nord Atlantice înseamnă, fără doar şi poate, şi asumarea unor riscuri şi responsabilităţi.

Faptele sunt cunoscute: doi militari români au murit în Afganistan, 16 civili au fost ucişi şi 65 răniţi, în urma acţiunii teroriste din Spania.

România se poate aştepta în continuare la alte accidente de acest tip, ca urmare a apartenenţei sale la NATO. Pentru a-şi dobândi acest statut, România a făcut sacrificii însemnate, chiar şi jertfe de sânge.

Procesul de integrare va continua. România trebuie să se adapteze pe deplin la strategia militară şi politică a alianţei, ca parte importantă a obligaţiilor ce ne revin, în noua calitate dobândită în aceste zile.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnii deputaţi Emil Boc şi Mitică Dragomir au depus la secretariat.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul şedinţei.)

Domnul Adrian Ionel:

Ultimele evenimente referitoare la combaterea şi prevenirea activă a corupţiei la nivel naţional au arătat cu adevărat interesul instituţiilor abilitate să lucreze coerent şi nemijlocit în acest sens. Este destul de clar, de altfel, şi faptul că Guvernul care conduce în acest moment a arătat că este imparţial în ce priveşte acest aspect, din ce în ce mai des pronunţat şi adus în actualitate de partidele politice din opoziţie.

Toate demisiile şi retragerile din funcţie a unor membri ai Partidului Social Democrat din ultimele zile demonstrează încă o dată că partidul de guvernământ nu a încercat şi nici nu intenţionează să acopere fraudele sau corupţia. Toţi cei care sunt implicaţi în astfel de acţiuni, indiferent de culoarea politică, sunt supuşi aceloraşi proceduri. Nimeni din cei care au participat la diferite acte de corupţie sau din cei asupra cărora planează măcar ipoteza implicării în astfel de acţiuni nu va fi protejat în nici un fel.

Cred că acum este evident că interesul naţional primează în faţa intereselor personale, de grup sau de partid.

Chiar primul ministru, domnul Adrian Năstase, a cerut instituţiilor de control abilitate în combaterea corupţiei să efectueze anchete dure la adresa tuturor celor vizaţi că ar fi participat în vreun fel la acţiuni care nu pot decât să murdărească.

Îmi pare rău să constat că şi membri ai partidului din care fac parte sunt implicaţi în anchetele Parchetului Naţional Anticorupţie, dar în acelaşi timp mă simt mulţumit de faptul că această instituţie se ridică la nivelul aşteptărilor conducerii executive a Guvernului, conducere care a cerut şi a insistat să se taie în carne vie dacă este nevoie şi să nu se ascundă nimic din ce se întâmplă în subteran. Cred că toate aceste vorbe s-au mai spus şi înainte cu mai mult sau mai puţin timp, însă acum există şi dovada clară că aşa stau lucrurile şi că nimeni nu se ascunde după deget, când este vorba de acest fenomen.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ovidiu Virgil Drăgănescu:

"stoparea anchetei în cazul Ino Ardelean"

Deteriorarea libertăţii presei în România, intimidarea reprezentanţilor mass-media prin diverse metode, ajungându-se chiar la violenţa fizică împotriva jurnaliştilor români care investighează corupţia şi abuzurile a devenit o situaţie extrem de îngrijorătoare, cunoscută deja în presa internaţională şi condamnată de organizaţii internaţionale de apărare a libertăţii presei.

Agresiunea josnică asupra ziaristului Ino Ardelan, cunoscut pentru anchetele şi reportajele sale critice la adresa unor lideri locali ai PSD a fost unul dintre cele mai mediatizate atentate la libertatea presei în România. Pentru acest gen de articole, ziaristul a fost "pedepsit": în urma bătăii crunte suportate, Ino Ardelean a suferit un traumatism cranio-cerebral şi o dublă fractură de mandibulă, necesitând 55 de zile de îngrijiri medicale.

După mai multe luni de cercetări, poliţia nu a avansat cu nimic faţă de stadiul iniţial al anchetei, ministrul Ioan Rus anunţând (pe 18 martie a.c.) că "Ino Ardelean ".. a fost bătut de persoane rămase necunoscute".

Tergiversarea anchetei în cazul Ino Ardelean nu mai surprinde pe nimeni, din moment ce reprezentanţii IPJ Timiş au încercat încă de la început să orienteze cercetările pe o pistă falsă: poliţia a spus că este posibil să fi fost vorba de "tâlhărie", deşi ziaristulu nu i s-a furat nimic (avea asupra sa telefonul mobil şi un lanţ de aur); s-a spus apoi că este posibil să fi fost o răzbunare din alte motive decât cele legate de profesia de jurnalist a lui Ino Ardelean. Şi doar ca o ipoteză poliţia a acceptat că poate a fost bătut de "persoane deranjate de articolele" sale.

Acum, Poliţia Timiş spune că nu-l poate aresta pe agresor, deoarece numărul de zile de îngrijire medicală este prea mic: 55 de zile, faţă de 60 de zile, cât ar fi necesar ca să se întruneasacă elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală gravă. Pe lângă faptul că acest răspuns dovedeşte incompetenţa juridică, ne arată clar că poliţia ştie cine este infractorul şi că l-a dezinformat pe ministrul de interne, minţindu-l că autorul nu este cunoscut.

Cine erau însă acele "persoane deranjate de articolele" lui ino Ardelean? Cert este că ancheta a fost tergiversată pentru că reprezentanţi ai PSD Timiş s-au arătat vizibil deranjaţi de faptul că au fost audiaţi în legătură cu dosarul Ardelean şi că poliţia nu are - după patru luni - nici un suspect în acest caz.

Consider că Poliţia Română a stopat această anchetă datorită temerii că, în final, se va descoperi că cei care au "comandat din umbră" această agresiune sunt baroni locali ai PSD. Numele lui Dan Ioan Sipos, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, precum şi al naşului fiicei acestuia, Gelu Milutinovici, secretar judeţean PSD, vizaţi de articolele lui Ino Ardelean, au fost menţionate în repetate rânduri - în legătură cu dosarul respectiv - de către presa timişoreană şi chiar de către ziarist.

"Caracatiţa" merge mai departe, până la vârful Poliţiei Judeţene Timiş, unde "comisarul Moldovan", naş al domnului Milutinovici, de data aceasta, nu are probabil interes să grăbească ancheta, spre a rămâne în graţiile baronilor locali ai PSD. Stupefiant, însă, este faptul că însuşi premierul Adrian Năstase, se dovedeşte prea mic sau prea slab pentru această mafie locală timişoreană. Primul ministru a anunţat "cu surle şi trâmbiţe" că va destitui într-o săptămână conducerea IPJ Timiş dacă nu vor fi prinşi autorii agresiunii. Urmarea? Au fost destituite persoane care nu aveau nimic în comun cu ancheta Ino Ardelean. Iată că într-o ţară în care mafiile locale şi centrale PSD-iste stăpânesc toate instituţiile statului, premierul a devenit un spectator neputincios de care nimeni nu ţine cont. Sper, totuşi, să nu aibă soarta lui Ino Ardelean, dacă va mai abroda acest subiect în viitor.

În calitatea mea de vicepreşedinte al Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională am solicitat - încă din 9 decembrie 2003 - Ministerului Public, Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi Poliţiei să acţioneze pentru urgentarea identificării autorilor infracţiunii, pentru găsirea vinovaţilor în toate cazurile de agresiune asupra jurnaliştilor din România. Deşi au trecut patru luni de la acea solicitare, nu am primit nici un răspuns.

Ca urmare, solicit Parlamentului României să constituie o Comisie de anchetă privind activitatea defectuoasă a Poliţiei şi Parchetulu în dosarul Ino Ardelean.

Domnul Nicolae Vasilescu:

"Pentru PSD este mai uşor să distrugă decât să construiască"

În prag electoral, Guvernul, prin HG nr. 468 din 18 aprilie 2003, transmite în administrarea Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române terenul în suprafaţă de 52.700 mp, situat în Parcul Carol, cu scopul construirii Catedralei Mântuirii Neamului.

Nu sunt împotriva construirii unui lăcaş de cult, Catedrala reprezentând un simbol al esenţei spiritului creştin românesc, însă, construirea acesteia în parcul Carol implică dezafectarea Mausoleului, dispariţia singurei zone verzi din aria respectivă, pierderea unuia dintre cele trei parcuri - monument istoric (Parcul Carol, Parcul Herăstrău, Grădina Cişmigiu), transformarea parcului în şantier pe o perioadă lungă de timp.

Monumentele istorice trebuie protejate, conservate, fără a le schimba destinaţia sau locul de amplasare, pentru că ele reprezintă monumente (bune sau rele) din istoria noastră, mărturie pentru generaţiile următoare.

Deşi Legea nr. 224/2001 privind protejarea monumentelor istorice, la art. 2 alin. 1 precizează: "monumentele istorice fac parte integrantă din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege", iar la art. 10 alin. 2 stabileşte că "desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii", vine în ajutorul Mausoleului din Parcul Carol.

Actuala putere eludează legea, acţionând după bunul plac şi folosindu-se de ciudate ordonanţe de Guvern, îşi propune să mute edificiul, acţiune cel puţin hazardată.

Sacrificarea unuia dintre puţinele parcuri ale Capitalei nu este soluţia optimă pentru definitivarea acestui proiect. Consider că nu amplasamentul este esenţial pentru o catedrală, întrucât cine caută credinţa o poate găsi oriunde ar fi ea, nu neapărat într-o locaţie centrală.

În zona actualului Pod Izvor exista pe vremuri mănăstirea Mihai Vodă, unul dintre cele mai vechi centre monastice care făcea parte, alături de mănăstirea Radu Vodă şi biserica Sf. Gheorghe Vechi, din elementele structurate şi generatoare ale oraşului Bucureşti. De ce să nu fie amplasată Catedrala într-un astfel de loc, cu vocaţie religioasă, ci trebuie transformat în şantier un parc cu o frumuseţe arhitectonică deosebită?

Consider că, atâta vreme cât orfelinatele noastre şi azilurile de bătrâni sunt pline de "fii şi fiice ale lui Dumnezeu" (aşa cum îi numeşte Biserica), care abia au ce mânca şi cu ce se îmbrăca... atâta vreme cât canalele noastre sunt pline de oameni care trăiesc departe de limita credibilului ".. atâta vreme cât pensionarii nu reuşesc să supravieţuiască după o viaţă de muncă... mi se pare o inepţie din partea Guvernului să se gândească să le ia şi spaţiul verde, unde mai pot găsi o oază de linişte, unde copiii noştri se pot plimba liniştiţi, deocamdată.

Istoria se defineşte prin tot ce o împlineşte ca un întreg. Am fost şi victime, am fost poate şi privilegiaţi ai aşa-zisului curs al istoriei, am preţuit şi dispreţuit fragmentele ei, dar asta nu trebuie să ne determine să desfiinţăm ceea ce nu putem înfăptui.

Domnilor guvernanţi, dacă nu puteţi ajuta la construcţia României, cel puţin nu distrugeţi ceea ce această ţară are moştenire de la înaintaşi.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

În contextul în care subordonarea mass-media din România a fost denunţată de oficialii Uniunii Europene, în contextul în care presa tinde să devină în mod asumat un monopol politic, Partidul România Mare îşi exprimă indignarea faţă de modul în care Televiziunea Română înţelege să trateze cel mai important partid al Opoziţiei. Tăcerea deliberată pe care TVR o cultivă în privinţa Partidului România Mare depăşeşte limitele oricărui cod deontologic, oricărui drept elementar la informare, oricărei reguli a unui stat democratic. În aceste condiţii, Partidul România Mare face un ultim şi solemn apel la bunul simţ şi conştiinţa membrilor CNA, cerându-le să garanteze respectarea normelor în vigoare. Acuzăm conducerea TVR de încălcarea Legii audiovizualului prin ignorarea următoarelor evenimente de interes public:

1. Conferinţa de presă susţinută de preşedintele Corneliu Vadim Tudor la Constanţa, miercuri, 17 martie 2004, cu ocazia lansării candidaturii senatorului Dan Rahău pentru Primăria oraşului Constanţa. Cu această ocazie au fost prezentate dovezi concrete privind amploarea corupţiei din România.
2. Conferinţa de presă extraordinară susţinută de PRM la Palatul Parlamentului, miercuri, 17 martie 2004, având ca obiect ilegalităţile flagrante prin care a fost înfiinţat Partidul Socialist Unit.
3. Conferinţa săptămânală de presă a PRM din data de 19 martie 2004, în cadrul căreia a fost prezentat acordul încheiat de PRM cu Asociaţia Etnicilor Turci din România şi a fost anunţată candidatura unor etnici maghiari şi ucraineni la alegerile locale pe listele PRM.

Precizăm că la toate aceste evenimente au fost prezenţi cameramani şi reporteri ai Televiziunii Române, motiv pentru care solicităm public TVR să explice motivul pentru care imaginile înregistrate au fost cenzurate. Considerăm că, într-un an electoral, ignorarea cinică a peste trei milioane de votanţi, care au dreptul firesc de a cunoaşte activitatea aleşilor lor, precum şi refuzul de a informa întreaga opinie publică în privinţa prestaţiei parlamentare şi politice a PRM, constituie un fapt de o gravitatea extremă. Mizând pe reacţia promptă a CNA, anunţăm conducerea TVR că, în cazul în care tratamentul la care este supusă Opoziţia din România nu se va schimba, vom începe dialogul cu alte formaţiuni politice şi civice în vederea declanşării unor mişcări de protest. În numele dreptului la informare şi în conformitate cu dispoziţiile legii, PRM îşi exprimă disponibilitatea de a organiza manifestări publice împotriva politicii de cenzură a Televiziunii Române.

Doamna Constanţa Popa:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În declaraţia de astăzi mă voi referi la situaţia cadrelor superioare nemedicale din laboroatoarele medicale din România, în mod special la sepcializarea şi pregătirea post-universitară a acestora. Situaţia acestui personal poate fi analizată ca:

1. Pondere numerică în totalul personalului cu studii superioare din laborator;
2. Normare;
3. Specializare şi perfecţionare.

În laboratoarele medicale din România îşi desfăşoară activitatea următoarele categorii de personal (datele sunt la nivelul anului 2003) şi următoarea pondere numerică în totalul personalului cu studii superioare:

• medici cu specialitatea medicină de laborator, 1390;
• biologi, 1068
• chimişti, 1046
• biochimişti, 171
• farmacişti, 211

Ponderea este de 35% cadre superioare medicale (medici) şi 65% cadre superioare nemedicale (biologi, chimişti, biochimişti şi farmacişti), valoare foarte apropiată de media existentă în ţările membre ale Uniunii Europene.

2. Normarea pentru "alt personal cu studii superioare (biochimişti, biologi, chimişti şi farmacişti)", conform Ordinului MS nr.135/06.03.2002, este de:

• 20000-40000 de locuitori/post în laboratoarele din ambulatoriul de specialitate,
• 40-60 paturi/post pentru unităţile sanitare clinice cu paturi,
• 140-160 paturi/post pentru spitale

Medicii de laborator nu sunt normaţi pentru ambulatoriul de specialitate, deşi funcţia de şef de laborator este deţinută "în mod obligatoriu" de către un medic de laborator, conform Ordinului MS nr.135/6.03.2002. Cum poate avea calitatea de angajat şi, obligatoriu, şef, o persoană pentru a cărei profesie nu este prevăzută nici măcar normarea? (nu există normare pentru medici cu specialitatea medicină de laborator pentru ambulatorii, conform Ordinului MS nr. 135/6.03.2002.

3. Specializare şi perfecţionare.

Importanţa profesiilor de biolog, chimist şi biochimist pentru unităţile sanitare publice este recunoscută de MS în Ordinul nr.698/9.09.2001 privind angajarea, transferarea şi detaşarea medicilor, farmaciştilor, biologilor şi chimiştilor, precum şi a altui personal de specialitate cu studii superioare din unităţile sanitare publice. După cum se observă, ordinul nu face referire la "medici, farmacişti şi alt personal de specialitate cu studii superioare din unităţile sanitare publice", ci, face referire la "medici, farmacişti, biologi, chimişti şi biochimişti şi alt personal de specialitate cu studii superioare din unităţile sanitare publice".

În ceea ce priveşte specializarea personalului cu studii superioare medicale care lucrează în laboratoarele medicale pentru medicii de laborator, ordinul MS nr.197/23.02.2004 stabileşte în anexa nr.1 la specialităţi paraclinice la poziţia 5, specialitatea medicină de laborator, 5 ani.

De asemenea, HG 1477/2003 aprobă criteriile minime de autorizare şi acreditare pentru instituţiile de învăţământ superior, care pregătesc, pe lângă alte câteva profesii, pentru profesiile de medic şi asistent medical, pe baza unor criterii minime care să satisfacă cerinţele Uniunii Europene.

În ceea ce priveşte pregătirea profesională post-universitară a biologilor, chimiştilor şi biochimiştilor care lucrează în laboratoarele medicale, aceasta nu se realizează în conformitate cu recomandările Uniunii Europene.

În răspunsul la o interpelare adresată, în calitate de deputat, în anul 2002, Ministerului Sănătăţii, ministrul sănătăţii de atunci, d-na Daniela Bartoş, spunea că: "În perspectiva armonizării legislaţiei naţionale cu cea europeană, Ministerul Sănătăţii va avea în vedere stabilirea unei perioade de pregătire de minimum 5 ani pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în laboratoare de analize medicale, ţinând seama de necesitatea realizării unuil nivel ridicat de cunoştinţe de specialitate şi de responsabilitatea pe care o implică această activitate".

În răspunsul MS nr.DB 11757/7.11.2002, la interpelarea nr.742 A/2002, privind formele şi durata de pregătire post-universitară a personalului cu studii superioare nemedicale încadrat în laboratoarele medicale (conform Legii nr.84/1995 republicată) sunt enumerate:

• studii aprofundate de specialitate cu durata de 2-3 trimestre;
• studii de masterat cu durata de 2-4 trimestre;
• studii academice post-universitare cu durata de 2-4 trimestre
• studii post-universitare de specializare cu durata aprobată de senatele universitare;
• studii post-universitare de perfecţionare cu durata aprobată de senatele universitare.

Se observă că:

• aceste cursuri absolvite cumulează împreună cu anii de studiu universitar mai mult de 5 ani, iar dacă se adaugă şi un doctorat, durata de pregătire (universitară şi post-universitară) este de peste 11 ani;
• de aproximativ 10 ani, chiar dacă România se apropie de data aderării la Uniunea Europeană, se păstrează aceleaşi forme de pregătire post-universitare opţionale pentru aceste categorii de personal.

Răspunsul MS cu nr.DB 11011, la o interpelare privind accesul specialiştilor cu studii superioare nemedicale din laboratoarele medicale la funcţii de conducere este următorul:

"Având în vedere dreptul pacienţilor la servicii medicale de calitate, considerăm că nu este în interesul acestora accederea în poziţii ce implică o deosebită responsabilitate a unor persoane pentru care durata obligatorie de pregătire este de 4-5 ani, faţă de 11 ani cât prevede ordinul sus-menţionat".

De ce nu aplică MS recomandările forurilor europene de specialitate privind specializarea personalului nemedical cu studii superioare din laboratoarele medicale? Sunt cunoscute aceste recomandări?

De ce nu introduce MS o perioadă obligatorie de pregătire de minimum 9 ani, conform recomandărilor forurilor europene de p5rofil pentru toate ţările membre ale Uniunii Europene sau care vor să adere la Uniunea Europeană?

Ungaria, de exemplu, a introdus pentru personalul cu studii superioare nemedicale din laboratoarele medicale, pregătirea post-universitară medicală cu durata de 4 ani (teoretică şi practică).

Ordinul 716/27.09.2002 publicat în MO nr.766/22.10.2002, privind acreditarea programelor educaţionale, formatorilor şi formatorilor de formatori din sistemul sanitar dezvoltate de către Centrul Naţional de Pregătire Postuniversitară a Medicilor, Farmaciştilor, Altui Personal cu Studii Superioare şi Asistenţilor Medicali, la art.4, alin.3 referitor la participanţii în "comisia de verificare a îndeplinirii standardelor de acreditare", pe lângă alţi reprezentanţi, se numesc şi cei ai "asociaţiilor profesionale ai altui personal cu studii superioare pentru care se face formarea".

În această categorie, datorită ponderii numerice, participării la baza actului medical şi a "responsabilităţii pe care o implică această activitate"" pe care o recunoaşte chiar şi MS în răspunsul sus-menţionat, intră şi specialiştii cu studii superioare nemedicale care lucrează în laboratoarele medicale.

După 1990, legiferarea activităţii biologilor, chimiştilor şi biochimiştilor în sistemul sanitar a cunoscut un drum legislativ sinuos.

Astfel, Ordinul MS nr.527/29.07.1999 prevede la art.2 ca activităţi de laborator de analize medicale: biologie medicală; biochimie medicală; chimie medicală

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.83/19.06.2000 prevede, de asemenea, la art.1 pct.2: "Serviciile conexe actului medical pot fi furnizate de persoanele autorizate de Ministerul Sănătăţii, altele decât medicii, să exercite în mod independent una din următoarele profesii prevăzute în Nomenclatorul de funcţii al MS: ".. biolog, biochimist, chimist..."

În anul 2001, cu totul surprinzător, s-a propus modificarea OU nr.83/2000, eliminându-se cele trei profesii dintre profesiile conexe actului medical, fără însă a se propune din ce categorii fac parte.

Ordinul comun al MS şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate din 4.09.2001, la punctajul acordat personalului care lucrează în laborator, pentru "medici rezidenţi în anii IV şi V" se acordă 3 puncte, iar pentru "biologi, chimişti" (fără a se menţiona şi biochimiştii), indiferent de gradul profesional sau existenţa unui doctorat, se acordă 2 puncte.

Ordinul 609/12.08.2002 se referă şi la "alt personal cu studii superioare autorizate să lucreze în domeniul medical (biologi, biochimişti şi chimişti)".

Aceştia, conform art.7 alin.2. "îşi desfăşoară activitatea ".. şi efectuează analize ".. doar în domeniul pentru care a urmat pregătire de specialitate postuniversitară atestată cu documente corespunzătoare şi numai în subordinea unui medic cu specialitate medicină de laborator".

Această prevedere este în contradicţie nu numai cu răspunsul MS nr.DB 11011 din 28.10.2002 la interpelarea nr.491B, dar şi cu prevederile European Communities Confederation of Clinical Chemistry (EC4), care recomandă statelor membre Uniunii Europene o pregătire unitară de minimum 9 ani (teoretică şi practică), pe baza unui program unic care să ofere o pregătire de bază în "chimia clinică şi medicina de laborator".

Această pregătire permite absolventului să fie înregistrat ca "Specialist european de chimie clinică şi medicină de laborator" recunoscut la nivel naţional şi/sua internaţional (de exemplu, înregistrat în EC4 Euro-Registru), abreviat în toate ţările membre ale Uniunii Europene "Eurclinchem".

Specializarea şi pregătirea profesională a specialiştilor nemedicali cu studii superioare care lucrează în laboratoarele medicale trebuie să fie în conformitate cu cea existentă în ţările membre Uniunii Europene.

Pentru aceasta este nevoie de adoptarea documentelor elaborate de organizaţiile europene şi internaţionale de profil:

• European Communities Confederation of Clinical Chemistry (EC4)
• Forum of European Societies of Clinical Chemistry and Laboratory Medicine (FESCC)
• International Federation of Clinical Chemistry and Laboratory Medicine (IFCC).

"Specialistul European de Chimie Clinică" trebuie să aibă în toate ţările europene aceeaşi schemă de pregătire: educaţia universitară într-una din facultăţile: medicină, chimie, biochimie, farmacie sau biologie, urmată de specializarea post-universitară în chimie clinică, cu o durată cumulată de minimum 9 ani.

În perspectiva aderării la Uniunea Europeană, Parlamentul, Ministerul Sănătăţii şi asociaţia profesională a biologilor, chimiştilor şi biochimiştilor trebuie să introducă pregătirea profesională a cadrelor superioare nemedicale din laboratoarele medicale conform legislaţiei din ţările membre ale Uniunii Europene.

Aderarea trebuie să se facă integral, în toate domeniile, şi nu secvenţial, în funcţie de interese particulare sau de grup.

Domnul Dumitru Dragomir:

Stimaţi colegi,

Doamnelor şi domnilor,

Aşa cum este unanim acceptat, infrastructura reprezintă un indicator extrem de relevant pentru gradul de dezvoltare atins de fiecare stat. Din păcate, cei doar 100 km de autostradă pe care îi are România, plasează ţara noastră în rândul statelor din lumea a treia, fiind mult sub standardul european.

Însă, în privinţa traficului rutier din marile oraşe, situaţia este încă mai dramatică. În cei 14 ani care s-au scurs din decembrie 1989, parcul auto din România a crescut de 14 ori, iar majoritatea vastă a acestor maşini s-au concentrat în marile aglomerări urbane.

În ciuda acestei creşteri exponenţiale, nu au existat planuri urbanistice care să suplimenteze numărul de parcări şi să susţină fluidizarea traficului rutier.

În aceste condiţii, la orele de vârf, Bucureştiul, Craiova, Iaşiul, Timişoara sau Constanţa sunt literalmente paralizate. Şi, pentru că nu era suficient, şoferii trebuie să evite craterele din carosabil care, cel puţin în Capitală, au un caracter permanent. În fiecare an sunt demarate, cu un strident spectacol mediatic, noi lucrări de asfaltare pe care, în mod inevitabil, anotimpul ploios le va surprinde nefinalizate. Firmele care au asfaltat scump şi prost îşi vor prelungi contractul, iar Bucureştiul se poate transforma, fără nici un efort, într-un muzeu al dezastrelor produse de bombardamente. E drept, în cazul străzilor Capitalei nu s-a folosit arsenal militar convenţional, ci s-a acţionat conjugat cu lipsă de profesionalism, corupţie, demagogie şi indiferenţă.

Aşa cum era de aşteptat, nici reţelele urbane de transport în comun nu au o situaţie mai bună. Înghesuiţi şi umiliţi în mijloace de transport mizere, terorizaţi de hoţii de buzunare, locuitorii marilor oraşe ale României anului 2004 sunt victimele unor edili care, din patru în patru ani, le oferă încă un calup de promisiuni ce nu vor fi niciodată respectate. Între timp, dispar parcări, semafoare, indicatoare rutiere, marcaje şi chiar părţi consistente de carosabil.

Pentru a schimba această situaţie dramatică, sunt necesare autorităţi locale orientate către priorităţile cetăţeanului, şi nu exclusiv către propriile obiective politice.

Să sperăm că anul 2004 va aduce cu sine o nouă administraţie, atât la nivel local, cât şi la nivel central, care va răspunde doleanţelor cetăţenilor şi intereselor naţionale.

Domnul Cristian Sandache:

Ultima evaluare a prestaţiei PSD din perioada 2001-2003, evaluare aparţinând specialiştilor din PNL-PD, nu face altceva decât să reia mai vechile acuzaţii şi interpretări cu care opinia publică românească s-a obişnuit deja.

Unul dintre autorii documentului acuzator este fostul senator CDR de Iaşi, Varujan Vosganian (actualmente lider marcant al PNL), omul care în legislatura 1997-2000 nu s-a făcut remarcat decât prin discursuri televizate cu conţinut moralizator ori fals filozofic. Vosganian este un intelectual de substanţă, dar un demagog incorigibil, care ştie să susţină orice, cu un cinism vrednic de o cauză mai bună. Autorii documentului sunt obsedaţi de aşa-zisul "eşec" al racordării României la structurile instituţionale europene, omiţând cu bună ştiinţă ezitările şi bâlbâielile anilor 1997-2000, veşnica gâlceavă între membrii Coaliţiei, amatorismul cras al majorităţii măsurilor întreprinse, confundarea planurilor realităţii prin înfiinţarea unor organisme cu nume ciudate, menite a "pulveriza" integral... corupţia, neocomunismul, nepotismul sau alte flageluri planetare.

Singura speranţă a Alianţei PNL-PD o reprezintă Theodor Stolojan, un fel de ultim mohican cât de cât viabil al dreptei româneşti post-decembriste, în condiţiile în care Emil Constantinescu a devenit un Diogene al politicii româneşti, prin faptul că umblă cu lumânarea în mână, în plină zi, pentru a se face vizibil, iar Victor Ciorbea se autovictimizează periodic.

Domnul Codrin Ştefănescu:

Departe de a avea greutatea scontată, liderul PD, Traian Băsescu, şi-a dat în faţa mass-mediei şi a celor câţiva susţinători, onerosul cuvânt că "nu a întâlnit până acum un guvern mai corupt decât cel actual".

Curioşi, ne întrebăm şi vă întreb: Care cuvânt, domnule Băsescu? Cuvântul pe care i l-aţi dat şi lui Petre Roman?

Este adevărat, aici poate ar trebui să răspundă chiar domnul Petre Roman.

Dar, care "oneros"? Oneroase au fost probabil, implicările dumneavoastră în distrugerea Flotei Româneşti şi nenumăratele privatizări frauduloase din perioada cederistă, toate aflate sub semnul unei guvernări asociate doar hoţiei şi delapidărilor.

În minciună continuaţi şi astăzi să vă scăldaţi, domnule Băsescu, amăgindu-vă că mai aveţi parte de susţinere, când, de fapt, singurii care vă mai aplaudă sunt foştii, dar nu foarte vechii, ofiţeri cu titlu de tovarăş fruntaş, care vă înconjoară cu o neţărmurită dragoste frăţească.

Deşi nu există termen de comparaţie între Guvernul actual şi monstruoasa fostă şi actuală coaliţie, şi cunoscând acest lucru, perseveraţi în a ataca mişeleşte Guvernul Năstase, smiorcăindu-vă de zor pe la porţile Parlamentului European, în demagogia specific băsesciană, cu riscul de a sacrifica chiar şi interesul naţional.

Totuşi, mai aveţi o speranţă de reabilitare, în cazul în care urmaţi exemplul pozitiv al unor colegi de-ai mei.

În concluzie, Stimate Domnule Primar General şi Preşedinte al unui dezmembrat Partid Democrat: autosuspendaţi-vă!

Doamna Smaranda Ionescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"TVR - dezinformare, amatorism, faliment politic şi aventurism"

Acum un an, la 1 martie, Valentin Nicolau şi consiliul de Administraţie al TVR ne oferea un mărţişor: reorganizarea instituţiei. În realitate, totul fusese o mascaradă, scopul urmărit fiind foarte clar - crearea de posturi şi funcţii pentru clientela PSD.

Bilanţul binefacerilor acestei restructurări destinate telespectatorilor, salariaţilor instituţiei, dar mai ales democraţiei "de tip european din România" a fost şi continuă să fie edificator.

Printre alte perfomanţe, Agenţia de Monitorizare a Presei, "Academia Caţavencu", remarca într-un raport "că, de exemplu în perioada 5-18 ianuarie 2004, idealul uman al românilor secolului 21 - primul ministru Adiran Năstase atingea un nou record la Jurnalul TVR - 35 de apariţii, toate evident, legate numai de operaţiuni pozitive: succese în lupa contra corupţiei, performanţe incredibile în realizarea reformei, vizite, simpozioane, conferinţe, primiri de oaspeţi, inaugurări.

Numai că la Bruxelles s-a văzut ce fel de model este primul-ministru al României şi ce reformă a implementat de vreme ce Cabinetul domniei sale a fost "calul de bătaie" al Uniunii Europene şi acolo s-a descoperit de fapt ce ar fi trebuit să dezvăluie televiziunea naţională: minciunile, promisiunile neonorate ale primului ministru, duplicitatea şi aroganţa care îl pun în situaţii ridicole. "cine nu face reforme nu poate fi primit în Uniunea Europeană", a spus răspicat Elmar Brook, preşedintele Comitetului pentru Afaceri Externe al Parlamentului Europen, punând degetul pe rană: "aici este vorba de capacitatea de a guverna".

S-a trecut în campania triumfalistă a postului public de televiziune vreo întrebare incomodă pentru echipa domnului Adrian Năstase? S-a spus vreodată că ne pândeşte pericolul de a nu mai fi considerată România un stat de drept? S-a vorbit de iresponsabilitatea Guvernului care târăşte ţara în cea mai sumbră aventură de după 1989? Nu, desigur, nu.

Jurnaliştii aleşi de Valentin Nicolau, fost şi actual consilier al primului ministru, au învăţat repede stilul omagial prezentându-ne pe Adrian Năstase cu familia sa la schi sau la ferma sa de la Cornu numărându-se acareturile şi ouăle sau tăind panglici la diverse ctitorii ale baronilor PSD.

În acest timp, preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor, a apărut, spune aceeaşi publicaţie, doar de 3 ori la TVR România 1 şi atunci fără sunet şi, evident, în context negativ.

Domnul Năstase l-a depăşit de peste 120 ori cu apariţiile sale.

Aceleaşi prezenţe nesemnificative continuă să se înregistreze şi cu alţi lideri ai Opoziţiei. Oare de ce nu sancţionează CNA acest lucru?

Noua politică editorială a domnului Nicolau, ce discriminează, marginalizează, bruiază până la desfiinţarea adevăratelor forţe politice din România, face din Jurnalul postului public de televiziune o veritabilă ghilotină pentru ideea de pluripartitism din România.

Modelul Adrian Năstase, ţeapăn, infatuat, îmbrăcat în costume Armani cu cravate roz, n-a mai putut însă să defileze în luna martie a acestui an pe podiumul de la Bruxelles, căci, acolo, culorile la care domnul Năstase a asortat România erau dezastrul, înşelătoria, falimentul politic, ultimul loc din lume la libertatea de expresie.

Astfel, postul naţional de televiziune, prin dezinformare, nesinceritate faţă de telespectatori, părtinire politică şi aventurism, s-a dovedit a fi o marionetă în mâinile guvernului Năstase încasând miliarde din banii publici pentru a servi propagandistic doar partidului aflat la putere.

Ignorarea rolului nefast jucat de postul public de televiziune, care a transformat pericolul eşecului de la aderare într-un mare succes minţind grosolan populaţia, de către CNA ar trebui să ducă la concluzia atât a demiterii sale, cât şi a conducerii TVR.

Marea curăţenie de primăvară promisă de guvernul Năstase şi cerută de mass-media trebuie începută cu Societatea Română de Radio şi Televiziune, cu potentaţii acesteia care, urmând modelul arogantului "premier", nu vor mai da socoteală pentru dezastrul provocat pe ecranul televizoarelor...

Această incalificabilă demisionare de la obligaţiile postului public este însoţită la TVR de mari fraude şi deturnări ale banilor publici, de o încălcare permanentă a legii de organizare şi funcţionare a societăţii, de un management în formarea baronilor "de televiziune" în cazul Andreei Marin, plătită cu peste 15000 de dolari pentru emisiuni cu o audienţa în continuă scădere.

Ce mai relatează bilanţul reformei de la TVR? că după un an posturile de conducere nu au mai fost scoase la concurs şi au rămas tot interimare; nu există licitaţii pentru achiziţionarea de echipamente ce reprezintă investiţii de sute de mii de dolari; nu există bani alocaţi pentru producţie internă de emisiuni, toţi banii exteriorizându-se la zeci de firme căpuşă care au ajuns să realizeze emisiuni de televiziune fără nici o experienţă sau calificare în domeniu şi asta se vede zilnic, exemple fiind nenumărate; preferaţii domnului Năstase nu numai că beneficiază de salarii exorbitante, dar au ajuns, majoritatea, să-şi încaseze onorariile prin propriile firme. Oare cum se împacă altfel, statutul de angajat al TV cu cel de privat.

Nenumărate ziare şi reviste se bucură de protecţia aceluiaşi domn Nicolau care le acordă publicităţi de miliarde pentru a le închide gura, ba, mai mult, oamenii de presă notorii ca Horia Alexandrescu, Cristian Tudor Popescu şi alţii sunt autori de emisiuni sau transmit emisiuni la TVR, deşi audienţa lor este zero.

Se dau anunţuri privind necesitatea de piese de teatru, dar în realitate, preşedintele Valentin Nicolau a dat ordin să se monteze doar o singură piesă de teatru, evident a sa, eşecul care s-a numit "ultima Haltă în Paradis."

Au urmat după doi ani tot o înregistrare a unei piese a domniei sale, marea capodoperă care se juca la Teatrul Naţional doar cu doi-trei spectatori în sală, "Legenda ultimului împărat". Astfel, TVR a devenit un fel de anexă a editurii Nemira care aparţine aceluiaşi domn Valentin Nicolau.

Mandatul domnului Nicolau şi al Consiliului de Administraţie se apropie însă de sfârşit, dar instituţia nu are nici interesul, nici voinţa şi nici fondurile necesare pentru a dovedi că respectă ceea ce legile româneşti şi convenţiile Europene la care România este parte, o cer: producţii proprii de dramă, de filme, de seriale, într-un cuvânt de creaţii autohtone.

Nu există în TVR nici o licitaţie reală şi corectă de programe, ci doar dictatul unui semidoct care se crede ultimul împărat, deşi este sub nivelul intelectual al tuturor preşedinţilor pe care i-a avut Televiziunea Română.

Banii televiziunii publice se cheltuiesc în continuare într-un mod iresponsabil şi nebunesc pe divertismentul facil şi vulgar, pe clişee arhicunoscute şi învechite de care lumea s-a săturat şi, bineînţeles, pe tot felul de acţiuni mai mari sau mai mici, mai importante sau obscure ale partidului pe care domnul Nicolau îl slugăreşte cu perseverenţă.

După ultimul împărat, potopul!

Numai că după plecarea acestui lingău vor fi necesare detaşamente ale Curţii de Conturi care să lucreze în foc continuu pentru a face lumină în afacerile necurate ale baronului de la Nemira.

Până atunci, plătitorul de taxe pentru televiziunea publică să afle ca în consens cu politica guvernului Năstase postul TVR se solidarizează cu acest Cabinet de dezinformare, minciuna şi compromiterea interesului naţional.

Vă mulţumesc.

Domnul Ion Bozgă:

"Intrarea României în NATO, succes fără precedent al Guvernului Adrian Năstase"

Ieri, la Washington, primul-ministru al României, Adrian Năstase, a depus, alături de premierii altor şase state, instrumentele de ratificare a protocoalelor de aderare la NATO.

Momentul echivalează cu intrarea efectivă a ţării noastre în NATO. Se încheie astfel un proces început în noiembrie 2002 la Praga, când s-a hotărât extinderea Alianţei Nord-Atlantice cu încă şapte state foste comuniste. Pentru România, acest moment este cu adevărat istoric. Dar şi guvernul care a reuşit acest eveniment va rămâne în istorie.

Pentru prima dată, securitatea ţării noastre este garantată în mod real. Cea mai mare alianţă politico-militară a tuturor timpurilor a devenit chezaş pentru integritatea şi suveranitatea României.

Războaiele cumplite din Europa Centrală din ultimul deceniu al secolului trecut, toate spaimele pe care le-am trăit atunci sunt astăzi nu doar istorie, există acum garanţia că aşa ceva nu mai are cum să se întâmple pe teritoriul României.

Războiul din fosta Iugoslavie, ruperea Ceho-Slovaciei, iredentiştii maghiari care trasau frontiere pe crestele Carpaţilor, totul a rămas doar o amintire urâtă.

De ieri, frontiera de est a României a devenit oficial frontiera NATO. Mişcările politico-militare adesea neaşteptate din fostul spaţiu sovietic nu mai sunt de acum încolo motiv de îngrijorare doar pentru Bucureşti, ci pentru ansamblul NATO.

Începând cu 29 martie 2004, România capătă un statut internaţional bine definit care nu mai lasă loc de interpretări şi aprecieri. România este în NATO.

Bravo popor român!

Domnul Emil Grigore Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cu trei ani înainte de intrarea în Uniunea Europeană, România continuă să fie nu numai o ţară a sărăciei şi contrastelor, ci şi una a paradoxurilor.

La sfârşitul anului trecut, peste două milioane de români nu-şi puteau asigura masa zilnică, iar unul din zece conaţionali nu aveau ce pune pe masă, arată un studiu al Băncii Mondiale. Acelaşi studiu relevă faptul că 9% dintre români sunt săraci lipiţi pământului.

La polul opus, unul din 20 de români este bogat. Trist, dar adevărat, pătura îmbogăţiţilor consumă cât jumătate din populaţia întregii ţări. Între miliardarii noii ere capitaliste şi cei mai săraci dintre săraci se străduiesc să vieţuiască 14 milioane de români, cei care se zbat să constituie pătura medie a societăţii.

Cei care consideră că realizarea vieţii este doar o maşină de spălat, o mobilă mai ca lumea şi un computer pentru copil, au profitat anul trecut de conjunctura favorabilă şi s-au împrumutat până peste cap pentru a-şi împlini visurile. Volumul creditelor făcute în 2003 pentru bunuri de consum a crescut cu 260 la sută, un salt record cu care nu ne vom întâlni prea curând.

Cei cu dare de mână s-au aruncat ca bolizii pe patru roţi: în primele două luni ale acestui an, vânzarea de maşini a crescut de 37 la sută. În cele din urmă, unii şi-au luat maşini, iar alţii doar maşini de spălat. Cert este că mai toţi nu au dispus de fonduri pentru a plăti "cu banii jos".

Ei bine, în aceste condiţii, românii noştri au depus la bancă anul trecut o sumă frumuşică: 2,1 miliarde de euro. În procente, se poate spune că economiile populaţiei au crescut cu 11,7%.

Cum românii din ţară au cerut credite, din "jenă financiară", rezultă că banii sunt ai celor plecaţi la muncă în străinătate, care îşi fac depozite în băncile româneşti. Totodată, creşterea depozitelor în lei ale firmelor a fost anul trecut de 58,3%. Cum în 2003, creşterea economică a fost de aproape 5%, este limpede că banii depuşi nu vin din economia reală, ci din cea subterană.

Aşadar, trăiască economia subterană şi românii care lucrează în străinătate, căci fără aceste două motoare de mare putere, economia românească în mersul ei de melc şi-ar încetini şi mai mult viteza pe drumul către civilizaţie.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea de astăzi se intitulează "Cui foloseşte războiul declaraţiilor?"

Este un adevăr că, odată cu declanşarea campaniei electorale, Opoziţia se străduieşte să lanseze tot felul de declaraţii cât mai incisive.

De asemenea, partidul aflat la Putere nu rămâne dator şi, cu foarte multă operativitate, dă riposte fundamentate, bazate pe fapte concrete.

Opoziţia repetă, până la epuizare, că actuala Putere nu a făcut nimic pentru dezvoltarea economică şi socială a României, iar nivelul de viaţă al românilor se află la marginea prăpastiei.

Puterea demonstrează, cu date concrete ale statisticii oficiale sau ale organismelor financiare internaţionale, că România a făcut paşi semnificativi pe planul relansării economice, iar nivelul de viaţă, inclusiv rata sărăciei, a început să se amelioreze. Aceste tendinţe au toate şansele să se accentueze în viitor.

Opoziţia publică hărţi cu judeţele României şi baronii locali ai PSD în cadrul acestora, potrivit aprecierilor proprii.

Puterea, la rândul ei, publică hărţi cu precizarea pe judeţe a baronilor opoziţiei. Măsurile luate recent pentru suspendarea unui număr semnificativ de preşedinţi de organizaţii judeţene ale PSD demonstrează cu prisosinţă că Puterea a înţeles să trateze cu răspundere problema corupţiei.

Fără îndoială, economia românească este în creştere. Este adevărat că această creştere economică ar trebui să fie mai mare de 5,5%. Pentru realizarea unui astfel de obiectiv care poate contribui esenţial la obţinerea prosperităţii, precum şi la crearea de noi locuri de muncă, este nevoie de importante eforturi în domeniul investiţiilor, în promovarea exporturilor şi în domeniul calităţii producţiei şi a serviciilor.

În această situaţie, se pune întrebarea, în mod firesc: cui foloseşte această largă confruntare de declaraţii, pentru care se cheltuiesc importante eforturi de ambele părţi?

Ar fi mult mai normal şi pe înţelesul cetăţenilor ca partidele aflate în campania electorală să se concentreze pe prezentarea unor date şi iniţiative concrete privind:

• atragerea sporită de investiţii străine şi de investitori strategici;
• metodele de propagare în străinătate a realizărilor şi a potenţialului economiei româneşti, în scopul atragerii investitorilor străini;
• prospectarea şi cucerirea de noi pieţe de desfacere în străinătate pentru produsele româneşti etc.

Partidul Social Democrat şi Guvernul României au programe clare pentru realizarea acestor obiective. Evident, oricând sunt binevenite sugestii pentru îmbunătăţirea şi completarea măsurilor prevăzute în Programul de guvernare.

O campanie electorală negativă, nihilistă, promovată de Opoziţie nu aduce nimic bun pentru accelerarea dezvoltării economice şi sociale a ţării noastre şi nici pentru interesul naţional al României.

Este încă timp ca Opoziţia să regândească tactica pe care a adoptat-o.

Electoratul va spune un "nu" hotărât vorbelor aruncate în vânt şi celor ce neagă faptele evidente şi, dimpotrivă, va aprecia eforturile concrete şi constante ale social-democraţiei şi ale Guvernului României pentru înlăturarea obstacolelor care se opun dezvoltării durabile a economiei româneşti, precum şi aderării României la Uniunea Europeană.

Domnul Pavel Târpescu:

"PSD pregăteşte viitorul"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În declaraţia politică pe care o prezint în plenul Camerei, vă rog să-mi permiteţi să abordez câteva probleme referitoare la rolul tineretului în gestionarea viitorului.

Dacă părinţii noştri au avut de înfruntat vicisitudinile unui regim totalitar, generaţia noastră a repus în drepturile fireşti libertatea şi democraţia, apropiind România de civilizaţia occidentală. Am parcurs un drum greu, presărat cu sacrificii din partea populaţiei, pentru a ne reintegra în lumea căreia am aparţinut dintotdeauna. Dar toate aceste sacrificii n-au fost în zadar, zilele acestea se depun documentele care consacră aderarea noastră deplină la NATO, se fac eforturi pentru îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniunea Europeană, concomitent cu creşterea nivelului de trai al populaţiei. Am declarat război total corupţiei, care, aşa cum dovedesc faptele, nu are culoare politică. Sunt multe probleme care îşi aşteaptă rezolvarea în domeniul justiţiei, a administraţiei publice, sesizate corect de prietenii noştri occidentali.

Toate aceste probleme stau în atenţia organelor abilitate şi a întregii clase politice, pentru a fi rezolvate în termenele stabilite. Dar am deveni tot mai săraci dacă nu pregătim tânăra generaţie să preia pe umerii săi viitorul ţării. Generaţia de după noi este chemată să amplifice rezultatele obţinute, într-o altă lume, într-o Europă unită a libertăţii şi prosperităţii. Capacitatea acesteia de implicare în viitor stă în mâinile noastre, prin instruire şi educaţie.

Conştient de acest fapt, Guvernul Adrian Năstase a întreprins o serie de măsuri menite să faciliteze accesul tinerilor la învăţământ, demarând un amplu proces pentru învăţământul rural, asigurând accesul echitabil pentru copiii şi tinerii din mediul sătesc la învăţătură, prin crearea unor şcoli centre de zonă, achiziţionarea de microbuze şi a rechizitelor necesare pentru elevii care provin din familiile defavorizate. Peste 1.100 de licee au fost dotate cu platforme educaţionale compuse din calculatoare, servere, infrastructură de reţea, modemuri pentru conectare la Internet, imprimante laser etc. În comparaţie cu cheltuielile pentru domeniile sociale din perioada 1997 - 2000, în perioada 2001 - 2004 au crescut în condiţii comparabile cu peste 30% cheltuielile pentru învăţământ, cu peste 24% cheltuielile pentru cultură. Aşa înţelegem noi să pregătim oamenii viitorului. Ca un demers spre viitor, a fost concepută şi reuniunea "Primăvara Social-Democrată" a T.S.D. care a avut loc recent la Sala Polivalentă din capitală.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi Domnilor,

Săptămâna trecută, în 26 martie, am sărbătorit Ziua Poliţiei Române şi, fără îndoială, marea majoritate a oamenilor cinstiţi din acest domeniu important al vieţii noastre merită toată recunoştinţa şi lauda.

Obiectul declaraţiei mele politice de astăzi, din păcate, se referă la unele aspecte negative şi grave ale serviciilor Poliţiei Române. Cui nu i-ar conveni ca aceste servicii să fie la înălţime, pentru că e posibil şi populaţia ţării să vadă în poliţişti pe oamenii buni, cei mai apropiaţi, care îi dau sentimentul siguranţei, care o apără de răufăcători în orice împrejurare ?

La noi, poliţia nu e privită cu simpatie şi poliţiştii nu ştiu sau nu pot să se apropie de oameni cu respectul impus de lege. Ei sunt văzuţi ca nişte oameni duri ce înjură, bătăuşi, abuzivi, distanţi, interesaţi de bani, însetaţi de afaceri, implicaţi în afaceri necinstite de colaborare cu hoţii şi mafia.

Aflam în urmă cu câteva luni de prinderea unui supranumit Passaris al românilor, unul care a ştiut să evadeze în lanţ, să scape din orice constrângere, încercuire în alte state ale Europei pe unde a tâlhărit. Şi hoţul rebel a avut puterea să felicite Poliţia Română că a fost în măsură să-l reţină. Tot această poliţie a reuşit să colaboreze cu alte poliţii din străinătate şi să-l dea prins pe cel mai renumit mafiot italian, şi asemenea cazuri de operativitate nu sunt puţine.

Dar avem şi exemple din celelalte de la extrema opusă şi multe, liste întregi, în care Maria Vlas (devalizatoarea FNI-ului) este ajutată, când exista mandat de arestare pe numele ei, să părăsească ţara, când Severin Tcaciuc atât de supravegheat şi cu toate că este infirm (fără picioare) trece frontiera la momentul favorabil lui, iar, mai nou, Gabriel Bivolaru, care a devalizat BRD cu suma astronomică de peste 2.000 de miliarde de lei, ceea ce pentru un om de rând este de neimaginat (ce să mai spunem de un pensionar), se ascunde, a dispărut în ceaţă, fără ca cineva din poliţie să aibă ştire, chiar în ziua condamnării sale definitive nu e de găsit.

Concomitent cu dispariţia lui, domnul prim-ministru Adrian Năstase, la Bruxelles declara în gura mare în stil caracteristic şi cu nevinovăţie: "În măsura în care statul de drept va funcţiona foarte bine în România, atunci instanţele îşi vor face datoria aşa cum, de exemplu, şi-au făcut datoria în legătură cu Gabriel Bivolaru".

Revenind la ale noastre, se vede de la o poştă că nu e vorba de neputinţă, ci de complicitate a poliţiei cu infractorul, pentru că aşa o cer interesele oculte de la nivel înalt.

Ne amintim destul de bine că în guvernarea cederistă, prin 1999, tocmai prim-ministrul nostru de acum, pe atunci mare lider între liderii de partid, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, şi Dan Ioan Popescu, ai PDSR-ului, a condus manifestaţia în apărarea aceluiaşi Gabriel Bivolaru la Parchetul General al ţării, susţinând sus şi tare că e vorba de o persecuţie politică, deşi instanţa de atunci, pe bună dreptate, îl condamna pe protejatul d-lui Adrian Năstase pentru mai multe infracţiuni de fals, înşelăciune, uz de fals, evaziune fiscală.

Ce să mai credem noi, domnule prim-ministru despre Poliţie ori despre Justiţie, ori despre declaraţiile d-voastră ? Pe cine mai duceţi dumneavoastră cu vorba şi până când ?

Domnul Emil Boc:

Declaraţie politică - Partidul Democrat solicită sancţionarea migraţiei politice prin statutul aleşilor locali aflat în dezbaterea Parlamentului.

Partidul Democrat solicită adoptarea în regim de urgenţă a proiectului de lege cu privire la statutul aleşilor locali, prin care să fie sancţionată migraţia politică a aleşilor locali.

În cazul consilierilor locali şi judeţeni, consilierul care părăseşte partidul pe listele căruia a candidat, pierde de drept mandatul de consilier, locul lui urmând a fi preluat de supleantul aflat pe lista partidului din care a plecat consilierul local.

În cazul migraţiei politice a primarilor, se organizează noi alegeri, cu posibilitatea participării primarului care a migrat politic, dar în cazul în care nu câştigă din nou alegerile, primarul va suporta costul alegerilor.

Partidul Democrat apreciază că nu este nevoie, în acest moment, de elaborarea unui nou proiect de lege pentru sancţionarea aleşilor locali, adoptat la Senat şi aflat în dezbatere la Camera Deputaţilor. Soluţia adoptării unui nou proiect de lege va tergiversa sancţionarea migraţiei politice şi, în fapt, o va încuraja.

Partidul Democrat solicită partidului de guvernământ să-şi respecte promisiunile publice cu privire la sancţionarea migraţiei politice şi să procedeze imediat la adoptarea proiectului de lege cu privire la statutul aleşilor locali aflat în fază avansată în dezbatere parlamentară.

Dacă PSD nu va accepta această propunere constructivă de sancţionare a migraţiei politice, înseamnă că, în fapt, partidul de guvernământ nu este consecvent cu promisiunile făcute şi este un "campion al promisiunilor" şi un etern "corigent" al faptelor.

Domnul Petre Posea:

Declaraţie politică - "Opoziţia confundă libertatea şi democraţia cu libertinajul".

Mi se pare dificil, dacă nu chiar imposibil, oricât de versat ai fi, să înţelegi în toată complexitatea sa acest fenomen vast şi uluitor care este viaţa. Oricâte formule şi procedee ai stăpâni, este complicat să-i descifrezi mecanismele şi să-i pătrunzi resorturile intime. Nimic şi nimeni nu a reuşit până în prezent să înlăture aura de mister ce-o învăluie încă de la geneză şi datorită căreia scapă şi pe mai departe indiscreţiei noastre. Dar şi mai greu de înţeles sunt unele manifestări ale ei, care te lasă, uneori, realmente, fără replică.

Omul, zice-se, e o făptură slabă care însă mereu a jinduit la bunul altuia şi dintr-un orgoliu prost plasat, ros de invidie a pândit clipa şi a sărit la beregata aproapelui, mai mereu a prădat şi a distrus munca altora, căutând pricină de scandal şi răzmeriţă, râvnind mereu la a-şi domina cât mai mult şi mai vârtos semenii. În loc să-şi pună forţa şi priceperea în slujba unor principii nobile, a unor ideologii creatoare, benefice pentru societate, de cele mai multe ori acestea sunt puse în slujba unor ţeluri mai puţin sau chiar deloc nobile din care fac parte şi unele raţiuni politice care frizează absurdul.

Nu sunt prea sigur că am reuşit, dar cam în această manieră am vrut să definesc cea ce la noi se numeşte opoziţie, şi care nici pe departe nu se regăseşte în perceptele şi motivaţiile pe care şi le arogă. Habar nu am, sau nu avem dacă dincolo de moarte se găseşte o altă lume, o existenţă secundă în care suntem siliţi să trăim, dar ştiu precis că lumea în care trăim nu este nici pe departe cea mai bună, ea pare mai degrabă un dat monstruos şi caricatural, o excrescenţă malignă, ideală în sensul disoluţiei şi al atomizării fiinţei. Un univers tiranic şi acaparator în care manipularea ordinară şi mistificarea grosieră a realităţii devin tot mai pronunţat nedorite şi tragice repere axiologice. Îmi cer scuze pentru lungirea, poate cam exagerată, a acestei introduceri, dar nu puteam altfel să-mi exprim oprobiul şi dezavuarea faţă de aşa-zisa opoziţie română care se pricepe la toate, numai la ceea ce ar trebui să facă, în virtutea rolului său, nu îi stă gândul.

Într-o scriere anterioară aminteam destule misiuni care ar fi trebuit să constituie apanajul şi placa de bază a acesteia, dar este mai la îndemâna liderilor săi mojicia, nesimţirea, tupeul de troacă, mitomania, care nu este altceva decât sindromul premergător schizofreniei şi care din păcate sunt practicile unor formaţiuni politice şi ale liderilor acestora, în momentul de faţă, în politica românească.

În mintea lor bolnavă, aceştia consideră că este mai indicat să nu faci nimic, de teama de a nu fi taxat şi identificat cu legături şi practici conspirative. Am mai reiterat de nenumărate ori de ce această campanie furibundă împotriva realităţilor şi realizărilor puse în scenă de Partidul Social Democrat, teama şi îngrijorarea ce i-a cuprins pe liderii opoziţiei şi implicit întreaga Opoziţie română.

În aceeaşi manieră, poate mai convins ca până acum, cu riscul că mă repet, reafirm că marea lor durere este provocată de neputinţa lor politică, lipsa de charismă, de amintirile nefaste ale trecutului care nu-i vor ierta urmărindu-i mereu, dar mai ales lipsa lor de perspectivă, groaza că vor intra cât de curând, ca şi alţi predecesori, în anonimatul care i-a creat.

Cum oare să nu fii iritat, să nu explodezi, când vezi la aceştia atâta ură, atâta răutate revărsată asupra conaţionalilor, care nu sunt vinovaţi decât de faptul că sunt adversari politici, dar cu mult mai dotaţi şi capabili, calităţi puse în valoare spre binele momentului pe care-l traversăm şi pentru perspectivă.

Dar cu atât mai mult mă doare nedreptatea manifestată într-un teritoriu binecunoscut mie. Mă refer la ultima găselniţă a liderilor Opoziţiei atât centrale, cât şi locale, din judeţul Buzău, care prin intermediul unor "cozi de topor", aşa zişi reprezentanţi ai presei, vânduţi pe un pumn de arginţi, ori lipsiţi de profesionalism şi deontologie gazetărească, au lansat atacuri mârşave, lipsite de fundament, neconforme cu realitatea privind accesarea fondurilor Sapard, atât la adresa preşedintelui consiliului judeţean, dar şi a prefectului judeţului şi a primarului municipiului, bineînţeles sub alte acuze.

În condiţiile în care organe abilitate, din domeniu, nu au constatat abateri sau încălcări ale legislaţiei în vigoare, nu ne rămâne decât să credem că toată tevatura creată în presă se constituie în intenţiile de rea-credinţă ale unor indivizi orgolioşi, lipsiţi de potenţă politică, dornici de a face vâlvă în an electoral, minţi înfierbântate numai de minciună. Sper că demontarea acestor calomnii, replicile la aceste atacuri murdare nu vor întârzia să apară, aceasta nu este o ameninţare, dar n-ar strica totuşi să ia aminte.

În primul rând este valabil pentru vechii noştri amici, partizani ai struţo-cămilei P.N.L.-P.D., iluştri necunoscuţi, amatori de declaraţii teribiliste despre care se vorbeşte numai de rău, apoi despre cei de la P.R.M. sau feţele ironice de la P.U.R. care sub această mască îşi ascund ineficienţa politică şi cărora, în sondaje nu li se arată vreo şansă de a intra în cărţile viitorului.

Consider că aceste concluzii mi-au atenuat din pornirile avute la început împotriva jalnicei opoziţii ce ne înconjoară, dar nici nu pot ierta manifestările josnice la care se pretează, deci mai abuzez un pic de amabilitatea dumneavoastră. Vis-ŕ-vis de cele relatate în prezenţa, vreau să mai adaug că acum şi din totdeauna strategi de doi bani şi politicieni refulaţi, apar în subconştientul lor ca inşi providenţiali, unici prin importanţa şi mesajul lor salvator.

Ce mă mai revoltă, este faptul că aceşti ageamii în politică au devenit peste noapte prooroci şi sofişti imbatabili şi îşi proclamă apodictic ideile de ciudaţi vizionari iluminaţi. Au ajuns să inunde spaţiul intim al fiecăruia, insinuându-se ca singurii deţinători ai adevărului, complăcându-se într-o colcăială stranie cu care ne înconjoară, caută să ne impresioneze într-o manieră agresivă cu o efervescenţă toxică, demolatoare.

Realitatea este că ceea ce ei vor să se numească opoziţie, nu este decât un viespar existenţial ce nu desemnează cea mai bună din faţetele Opoziţiei, ci reprezintă o copie grotească a ei. Cu toate că toţi avem puteri enorme în noi, de ce oare nu toţi ştim sau voim să le folosim în scopuri nobile, pentru izbânda noastră sau a celor din jurul nostru. În context, Opoziţia noastră nu este decât dezinteresul liderilor săi care se complac în a propaga ura, invidia, ce să mai vorbim despre neparticiparea la interesul general şi care nu duce decât la distrugerea prin nepăsare, indolenţă şi interese meschine a bunurilor de interes naţional, de relaţii culturale, sociale sau obşteşti şi toate acestea numai din lipsă de respect, de libertate rău înţeleasă, de invidii meschine sau orgolii rău plasate.

Dar există un Dumnezeu, iar asemenea specimene se vor trezi din smârcul în care încearcă să pescuiască numai în interes personal, doritori de îmbogăţire prin furtişaguri acoperite şi speculaţii necinstite numai atunci când votul popular ce devine mai tăios ca sabia îi va scoate definitiv de pe scena politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Începutul săptămânii reprezintă o nouă victorie a României şi, implicit, a Guvernului Năstase, realizată pentru şi cu sprijinul întregii ţări.

Acceptarea ţării noastre în structura NATO nu poate decât să fie un motiv de bucurie şi o realizare demnă de lăudat. Aceasta arată încă o dată implicarea totală a întregului aparat de conducere a Guvernului Năstase în acţiunile de integrare în structurile europene şi mondiale.

Evident, acestea au sens mai ales în contextul în care România devine, odată cu realizarea obiectivelor impuse şi cerute, membră cu drepturi depline a acestor structuri.

Există voci care susţin, în mod nedrept, că evenimentele tragice de la 11 septembrie din Statele Unite ale Americii ar fi contribuit în favoarea acceptării României în structurile militare mondiale. Nu este decât un factor. România a făcut eforturi susţinute pentru a adera la această organizaţie şi a îndeplinit criteriile de eligibilitate necesare acestui important pas.

De altfel, se pote vedea destul de clar faptul că România are o poziţie privilegiată faţă de ţările între care se situează gopolitic. Acesta este şi unul dintre multele motive pentru care ţara noastră a fost aleasă ca destinaţie pentru bazele militare ale NATO, care urmează a fi dezafectate din ţările vestice şi mutate în zonele de interes ale structurii mondiale despre care vorbesc.

Cred că merită precizat şi faptul că toate aceste realizări au fost posibile în contextul unei coerenţe executive la nivelul Guvernului.

Evident, în situaţia în care acest Guvern este singurul care a şi realizat ceea ce a promis. În acest context, nu cred că mai pot exista comentarii adverse la adresa voinţei Guvernului în contextul necesităţilor naţionale. Sper doar ca toţi românii să înţeleagă clar faptul că dezideratele naţiunii au fost puse înaintea oricărui interes.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Doamna Maria Lazăr:

La scurt timp după remanierea şi reorganizarea activităţii Guvernului, în cadrul unui proces de analiză responsabilă a propriei activităţi, PSD a luat măsuri politico-organizatorice ferme, suspendând din funcţie un număr de lideri locali care, prin activitatea desfăşurată, au adus daune imaginii şi prestigiului partidului.

Acest demers cu urmări concrete nu este de "cosmetizare", aşa cum demagogic au afirmat unii reprezentanţi ai opoziţiei, ci reprezintă, înainte de toate, o continuare a unui amplu proces legislativ şi politic, început încă din anul 2001. Ar trebui să recunoască reprezentanţii acestor partide că de la preluarea puterii până în prezent PSD şi Guvernul Năstase şi-au asumat răspunderea printr-un pachet legislativ coerent, cuprins în Legea nr.161/2002 cu privire la combaterea şi prevenirea oricăror forme de corupţie. Tot în acest scop a fost înfiinţat Parchetul Naţional Anticorupţie. Prin modificarea Constituţiei, s-a desfiinţat imunitatea parlamentară, a fost iniţiată procedura de declarare a averilor şi regimul incompatibilităţilor. Prin hotărârile luate, PSD este hotărât să aplice sancţiuni severe împotriva oricărei persoane, indiferent de structura ierarhică din care face ea parte şi indiferent de faptul că deţine o funcţie de demnitate publică şi politică, dacă aceasta încalcă legile.

Ar fi normal ca toate partidele politice să se angajeze într-o asemenea acţiune responsabilă, pentru că acte de corupţie există peste tot. Cei care au fost la guvernare până în anul 2000 să nu uite că nu au fost în stare să ia nici o măsură cu privire la combaterea şi prevenirea corupţiei, deşi acest fenomen a atins apogeul pe timpul lor.

PSD este hotărât să ducă până la capăt lupta împotriva corupţiei, luând în continuare o serie de măsuri care să contribuie la însănătoşirea vieţii politice, economice şi sociale a ţării şi să urgenteze procesul de aderare a României la Uniunea Europeană.

Domnul Vasile Miron:

"Vor să ajungă din nou la putere"

Convenţia democratică a condus destinele ţării în anii 1996-2000.

Prin cei "15.000 de specialişti" ai săi şi programul haotic de guvernare ne-am aruncat în trecut cu aproape 100 de ani.

Acum că au rămas numai cu sancţiunea electoratului de a rămâne chiar şi în afara Parlamentului (P.N.Ţ.C.D.-ul), văzând că nu au fost pedepsiţi pentru inegalităţile comise fac mare tam-tam şi chiar cred (în naivitatea lor) că ţara-i doreşte din nou la guvernare.

Locuitorii din zona Ghimeş-Dofteana, din judeţul Bacău, pe care o reprezint în calitatea mea de deputat în Parlamentul României, nu pot uita cum şi cine au fost numiţi directori de şcoli printr-un concurs de tristă amintire, cum au fost vândute pe te miri ce singurele instituţii de cultură, Clubul 1 Mai din Comăneşti şi Clubul minerilor din Asău, cum au fost închise minele şi cum au fost aduse în stare de faliment şi apoi privatizate după bunul lor plac Comprelul, Serele Comăneşti, I.T.A., UMTF-ul, UFET-ul. Pot oamenii din această zonă să iute că de la locul II pe ţară în prelucrarea lemnului înainte de 1989 s-au ales cu statutul de zonă defavorizată în anii 1996-2000 ?

Au fost neputincioşi în accesarea fondurilor prin programele Sapard, Ricop, Phare sau ale Băncii Mondiale.

Acum că ţara s-a redresat bine printr-un manageriat de performanţă al guvernării PSD, concretizată în zonă prin performanţele primarilor, viceprimarilor şi consilierilor, în marea lor majoritate membri PSD, domnii de la PNL, PD consideră că ar fi bine dacă ar accede din nou la putere pentru a se bucura domniile lor de efectele pozitive ale realizărilor noastre.

Le amintesc stimaţilor domni din aceste formaţiuni politice (PNL, PD) că poporul român a avut şi are şi în continuare măsura lucrurilor şi că printre multele proverbe pe care le-a creat se află şi acela cu pofta-n cui.

Domnul Aurel Gubandru:

"Prin Flandra Orientală... în Uniunea Europeană"

Pregătirea României pentru a intra în Uniunea Europeană a început imediat după anul 1990.

Ajutoarelor transmise românilor după Revoluţie, li s-au adaugat schimburile culturale, economice, in domeniul învăţământului, al sănătăţii etc.

S-au legat prietenii între români si cetăţeni ai statelor europene, au venit foarte multi investitori dar au existat si multe comunităţi locale, provincii sau regiuni care au finanţat instituţii din România.

Infrăţirii intre municipiul Buzau si oraşul Oudenarde din Belgia, provincia Flandra Orientala, i-au urmat, incepand cu anul 1994, finanţarea de catre Parlamentul provinciei, în fiecare an, a unor secţii sau activităţi in domeniul sănătăţii buzoiene, Spitalul Judetean fiind principalul beneficiar.

In partea a doua a lunii februarie a.c. delegatia Parlamentului Flandrei Orientale condusa de Jean Pierre van der Meyren a fost prezent in Buzau unde s-a întalnit cu autorităţile sanitare locale. Ei au semnat protocolul privind finanţarea unei investitii în valoare de 165 000 de euro, o parte din suma fiind alocată reabilitării Secţiei de Pneumoftiziologie.

Un alt obiectiv vizat pentru investitii este Policlinica spitalului, unde condiţiile de desfăşurare a activităţii s-au îmbunătăţit an de an. Cadrele sanitare buzoiene vor beneficia în 2004 si de un program complex de pregatire sponsorizat tot de catre belgieni. Astfel 14 500 euro vor fi folosiţi pentru cursuri de pregatire pentru cadrele medicale, de folosire a calculatorului şi de limbi străine.

Trebuie menţionat faptul ca in rastimpul de 10 ani,de cand datează această colaborare, valoarea totala a investiţiilor făcute a ajuns la 2 milioane de euro.

Un alt obiectiv de care se ocupă delegaţia belgiană este activitatea filialei locale a fundaţiei Crucea Alb-Galbenă, care se ocupă de furnizarea serviciilor de ingrijiri medicale la domiciliu de care au beneficiat până acum foarte mulţi pacienţi.

In viitor, se doreşte extinderea acestui serviciu, prin infiinţarea unor puncte de lucru în judeţul Buzău, acolo unde nu există spitale şi integrarea componentei sociale în proiect.

Aşadar, colaborarea romano-belgiana are piloni solizi în judeţul Buzău unde relaţiile cu provincia Flandra Orientală îi au ca sustinători de suflet pe deputatul Jean Pierre van der Meyren si directorul Direcţiei de Sănătate Publică, dr. Dorel Nicolescu.

Uniunea Europeana este tot mai aproape de România, iar şansele noastre de aderare sunt din ce în ce mai mari, guvernarea Partidului Social Democrat fiind o garanţie în acest sens.

Domnul Anton Miţaru:

"Prieteni, a venit primăvara social-democrată", adică a renăscut speranţa într-o viaţă mai fericită pentru România

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Sâmbătă, 27 martie, în sala Polivalentă, partidul nostru a arătat că tinerii sunt forţa pe care se bazează. Desfăşurată în prezenţa a 10.000 de membrii TSD, manifestarea "Primăvară social-democrată" a fost impresionantă, ca şi alocuţiunea prezentată de preşedintele PSD, domnul Adrian Năstase.

În intervenţia mea de astăzi am să fac referire la una din temele abordate în cadrul acesteia, şi anume corupţia. Afirmaţiile premierului din expunerea respectivă demonstrează hotărârea Guvernului de a duce o luptă crâncenă şi eficientă împotriva acestui flagel, luptă care trebuie susţinută şi de noi, parlamentarii.

Referindu-se la corupţie, premierul a precizat: "Europenii spun că lupta anti-corupţie înseamnă că trebuie să prindem şi "peştii cei mari". Europenii spun că trebuie să reformăm justiţia şi administraţia publică. Acestea sunt critici dure. Europenii ne critică aşa cum doar un partener onest o poate face. Dar şi publicul românesc gândeşte, în mare măsură, la fel. Românii şi europenii au dreptate. Acesta este adevărul: democraţia nu poate exista în sărăcie şi în corupţie. Orice român onest înţelege legătura dintre corupţie şi nivelul său de trai.

Cetăţenii se confruntă cu corupţia zi de zi. Să dai mită la spital înseamnă să ai mai puţini bani pentru medicamente şi pentru cărţi. Afacerile ascunse între politicieni şi întreprinzători la nivel local sau la nivel central, înseamnă mai puţini bani pentru pavarea drumurilor şi construirea de şcoli. Privatizările frauduloase au însemnat mai puţini bani la bugetul de stat şi mai puţine locuri de muncă. Contractele de stat date pe pile şi pe relaţii înseamnă să distrugi mediul de afaceri. Cei mulţi stau la coadă pentru a-şi plăti taxele şi impozitele, iar unii se cred deasupra legii.

Românii ştiu că atâta vreme cât nu vom combate corupţia şi nu vom introduce reguli clare, nivelul de trai nu se va îmbunătăţi. Pentru a avea o adevărată revoluţie a standardului de viaţă, a nivelului de trai, pentru a crea şanse egale pentru oameni, avem nevoie de eforturi serioase împotriva corupţiei".

În aceeaşi alocuţiune, premierul a propus măsuri prin care să se continue mai repede şi mai eficient lupta împotriva corupţiei, luptă pe care trebuie să o ducem nu pentru că aşa ne cere Uniunea Europeană, ci pentru că aceasta este necesar pentru societatea românească, pentru viitorul ţării.

În primul rând, a spus premierul, trebuie să se stabilească în mod clar faptul că nimeni nu va putea folosi mandatul său, ori poziţia sa în sistemul public ca pe un instrument de îmbogăţire personală. "Este important pentru toată lumea, sublinia premierul, să construim un sistem în aşa fel încât să comparăm veniturile legale ale fiecăruia, în fiecare an, cu facturile importante ale fiecăruia, iar ceea ce este în plus să fie impozitat cu 90%. Voi cere specialiştilor să propună cea mai bună formă a legii".

În al doilea rând, premierul a spus că va cere accelerarea reformei din justiţie şi din administraţia publică, precizând: "Nimic nu se poate face dacă regulile puterii judecătoreşti nu sunt clare pentru toată lumea. Milioane de familii sunt astăzi în sălile de judecată pentru diferite cauze. Oamenii trebuie să muncească, nu să-şi piardă vremea prin tribunale. Premierul s-a referit şi la accelerarea introducerii parteneriatului public-privat în serviciile publice şi promovarea metodelor moderne de conducere în administraţia publică, precum şi la creşterea gradului de transparenţă şi încredere a oamenilor în Guvern, fiindcă este timpul "să dăm cărţile pe faţă" şi să subliniem de fiecare dată că nu avem nevoie de o democraţie de vitrină. "Democraţia, a spus premierul, nu înseamnă doar spectacolul alegerilor la televiziune. Democraţia înseamnă, în primul rând, participarea oamenilor, participarea fiecăruia la deciziile care se iau pentru el, la nivel de comunitate, la nivelul localităţilor şi, mai ales, la nivelul ţării". Iar ca oamenii să participe ei trebuie să fie bine informaţii. Vor avea încredere în modul în care sunt folosiţi banii publici, numai atunci când vor avea acces complet la informaţiile referitoare la finanţele Guvernului şi ale puterii locale. "Presa, a cerut premierul, trebuie să fie bine informată despre felul în care au loc privatizările, parteneriatele public-privat, programele de investiţii. Legile privind transparenţa există. Trebuie să obligăm administraţia să le aplice".

Măsurile propuse, în opinia premierului, reprezintă doar o mică parte din ceea ce trebuie să se facă pentru a crea o adevărată revoluţie a standardului de viaţă. Lupta împotriva corupţiei creează o bază, pe care trebuie să se construiască pentru a oferi o şansă reală oamenilor.

Preşedintele Partidului Social Democrat le-a cerut tinerilor să i se alăture în lupta împotriva corupţiei, considerându-i ca fiind una din cele mai puternice arme împotriva acesteia şi s-a adresat politicienilor pentru a se înţelege că mandatul public este un mandat de reprezentare, nu de corupţie, educatorilor şi jurnaliştilor, care să creeze un spirit civic nou, Parlamentului, pentru a accelera procesul legislativ, partidului nostru, pentru a-şi asuma acelaşi rol decisiv pe care l-a avut în momentele critice din trecut. Şi nu în ultimul rând s-a adresat tinerilor fiindcă ei reprezintă viitorul partidului şi al ţării, încheind cu propoziţia: "Prieteni, a venit primăvara social-democrată"!, adică a renăscut speranţa într-un viitor mai fericit pentru România. Vă mulţumesc !

Vă recomand să citiţi această alocuţiune !

Domnul Nicu Spiridon:

Eventualele fraude electorale - o invenţie a disperării liderilor Coaliţiei "Dezastru şi Amnezie"

Domnule Preşedinte de şedinţă

Stimaţi colegi,

În intervenţia de astăzi vreau să vă aduc în atenţie încercarea reprezentanţilor Coaliţiei PNL-PD de a lansa pe piaţă o nouă temă, bazată pe minciună şi invective, cu speranţa că aceasta are să facă valuri şi că doar-doar, cu ajutorul ei, vor atrage atenţia opiniei publice şi vor mai obţine ceva procente în sondaje. Este vorba de temerea că la alegerile din 6 iunie vor avea loc fraude electorale şi că procedurile prevăzute în Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale nu se vor desfăşura corect. În acest sens, până acum, în două judeţe, respectiv Buzău şi Dolj, organizaţiile teritoriale ale Coaliţia despre care am amintit, au încheiat protocoale cu filiale locale ale unor formaţiuni politice, precum Partidul România Mare, PUR, PNTCD şi altele, acestea având drept obiectiv colaborarea pentru evitarea oricăror fraude electorale, atât în timpul votării, cât şi la numărarea voturilor şi întocmirea documentelor finale în secţiile de votare, respectiv în biroul circumscripţiei electorale judeţene.

Totodată, protocoalele respective, în termenii în care au fost formulate, demonstrează clar dorinţa părţilor de a colabora pre şi post-electoral, punându-se, astfel, bazele unei noi alianţe, alianţa naţionalist-liberală, precum şi faptul că Partidul Democrat, iniţiatorul unor asemenea înţelegeri, se apropie de ideologia extremistă, lucru simţit şi în intervenţiile din ultima vreme a liderului naţional al acestuia.

În acelaşi timp, aducerea în discuţie, cu 2 luni înainte de alegerile locale, a unor eventuale nereguli din timpul desfăşurării procesului electoral şi susţinerea cu ostentaţie, fără o baza reală, a acestora, ne arată cât de disperaţi sunt reprezentanţii Coaliţiei "Dezastru şi Amnezie" care, în lipsa unei oferte credibile, a unei alternative convingătoare, caută tot felul de subterfugii pentru a fi luaţi în seamă de presă, de instituţiile europene. Însă, zbaterea lor va fi inutilă, fiindcă, în ziua votului, realitatea îi va contrazice, procesul pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale desfăşurându-se sub semnul corectitudinii şi al respectării legilor. Iar electoratul s-a săturat de minciună.

Domnul Gelil Eserghep:

"Cât de reală este problema mediului în România?"

Pe lângă multe alte probleme cu care ne confruntăm, spre exemplu, deja celebra şi mult mediatizata corupţie din ţara noastră, sistemul precar al justiţiei, sărăcia ajunsă pentru mulţi români la limită, ne lovim de o nouă provocare: protecţia mediului înconjurător. Pentru mulţi mediul înconjurător poate părea un termen abstract şi de aceea nu i se acordă atenţia cuvenită. Mediul înconjurător este de fapt, privind puţin simplist problema, aerul pe care îl respirăm şi reprezintă o sursă majoră a sănătăţii noastre şi a copiilor noştri.

Doar negocierile de aderare la Uniunea Europeană ne-au făcut să privim puţin în jurul nostru, iar capitolul 22 - "Mediul înconjurător" - (aflat în plină discuţie) ne forţează să trecem de la înţelegerea abstractă a acestui termen la măsuri concrete de protecţie a mediului.

Industria românească, în efortul apreciabil de relansare economică, eliberează milioane de tone de substanţe poluante pe an, rafinăriile la fel, rezervoarele autoturismelor (din ce în ce mai multe, lucru pozitiv de altfel) poluează aerul şi în mod deosebit solul, pădurile şi apele ţării. Aceştia sunt doar factorii "macro" de poluare a mediului înconjurător.

Populaţia României aruncă anual zeci de mii de tone de deşeuri şi reziduuri care sunt depozitate în gropi de gunoi care nu sunt în conformitate cu principiile ecologice şi sanitare şi funcţionează fără avize şi acorduri de mediu din partea organelor abilitate. Peste 40% dintre depozitele orăşeneşti nu beneficiază de facilităţi pentru protecţia mediului. Multe dintre ele se află foarte aproape de localităţi, de preferinţă la marginea căilor de acces, oferind un "bun venit" în localităţi, de necrezut.

Ştim oare că până şi chiştoacele aruncate pe stradă la întâmplare sunt un factor al poluării? Mai ştim oare că din neglijenţa ori din lipsa de educaţie a celor care aruncă la întâmplare gunoaie şi resturi menajere avem de suferit cu toţii şi vom avea de suferit chiar pe termen lung?

Ce se poate face? E nevoie de o legislaţie mult mai puternică în domeniu, care să oblige la protecţia mediului înconjurător şi eventual să sancţioneze pe cei care prin activitatea lor, ori prin prostul obicei, dăunează nu numai mediului ca termen abstract, ci şi sănătăţii tuturor. E nevoie de implementarea în rândul concetăţenilor noştri a unui spirit civic de nivel european şi spun cu regret că dacă e nevoie, trebuie chiar înăsprirea măsurilor coercitive sau introducerea altora noi. Sunt firme în occident care au fost nevoite să-şi închidă activitatea pentru nerespectarea regulilor privind protecţia mediului.

Este nevoie de multă educaţie în domeniu (şi putem porni cu tineretul), de conştientizarea populaţiei privind riscurile imediate şi viitoare la care vom fi expuşi în condiţiile unei atmosfere poluate, pentru că problema este de o importanţă vitală.

Este nevoie mai ales de crearea unui sistem eficient de depozitare a "eurogunoaielor", de distrugere a lor prin incinerare sau alte metode, iar reciclarea acestora să intre în modul acestora de viaţă. Firmele, ale căror produse sunt ambalate, trebuie să-şi asume directa responsabilitate privind colectarea şi reciclarea ambalajelor, iar în timp să folosească doar ambalaje ecologice, biodegradabile.

Consider că trebuie să acordăm o atenţie deosebită acestui domeniu, nu doar de dragul integrării ţării noastre în Uniunea Europeană, ci datorită impactului pe termen lung pe care îl poate avea din punct de vedere social şi economic pentru viaţa noastră.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori să mă refer astăzi la o problemă despre care s-a discutat, cred eu, prea mult în ultima vreme: autostrada Braşov - Borş.

Mai multe ONG-uri au solicitat, recent, oprirea proiectului, argumentând că acesta nu este fundamentat economic, încalcă legislaţia în vigoare şi compromite relaţiile cu Uniunea Europeană. Mai mult, ONG-urile în cauză, toate din domeniul protecţiei mediului, cer redirecţionarea fondurilor către reabilitarea şi modernizarea drumurilor naţionale, susţinând că autostrăzile nu sunt absolut necesare acum. Nu cred că mai există cineva în România care să susţină o asemenea enormitate.

Pe de altă parte, liderul Partidului Democrat, domnul Traian Băsescu, spune că autostrada Braşov - Borş "reprezintă o eroare" şi acuză Guvernul de interese obscure. Am o întrebare cât se poate de simplă pentru domnul Băsescu: oare deranjează pe cineva o autostradă pentru care deja s-au găsit resursele de finanţare şi care ne va apropia de Europa?

Şi acum câteva consideraţii generale, arhicunoscute, care trebuie reamintite întrucât construcţia de autostrăzi în România este vitală.

Un proiect aşa de ambiţios cum este autostrada Braşov - Borş nu se putea realiza decât de o companie de mare tradiţie în acest domeniu. Bechtel International este o companie cu o experienţă de peste 100 de ani în domeniu, care a realizat peste 20.000 de proiecte, în 140 de ţări. Autostrada va lega oraşele Braşov, Făgăraş, Sighişoara, Târgu Mureş, Cluj-Napoca şi Oradea, traversând Carpaţii la o altitudine de 1000 de metri deasupra nivelului mării. Acesta este unul din cele mai vaste proiecte de autostradă din Europa, unind Marea Neagră, via Bucureşti, de Europa Centrală şi de Vest. Autostrada va măsura 415 kilometri, construcţia va demara în iulie acest an şi se va finaliza în 2012. In prima fază, construcţia autostrăzii va crea peste 8.000 de locuri de muncă. Lucrările se vor efectua în sistem de parteneriat public-privat, pe baza unei finanţări acordate de Eximbank SUA şi instituţii financiare europene, creditul fiind garantat de statul român.

Premierul Adrian Năstase a precizat, la timpul potrivit, că proiectul autostrăzii este deosebit de important pentru dezvoltarea României, singura ţară din Europa care nu are, în acest moment, decât aproximativ 100 de kilometri de autostradă. Viitoarea autostradă ne va apropia de Europa, nu încape nici o îndoială, iar investiţia este una dintre cele mai strategice şi mai importante pe care România le putea face în această perioadă, având în vedere că proiectul va accelera procesul de integrare europeană a ţării noastre, va contribui substanţial la schimbarea modului de a face afaceri în România şi va impulsiona semnificativ dezvoltarea turismului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Inainte de a încheia, aş dori, domnule preşedinte, să adaug un post-scriptum intervenţiei mele de astăzi.

Aduc cele mai calde mulţumiri pe această cale doamnei consul Maria Teodora Pop, ca şi întregului personal de la Consulatul General al României la Szeged, pentru profesionalismul, devotamentul şi, mai presus de toate, umanitatea de care a dat dovadă, ajutând substanţial la repatrierea corpului neînsufleţit al fostului primar de la Băile Herculane, care şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident rutier, în Ungaria. Doamna consul i-a fost de mare ajutor şi viceprimarului din aceeaşi localitate, grav rănit în accident şi apoi spitalizat. De asemenea oameni are nevoie, într-adevăr, România, în toate ambasadele şi oficiile consulare din străinătate. Ii mulţumesc pe această cale şi domnului ministru al afacerilor externe, Mircea Geoană, pentru modul în care a ştiut să numească oamenii la această importantă misiune a României în străinătate.

Doamna Maria Apostolescu:

"O cale ilegală"

Încă de la instalare în anul 2000, dar mai ales în ultimul timp, Guvernul PSD adună banii din orice activitate, dacă-i posibil chiar şi din piatră seacă, folosind în acest scop atât metode şi căi legale cât, mai ales, ilegale.

O cale relativ nouă şi total ilegală de strângere de bani pentru Guvernul PSD, este cea de pe spinarea copiilor orfani, practicată de câteva luni la centrul - Casa de Copii Bucium - jud. Iaşi. Aici s-a "instituit <o lege>", prin care alocaţia universală a copiilor, potrivit L 61/1993, în valoare de 210.000 lei, să fie oprită. Ştirea, apărută în "Monitorul" din 18.03.04, ne-a determinat, în ziua de 26.03.04, să facem o vizită la Casa de Copii Bucium pentru a afla adevărul. Din păcate, cele relatate de publicaţia respectivă exprimă crudul adevăr.

Copiilor care absentează de la şcoală, o săptămână, li se opreşte alocaţia cuvenită pe luna respectivă, "lege" de care are ştiinţă şi Direcţia de Asistenţă Socială - Iaşi. Copiii declară că banii opriţi sunt folosiţi pentru a se cumpăra materiale igienico-sanitare şi de uz casnic, detergenţi de vase şi rufe, în timp ce conducerea centrului refuză să de unele explicaţii referitoare la destinaţia finală a acestor alocaţii de stat oprite copiilor.

În loc să-i lămurească pe copiii avuţi în grijă despre necesitatea şi importanţa frecventării unei şcoli, să-i ajute la reintegrarea în societate, personalul instituţiei respective îi pedepseşteaspru, oprindu-le bani care li se cuvin, destinaţi micilor cheltuieli personale.

Culmea cinismului este faptul că responsabilii din Consiliul Judeţean, nu numai că sunt de acord cu "noua lege", dar afirmă că banii reţinuţi copiilor, vor fi adunaţi într-un fond de rezervăşi care, ulterior, vor fi folosiţi strict în domeniul protecţiei copilului. Dar cum, când, în ce condiţii nu se spune, nu se cunoaşte.

Dorinţa Guvernului PSD de a strânge bani este atât de mare, încât nu a mai putut aştepta intrarea în vigoare a P.L. x. 103/2004 (care, recent, a fost discutată în plenul Camerei Deputaţilor) şi a trecut la oprirea alocaţiilor de stat a copiilor.

Domnilor guvernanţi, puţină decenţă nu strică nimănui!

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Se împlinesc astăzi 125 de ani de la apariţia legii prin care s-a înfiinţat Academia Română.

O scurtă istorie a acestei prestigioase instituţii este, cred, revelatoare.

Societatea Literară Română, înfiinţată la 13 aprilie 1866, a devenit, în august 1867, Societatea Academică Română, pentru ca 12 ani mai târziu, la 30 martie 1879, să se transforme, prin lege, în Academia Română. Academia a fost încă de la început concepută ca o instituţie naţională, fapt exprimat prin componenţa ei - "membri aleşi din toate provinciile româneşti: patru din Muntenia, câte trei din Transilvania, Moldova şi Basarabia, şi câte doi din Banat, Bucovina, Maramureş şi Macedonia". Scopul ei iniţial a fost elaborarea ortografiei şi gramaticii limbii române, începerea şi, în final, realizarea primului dicţionar enciclopedic al limbii române.

Dintre primii membri putem enumera personalităţi importante ale vieţii culturale şi naţionale din întreg spaţiul românesc: Iosif Hodoş din Maramureş, Timotei Cipariu şi George Bariţiu din Transilvania, Andrei Mocioni şi Vicenţiu Babeş din Banat, Alexandru Hurmuzachi din Bucovina, Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi din Moldova, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian şi C.A.Rosetti din Muntenia.

La 13 august 1867, Societatea Literară Română se transforma în Societatea Academică Română. Cu acest prilej, Timotei Cipariu sublinia: "Pentru eliberarea limbei naţionale, va îngriji mai cu distincţiune decât altele chiar această Societate Literară. Ea va îngriji ca limba română să scape de tot jugul despotismului sub cari de secoli a gemut. Ea va îngriji pentru conservarea limbei româneşti, din toate provinciile locuite de români. Ea îi va reda forma curat naţională, pentru ca să figureze cu toată demnitatea între şi lângă surorile ei de origine latină".

La 30 martie 1879, se înfiinţa, prin lege, Academia Română care era declarată institut naţional, având următoarele trei secţii: secţiunea literară - literatură, artă, filologie şi filozofie; secţiunea istorică - istorie, geografie şi ştiinţe sociale; secţiunea ştiinţifică - ştiinţe teoretice şi aplicate.

Ca instituţie naţională, Academia Română a împlinit, în plan cultural şi ştiinţific, unirea românilor înainte ca ea să se fi produs în plan politic. Acest lucru a fost observat şi la sesiunea jubiliară din 1919: "In lupta sfântă pentru unirea tuturor românilor, Academia Română şi-a avut partea ei importantă pe teren cultural, a reunit în cercul restrâns al viitoarei Academii bărbaţi luminaţi din toate ţinuturile româneşti şi astfel România Mare de azi îşi găsea de o jumătate de secol patria comună sub acoperişul tânărului aşezământ".

In cei peste 130 de ani de existenţă, în Academia Română s-au regăsit reprezentanţi marcanţi din toate domeniile ştiinţelor, ale literaturii şi artei, reprezentanţi ai cultelor, armatei şi vieţii politice.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Orice profesionist în domeniul impozitelor şi taxelor cunoaşte că o majorare a nivelului acestora antrenează automat din partea contribuabililor găsirea de soluţii prin care să diminueze veniturile supuse impozitării, să ascundă cât mai multe valori la declarare.

În general, în România, cele mai multe averi s-au acumulat în perioadele cu legislaţie incompletă sau interpretabilă, modificată foarte repede, prin complicităţi cu băncile comerciale, şi ele aflate în formare, prin susţinerea politică care a contribuit la sustragerea de la controale a multor societăţi, prin neachitarea unor sume importante creditorilor şi efectuarea de lichidări cel puţin ciudate.

Este mai mult decât clar că orice persoană care face avere prin încălcarea legii răspunde pentru aceasta şi, totodată, i se preiau bunurile obţinute necuvenit.

Singura problemă este să se aplice corect legislaţia existentă. De aproape patru ani de când guvernul PSD condus de Adrian Năstase şi susţinut de preşedintele Ion Iliescu a avut posibilitatea să ia orice măsură pe care a dorit-o, beneficiind de o maşină de vot ireproşabilă în Parlament.

Premierul Adrian Năstase are accese de populism, de demagogie şi propagandă tocmai acum, în an electoral, când se aşteaptă candidatura sa la preşedinţia României, iar spiritul lui Ion Iliescu de viitor preşedinte PSD îşi pune serios amprenta pe discursul electoral.

Este nefiresc să fim manipulaţi cu asemenea propuneri care nu au nici o legătură cu o societate normală, însă trebuie să arătăm dificultăţile pe care le introduce în viaţa politică şi socială.

În primul rând, printr-o asemenea propunere se legiferează furtul, respectiv plăteşti o parte din ce ai furat şi restul îţi rămâne legal, ceea ce nu poate fi acceptat.

În al doilea rând, o asemenea abordare încurajează furtul pentru că o sumă mai mare nelegală va aduce şi o avere legală mai mare.

În al treilea rând va crea o cursă nebună a înavuţirilor din patrimoniul public cu acoperire legală, adică PSD creează o lege care să asigure spălarea celor care sunt murdari din corupţia pesedistă din care fac parte.

O enormitate mai mare nu am mai auzit până acum în România.

Domnul Marian-Adrian Motoc:

"România în NATO"

La aproape 14 ani de când autorităţile statului român îl invitau, în premieră, pe secretarul general al NATO, Manfred Wörner, la Bucureşti, stabilind astfel primele contacte cu forurile de securitate occidentale, România îşi vede realizate, săptămâna aceasta, aspiraţiile de aderare la Alianţa Nord-Atlantică, organizaţie politico-militară aflată în prin proces de schimbare, în care, în premieră, ţara noastră se integrează de bunăvoie şi nesilită de nimeni.

Dacă ceremonia oficială a aderării este programată pentru vineri, 2 aprilie, când drapelele naţionale ale celor şapte noi membri ai NATO - România, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Lituania, Estonia şi Letonia - vor fi ridicate alături de drapelele celor 19 state deja membre, la Bruxelles, aderarea propriu-zisă s-a realizat deja când premierii celor şapte au depus, la Washington, instrumentele de aderare la Tratatul Nord-Atlantic.

Aderarea României la NATO constituie unul dintre succesele remarcabile şi de necontestat ale partidului de guvernământ şi ale Guvernului Adrian Năstase. De aici, practic, începe o nouă eră pentru ţara noastră, ca membru cu drepturi depline al uneia dintre cele mai puternice organizaţii internaţionale. România şi-a dovedit utilitatea în Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord prin eforturile pe care le-a depus pentru a-şi demonstra calităţile, dar şi prin sprijinul prompt şi util acordat în lupta împotriva terorismului. Acţiunile concrete şi dovada că România merită acest titlu, au făcut ca aderarea statului român să vină într-un moment de stabilitate politică şi de progrese remarcabile, evident vizibile. Partidul Social Democrat a reuşit să redea României acea încredere în faţa statelor lumii şi acea credinţă că România merită pe deplin calitatea de membru, acea speranţă pe care poporul român se pare că şi-o pierduse total de-a lungul celor patru ani de guvernare cederistă.

Am ajuns să facem un pas important, este o zi istorică, care cu siguranţă va fi apreciată ca un gest de mândrie naţională. Este o realizare râvnită de toţi românii, însă realizată cu mult curaj şi perseverenţă de către Partidul Social Democrat.

Cu toate acestea, de acum încolo ţara noastră trebuie să dea dovadă de şi mai multă competenţă, ca să-şi demonstreze dreptul de a fi membru în NATO, fapt care va fi îndeplinit, cu siguranţă, bine de către actuala guvernare, prin deciziile cele mai potrivite şi prin hotărârile care vor fi adoptate.

Atât la Washington, cât şi la ceremoniile de la Bruxelles, la care au participat primul-ministru, dl Adrian Năstase, şi ministrul român de externe, Mircea Geoană, gândurile tuturor s-au îndreptat spre date-cheie din istoria recentă, cum ar fi aderarea Poloniei, Ungariei şi Cehiei în 1999, sau invitaţia de aderare adresată de NATO celor şapte state la summitul de la Praga, din noiembrie 2002. Gândurile lor s-au îndreptat, însă, şi spre viitor, având în vedere că impresionantul val al actualului proces de extindere are loc într-o vreme de profundă schimbare pentru Alianţa Nord-Atlantică, schimbare marcată de prezenţa militară în Afganistan - "departe de casa" a organizaţiei - de potenţiala implicare în procesul de stabilizare din Irakul post-Saddam, de redesfăşurarea forţelor americane din Europa şi de noile relaţii cu statele foste sovietice.

Aderarea, pe deplin, la Alianţa Nord-Atlantică nu este numai un succes, ci este şi o responsabilitate. Cu siguranţă, însă, este un merit, al poporului român, al României, al Partidului Social Democrat.

Domnul Aurel Daraban:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

In ultima perioadă asistăm, din păcate, la mai multe atacuri dure lansate la adresa guvernării PSD, de către reprezentanţii coaliţiei PD-PNL. Acuzaţiile sunt deosebit de grave şi mincinoase şi pun, unele dintre ele, în pericol chiar interesul naţional. Ca parlamentari ai partidului de guvernământ am susţinut şi susţinem constant necesitatea unui dialog civilizat între guvernare şi opoziţie, bazat pe argumente solide, şi nu pe fel şi fel de presupuneri. Partidul nostru doreşte ca politica românească să fie ferită de speculaţii şi nu va tolera nici o încercare, indiferent din partea cui ar veni ea, de transformare a vieţii politice într-un spectacol ieftin de mahala, care nu serveşte interesele românilor.

Ca să fiu mai concret, limitele jocului politic democratic au fost depăşite de declaraţiile făcute de un membru de seamă al PNL, este vorba de Valeriu Stoica, care a acuzat, în lipsa oricărei etici, că membri de rang înalt ai guvernului sunt implicaţi în traficul de copii. Asemenea acuzaţii nefondate, neargumentate au alimentat, după cum bine ştiţi, scandalul adopţiilor şi au pus în pericol interesul naţional. Incredibil, dar în loc să contribuie la apărarea intereselor României, PNL a încercat să speculeze această situaţie pentru a câştiga capital politic pe seama intereselor ţării. Cunoaşteţi foarte bine domnilor colegi că, de a lungul timpului, PSD a reluat sistematic suspiciunile semnalate de presă şi a oferit lămuririle necesare în legătură cu adopţiile. Reamintim că în perioada la care face referire respectivul demnitar, nu noi, ci PNL s-a aflat la putere, iar Valeriu Stoica a avut chiar responsabilitatea conducerii ministerului justiţiei. De aceea, consider chiar imperios necesar ca dumnealui să ofere explicaţii pentru sutele de acte şi dosare dispărute privind adopţiile. Mai mult, ar trebui ca dumnealui să precizeze cinstit şi un alt fapt, anume acela referitor la câte din adopţiile din acea perioadă au fost derulate prin firma de avocatură a familiei Stoica. Asemenea lucruri ar trebui lămurite rapid, inclusiv pe calea justiţiei, şi apoi domnii de la PNL să se hazardeze în declaraţii la adresa altei formaţiuni politice.

In aceeaşi ordine de idei, am să mă refer şi la aşa zisul document de analiză realizat de Alianţa PNL PD sub titlul Evaluarea Guvernului PSD în perioada 2001-2003.

De la un capăt la altul, pe baza unor date eronate sau voit tendenţioase, aşa zisul document este impregnat cu minciuni, cu omisiuni, cu stupidităţi şi erori care nu numai că dezinformează publicul românesc, dar dezinformează şi instituţiile europene, ceea ce loveşte credibilitatea României. Este iarăşi un argument că, în disperare de cauză, alianţa amintită şi unii dintre liderii ei folosesc minciuna ca argument politic. Ar trebui să înţeleagă că electoratul român este unul maturizat, cu mult discernământ şi putere de analiză. Ce se spune în documentul amintit: acuză PSD că acordă sprijin bugetar către diferite categorii sociale şi profesionale nu pe criterii de raţionalitate economică, ci exclusiv pe principiul sporirii numărului de beneficiari, pentru a spori, chipurile, efectul electoral. Uită aşa de repede domnii de la PNL că numai datorită politicii generale a Guvernului PSD, dar mai ales a Programului economic, în cei trei ani de guvernare s au înregistrat rate înalte ale creşterii economice.

Partidul nostru crede cu tărie că efectele acestei creşteri economice trebuie să se regăsească în beneficii concrete şi sprijin bugetar pentru toţi membrii societăţii. Pe această bază, numărul de beneficiari de sprijin bugetar a crescut continuu, unul dintre efecte fiind acela al reducerii numărului de cetăţeni săraci ai Romîniei.

Studiile de specialitate cele mai recente arată o scădere a ratei sărăciei de la 35 la sută, în anul 2000, la 25 la sută în anul 2003. De aceea, respingem ca fiind vetustă ideea conform căreia politica de protecţie socială reprezintă o irosire de resurse, neavând sens economic. Cum bine vedeti, comentariul Alianţei, trădeaza în md evident baza ideologică, profund invechită, conform careia protecţia socială înseamna de fapt o irosire de fonduri. Pentru acest conglomerat politic, coeziunea sociala nu contine nici o valoare politica si nu reprezinta o ţintă. Va reamintim, domnilor colegi pedisti si liberali, că pentru partidul nostru, creşterea coeziunii sociale este o ţintă esenţială şi o vom atinge în primul rand prin cresterea veniturilor din munca si in al doilea rand prin masuri de protectie sociala. De altfel, alocarea ţintită a fondurilor destinate protecţiei sociale in anul 2004 demonstrează maturizarea administraţiei publice, capacitatea ei crescândă de a evalua şi monitoriza situaţia socială a populaţiei. Este o concepţie modernă de protecţie socială, aceea de a aloca resurse ţintit prin programe specifice, nu prin programe universaliste. De altfel, aceasta reprezintă o tendinţă accentuată a politicii sociale la nivel european, endinţă pe care Alianţa PD PNL pare să o ignore.

Le reamintim, de asemenea, celor din Alianţă că PSD şi-a onorat promisiunea prin stimularea creării de noi locuri de muncă de către agenţii economici, atât prin apariţia de noi angajatori, cât şi prin stimularea dezvoltării afacerilor viabile şi a angajării şomerilor. Legea 76 din 2001, cu modificările şi completările ulterioare conţine zeci de dispoziţii specifice prin care se încurajează financiar şi fiscal angajatorii să creeze noi locuri de muncă şi să incurajeze mobilitatea forţei de muncă. Într-o formă perversă, Alianţa PNL PD acuză Guvernul de deplina aplicare a acquisului comunitar în textul Codului Muncii. Este cred o acuzaţie cel puţin stranie din partea unui actor politic care someză Guvernul să aplice întocmai legislaţia europeană. Probabil că exigenţele europene în materie de protejare a drepturilor salariaţilor nu sunt deloc bine văzute de către Alianţa PNL-PD. Respingem, de asemenea, aserţiunea jignitoare a Alianţei conform căreia milioane de români au o mentalitate de asistat. Le reamintim domnilor respectivi că politica de asistenţă socială îşi propune concretizarea unei valori politice europene numită solidaritate socială în beneficiul celor care, din diverse motive şi pe perioade limitate au nevoie de sprijinul comunităţii locale sau al comunităţii naţinal pentru a-ţi asigura un minim nivel de trai.

Evident, acuzele din documentul respectiv la adresa guvernării PSD sunt mult mai numeroase. Dar toate au ca numitor comun lipsa argumentelor logice şi ruperea totală de realitatea românească. Am semnalat în dese rânduri că Alianţa PNL PD nu reprezintă altceva decât o alianţă de compromis, care reactivează compromisa CDR. Amatorismul, gafele şi divergenţele interminabile din timpul guvernării CDR au costat ţara miliarde de dolari şi ratarea unor şanse istorice. Din păcate, şi acum în loc să asistăm la o maturizare a opoziţiei care să ofere alternative si programe viabile de guvernare, observăm acelaşi stil păgubos de a face politică in detrimentul intereselor naţionale.

Deputat Valeriu Zgonea:

Declaraţie politică: "România, NATO şi securitatea europeană"

Luni 29 martie 2004, România a trăit un moment istoric: a devenit membru cu drepturi depline al NATO.

Poate părea paradoxal, dar abia din acest moment România se află în faţa unui test de mare complexitate: participarea de ipso în structurile specifice Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Pentru România, elementul hotărâtor în această privinţă este reprezentat de fermitatea voinţei politice şi cetăţeneşti de a ne asuma, cu mult curaj, noul rol. Cu atât mai mult cu cât încredinţarea acestui- generic vorbind- rol este expresia întăririi stabilităţii interne a României, dar şi a recunoaşterii sale, pe plan internaţional, ca pilon de bază al securităţii în Europa Centrală şi de Est şi, în general, în Europa continentală.

Admiterea României în NATO, ca membru cu drepturi depline, înseamnă, indiscutabil, o apreciere pozitivă asupra evoluţiilor sale, apreciere sprijinită, în mod convingător, de către o serie de realizări convergente din domeniul politicii interne şi externe.

Cu permisiunea dumneavoastră, aş dori, înainte de toate, să punctez câteva din realizările noastre pe plan intern:

• crearea unui cadru legislativ în măsură să garanteze statul de drept, pluralismul politic precum şi deplina respectare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
• adoptarea noii Constituţii, cu girul unui referendum naţional;
• societatea româneacă se bucură de o reprezentare politică şi socială echilibrate, inclusiv în privinţa minorităţilor naţionale.

Enumerarea poate continua.

Actuala politică externă a României este inspirată de voinţa politică de consolidare a apartenenţei noastre la spaţiul european şi euroatlantic, prin permanenta sporire a contribuţiei româneşti la edificarea comunităţii de valori europene şi euroatlantice, precum şi a unei puternice securităţi continentale şi mondiale.

Eforturile de a consolida democraţia în ţara noastră nu pot şi nu trebuie să fie izolate de realităţile vieţii internaţionale.

Preocuparea noastră majoră privind situaţia din fostul spaţiu iugoslav a fost manifestată cu multe prilejuri. În cadrul eforturilor concertate ale ONU şi ale Comunităţii Europene, România nu trebuie să piardă din vedere că situaţia specifică a spaţiului geografic corespunzător fostei Iugoslavii a pus totdeauna la încercare abordările convenţionale. Încă o dată, situaţia apărută în Kosovo pune la încercare modul de aplicare a principiilor de bază ale dreptului internaţional, deşi actualele condiţii au un caracter specific din punct de vedere istoric şi mai ales psihologic. Realitatea arată că ne aflăm în faţa unei situaţii de durată şi, prin urmare, este necesară evitarea soluţiilor şi mecanismelor efemere sau influenţate de o abordare emoţională sau superficială.

Reaprinderea focarului conflictual în fosta Iugoslavie- o situaţie indiscutabil îngrijorătoare- trebuie să ne determine să preîntâmpinăm generalizările pripite şi aprecierile tendenţioase. Înţelepciunea şi spiritul lucid reprezintă ingredientele de bază necesare oricărei soluţionări care implică destinele popoarelor. În acest sens trebuie precizat, fără rezerve, că dacă fiecare grup etnic, religios sau lingvistic şi-ar reclama dreptul de existenţă ca stat, nu ar mai exista limite ale fragmentării, iar pacea, securitatea şi bunăstarea tuturor s-a transforma într-un ideal imposibil de atins.

Anul 2004 este de referinţă în ceea ce priveşte extinderea şi consolidarea Alianţei Nord-Atlantice. Ca stat membru NATO, împărtăşim opinia că este nevoie de punerea fermă în practică a principiilor deja existente. Neaplicarea sau încălcarea lor favorizează apariţia conflictelor şi nu o aşa-numită "insuficienţă a principiilor".

Este necesar ca, pas cu pas, să se edifice componentele de bază ale unei noi securităţi în Europa şi în lume. Securitatea oricărei ţări din spaţiul european- şi, în noile condiţii ale ameninţării terorismului, se poate spune că şi din spaţiul transatlantic- nu poate fi imaginată decât ca rezultat al unei interacţiuni armonioase între ONU, NATO şi Uniunea Europeană.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

"De ce cooperativa agricolă ?"

Domnule preşedinte,

Doamnelor deputate şi domnilor deputaţi,

Aşa după cum bine cunoaştem, agricultura se realizează prin activitatea complexă a mai multor factori. Pe lângă factorii pedoclimatici, factorul tehnologic, factorul financiar, factorul forţei de muncă, de o importanţă covârşitoare în realizarea programelor pe care le planificăm, este modul în care se conduc şi organizează serviciile în agricultură, respectiv aprovizionarea cu seminţe, pesticide, îngrăşăminte, piele de schimb, motorină, furaje, utilaje, asigurarea de animale de rasă şi multe altele. Datorită faptului că fiecare dintre noi la nivelul fermei, mai mici sau mai mari, cumpărăm cantităţi mici, nu putem negocia cu furnizorii preţuri convenabile. Este normal ca, în situaţia în care se cumpără cantităţi de 15-20 ori mai mari, se poate negocia la preţuri mai mici pe unitatea de produs. De asemenea, desfacerea produselor agricole este mai uşor negociabilă în situaţia unor cantităţi mai mari, având posibilitatea de a negocia direct cu comercianţii mari şi organizaţii patronale, direct cu procesatorii pe tipuri de produse.

Faptul că foarte mulţi producători agricoli se ocupă şi de desfacerea produselor, îi costă mult timp pierdut, timp în care nu se pot ocupa efectiv de producţia agricolă proprie, fenomen care duce la scăderea cantităţii şi calităţii.

Din aceste motive se ridică necesitatea unirii exploataţiilor agricole într-un organism mai mare care să unească eforturile răzleţite ale micilor producători agricoli şi care să creeze posibilitatea organizării la nivel superior a exploataţiilor agricole, în ideea organizării serviciilor în agricultură pe o întindere mai mare ca suprafaţă şi număr de agricultori, din care se desprinde ideea câştigului valoric mai mare.

Această structură, în marea majoritate a ţărilor dezvoltate, se numeşte cooperativă agricolă. La noi, însă, această denumire induce ideea de cooperativă agricolă de producţie care a fost etichetată drept colhoz.

Poate că din repulsia care există faţă de această denumire, deşi legea este de mai mult timp în Parlament, în încercarea de a se dezbate pe comisii nu s-a dus până la capăt.

În dezbaterea finală în Camera Deputaţilor este Legea cooperaţiei, care va fi ca lege cadru, după care se va trece la dezbaterea legii pe activităţi specifice, dar în agricultură legea va trebui să se numească Legea cooperativei agricole sau un alt termen sinonim.

Legea despre care vorbim va reglementa modul de organizare şi funcţionarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin atât membrilor, cât şi conducerii.

Seriozitatea unei astfel de organizaţii stă în încrederea reciprocă pe care şi-o acordă membrii între ei, în corectitudinea colectivă şi individuală, precum şi de gradul de profitabilitate.

Este necesar să fie prevăzute facilităţi financiare şi fiscale pentru organizaţiile de tip cooperatist ale agricultorilor, cât şi participarea în dialogul social la nivel local şi central.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Ştefan Giuglea:

"Nelinişte în ţara mierlelor"

După cinci ani de acalmie, vulcanul din Kosovo a început iarăşi să erupă. Părea că în Kosovo nu se mai întâmplă nimic, fapt datorat forţelor de menţinere a păcii.

În realitate, o pace menţinută cu forţa generează mai curând sau mai târziu un nou război. Acest pericol este deja recunoscut de forţele militare şi poliţieneşti europene care se străduiesc să limiteze conflictul.

Doar după două zile de la conflictul provocat de înecarea a doi copii albanezi, întreaga regiune, scufundată într-o tăcere deplină a presei, a explodat într-o suită de evenimente care nici acum nu par posibile, dar erau de aşteptat.

Kosovo a fost tot timpul un loc fierbinte, aşa cum a rămas şi Bosnia.

Forţele care au gestionat până acum situaţia din aceste regiuni au comis păcatul capital de a menţine informaţiile referitoare la starea de fapt într-un circuit închis.

Presa europeană a tăcut fiindcă nimic nu indica depăşirea cotei de alarmă. Şi iată că lucrurile stăteau la fel de prost ca în timpul războiului, dar lipsea scânteia.

Naţionalismul nu a scăzut în Kosovo, fiindcă nici o soluţie politică nu a fost găsită în acest scop. Sârbii continuă să fie de vină pentru toate necazurile albanezilor, chiar dacă regiunea e condusă acum de forţe politice albaneze.

Separatismul este la fel de sălbatic ca în 1998.

Nici Belgradul nu şi-a înmuiat pretenţiile mai ales că, acum, sârbii sunt cu adevărat persecutaţi de Kosovo.

În acest joc strâns n-a mai fost loc nici pentru redresare economică, nici pentru campanii de informare asupra primejdiei unui nou conflict, toată lumea a trăit de azi pe azi. Mâine a fost un ţărm îndepărtat.

Reizbucnirea conflictului, extins în întreaga regiune demonstrează necesitatea menţinerii păci doar cu ajutor economic şi infuzie de democraţie.

Legenda spune că Dumnezeu a aruncat aici tot balastul după facerea lumii. Cele peste 1200 de insuliţe de pe coasta estică a Adriaticii ar putea sta mărturie. Iugoslavia "ţara sclavilor se sud este un produs al haosului geografic şi istoric din Balcani de după primul război mondial". Învingătorii de atunci au remodelat harta regiunii, încercând să îmbine forţat piese de joc incompatibile. S-a format un amestec exploziv, ale cărui ingrediente purtau germenii propriei dispariţii: opt popoare care vorbesc cel puţin cinci limbi, folosesc două tipuri de alfabet şi au trei religii diferite. Într-un sfârşit, piesele jocului s-au dezmembrat din configuraţia lor nefirească lăsând în dezechilibru opt milioane de sârbi, 4-5 milioane de croaţi, două milioane de sloveni, două milioane de macedonenei, alte două de bosniaci, musulmani şi 600.000 de muntenegreni, turci, ţigani, români, slovaci, cehi, italieni, germani. Dar mai ales două milioane de albanezi.

Rar se întâlneşte în istoria popoarelor o încleştare atât de îndărătnică, precum cea care a însoţit convieţuirea sârbilor şi albanezilor din Balcani. O revendicare a întâietăţii, a proprietăţii asupra istoriei, culturii, până şi a geografiei unui petic de pământ mult mai mic decât oricare altă ţară din regiune.

O încleştare oarbă pentru două ţeluri sacre: o Albanie mare şi o Serbie mare.

Pentru sârbi, Kosovo este un mare Ierusalim. Pentru Albanezi el poate deveni o Mecca. Slavii sunt convinşi că numele provinciei este de origine sârbă şi datează din secolul al XII-lea când localnicii au botezat acest teritoriu Ţinutul Mierlelor (Kos-mierla).

Urmele istoricei dispute religioase s-au conservat cel mai bine în rândul albanezilor Kosovari: două treimi sunt musulmani, aproape un sfert ortodocşi.

Până nu demult, în satele Kosovare confruntarea sârbă albaneză a fost doar una ideologică. Un milion şi jumătate de albanezi şi-au suduit "compatrioţii" slavi şi i-au blestemat pe cei vinovaţi de configuraţia etnică nefastă pentru întreg vestul Balcanic. Apoi a fost războiul nervilor. Există pâine albaneză şi pâine sârbească, realitate albaneză şi realitate sârbă. Adevărurile îmbrăcau haina etnică. Psihoza a ajuns până la căutarea oricăror dovezi care se puteau constitui într-un rechizitoriu împotriva inamicului. În 1988, Câmpia Mierlei, locul bătut de copitele cailor medievali era acum răvăşit de şenile, iar păsările ţinutului alungate de vâjâitul avioanelor.

De cinci ani, "comunitatea internaţională" este prezentă în forţă în Kosovo. Trezirea la realitate şi confruntarea cu adevărul este o realitate. Din nefericire, răbufnirea recentă de violenţă etnică din Kosovo a demonstrat că activitatea nu este încheiată. Comunitatea euro-atlantică a aşezat Balcanii de Vest pe drumul cel bun al stabilizării şi integrării.

Organizaţiile principale ale comunităţii internaţionale, ONU, NATO, UE, OSCE, au dovedit acelaşi angajament şi au rămas implicate în acest proces.

Ţările şi comunităţile din regiune trebuie să-şi arate înţelepciunea şi disponibilitatea în această direcţie. Viitorul popoarelor lor depinde de aceasta. Liderii politici din Kosovo trebuie să-şi exercite autoritatea lor democratic reinstaurată asupra populaţiei din regiune pentru a proteja toate minorităţile şi moştenirea lor istorică, culturală şi religioasă extrem de importantă.

Oficiali din România, Albania, Macedonia, Serbia, Statele Unite şi Elveţia vor discuta despre cauza violentă izbucnită săptămâna trecută în Kosovo. În provincia sârbă, forţele ONU şi NATO de menţinere a păcii au reuşit să instaureze un calm relativ.

Au fost incendiate 30 de mănăstiri şi biserici ortodoxe, leagăne ale culturii şi ale unei identităţi de care ne leagă o frăţie milenară. Trezirea la realitate şi confruntarea cu adevărul este o obligaţie. Se întrezăreşte ideea că din istorie nu se învaţă şi erorile se repetă.

Este, în consecinţă, foarte importat ca toţi vecinii din regiune să se implice în acţiunile instituţiilor euro-atlantice astfel încât Kosovo să nu se golească de istorie, de oameni, de credinţă, Ţinutul Mierlelor să scape de metamorfozele nesfârşite şi să capete forma pe care şi-o caută de sute de ani.

Doamna Doina-Micşunica Dreţcanu:

Declaraţie privind desfăşurarea seminarului cu tema "Întărirea rolului Parlamentului de gardian al drepturilor omului: rolul organismelor parlamentare de drepturile omului, Geneva, 15 - 17 martie 2004"

Seminarul a fost organizat de Uniunea Interparlamentară (UIP), în cooperare cu Programul de dezvoltare a Naţiunilor Unite (PNUD) şi Biroul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Acest seminar reprezintă prima reuniune la scară internaţională a organismelor parlamentare pentru drepturile omului, în contextul iniţiativelor UIP de promovare a drepturilor omului şi a prilejuit schimburi de opinii şi experienţă la nivelul structurilor parlamentare specializate din 56 state participante; un dialog fructuos s-a purtat şi între reprezentanţii parlamentari şi oficiali din partea Parlamentului European şi ai unor organizaţii internaţionale din sistemul Naţiunilor unite, regionale şi naţionale pentru drepturile omului.

Temele majore ale agendei de lucru pe parcursul celor trei zile ale seminarului au fost:

• mandatul, funcţionarea şi metodele de lucru ale instanţelor parlamentare de drepturile omului, raporturile întreţinute de aceste comisii cu celelalte comisii parlamentare şi cu puterea executivă;
• instanţele parlamentare pentru drepturile omului şi relaţiile pe care le au cu mecanismele regionale ale drepturilor omului - prezentarea studiului de caz, referitor la aplicarea, în Brazilia, a normelor internaţionale de drepturile omului la nivel naţional;
• relaţia dintre instanţele parlamentare de drepturile omului cu instituţiile naţionale de drepturile omului, organizaţiile neguvernamentale, societatea civilă, mass media, munca în comun a acestora pentru a asigura protecţia drepturilor omului;
• modalităţile în care Organizaţia Naţiunilor Unite ( Programul de dezvoltare a Naţiunilor Unite şi Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului) şi Uniunea Interparlamentară pot să ajute parlamentele să protejeze, să promoveze şi să aplice drepturile omului.

În discursul inaugural, Înaltul Comisar interimar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului a subliniat rolul crucial al parlamentelor naţionale, ca instrumente de protecţie, promovare şi realizare a drepturilor omului.

În acest sens, activitatea acestora se referă la ratificarea tratatelor de drepturile omului, internaţionale şi regionale, la asigurarea aplicării lor şi implementării lor la nivel naţional, sprijinul susţinerii unei infrastructuri instituţionale (cum ar fi comisiile parlamentare, instituţiile naţionale de drepturile omului, Avocatul Poporului, planuri de acţiune la nivel naţional), mobilizarea opiniei publice, acordarea sprijinului către organizaţiile din domeniul drepturilor omului, stabilirea de contacte internaţionale între parlamentari.

În discuţiile despre substanţa drepturilor omului s-a subliniat universalitatea, interdependenţa şi indivizibilitatea drepturilor omului, în ciuda diferenţele culturale, economice şi culturale existente; pentru apărarea drepturilor omului, toate statele trebuie să acţioneze împreună ca o comunitate internaţională; drepturile omului nu constituie un slogan, nici măcar o ideologie, ci ele sunt principii juridice, etice şi morale care se aplică în viaţa cotidiană.

Problema actuală, în protecţia drepturilor omului, se referă la implementarea acestor principii, obstacolele constând în absenţa resurselor, economice, materiale sau umane; de asemenea, au fost discuţii referitoare la prevenirea şi combaterea SIDA, problema migraţiei şi refugiaţilor, terorismul, respectarea suveranităţii altor state.

S-a subliniat necesitatea creării unei culturi a drepturilor omului, prin promovarea de programe educaţionale cu scopul de a face cunoscute legile, instituţiile, agenţiile din domeniul drepturilor omului, alături de educaţia şcolară.

În unanimitate a fost subliniat rolul esenţial al asigurării egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi, în promovarea şi protecţia drepturilor omului. Deşi au fost înregistrate progrese importante, nivelul participării femeilor în viaţa politică este încă mic, procentul de participare al femeilor la acest seminar fiind de numai 17%.

Subliniind larga deschidere a parlamentarilor români pentru acest domeniu, delegaţia română a prezentat instituţiile parlamentare din domeniul egalităţii de şanse, precum şi instrumentele juridice internaţionale ratificate de România cu privire la drepturile femeilor la oportunităţi egale, alături de legislaţia internă şi rezultatele colaborării cu organizaţiile neguvernamentale, delegaţia română a făcut propunerea ca, în luna septembrie a acestui an, să se organizeze la Bucureşti o reuniune a femeilor din Uniunea Interparlamentară din Comisiile pentru egalitate de şanse şi drepturile femeilor, cu tema "Rolul femeilor în consolidarea democraţiei".

Concluziile din finalul seminarului au evidenţiat utilitatea acestuia, precum şi necesitatea organizării şi a altor instrumente de comunicare interparlamentară.

Domnul Mihai Tudose:

Declaraţie politică: "Reformă, reformatori"

Exemplu de reformă vine din interiorul PSD-ului, şi nu ar fi rău ca acest fapt să servească şi opoziţiei. PSD-ul demonstrează că este un partid reformator, unul care aduce schimbarea.

Partidul de guvernământ este cel care a înălţat stindardul luptei împotriva corupţiei, cu tot ceea ce implică aceasta: excluderi, toleranţă zero faţă de acest fenomen, "decapitări". Noi nu am negat niciodată existenţa corupţiei în România, corupţia este un fenomen ce nu a început o dată cu guvernarea PSD, ci este un taler mai vechi al societăţii româneşti. Ea s-a regăsit în privatizări frauduloase care s-au produs şi în guvernarea trecută, şi deci nu trebuie atribuită numai prezentei guvernări. Ceea ce este important este că acum se acţionează concret împotriva acestui fenomen.

Iată cum, domnul Verheugen, comisarul pentru extindere, spunea zilele trecute că "focurile de avertisment" pe care le-au tras oficialii europeni în direcţia României au reînscris ţara pe drumul aderării la UE, iar pe guvernanţi i-a ajutat să elimine anumiţi miniştri neagreaţi la Bruxelles, susţinuţi, însă, în interior, de o parte a partidului de guvernământ.

Acest fapt demonstrează că nici una din acuzele opoziţiei referitoare la indiferenţa cu care oficialii români reacţionează la criticile celor europeni nu s-au dovedit reale. Acţiunile realizate în ultimele zile reprezintă o confirmare a atenţiei şi seriozităţii cu care guvernul tratează procesul integrării României în Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte acuzele opoziţiei referitoare la demersul nostru, ele nu sunt întemeiate. Acţiunea PSD nu este doar un simplu exerciţiu de imagine, PSD este conştient de lupta în care s-a angajat, având o singură opţiune, victoria!

Domnul Eugen Arnăutu:

Declaraţie politică: "Cazul Briggs"

Adopţiile internaţionale reprezintă tema unui subiect pe seama căruia a curs multă cerneală şi multă va mai curge încă. Dar, dacă până acum incriminările au fost aduse în special guvernării prezente, guvernare care a avut cele mai multe şi salutabile acţiuni în vederea stopării acestui fenomen, fenomen care a proliferat în perioada guvernării CDR-iste, acum inclusiv presa internaţională arată "cu degetul" adopţiile produse în timpul guvernării anterioare.

Ca o confirmare a meritelor actualei guvernări în domeniul adopţiilor, într-un studiu realizat de către "The World Almanach" se arată că numărul copiilor înfiaţi de cetăţenii străini s-a micşorat de 15 ori în ultimii ani, ţara noastră aflându-se pe locul al 15-lea în rândul ţărilor care "oferă" copii spre adopţie. Dintre ţările candidate la Uniunea Europeană, Bulgaria, o ţară mult mai puţin criticată decât România pentru înfierile internaţionale, se află pe locul al 10-lea, din punctul de vedere al "exportului" de minori, iar Polonia, pe locul al 17-lea.

Dar iată cum, aceste aspecte pozitive înregistrate sunt umbrite de unele articole apărute în presa internaţională, precum acela difuzat de BBC, marţi 23 martie a.c, şi care oferă informaţii noi în cazul gemenilor Briggs. Potrivit acestui articol, cei doi copii orfani adoptaţi în România în octombrie 2000, nu erau orfani şi au fost daţi spre înfiere fără ştirea sau acordul mamei lor. Gemenii au fost luaţi de un misionar britanic, iar felul în care au fost trataţi a provocat un mare scandal în Anglia.

BBC semnala că legea românească prevedea la momentul respectiv că adopţia era ultima soluţie pentru copii dacă nu mai era posibilă reintegrarea în familie. Deşi actele au fost semnate la doar o săptămână după ce gemenii au fost luaţi de Autoritatea Pentru Protecţia Copilului, oficialii au susţinut tot timpul că procesul a fost legal şi că documentele au fost semnate în faţa unui notar.

Acesta este un semn că marile nefărădelegi în cadrul adopţiilor internaţionale au fost realizate în perioada guvernării coaliţiei, cazul Briggs probabil că nu este singular, dar el se află pe moment în centrul atenţiei.

Doamna Rodica Nassar:

"Catedrala Mântuirii Neamului - un nou prilej de dispute electorale"

Biserica, ca instituţie a creştinismului, a avut foarte mult de suferit în perioada comunismului.

Multe biserici care însemnau ceva pentru istoria României au fost demolate sau translatate pentru a face loc unor edificii a căror formă şi mărime contrastau mult cu arhitectura românească şi situaţia reală din ţară. Pe de altă parte, nu o dată slujitorii bisericii erau interogaţi de organele securităţii pentru "a turna" câte ceva din informaţiile primite de la unii enoriaşi făcându-i astfel să trădeze sfânta taină a spovedaniei.

Când, după Revoluţia din 1989, am auzit celebra lozincă "în decembrie ne-am luat raţia de libertate", eram convinsă că în sfârşit ne vom bucura de libertatea mişcării, a vorbei şi nu în ultimul rând de libertatea de a merge la biserică fără a ne fi frică că ne vede cineva şi ne spune undeva, provocându-ne diverse neplăceri.

Astăzi, în sondajele făcute de agenţiile de specialitate, la întrebarea "care este instituţia în care aveţi cea mai mare încredere?"biserica ocupă primul loc,la distanţă mare de alte instituţii.

Având în vedere toate acestea, am rămas neplăcut surprinsă atunci când am văzut câte pasiuni poate naşte politica când e vorba de interese meschine.

Alegerea locului pe care ar trebui amplasată Catedrala Mântuirii Neamului a generat multiple discuţii între Primarul general al Capitalei şi consilierii din Consiliul general al Capitalei. Se ştie că între aceştia nu au fost niciodată relaţii de colaborare, dar între discuţiile generate de repararea unor străzi sau amenajarea unei parcări într-o anumită zonă a Capitalei şi găsirea amplasamentului unei catedrale care să reprezinte poporul român, există după părerea mea, o mare diferenţă. În aceasta privinţă se impune în mod clar un consens, care, din păcate, nu cred că va exista.

Guvernul a propus printr-un act normativ amplasarea Catedralei în Parcul Carol.

Consilierii municipali au analizat şi au considerat că acest proiect de amplasament este viabil: el va înlocui un vechi monument comunist, va reprezenta testamentul Patriarhului Miron Cristea drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru înfăptuirea Statului Naţional Unitar Român, va fi amenajată pe proprietatea Mitropoliei Ţării Româneşti şi nu va conduce la distrugerea spaţiului verde al Parcului Carol care, din acest punct de vedere, va ramâne neatins şi va rămâne la dispoziţia bucureştenilor.

Argumentele pro sunt mult mai multe, dar am enumerat doar câteva mai importante. Argumentele contra, aduse de primarul general al Capitalei ar fi legate de mulţimea credincioşilor care vor veni la slujbele săvârşite la Catedrală, în special cu ocazia Sfintelor Sărbători de Înviere a Domnului. Acest argument este cel puţin ridicol, tocmai pentru ca acum când omul are posibilitatea să vină la biserică pentru a-şi căuta pacea, mângâierea şi liniştea sufletească, exista încă persoane care consideră că aceştia pot fi surse de dezordine şi scandal.

Aşadar, neexistând pericolul distrugerii spaţiului verde, a perturbării liniştii publice şi încadrându-se perfect în ansamblul arhitectural, având în vedere că în acest parc este şi mormântul eroului necunoscut, simbolul jertfei neamului românesc, refuzul primarului general de a acorda autorizaţia de construcţie reprezintă încă o dovadă că acest "Mitică contra" face tot ce este posibil pentru a menţine o stare de iritare continuă a bucureştenilor şi chiar a tuturor românilor, pentru că această catedrală este a românilor de aici şi pretutindeni şi nu a lui Băsescu şi a Partidului său care nu au nici un Dumnezeu.

Domnul Costache Mircea:

"Noua mascaradă anticorupţie"

Sărăcimea satelor şi disponibilizaţii oraşelor pot fi fericiţi. E an electoral şi, câine-câineşte, cârmuitorii le plâng din nou pe umărul împovărat de griji şi de nevoi. Dacă nu le mai pot da muncă şi pâine, le promit acum, tocmai acum, până acum ce-or fi făcut?, satisfacţia confiscării averilor furate de faraonii postdecembrişti care şi-au ridicat piramidele pe molozul economiei româneşti. Nu ştiu ei încă în ce mod vor recupera proprietăţile construite prin jaf dar, se pare că au căzut de acord măcar asupra procentului. Au şi aici o mică problemă deşi, cu perspicacitatea lor infailibilă, speră că vor mai prosti încă o dată mulţimea dezmoşteniţilor sorţii. În timp ce Bombonelul şef îi momeşte pe tinerii social-desfrânaţi că belferii vor fi impozitaţi sever cu 90% din agoniseala prin fraudă, lăsându-le şi lor un bonus de 10% pentru temeritate şi ingeniozitate, bătrânul păstor al magnaţilor de mucava se încumetă să le ia totul. Mare păcăleală le-a mai tras marele proprietar de vorbe goale cu zâmbet larg şi viclean! I-a lăsat să fure 15 ani pentru ca, într-o secundă, să-i lase cu buza umflată. Dar, cine va pune în operă această tragi-comedie hiperabsurdă, când. se ştie de când e lumea lume, că cioroi la cioroi nu-şi scot ochii? Putregaiul justiţiei, tartorii poliţiei, parchetarii mimetici, controlorii din trenul foamei, alde Piedone-maţ gros?

Dictatura neamului prost înoată în propriile mizerii şi aruncă palavre pe vântul disperării. Sărman popor, dormi liniştit. Baronii se auto-suspendă. Din partid, nu din fruntea bucatelor, că nu sunt proşti. Ei sunt numai hoţi. La ce să mai vină Vadim, lasă că ne castrăm noi singuri. Ne facem harakiri în public cu cuţite de polistiren şi săbii de plastic. Gata cu şarlatania. De acum vom munci cu toţii cinstit. Cum, ce-am păzit până acum? Am tâlhărit, am minţit şi am huzurit. Vorba Tribunului: "Suntem o Ţară minunată, aici nu te mai plictiseşti niciodată."

Şerpii veninoşi ne dau azi, din mare mila lor, veninul strâns să ne vindecăm cu el de bolile sărăciei şi umilinţei. Abia aştept să văd şi eu minunea de la Maglavidul pesedist cum îi lasă pe latifundiarii buzoieni, Ion Vasile, Viorel Constantinescu, Constantin Boşcodeală şi compania, deposedaţi de marile lor averi pentru care s-au spetit furând atâta amar de ani. Vor putea oare căpeteniile care şi-au primit de fiecare dată partea să-şi sacrifice campionii olimpiadei mafiote formaţi, îndrumaţi, oblăduiţi şi crescuţi cu atâta trudă? Nici gând. Ei s-au pus din vreme la adăpost, drept pentru care nu le va clinti nimeni, nici un fir de păr. Nici măcar din barbă. Vor rămâne să joace în circul iluziei anticorupţiei doar aceia care au mai furat şi fără ştirea celor de sus.

Domnul Corneliu Ciontu:

Închei această primă parte a şedinţei de astăzi. Vă urez la toată lumea o zi cât mai bună.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Gheorghe Albu şi Tudor Mohora, secretari.)

Domnul Constantin Niţă:

Stimaţi colegi,

Începem anunţându-vă că din totalul de 345 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 276, sunt absenţi 69, din care participă la alte acţiuni parlamentare 44.

Începem programul nostru cu dezbaterea Proiectului de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

Aş ruga Comisia pentru industrie să poftească. Nu este nimeni de la industrie?

Până vine cineva de la Comisia de industrie v-aş propune să luăm Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr. 116/1998 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.

Comisia de apărare este sau a venit Comisia pentru industrie, da? Comisia de apărare este aici? Este cineva de la Comisia de apărare? Nu este.

O să trecem la pct. 14 - Proiectul de Lege privind Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit. Comisia pentru buget este? Da. V-aş ruga, fiind procedură de urgenţă, să fixaţi timpii de dezbatere.

Domnul Victor Bercăroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Propunem 15 minute, cu 1 minut pentru fiecare articol.

Domnul Constantin Niţă:

Cine este pentru timpul propus? Vă rog să votaţi cine este pentru.

Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

V-aş ruga să prezentaţi raportul scurt, ca să putem să trecem la dezbateri, având în vedere că este procedură de urgenţă.

Domnul Victor Bercăroiu:

La lucrările comisiei au participat 25 de deputaţi din 26. Prezentul proiect de lege are ca obiect de reglementare modificările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, în scopul armonizării legislaţiei din România cu legislaţia Comunităţii Economice Europene, referitoare la acest domeniu, potrivit angajamentelor asumate de România în cadrul documentului de poziţie pentru Capitolul 3 - Libera circulaţie a serviciilor, precum şi acordarea posibilităţii pentru persoanele fizice, având reşedinţa în raza teritorială de operare a cooperativei de credit, de a dobândi calitatea de membru cooperator şi respectiv înlăturarea condiţiei privitoare la cetăţenia română pentru administratorii şi pentru lucrătorii organizaţiei cooperatiste de credit.

În urma examinării proiectului de lege, din şedinţa din 23 martie 2004, comisia a hotărât cu unanimitate de voturi supunerea spre dezbatere şi adoptarea plenului Camerei Deputaţilor a proiectului de lege, cu amendamentele din anexă.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc.

O să trecem la dezbaterea legii.

Titlul legii. Dacă sunt observaţii, propuneri? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

La art. 1. V-aş ruga să observaţi şi raportul şi art. 1 din lege. Comisia nu a avut modificări.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

La pct. 1 din lege, urmăriţi pct. 2 din amendamentul comisiei. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la pct. 1? După cum observaţi, comisia introduce un punct nou, înainte în pct. 1 din lege. Dacă sunt observaţii la acest punct? Nu sunt. Votat în unanimitate amendamentul comisiei.

Punctul 1, conform pct. 3 din raport, devine pct. 2, comisia neavând observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu aveţi. Votat în unanimitate pct. 2.

La alin. 2 din lege, urmăriţi pct. 4 din raport, care devine, pct. 2, devine pct. 3. El rămâne nemodificat, comisia neavând observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Alineatul 3 din lege. Urmăriţi pct. 5 din raportul comisiei. Comisia nu a avut observaţii. Votat în unanimitate punctul, conform iniţiatorului.

Articolul 4 din lege. Urmăriţi pct. 6 din raport. Comisia nu a avut modificări, observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Punctul 5. Urmăriţi pct. 7 şi 8 din raport, după art. 4. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votate amendamentele comisiei, respectiv pct. 7 şi 8.

La art. 5 din lege, urmăriţi pct. 9 din raport, pct. 5 din lege devenind astfel pct. 8.

Dacă sunt observaţii? Punctele a), c), d) şi j). Dacă nu aveţi observaţii, votate amendamentele comisiei.

La art. 6 din lege, urmăriţi în raport pagina 7 pct. 10. Rămâne în formularea iniţială, comisia neavând modificări. Deci, pct. 6 astfel devine pct. 9. Votat în varianta iniţială.

Punctul 7 din lege devine pct. 10. Urmăriţi pct. 11 din raport. Rămâne nemodificat, comisia neavând nici o observaţie, deci conform iniţiatorului.

Pct. 8 din lege devine pct. 11, urmăriţi pct. 12 din raport. Comisia nu a avut modificări.

Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votat în unanimitate.

La pct. 9, care devine pct. 12, comisia neavând modificări. Urmăriţi pct. 13 din raport.

Votat în varianta iniţială.

Pct. 10 devine pct. 14 din raport şi se introduce lit. g).

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în varianta comisiei.

Pct. 10 devenind astfel pct. 14 şi rămânând nemodificat.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votată varianta iniţială.

Pct. 11 din lege devine pct. 15. Comisia a avut amendament.

Dacă aveţi observaţii? Nu.

Votat amendamentul comisiei.

Pct. 12 din lege devine pct. 16. Comisia nu a avut modificări.

Dacă aveţi dumneavoastră? Nu.

Votat în unanimitate.

Pct. 18, care se referă la art. 102, varianta comisiei. V-aş ruga, dacă aveţi observaţii dumneavoastră la acest punct?

Dacă nu, votată în unanimitate varianta comisiei.

Pct. 13 devine pct. 18. Comisia a modificat varianta iniţială.

Dacă dumneavoastră aveţi altă observaţie? Nu.

Votată varianta comisiei.

Pct. 14 devine pct. 19, comisia neavând modificări.

Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Rămâne varianta iniţială.

La pag. 12 din raport, pct. 21 şi 22 sunt puncte la care comisia a avut amendamente.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu aveţi observaţii.

Votate în varianta comisiei, pct. 21 şi 22 din raport.

Pct. 15 din lege devine pct. 22. Comisia nu a avut observaţii.

Dacă dumneavoastră aveţi? Nu.

Votată varianta iniţială.

Pct. 16 devine pct. 23, cu amendamentele comisiei.

Dacă sunt observaţii? Nu.

Votat în varianta comisiei.

Pct. 17 devine pct. 24. Comisia nu a avut modificări. Dacă dumneavoastră aveţi?

Dacă nu, rămâne varianta comisiei, votată în unanimitate.

La pct. 26, comisia a introdus lit. c) la art. 2 din art. 189, cu un cuprins nou. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii?

Dacă nu, votat în varianta comisiei.

Pct. 27 din raport se referă la lit. f) alin. 7 al art. 2. Deci, art. 2 cuprinde pct. 1,2, 3, 4, 5 şi 6.

Dacă dumneavoastră aveţi?

Dacă nu, votat în unanimitate.

Pct. 7, urmăriţi pct. 27 din raport, cu subpunctele a), b), c), d), e). Dacă aveţi observaţii?

Dacă nu, votat în unanimitate.

Pct. f), comisia a modificat acest punct. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii?

Dacă nu, votat amendamentul comisiei.

Pct. g), h), i), j), k), l), m), n). Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu.

Votate în unanimitate.

Pct. 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15. Dacă aveţi observaţii? Nu.

Votate în unanimitate.

Art. III, pct. 1 şi 2. Dacă aveţi observaţii? Nu aveţi.

Votate în unanimitate.

Art. IV. Dacă aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

Art. V, dacă aveţi observaţii? Nu.

Votat în unanimitate.

Art. 6, urmăriţi pag. 14 pct. 28 din raport. Comisia a modificat acest punct.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii? Nu.

Votat amendamentul comisiei.

După art. 6, se introduc două noi articole - 7 şi 8. Comisia a propus introducerea acestora.

Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la aceste puncte? Nu.

Votate în unanimitate.

Şi urmează ca proiectul de lege să fie supus votului final în şedinţa de astăzi.

Ne întoarcem la Comisia pentru industrie, dacă a venit? Da.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr. 121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996.

Este procedură de urgenţă. V-aş ruga să propuneţi timpii.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Înainte să fac propunerea pentru timpii de dezbatere, permiteţi-mi totuşi să mă refer la obiectul de reglementare al acestei iniţiative, care este modificarea şi completarea Legii concurenţei nr. 21/1996 în vederea îndeplinirii condiţiilor esenţiale cerute înainte de data aderării României la Uniunea Europeană, pentru închiderea provizorie a negocierii privind Cap. VI - Politica în domeniul concurenţei, prevăzută a avea loc în anul 2004. Şi, respectiv, modificările şi completările conţinute în proiect urmăresc punerea în concordanţă a legii cu recomandările făcute de Comisia Uniunii pentru îmbunătăţirea capacităţii administrative prin stabilirea unei instituţii unice pentru aplicarea legislaţiei în domeniul concurenţei şi al ajutorului de stat.

Propun pentru dezbaterile generale 5 minute şi 1 minut pentru intervenţii, dacă sunt. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Dacă sunteţi de acord cu timpii propuşi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Mulţumesc.

Trecem la dezbaterea proiectului de lege.

La titlul legii, dacă sunt observaţii. Comisia nu a avut. Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Art.1. Comisia a modificat, printr-un amendament, acest articol.

Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votat amendamentul comisiei.

Titlul ordonanţei de urgenţă. Dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

La art.1, vă rog să urmăriţi pct.3 din raport - amendamentul comisie. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat amendamentul comisiei.

La pct.1 din lege dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La pct.2, urmăriţi pct.4 din raport. Comisia a modificat acest punct. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

La pct.3, de asemenea, comisia a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat în unanimitate.

La pct.3 urmăriţi lit.a), b), c), d), e), f), g). Dacă aveţi observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

La pct.2, cu subpunctele a), b), c), d), e), dacă aveţi observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

La pct.3 urmăriţi pct.5 din raport, cu amendamentul comisiei. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Votat în varianta comisiei.

Pct.4. De asemenea, comisia a modificat acest punct. Dacă aveţi dumneavoastră observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

Pct.5. De asemenea, dacă dumneavoastră aveţi observaţi la varianta comisiei. Nu. Votat în unanimitate.

Pct.6. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat în unanimitate.

Pct.7. Comisia a avut un amendament la pct.7. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la acest amendament. Nu. Votat amendamentul comisiei.

La pct.4 din lege, urmăriţi pct.6 din raport, cu subpunctele a), b), c), d), e), f), g). Dacă aveţi observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

La pct.5 din lege, urmăriţi pct.7 din raport, cu subpunctele lit.a), b), c). Dacă sunt observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

La lit.d) în varianta comisiei, urmăriţi raportul la pag.7. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Votat amendamentul comisiei.

La subpunctul e) dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Subpunctele 2, 3, 4, 5, 6 şi 7. Dacă sunt observaţii la pct.5 din lege. Nu. Votat în unanimitate.

Pct.6 din lege, cu subpunctele 1 şi 2. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La art.7, comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat în unanimitate.

La pct.8, care în lege era abrogat, dacă sunt observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

Pct.9, alin.4 cu subpunctele a) şi b). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Pct.10 din lege. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Pct.11, lit.b) şi c) modificate. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La pct.12 din lege, urmăriţi pct.7 din raport, pag.7. Dacă sunt observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

Pct.13 din lege. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Pct.14. Sunt observaţii? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Pct.15 din lege. Nu sunt observaţii. Votat în unanimitate.

Pct.16, titlul cap.IV. Dacă sunt observaţii. Votat în unanimitate.

Pct.17. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La pct.18 alin.1, 2, 3 şi 4 din lege, urmăriţi pct.8 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La art.8, urmăriţi pct.5 din raport. Comisia a avut un amendament. Vă supun aprobării varianta comisiei. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Votată în unanimitate varianta comisiei.

Subpunctele 6, 7 şi 8. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votate în unanimitate.

Pct.9, cu subpunctele a), b), c), d), e), f). Sunt observaţii? Nu sunt. Votat în unanimitate.

Pct.10, 11 şi 12. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votate în unanimitate.

La pct.19, urmăriţi pct.9 din raport. Comisia are un amendament la acest punct. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la acest amendament. Nu. Votat amendamentul comisiei.

La alin.2, pct.9, de asemenea comisia a avut un amendament. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la acest amendament. Nu. Votat în unanimitate.

La art.1 alin.1 şi 6, pct.20, comisia a avut amendamente. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la aceste amendamente. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La pct.21 din lege, comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

Art.22. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

La art.23, comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votat în unanimitate.

Art.24. Urmăriţi la pag.11 pct.11 din raport, pct.a), b), c), d), e). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La pct.b), vă rog să urmăriţi varianta comisiei. Dacă sunt observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

La pct.g), h), i), j), k), l), m), n), o), p), r), pct.24, comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat în unanimitate.

La pct.12 din raport, comisia propune introducerea unui nou articol, art.24¹ pct.d). Dacă sunt observaţii la acest punct propus de comisie. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.25, pct.1 şi 2, cu subpunctele a) şi b). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La pct.c), comisia a modificat textul. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată în unanimitate varianta comisiei.

Pct.d), e), f), g), h). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votate în unanimitate.

Pct.3, cu subpunctele a), b), c), d), e). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

Art.26. Urmăriţi la pag.12 pct.14 din raport. Comisia a modificat acest articol. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată în unanimitate varianta comisiei.

Art.27. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votată în unanimitate varianta iniţială.

După art.27, comisia propune introducerea art.27¹ pct.d). Dacă dumneavoastră aveţi observaţii la această propunere. Nu. Votată în unanimitate varianta comisiei.

Art.28. Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.29, subpunctele 3 şi 4. Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.30. Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.31. Dacă sunt observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

Art.32. Nu aveţi observaţii. Votat în unanimitate.

Art.33. Nu aveţi observaţii. Votat în unanimitate.

Art.34. Votat în unanimitate.

Art.35, care se referă la art.40, cu subpunctele a), b), c) şi d). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în unanimitate.

La art.36, pag.13, observaţi pct.16 din raport. Comisia a avut un amendament admis. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Admisă şi votată varianta comisiei.

La art.37, urmăriţi pct.17, pag.14 din raport.

La pct.1, comisia ne propune un alt cuprins la alin.a). Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată în unanimitate varianta comisiei.

Pct.b), c), d), e). Dacă sunt observaţii. Nu. Votată varianta iniţială.

La pct.2 al art.37, comisia a modificat acest punct printr-un amendament. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

La pct.3 dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La art.38, comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat în unanimitate.

Art.39. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat în unanimitate.

Art.40. Urmăriţi în raport, la pag.14, pct.18. Comisia a modificat acest articol printr-un amendament. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Votat amendamentul comisiei.

La pct.2, 3, 4, 5, 6, 7 şi 8 dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votate în unanimitate.

La art.41, urmăriţi pct.19 din raport. Art.45 va avea un alt înţeles. Comisia a modificat acest articol. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

La art.42 din lege, urmăriţi la pag.16 pct.20. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Admis amendamentul comisiei.

La pct.3 din acest articol, comisia a modificat acest articol. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

La art.47, comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votat în unanimitate.

La art.44, comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

La art.45, 46, 47 şi 48, comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votate în unanimitate.

Art.49 şi 50. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votate în unanimitate.

La art.51, pct.2 şi 3, dacă aveţi observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Art.52. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Art.53. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votat în unanimitate.

Art.54, 55 şi 56. Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votate în unanimitate.

Art.57 alin.1 şi 3, art.60, pag.17, pct.22. Dacă aveţi observaţii la alin.3. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

Pct.58, 59, 60 şi 61. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votate în unanimitate.

Pct.62. Urmăriţi pag.17, pct.23. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votată varianta comisiei.

Art.63, 64, 65, 66, 67 şi 68. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votate în varianta iniţială.

Art.69. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votată varianta iniţială.

Art.II din ordonanţă. Urmăriţi, la pag.18, pct.24 din raport - alin.1 şi 2 sunt modificate. Dacă sunt observaţii la modificările aduse de comisie. Nu. Votată varianta comisiei.

După alin.2 al art.II se introduc art.2¹ şi 2⁴. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Votate amendamentele şi varianta comisiei.

La pct.3 de la art.II, comisia a propus abrogarea. Dacă dumneavoastră aveţi alte observaţii. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

Pct.4, 5 şi 6 de la art.II. Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votate în unanimitate.

Art.III, pct.1 cu subpunctele a), b), c), d), e). Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Pct.2, 3, 4, 5 şi 6 ale aceluiaşi punct. Dacă aveţi observaţii. Nu. Votat în unanimitate.

La art.IV, comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votat în unanimitate.

La art.V şi VI, comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu. Votate în unanimitate.

La art.VII, urmăriţi pct.27 din raport, pag.20, varianta comisiei. Dacă dumneavoastră aveţi o altă observaţie. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

Vom supune proiectul de lege votului final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.116/1998 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.

Vă rog, din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a fost sesizată pentru dezbatere şi avizare în fond în procedură obişnuită cu propunerea legislativă menţionată. Consiliul Legislativ a avizat favorabil această iniţiativă legislativă, formulând însă observaţii de fond şi de tehnică legislativă.

Propunerea legislativă urmăreşte modificarea şi completarea Legii nr.116/1998 în scopul profesionalizării Jandarmeriei Române şi a renunţării la serviciul militar obligatoriu.

Comisia a constatat că propunerea legislativă reia unele prevederi propuse de acelaşi autor printr-o altă iniţiativă, care a avut acelaşi obiect dar a fost retrasă ulterior.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a hotărât respingerea acestei propuneri legislative atât pentru aspectele menţionate înainte - de tehnică legislativă şi de fond, cât şi pentru considerente care privesc importanţa reglementării pregătirii populaţiei pentru apărare ca o lege cadru, în baza căreia urmează a fi reglementat şi serviciul militar în jandarmerie.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Da.

Domnul Marton Arpad este iniţiatorul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Vă spun sincer că, în fond, sunt surprins de acest raport de respingere al Comisiei pentru că într-adevăr am depus un alt proiect de lege care a încercat să modifice în mai multe locuri Legea jandarmeriei. Însă, în dezbaterea din Comisie mi s-a atras atenţia că acele prevederi nu ar trebui să existe în proiectul meu de lege şi că membrii comisiei în fond sunt de acord cu o singură prevedere din proiectul meu iniţial - cea care elimină obligativitatea ca o parte din jandarmerie să fie încorporată din cadrul persoanelor neprofesioniste.

Propunerea mea se referă la profesionalizarea acestei instituţii, ca până în 2007 tot personalul militar să fie profesionist, propunând o etapizare de reducere a persoanelor neprofesioniste cu o treime anual. Deci aceasta a fost ideea iniţială, cu care am înţeles în comisie că mai toate grupurile parlamentare au fost de acord. Ca atare, mi-am retras proiectul iniţial şi am depus un proiect care are un singur element - cel pe care l-am susţinut acum.

Constat cu surprindere că, cu toate acestea, s-a respins şi această iniţiativă legislativă.

Eu nădăjduiesc totuşi că poate Guvernul se va gândi, chiar dacă dumneavoastră veţi vota pentru respingerea acestui proiect de lege, că această problematică trebuie reglementată, şi spun de ce dând un singur argument: cele mai multe evenimente nedorite cu dezertări cu armă de foc, cu muniţie, cu sinucideri, cu împuşcări de persoane - ei între ei sau civile - se întâmplă tocmai în cazul jandarmeriei, tocmai de către acei militari neprofesionişti care sunt puşi în situaţia, spre deosebire de cei care fac armata, în care trebuie să rezolve nişte însărcinări cu arma în mână, efectiv cu muniţie la îndemână.

Eu cred că menţinerea acestei situaţii este un pericol real, şi eu cred că este în interesul public ca în jandarmerie să avem numai persoane profesioniste care şi-au ales această carieră şi care sunt apte să rezolve acele probleme foarte grave cu care sunt însărcinate.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Dacă la dezbateri generale doreşte cineva să ia cuvântul.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Emil Boc:

O singură frază: susţinem proiectul formulat de iniţiator în forma propusă de către acesta. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Veţi avea posibilitatea să votaţi pentru la votul final.

Proiectul fiind pentru respingere, îl vom supune votului final.

Până la începerea dezbaterilor pe Codul penal, dezbatem Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, aprobată prin Legea nr.64/2002.

Iniţiatorul este aici? Iniţiatorul nu este aici.

Din partea comisiei, domnul Antal Istvan.

Domnul Antal István:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Doamnelor şi domnilor,

Practic, se propune respingerea acestei iniţiative legislative având în vedere faptul că între timp în Legea nr.38 din 2003 privind transportul în regim de taxi şi în Ordonanţa Guvernului nr.93/2003 termenul pentru finalizarea dotării şi pregătirii taxiurilor în vederea autorizării prevăzut la art.59 a fost prorogat până la data de 30 iunie 2004. Astfel, problema este deja rezolvată şi, ca atare, noi propunem respingerea acestui proiect de lege.

Pentru dezbateri, dacă există intervenţii, propun 3 minute şi un minut pentru colegii care doresc să comenteze.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc.

Dacă sunteţi de acord cu timpii propuşi.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

La dezbateri generale dacă doreşte cineva să ia cuvântul. Nu doreşte nimeni.

Vom supune proiectul de lege aprobării votului final.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor prevederi din Cartea II titlul I din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Iniţiatorul, dacă este aici.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul. Nu doreşte.

Vă rog, comisia.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat propunerea legislativă în şedinţa din 9 decembrie şi a hotărât cu majoritate de voturi respingerea iniţiativei legislative.

Din cei 24 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, la şedinţă au participat 22 de deputaţi.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc.

La dezbateri generale dacă doreşte cineva să intervină. Nu doreşte nimeni.

Vom supune proiectul de lege votului final de astăzi.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Iniţiatorul dacă doreşte să ia cuvântul. Nu doreşte.

Vă rog, comisia.

Domnul Florin Iordache:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a examinat propunerea legislativă în şedinţa din 9 decembrie 2003 şi a hotărât cu majoritate de voturi respingerea iniţiativei legislative.

La lucrările şedinţei, din 24 de membri ai Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, au participat 22 de deputaţi.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice.

(În continuare, lucrările şedinţei sunt conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a propus, după cum aţi ascultat raportul domnului secretar, respingerea acestei propuneri.

Dacă doreşte cineva să intervină la dezbateri.

Vă rog.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte,

Onoraţi colegi,

Cel mai uşor lucru este să respingi nişte propuneri. Propunerile acestea legislative au însă şi nişte implicaţii care s-ar putea să nu convină actualului Guvern şi în general României.

Deci aceste două propuneri vizează îmbunătăţirea cadrului legislativ de luptă împotriva corupţiei.

Guvernul, în frunte cu primul-ministru, în frunte cu toate personalităţile importante au declarat o luptă totală împotriva corupţiei. Rezultatul este că majoritatea actuală respinge nişte propuneri de îmbunătăţire a legislaţiei împotriva corupţiei, şi vreau să vă spun, domnule preşedinte, că, în calitate de autor al celor două iniţiative, era o minimă cerinţă de bun simţ la ora actuală, nu de politeţe, să fiu invitat la dezbaterea lor în comisie. Vreau să vă spun că nu s-a întâmplat lucrul acesta.

Dumneavoastră vreţi să le respingeţi. Bun. Mie îmi convine pentru că sunt în Opoziţie. Peste câteva zile, luni şi marţi, ne ducem la Uniunea Europeană, la Bruxelles, unde se va dezbate un raport privind diverse lucruri pe care trebuie să le facă România la Comitetul parlamentar mixt Uniunea Europeană - România, şi acolo este un punct care spune: modul de realizare a angajamentelor luate la precedentul Comitet parlamentar mixt, care a fost în noiembrie. Unul din punctele de acolo, punctul 13, se referă tocmai la îmbunătăţirea legislaţiei împotriva corupţiei, ţinându-se cont în această chestiune şi de propunerile Opoziţiei. Or, dacă dumneavoastră credeţi că este bine să respingeţi propunerile Opoziţiei, fără să fie dezbătute măcar în comisie, lucru care s-a întâmplat acum, veţi reuşi să daţi pentru punctul respectiv, punctul 13, un "nu", deci nerealizare - nu s-a îmbunătăţit legislaţia aşa cum a promis Guvernul şi Parlamentul la acea întâlnire. Mai mult decât atât, nu s-a ţinut cont de propunerile Opoziţiei. Şi, atunci, de fapt, veţi realiza un lucru pe care cred că dumneavoastră nu îl doriţi: veţi da o palmă României. Unde? În Parlamentul European, unde şi aşa avem un raport de ţară foarte prost, şi nu aş vrea să vă spun situaţia în care se află miniştrii noştri când merg acolo să negocieze anumite lucruri atât pe partea guvernamentală, cât şi pe partea parlamentară, tocmai din cauza unor întâmplări ca acestea.

Eu vreau să vă spun, domnule preşedinte, cu toată responsabilitatea, că îmi este foarte greu să mă duc la Bruxelles şi să spun "România nu a făcut", pentru că acolo nimeni nu judecă că astăzi este un Guvern PSD care nu a făcut anumite lucruri, ci că România nu le-a făcut, şi cred că nu vă puteţi lua această responsabilitate cu atâta uşurinţă. Este motivul pentru care domnul Hrebenciuc, când a condus şedinţa, le-a retrimis la comisie tocmai pentru ca să se discute în mod serios, nu pentru ca să fie din nou respinse, şi retrimise aici şi respinse fără ca acolo să se facă vreun fel de dezbatere. Pentru că domnul Hrebenciuc, ca preşedinte din partea României al Comitetului parlamentar mixt Uniunea Europeană - România, a înţeles că este o problemă care trebuie jucată în mod inteligent şi în mod corect.

Nu este vorba de iniţiativele lui Chiliman! Este vorba de legislaţia împotriva corupţiei!

Sau ne facem că facem, sau într-adevăr vrem să facem.

Ar trebui să spun că mie mi-ar conveni să le respingeţi pentru că am un motiv în plus să spun "PSD-ul nu vrea să lupte împotriva corupţiei!", dar, domnule preşedinte, prin aceste respingeri, angajaţi de fapt numele României acolo într-un mod negativ.

Personal, cred că ar trebui să nu faceţi acest lucru, şi eu vă solicit ca ambele iniţiative pe care le-am făcut să fie retrimise la Comisie şi discutate în mod serios cu reprezentanţii Ministerului Justiţiei, şi nu expediate la respingeri într-un sfert de minut, aşa cum probabil că s-a întâmplat în lipsa iniţiatorului şi a oricărei dezbateri.

Vă solicit lucrul acesta cu toată responsabilitatea şi vă rog să gândiţi foarte bine ce hotărâţi în acest moment.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc frumos.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi am mai avut aici o lege pe care am discutat-o referitor la transparenţă cu privire la Statutul consilierilor locali. Atunci ne-am luptat şi eu şi domnul Emil Boc şi nu am reuşit să introducem acolo un amendament care să facă transparentă activitatea comisiilor din cadrul administraţiei publice locale.

Mai este şi Legea administraţiei publice locale nr.215, care are tot nişte chei care închid uşile transparenţei şi care trebuie modificată.

Lasă că şi la noi, la Camera Deputaţilor şi chiar la Senat, în Regulament sunt câteva chestiuni care trebuie modificate tot în spiritul transparenţei.

Ştiţi foarte bine că legile transparenţei, fie Legea nr.544/2001 - Legea accesului la informaţiile de interes public, fie Legea nr.52, care obligă pe toţi cei care iau decizii ca înainte de a lua aceste decizii să le transmită publicului pentru a participa societatea civilă la luarea deciziei şi pentru a o modifica în cazul în care cei vizaţi de acea decizie nu sunt în acord cu ea, sunt în acelaşi timp legi anticorupţie.

V-aş mai aduce aminte că unul dintre principiile pe care noi trebuie să le respectăm pentru a intra în Uniunea Europeană este cel al transparenţei, şi nu întâmplător.

Deci dacă clamăm că vrem să intrăm în Uniunea Europeană, dacă suntem pentru transparenţă şi vrem să respectăm acest principiu, dacă pe de altă parte suntem împotriva corupţiei, şi vă aduc aminte aici că majoritatea parlamentară dar, de fapt, Guvernul majorităţii parlamentare şi-a asumat răspunderea pentru o lege anticorupţie, dacă vrem ca din rapoartele de ţară - indiferent că ele sunt ale Comisiei Europene sau că vin de dincolo de ocean şi sunt ale Departamentului de Stat SUA - să dispară problema legată de corupţie, care este una dintre cele mai grave probleme care planează asupra României, atunci ar trebui ca dumneavoastră să acceptaţi asemenea proiecte de legi pentru că sunt în consens cu intrarea în Uniunea Europeană, cu eforturile pe care le facem, inclusiv Guvernul, inclusiv majoritatea parlamentară.

Nu putem pe de o parte să vorbim despre anticorupţie şi să spunem că luptăm împotriva ei, să ne aplecăm capul în momentul în care rapoartele de ţară spun ce spun despre noi cu privire la corupţie - că suntem pe primul loc dintre toate ţările care sunt înscrise pentru a intra în Uniunea Europeană, şi în acelaşi timp să respingem un proiect de lege care ar putea să ne aducă un beneficiu pe tema eliminării sau, mă rog, a reducerii corupţiei.

Eu nu înţeleg: totuşi, până la urmă, dumneavoastră vreţi să luptaţi împotriva corupţiei sau nu? Sunteţi pentru transparenţă sau nu?

Eu cred că proiectul domnului Andrei Chiliman este un test, printre altele, şi cu privire la adevărata voinţă a Parlamentului de a lupta împotriva corupţiei, nu numai de a o clama.

Drept urmare, eu vă cer, vă solicit să îngăduiţi acest proiect de lege pentru a fi discutat, şi nu să îl respingeţi. Orice respingere pe această temă dovedeşte că, de fapt, noi nu avem voinţa de a lupta împotriva corupţiei, ci, din contră, de a o proteja prin respingerea unor asemenea proiecte de legi.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul profesor Neagu, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Ţinând seama de faptul că, între alte argumente, domnul deputat Chiliman a invocat şi faptul că la data la care am dezbătut această iniţiativă nu a fost prezent, v-aş ruga să fiţi de acord cu restituirea la Comisie pentru a reanaliza această propunere şi în prezenţa domniei sale.

Vă mulţumesc. (Aplauze ale doamnei deputat Monica Octavia Muscă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră această propunere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Stimaţi colegi,

Reluăm dezbaterile la Codul Penal pe care le-am amânat pentru soluţionarea unor texte care au suscitat discuţii.

Ne-am oprit la poz.288, art.220, cu privire la calomnie.

Dau cuvânt domnului deputat Boc, cu privire la amendamentul pe care domnia sa l-a făcut.

În nume personal sau în numele comisiei?

Domnul Emil Boc:

Amendamentul este în nume personal, domnule preşedinte, şi voi fi foarte scurt pentru că am avut deja o dezbatere generală pe marginea acestui articol.

În cadrul amendamentelor respinse, la pct.42 şi la pct.43, există două amendamente pe care le-am depus cu privire la calomnie.

Primul amendament vizează eliminarea calomniei din Codul Penal şi sancţionarea acesteia doar la nivel civil, la fel ca şi în cazul insultei.

Trei argumente pentru eliminarea calomniei:

1) Nu este firesc ca pentru un delict de opinie să se aplice o sancţiune penală.

Libertatea de exprimare nu poate fi limitată prin sancţiuni penale. Libertatea de exprimare presupune şi exprimarea ideilor care şochează, ofensează sau chiar deranjează. Din acest punct de vedere, aplicarea aceleiaşi sancţiuni ca şi în cazul insultei - de a fi reglementată doar la nivel civil - mi se pare o consecinţă firească şi logică.

2) Sancţiunea penală în esenţă pentru un delict de opinie are un efect de cenzură asupra acelora care ar trebui să beneficieze de exerciţiul libertăţii de exprimare în interes public, în sensul că induce acea stare de autocenzură de a nu scrie, existând temerea aplicării unei sancţiuni penale care înseamnă cazier, cu toate consecinţele pe care le cunoaştem.

Şi, nu în ultimul rând, în al treilea rând, la nivel european, exigenţele Convenţiei Europene cer ca aceste delicte de opinie să nu fie incriminate în legislaţia penală şi să rămână la nivel civil.

Dacă acest amendament nu va fi acceptat, în subsidiar, domnule preşedinte, v-aş propune să avem atenţia cu privire la sancţiunea calomniei în forma propusă de către iniţiator şi acceptată de către comisie: "Afirmarea sau imputarea în public prin orice mijloace a unei fapte determinate privitoare la o persoană care dacă ar fi adevărată ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu zile amendă." Este art.220, care trebuie să fie corelat cu art.56 din Codul Penal, unde se spune: "Dacă legea prevede că o infracţiune se pedepseşte numai cu amendă fără a-i arăta limitele, minimul special al zilelor amendă este de 20 de zile, iar maximul special de 120 de zile." Altfel spus, în cazul calomniei sancţiunea minimă ar fi 20 de zile şi sancţiunea maximă 120 de zile amendă. Dacă coroborăm acest text cu un alt text din Codul Penal, care stabileşte cuantumul material pentru fiecare zi amendă, observăm că se poate ajunge la o pedeapsă între 20 de milioane şi 120 de milioane, având în vedere că fiecare zi amendă este şi poate fi calculată între 100.000 şi 1.000.000 de lei.

Având în vedere starea materială a românilor, noi considerăm că aceste pedepse trebuie să fie corelate. O sancţiune minimă de 20 de milioane care poate fi aplicată de judecător este exagerată. Din acest punct de vedere, soluţia subsidiară pe care v-o propunem este de a compatibiliza aceste sancţiuni cu situaţia materială şi, astfel, am propus ca amendament sancţionarea calomniei, dacă dumneavoastră veţi respinge primul amendament, cu zile amendă de la 10 la 120, lăsând maximul special dar coborând minimul special de la 20 la 10 pentru a da posibilitate judecătorului să individualizeze în concret pedeapsa care trebuie să fie aplicată, în funcţie de circumstanţele cauzei, în funcţie de gravitatea prejudiciului adus onoarei, reputaţiei unei persoane.

Credem că a lăsa la dispoziţia judecătorului o mai mare posibilitate de apreciere este în concordanţă şi cu exigenţele europene care vizează principiul proporţionalităţii pedepsei.

Domnule preşedinte,

În concluzie, v-aş ruga să acceptaţi primul amendament de eliminare şi, în condiţiile acestea, dacă va fi cazul, să treceţi şi la amendamentul subsidiar de a coborî pragul zilelor amendă de la 20 la 10.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Şi-au manifestat dorinţa de a interveni mai mulţi colegi.

Vă amintesc tuturor prevederile regulamentului, cu privire la dezbaterea amendamentelor respinse: se dă cuvântul câte unui reprezentant de grup parlamentar cu privire la acest amendament propus spre respingere.

Domnul deputat Olteanu a cerut, doamna deputat Mona Muscă şi domnul deputat Bolcaş Lucian.

Tocmai spuneam, stimaţi colegi, că asupra amendamentelor respinse să se pronunţe câte un reprezentant de grup parlamentar.

Aveţi cuvântul, domnule Olteanu.

Domnul Ionel Olteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că ar trebui să diagnosticăm cu luciditate o asemenea situaţie şi să spunem, în mod argumentat, lucrurilor pe nume. Primul lucru care trebuie afirmat, şi fără îndoială colegii din opoziţie îl cunosc, nu există un standard european obligatoriu pentru România, prin care România să fie nevoită să dezincrimineze calomnia. Şi, pe acest lucru, vă rog să-mi aduceţi contraargumente în acest sens. Dacă le veţi aduce, voi vota cu opoziţia, dacă nu însă, haideţi să fim raţionali, rezonabili şi să admitem că textul iniţiatorului este un text care vizează o sancţiune suplă, mai blândă, mult mai blândă decât aceea prevăzută în Codul penal în vigoare.

Al doilea lucru. Fiecare politică, orice politică penală vizează sancţionarea sau nesancţionarea penală a unei fapte, dacă există fenomenul respectiv şi dacă bineînţeles este considerat că mijlocul respectiv ar putea fi eficient. Dintr-o asemenea perspectivă, nimeni nu poate indica, pe baza unei analize concrete, efective, că, în ultimii 14 ani, fenomenul sau numărul, amploarea şi gravitatea infracţiunilor sesizate cu privire la calomnie s-ar fi diminuat, încât ar fi nevoie de o dezincriminare totală. De aceea, încă o dată, eu cred că proiectul Guvernului este rezonabil şi trebuie acceptat, pentru că el are o viziune suplă şi o sancţiune mult diminuată cu privire la acest fenomen. Aş vrea însă să menţionez un alt lucru care mi se pare, de asemenea, important. Sunt ţări europene, foarte multe ţări europene, aş începe cu Italia, de pildă, unde nu numai că infracţiunea de calomnie este considerată o infracţiune gravă, ci se şi prevede pedeapsa privativă de libertate, ba chiar s-au şi luat măsuri de arestare preventivă în cazuri în care autorii faptelor respective au fost chiar parlamentari, din perspectiva în care cu privire la aceşti autori s-a constatat că, datorită exercitării excesive, în sens penal, a libertăţii jurnalistice, ei au fost încadraţi la această infracţiune.

Aş vrea să citez câteva exemple de jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă-mi permiteţi, pentru a vedea foarte clar că lucrurile stau altfel, în sensul că trebuie pornit de la un standard european pe care Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei l-a stabilit prin Recomandarea nr.1165/1998 şi prin care se spune foarte clar că libertatea de expresie şi protecţia vieţii private sunt două drepturi fundamentale, de valoare egală, care trebuie să beneficieze de o protecţie egală în faţa legii. În Codul penal avem sancţionată infracţiunea cu privire la viaţa privată, o sancţiune care este mult mai mare decât sancţiunea prevăzută pentru calomnie şi care ar putea, aceasta din urmă, fără îndoială, afecta libertăţile jurnalistice. Pe de o parte avem sancţiune privativă de libertate, pe de altă parte avem zile amendă. Şi aşa, modul de abordare al iniţiatorului este o viziune, repet, suplă şi care vizează o sancţiune mult blândă, chiar cu riscul acestei disproporţionalităţi în reglementarea celor două drepturi fundamentale. De altfel, Curtea de la Strasbourg s-a pronunţat în numeroase cazuri, începând cu cazul Prager şi Oberschlick contra Austriei, din 26 aprilie 1995, prin care se spune, citez: că faptele - era vorba de o calomnie care viza un judecător - că faptele erau de o extremă gravitate, spune Curtea şi că amploarea şi excesivitatea reproşurilor formulate nu se bazau pe o informaţie faptuală suficientă şi că, prin urmare, nu se putea invoca protecţia art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind libertatea de expresie. În acest sens, putem cita şi Decizia Barfod contra Danemarcei şi, fără îndoială, şi alte decizii.

Nu aş vrea să insist prea mult aici, vreau însă, repet şi închei cu un apel la luciditate, pentru a înţelege că infracţiunea vizată de textul discutat astăzi nu vizează doar ziariştii, ci vizează autori ai unei asemenea infracţiuni, care pot fi nedefiniţi, pot să nu se găsească neapărat în această categorie profesională a cărei importanţă nu încetăm s-o subliniem. Fără îndoială, libertăţile jurnalistice trebuie protejate, ele sunt protejate, ca atare, cred eu, de acest text, şi că, la urma urmei, chestiunea se rezumă la o aplicare corectă a legii de către judecător, exact principiul pe care-l amintea colegul nostru, atunci când s-a referit la proporţionalitate. Prin urmare, judecătorul ar trebuie să condamne la zile amendă sau să absolve de vină un jurnalist, dacă interesul legitim justificat şi care este prevăzut de lege şi mai ales informaţiile, natura informaţiilor dezvăluite vizează protejarea unui interes legitim superior, unei valori fundamentale deosebite, care este aceea a dreptului cetăţeanului la informaţia de interes public, drept de care, fără îndoială, toţi trebuie să beneficieze, ca urmare a acestei funcţii esenţiale, într-o societate democratică, a presei de a fi câinele de pază al democraţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Dacă tot aţi vorbit de standarde europene, v-aş ruga să încercaţi să aplicaţi şi standardul de concizie practicat în... La toţi mă refer, nu numai la dumneavoastră.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte, sper că nu este o limitare a posibilităţii de exprimare, a dreptului la exprimare, mai ales în Parlamentul României. Mă bazez pe faptul că ceea ce aţi spus dumneavoastră acum poate fi doar o atenţionare a noastră să nu depăşim limitele.

Domnul Valer Dorneanu:

Exact.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc frumos că mi-aţi confirmat acest lucru.

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte şi domnule ministru,

Ştim cu toţii că nimeni nu poate fi pedepsit pentru criticile sau insultele aduse naţiunii, statului sau simbolurilor acestuia, Guvernului, agenţiilor sale, oficialităţilor publice sau unei naţiuni sau stat străin, simbolurilor Guvernului, agenţiilor sale ori oficialităţilor publice ale acestuia, decât dacă criticile sau insultele sunt menite sau au şanse să incite, în mod iminent, la violenţă.

Acestea fiind spuse, vreau să vă aduc aminte, domnule ministru şi stimaţi colegi, că la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la Strasbourg, România a făcut obiectul multor, multor discuţii. Foarte mulţi dintre noi am fost acolo şi am asistat la aceste discuţii, în care ni se cerea, sigur, nu există un standard european obligatoriu, e firesc, cum să vă spun eu, e practic adaptabilă această idee la tot ce facem noi privind Uniunea Europeană. Nimic nu e obligatoriu, până la urmă. Există însă nişte standarde europene care, pe timp ce trece, au stacheta tot mai înaltă. Noi, pe timp ce trece, mai reducem, aşa, câte jumătate, cu jumătate de măsură şi nu vom ajunge niciodată la standardele europene, în acest mod. Cu alte cuvinte, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ştiţi foarte bine, stimaţi colegi şi domnule ministru, că s-a cerut elegant dezincriminarea calomniei şi insultei.

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

În ce document?

Doamna Monica Octavia Muscă:

Dezincriminarea - există documente, în acest sens. Chiar la dezbaterea la care am luat eu parte, la Strasbourg, acea dezbatere s-a terminat cu un asemenea document şi o să vi-l dau ca să-l vedeţi, stimate coleg.

Drept urmare, noi nu vorbim aici de standarde obligatorii, vorbim de libertatea de exprimare, care nu trebuie să aibă piedici care pot să aducă cenzura sau autocenzura, pentru că asta se întâmplă.

Domnule ministru, probabil dumneavoastră ştiţi că, la ora actuală, sunt, din 1989 până acum, peste 400 de jurnalişti acţionaţi în judecată, dintre care, din păcate, cam 10% sunt condamnaţi. Eu cred că dumneavoastră vreţi să faceţi o treabă bună, un lucru întreg şi nu o jumătate de măsură. Vă aduc aminte că, de la începutul legislaturii, noi am avut iniţiative, şi PNL-ul, şi PD-ul, pe această temă. Pot să vă mai spun că, împreună cu societatea civilă, am lucrat un asemenea proiect de lege privind câteva chestiuni din Codul penal care trebuiau modificate, în spiritul, nu în obligativitatea, ci în spiritul standardului european.

Ei bine, chiar în această sală, doamna Rodica Stănoiu, fost ministru al justiţiei, a coborât şi m-a rugat, de faţă cu mai multă lume, să depun acel proiect de lege, pentru că Ministerul Justiţiei va produce, va elabora un asemenea proiect de lege exact la standardele prevăzute de proiectul nostru de lege împreună cu societatea civilă. Am aşteptat, de atunci, cred că este aproape un an, şi acum, văzându-vă pe dumneavoastră ministru al justiţiei, am sperat şi mai sper încă să se producă acea schimbare întreagă, şi nu cu jumătate de măsură. A face un lucru întreg, în acest domeniu, înseamnă a dezincrimina calomnia.

Dumneavoastră ne propuneţi o amendă penală. Domnule ministru, ştiţi foarte bine că amenda penală, subliniez: e penală, deci prin ceea ce ne propuneţi dumneavoastră nu se dezincriminează calomnia. Vom rămâne cu aceleaşi tare şi cu amenda penală, ca şi cu cele care sunt acum. Aici s-a spus că nu există, sunt şi alte ţări europene care au o asemenea legislaţie. Dumneavoastră ştiţi foarte bine, chiar acolo unde există o asemenea legislaţie, ea nu s-a schimbat, nu discutăm motivele acum, ar fi prea mult de vorbit, dar ea nu se aplică. Ştiţi foarte bine acest lucru: nu se aplică, nu există un jurnalist care să fie acţionat în justiţie pe teme de calomnie.

Drept urmare, domnule ministru, dacă vreţi, într-adevăr, să fim la standardele europene, să nu mai fim făcuţi de ruşine la Curtea Europeană, la Strasbourg, când participăm la tot felul de dezbateri pe această temă, dacă vreţi, într-adevăr, să dezincriminaţi şi să nu mai fim puşi la zid în toate rapoartele de ţară, faceţi un lucru întreg. Aveţi ocazia, sunteţi la începutul legislaturii dumneavoastră, puteţi să luaţi taurul de coarne şi să faceţi exact ceea ce trebuie în această privinţă: să scoateţi, din Codul penal, calomnia. Preşedintele Curţii Europene spunea, la Strasbourg, la sfârşitul unei întruniri, că libertatea de exprimare este libertatea fiecăruia în parte şi libertatea tuturor, adică este libertatea însăşi.

Domnule ministru, ca ministru al justiţiei, dumneavoastră trebuie să slujiţi libertatea însăşi. Aveţi curajul şi scoateţi, din Codul penal, calomnia.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Lucian Bolcaş, liderul Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Stimaţi colegi,

Daţi-mi voie să fiu concis, pentru că tot ce trebuia să se spună în acest domeniu s-a spus, şi pro şi contra.

Din punctul nostru de vedere, problema încriminării sau dezincriminării calomniei, ca infracţiune, este dincolo de disputa juridică, o problemă de voinţă politică. Vi se propune clar, cert şi categoric să optaţi. Există voinţa politică de a dezincrimina calomnia sau nu există această voinţă politică?

E adevărat că, în acest domeniu, s-au manifestat şovăieli, chiar din partea iniţiatorilor şi asta nu este bine, pentru că şi-au pus amprenta şi asupra discuţiilor pe care le-am purtat noi, aici, în Parlament. Nu trebuie să confundăm şi să punem o trăsătură de unire între libertatea de exprimare şi calomnie. Nu trebuie să punem o trăsătură de unire, un semn al egalităţii între dezincriminarea calomniei şi libertatea de expresie. Trebuie să ne gândim la formula care este absolut necesară pentru a rezolva corect problemele democraţiei însăşi, constând în libertatea nu atât de exprimare, cât libertatea de discuţie, pe baza acestei exprimări.

Regretatul Ion Raţiu, coleg de facultate cu tatăl meu, cita, de multe ori: "Mi-aş da şi sângele ca să poţi avea o altă opinie decât mine". Este adevărat. Şi, atunci, pe această voinţă politică, eu spun şi Partidul România Mare îşi exprimă ideea că nu trebuie incriminată penal, ca infracţiune, calomnia, ca atare. Există mijloace ale Dreptului, şi mă refer, în primul rând, la mijloacele Dreptului civil, în cadrul răspunderii delictuale, care, ca şi în cazul insultei, şi acum veţi înţelege de ce m-am raliat propunerii de a se discuta ambele articole, ca şi în cazul insultei, pot duce la sancţiunea pecuniară necesară, fără a atrage anatema penalului. Pentru ca să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, penalul înseamnă, totdeauna, o anatemă care se regăseşte nu atât în cazierul individului, ce poate să fie şters, cât în personalitatea individului, care este totdeauna publică, independent ce poziţie socială ar avea el.

Există argumente juridice pro şi contra, trecând de la aspectul politic, aşa cum există şi argumente politice de oportunitate. Nu neg că oameni îndreptaţi cu privirea spre prezent consideră că nu este oportună dezincriminarea calomniei în condiţiile efervescenţei anului electoral, dar Codul penal este o proiecţie pentru viitor şi aş vrea să fie pentru totdeauna, aşa cum este bunul şi bătrânul nostru Cod civil, care a împlinit un secol. Există şi argumente juridice pro şi contra, au fost înfăţişate. Daţi-mi voie să nu le repet, dar unul dintre argumentele pe care le consider esenţiale este cel al practicienilor. Şi insulta şi calomnia sunt denumite şi îl rog pe domnul ministru care, alături de noi, a tras la şaibă, să-şi reamintească, sunt crime de mahala.

A îngreuna mersul justiţiei penale, care şi aşa are o cotă ridicată, nu numai de încărcare, dar şi de responsabilitate cu aceste crime de mahala, nu foloseşte absolut nimănui. Nici un alt argument juridic de menţinere privind gravitatea faptei, ca atare, nu rezistă în raport de sancţiunea, care tot pecuniară este, dar fără blamul penalului ce se poate obţine în civil. Practic, se mai întâmplă şi altceva şi aceasta nu este numai lacuna modului în care judecătorii aplică un text de lege, ci este lacuna textului de lege.

Afirmând, în presă, de exemplu, o faptă determinată, pe care eu o justific cu posibilităţile mele de investigare, de ziarist, înainte de a se declanşa o anchetă penală privind acest denunţ public, cel care a fost vizat introduce această acţiune penală de calomnie şi, printr-o hotărâre favorabilă, cred că-şi spală toate păcatele. E bine să vedem şi reversul medaliei, atunci când judecăm un text pro sau contra. Spun că şi juridic este posibil, este şi necesar. Nu achiesez la subsidiarul propus de colegul Boc, în ceea ce priveşte micşorarea eventuală a cuantumului amenzilor. E un paleativ care nu serveşte nimănui, ci, dimpotrivă, permite proliferarea acestor fapte, nu vreau să le numesc infracţiuni, sub girul unei pedepse mai uşoare şi mai blânde. Nu aceasta este soluţia. Există, totuşi, o posibilitate. Nu o neg, dar nu o adopt. Spun: ne pronunţăm ferm pentru eliminarea acestui text.

Există o posibilitate la care autorii şi cei care au discutat probabil că nu s-au gândit, şi anume ca faptele care constituie conţinutul infracţiunii de calomnie să fie condiţionate de repetabilitate, pentru că această repetabilitate a faptelor se grefează pe ceea ce tehnic penal numim demonstrarea intenţiei directe de a expune pe nedrept o persoană oprobiului public. Este o propunere care ar putea mulţumi foarte multă lume, dar, aflându-ne în această fază de dezbateri, o ridic numai ca o problemă pentru viitoarele dezbateri de la Senat. Concluzia: ne pronunţăm ferm şi fără nici un fel de echivoc pentru eliminarea textului.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

La următoarea intervenţie, să ne explicaţi ce înseamnă intervenţie lungă, pentru că intervenţie scurtă ne-aţi demonstrat. (Aplauze şi amuzament în Grupul PSD).

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte, să vă ferească Dumnezeu nu să vă explic, ci să vă demonstrez.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu. (Discută cu domnul preşedinte Valer Dorneanu)

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte, în privinţa propunerii subsidiare, punctual la aceasta m-aţi invitat să iau cuvântul, comisia este de acord să coborâm acel minim la 10 zile, dar va trebui să intervenim şi la partea generală, să modificăm art.56 alin.3, să punem o virgulă, să spunem "dacă legea nu prevede altfel". Şi, atunci, acest amendament subsidiar al domnului deputat Boc va fi primit, modificând, repet, şi maximul general din art.56 alin.3.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Deschidem cutia Pandorei!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun, întâi, votului dumneavoastră amendamentul domnului Boc pentru eliminarea textului, deci dezincriminarea totală a calomniei.

Cine este pentru? 25 voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 88 de voturi împotriva eliminării.

Abţineri dacă sunt? Nu sunt.

Primul amendament al domnului Boc a fost respins.

Cu privire la al doilea amendament acceptat şi de comisie, supun votului dumneavoastră acest lucru.

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

În timpul votului, nu ridicaţi probleme de procedură, stimaţi colegi!

Domnul Ionel Olteanu (din sală):

Este vorba de celălalt amendament de la art.56.

Domnul Valer Dorneanu:

Acela va fi votat, stimate domnule coleg, dacă votăm acest text, că dacă nu, rămâne textul aşa cum este.

Vă rog frumos să-mi permiteţi să continui lucrările regulamentar.

Cine este pentru al doilea amendament al domnului Boc? 105 voturi pentru amendament.

Împotrivă? 2 voturi împotrivă.

Abţineri? 13 abţineri.

Cu 105 voturi pentru, 2 împotrivă şi 13 abţineri, a fost votat amendamentul cu privire la art.220, renumerotat 226 formula propusă de domnul deputat Boc şi însuşită de comisie.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Explicarea votului!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, explicarea votului se face la votul final.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este o problemă care interesează.

Explicarea votului este foarte simplă. Modificând cuantumul amenzilor aici, va trebui să umblăm şi la partea...

Domnul Valer Dorneanu:

Am rugămintea să fiţi atenţi la lucrări! Acest lucru s-a propus deja şi am spus că-l supun imediat votului. Vă rog, din suflet, să-mi daţi voie să continui lucrările şi să fiţi atent şi dumneavoastră.

Deci consecinţa votării amendamentului domnului Boc, supun votului dumneavoastră modificarea, de fapt completarea art.56, în sensul adăugirii, după virgulă, la alin.3, a sintagmei "dacă legea nu prevede altfel".

Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este simplă. Modificarea acestor limite generale ale pedepsei face varză din Codul penal. Varză aţi vrut, varză găsiţi acum, pentru că, dacă vom spune "dacă legea nu prevede altfel", deschidem poarta ca toate legile speciale care prevăd sancţiuni penale să-şi facă minimele cum doresc ele. Nu se poate aşa ceva!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Într-un fel, ca rigoare teoretică, vă înţeleg; pe fond, nu vă înţeleg deloc. Aţi vrut să nu se pedepsească deloc calomnia. Acuma vreţi să se pedepsească mai grav. Închideţi portiţa unei sancţiuni mai blânde. Faceţi-mă şi pe mine să înţeleg logica dumneavoastră.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Logica este foarte simplă. A elimina este un lucru, a umbla la o sancţiune care bulversează Codul penal este cu totul altceva, este o logică foarte simplă şi, dacă îmi daţi voie, pentru prima dată de când vorbesc la această tribună, să fac apel la meserie, cei care sunt de această profesie vor înţelege foarte simplu.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră completarea art.156 cu sintagma "dacă legea nu prevede altfel".

Cine este pentru? 121 voturi pentru.

Împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri?

9 abţineri.

Cu 121 voturi pentru, 12 împotrivă, 9 abţineri s-a adoptat amendamentul la art.156. Deci, s-a adoptat completarea acestuia.

La 221 articol vechi, renumerotat 227, dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Titlul cap.IX - votat textul iniţial.

Trecem, în continuare, la poziţia 374, care se referă la infracţiunea de corupere a alegătorilor. Dau cuvântul, în numele comisiei, domnului deputat Boc, pentru a prezenta o soluţie de compromis.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, aici avem următoarea problemă; avem un text în proiectul Codului penal, pentru coruperea alegătorilor, şi avem un text în noua lege cu privire la constituirea autorităţilor administraţiei publice locale, lege care deja este publicată în Monitorul Oficial. Pentru a evita paralelismul legislativ, vă propunem acelaşi text, cu menţiunea următoare: în Codul penal trebuie să facem referire şi la referendum, la votul în cadrul referendumului, pentru că Legea alegerilor locale este circumscrisă doar la legile pentru funcţia de primar şi de consilier local şi judeţean.

În consecinţă, vă propunem următorul text, pentru a avea o soluţie legislativă unitară: "promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase în timpul campaniei electorale, în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi sau un anumit candidat, ori să voteze sau să nu voteze în cadrul referendumului, precum şi primirea acestora de către alegători în acelaşi scop, se pedepseşte cu închisoare strictă de la 1 la 5 ani". Este o soluţie legislativă unitară şi evităm paralelismul legislativ, aşa cum am menţionat. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră acest text pentru art.298 alin.1, renumerotat 304.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

În unanimitatea celor prezenţi.

La poziţia 425, rămasă şi aceasta în divergenţă între noi, nu cu Senatul, respectiv la art.344 iniţial, 349 renumerotat.

Domnul Boc doreşte să intervină în nume personal. Poftiţi.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte, în nume personal, pentru că am avut şi amendament formulat aici. am apreciat şi apreciez că alin.1 ar trebui să fie eliminat, cel care spune: "fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată ori în apropierea acestora, cu ocazia judecării unui proces, cu scopul de a intimida sau a influenţa în orice fel judecata, se pedepseşte cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau cu zile amendă". Am apreciat, pe de o parte, că ar reprezenta o ofensă la adresa judecătorului să spunem că el nu ar putea judeca în cunoştinţă de cauză şi s-ar supune nu legii, ci presiunii grupurilor de presiune; în al doilea rînd, noi nu avem în legislaţia românească definit grupul de presiune şi ar putea constitui un text care să dea posibilitatea unor interpretări abuzive şi a unei practici pe măsură, dacă lăsăm această formulare şi, în consecinţă, soluţia pe care o propunem este eliminarea.

De asemenea, al treilea contraargument pentru textul în vigoare, "în apropierea sălilor de judecată" este o formulă atât de vagă, încât, practic putem înţelege orice, la 10 metri, la 50 de metri, la 100 de metri, care este modalitatea de a aprecia, ce înseamnă în apropierea sălilor de judecată existenţa unui grup de presiune, din acest punct de vedere.

În consecinţă, având în vedere aceste argumente, soluţia pe care am propus-o este eliminarea, pentru a evita interpretările abuzive, sau cel puţin definirea expresă a ceea ce înseamnă "apropiere" sau eliminare a acestei sintagme cu privire la apropierea acestora.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte al Comisiei juridice.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Observând conţinutul legal al acestei infracţiuni de la art.349, renumerotat vorbesc, 344 text iniţial, cred că am putea opera, mă refer la aspectul 2, invocat de colegul nostru, domnul deputat Boc, şi să spunem "fapta de a participa la grupuri de presiune în sălile de judecată, ori în incinta instanţei" şi textul continuă: ".."cu ocazia judecării unui proces, cu scopul de a intimida... etc."

Deci, ne pronunţăm împotriva eliminării şi vă rugăm, stimaţi colegi, să fiţi de acord cu această modificare "ori în incinta instanţei", în loc de "în apropierea acestora". Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc. Supun votului dumneavoastră întâi amendamentul domnului Boc pentru eliminarea textului de la 349 alin.1.

Cine este pentru? 11 voturi pentru.

Împotrivă? 145 voturi împotriva eliminării.

Abţineri, dacă sunt? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră textul art.349, astfel cum a fost reformulat în această şedinţă de către preşedintele Comisiei juridice, deci, nu "în apropierea acestora", ci "în incinta instanţei".

Cine este pentru? 141 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 11 abţineri şi multe voturi neexprimate.

Deci, amendamentul comisiei, reformulat astăzi în şedinţă, de la pct.425 a fost admis cu 141 voturi pentru, 11 abţineri, nici un vot contra.

La celelalte două alineate dacă sunt intervenţii? Nu. Votate în formularea din amendamentul 425.

poziţia 435, cu privire la art.351. La art.351 rămăsese în discuţie referirea la maximul special cu privire la infracţiunea gravă, dacă este de cel puţin 5 ani sau peste 5 ani. Dau cuvântul domnului preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Reflectând, am zis că formularea "peste 5 ani" este cea potrivită şi urmează ca acest Cod penal să ajungă şi la colegii noştri din Senat, vedem şi părerea domniilor lor şi eventual, dacă va fi cazul, spun, se va ajunge la o mediere. dar propunerea noastră este ca la 351, actuala numerotare de la iniţiator, alin.2, final - "peste 5 ani". Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră pentru alin.2 de la art.351 această formulare, mai exact această sintagmă "peste 5 ani", în loc de "cel puţin 5 ani".

Cine este pentru? Pare a fi unanimitate. Totuşi întreb dacă sunt voturi contra sau abţineri? Nu sunt.

Deci, în unanimitatea celor prezenţi, textul alin.2 a fost votat în această formulare.

La poziţia 505, care a rămas de asemenea în suspensie... (Domnul preşedinte Ion Neagu se consultă cu prezidiul.)

În discuţie a fost alin.4, cu privire la efectuarea oricăror operaţiuni de export având ca obiect bunuri culturale mobile clasate. Domnul deputat Márton a fost cel care a ridicat problema.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte, noi propunem să menţinem varianta Guvernului, pentru că este în consens cu legea specială, cea referitoare la patrimoniul mobil, deci, varianta primită de la Guvern.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia, dând dovadă de flexibilitate, renunţă la forma adoptată, vă propunem, cel puţin, şi menţinem 413 alin.4 în forma care ne-a fost trimisă de către iniţiator. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră la alin.4 forma iniţiatorului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă sau contra?

Unanimitate de voturi.

La 506... (Domnul preşedinte Neagu, împreună cu domnul deputat Márton Árpad Francisc se consultă cu prezidiul.)

Stimaţi colegi,

La celelalte puncte rămase în suspensie autorii amendamentelor ridicate în plen, ai intervenţiilor ridicate în plen au renunţat, noi n-am votat însă textele.

La 522 poziţia, art.428 dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

La poziţia 523, art.429 dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 523 al comisiei. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat art.429, conform propunerii comisiei.

La art.430 urmăriţi amendamentul 524. nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul, modificat şi renumerotat textul.

La art.490 urmăriţi amendamentul 596. Nu aveţi obiecţiuni, admis amendamentul, modificat... Suntem la poziţia 596, art.490, renumerotat 502. Votat în unanimitate, nefiind obiecţiuni.

Poziţia 603, art.496, renumerotat 508. Urmăriţi amendamentul 603. Domnul deputat Boc.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

La "amendamente respinse" există, la pag.384, amendamentele 69 şi 70; 68 - 69 - 70, de eliminare. Este vorba de neprezentare la încorporare. Domnule preşedinte, de ieri, eu ştiu că suntem în NATO sau de astăzi suntem în NATO; de ieri, depinde la ce oră şi cum ne raportăm. De ieri suntem în NATO, da? În 2 aprilie numai la Bruxelles se va mai pune un steag, dar de ieri suntem în NATO şi cred că este firesc ca într-un Cod penal modern, care, - atenţie! -, va intra în vigoare la un an de la data adoptării lui de către Parlament, când, cu alte cuvinte, vom fi de aproape 2 ani în NATO, să mai menţinem o sancţiune penală pentru neprezentarea la încorporare.

Deci, două argumente pentru eliminare:

1. textul Constituţiei României nu mai prevede obligativitatea stagiului militar şi,
2. suntem în NATO, iar exigenţele NATO presupun armata de profesionişti, şi nu armata de voluntari, bazată pe recruţi. Având în vedere şi argumentul că acest Cod penal va intra în vigoare la un an de la data adoptării, ori încă acest Cod penal nu este adoptat de Camera Deputaţilor, va merge la Senat, va fi mediere, deci, mai presupune cel puţin 4-5-6 luni de zile adoptarea Codului penal, credem că eliminarea acestui text ar fi un semnal politic în concordanţă cu rigorile şi cu necesităţile integrării României în NATO.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Domnule ministru,

Noi, cu toţii, atunci când ceream votul pentru noua Constituţie, am promis un anumit lucru şi anume, cel cu privire la armata neobligatorie. În situaţia aceasta, mă întreb, ce vor spune cei care ne-au auzit atunci, dacă noi acuma ridicăm mâna pentru sancţiuni la refuzul încorporării. Nu putem, într-un anumit moment dat, pentru votarea Constituţiei în vederea referendumului să spunem una, şi acuma, în plen, la Codul penal să spunem alta, pentru că oamenii între timp au votat.

Nu se poate să nu ţinem cont, cum spunea şi colegul meu, domnul Emil Boc, de Constituţie. Păi, ori este o Constituţie de care ţinem cont, ori atunci, ce rost a mai avut să mai modificăm Constituţia; trebuia să o lăsăm cum era. Drept urmare, cred că indiferent de NATO sau ne-NATO, noi avem nişte obligaţii faţă de oamenii pe care i-am chemat la vot în vederea... şi unul dintre argumentele principale a fost "armata nu mai este obligatorie". Şi acuma, tot noi venim şi le dăm sancţiuni că nu se supun recrutării. Nu putem o dată să spunem una şi altă dată alta, în funcţie de conjunctură.

Drept urmare, rugămintea mea este să ţinem cont de Constituţia României, să ţinem cont de promisiunile făcute şi să fim consecvenţi cu noi înşine şi cu legea supremă a ţării.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Tot ce au susţinut colegii mei antevorbitori este real, numai că dacă bine îmi amintesc, nu am Constituţia la mine, problema aceasta referitoare la serviciul militar urmează a fi rezolvată printr-o lege, ăsta-i un aspect.

Un al doilea aspect, cu care sper că veţi fi de acord. De unde scoatem în acest moment banii necesari pentru a avea o armată numai de profesionişti? Oare, domnilor colegi, uitaţi că sursele de finanţare, sursele de mărire a bugetului statului sunt foarte reduse şi de foarte multe ori nu sunt respectate de cei care ar trebui să aducă la îndeplinire obligaţiile faţă de bugetul statului. Aşa stând lucrurile, eu zic că textul pentru această etapă îşi găseşte justificarea, urmând ca atunci când România va fi în măsură, şi din punct de vedere financiar, să susţină o armată în totalitate de profesionişti, să dezincriminăm astfel de fapte.

De aceea, vă propun să fiţi de acord cu raportul comisiei. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş, din partea Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

A înscrie chiar în legea fundamentală texte care ţin numai de imagine şi propagandă se răzbună, dar problema aici nu este de imagine şi nu discutăm dacă a fost bine sau nu înscrisă în textul constituţional prevederea care a fost pusă în discuţie sau cum se va pune ea în aplicare. Problema este infracţiunea; există sau nu există. La această dată a adoptării Codului penal recrutarea există şi nu putem scăpa din perimetrul sancţionării pe cei care nu se supun acestei proceduri.

2. Procedura de recrutare priveşte nu numai simpla încorporare, chemare la oaste a tineretului, ci priveşte şi celelalte forme de chemare, chiar în cadrul unei armate de profesionişti, pentru a se supune la angajamentele luate. E vorba totuşi de o armată, şi nu este un club de doamne.

Sunt pentru menţinerea textului. (Doamna deputat Mona Muscă doreşte să revină la microfon.)

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă, îmi cer scuze că trebuie să vă reamintesc că aţi vorbit.

Deci, încă o dată vă spun, doamna deputat, nu abuzaţi de faptul că mi-aţi oferit ieri un măr.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Nu, deşi puteaţi să-l împărţiţi pe din două cu mine, dar mă rog, nu aţi făcut-o.

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Domnule ministru,

Nu putem confunda armata profesionistă, unde oamenii se duc de bună voie şi drept urmare nu vor face obiectul acestui articol, cu armata obligatorie, unde se întâmplă acum asemenea situaţii. Drept urmare, această confuzie trebuie eliminată.

Şi, în al doilea rând, vreau să spun că dacă eu aş fi tânăr la ora actuală sau mamă de băiat tânăr care ar urma să facă armata, eu nu v-aş mai crede în vecii vecilor pe nici unul din oamenii politici, indiferent că face parte din Guvern sau din Parlament sau dintr-un partid, în promisiunile făcute. Asta va fi consecinţa faptului că noi când promitem nu mergem cu lucrurile până la capăt, să le şi concretizăm.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Intervenţiile au fost făcute în legătură cu art.496 de la poziţia 603. Eu pusesem în discuţie art.490 de la poziţia 596. Aici n-au fost obiecţiuni, încât urmează să constatăm că s-a votat amendamentul 596 şi art.490, respectiv 502 renumerotat, va avea alcătuirea din amendamentul 596.

La art.496 a fost un prim amendament al domnului Boc, susţinut şi de PNL, care prevede eliminarea acestui text, deci, cu privire la sustragerea de la recrutare.

Cine este pentru amendamentul domnului Boc? 34 voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 161 voturi împotriva eliminării.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 34 voturi pentru, 161 voturi împotrivă, 7 abţineri, amendamentul domnului Boc a fost eliminat.

Supun votului dumneavoastră amendamentul comisiei, amendamentul 603, cu privire la formularea art.496, prin renumerotare 508.

Cine este pentru? 172 de voturi pentru.

Împotrivă? 38 de voturi contra.

Abţineri? O abţinere.

Amendamentul nr.603, cu privire la art.508 alin.1, a fost adoptat cu 172 de voturi pentru, 38 împotrivă şi o abţinere.

Domnul Boc.

Domnul Emil Boc:

La ultimul amendament care mai figurează în raport, este ultimul, aş vrea să fiu bine înţeles: neprezentarea la încorporare nu trebuie să fie sancţionată penal. Există alte sancţiuni administrative care pot fi aplicate. Poate fi aplicată o amendă contravenţională pentru neprezentarea la încorporare. Este o soluţie care se practică şi în alte ţări. Dar, credem că, a menţine încă incriminată la nivel penal neprezentarea la încorporare reprezintă un semnal politic extrem de neconvingător cu privire la statutul actual al României, de ţară membră NATO.

În consecinţă, îi rog pe colegii noştri să accepte această propunere, să înţeleagă faptul că nu rămâne nesancţionată neprezentarea la încorporare - numai că nu-i mai trimitem în închisoare pe acei tineri care nu doresc să facă armată -, ci că le aplicăm o sancţiune contravenţională până când, în ultimă instanţă, Guvernul va elabora Proiectul de Lege cu privire la stagiul militar, fără ca acesta să mai aibă caracter obligatoriu.

Deci, un prim semnal ar fi coborârea la nivelul sancţiunii contravenţionale până la eliminarea definitivă a oricărei sancţiuni, evident, pentru neprezentarea la încorporare, în condiţiile în care în România stagiul militar obligatoriu nu va mai exista.

Domnul Valer Dorneanu:

A cerut cuvântul primul domnul deputat Tudor, din partea Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Domnul Marcu Tudor:

Am această propunere, dacă-mi permiteţi.

Domnule preşedinte,

Trebuie să fim consecvenţi cu noi înşine. Atunci când a fost propusă de către Ministerul de Interne - şi, parcă, acceptată şi de Ministerul Apărării Naţionale - posibilitatea de a înlocui serviciul militar cu plata unei sume de bani, primii care au sărit au fost colegii noştri din Partidul Democrat, care au spus că, în felul acesta, toţi cei cu bani se vor eschiva de la armată şi armata va fi făcută numai de oamenii care nu au posibilităţi materiale.

Exact în aceeaşi situaţie, vă aduc aminte, domnule Boc, vă înscrieţi şi acum, în condiţiile în care feciorii de bani gata sau, ştiu eu, oamenii cu posibilităţi materiale vor evita în permanenţă să satisfacă acest serviciu, plătind nişte sume, oarecum, modice; pentru că trebuie un echilibru: nu pot să zic că acela are bani - plăteşte mai mult, acela n-are bani - plăteşte mai puţin. Pentru el nici nu sunt importanţi banii ăştia, până la urmă. Şi rămân exact în aceeaşi situaţie - ca să facă armata - tot oamenii fără posibilităţi materiale, sau cei care, pur şi simplu, sunt nevoiţi să se împrumute, să vândă, să fure ca să facă rost de bani.

Este o greşeală mare pe care am accepta-o dacă am vota aşa ceva. Putem alt fel să zicem: rămâne la latitudinea juristului să constate care este gravitatea faptului - poate el are nişte circumstanţe atenuante - şi să-i înlocuiască vina penală, cu o amendă penală. Pot fi amândouă, dar în nici un caz numai una, pentru că am cădea într-un dezechilibru total, lucru pe care încă nu putem să-l acceptăm în executarea serviciului militar.

Deci, sunt împotriva unui astfel de amendament.

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Varujan Pambuccian, şi apoi domnul Márton Árpád Francisc.

Domnul Varujan Pambuccian:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Cred că trebuie să ne amintim câteva lucruri.

În primul rând, cred că trebuie să ne amintim că, atunci când a fost referendumul pentru votarea Constituţiei, foarte mulţi, foarte mulţi oameni au votat această Constituţie având în cap prevederea cu trecerea la armata de profesionişti. A fost un număr mare de oameni care au făcut lucrul acesta. Şi cred că este bine să găsim o formulă de tranziţie, până în momentul în care această armată de profesionişti se va înfiinţa.

De aceea, propunerea pe care a făcut-o domnul Boc mie mi se pare o propunere judicioasă, pentru că ea prevede exact o tranziţie. Coborârea nivelului de sancţionare de la nivelul penal la cel administrativ nu cred că ar introduce un sistem cenzitar, dacă nu vorbim de sume foarte mari.

Cred că ar fi şi un semnal foarte clar pe care l-ar da Parlamentul României că, într-adevăr, dorim să facem cât mai repede această trecere de la o armată care oricum consumă resurse foarte multe, fără a da eficienţa justificată de resursele pe care le consumă, la o armată modernă.

Cred că noi, ca ţară, merităm să dăm acest semnal, şi noi, ca Parlament, putem să facem acest lucru. Cred că el este în perfectă legătură cu modul în care au votat oamenii în momentul votării Constituţiei, şi cu ceea ce în definitiv am văzut în ultimii ani la televizor, legat de diferenţa între o armată de profesionişti şi o armată amorfă şi ineficientă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Márton Árpád Francisc.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Şi data trecută am încercat să vă conving că acest text, pe undeva, este chiar aberant. Dacă citim cu atenţie: "neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de trei zile"; deci, această sancţiune se aplică celui care a venit la încorporare în cea de a patra zi. Ce sancţiune primeşte persoana care s-a prezentat la încorporare în cea de a patra zi? Un an închisoare strictă. Da? Credeţi că este just? Mie mi se pare că nu. Şi atunci, dacă tot n-a venit în timp de trei zile, va încerca să nu vină deloc.

Din contră, eu zic că o astfel de prevedere legală te îndeamnă să nu vii deloc, dacă tot ai întârziat, pentru că, oricum, primeşti un an închisoare.

Mi se pare că eliminarea este cea mai corectă soluţie, precum şi găsirea, la "contravenţii", a unei amenzi - "între ..." şi "între ..." - şi, în funcţie de câte zile a întârziat sau nu a dorit să se prezinte, îl amendez. Aceasta este cea mai justă soluţie pentru această perioadă de tranziţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vreau doar să prezint punctul de vedere al Grupului parlamentar liberal.

În primul rând, susţinem în continuare eliminarea; categoric, eliminarea.

Ar fi, ca să spun aşa, atitudinea noastră cinstită faţă de noi înşine şi faţă de cei pe care i-am păcălit, în cazul în care nu acceptăm eliminarea.

Şi, în plus, categoric, susţinem amendamentul cu privire la o sancţiune administrativă, şi nici într-un caz penală. Este aberant să-i pedepseşti penal pe cei care, peste foarte puţin timp vor fi liberi să renunţe la serviciul militar şi care, de fapt, aşa au fost păcăliţi - că vor renunţa, că va face militărie numai cine vrea, şi acum o întoarcem.

Deci, susţinem amendamentul şi încă o dată revenim asupra eliminării propuse.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului deputat Boc, susţinut şi de alţi colegi, cu privire la eliminarea art.497, respectiv "neprezentarea la încorporare sau concentrare".

Cine este pentru eliminare? 38 de voturi pentru eliminare.

Împotrivă? 189 de voturi împotriva eliminării.

Abţineri? 4 abţineri.

Amendamentul de eliminare a textului a fost respins cu 189 de voturi pentru respingere, 38 - pentru eliminare, 4 abţineri.

Supun votului dumneavoastră art.497, în formularea comisiei, pe care o aveţi la amendamentul nr.604.

Cine este pentru? 189 de voturi pentru amendamentul nr.604.

Împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? 8 abţineri.

189 de voturi pentru, 5 împotrivă şi 8 abţineri.

Stimaţi colegi,

Pentru a fi siguri că am votat cum trebuie, la ultimul articol, respectiv art.500, eu ştiu că am votat expres că "Prezentul Cod intră în vigoare la un an de la data publicării", şi nu la "6 luni".

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte, s-a votat.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a votat. Bun.

Vă rog să constataţi că am parcurs toate textele Codului penal şi vom începe operaţiunea de vot final, potrivit listei pe care o avem aici.

La pct.1: Proiectul de Lege privind îmbunătăţirile funciare - lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 221 de voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 4 abţineri.

Adoptat cu 221 de voturi pentru, un vot împotrivă şi 4 abţineri.

Doriţi să comentaţi votul?

Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Apariţia legilor pentru retrocedarea proprietăţilor agricole - Legea nr.18/1991 şi Legea nr.1/2000 - a facilitat, nedorit, o degradare accentuată şi chiar o abandonare a sistemelor de îmbunătăţiri funciare, în principal a activităţilor de irigaţii şi de combatere a eroziunii solurilor.

O dată cu stabilizarea noilor proprietăţi şi cu crearea unor noi forme de organizare în agricultură, se simţea nevoia unui cadru legislativ modern, care să reglementeze activitatea de îmbunătăţiri funciare şi de minimalizare a efectelor calamităţilor naturale, ale secetei, ale inundaţiilor şi ale alunecărilor de teren.

Prezentul proiect legislativ constituie un exemplu eficient de colaborare între specialiştii în domeniu, din structurile Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, precum şi Legislativ.

Într-un cuvânt, poate fi o lege bună şi, teoretic, ar putea rezolva multe dintre problemele din agricultură, neclarificate până acum.

Acestea sunt o parte dintre argumentele pentru care Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat favorabil acest proiect legislativ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

La pct.2: Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.4/2004 - lege, de asemenea, organică.

Cine este pentru? 228 de voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Unanimitate - 228; unanimitatea celor prezenţi.

La pct.3: Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea art.2 şi art.3 din Legea nr.61/1998 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 234 de voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptată cu 234 de voturi pentru.

Domnul Boc vrea să explice votul Grupului parlamentar al Partidului Democrat.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Nu vreau să explic votul, dar am o propunere de procedură şi cred că dumneavoastră, la fel cum aţi procedat şi în alte situaţii, veţi accepta acest lucru.

La pct.4 este o propunere legislativă care a trecut neobservată prin plenul Parlamentului şi care are implicaţii extrem de serioase în lupta anticorupţie.

Această propunere legislativă, practic, anulează regimul incompatibilităţilor aleşilor locali şi v-aş ruga să aveţi bunăvoinţa de a o retrimite la comisie, pentru a dezbate din nou această propunere legislativă, deoarece pot să vă spun doar un singur exemplu din text. Se spune: "Nu se află în situaţii de incompatibilitate, în sensul prevederilor alin.2 lit.a) şi lit.c), funcţionarul public care este desemnat, printr-un act administrativ emis în condiţiile legii, să reprezinte sau să participe, în calitate de reprezentant al autorităţii sau instituţiei publice, în cadrul unor organisme sau organe colective de conducere constituite în temeiul actelor normative în vigoare." Este art.94 din Legea anticorupţie, care spune că "funcţionarii publici nu pot deţine şi alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi remunerate sau neremunerate, după cum urmează:" litera a) se referă "în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice" şi litera c) se referă - atenţie! - "în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sector public sau privat".

Deci, dacă noi acceptăm acest text, practic, am făcut praf actualul regim al incompatibilităţilor pentru aleşii locali. Or, astfel spus, consiliul local oricând va putea nominaliza un funcţionar public să facă parte din consiliul de administraţie de la o regie autonomă din subordine, sau la o altă instituţie aflată în subordinea acesteia, pentru că textul spune "funcţionar public care este desemnat printr-un act administrativ"; fie primarul - prin dispoziţie, fie consiliul local - prin hotărâre. Ar fi un semnal politic extrem de prost pe care l-am da şi un regres enorm; un pas mare înapoi cu privire la regimul actual.

Intenţia de bază a iniţiatorului a fost ca de la aceste incompatibilităţi să fie exceptaţi doar cei care fac parte din organizaţii tripartite, adică patronat, sindicate şi forul politic. Iar această propunere s-a extins; ea vizează, practic, - şi acoperă - orice situaţie de incompatibilitate.

Pentru a nu face acest pas înapoi care, repet, din punct de vedere politic ne poate costa pe toţi, credem că este bine să medităm de două ori şi să adoptăm o singură dată.

Vă solicit, în consecinţă, domnule preşedinte, să acceptaţi retrimiterea la comisie, pentru că are implicaţii politice extrem de serioase.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Ştirbeţ.

N-aş vrea să facem dezbateri generale pe marginea acestei legi, ceea ce nu am făcut ieri.

Domnul Cornel Ştirbeţ:

Domnule preşedinte,

Nu voi face dezbateri generale, dar susţin propunerea domnului Boc, mai ales având în vedere şi faptul că această propunere legislativă a fost respinsă de Senat şi a fost retrimisă la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi; retrimisă în Cameră, s-a trecut la Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi fără dezbateri, pentru că noi am aprobat-o într-o fază iniţială, dar fără dezbatere din nou, cu toate că la Senat a fost respinsă.

Sunt nişte interese aici, inclusiv ale aleşilor parlamentari: în situaţia în care fac parte din anumite organisme, prin această propunere legislativă se realizează o excepţie de la prevederile legale. Şi cred că nu este corect să introducem o nouă excepţie în această reglementare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu este prea regulamentar să supun votului un lucru care nu s-a cerut în timpul dezbaterilor de ieri.

Totuşi, îmi fac datoria colegială faţă de propunerea domnului Boc şi vă întreb pe dumneavoastră dacă sunteţi de acord cu retrimiterea la comisie a acestei propuneri aflate pe lista votului final.

Cine este pentru propunerea domnului Boc? 22 de voturi pentru trimitere.

Împotrivă? 183 de voturi împotriva retrimiterii.

Abţineri? 11 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

Supun votului dumneavoastră final propunerea legislativă, cu precizarea că este o lege organică.

Cine este pentru? 189 de voturi pentru.

Împotrivă? 48 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea a fost adoptată cu 189 de voturi pentru, 48 - contra, nici o abţinere.

Domnul Boc doreşte să explice încă o dată.

Domnul Emil Boc:

Domnule preşedinte,

Nu speram să fiu în situaţia aceasta, să explic acest vot împotrivă, care este în fapt un vot în favoarea interesului public şi a modului în care înţelegem, în calitate de demnitari, să servim interesul public.

Din nefericire, reprezintă o primă breşă, de fapt, este un bulevard mare, care se deschide acum, în distrugerea Legii anticorupţie nr.161, pe care Parlamentul României a adoptat-o. Este, repet, un bulevard, şi nu o breşă, pentru că, în fapt, această propunere legislativă - mică, neobservată, neînsemnată - are un impact extrem de mare în plan practic.

Textul propus, practic, anulează incompatibilităţile cu privire la funcţionarii publici.

Deci, toată această bătălie politică pe care am dus-o doi ani de zile - de la declaraţii politice la legi - este anulată prin această propunere legislativă care elimină din conţinutul legii incompatibilităţile privind funcţionarii publici.

Alt fel spus, în continuare, funcţionarii publici vor putea face parte din regiile autonome, din societăţile comerciale, din alte unităţi cu scop lucrativ, fie că sunt în sector public sau în sector privat, nu are nici o importantă, în asociaţii familiale sau ca persoane fizice autorizate.

Deci, conflictul de interese este repus la locul lui. Şi aşa, Legea conflictului de interese era foarte proastă şi ne criticaţi pentru asta. Acum, practic, am anulat orice conflict de interese, şi funcţionarul public este şi în situaţia pe care a avut-o înainte şi acum are mai multă experienţă, pentru că a învăţat cum să facă unele şmecherii, în perioada în care această lege a fost în vigoare.

Credem că a fost un gest de imaturitate politică din partea majorităţii politice ca, în contextul unei ofensive declarate împotriva corupţiei, să vii în Parlament cu o măsură exact contrară. Îmi pare foarte rău să v-o spun, dar va costa, din punct de vedere politic, o asemenea decizie, pentru că demonstrează încă o dată inconsistenţa dintre vorbe şi fapte din perspectiva partidului de guvernământ.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bolcaş.

Stimaţi colegi,

Nu vreau să vă restrâng dreptul de a vă exprima opinia. Vreau să vă spun doar că mai avem 32 de proiecte şi să vă îndemn să citiţi ce aţi spus până acum la explicarea votului propriu şi o să constataţi că acelaşi lucru îl puteaţi spune cam cu o jumătate dintre cuvintele pe care le-aţi exprimat aici. Mă adresez tuturor celor care au intervenit.

Aveţi cuvântul, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Eu n-o să vă explic, ca domnul coleg Boc, cum serveşte domnia sa interesul public, pentru că a făcut-o foarte frumos la "Canalul de ştiri", unde l-aţi urmărit.

Vreau să vă spun un singur lucru: am apreciat că Legea nr.161, pentru care Guvernul şi-a asumat răspunderea, este, din punct de vedere juridic, o absurditate totală, şi acum nouă ni se cere să demolăm absurditatea imaginii ce a vrut să şi-o construiască Guvernul. El îşi asumă răspunderea pentru nişte incompatibilităţi. Noi, parlamentarii, suntem chemaţi să înlăturăm aceste incompatibilităţi, pentru ca procesul corupţiei să continue.

Aceasta aţi votat, aceasta aveţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.5.

Am rugămintea ca întâi să ridicaţi mâna, ca să ştiu ce doriţi, pentru că eu credeam că vreţi să mergeţi să faceţi o pauză.

Vă rog.

Domnul Chiliman, în numele Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Da, este trist, dar adevărat că lupta împotriva corupţiei, lupta totală împotriva corupţiei începe prin eliminarea unor ...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Aveţi răbdare încă 15 minute, nu părăsiţi sala, aşa, cu toţii, pe rând.

Îmi cer scuze.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnule preşedinte, îmi permiteţi să vă spun. Chestiunea cu cvorumul este altă problemă, nu vreau s-o abordez eu aici.

Problema, însă, pe care voiam s-o spun, este următoarea: Guvernul, primul-ministru... nu mai facem nici un fel de toleranţă zero la corupţie, luptă pe toate... Şi, de fapt, luptă cu ce? Că, dacă legea devine proastă şi, din proastă, devine şi mai proastă, nu mai ai cu ce să lupţi contra corupţiei. Pentru că, de fapt, asta este o mare problemă pe care o avem. Înseamnă, de fapt, că Guvernul, fără arme, va fi aşa, un fel de..., va avea o sabie de lemn, aşa..., va fi ca un copil care se joacă, zice că se luptă cu corupţia. Păi, ce instrumente dăm noi ţării? Ce imagine dăm noi ţării în momentul în care adoptăm asemenea legi? Şi, pe urmă, ne mirăm că ne critică unii pe afară. Păi, hai s-o spunem - vrem în Uniunea Europeană, vrem în NATO, vrem să fim ca cei de acolo. Dar, de fapt, să avem alte reguli ale jocului? Nu se poate! Suntem, în momentul de faţă, într-o situaţie absurdă. De fapt, înseamnă că primul-ministru, care este şi preşedintele încă al acestui partid - PSD, care conduce astăzi România, cât o mai conduce o să rămână de văzut, zice că se luptă cu corupţia. Înseamnă că, de fapt, dumneavoastră luptaţi împotriva preşedintelui partidului dumneavoastră şi a celor care sunt trimişi de partidul dumneavoastră în Executiv şi luptaţi împotriva intereselor ţării. V-aţi gândit la lucrul acesta, când aţi ridicat mâna adineauri? Nici nu vă pasă. Vorbiţi între dumneavoastră şi probabil că habar n-aveţi ce spun eu astăzi aici, de la microfonul ăsta. Dar acesta este, din păcate, un trist adevăr.

Este motivul pentru care am votat pentru respingerea acestei iniţiative, care nu face altceva decât să demonteze complet Legea nr.161. De ce a mai dat-o Guvernul, cu surle şi trâmbiţe, anul trecut? Doar pentru imagine?! Ce rămâne din legea asta? Ce a mai rămas din legea asta? V-aţi gândit, oare, la lucrul acesta? Nu vă pasă de propriii dumneavoastră guvernanţi! Nu vă pasă de imaginea României! Nu pot să spun altceva.

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.5, supun votului dumneavoastră propunerea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi pentru respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr.161/2003.

Cine este pentru propunerea comisiei?

211 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 23 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea de respingere a fost adoptată cu 211 voturi pentru, 23 voturi împotrivă şi nici o abţinere.

La pct.6, Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea unor prevederi din Cartea II, Titlul II din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Comisia propune respingerea.

Cine este pentru această propunere a comisiei? 211 voturi pentru respingere.

Voturi împotrivă? 22 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respinsă propunerea cu 211 pentru această soluţie, 22 împotrivă, nici o abţinere.

La pct.7, proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 41/2004 privind înfiinţarea direcţiilor teritoriale de regim silvic şi de vânătoare. Lege ordinară.

Cine este pentru? 234 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat proiectul de lege.

Pct.8. Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2004 pentru modificarea Legii nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură. Lege ordinară.

Cine este pentru? 234 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.203/1999 privind permisele de muncă. Lege ordinară.

Cine este pentru? 234 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 2/2004 pentru completarea Legii nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii. Lege ordinară.

Cine este pentru? 234 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? O abţinere.

Adoptat cu o abţinere şi 234 voturi pentru.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 8/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.

Cine este pentru? 234 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? O abţinere şi o cerere pentru explicarea votului.

Poftiţi, domnule deputat, în numele grupului parlamentar.

Domnul Gheorghe Barbu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Domnule preşedinte,

Partidul Democrat a votat această lege de salarizare a poliţiştilor, de modificare, practic, a Legii de salarizare a poliţiştilor, aş vrea însă să vă aduc la cunoştinţă şi să remarc un lucru. Valoarea de referinţă în ce priveşte pe poliţişti, chiar fiind funcţionari publici cu statut special, este de 1.187.000 de lei. În timp ce pentru militari, prin aprobarea pe care am dat-o anterior, este de 1.510.000 de lei. Eu vreau să solicit în numele grupului parlamenar al partidului democrat, Guvernului României să analizeze posibilitatea aducerii la acelaşi nivel a valorii de referinţă sectorială, respectiv 1.510.000 şi pentru poliţiştii care sunt supuşi riscurilor în fiecare zi, chiar dacă statutul lor este acum de statut de funcţionari publici cu statut special.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

La pct.12, proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 24/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al cărţii electronice de identitate. Lege ordinară.

Cine este pentru? 221 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 24 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat cu 221 voturi pentru, 24 contra, o abţinere.

Pct.13, proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 34/2004 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii legale privind serviciile publice de gospodărie comunală, lege ordinară.

Cine este pentru? Vă mulţumesc. 234 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 32/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi personal pe căile ferate române. Lege ordinară.

Cine este pentru? 234 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Proiect de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 127/2003 privind identificarea şi înregistrarea suinelor, ovinelor şi caprinelor. Lege ordinară.

Cine este pentru? 232 de voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea legislativă privind organizarea şi exercitarea profesiei de tehnician din medicină modernă şi complementară. Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru? 235 voturi pentru această soluţie.

Voturi împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Adoptată propunerea de respingere cu 235 voturi pentru, un vot contra şi 7 abţineri.

Am rugămintea ca explicarea votului să se facă în numele grupului parlamentar.

Vă rog.

Doamna Mihaela Mândrea-Muraru:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc doar să se consemneze în momentul acesta promisiunea pe care preşedintele Comisiei de sănătate, domnul academician Ifrim, a făcut-o vizavi de reglementarea terapiilor complementare în România, în sensul creării unui grup de lucru format din medici şi din specialişti din alte domenii, pentru că această zonă este o zonă de interferenţă ştiinţifică, un grup care să lanseze o dezbatere publică şi o dezbatere ştiinţifică în urma căreia să se poată elabora o nouă propunere legislativă privind reglementarea domeniului terapiilor complementare în România. Este necesar acest lucru, pentru că terapiile complementare există, există practicieni în România şi există şi escrocherie. Este un domeniu care trebuie reglementat, în primul rând pentru a elimina escrocheria.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Propunerea legislativă privind instituţiile publice de spectacole şi concerte. Lege ordinară.

Cine este pentru? 221 voturi pentru.

Voturi împotrivă? 16 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Adoptat cu 221 voturi pentru, 16 contra, o abţinere.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, cu modificările şi completările ulterioare. Lege ordinară.

Cine este pentru? 211 voturi pentru.

Voturi împotrivă?

Abţineri? 22 abţineri.

A fost şi un vot împotrivă.

Deci cu 211 pentru, un vot contra, 22 de abţineri, s-a adoptat propunerea.

Poftiţi, vă rog să explicaţi votul grupului dumneavoastră.

Domnul Valeriu Gheorghe:

Da. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Am venit la tribuna Parlamentului pentru a explica votul PNL-ului care s-a abţinut de la vot şi nu aş vrea să se creadă că am fi împotriva prevederilor din acest proiect de lege, în schimb este un amendament al nostru unde am cerut să se excepteze de la prevederile acestei legi terenurile, utilităţile, construcţiile care sunt solicitate a fi retrocedate de către foştii proprietari.

A fost respins acest amendament şi încă o dată, dacă mai era nevoie, a demonstrat partidul de guvernământ ca atunci când este vorba de proprietate o face numai la nivel declarativ, nu şi în realitate.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, stimate coleg.

Domnul Alexandru Pereş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Spiritul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 este de a pune în valoare construcţiile zootehnice dezafectate şi care nu au avut atractivitate în procesul de privatizare. Modificările aduse ca urmare a unor sesizări venite din partea cetăţenilor, precum şi a unei decizii a Curţii constituţionale sunt logice şi vin să limpezească modul de atribuire şi valorificare a acestor active. Credem însă că rămân nerezolvate unele probleme de retrocedare de active solicitate de către foştii proprietari. Lucru căruia comisia pentru agricultură a Camerei Deputaţilor nu a reuşit să-i dea un răspuns concret deocamdată.

Este, de fapt, şi motivul pentru care Grupul parlamentar al PD s-a abţinut de la vot, de la un vot pozitiv considerând modificările aduse ca incomplete.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Nu vă supăraţi, câte un reprezentant, vă rog.

Colegul nostru are o problemă de procedură. Nu explică votul.

Domnul Cornel Popa:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Având în vedere că urmează să votăm legi cu caracter organic, PNL vă cere să verificaţi cvorumul.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Să înţeleg că solicitaţi un apel nominal? Reprezentantul Grupului parlamentar al PRM.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

S-a solicitat să se verifice dacă există cvorumul necesar pentru şedinţă. Se poate verifica printr-o numărătoare. Dacă există cvorum, putem să trecem mai departe. Dacă nu există, abia atunci punem la discuţie dacă să trecem la vot pentru vot nominal, pentru prezenţă sau nu după catalog.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, stimate coleg.

Domnul Cornel Popa:

Eu sunt convins că şi domnul Tudor a înţeles că cerem apelul nominal pentru a verifica cvorumul.

Vă mulţumesc.

Domnul Marcu Tudor:

Nu aţi înţeles bine ce am înţeles eu.

Domnul Valer Dorneanu:

Nu contează ce aţi înţeles dumneavoastră, contează că reprezentantul unui grup parlamentar a cerut apel nominal.

Domnul Marcu Tudor:

Ideea principală este dacă putem vota sau nu în cvorum.

Nu să facem neapărat ca să pierdem timpul un apel nominal. Putem vota, există posibilitatea asta în cvorum, trecem mai departe, dacă nu, abia atunci punem problema să facem apelul. Aşa am înţeles şi m-am explicat foarte clar.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog pe domnul secretar Mohora, este o cerere legitimă, nu legitimă, ci regulamentară a grupului PNL şi decid să se facă apelul nominal.

Domnul tudor Mohora:

chiar şi Grupul parlamentar al PNL este în cvorum, dar oricum citim prezenţa.

Domnul Valer Dorneanu:

Să spuneţi tare cine e absent şi rog chestorii să urmărească pe cei care răspund prezent şi pleacă din sală. Poate face acelaşi lucru şi presa.

Domnul Tudor Mohora:

Aş ruga şi colegii să fie atenţi, pentru că dacă se vorbeşte la telefon şi sunteţi postaţi în altă parte a sălii e greu să vă urmăresc.

- Abiţei Ludovic - absent
- Afrăsinei Viorica - prezentă
- Albu Gheorghe - prezent
- Ana Gheorghe - prezent
- Andea Petru - absent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - prezentă
- Antal Istvan - prezent
- Anton Marin - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - absentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - absent
- Armaş Iosif - absent
- Arnăutu Eugenu - absent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Avramescu Constantin Gheorghe - prezent
- Baban Ştefan - absent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - prezent
- Bahrin Dorel - prezent
- Baltă Mihai - absent
- Baltă Tudor - absent
- Bar Mihai - absent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - prezent
- Bartoş Daniela - prezentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Dumitru - prezent
- Bălăşoiu Amalia - absentă
- Băncescu Ioan - prezent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - prezent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - absent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - prezent
- Boc Emil - prezent
- Bogea Angela - absentă
- Boiangiu Cornel - prezent
- Bolcaş Augustin Lucian - prezent
- Böndi Gyöngyike - prezentă
- Borbely Laszlo - prezent
- Bozgă Ion - prezent
- Bran Vasile - absent
- Brînzan Ovidiu - absent
- Brudaşcu Dan - prezent
- Bucur Constantin - prezent
- Bucur Mircea - absent
- Buga Florea - absent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - prezentă
- Buzatu Dumitru - prezent
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - prezent
- Canacheu Costică - prezent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - prezent
- Cazimir Ştefan - prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - prezent
- Cerchez Metin - absent
- Cherescu Pavel - prezent
- Chiliman Andrei Ioan - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Ciuceanu Radu - prezent
- Ciupercă Vasile Silvian - prezent
- Cîrstoiu Ion - absent
- Cladovan Teodor - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - absent
- Cojocaru Nicu - prezent
- Crăciun Dorel Petru - prezent
- Creţ Nicoară - prezent
- Cristea Marin - prezent
- Crişan Emil - prezent
- Dan Matei-Agathon - prezent
- Daraban Aurel - absent
- Dăianu Dorin - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dobre Victor Paul - prezent
- Dobrescu Smaranda - prezentă
- Dolănescu Ion - prezent
- Dorian Dorel - prezent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - prezent
- Dragoş Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - prezent
- Drăgănescu Ovidiu-Virgil - absent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - prezentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - prezent
- Dumitriu Carmen - prezentă
- Duţu Constantin - prezent
- Duţu Gheorghe - prezent
- Enescu Nicolae - absent
- Erdei Doloczki Istvan - prezent
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Ana - prezentă
- Florescu Ion - absent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Frunzăverde Sorin - prezent
- Gaspar Acsinte - absent
- Georgescu Filip - prezent
- Georgescu Florin - prezent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - absent
- Gingăraş Georgiu - prezent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - prezent
- Grădinaru Nicolae - prezent
- Grigoraş Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - absent
- Hogea Vlad Gabriel - absent
- Holtea Iancu - absent
- Hrebenciuc Viorel - absent
- Ianculescu Marian - prezent
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - prezent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionel Adrian - prezent
- Ionescu Anton - absent
- Ionescu Costel Marian - absent
- Ionescu Dan - absent
- Ionescu Daniel - absent
- Ionescu Mihaela - prezentă
- Ionescu Răzvan - absent
- Ionescu Smaranda - prezentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - prezent
- Iriza Scarlat - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kelemen Attila Bela Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - prezent
- Kónya-Hamar Sandor - prezent
- Kovács Csaba-Tiberiu - prezent
- Kovács Zoltan - prezent
- Lari Iorga Leonida - prezentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ştefan - prezent
- Lăpuşan Alexandru - prezent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - prezentă
- Lepşa Victor Sorin - absent
- Loghin Irina - prezentă
- Longher Ghervazen - absent
- Luchian Ion - prezent
- Magheru Paul - prezent
- Maior Dorin Lazăr - absent
- Makkai Grigore - prezent
- Man Mircea - absent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marcu Gheorghe - prezent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - prezent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mărăcineanu Adrian - prezent
- Mândrea-Muraru Mihaela - prezentă
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Mera Alexandru Liviu - absent
- Merce Ilie - absent
- Meşca Sever - absent
- Miclea Ioan - absent
- Micula Cătălin - prezent
- Mihalachi Vasile - prezent
- Mihăilescu Petru Şerban - absent
- Mincu Iulian - absent
- Mircea Costache - prezent
- Mirciov Petru - prezent
- Miron Vasile - prezent
- Mitrea Manuela - prezentă
- Mitrea Miron Tudor - prezent
- Mitu Octavian - prezent
- Miţaru Anton - absent
- Mînzînă Ion - absent
- Mocanu Alexandru - prezent
- Mocioalcă Ion - absent
- Mocioi Ion - absent
- Mogoş Ion - absent
- Mohora Tudor - prezent
- Moisescu George Dumitru - absent
- Moisoiu Adrian - prezent
- Moiş Văsălie - absent
- Moldovan Carmen Ileana - absentă
- Moldovan Petre - prezent
- Moldoveanu Eugenia - prezentă
- Moraru Constantin Florentin - absent
- Motoc Marian-Adrian - prezent
- Muscă Monica Octavia - prezentă
- Muşetescu Tiberiu-Ovidiu - absent
- Naidin Petre - prezent
- Nan Nicolae - prezent
- Nassar Rodica - prezentă
- Naum Liana Elena - prezentă
- Nădejde Vlad-George - prezent
- Năstase Adrian - absent
- Năstase Ioan Mihai - prezent
- Neacşu Ilie - absent
- Neagu Ion - prezent
- Neagu Victor - prezent
- Neamţu Horia Ion - prezent
- Neamţu Tiberiu Paul - prezent
- Nechifor Cristian - absent
- Negoiţă Liviu Gheorghe - absent
- Nica Dan - absent
- Nicolae Ion - prezent
- Nicolăescu Gheorghe-Eugen - prezent
- Nicolescu Mihai - prezent
- Nicolicea Eugen - prezent
- Niculescu Constantin - prezent
- Niculescu-Duvăz Bogdan Nicolae - absent
- Nistor Vasile - absent
- Niţă Constantin - prezent
- Oltean Ioan - prezent
- Olteanu Ionel - prezent
- Oltei Ion - prezent
- Onisei Ioan - absent
- Palade Doru Dumitru - absent
- Pambuccian Varujan - absent
- Paşcu Ioan Mircea - absent
- Pataki Iulia - prezentă
- Păduroiu Valentin - prezent
- Păşcuţ Ştefan - absent
- Păun Nicolae - absent
- Pécsi Francisc - prezent
- Pereş Alexandru - prezent
- Petrescu Ovidiu Cameliu - absent
- Petruş Octavian Constantin - prezent
- Pleşa Eugen Lucian - prezent
- Podgoreanu Radu - Absent
- Pop Napoleon - absent
- Popa Constanţa - Absentă
- Popa Cornel - Prezent
- Popa Virgil - Absent
- Popescu Costel-Eugen - Prezent
- Popescu Dorin Grigore - Absent
- Popescu Gheorghe - Prezent
- Popescu Ioan Dan - Absent
- Popescu Kanty Cătălin - Prezent
- Popescu Virgil - Prezent
- Popescu Bejat Ştefan Marian - Prezent
- Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton - Absent
- Posea Petre - Prezent
- Predică Vasile - Absent
- Pribeanu Gheorghe - Absent
- Priboi Ristea - Absent
- Purceld Octavian-Mircea - Absent
- Puşcaş Vasile - Absent
- Puwak Hildegard-Carola - Prezentă
- Puzdrea Dumitru - Absent
- Radan Mihai - Absent
- Ráduly Róbert Kálmán - Absent
- Raicu Romeo Marius - Absent
- Rasovan Dan Grigore - Absent
- Rădoi Ion - Prezent

Domnul Valer Dorneanu:

Numai puţin, stimate coleg! Rog secretarii să vină, pentru că la numărătoarea "beţelor" stabilite de către staff-ul tehnic, se pare că suntem în cvorum.

Rog toţi colegii de pe culoare să poftească în sală.

Domnul Tudor Mohora:

Domnilor colegi,

Trebuie să vă spun că, potrivit regulamentului, apelul nefinalizat nu se finalizează nici ca absenţe, ca atare, nu mai veniţi să vă pun absent în continuare, da? Sau prezent, în continuare.

Mulţumesc foarte mult.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să luaţi loc.

Vreţi să continuăm apelul?

Domnul Tudor Marcu:

Procedură.

Domnule preşedinte, am ajuns la concluzia pe care o trăsesem eu anterior. Am pierdut pentru aceasta o jumătate de oră. Tot la o numărare am fost nevoiţi să apelăm, lucru pe care v-am rugat să-l faceţi acum o jumătate de oră. Nu este acesta un timp pierdut? Eu cred că înţelegem greşit modalitatea de a face prezenţa cvorumului prin strigarea catalogului. Dacă cvorumul este în număr, cum aţi constatat şi dumneavoastră acum, lucrul ăsta se putea constata şi înainte. De ce a fost nevoie de mascarada asta?

Domnul Valer Dorneanu:

Înţeleg că doriţi să continuăm apelul? Sau n-am înţeles?!

Domnul Tudor Marcu:

Aş vrea să diluăm puţin dorinţa unora de a pune pumnul în gură, pumnul în faţa dorinţei noastre de a trece legile, pentru că numai aşa am constatat eu că se procedează din partea unor parlamentari. Profită de o înţelegere proastă a regulamentului de funcţionare şi din cinci în cinci minute se solicită apelul.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, haideţi totuşi să avem o dorinţă comună de a vota. Am înţeles.

La punctul 19, Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 211 voturi pentru.

Împotrivă? 18 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Adoptat cu 211 voturi pentru, 18 voturi împotrivă şi 7 abţineri.

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.96/1998. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 238 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri? Nu sunt. Dar sunt voturi neexprimate, din câte am văzut.

Staţi, că nu v-am dat cuvântul. Spuneţi-mi ce doriţi?! Vă rog!

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Legea votată este unul din actele juridice cele mai importante din domeniul silviculturii. Legea regimului silvic şi a gospodăririi pădurilor este în consens cu nevoile realităţii, după aplicarea legilor nr.1/2000 şi nr.400/2002, pentru că rezolvă problema drumurilor forestiere, a amenajamentelor silvice, a documentelor cu regim special, precum şi creşterea eficienţei controlului aplicării regimului silvic din fondul forestier naţional.

Prezenta lege s-a finalizat datorită conlucrării dintre Partidul Social Democrat şi U.D.M.R., dar am fost susţinuţi şi de către Partidul Naţional Liberal, Partidul Democrat, dar chiar am fost ajutaţi şi de către reprezentanţii acelui partid care nu iubesc.

Am încercat să elaborăm o lege cu ajutorul căreia încercăm să preîntâmpinăm defrişările, infracţiunile, contravenţiile din domeniul forestier.

Legea însă trebuie aplicată. E nevoie de pedepsirea infractorilor, şi nu de protejarea lor, cum se întâmplă în prezent.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.7/2004 pentru ratificarea acordului cadru de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru finanţarea proiectului "săli de sport". Lege ordinară.

Cine este pentru? 244 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Domnul Dan Brudaşcu doreşte să explice votul Grupului parlamentar România Mare.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, Partidul România Mare a susţinut adoptarea acestui proiect de lege. Considerăm că este foarte important ca Guvernul să aibă posibilitatea să-şi materializeze promisiunea făcută la preluarea puterii, în decembrie 2000.

Constatăm că e o necesitate obiectivă, întrucât în foarte multe dintre localităţile ţării şi în foarte multe dintre unităţile de învăţământ gimnazial şi liceal, asemenea săli de sport lipsesc, ceea ce aduce prejudicii educării prin sport a tineretului. Constatăm însă un element cât se poate de surprinzător. Din nou, dorim să îngrăşăm porcul în ajun. Eu am certitudinea că această acţiune este mai mult o acţiune de imagine, vreme de trei ani de zile nu s-au deranjat domnii de la guvernare să facă acest lucru.

Mai mult decât atât, bănuiesc că este încă o tentativă de inginerie financiară pentru că, având în vedere timpul foarte puţin rămas la dispoziţie pentru materializarea acestui obiectiv, se vor încredinţa din nou baronilor locali ai P.S.D., fără licitaţii, proiectele de construcţii de săli de sport, scăpând astfel de sub controlul legal al modului de folosire a banilor împrumutaţi în numele bugetului naţional şi nu în numele bugetului de partid.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Raportul Comisiei de mediere la Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.72/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman. Lege ordinară.

Cine este pentru? 244 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.39/1996 privind înfiinţarea şi funcţionarea fondului de garantarea depozitelor în sistemul bancar. Lege ordinară.

Cine este pentru? 245 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Adoptat.

Propunerea legislativă privind statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc.

Comisia a propus respingerea acesteia.

Cine este pentru respingere? 218 voturi pentru respingere.

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Udmr-iştii spun că se disociază...

Domnul Valer Dorneanu:

La dumneavoastră, la Comisia pentru apărare se vorbeşte în front?

Domnul Tudor Marcu (din bancă):

Nu le dau voie!

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc foarte mult.

Împotrivă? 22 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? O abţinere.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.125/2003 pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.12/1998. Lege cu caracter organic.

Pentru stenogramă, cealaltă a fost respinsă cu 218 pentru respingere, 22 voturi împotrivă, o abţinere.

Legea pe care v-am supus-o votului are caracter organic, cea de la pct.25.

Cine este pentru? 211 voturi pentru.

Împotrivă? 42 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a adoptat proiectul cu 211 voturi pentru, 42 voturi împotrivă, nici o abţinere.

Doamna Mona Muscă şi apoi domnul Dinu.

Doamna Mona Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Liberalii au votat împotriva acestei legi pentru că, din păcate, ea aduce cu sine limitarea libertăţii de mişcare a oamenilor din întreaga Românie. Sunt judeţe în care s-au desfiinţat foarte multe trasee. Mă întreb: până acum erau destul de puţine, dacă le mai desfiinţează şi pe acestea, cum mai circulă lumea?

Drept urmare, din punctul nostru de vedere, este o limitare a drepturilor constituţionale ale românilor, limitarea dreptului la mişcare. E grav că se întâmplă acest lucru. În mod normal, ar trebui ca oamenii să poată circula mai uşor, nu din ce în ce mai greu sau aproape imposibil.

Vreau să vă spun că în unele...în foarte multe părţi, şi aici mă refer şi la judeţul Caraş-Severin, rămân distanţe între localităţi care nu pot fi trecute, parcurse nici cu trenul, dar nu există nici alte mijloace, eventual, pe jos, aşa cum se făcea - sau cu căruţa - acum nu ştiu câte zeci şi sute de ani.

Nu se poate ca o asemenea măsură să fie votată de o majoritate parlamentară care, până la urmă, reprezintă de fapt nu un partid, ci reprezintă judeţele care i-au votat în Parlament.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Dinu. Pentru Grupul parlamentar al P.R.M.

Domnul Gheorghe Dinu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Partidul România Mare a votat împotriva acestei legi pentru că de fapt n-a fost de acord de la bun început cu ordonanţa nr.12 din 1998 care de fapt a însemnat începutul sfârşitului căii ferate. Acum se legiferează prin această lege faptul că o parte din calea ferată devine neinteroperabilă, adică circa 3000 de km de cale ferată sunt scoşi din circuitul util pentru cetăţean. 3000 de km de cale ferată vor deveni neinteroperabili şi prin această ordonanţă nu se vrea decât să se legifereze acest lucru. Este o mare tragedie pentru cetăţeanul român, aşa cum a spus şi doamna deputat Mona Muscă, este o mare tragedie pentru cei pe care-i reprezentăm.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.30/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.170/1999 privind acordarea, în mod gratuit, a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru unele categorii de persoane. Lege ordinară.

Cine este pentru? 221 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt, dar sunt şi voturi neexprimate.

Adoptat cu 221 voturi pentru.

Proiectul de Lege pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit. Lege organică.

Cine este pentru? 224 voturi pentru.

Împotrivă? 24 voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.121/2003 pentru modificarea şi completarea Legii concurenţei. Lege ordinară.

Cine este pentru? 197 voturi pentru.

Împotrivă? 44 voturi împotrivă.

Abţineri? 2 abţineri.

Adoptat cu 197 voturi pentru, 44 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

Domnul deputat Avramescu doreşte să explice votul Partidului Naţional Liberal şi apoi domnul Boc votul Partidului Democrat.

Domnul Constantin-Gheorghe Avramescu:

Conform documentului de aderare nr.6, noi ne-am luat angajamentul să ne aliniem la acquis-ul european în ceea ce priveşte concurenţa. S-a făcut un proiect de lege care s-a trimis la Comisia europeană, s-a primit avizul favorabil şi, după aceea, nu a mai fost înaintat la Parlament şi, surprinzător, a apărut această ordonanţă de urgenţă care preia prevederile din proiectul care îşi primise acordul, cu o singură diferenţă, şi anume că, spre deosebire de legea concurenţei veche din 1994, cred, membrii Consiliului Concurenţei nu mai sunt propuşi de Parlament, şi aprobaţi de preşedinte, ci sunt propuşi de guvern şi aprobaţi de preşedinte.

Cu alte cuvinte, se încalcă independenţa acestui for, pentru că un guvern întotdeauna este parte, nu s-a făcut la momentul respectiv, pentru că nu cred că Comisia europeană ar fi acceptat aşa ceva, şi s-a făcut printr-o şmecherie mai târziu, o şmecherie tipic dâmboviţeană.

În aceste condiţii, Partidul Naţional Liberal a votat împotriva acestei ordonanţe.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Boc.

Vă rog, stimaţi colegi, mai păstraţi-vă puţină răbdare! Mai avem numai două legi.

Domnul Emil Boc:

Grupul parlamentar al Partidului Democrat a votat împotrivă întrucât această ordonanţă de urgenţă reprezintă un atentat la adresa funcţionării statului de drept, periclitând îndeplinirea de către România a criteriilor politice, şi o spunem cu toată seriozitatea, atunci când o instituţie fundamentală a statului este oprită brutal dintr-un mandat în exerciţiu şi este înlocuită pe criterii politice cu o altă structură, înseamnă un atac la democraţie.

Această ordonanţă de urgenţă se înscrie în rândul altor ordonanţe care au atentat la fundamentele statului de drept, şi mă refer aici la dizolvarea Curţii de conturi în exerciţiu în 2001 şi instituirea unei noi Curţi de conturi, de culoare politică aparţinând majorităţii. Consiliul Concurenţei reprezintă un alt exemplu, şi atunci nu trebuie să ne mai mirăm că România nu îndeplineşte criteriile politice de aderare atâta vreme cât, iată, prin acte brutale întrerupem mandatul unei instituţii ce se afla în exerciţiu. E vorba de o instituţie fundamentală a statului de drept.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Propunerea legislativă privind modificarea şi completarea Legii nr.116/1998 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Lege ordinară, dar Comisia juridică propune respingerea ei.

Cine este pentru? 217 voturi pentru respingere.

Împotrivă? 30 voturi împotriva respingerii.

Abţineri? 2 abţineri.

Propunerea a fost respinsă.

Propunerea legislativă pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Comisia a propus respingerea.

Cine este pentru această soluţie? 214 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea a fost respinsă.

Stimaţi colegi, la pct.31 există o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea unor prevederi din Carta II Titlul I din Legea nr.161/2003, noi am votat restituirea unei propuneri legată de aceasta.

Vă propun ca şi aceasta să fie retrimisă comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Ultimul punct pe ordinea de zi: Proiectul Legii Codului penal. Lege organică.

Cine este pentru? 214 voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 28 abţineri.

Codul penal a fost adoptat cu 214 voturi pentru, un vot contra şi 28 abţineri.

Domnul deputat Boc doreşte să explice votul Partidului Democrat.

Domnul Emil Boc:

Partidul Democrat s-a abţinut de la vot pentru următoarele argumente: 1. Apreciază că este necesar un nou cod penal după 30 de ani de existenţă a celui în vigoare, aduce câteva elemente de noutate în privinţa...

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

V-aş ruga să aveţi răbdare cinci minute, să auzim colegii noştri.

Domnul Emil Boc:

...definiţiei infracţiunilor, a răspunderii juridice, a răspunderii penale pentru persoana juridică, introducerea unui sistem mai flexibil în ceea ce priveşte regimul pedepselor şi apariţia sistemului care vizează zilele-amendă ca pedeapsă, introducerea unor infracţiuni noi, precum coruperea alegătorilor sau hărţuirea sexuală, dar, dar n-am putut vota pentru, întrucât are în continuare câteva limite atât sub aspectul conţinutului, cât şi sub aspectul formei.

Din nefericire, el reia aproximativ 70% din textele vechiului cod penal şi un nou cod penal ar fi însemnat cu adevărat un nou cod penal, adică o revoluţie în domeniul penalului, şi nu o preluare, repet, în proporţie de 70% a textelor vechi.

2. Câteva instituţii vechi puteau fi modernizate. E vorba aici de definiţia infracţiunii, unde se păstrează în continuare pericolul social ca o trăsătură a infracţiunii, unde nu se mai practică de loc în Europa o asemenea modalitate.

De asemenea, în ceea ce priveşte partea specială, incriminarea la nivel penal a calomniei rămâne una din insuficienţele actualului cod penal. Cred că soluţia de a rămâne, la fel ca şi în cazul insultei, cu reglementarea la nivel civil ar fi fost o reglementare europeană pe măsură.

De asemenea, a menţine în continuare prevederi în codul penal contrare unei ţări care este în NATO, şi aici mă refer la neprezentarea la încorporare, reprezintă iarăşi un regres, un pas înapoi faţă de legislaţia europeană.

Am dat un vot de abţinere pentru a putea da un vot pentru la raportul de mediere la codul penal, când, sperăm noi, în urma dezbaterilor din Senat, aceste câteva deficienţe menţionate să fie remediate şi a avea un nou cod penal al României.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Doamna deputat Mona Muscă.

Doamna Mona Octavia Muscă:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Sigur că e bine că s-a modificat codul penal. Asta este vestea bună. Vestea proastă este că e doar o cosmetizare a lui, şi nu o reformă fundamentală a codului penal, aşa cum ne-am fi aşteptat în momentul în care noi vrem să negociem un capitol important, capitolul "justiţia", cu Uniunea Europeană, vrem să intrăm în Uniunea Europeană.

Noi am spus la început că vom vota codul penal, sigur, în situaţia în care aceste reforme ar fi mers până la capăt.

Din păcate, sunt multe lucruri care au rămas la jumătatea drumului. Liberalii nu sunt obişnuiţi totuşi să voteze proiecte care duc reforma până la jumătatea drumului. Acum era momentul, acum se putea şi era aproape obligatoriu să facem o reformă a codului penal. A rămas calomnia incriminată, este infracţiune în continuare, era una dintre condiţiile pentru care noi am fi votat Codul penal, şi au rămas încă multe alte lucruri care, din păcate, nu ne duc spre Europa, ci ne îndepărtează de Europa.

Sigur, pentru ceea ce s-a modificat pozitiv în Codul penal care, de fapt, a fost preluat de la...e un proiect de lege pe care l-a depus Valeriu Stoica mai de mult, ceea ce s-a preluat pozitiv şi s-a modificat pozitiv ne face să nu votăm împotrivă.

Pe de altă parte, ceea ce nu s-a modificat cum trebuia, reforma nedusă până la capăt ne facem să ne abţinem.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton Arpad, în numele Grupului UDMR.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Grupul nostru parlamentar a votat pentru acest nou cod penal tocmai pentru că noi credem că într-adevăr s-a realizat un nou cod penal, cu toate că nici noi nu suntem de acord cu toate articolele în forma votată şi nădăjduim să se dezincrimineze penal sustragerea de la recrutare, neprezentarea la încorporare, sustragerea de la serviciul militar, respectiv, să se modifice acele articole, să se pună în acord cu legislaţia specifică a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, respectiv, a exportului legal al bunurilor culturale mobile.

Sperăm că amendamentele pe care le vom propune în Senat să îmbunătăţească această lege care e bine să apară cât mai repede.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Cu aceasta, declar închisă şedinţa de astăzi.

Mâine, activitate în comisii, iar pentru joi, o să ne întrunim comitetul ordinii de zi mâine dimineaţă, pentru că s-ar putea, având în vedere că avem mai multe respingeri şi foarte puţine adoptări, s-ar putea să decidem pentru joi activitate în comisii. O să vă anunţăm la timp, mâine dimineaţă.

Mulţumesc.

Şedinţa s-a încheiat la ora 13,40.