Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Gheorghe Albu şi Puiu Haşotti, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bună dimineaţa!

Haideţi să începem prima parte a şedinţei de astăzi, dedicată intervenţiilor deputaţilor, cu domnişoara Olguţa Voinea. O zi bună! Urmează domnul Mincu.

Doamna Olga Lucheria Voinea:

Bună dimineaţa, dragi colegi, bună dimineaţa, domnule preşedinte.

Vă mulţumesc.

Astăzi voi vorbi despre Legea venitului minim garantat, care prin însăşi existenţa sa confirmă nişte realităţi anormale, cauze ale unui slab management social şi economic. Oameni care ar trebui să fie stăpâni pe propriul lor destin şi să poată asigura familiilor lor un trai decent şi demn sunt nevoiţi să depindă de ajutorul societăţii care nu le poate oferi un loc de muncă.

Venitul minim garantat este o soluţie temporară, prea puţin benefică pentru societate, pentru că nu asigură omului sentimentul independenţei şi, mai ales, demnitatea. Iar societatea pierde aportul creator al individului, care nu mai participă în nici fel la progresul său şi nici al societăţii. Într-o perioadă de tranziţie, soluţia ajutorului social poate avea o justificare, dar după o vreme acest fenomen se generalizează şi devine o dovadă a nepriceperii sau lipsei de răspundere a celor care gestionează destinele comunităţii locale. O asemenea soluţie socială are pe termen lung urmări imprevizibile şi dăunătoare. Se creează o nouă mentalitate faţă de muncă sau mai bine zis împotriva muncii şi faţă de răspunderea socială a individului.

O altă dovadă a imperfecţiunii a acestei legi este faptul că mai ales în mediul rural sunt pensionari care au fost salariaţi la stat timp de 30 de ani şi beneficiază de pensii uneori mult mai mici decât venitul minim garantat. Asemenea anomalii nu sunt deloc excepţii dacă ne gândim că numai în Galaţi sunt 71 de mii de pensionari care după ani de muncă au un venit sub 1,4 milioane de lei pe lună. Dacă privim lucrurile din punctul de vedere al obligaţiilor pe care le au faţă de comunitate persoanele care beneficiază de acest sprijin social vom constata două aspecte negative. Individul asistat nu are conştiinţa obligaţiilor sale comunitare, iar cei care gestionează şi programează prestaţia acestor oameni în interesul comunităţii dau dovadă de indiferenţă sau folosesc aceste persoane în alte scopuri. Incorectitudini în aplicarea acestei legi a semnalat chiar prefectul Galaţiului, domnul Traian Mândru, admonestându-i pe primarii care nu o respectă.

Un exemplu concret este cazul comunei Schela din judeţul Galaţi. Primarul şi-a permis de sărbători să cumpere din venitul minim garantat alimente, fără a avea aprobarea oamenilor. Un reporter al unui ziar local, la solicitarea unor nemulţumiţi, a înregistrat şi apoi a semnalat acest abuz. Prefectura a întreprins o anchetă în urma căreia nu s-a găsit nici o vinovăţie primăriei, întrucât de teamă, oamenii nu au mai recunoscut nimic, ei fuseseră chemaţi la primărie cu poliţia. Este uşor de înţeles de ce nu au mai avut curajul să recunoască adevărul.

Din acest exemplu se pot trage concluzii grave cu privire la capacitatea de manevrare exercitată de guvernare prin această lege. În luna martie 2004, subprefectul Necula îşi aminteşte şi el de obiectivele programelor: O Românie curată şi Anul colectivităţilor locale, solicitându-le primarilor o implicare serioasă în realizarea acestor obiective. Cu câteva zile mai înainte, subprefectul era revoltat faţă de indiferenţa totală a primarilor faţă de aceste obiective şi faţă de aspectul comunelor. Aceste două luări de poziţie dovedesc caracterul pur formal al programelor amintite şi ineficienţa Legii nr.416 sub aspectul contribuţiei persoanelor care beneficiază de ea, la problemele comunităţilor locale.

Se pune o întrebare normală, care este rolul acestei legi, în afara faptului că unii sunt ajutaţi cu bani, iar alţii nu. Nu există transparenţa necesară şi informarea corectă a cetăţenilor cu privire la drepturile şi obligaţiile prevăzute în ea. Pluteşte o stare de confuzie în această privinţă şi mai ales în mediul rural, unde oamenii sunt şantajaţi. Ţăranii din Rădeşti au semnalat că au fost determinaţi să facă adeziuni la PSD dacă vor să mai primească ajutorul minim garantat. Este probabil un lucru mai rar întâlnit, dar este o realitate faptul că prin această lege se exercită o anumită presiune asupra oamenilor.

Două aspecte mi se par esenţiale în legătură cu această lege. Sumele imense folosite în acest sens ar fi fost mult mai eficiente pentru crearea de noi locuri de muncă.

Al doilea aspect este faptul că această lege poate fi suspectată de intenţia de manevrare a oamenilor prin aplicarea ei. Este însă o certitudine faptul că a fost grav afectată atitudinea oamenilor faţă de muncă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Iulian Mincu:

Domnule preşedinte,

Declaraţia mea politică de astăzi este consecinţa unor scrisori trimise prin fax pe adresa mea ca parlamentar, ca deputat al Partidului România Mare, din partea a două universităţi de medicină din ţara noastră.

O redau in întregime aşa cum am primit-o pe fax în declaraţia mea politica de azi. Copie FAX Craiova 02.05.2004 ora 11.06

Domnule Prof. Dr. Docent Mincu Iulian,

Am aflat despre gestul extraordinar pe care l-aţi făcut în Parlament când aţi luat cuvântul pentru a salva viitorul şcolii medicale româneşti, promovând astfel şansa unor copii bine pregătiţi, eliminaţi din start de diverse elemente fără nici o valoare. Toţi absolvenţii bine pregătiţi s-au trezit cu aripile tăiate de aceste elemente incapabile, fii de profesori sau susţinuţi financiar.

Este de neadmis ca rectorul U.M.F. Craiova - Ciurea Tudorel să forţeze pentru copilul lui, Ciurea Marius, în plin mandat de rector, toate porţile ilegalităţii, să îl trimită la Facultatea de Medicină de la Chişinău, după ce a căzut ruşinos la examenul de admitere în facultate, apoi, în acelaşi an universitar, să îl aducă în România într-un alt centru universitar, apoi în Craiova, astfel încât colegii lui să ştie că el a luat admiterea în alt oraş, nedorind Craiova. Ce exemplu de cinste şi de corectitudine dă persoana cu cea mai mare funcţie în U.M.F Craiova? Şi toate acestea se fac în plină forţă, una după alta, ca un tăvălug. Veţi reîntâlni copilul rectorului la copiii care nu au luat rezidenţiatul, dar pentru siguranţă a primit cadou de la decanul U.M.F. Craiova, prof. dr. Georgescu Ion, atât doctorat la zi, în clinica lui, cât şi post de preparator, pentru a nu exista nici o fisură sau vreun risc.

Vă trimit o listă cu câţiva dintre cei care au ocupat "fraudulos" posturi în U.M.F Craiova şi în clinicele mari ale spitalelor din Craiova. Am cules datele relativ greu, căci mulţi şi-au schimbat numele prin căsătorie sau şi-au schimbat poziţia didactică. Un lucru este sigur, că există pe teren, sunt protejaţii celor amintiţi, progresează ierarhic cu viteză crescută, iar foarte puţin sunt cu adevăraţi valoroşi. Dar câţi nu sunt valoroşi şi se pierd ?

Toţi tinerii cu care am vorbit şi-au exprimat părerea că cel mai bine ar fi ca orice post pe învăţământ sau într-o clinică mare să fie ocupat ca şi condiţie de participare la concurs de un rezident în specialitatea respectivă, căci în alte condiţii presiunile din sistem transformă orice concurs într-o afacere.

Copii protejaţi de concursuri adevărate:

Se pare că, în ultimii ani, rareori a mai intrat din afară cineva în învăţământul medical românesc din Craiova, indiferent de pregătirea uneori excepţională a acestuia.

Vă trimit aceste date nu numai în numele meu şi sub iscălitura mea, ci şi în numele a 11 colegi cadre didactice de prestigiu. Singurul lucru care vă rog este să păstraţi pentru un moment anonimatul. Oricând însă voi avea curajul să recunosc iscălitura şi să deconspir cele pe care vi le-am trimis mai sus (împreună cu toţi colegii mei). Alături de noi, se găsesc toţi tinerii care se consideră dezavantajaţi şi fără vreun viitor, deşi toată dăruirea şi munca lor a urmărit un singur scop: pregătirea profesională la cel mai înalt nivel. Urmează semnăturile.

UMF- Timişoara 1904

18 catedre conduse de cadre didactice ale căror copii le sunt subalterni (unii membri PSD, alţii PNŢCD). Mama sau tatăl sunt şef de catedre; fiul, fiica, nora, ginerele, nepoţii asistenţi.

Tuturor li se pare absolut normal. (declaraţie textuală a rectorului Drăgulescu - fost ministru al Sănătăţii, membru P.N.Ţ.C.D.).

1. Prof. Dragulescu (ales rector a 4-a oară)
   • Denise: fiica asist. Universitar, specialitatea tatălui (lucrează la catedra condusă de tatăl său).
2. Prof. Luca - tatăl; prof., cardiolog.
   Subalterni
   • fiul: Constantin Luca - asistent;
   • nora - Carmen Luca - asistent.
3. 3. Prof. Branea - ASCAR
   • Fiul: Horea - asistent universitar
   • Fiica: Ruxandra - asistent universitar
4. Prof. Cristodorescu - fiul: asistent universitar
5. Prof. Constantin Câtu - director al Direcţiei Judeţene Timiş (de Sănătate Publică). Prof. Ginecologie
   • Fiul: Cosmin de 2 ani este preparator, căzând la examenul de rezidenţiat.
   • Nora: asistent
6. Prof. Constantin Nica - Director General Spitalul Judeţean, prof. la catedra de urgenţe chirurgicale.
   • Fiul: Constantin Cristian - asistent (ambii sunt medici la Spitalul Judeţean).
   • Soţia: Ioana Nica - prof. de odontologie şi o are asistentă pe noră, Nica Luminiţa.
7. Prof. Stănescu Doina - şefă de catedră la boli infecţioase.
   • Dr. Lăzureanu Luminiţa : fiica , asistentă la aceeaşi catedră. Ambele sunt medici la Spitalul Boli Infecţioase "Victor Babeş".
8. Prof. Ioan Sabău- Prof. Pediatru
   • Dr. Sabău Dan(fiul)- asistent pediatrie
   • Dr. Sabău Ioana (nora) - asistent pediatrie
   Toţi trei sunt medici şi la Spitalul de copii "Louis Ţurcanu".
9. Prof. Radu Străin - prof. la Catedra de gastroenterologie şi consilier PNCTD.
   • Dr. Străin Mircea - asistent.
   Ambii medici lucrează la aceeaşi secţie la spitalul judeţean.
10. Prof. Constantin Costea - Neurologie
    • Nepot: Dr. Constantin Doru - asistent
11. Fost Prof. Cristescu Alexandru - acum om de afaceri
    • fii Emil şi Marius - asistenţi

Se poate continua cu ceilalţi profesori până la numărul 18.

Am dorit să fac această declaraţia politică pentru a arăta frământările care există în lumea universitară. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei Liana Naum, va urma domnul Ştefan Baban. Domnul Ioan Timiş a depus la secretariat.

Doamna Liana Elena Naum:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Trebuie să luptăm împreună!"

Partidul Social Democrat a ales să lupte împreună - întotdeauna! Fără discriminări, fără eliminări, fără controverse şi fără demagogie! Tocmai de aceea a ales şi acum, în campania pentru alegerile locale, un mesaj moderat, înţelept, modern, european. La acest moment de sfârşit de mandat putem afirma că am ştiut să construim, am ştiut să dăm răspunsurile potrivite la întrebări extrem de grele, am ştiut să trecem peste dezastrul pe care alţii l-au creat în ţară timp de 4 ani. Avuţia ţării a fost sărăcită cu peste 4 miliarde de dolari în perioada 1997-2000, o recesiune cum niciodată nu a mai cunoscut ţara noastră. A fost nevoie, astfel, să trecem peste acele decalaje create şi să construim un nou progres, care a reuşit şi a avut şi succes.

A trebuie să reparăm şi încă mai avem de muncit pentru a depăşi în totalitate răul pe care l-au creat alţi predecesori ai noştri la guvernare. Va trebui să reparăm ceea ce au făcut alţii rău şi, din păcate, încă sunt foarte mulţi cei din opoziţie, care nu sunt specializaţi decât în plâns, la tot felul de solicitări, de nemulţumiri, de plângeri care sunt îndreptate la instituţii din afară. Tot timpul trebuie să caute subiecte de nemulţumire, în aşa fel încât ţara să meargă mai rău. La fel cum a afirmat şi preşedintele Partidului Social Democrat, primul ministru Adrian Năstase, noi nu putem să acceptăm o astfel de politică. Noi gândim altfel, vrem un alt viitor pentru tinerii noştri, ei trebuie să poată merge în străinătate atunci când doresc să meargă, să înveţe, să muncească, dar să vină înapoi acasă, lângă părinţii lor.

La fel cum tinerii constituie o prioritate naţională la momentul actual, pentru că de ei depinde cum vor merge treburile ţării în continuare, iar PSD a investit întotdeauna în tineri, trebuie să avem grijă şi de pensionarii noştri. În momentul în care s-a propus să se mărească pensiile în agricultură sau, în general, să se mărească pensiile, liberalii au spus că nu este nevoie să facem lucrul acesta. În cazul acesta, de cine ar mai trebui să ne preocupăm, dacă nu de cei care chiar au nevoie de ajutor? Poate tot de cei care intenţionează să facă afaceri pe seama statului român, urmărind şi ţintind guvernarea pentru a-şi aranja afacerile proprii, aşa cum au şi făcut liberalii şi democraţii în mandatul trecut.

Această atenţie acordată grupurilor care trebuie favorizate demonstrează că nouă, social - democraţilor, ne pasă de oamenii care suferă şi vrem să-i ajutăm. Solidaritate înseamnă să avem grijă nu numai de cei care importă maşini din străinătate, criticând Guvernul că a cheltuit prea mult cu organizarea festivităţilor prilejuite de intrarea noastră în NATO, în condiţiile în care o singură maşină de-a lor ar fi fost suficientă ca să acopere toate costurile acestei sărbători; în 1997 România a rămas pe dinafară, nereuşind să intre în Alianţa Atlantică.

În această ordine de idei, nu pot să afirm decât că oraşele şi comunele României au nevoie de primari care să ducă mai departe realizările şi lucrurile bune înfăptuite, căci localităţile ţării trebuie să intre în ritmul României, care este ritmul dezvoltării, al schimbării în bine, al Europei.

Este cunoscut faptul că intrăm cu toţii într-o etapă nouă. Ne aflăm pe direcţia cea bună, iar efectele pozitive încep să se vadă la nivelul vieţii fiecărui român.

Mandatul care începe în acest an este marcat de integrarea României în Uniunea Europeană. Acum se vor vedea cu adevărat rezultatele descentralizării administraţiei, acum se vor vedea rezultatele multora dintre proiectele iniţiate de noi. Acum vor exista fonduri europene mai mari, mai numeroase, pe care fiecare oraş, fiecare localitate le va putea folosi pentru a crea mai multe locuri de muncă, pentru a moderniza şcolile şi spitalele, pentru a îmbunătăţi aprovizionarea cu apă şi căldură, pentru a construi locuinţe, pentru a crea parcuri şi săli de sport.

În acest mandat se va vedea dacă primarul este un gospodar, un om care ştie să găsească şanse, oportunităţi, să coboare pe stradă pentru a sta de vorbă cu oamenii, pentru a le afla priorităţile, pentru a merge mai departe cu acele priorităţi, pentru a le transforma în proiecte şi apoi în realitate. Primarii candidaţi trebuie să vizeze un viitor mai bun, aşa cum am făcut şi facem noi, PSD, pentru întreaga Românie, trebuie să poată să aducă fonduri suplimentare pentru investiţii, să-şi ţină cuvântul, să aibă grijă de copii, de tinerii din localitate, să le găsească locuri de muncă şi să le găsească condiţii cât mai bune pensionarilor.

Acestea au fost şi sunt priorităţile pentru care Partidul Social Democrat a luptat cu vehemenţă şi a ales sloganul - "Împreună!" Trebuie să luptăm împreună, căci numai aşa vom ajunge spre victoria acestei ţări, acestei naţiuni şi conştiinţei noastre, a tuturor!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban, va urma domnul Becsek Garda-Dezideriu.

Domnul Cristian Nechifor şi domnul Adrian Ionel au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Istoria privatizării româneşti"

In cei peste zece ani de faimoasă privatizare autohtonă, nu puţine au fost cazurile în care s-a manifestat suspiciunea jafului pe bani publici, pe banii omului de rând, care în perioada comunistă, indiferent de părerile şi orientările lui, a contribuit la crearea unei economii cu sectoare care au fost prioritare în dezvoltarea celor 50 de ani de după război. S-a ajuns că în această etapă de tranziţie a economiei autohtone (şi doar Dumnezeu poate şti cât va dura şi cum se va materializa), vânzarea proprietăţii de stat să urmărească satisfacerea intereselor unor grupuri mai puţin economice şi mai mult politice, în dauna obţinerii unor foloase materiale pentru tot poporul român.

Primul pas greşit s-a făcut încă de la începutul procesului de privatizare, când cetăţeanul de rând a primit din averea tuturor o parte, sub forma unor hârtii numite certificat de acţionar şi a unei acţiuni intitulată cuponiadă. Fără o prealabilă pregătire economică, fără un program adecvat de prezentare şi îndrumare a acţiunii, marea majoritate s-a grăbit să le depună la bastioane socialiste prospere la acea vreme (anii '90-'95) fără a şti din capul locului care va fi rezultatul, sau chiar mai rău, fără a şti dacă acestea au vreun viitor.

Rezultatul a fost pe măsura dorinţei grupurilor strategice (fi ei de investitori străini sau de oameni de afaceri autohtoni): acţionarul s-a ales cel mult cu valoarea unui bax de bere sau chiar mai rău, i s-a comunicat că profitul a fost reinvestit, pentru ca peste 2-3 ani, societăţile la care deţine un anumit procent, fie să fie vândute, fie să fie lichidate, deoarece au pierdut pariul cu economia capitalistă. În aceste condiţii, concentrarea avuţiei s-a produs în mâinile unui grup restrâns de personaje aflate în graţiile puterii de la acea vreme, care au preluat conducerea societăţilor de investiţii financiare (SIF-urile), dar pentru unii chiar au rezistat vreme de aproape 10 ani.

Cele cinci SIF-uri, amplasate în funcţie de regiunile istorice ale ţării, nu s-au remarcat, aşa cum ne-am fi aşteptat după denumirea lor, prin investiţii financiare şi plasamente eficiente, ci prin sediile şi maşinile de lux afişate, ca un semnal clar al bogăţiei şi puterii (economice şi politice) la care au ajuns administratorii lor. Cazul Iacubov de la SIF Moldova este destul de concludent, având în vedere că cel mai sus menţionat a reuşit ca pe lângă faptul să devină bogat peste noapte, să folosească şi banii publici pentru lux şi confort la locul de muncă, fără să răspundă nici până în acest moment pentru desfrâul şi jecmăneala din perioada cât a păstorit această instituţie.

O altă greşeală în procesul de privatizare a economiei româneşti a fost reprezentată şi de faptul că la conducerea instituţiei responsabilă cu privatizarea, fie că s-a numit FPS sau APAPS, s-au aflat personaje care au avut ca principală atribuţiune de serviciu aservirea intereselor de partid. Fie că erau aranjate licitaţiile, fie că nici măcar nu se ţinea licitaţie, fie că, printr-o ordonanţă de urgenţă de care aflau doar cei interesaţi, se stingeau datoriile de miliarde ale societăţilor, fie că se vindea pe "ochi frumoşi", cuvântul de ordine în cei zece ani de privatizare mimată a fost suma vărsată în buzunarele clasei politice aflată la guvernare.

În ciuda faptului că au fost demonstrate aceste fapte care au adus grave prejudicii bugetului de stat şi au afectat puternic credibilitatea procesului de privatizare, cei care s-au aflat la cârmuirea instituţiilor abilitate se bucură în continuare, în tihnă de averi acumulate, evident, din salariul de funcţionar public, pe care l-au încasat în anii de conducere.

Cert este că la mai bine de 10 ani de când a demarat vânzarea activelor statului, rezultatele sunt în marea lor majoritate dezastruoase, contribuind din plin la decalajul care ne desparte de ţările care tocmai au intrat cu drepturi depline în Europa.

În primul rând, pentru că nu s-a privatizat la timpul potrivit, irosindu-se unica şansă de a face ca o parte a economiei să meargă bine, şi apoi, lipsa oricărui interes în a administra proprietatea de stat. În decursul anilor, conducerile de la companiile de stat au avut mână liberă în a prădui societăţile pe care erau puse să le administreze. Şi nu s-au sfiit deloc, reuşind ca pe perioada manageriatului, pe lângă salariile fabuloase cu care au fost plătite, să obţină şi averi consistente, care pot să le asigure traiul îndestulător pentru cel puţin 50 de ani. Şi asta în timp ce lipsa de comenzi, golurile de producţie, muncitorii ţinuţi în şomaj tehnic şi apoi disponibilizaţi cu salarii compensatorii, pierderile şi datoriile ameţitoare, în creştere de la an la an, au fost principalii indicatori de performanţă ai privatizării din România şi în acelaşi timp coordonatele administrării proprietăţii de stat.

Toate aceste lucruri, cumulate în decursul ultimilor 10 ani, au reuşit doar să vicieze mediul concurenţial şi să contribuie la ratarea obţinerii de către ţara, noastră anul trecut, a statutului de economie de piaţă funcţională, care coroborate duc la aceeaşi tristă concluzie: privatizarea din România este un adevărat fiasco şi înfăptuită pe bani publici.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Becsek Garda-Dezideriu, va urma domnul deputat Radu Liviu Bara.

Deputaţii Viorica Afrăsinei, Daniela Bartoş şi Pavel Târpescu au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Becsek-Garda Dezideriu Coloman:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Integrarea noastră în Uniunea Europeană depinde foarte mult de modul cum putem proteja valorile naturii, ecosistemul naţional, ca parte integrantă a unui proces care să fie valorificat şi în cursul negocierilor pentru aderarea noastră în structurile europene. Din păcate, suntem departe de realitatea cerinţelor europene. Ceea ce este şi mai rău este faptul că factorii locali nici nu doresc în mod concret ocrotirea reală a pădurii şi a mediului înconjurător.

Cazul cel mai concret îl putem constata în staţiunea turistică Lacul Roşu, zonă cu potenţial turistic din Parcul Naţional Bicaz - Hăşmaş, situat între judeţele Harghita şi Neamţ. În ultimul deceniu, lacul suferă un proces accelerat de eutrofizare şi colmatare, din cauza aluviunilor generate de despăduririle din Bazinul hidrografic al lacului şi din cauza apelor uzate deversate în lac din vilele din jur.

În ciuda eforturilor depuse de către organizaţiile neguvernamentale din zonă şi a instituţiilor de specialitate, acest proces de poluare a lacului este în creştere. Acest fenomen este favorizat şi de construcţiile ilegale din jurul lacului, cea mai mare dintre acestea şi un impact negativ însemnat fiind aş zisa - reconstrucţie a vilei Borş, fosta vilă a lui Ceauşescu, aşezată lângă lac, în amonte de acesta, achiziţionată de către S.C. Neptun Impex din Miercurea Ciuc. Suprafaţa construită a vilei a fost mărită în decursul anului 2003 deja, cu 2/3, fără nici o autorizaţie de mediu sau de construire, sub pretextul renovării, fără ca organele abilitate să-şi mişte un deget, aprobând tacit o construcţie ilegală în inima unui parc naţional.

Deoarece terenul este în extravilanul oraşului Gheorgheni, construcţia trebuia să aibă o autorizaţie de construcţie din partea consiliului judeţean Harghita. Firma respectivă n-a primit amendă nici din partea Gărzii Naţionale de Mediu, Comisariatul judeţean Harghita, chiar dimpotrivă, Agenţia de Protecţie a Mediului Harghita a început procedura pentru acordul de mediu, ce trebuia să fie premergătoare începerii oricărei construcţii, şi nu în faza în care deja au fost construite o parcare acoperită, un corp nou de clădire, piscină şi altele.

Nu există altă ţară din lume unde în interiorul unui parc naţional pot fi construite vile, terenuri de tenis, parcări fără nici o autorizaţie, cu acordul tacit al organelor abilitate să reglementeze astfel de cazuri. Doamnă ministru Speranţa Ianculescu, până când veţi tolera ca ilegalităţile legate de reconstrucţia vilei Borş că contribuie la poluarea Lacului Roşu. Agenţia de Protecţie a Mediului Harghita nu ar trebui să respecte legea? Sau este mai importantă susţinerea intereselor personale ale afaceristului Csibi din municipiul Miercurea Ciuc?

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Radu Liviu Bara:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "Continuitate prin schimbare."

Opoziţia a considerat că aprecierea preşedintelui Ion Iliescu privind necesitatea continuităţii administraţiei reprezintă un slogan electoral favorabil actualei puteri. După părerea mea, şi a mai multor analişti politici, acesta, chiar dacă ar fi un slogan electoral, reprezintă o necesitate reală a zilelor noastre nu numai în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare sau prezidenţiale, cât şi intereselor obiectivelor strategice ale României. Revenirea la conducerea ţării a unor formaţiuni politice sau persoane care au deţinut funcţii în precedentul mandat ar putea fi considerat o veritabilă retrogradare a perspectivelor, palid conturate încă în dezvoltarea internă şi relaţiile internaţionale.

Privind cu luciditate oferta electorală a partidelor în acest an şi făcând unele comparaţii sau rememorări nu cred că revenirea în funcţie a unor foşti miniştri ar putea fi considerată de către cineva o veritabilă schimbare. Eu cred că, din contră, revenirea acestora ne-ar putea reaminti situaţia jalnică în care era ţara noastră în anul 2000 şi că revenirea acestora nu ar reprezenta decât satisfacerea unor interese de grup sau personale. Am ferma convingere că nici alegătorii PNL şi PD nu cred că îşi doresc să-i revadă reînscăunaţi pe foştii lideri sau alţii asemenea lor.

Pe de altă parte, nici continuarea PSD-ului în actuala formulă nu cred că se justifică şi chiar se doresc şi anumite schimbări. De altfel, în PSD au existat multiple fluctuaţii, debarcări sau demişi care au demonstrat o reală preocupare a conducerii pentru imaginea partidului de guvernământ.

Privind aceste aspecte, consider că asigurarea unei continuităţi politice de natură strategică poate fi realizată şi prin unele schimbări naturale şi necesare. Important este că aceste corecţii sau renunţări la anumite persoane sau schimbări structurale de personal reprezintă componente majore şi dinamice proprii unui partid mare care şi-a asumat conducerea societăţii, asta pentru faptul că eşecurile nu pot fi ignorate şi corectarea situaţiilor dificile nu poate fi amânată.

Am făcut aceste remarci pentru că nu puţini au fost aceia care au considerat ca sacrificiul unor lideri marcanţi ai partidului în favoarea obiectivelor electorale reprezintă o panică a partidului de guvernământ. Eu consider, din contră, că lansarea acestor lideri în campania electorală arată interesul deosebit pe care PSD-ul îl acordă acestor alegeri, precum şi efortul de adaptare a partidului la cerinţele societăţii.

Atâta timp cât PSD este partid de guvernământ, el trebuie să preia, alături de avantaje, şi toate răspunderile şi consecinţele actului de guvernare, inclusiv riscurile acestuia. Între acestea pe prim plan se situează descreşterea încrederii populaţiei, cu toate riscurile de rigoare, pentru că, ca şi în toate domeniile de activitate şi de competiţie, şi în politică este mai uşor de ajuns în frunte decât menţinerea îndelungată în această postură.

Alegerile din acest an vor furniza probabil mai multe surprize de acest fel, dar am convingerea că pentru echipă important e să câştigi, indiferent pe cine ai mizat, sau, cum s-ar spune un limbaj sportiv, indiferent cine marchează.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Domnul Florin Iordache a depus la secretariat.

Domnul Adrian Mărăcineanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Eram convins, ca o ţară întreagă, de altfel, că PSD-ul a confiscat tot ce se putea confisca în România. M-am înşelat. Joi - 20 mai 2004, am constatat că mai rămăsese ceva de confiscat - Eroii Neamului. De Ziua eroilor şi aceştia au fost folosiţi la carul electoral al PSD. Mie, doar un simplu deputat al Opoziţiei, PSD-ul mi-a refuzat dreptul de a rosti câteva cuvinte la o festivitate din Prahova.

De aceea, vă rog să-mi îngăduiţi să spun aici ceea ce voiam să spun acolo, iar pe Eroii neamului îi rog să mă ierte pentru întârzierea cu care vorbesc despre ei.

La români, în fiecare an, Ziua Eroilor Neamului este în ziua Înălţării Domnului. Alăturarea acestor sărbători nu este întâmplătoare. Ea are o profundă îndreptăţire istorică şi o profundă îndreptăţire sufletească. Neamul românesc s-a născut creştin şi a trăit creştin de-a lungul întregii sale istorii. Biserica ortodoxă l-a susţinut mereu. Şi datorită ei am putut face faţă năvălitorilor veniţi din cele patru zări şi am putut să ne păstrăm până astăzi caracteristicile esenţiale din momentul etnogenezei. Şi iată că suntem şi la începutul mileniului al treilea, în pofida tuturor vitregiilor vremii, tot români. Mulţi dintre slujitorii altarului s-au aflat în momentele de restrişte în mijlocul luptătorilor români, îmbărbătându-i sau chiar ţinând ei înşişi sabia în mână. Iar mulţi dintre conducătorii laici ai românilor s-au comportat nu doar ca nişte viteji apărători de ţară, ci şi ca nişte viteji apărători ai credinţei ortodoxe.

De aceea, dintre ei unii au fost sanctificaţi, precum Constantin Brâncoveanu sau Ştefan cel Mare. În credinţa românească, cei ce s-au jertfit pentru ţară şi pentru credinţă ne veghează din ceruri, acolo unde au fost primiţi pentru faptele lor de laudă. Aşadar, sărbătoarea simultană a Înălţării Domnului şi a Eroilor Neamului nu trebuie să mire pe nimeni. Li se alătură lor eroii din toate localităţile acestei ţări şi formează panteonul neamului. Lor le datorăm existenţa României de astăzi. Uneori, rodul jertfei lor a fost pierdut de către conducători nevolnici, precum regele Carol al II-lea, care în 1940 a cedat o treime din România Mare. Au trebuit alte jertfe pentru ca să reluăm o parte din ceea ce pierdusem: Transilvania de nord-vest.

În continuare, ne rămâne un ţel de atins: readucerea fraţilor noştri de peste Prut şi din nordul Bucovinei în graniţele statului român. Trebuie să ne păstrăm speranţa că va veni vremea refacerii României Mari. Eroii neamului ne privesc din ceruri şi aşteaptă să ne vadă reîntregind moştenirea pe care ne-au lăsat-o. Nu este de ajuns să-i sărbătorim anual, trebuie să le urmăm pilda, să ne ridicăm la nivelul patriotismului lor, să lăsăm generaţiilor de mâine o Românie întreagă.

Trebuie să refacem România Mare!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei deputat Mihaela Muraru Mândrea. Va urma tot o doamnă, Leonida Lari Iorga.

Doamna Mihaela Muraru Mândrea:

Cetăţenii între "zidul dorinţelor" şi "oamenii fălci"

Stimaţi colegi,

Aş dori să vă informez că două organizaţii neguvernamentale cu un nume foarte bun, Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi Asociaţia Pro Democraţia au inventat zidul dorinţelor cu scopul de a le da cetăţenilor posibilitatea să-şi înscrie pe el dorinţele, visele sau idealurile pentru o vieţuire mai bună în cetăţile lor, întru bucurie, fericire şi speranţă. Plasate în zonele cele mai aglomerate din opt oraşe cu 200.000 de mii de locuitori, zidurile imaculate au devenit un sprijin de suflet pentru oamenii cu locuinţe, oamenii străzii, oamenii tufelor, bogaţii sau năpăstuiţii, toţi cei care pot să-şi scrie păsurile cu un marker color în speranţa că viitorii aleşi vor ţine cont de ele.

Între această ofertă şi "oamenii fălci", conştiinţa cetăţeanului pendulează a nedumerire, indignare, tristeţe, uimire, revoltă şi câteodată disperare.

Ce sunt "oamenii fălci"? Modelul tip "omul falcă" l-am cunoscut direct, atunci când a muşcat din inima mea.

"Omul falcă" poate fi politician de centru, de provincie, om de afaceri sau un simplu mitocan, scârnav şi umplut cu abjecţii, căruia îi susură în colţurile gurii, suspendate într-o salivă acidă, minciuna, ipocrizia şi prostia.

"Oamenii fălci" îşi arată colţii, rozând la temelie instituţiile statului, înfigându-şi caninii în imaginea consolidată de milioane de oameni, a Preşedintelui, rozând hulpav realizările şi eforturile celor care încearcă să creeze o imagine nouă poporului român. Cu gurile rânjite strâmb de câte o idee sclifosită, "oamenii fălci" atacă, prezentul în curs de întremare, cu predicţii sumbre scuipate devastator către un viitor fără sens pentru ei. Săracele fălci bogate !

Stimaţi colegi,

Să mergem fiecare în oraşele pe care le iubim, la zidul dorinţelor, să căutăm un loc, încă nescris de concetăţenii noştri, pe care să aşternem cuvinte calde, cu sensuri bune şi să ne dorim ca ele: să capete puterea cuvântului rostit încă de la începuturile Lumii.

Să reuşească cei mai buni! 25 mai 2004.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul doamnei deputat Leonida Lari Iorga. Va urma domnul Napoleon Antonescu.

Domnul Cristian Sandache a depus la secretariat declaraţia. Vreau să se reţină că eu respect ordinea în care v-aţi înscris pe listă, ca să nu am nici un fel de discuţie.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Orice ţară are o istorie a sa, când mai apropiată de Dumnezeu, când mai îndepărtată. În existenţa bună sau mai puţin bună a unei ţări, contează mai mult conducătorii ei decât poporul. Să ne amintim de marii voievozi ai României care s-au sacrificat pentru popor, pentru binele lui, fiind cu adevărat credincioşi. La fel să ne amintim de conducătorii de mai încoace care s-a sacrificat poporul pentru dânşii.

În vremuri grele, cu răi conducători, ca să nu fie păcălit poporul, rolul conducătorilor îl creau poeţii, asceţii adevăraţi, mai puţin protipendada preoţească adulatoare a puterii. Un astfel de rol au avut scriitorii din Basarabia şi din Ţara mamă. Anume scriitori, în frunte cu Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matkovschi, Ion Hadârcă, Boeru Matei, în anii 1987-1988 au început mişcarea de eliberare şi întregire naţională pentru reunificarea ţării, conducătorii de o parte şi de alta a Prutului fiind precum au fost, mai prejos de voinţa poporului.

De altfel, după ultimele date statistice, Republica Moldova are o populaţie de 70 procente români. De ce s-ar fi temut atunci statul român de reîntregire, de ce a pierdut două şanse istorice când ar fi putut să împlinească voinţa divină de unificare a ţării. De ce? Pentru că nu erau cei îndrituiţi cu misia Domnului pentru a fi conducători. Pentru că şi-au luat ei înşişi această grea misie sacrificând vieţi omeneşti şi de o parte şi de alta a Prutului. De ce anume scriitorii au intuit clipele astrale ale unei posibile unificări, să-l ascultăm pe Lucian Blaga: "Istoricitatea este condiţionată şi garantată prin înseşi modurile ontologice ale fiinţei umane. Din toate mutaţiunile prin care a trecut fiinţa umană, se alege ca o fiinţă cu o existenţă în dublu orizont.

Omul este, aşadar, întâi şi întâi existenţă în orizontul lumii date şi pentru autoconservare. În al doilea rând, existenţa în orizontul misterului şi pentru revelare. Specifică omului deplin este existenţa în orizontul misterului şi pentru revelare." Lucian Blaga, "Fiinţa istorică."

Din şirul oamenilor deplini fac parte scriitorii, în special acei care pe lângă darul divin ce-l au din naştere, mai duc şi poverile cetăţii. Un astfel de om este Nicolae Dabija. Îl cunosc din studenţie, ne întâlneam adesea la cenaclul universitar "Mihai Eminescu". Era unul dintre puţinii tineri care, pe la 17-18 ani, şi-a dat seama că se află într-o colonie a Rusiei.

Ce se întâmplă, mă rog, dacă a scris două editoriale despre proiectul moscovit de asimilare a populaţiei din colonii prin căsătorii mixte. Cu ce a greşit? E purul adevăr, să faci un monstru dintr-un scriitor de notorietate internaţională, care a analizat meticulos cu data precise, care a demonstrat cu argumente imperturbabile acest mod satanic de mancurtizare a românilor basarabeni, e pur şi simplu strigător la cer.

Anii 1989-1990 au fost anii de apogeu şi de mari victorii ai mişcării de eliberare de întregire naţională, dar pe când în Basarabia, limba română se declara limbă de stat cu învelişul ei cu grafie latină, în ţara-mamă se vărsa sânge nevinovat, într-o revoluţie, sau Dumnezeu ştie, într-o lovitură de stat.

În 1991, când Republica Moldova a fost recunoscută un stat în stat de către ţara-mamă, plus mişcarea de eliberare şi de întregire naţională a scăzut, liderii ei fiind vânaţi pe toate drumurile şi pe toate cărările. Aşadar, Rusia, văzându-ne singuri, independenţi, în 1992 a atacat, a început războiul în Transnistria, război în care am pierdut peste 1200 de tineri, şi pe când a fost întemniţat şi grupul Ilaşcu.

Am reamintit toate aceste elemente care au devenit deja istorie, ca să se înţeleagă o dată şi pentru totdeauna că românii basarabeni au făcut tot ce le-a stat în putere, mai mult nu se putea face, era cazul să mai întreprindă ceva şi ţara-mamă. Şi ce a întreprins? Altceva nimic decât să îngreuneze posibilităţile românilor basarabeni de a deveni cetăţeni ai ţării lor. Acum privim toţi cu stupoare cum la începutul mileniului III este executat moral şi nu este exclus, s-ar putea şi fizic, poetul, publicistul şi istoricul Nicolae Dabija. Nu aş putea să spun, printre altele, dar printre cele esenţiale, prietenul meu de spirit şi colegul meu de generaţie la Universitatea din Chişinău.

Ştiţi că articolele sale publicistice apărute în literatura şi arta din Basarabia de curând şi în ţara-mamă, România Mare, în "Flacăra", citesc interviurile realizate cu diverşi ziarişti şi îmi zic în sinea mea: "Pe Nicolae n-au cutezat încă să-l omoare ocupanţii ruşi şi autohtonii filoruşi, pentru că e prea mare. De cei mijlocii i-au omorât de mult şi-i omoară în continuare. Pe cei neînsemnaţi, după părerea lor, a ocupanţilor, ţărani, muncitori, nu prea se ocupă, pentru că sunt majoritatea şi nu ei primesc ideile de nevăzut şi nu ei iau deciziile şi nu ei hotărăsc soarta ţării, deşi sunt talpa ei.

Când Sfatul Ţării în 1918 a decis realipirea Basarabiei la ţara-mamă, erau nişte oameni la conducerea României, care au voit unirea. Acum, actualmente, anume astfel de oameni ne lipsesc. Şi m-aş adresa lui Nicolae Dabija cu următoarele: Ne întoarcem, dragă Nicolae, la fraza ta spusă odată în privinţa mentalităţii românului chişinoian şi a celui bucureştean. Cum ţi-ai explicat tu, un poet, un filosof, un luptător pentru eliberare şi întregire, faptul că un proiect de lege vizând deţinuţii politici români care nu au reuşit să se refugieze după 28 iunie 1940 din calea forţelor de ocupaţie din Basarabia-Bucovina, Ţinutul Herţa, şi care au fost supuşi represiunilor fostei URSS, a fost respins mai întâi de Guvernul român, iar apoi de Parlamentul României?!

Decizia de la guvern sună aşa: "Punctul de vedere al Guvernului: faţă de cele prezentate, Guvernul nu susţine adoptarea acestei iniţiative legislative. Cu stimă, Adrian Năstase." Bucureşti, 12, luna V. 2004.

Aşijderea, Senatul României. În 10 mai 2004 a respins propunerea legislativă privind acordarea de drepturi persoanelor care începând cu 28 iunie 1940 au fost persecutate din motive politice de autorităţile sovietice din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Preşedinte de şedinţă, Doru Ioan Tărăcilă.

Decizia de la Camera Deputaţilor în forma ei clară şi concretă încă nu am primit-o, dar va suna, bănuiesc, la fel. Şi atunci, nu te întreba nici tu, dragă Nicolae, nici mulţi alţii din Basarabia, nici toată populaţia românească de acolo de ce am venit la Bucureşti. De moarte nu mă tem. Am înfruntat-o de vreo patru ori. Am venit să vedeţi cu toţii, să vadă toată lumea de pe glob că de-am lupta în Basarabia încă 100 de ani şi am pierde încă milioane de oameni ce au luptat până acum, unirea se face din capitala unei ţări, iar nu din provincii. Capitala unei ţări iar nu provincia ei are legături cu toate cancelariile lumii, pregăteşte sau nu terenul pentru o eventuală unire. Deocamdată, terenul unei eventuale realipiri, l-a pregătit Franţa în locul României.

În raportul pentru delegaţia franceză, participantă la Uniunea Europeană cu privire la România, se stipulează că Franţa întrevede realipirea Republicii Moldova la România, să sperăm că va voi acelaşi lucru şi Germania şi alte ţări componente ale Uniunii Europene, deocamdată pot spune doar atât: toţi mişeii care-l atacă pe un om ca Nicolae Dabija, pe alţi scriitori de notorietate, sunt sub vremi, pe când ei sunt peste vremi.

Iar istoria României, aşa cum este ea, independentă de conducători, de spiritele care convieţuiesc în acelaşi plan social cu respectivii, şi nicidecum în plan spiritual, cuprinde toate provinciile sale istorice.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Napoleon Antonescu. Va urma domnul Dan Brudaşcu.

Domnul Niculae Napoleon Antonescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

După o declaraţie atât de pasionată şi importantă politic, am să mă refer la o problemă care aparent este minoră, dar care în fond a ridicat o grămadă de discuţii în presa din România, în mass-media şi aşa mai departe.

Am intitulat această declaraţie "Câteva considerente politice şi nepolitice privind participarea României la concursul "Eurovision" de la Istanbul"

Aparent, acest eveniment artistic major, care are loc anual în Europa nu are nimic comun cu politica, sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Din păcate, este evident că votarea are din ce în ce mai mult un caracter, dacă nu politic, în orice caz subiectiv, bazat pe criterii de apartenenţă zonală, de limbă, de alianţe prezente sau mai ales trecute (vezi voturile ţărilor din fosta URSS, din fosta Iugoslavie, ţările nordice şi altele).

Dar nu despre acest aspect doresc să vorbesc în această declaraţie, ci despre prezenţa absolut penibilă pe care a avut-o reprezentanta României la acest eveniment. Trec şi peste faptul că selectarea acestei melodii care nu are nimic comun cu tradiţiile muzicale naţionale româneşti s-a făcut greşit (subiectiv), deoarece în fond este o banală melodie pe care din păcate alături de alte melodii similare o ascultăm pe toate posturile de radio, în special comerciale, sau în discoteci.

Vreau să exprim un protest deosebit asupra modului în care a apărut îmbrăcată sau mai bine zis dezbrăcată interpreta Sanda Ladoşi în contradicţie cu buna ei imagine anterioară. Ţinuta ei se potrivea poate la un bar sau la o discotecă, dar în nici un caz la o astfel de manifestare. Dacă era un concert oarecare la care cânta şi dânsa, putea să vină îmbrăcată cum vrea, dar aici unde, în fond, reprezenta România nu trebuia să apară astfel. Este evident că dânsa atâta s-a priceput, dar ce au făcut cei din delegaţia TVR care s-au ocupat de această participare? Aceasta este imaginea României pe care ei au prezentat-o?

Ca urmare, combinând nefavorabil modul de prezentare cu interpretarea, cel puţin mediocră, a unei melodii nereprezentative, votul ţărilor participante a taxat dur "prestaţia" noastră care a primit numai 18 puncte, din care 10 au venit din Spania, unde probabil românii care lucrează din greu acolo, au răspuns penibilului apel al prezentatoarei TVR, făcut pe toată durata transmisiei către românii din străinătate de a vota reprezentanta TVR nu pentru valoarea ei, ci pur şi simplu pentru că era "a noastră."

De altfel, şi alte reprezentante îmbrăcate ceva mai bine decât interpreta noastră, au fost taxate în mod similar (vezi reprezentanta Rusiei, Poloniei ş.a.).

În concluzie, apreciez că modul în care a fost selectată melodia şi cântăreaţa, s-a făcut greşit, mergându-se, în special, dacă nu total, numai pe rezultatul televotingului care, evident, poate fi subiectiv sau chiar manipulat.

De asemenea, cer conducerii TVR să analizeze toată "prestaţia" echipei sale prezente la Istanbul şi să ia măsuri severe, mergând până la excluderea de la astfel de manifestări a grupului de presiune-interese (alţii îl denumesc în alt mod) care "organizează" participarea la acest important eveniment artistic internaţional şi nu numai (Vezi Festivalul Mamaia şi altele).

Prin modul în care s-a prezentat, delegaţia TVR a făcut un mare deserviciu atât interpretei, care are o cu totul altă imagine, cât mai ales imaginii României în Europa.

Ca urmare, cer conducerii TVR să analizeze temeinic această situaţie şi să ia toate măsurile care se impun.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Dan Brudaşcu. Va urma domnul Metin Cerchez.

Domnul Dan Brudaşcu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Vedeţi ce se întâmplă dacă-şi permite cineva să se ducă în afară fără aprobarea secţiei de propagandă a C.C. al P.S.D.? Este taxat drept nereprezentativ pentru România.

De altfel, eu mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi "Amneziile lui Ioan Rus".

Voi preda textul respectiv pentru stenogramă, însă îmi permit să-l completez cu două observaţii.

Una dintre observaţii este tentativa din ce în ce mai vizibilă de a ţine sub supraveghere şi monitorizare strictă a reprezentanţilor opoziţiei. În acest sens, sunt două exemple: la multe dintre adunările electorale organizate de către Filiala Cluj a Partidului România Mare au fost prezenţi în sălile unde s-au desfăşurat aceste manifestări şi poliţişti care n-au venit ca şi simpli cetăţeni, ci au venit cu misiune clară de a determina electoratul să se teamă, să fie speriat şi să nu-şi poată exprima aceste puncte de vedere critice la adresa bunăstării şi realizărilor deosebite ale actualului regim.

Al doilea exemplu este acela rezultat din declaraţia personală a ministrului de interne, aseară, pe un post local de televiziune, care-şi ameninţa interlocutorul că are fotografii prin care să demonstreze implicarea unor membri ai opoziţiei în aşa-zisa discreditare a sa personală.

Întreb de la acest microfon, are cumva P.S.D. angajat un serviciu secret în structurile sale prin care ţine sub supraveghere opoziţia? Cine dă dreptul ministrului de interne şi administraţiei internelor să folosească instituţiile statului pentru monitorizarea, filmarea, înregistrarea reprezentanţilor opoziţiei?

Din acest punct de vedere, adresez un apel reprezentanţilor diplomaţi ai ţărilor membre ale NATO şi ale Uniunii Europene, în sensul de a sesiza gravul pericol pe care-l reprezintă în momentul de faţă exacerbarea tentativelor de cenzură la nivelul manifestărilor politice şi iată, şi spirituale, ale celor care-şi permit să gândească altfel decât partidul mamut, partidul-stat.

În ceea ce priveşte textul acestei declaraţii, domnule preşedinte, îl predau la stenogramă.

Mulţumesc pentru atenţie.

"Amneziile lui Ioan Rus"

Spre sfârşitul emisiunii electorale difuzată de postul local de televiziune "Antena 1", marţi, 18 mai a.c., Ioan Rus, candidatul P.S.D. la funcţia de primar al Municipiului Cluj-Napoca făcea o afirmaţie care îl descalifică şi demonstrează că nici el personal şi nici partidul pe care îl reprezintă nu înţeleg sensurile şi valorile democraţiei.

Astfel, declara că actualul primar, dr.ec.Gheorghe Funar, ales în mod democratic de electoratul clujean pentru trei mandate consecutive, nu ar fi şi primarul său. Motivul invocat de Ioan Rus este faptul că primarul şi-a permis să solicite, prin scrisori deschise, demisia sa din funcţia de ministru de interne. El mai afirma că aceeaşi solicitare ar fi făcut-o şi un deputat de Cluj al cărui nume nu l-ar fi reţinut. Singurul element pe care, chipurile, l-a păstrat memoria sa ar fi relaţia dintre deputat şi o cântăreaţă. Cum era de aşteptat, savantul candidat P.S.D. nu a reţinut nici numele acesteia.

Cel pe care nu şi-l aminteşte Ioan Rus are numele de Dan Brudaşcu. Vreme de aproape patru ani, Dan Brudaşcu a adresat Ministerului de Interne şi, ulterior, Ministerului Administraţiei şi Internelor, circa 200 de întrebări şi interpelări pe probleme ridicate de locuitori ai judeţului Cluj sau pentru a pune capăt unor abuzuri şi grave încălcări de lege săvârşite de reprezentanţii administraţiei judeţene sau locale, de organele de poliţie, de şefii altor instituţii şi servicii aflaţi în subordinea ministrului Ioan Rus.

Dacă este adevărat că nici după semnarea a peste 200 de documente adresate lui Dan Brudaşcu, Ioan Rus nu-şi mai aminteşte numele acestuia, atunci putem trage concluzia că, după patru ani, acesta habar nu are de problemele ministerului pe care, chipurile, l-ar conduce. Mai mult, tot în această perioadă, în mod unilateral, actualul ministru Ioan Rus l-a sufocat pe deputatul Dan Brudaşcu cu urări şi felicitări atât cu prilejul zilei de naştere, cât şi cu prilejul marilor praznice şi sărbători naţionale. Oare nici de acestea nu-şi aduce aminte amnezicul Ioan Rus?

În altă ordine de idei, "cântăreaţa" al cărei nume nu vrea să-l pronunţe Ioan Rus, nu este alta decât Sava Negrean, nume cunoscut în ţară şi peste hotare. Oare în ultimii 30 de ani, telespectatorul Ioan Rus nu a urmărit absolut nici o emisiune de folclor, nu a ascultat nici o transmisiune radio, nu a participat la nici un concert dintre sutele la care a participat şi Sava Negrean şi şi-a câştigat un bun renume datorită unui repertoriu deosebit şi unor calităţi vocale şi interpretative aparte?

Dacă nu i-ar fi fost cunoscut numele Savei Negrean, oare de ce, în 1996, cu prilejul spectacolului organizat de P.S.D. în campania electorală, Ioan Rus, personal, a invitat-o insistent pe Sava Negrean? Dar, spre nenorocul lui Ioan Rus, Sava Negrean a refuzat invitaţia.

Din acel moment, răzbunătorul Ioan Rus a decis pedepsirea Savei Negrean, fapt care azi înseamnă interzicerea apariţiei sale la manifestări cultural-artistice organizate în Municipiul Cluj-Napoca şi în judeţul Cluj. "Democratul" Ioan Rus reintroduce, astfel, cenzura în cultura românească şi încearcă, cu disperarea neputinciosului, să stopeze evoluţia artistică a unui nume de referinţă a cântecului popular românesc.

Având în vedere doar această amnezie dubioasă a candidatului P.S.D., dorim să întrebăm electoratul clujean dacă are încredere să aleagă un asemenea primar în municipiul reşedinţă de judeţ. Avem şi din acest exemplu dovada clară că se urmăreşte, în fapt, restauraţia comunistă, nu numai la nivel naţional, ci şi în municipiul nostru.

Personal, recomand domnului Ioan Rus, având în vedere amnezia de care dă dovadă, să nu îşi mai neglijeze sănătatea, cu atât mai mult cu cât calitatea oficială pe care, încă, o deţine şi în care a fost numit şi niciodată ales, necesită o foarte sănătoasă memorie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Metin Cerchez. Va urma domnul Petre Posea. Doamna Maria Lazăr a depus declaraţia la secretariat.

Domnul Metin Cerchez:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

Declaraţia mea politică se numeşte "Demisia domnilor Rus şi Geoană. Imediat!"

N-aş fi făcut această declaraţie politică dacă evenimentele din ultimele zile nu ar fi cerut-o practic, pentru că nu ştiu, Doamne, în ce ţară trăim, dar nicăieri, şi chipurile tindem către Uniunea Europeană, arătaţi-mi mie o ţară din Uniunea Europeană unde ministrul de externe sau ministrul de interne, mai grav, practic ministrul administraţiei şi internelor, deci cu două fotolii sub şezut, candidează în timp ce este şi ministru la o funcţie publică, aceea de primar.

Şi când asta? Atunci când, vezi Doamne, ne batem toţi aici şi în Parlament şi societatea civilă şi presă, ca să aderăm la Uniunea Europeană. Atunci când capitolul administraţie şi justiţie este cel care dă cele mai mari bătăi de cap împotriva aderării, ca să spun aşa, ministrul de interne Ioan Rus pleacă frumos la Cluj ca să devină cel mai mare din ţară, să devină primar al unui municipiu care este într-adevăr important, dar funcţia respectivă nu este atât de importantă ca să ne aducă şi victoria, aceea a aderării la Uniunea Europeană, în ianuarie 2007.

Şi, în timp ce domnia sa se bate pe posturile locale din Cluj cu vajnicii reprezentanţi ai opoziţiei, la Mihăileşti, datorită lipsei de profesionalism a subordonaţilor săi, are loc o tragedie extraordinar de mare, mor ziarişti, mor membri ai administraţiei şi internelor, pompieri, atât ofiţeri cât şi soldaţi, mor civili şi nimeni, dar absolut nimeni, pentru că bineînţeles trăim în România, nu va da socoteală. Pentru că ministrul de interne este în plină campanie electorală. Pentru că domnul Geoană (un excelent diplomat) a ales sau, de fapt, ştim mai bine, a fost pus să numere fetele de pe centură, pentru că a fi primar implică şi eradicarea prostituţiei de pe centura Capitalei. Or, dacă-l vedem pe Geoană în prag de aderare la Uniunea Europeană mergând pe centura Capitalei pentru a face Bucureştiul mai curat, iartă-mă Doamne, stau şi mă întreb, în ce ţară trăim?

Am mai spus despre vechea coaliţie C.D.R., atunci când s-au lăudat cu 15.000 de specialişti că va fi o minciună care se va întoarce ca un bumerang împotriva lor şi s-a dovedit acest lucru, pentru că nu îmi imaginam cum un ginecolog poate conduce un Minister al Agriculturii sau un electronist nu ştiu ce minister, sau un aviator, cum era Dudu Ionescu, ministerul de interne. N-au învăţat nimic cei din P.S.D. despre această eroare şi dacă tot avem un inginer auto la Ministrul de Interne, nici măcar jurist, ca să zic aşa, ne dăm seama cam cum vom intra noi în Uniunea Europeană la capitolul de aderare şi poate nu este un lucru lipsit de importantă să amintim faptul că domnul Ioan Rus, înainte de a fi ministru de interne, pentru că dânsul nu este şi deputat ca şi ceilalţi miniştri, era directorul de vânzări la Firma lui Ţiriac, acel Ţiriac care din 1990 a avut parte de toate binefacerile guvernărilor post-decembriste, era inginer de vânzări la Firma "Mercedes". E! Ce să spunem dacă până şi Mercedesul domnului Rus a luat foc, care Mercedes este o maşină extraordinar de bună, ce o să fie Doamne cu acest minister mai departe? Şi dacă tot a fost în slujba domnului Ţiriac, înseamnă că am putea să ne gândim şi să-i dăm dreptate domnului Ţiriac, că ştie el ce spune, că România nu va adera în 2007 la Uniunea Europeană, va adera mai încolo, în 2010, pentru că un fost subordonat de al dânsului merge prin localităţile ţării, că e mai bună în prag de aderare, acea slujbă de primar.

Nu ştiu ce se ascunde în spatele acestor delegări, dar era mai bine ca partidul de guvernământ, dacă într-adevăr dorea cu prisosinţă acest lucru, ca în ianuarie 2007 să aderăm la Uniunea Europeană, să-i scoată din funcţiile pe care le au, pe care le deţin, să pună oameni care vor ca România să adere la Uniunea Europeană, căci altfel, stau şi mă gândesc că n-a fost vorba decât de o pedepsire a domnului Geoană, că-l întrecuse în sondajele de opinie pe cel care trebuie să fie neapărat preşedintele României, Adrian Năstase, dar cine ştie? Nu în Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petre Posea. Va urma domnul Emil Rus.

Domnii deputaţi Vasile Miron, Emil Rădulescu şi Eugen Nicolăescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Petre Posea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Permiteţi-mi ca, înainte de a da citire declaraţiei politice, în amintirea celor doi jurnalişti de la "Antena 1", Elena Popescu şi Ionuţ Barbu, pe care i-am cunoscut şi apreciat, morţi în ziua de 24.V.2004, a celorlalţi decedaţi, pompieri şi alte persoane, în accidentul de la Mihăileşti, vă propun un moment de reculegere şi veşnică să le fie amintirea, Dumnezeu să-i ierte! Să le înalţe la ceruri sufletele tinere, curate şi nevinovate!

(Se păstrează un moment de reculegere)

Vă mulţumesc.

Declaraţia politică se intitulează "Nu tot ce bâzâie face şi miere!"

Legătura între alegători şi anumiţi oameni politici e vie numai înainte de alegeri şi atunci localităţile urbane şi rurale răsună de claxonul maşinilor pline cu candidaţi şi promisiuni. Bietul alegător nu mai are răgaz să doarmă, necum să mănânce. Adunările se ţin lanţ, lacrimile şi aclamările, ofertele şi promisiunile tuturor ameţesc alegătorul, uimit că a devenit un astfel de subiect de adoraţie.

Aşa s-a întâmplat mai zilele trecute, când urbea mea natală, micul orăşel de munte Nehoiu, a fost vizitat de un convoi de talia celor amintite mai sus, pentru o întâlnire cu discuţii între alegători şi doamna deputat liberal Mona Muscă.

Stimabila doamnă a mai avut o tentativă de a veni la Nehoiu cu ceva timp în urmă, dar soarta nemiloasă a făcut atunci să se trezească "înfiptă" cu maşină cu tot în oiştea unei căruţe ce circula normal, cât pe ce să se aleagă praful şi de cărăuş şi de bietul animal. Astfel se confirmă încă odată butaforia românească: "Pe mine m-ai omorât, dar cu calul ce-ai avut?"

De această dată, cu mai mult elan, planul doamnei deputat a reuşit şi după ce a bâzâit cam o oră pe la sediul liberal, într-o sală plină cam 90% de copii de şcoală, s-a lansat într-o tentativă de a prosti lumea cu ideea unei schimbări fundamentale de macaz în politica românească. Foarte repede însă, oamenii, atâţia câţi erau în sală, au înţeles că o gaşcă de profitori odioşi dau târcoale eşichierului politic, o gaşcă flămândă şi pusă pe căpătuială.

Au mai înţeles, de asemenea, că stimabila doamnă liberală, profitând de prezenţa unui auditoriu nu prea elevat, cu atât mai mult de lipsa bunului simţ, a dat buzna în viaţa şi cotidianul lor, încercând să-şi croiască încă odată drum alături de indivizi la fel de dubioşi şi taraţi ca şi domnia sa în viaţa politică şi socială a ţării, zgârâind, ca şi aceştia, ori urechile auditoriului ori sticla televizoarelor. Şi cum spuneam, au început să iasă tot felul de aberaţii din guriţa şi de sub claia de păr liberală, dar ferit-a sfântul să auzi un program viabil pentru viitor, o strategie acătării, credibilă. Nu. Totul s-a rezumat numai la critici dure la adresa Partidului Social Democrat, nescăpând nici un prilej de a-l ridica în slăvi pe preţiosul lor "contabil", Stolojan, singurul în stare să facă numai bravuri. Musca, în toată şederea ei la Nehoiu, a pozat în campioană a democraţiei căutând pricină unor formaţiuni sau personalităţi politice cu adevărat democratice şi sperând ca în felul acesta, faptele de natură penală ale acoliţilor săi vor fi uitate sau prescrise.

Dar toată lumea ştie cât de gol le e "împăratul" sau mai bine zis "împăiatul", cât de deşarte sunt promisiunile lor, adevărata lor intenţie este de a mai tăia încă odată ca în perioada 1996-2000, hălci pofticioase din economia ţării, comisioane grase pe numele lor adevărat.

Oamenii s-au fript odată cu minciunile neruşinate ale liberalilor în mandatul amintit, când au promis marea cu sarea până s-au văzut la putere, după care au furat de s-au spetit, direct sau prin interpuşi, iar ce n-au putut fura au culcat la pământ. Oamenii au înţeles în sfârşit în anul 2000, că guvernarea de "ieri" va trebui să răspundă pentru starea de ruină în care a fost adusă ţara de către aceştia, guvernare care, din păcate, încă mai este liberă, independentă şi cu averi fabuloase agonisite pe spinarea unei populaţii minţite sistematic şi înfometate după programe diabolice, anume concepute pentru a o distruge în substanţa ei biologică şi spirituală. Lumea a avut de învăţat din acea experienţă amară, iar oamenii ştiu acum mai bine ca oricând, care le sunt duşmanii şi care le sunt prietenii.

În concluzie, îngrămădeală mare şi nu prea la întâlnirea nehoienilor cu deputatul liberal Mona Muscă. Doar câţiva au venit de bună voie. Grosul a avut un alt motiv. Nu-i interesează şi nu înţeleg mare lucru din ce bâzâie liberala, dar au venit mai mult s-o vadă în carne şi oase.

Trecând prin Nehoiu, Mona Muscă a încercat să facă puţine valuri de hârtie creponată, lăsând să se înţeleagă că este femeia care se pricepe să-şi facă reclamă, ştie când să-şi folosească clanţa. A lăsat să se înţeleagă că se pricepe să radiografieze activitatea puterii, ştie ce e aia corupţie (o fi învăţat de la Valeriu Stoica), găseşte orgolii paroxistice la unii politicieni. Ce mai, Mona le ştie pe toate şi tare mai vrea să-şi păstreze locul de deputat. Atât!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Emil Rus. Va urma domnul Dumitru Bentu. Domnii deputaţi Virgil Popescu şi Ion Bozgă au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Emil Rus:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vorbesc astăzi în declaraţia mea despre o vizită a premierului Adrian Năstase, preşedintele Partidului Social-Democrat, în judeţul Bistriţa-Năsăud, desfăşurată în urmă cu câteva zile, vizită care a copiat sub toate aspectele întâlnirile de altă dată ale secretarului general Partidului Comunist Român cu oamenii muncii.

Întocmai ca pe vremea răposatului, s-au luat toate măsurile organizatorice şi de ordine, precum şi măsurile de mobilizare plenară a cetăţenilor prin împingerea de la spate.

Subliniez această împingere de la spate, pentru că - spre exemplu - la orele 11,00 cursurile la şcolile din jurul Becleanului s-au încheiat, iar elevii şi cadrele didactice din satele aparţinătoare şi comunele învecinate au fost îmbarcaţi în autocare, spre a-i plasa pe elevi şi profesori la locurile anumite pe traseul vizitei, iar cei din oraş au fost puşi să semneze în convocatoare, ca la orele 13,00 să fie prezenţi la întâlnire cu şeful Executivului.

Vizita a debutat, ca şi altădată, în oraşul de pe Someş, unde elicopterul premierului a fost întâmpinat pe stadion de Primarul Becleanului, deci alţi oameni, aceeaşi piesă, ca şi atunci, cu discursuri de laudă a realizărilor măreţe. Şi teatrul a continuat cu strângeri de mâini pe traseu şi vizita la complexul de servicii sociale comunitare, unde totul a fost regizat după tipicul cunoscut: primirea cu pâine şi sare, copiii îmbrăcaţi arătos, puşi anume să mimeze activităţi de la jocul de table într-o cameră, până la centrul de terapie unde tinerii locatari au jucat piesa cu modul de a conduce şi de a fi condus.

Sigur, a urmat sfinţirea, sau mai bine zis "resfinţirea" bisericii din incintă. Zic aceasta pentru că la o asemenea acţiune a participat ministrul Miron Mitrea. Probabil că, dacă ar veni în vizită preşedintele ţării, biserica ar fi sfinţită a treia oară. S-a trecut la Colegiul Naţional "Petru Rareş", unde s-a tăiat panglica la o sală de sport, de către premier, dar sala a mai fost inaugurată o dată de către acelaşi ministru, Miron Mitrea, şi tot cu tăiere de panglică, şi tot cu îmbrăţişări şi felicitări.

Ne amintim că şi pe vremea răposatului, brazii de la Bistriţa, care-l aşteptau plantaţi anume, îngălbeniseră, dar au fost daţi cu vopsea verde, să aibă prospeţime.

Au fost mobilizaţi sportivii să dea mâna cu premierul şi însoţitorii săi: Şerban Mihăilescu şi Vasile Dâncu. Pe urmă, domnul Adrian Năstase, cu mânuţele lui amândouă, a deschis jocul de handbal, joc festiv al fetelor, a aruncat mingea.

Vizita a continuat cu oameni transportaţi dintr-o parte în alta, ca să-l întâlnească pe premier. În final a avut loc şedinţa cea mare în capitala judeţului, nu în faţa sediului Partidului Comunist Român, ca atunci, ci în sala Polivalentă, sub semnul "Faptele sunt politica noastră", ceea ce nu mă îndoiesc. Aşa fapte, aşa oameni.

Vedeţi, dumneavoastră, de aceea este necesară schimbarea, dar schimbarea tuturor schimbărilor. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Dumitru Bentu.

Va urma domnul deputat Nicolae Leonăchescu.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Sper să mă încadrez într-un minut. Am intitulat declaraţia mea politică de astăzi: "Imaginea".

Partidul Social Democrat a dorit o astfel de campanie: serioasă, onestă, elegantă chiar, axată pe oferte concrete, pe soluţii realiste, pe respectul - în ultimă instanţă - faţă de alegători.

N-a fost să fie aşa. În încercarea tutelată de disperare, de a obţine capital electoral, Opoziţia a coborât nepermis de mult nivelul discursului. S-a axat pe tipul de campanie negativist, împingând în faţă derizoriul şi stresând oamenii cu afirmaţii nefondate, cu "adevăruri" numai de ea ştiute, cu idei vetuste expuse într-un limbaj suburban, în multe cazuri de o agresivitate pe care nici premoniţia eşecului nu o poate justifica.

Având un asemenea exemplu de la "centru", şi discipolii din teritoriu au adoptat aceeaşi "strategie", demonstrând că principiul doctrinar pe baza căruia s-au constituit a fost efectul de tunet.

Au sărit ca arşi atunci când, firesc, a venit reacţia partidului de guvernământ, şi răspunsul lor este tot o negaţie: "Nu-i adevărat, speculaţii, pure invenţii etc., etc.". Numai că, în opinia publică prinde tot mai multă consistenţă ideea "baronilor cu sânge albastru-galben". Titlurile "nobiliare" respective au, trebuie să recunoaştem, o altă rezonanţă: "Baron de Silva, baron de Sidex, baron de Vama, baron de Midia, baron de Eximbank, baron de Citroen, baron de Megapower & Zamora". Sună cu adevărat nobiliar, dar imaginea de cavaleri ai neprihănirii a fost retuşată până la detaliu, astfel că ea arată acum normal.

Instantaneul - pe 6 iunie. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Leonăchescu.

Va urma domnul deputat Ionel Olteanu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

Ne aflăm în plină campanie electorală pentru desemnarea celor care ne vor conduce în următorii ani la nivelul administraţiei locale şi judeţene. Vom avea alţi primari sau vor fi realeşi tot cei care au mai fost. Vom avea alţi consilieri sau îi vom realege pe cei care au mai beneficiat de acest statut.

Nu despre oferta politică a partidului mi-am propus să vorbesc astăzi, ci despre peisajul electoral al localităţilor noastre şi despre modul în care unii candidaţi înţeleg să-şi facă propagandă electorală, atât în media, cât şi prin mijloace mai simple: afişe, postere, panouri etc.

Ceea ce te izbeşte, la prima vedere, când intri astăzi într-o localitate, este invazia de trandafiri desenaţi, afişaţi sau oferiţi. PSD-ul ne vâră în ochi trandafiri prin televizoare, prin afişe şi benere, prin farfurii şi pixuri, prin postere şi panouri uriaşe.

Această maree trandafirie ar trebui să ne facă fericiţi. Dar, la o succintă analiză a fenomenului acesta, scăpat de sub control, care a depăşit limitele admise, trei gânduri nărăvaşe s-au fixat în mintea alegătorului, pe care şi-l expune în stilul uşor ironic al românilor. Primul este clasic: "Aici sunt banii dumneavoastră". Cu cât numărul afişelor, posterelor şi panourilor uriaşe se măreşte, cu atât mai mult omul simplu se întreabă: "De unde au luat banii titularii acestor uriaşe mijloace propagandistice?"

Al doilea gând este o reacţie inversă: "Atenţie la trandafiri! Sub culoarea lor roşie se ascund ghimpii. Atenţie, oameni buni, pionul otrăvit este ambalat în culori atrăgătoare!".

Şi, în final, gândul intelectualului: "Apa de trandafiri ne-a mai fost oferită".

Ascunderea realităţilor, punerea unui diagnostic eronat asupra realităţii conduc automat la soluţii greşite şi la prelungirea acestei tranziţii dureroase.

Ni se mai oferă şi alte variante propagandistice de către cei bine ancoraţi - de ani de zile - în lumea trandafirilor. Mi-a fost dat să văd propaganda făcută în ziare de către unii primari ai puterii, care vor să se înveşnicească în scaunele împodobite cu trandafiri. Aceşti primari prezintă monografia comunelor respective pe câte două pagini de ziare. Ei se laudă cu zestrea edilitar-gospodărească a comunelor respective, inducând în mintea alegătorului ideea că primarul respectiv a construit totul: bisericile, Mânăstirea Robaia, localurile căminelor culturale, clădirile şcolilor, electrificarea satelor etc.

Stai şi te întrebi: "Cum de-şi permit aceşti anonimi să mistifice istoria?"

Construcţii făcute în alte vremuri, de alte generaţii sunt prezentate ca mari realizări ale acestor "primari trandafirii". Unde este democraţia respectului?

Atenţie, domnilor, ceea ce este prea mult strică. Lumea vă judecă şi nu vă iartă. La o situaţie social-politică nouă, nu putem rezolva delicatele probleme ale satelor şi comunelor noastre, ale lumii contemporane într-o dinamică accentuată, cu oferta patronilor de primării a căror prestaţie şi-a epuizat de mult resursele.

Atenţie, domnilor! Schimbarea se impune pentru că administraţia locală nu este locală, ci fundamentală. La acest nivel, "apa de trandafiri" menită să înşele, trebuie înlocuită cu apă de izvor. România are izvoare pure din care să adune forţa şi vectorii de progres. În peisajul electoral actual, Partidul România Mare are curajul să-şi expună valorile ideatice şi personalităţile drept o autentică ofertă politică, şi drept garanţia unei schimbări în bine pentru o lume eliberată de metodele şi apucăturile regimurilor dictatoriale revolute. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ionel Olteanu.

Va urma domnul deputat Mihai Baltă.

Domnul Ionel Olteanu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

După cum cunoaşteţi, tragicul accident produs ieri, 24 mai 2004, în zona comunei buzoiene Mihăileşti a avut consecinţe dramatice: 16 persoane şi-au pierdut viaţa, printre care doi jurnalişti ai televiziunii ANTENA 1 (Elena Popescu şi Ionuţ Barbu), un poliţist şi mai mulţi pompieri, toţi decedaţi la datorie, alte 13 persoane fiind rănite.

Un bilanţ rezultat în urma exploziei unui camion încărcat cu mai multe tone de azotat de amoniu, pe cât de trist, pe atât de greu de acceptat pentru toţi cei care cred că accidentul putea fi evitat.

Exprimând regretul profund pentru moartea celor 16 oameni, în condiţiile devastatoarei deflagraţii, adresez, totodată, tuturor familiilor îndoliate, rudelor, prietenilor şi colegilor celor dispăruţi dintre noi, condoleanţe sincere şi întreaga mea compasiune. Dincolo de solidaritatea firească pe care o manifestăm faţă de familiile celor decedaţi, suntem obligaţi să acţionăm pentru ca asemenea evenimente să nu se mai repete, să nu mai fie posibile.

De aceea, consider că, cererea Preşedintelui României, domnul Ion Iliescu, de a se efectua anchetă severă în vederea stabilirii cauzelor şi condiţiilor acestui cumplit accident, nu este doar bazată pe o legitimitate - de altfel evidentă -, ci şi pe o responsabilitate civică, pentru siguranţa cetăţeanului, căruia îi datorăm, fără îndoială, mereu mai mult în exerciţiul funcţiilor publice.

Din această perspectivă, cred că oricât de mult s-ar fi făcut pentru creşterea gradului de siguranţă a cetăţeanului, întotdeauna va fi insuficient, cât timp se produc asemenea evenimente.

Apreciind reacţia promptă şi eficientă a autorităţilor locale şi ale administraţiei centrale, nu putem să nu ne gândim că promptitudinea şi eficienţa au în mod necesar o altă dimensiune, mult mai favorabilă cetăţenilor, nouă, tuturor, atunci când sunt rezultatul măsurilor de prevenire. Este deci aproape un truism să spunem tot timpul că este mai uşor să previi, şi mai bine, decât să tratezi.

De aceea, fără afectarea în nici un fel a anchetei judiciare, deja demarată cu profesionalism, ieri, de către procurorii şi poliţiştii din Buzău, şi de la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi fără prejudicierea rezultatelor acestei anchete, indiferent care vor fi acestea, cred că este necesară constituirea unei comisii interministeriale pentru stabilirea cauzelor accidentului; controlul măsurilor aplicabile în domeniul transportului materialelor şi materiilor periculoase pe drumurile publice şi a celor care le produc ori manipulează, ori care le utilizează.

Elaborarea unui plan naţional de protecţia mediului înconjurător, aşa cum s-a elaborat în Franţa - în 1991 - este mai mult decât necesar, pentru ca măsurile pe care le vom stabili să poată fi puse în aplicare cât de curând.

Nu în ultimul rând, este nevoie de implicarea Parlamentului, prin constituirea unei comisii speciale de anchetă, care să analizeze măsura în care legislaţia existentă răspunde nivelului de siguranţă a transportului substanţelor şi produselor periculoase pentru mediul înconjurător, în raport de aşteptarea cetăţenilor şi de standardele europene.

O asemenea anchetă parlamentară ar conduce la ameliorarea şi completarea legislaţiei specifice şi, desigur, la o îmbunătăţire a aplicării acesteia. Parlamentul are, cred, datoria principală de a verifica eficienţa legii, prin controlul aplicării ei corespunzătoare, dar şi datoria încurajării cetăţenilor de a-şi exercita toate drepturile şi libertăţile fundamentale, şi de a-şi asuma, fără îndoială, responsabilităţi în toate materiile, îndeosebi în domeniul dreptului la un mediu sănătos şi la un echilibru ecologic consacrat de Constituţie.

Or, dintr-o asemenea perspectivă, se impune concretizarea acestui drept constituţional printr-o lege organică, care să facă posibilă ca acest enunţ normativ să nu rămână doar teoretic şi iluzoriu, ci să devină concrete şi - efectiv - aşa cum cere Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Din perspectiva dreptului la informare, unul din primele drepturi fundamentale care este invocat adesea, în legătură directă cu dreptul la protecţia unui mediu sănătos şi la un echilibru echitabil, este nevoie să amintim că, cel puţin acum, avem datoria să asigurăm condiţiile corespunzătoare exercitării dreptului la informare, condiţiile corespunzătoare exercitării meseriei de jurnalist, meserie esenţială pentru orice democraţie veritabilă.

De aceea, una din măsurile pe care comisia parlamentară de anchetă ar putea-o lua, trebuie - fără îndoială - să fie şi aplicarea concretă a convenţiilor Consiliului Europei, Convenţia de la Lugano privind responsabilitatea pentru activităţile industriale care dăunează mediului înconjurător şi produc consecinţe periculoase, şi desigur în legătură cu Convenţia Europeană privind combaterea poluării mediului prin mijloacele de drept penal.

Închei, spunând că este de datoria noastră să avem o legislaţie concretă şi efectivă pentru a asigura beneficiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale prevăzute de Constituţie. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Mihai Baltă.

Va urma domnul deputat Valentin Păduroiu.

Finalul va fi al doamnei deputat Amalia.

Domnul Mihai Baltă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Fluieratul - doctrină politică".

În debutul campaniei electorale pentru alegerea primarilor şi consilierilor locali, preşedintele Partidului Social Democrat, domnul Adrian Năstase, a făcut apel către toate formaţiunile politice să desfăşoare o campanie civilizată, având la bază programe politice, proiecte, idei constructive în spiritul fiecărei doctrine politice.

S-a exprimat convingerea că această campanie va evidenţia cine optează pentru o viziune constructivă, pentru dezbaterea pe proiecte, pentru identificarea soluţiilor, pentru profesionalism şi responsabilitate şi cine face din aceste alegeri şi din această campanie doar o luptă pentru putere.

Partidul Social Democrat şi-a propus o campanie pozitivă pentru că are ce spune şi arăta cetăţenilor. Desfăşurarea campaniei a reliefat însă prezenţa unei coaliţii - PNL-PD-PRM - inconsecventă în declaraţii, în continuă căutare a unei identităţi politice pierdute, de fiecare din partidele componente, şi care nu reprezintă altceva decât adevărata lor ofertă politică: lipsa de doctrină, lipsa de oferte şi soluţii, secetă de idei politice, dispreţ faţă de propriul electorat.

Declaraţia liderilor PNL-PD-PRM, bazate "pe sprijin reciproc avantajos", sunt veritabile cărămizi pe care se construieşte extremismul liberalo-democratic din România.

În absenţa unui program politic clar, a unei doctrine politice, a unor idei privind dezvoltarea în plan european, acestei coaliţii, la Botoşani, nu i-a rămas decât un singur mod de exprimare: fluieratul. Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Domnul deputat Valentin Păduroiu.

Va urma doamna deputat Amalia Bălăşoiu.

Domnul Valentin Păduroiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "domnul Mircea Geoană, un viitor primar general pentru o viitoare capitală europeană - Bucureşti".

De la lansarea domnului Geoană drept candidat PSD pentru funcţia de primar general al Capitalei şi până în prezent, reprezentanţii presei scrise centrale nu mai contenesc cu întrebările retorice, gen: "Ce poate vorbi domnul Mircea Geoană cu manipulanţii de tramvaie, şefii de autobuze, de troleibuze, şoferii?" Ce poate el să le promită? Cum să convingă el şi cu ce limbaj în Giuleşti, în Ferentari, în Groapă, în Colentina ş.a.m.d.

Este de neînţeles cum reprezentanţii aşa-zis de marcă ai presei scrise, cum se doreşte domnul Nistorescu de la Evenimentul Zilei, induc opiniei publice ideea că bucureştenii, fie că sunt ei manipulanţi sau simpli locuitori ai cartierelor Ferentari, Giuleşti sau Colentina, trebuie să rămână condamnaţi la o viaţă de mahala, la gropi şi noroaie, la veşnice confruntări triviale între un primar general veşnic pus pe scandal şi un Consiliul general care încearcă să facă bucureştenilor un trai decent.

Domnilor "formatori de opinie", ridicaţi capul din gropile şi canalele înfundate ale Bucureştiului şi încercaţi să priviţi spre viitor, spre Uniunea Europeană. Sau, poate, nu doriţi acest lucru. Sau, poate că vă deranjează că PSD va duce Bucureştiul în 2007 în Uniunea Europeană ca un oraş modern, civilizat, şi în acest caz spuneţi-o! Nu ne mai zăpăciţi concetăţenii cu fel de fel de false probleme.

Dacă într-adevăr ţineţi cu adevărat la acest oraş, arătaţi-le cetăţenilor lui drumul corect pe care trebuie să meargă. Arătaţi-le oamenii capabili care să conducă destinele colectivităţii lor. Bucureştiul, la această oră, nu mai poate fi condus de un aşa-zis "gospodar şmecher", mereu într-o stare de scandal, cu cravata pe umăr, nemulţumit şi neînţeles de nimeni şi de nimic. Este momentul să ne îndreptăm spre un administrator de tip european, cunoscut şi capabil.

Mircea Geoană este omul care poate scoate Bucureştiul din starea balcanică în care l-a adus domnul Băsescu. Avem încredere în domnul Geoană, şi bucureştenii îl vor vota la 6 iunie 2004. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Finalul şedinţei noastre aparţine doamnei Amalia Bălăşoiu.

Doamna Amalia Bălăşoiu:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se intitulează "20 mai - Ziua eroilor - prilej de comemorare a tuturor martirilor şi a marilor înaintaşi ai României".

După 50 de ani de comunism, sărbătoarea Înălţării Domnului reprezintă şi ziua cinstirii eroilor neamului, în care se cuvine să ne amintim de toţi cei care şi-au jertfit viaţa pentru ţară şi pentru popor de-a lungul istoriei milenare.

Eroi au fost, eroi sunt încă/ Şi-or fi în neamul românesc,

Căci rupţi sunt ca din tare stâncă/ Românii orişiunde cresc.

Sunt numai câteva din cunoscutele versuri care atestă eroismul poporului nostru, pe care soarta, aşa cum sublinia Nicolae Iorga, l-a aşezat în calea necazurilor.

De altfel, toate argumentele, fie arheologice, fie documente scrise, arată că, de-a lungul vremurilor, de la primele formaţiuni statale existente pe teritoriul nostru şi până în deceniile contemporane, poporul nostru a avut de înfruntat multe vicisitudini.

Evul mediu este plin de astfel de evenimente: înaintaşi precum Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ioan-Vodă cel Cumplit, Constantin Brâncoveanu şi Dimitrie Cantemir constituie dovezi grăitoare despre eroismul unor personalităţi luminoase prin faptele lor.

Secolele care au urmat n-au fost lipsite de asemenea eroi, dacă ne gândim la Tudor Vladimirescu, revoluţionarii de la 1848, precum Nicolae Bălcescu, fraţii Goleşti, C.A. Rosetti, Vasile Alecsandri, Avram Iancu.

Lista marilor români ar putea continua cu Alexandru Ioan Cuza, realizatorul primei faze a unităţii naţionale, Mihail Kogălniceanu, Ioan C. Brătianu, Tache Ionescu, de numele acestora din urmă legându-se crearea instituţiilor statului naţional modern.

România nu a fost ferită nici de marea conflagraţie mondială din 1914-1918, cu atât mai mult cu cât sosise momentul de înfăptuire a idealului naţional - reîntregirea ţării. Astfel, în august 1916, România, în urma semnării unui tratat de alianţă cu statele membre ale Antantei (Anglia, Franţa, Italia şi Rusia), prin care acestea recunoşteau drepturile poporului român asupra teritoriilor înrobite, declară război Austro-Ungariei. În textul Declaraţiei motivându-şi beligeranţa, Guvernul român arată că scopul intervenţiei României este înfăptuirea unităţii naţionale, dar care avea să ne coste enorm.

Sub deviza lansată de generalul Eremia Grigorescu, "Pe aici nu se trece", în vara anului 1917 s-au dat marile bătălii pe linia Galaţi-Focşani-Mărăşti-Oituz sub comanda unor strategi desăvârşiţi ca mareşalul Averescu şi Prezan, care au acoperit cu unanime elogii eroismul ostaşilor români.

Şi, într-adevăr, pe acolo nu s-a mai trecut. Luptele de la Mărăşeşti, Oituz şi Mărăşti au însemnat începutul contraofensivei româneşti, încheiată cu victoria finală, concretizată în desăvârşirea unităţii naţionale.

Cel de al II-lea război mondial, care prin declanşarea sa anula ceea ce ţara noastră câştigase în anul 1918, ne punea în situaţia să mai dovedim încă o dată eroismul caracteristic poporului român.

După cel de-al II-lea război mondial, ar trebui elogiată o altă galerie de eroi, a celor anticomunişti, dintre care puţini au avut şansa supravieţuirii, cei mai mulţi dispărând în închisorile comuniste: Ion Mihalache, Iuliu Maniu, George Brătianu, Constantin Argetoianu şi mulţi alţii, ale căror nume şi morminte au rămas necunoscute, atât supravieţuitorilor, cât şi societăţii în general.

Anul 1989 avea să aducă accesul poporului român la deplinele valori ale libertăţii şi democraţiei, dar din nou, cu multe sacrificii.

Apariţia în Bucureşti a unui Cimitir al Eroilor şi multe, prea multe morminte de eroi, majoritatea tineri, prea tineri, în Timişoara, Sibiu, Braşov, Cluj şi alte oraşe, eroii pe care îi cinstim în fiecare an la 22 decembrie, este o dovadă concludentă în acest sens.

Noile condiţii politice, economice şi sociale, europene şi mondiale, ne oferă din plin speranţa şi premisele evoluţiei poporului român pe o traiectorie ascendentă pe care ne-o dorim şi ne-am dorit-o din totdeauna. Dar, pentru ca să putem spera la un viitor demn trebuie să nu uităm să ne cinstim eroii şi marii înaintaşi. Vă mulţumesc.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de către deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Adrian Ionel:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Privatizarea a două dintre cele mai importante obiective economice ale ţării este, după cum se vede, încununată de succes. Asta, mai ales datorită faptului că Guvernul condus de premierul Adrian Năstase s-a implicat activ în dezvoltarea economică a societăţilor comerciale aflate sub administrarea sa. Asta se întâmplă şi datorită faptului că, pentru acest Guvern, cea mai importantă latură a unei societăţi civile sănătoase, adică economia reală, este atent analizată.

Strategiile de dezvoltare economică nu se referă numai la acordarea de facilităţi pentru investitori sau la diminuarea taxelor către stat. Dezvoltarea economică reală se referă şi la trecerea în patrimoniul privat a societăţilor care rămăseseră sub patronajul statului. Mă refer, în principal, acum, la privatizarea SC Petrom SA şi SC Electrica SA Dobrogea. Aceste unităţi de maximă importanţă pentru economia naţională au fost privatizate într-un context extrem de delicat - în contextul în care trecerea lor către sectorul privat se impunea din cel puţin două motive. Dezvoltarea şi creşterea sectorului economic privat, în situaţia în care economia democratică de tip capitalist impune ca ponderea în aproape orice domeniu să o deţină sectorul privat. Pe de altă parte, aceste societăţi importante ca şi sector de activitate, cu infrastructură creată pe parcursul timpului, şi ca şi valoare efectivă trebuiau privatizate pentru ca cerinţele Uniunii Europene să fie îndeplinite. Cred că, în această situaţie, merită precizat faptul că Guvernul condus de premierul Adrian Năstase este singurul care a reuşit să privatizeze în mod real unităţi economice care sub alte guverne se aflau pe marginea unei prăpăstii financiare.

Rentabilizarea celor două societăţi a însemnat o provocare la care Guvernul actual a răspuns cu demnitate. Pe viitor, sunt convins că privatizarea a ceea ce a mai rămas sub administrarea statului se va produce în acelaşi mod - un mod corect, cinstit, eficient.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Vasile Miron:

Declaraţie politică: "Din nou despre evenimentul istoric al anului 2004".

În declaraţia mea politică din 2 martie 2004, intitulată "Evenimentul istoric al anului 2004", am făcut referire pe larg la faptele de arme ale celui care a fost Cel Mare şi Sfânt, voievodul Ştefan al Moldovei.

Tot cu această ocazie am vorbit şi despre regretabila tăcere privind comemorarea împlinirii unei jumătăţi de mileniu de la trecerea în nefiinţă a marelui voievod.

Am cerut ca bustul lui Ştefan cel Mare să fie aşezat în Palatul Parlamentului la loc de cinste şi nu în grupajul unirii şi în spatele altui voievod, aşa cum se află în prezent pe holul de la S1 - intrare deputaţi.

Cer domnului preşedinte al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu, să dispună mutarea bustului voievodului Ştefan cel Mare între cele două coloane din marmură aflate în centrul holului din faţa sălii şedinţelor plenului Camerei Deputaţilor.

Domnul Iosif Armaş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În timpul pe care îl am afectat astăzi pentru intervenţia politică mă voi referi, din nou, la acţiunile întreprinse de Guvernul Adrian Năstase pentru încheierea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

Aderarea României la Uniunea Europeană este o ţină realistă. Este adevărat că mai sunt multe de făcut, dar atât Guvernul, cât şi poporul român vor întreprinde tot ce este necesar pentru semnarea tratatului şi pentru a face din aderare un succes.

O importanţă deosebită în procesul de integrare o vom acorda accelerării reformei în administraţia publică. Reforma administraţiei publice centrale şi locale este unul din criteriile esenţiale de evaluare a pregătirilor pentru aderare. Realizarea reformei în cadrul administraţiei publice centrale şi locale constituie un obiectiv de maximă importanţă în procesul de pregătire pentru aderarea României la Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2007.

Un element de bază al reformei din administraţie îl constituie existenţa funcţiei publice independente. În perioada imediat următore vom întreprinde eforturi suplimentare, atât pentru consolidarea funcţiei publice, cât şi pentru formarea corespunzătoare a personalului.

Pentru implementarea Strategiei de accelerare a reformei administraţiei publice s-a definit deja cadrul general de programare, monitorizare şi evaluare. Pentru continuarea descentralizării serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi financiare, până în luna iunie 2004 va fi adoptată o strategie naţională privind descentralizarea, ca parte a Strategiei naţionale privind accelerarea reformei administraţiei publice. De asemenea, vor fi luate măsuri pentru îmbunătăţirea sistemului de gestionare a resurselor umane, prin organizarea de reuniuni la nivelul reţelei grupurilor de monitorizare a reformei administraţiei publice, în vederea conştientizării responsabilităţilor ce revin funcţionarilor publici în procesul de descentralizare.

Toate aceste probleme sunt tratate cu maximă responsabilitate, atât la nivelul autorităţilor centrale, cât şi al celor locale. Voinţa politică existentă la nivelul autorităţilor guvernamentale va face ca toate capitolele Tratatului de aderare să fie încheiate în cel mai scurt timp, pentru ca acest document să fie semnat în primul semestru al anului 2005.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Cristian Nechifor:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Iată că, din nou, sunt nevoit să ating un subiect pe care încerc să îl u it pe cât posibil. Mă refer la atitudinea prezentată de Alianţa D.A., acea alianţă împotriva naturii, care nu are nici un scop curat, care nu poate să fie decât o mare păcăleală pentru cei care cred că există dualitate politică fără interes.

Fără a reveni prea mult asupra incompatibilităţilor de doctrină, fără a măsura în nici un fel forţa cu care cele două partide de buzunar îşi doresc locuri în Parlament, vreau să fac o precizare: alianţa dintre Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat a început de pe acum să crape. Liderul PNL, Theodor Stolojan, a încercat cât a putut să îşi adune în barca pe care o conduce nume care să atragă prin sonoritate. Cred că el nu a ştiut faptul că nu sonoritatea de orice fel a numelor contează pentru cei care, în mai puţin de două săptămâni, îşi vor alege primarii şi consilierii locali. În partidul care se erijează în continuatorul unor tradiţii respectabile şi care, de fapt, este doar un surogat politic şi-au făcut loc persoane de cea mai joasă speţă.

Candidaţii la primăriile unor oraşe sau comune, din partea PNL, sunt persoane care au o structură genetică cel puţin dubioasă. Oameni care, în majoritatea lor, se gândesc la propriile buzunare şi la funcţiile din administraţia locală care le-ar putea umple pungile. Oameni care nu ţin cont de nimic, în afara banilor.

De fapt, aceasta este şi esenţa sloganului unor candidaţi ai PNL, care nu sunt în stare decât să se gândească la bani. Evident, la banii lor, nu la cei ai celor care ar urma să îi aleagă.

Alianţa PNL cu PD nu va rezista. De fapt, ea nici acum nu mai rezistă. Coexistenţa intereselor celor care conduc cele două formaţiuni nu poate să suplinească tactul, cinstea, onoarea, corectitudinea. Cum vor putea să participe la alegerile generale, pentru Parlament şi Preşedinţie, cele două formaţiuni, pe liste comune, când, acum, candidaţii lor se împung şi se atacă reciproc în cele mai murdare moduri?

Eu cred că, până la alegerile din toamnă, cele două partide vor deveni legende. De fapt, acesta este viitorul lor. Viitorul unor dinozauri care scuipă foc şi încearcă să pârjolească tot ce prind în cale.

Am spus "dinozauri". Da, asta am spus. Dinozaurii au dispărut. Nici cei din realitatea cotidiană nu sunt departe de a dispărea. Sunt convins de asta.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

Domnul Tiberiu Sergius Sbârcea:

Intervenţia mea se intitulează "Eroi au fost, eroi sunt încă..."

Domnule preşedinte,

Stimate colege şi stimaţi colegi,

Ziua de 20 Mai este ziua eroilor neamului românesc, zi în care ceremoniile militare şi manifestările comemorative au loc pe tot cuprinsul ţării, acolo de unde şi unde au căzut la datorie în luptele date în ţară sau departe de ţară, jertfindu-se pe altarul libertăţii, fii ai patriei. Ei au murit pentru Patrie, pentru lege şi Neam, ştiuţi sau neştiuţi. Au murit tineri, ca vitejii, şi aşa vor rămâne în memoria neamului. Ei au murit căzând la datorie, pentru a se înălţa eroic în veşnicie, cinstea lor fiind pentru noi cea mai nobilă datorie pe care trebuie să o respectăm.

În această zi, în toate lăcaşurile de cult, s-au înălţat rugi în memoria celor care, prin supremul sacrificiu, pentru mai binele semenilor lor, s-au ridicat la cer şi care, prin sângele vărsat pe vatra strămoşească, au înnobilat pământurile noastre. Sânge pe care poporul nostru nu şi l-a dorit niciodată vărsat.

După evenimentele din decembrie 1989, sărbătoarea Zilei Eroilor se comemorează de Ziua Înălţării Domnului şi nu de 9 Mai, ca până în 1989, hotărâre luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a zugrăvi importanţa evenimentului şi proslăvirea eroilor noştri în această zi sfântă a Înălţării la Ceruri a Domnului de către poporul nostru, voi cita cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga: "Azi, când trec umbrele lor îndurerate că nu suntem fericiţi cum au vrut ei murind, să-i onorăm cu clipa de adâncă tăcere a reculegerii noastre şi, prezentând arma celor care străbat văzduhul românesc, să şoptim în fundul conştiinţei noastre: Morţilor pentru onor!"

În această zi a Înălţării Domnului, umbrele răzeşilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, ale moşnenilor lui Mihai Viteazul şi ale moţilor lui Avram Iancu, sună din trompete şi buciume adunarea duhurilor eroilor români de pretutindeni, pentru ca un sobor de taină să vegheze la destinele României.

Odihnească-se în pace Eroii neamului românesc!

Domnul Cristian Sandache:

"Opoziţia sau broasca din fabula lui Esop"

Într-una din nemuritoarele sale fabule, înţeleptul Esop se referă la o broască pătrunsă brusc de importanţa existenţei sale pe care o considera epocală pentru restul lumii. Pe cale de consecinţă, batracianul se închipuia leu şi chiar reuşea să scoată răgete înspăimântătoare pentru cei necunoscători. Pitită în iarba bogată, broasca din fabulă se distra de zor observând cum reuşeşte să-i păcălească pe unii care, nevăzând-o, ci doar auzindu-i glasul, aveau senzaţia că se afla în zonă însuşi regele animalelor. Din întâmplare, leul chiar trecea pe acolo şi reuşi în cele din urmă s-o identifice, făcând-o una cu pământul.

Partidul Social Democrat este un partid responsabil şi serios care crede că toate eforturile de sunet şi lumină ale actualei Opoziţii nu fac altceva decât să-i contureze şi mai mult lipsa de soluţii concrete la nevoile oamenilor. Ca şi broasca din fabula esopiană, alianţa PNL-PD coordonată voiniceşte de tandemul Stolojan-Băsescu, se crede leu şi emite sunete asurzitoare, încercând să atragă atenţia asupra sa. În realitate, micimea acestei cooperative politice provoacă mai curând mila. Lipsa de aderenţă la electorat este o realitate. Unii candidaţi ai PNL sau PD recurg la sloganuri disperate, tip kamikadze, crezându-se fie eroi populari, fie vrăjitori care, printr-un simplu semn al baghetei, vor aduce laptele, mierea şi mai ales banii în buzunarele cetăţenilor - cazul competiţiei pentru primăria municipiului Iaşi e semnificativ în acestă privinţă. Spre deosebire de leul din fabula lui Esop, Partidul Social Democrat nu va zdrobi sub tălpi broasca buclucaşă, din simplul motiv că aceasta, în varianta sa contemporană intitulată "DA-PNL-PD-OAC!", se va autopulveriza singură din cauza dozei mari de ridicol conţinută în organismul său.

Doamna Maria Lazăr:

Deşi ne aflăm la jumătatea perioadei de desfăşurare a campaniei electorale, partidele din opoziţie dau dovadă de o cumplită oboseală ce degenerează adesea în adevărate crize, ce nu pot fi depăşite, în care îşi arată incapacitatea de a cuceri electoratul.

În loc să recunoască adevăratele cauze, determinate de lipsa unei oferte electorale credibile şi a unei campanii ineficiente prin care să convingă electoratul, se lansează în atacuri furibunde la adresa P.S.D.-ului, a Guvernului şi a Preşedinţiei. Este de neînţeles faptul că P.N.L. şi P.D., care au trecut prin alternanţa la putere, după 1990, nu pot înţelege că oamenii nu pot uita atât de repede modul în care s-au comportat şi mai ales nu iartă faptul că pe timpul cât au guvernat s-au produs cele mai mari regrese în plan economic şi social, care au afectat cea mai mare parte a populaţiei.

Starea de disperare şi nervozitate la care au ajuns îi împinge până acolo încât se lansează în atacuri dure, neîntemeiate la adresa actualei puteri, încercând zadarnic, să echilibreze o situaţie în care sunt net depăşiţi, aruncând praf în ochii electoratului cu promisiuni populiste, demagogice şi fără acoperire. În orice împrejurare, acuză P.S.D.-ul de intenţia de a frauda electoratul, Guvernul, că adoptă măsuri sociale în scop electoral şi preşedintele ţării că face propagandă în favoarea P.S.D, mergând până acolo încât să ceară demiterea preşedintelui ţării, străduindu-se din răsputeri să adune semnăturile deputaţilor opoziţiei în acest scop.

Este regretabil faptul că PSD nu are în partidele de opoziţie adversari politici pe măsură, în care confruntarea deschisă, pe baza argumentelor şi soluţiilor să ofere electoratului posibilitatea să discearnă şi să aleagă, în cunoştinţă de cauză, pe cei mai buni, în interesul real al cetăţenilor şi al comunităţilor locale.

P.S.D. apreciază că electoratul românesc s-a motorizat şi este mult mai informat şi mai pregătit faţă de alegerile anterioare şi îşi va investi încrederea în partidul care a demonstrat competenţă şi voinţă politică pentru înfăptuirea reformelor în România şi integrarea ţării în Uniunea Europeană.

Domnul Marian-Adrian Motoc:

"Între promisiuni şi realizare"

De când a venit la guvernare, Partidul Social Democrat a demonstrat că este în putere să schimbe mersul României în bine, că ştie să-şi folosească puterea pentru a ajuta oamenii, pentru a fi aproape de ei, pentru a îndrepta ţara în direcţia cea bună. dar, deşi toate semnalele ne arată că în România începe să fie bine, vedem, în continuare, politicieni care critică şi acuză neîntemeiat partidul de guvernământ, politicieni care pun mereu beţe în roate şi care ar face orice pentru a ajunge din nou la putere. Theodor Stolojan, Traian Băsescu şi colegii lor de alianţă, încearcă prin orice metode să arate că Guvernul este incompetent, dar, în acelaşi timp, tot Guvernul, este lăudat, chiar suntem deja membri NATO, fiind şi foarte aproape să intrăm în Uniunea Europeană.

Astăzi tot mai mulţi români au un trai mai bun, un venit mai sigur, un viitor mai bun pentru ei, pentru copiii lor, pentru cei aflaţi în nevoi, au venitul minim garantat. Pensionarii sunt ajutaţi, mai mult, producătorii agricoli sunt ajutaţi cu subvenţii şi cu pensii mai mari. Elevii au calculatoare în şcoli şi, începând din această primăvară, vor avea calculatoare şi acasă. Familiile sărace vor fi sprijinite să-şi trimită copiii la liceu. PSD va face mai mult pentru că este nevoie să facem mai mult. Se va dubla salariul minim, se vor asigura condiţiile pentru ca salariul mediu să se dubleze la rândul său. Acestea fiind numai printre puţinele intenţii pe care şi le propune Partidul Social Democrat să le reanalizeze în următorii ani, şi, cu siguranţă, va reuşi să ducă la bun sfârşit şi aceste etape sociale iminente, la fel cum le-a finalizat şi pe cele de până acum.

Partidul Social Democrat a demonstrat că nimeni nu este uitat, toţi sunt importanţi în strategia actualului partid de guvernământ, ba mai mult chiar, aşa cum a afirmat preşedintele PSD şi primul ministru al României, dl Adrian Năstase, fiecare are un sprijin în PSD. Acest sprijin s-a concretizat în anii cât a guvernat PSD şi a devenit o realitate. Este o realitate care nu mai poate fi combătută cu vorbe goale şi afirmaţii mincinoase de către adversarii politici actuali ai PSD. Uneori, la fapte nu poţi să răspunzi decât numai cu fapte, ori aceşti lideri de partide din opoziţie consideră că vorbele lor sunt în stare să şteargă marile realizări sociale, educaţionale, politice (naţionale şi internaţionale), culturale etc., întreprinse de către social-democraţi. Cei care spun că România merge în direcţie greşită sunt însă aceiaşi care au dus, acum 4 ani, ţara către dezastru, către excludere, către sărăcie. Nu-i mai crede nimeni, pentru că ei nu au dreptate. Cum poţi să susţii că ţara merge pe un drum greşit, când fiecare dintre realizările guvernării a fost un pas înainte, apreciat de români şi aprobat de Europa? ne întrebăm de fiecare dată când adversarii politici tind să mai afirme lucruri fără susţinere.

Aşadar, concluzia nu este decât una: PSD a afirmat şi a confirmat, prin fapte, prin acţiune, prin concretizarea şi materializarea idealurilor, iar celelalte partide, care au avut ocazia de a guverna acum patru ani, vorbesc, acuză, polemizează, se contrazic şi, prin urmare, rămân la stadiul promisiunilor nerealizate şi imposibile.

Doamna Daniela Bartoş:

"Femeile social-democrate la alegerile locale din 6 iunie 2004"

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Implicarea femeilor în politică şi promovarea acestora în structurile de conducere sunt probleme care au constituit subiectul a numeroase dezbateri în ultimii ani. Concluzia a fost întotdeauna că este nevoie de o prezenţă mai mare a femeilor în viaţa politică şi că acestea trebuie încurajate pentru a participa la luarea deciziilor.

Organizaţia de Femei a Partidului Social Democrat a pledat permanent pentru o reprezentare corectă a femeilor şi bărbaţilor în structurile politice şi sociale de decizie. Femeile au dreptul la o participare egală la viaţa politică - este opinia femeilor social-democrate - şi pot contribui la progresul societăţii pe baza resurselor specifice acestora, în special în domeniul creativităţii şi solidarităţii.

Rolul femeilor în politică începe însă să fie recunoscut pentru că, la alegerile locale din luna iunie, reprezentarea acestora pe listele electorale a devenit tot mai vizibilă.

Pe listele Partidului Social Democrat se regăseşte un număr important de femei care au decis să intre în cursa pentru ocuparea funcţiei de primar, de consilier judeţean, municipal, orăşenesc sau comunal. Din cei 51.852 de candidaţi ai PSD, 8.542 sunt femei. Aceasta înseamnă că femeile reprezintă 16,5% din numărul total al candidaţilor PSD. Este un procent important, mai ales că la acesta se adaugă cel al tinerilor, de 20,4%, aceştia ocupând 10.558 dintre candidaturi.

PSD îşi demonstrează astfel deschiderea şi încrederea faţă de femei şi tineri şi recunoaşte rolul pe care aceştia îl pot avea în promovarea unei altfel de politici, care are în centrul său interesul cetăţeanului. Este parte a procesului de modernizare pe care PSD l-a iniţiat şi pe care, cu siguranţă, îl va continua la alegerile generale.

Este un semnal pozitiv, un pas înainte că femeile se regăsesc într-un număr important pe listele alegerilor de la 6 iunie şi că ne sunt recunoscute, în acest fel, calităţile şi capacitatea de a participa la luarea unor decizii responsabile, corecte, în favoarea comunităţii. Nu trebuie însă să încetăm să milităm mai departe pentru o implicare mai mare a femeilor în politică şi pentru promovarea lor în structurile de decizie.

Noi, femeile înregimentate politic, trebuie să ne încurajăm semenele, să le spunem că vocea lor trebuie să se facă auzită şi că au dreptul să participe la actul politic.

Vă mulţumesc.

Domnul Costache Mircea:

"Bomba cu ceas din societatea românească"

Nu ne erau, se pare, de ajuns, bomba sărăciei endemice, a şomajului galopant, a lipsei minimului coeficient de siguranţă, a lipsei de locuinţe şi locuri de muncă. Nu erau suficiente necazurile pricinuite de vandalizarea patrimoniului public, de nimicirea economiei. Nu erau destule suferinţele şi umilinţele cauzate de fiscalitatea sufocantă şi de sarabanda preţurilor la alimente şi energie. Pe lângă atâtea samavolnicii şi nedreptăţi, românii împovăraţi de boli, de mizerie, de lipsuri şi inechităţi, mai suportă şi jugul infernal al fărădelegii, al dispreţuirii tuturor legilor statului. Drept a zis cine a zis că în România de azi funcţionează o singură lege: legea junglei. În goana lor nebună după averi, după câştiguri fabuloase, ciocoii noi calcă în picioare toate legile, inclusive pe cele ale circulaţiei pe drumurile publice şi ale protecţiei vieţii şi mediului.

Deşi există o legislaţie a transporturilor speciale conform căreia vehiculele de mare tonaj care transportă produse periculoase, explozibile ori inflamabile, trebuie să poarte plăcuţe indicatoare cu menţionarea produsului, a caracteristicilor şi pericolelor, precum şi precizări asupra mijloacelor de intervenţie în caz de nevoie, aceasta este ignorată cu prejudicii grave asupra întregii societăţi. De asemenea, astfel de mijloace de transport trebuie însoţite de antemergătoare cu semnalizare specifică. Nerespectarea acestor măsuri de prevedere a dus la catastrofa de la Mihăileşti din 24 mai a.c. în urma căreia au murit 18 oameni nevinovaţi, alţii au fost răniţi iar unii sunt declaraţi dispăruţi: pompieri militari, poliţişti, ziarişti, cetăţeni de bună credinţă care săriseră în ajutor. Explozia provocată de aprinderea a 23 tone de azotat de amoniu cu o forţă de distrugere echivalentă cu şase bombe de aviaţie a spulberat vieţi, automobile, utilaje de intervenţie, case, distrugând autostrada Bucureşti -Urziceni-Buzău în care s-a format un crater de aproximativ 30 m diametru şi 10 m adâncime, dizlocând aproximativ 8000 m cubi de pământ.

Zadarnic şi tardiv s-au mobilizat autorităţile, miniştrii transporturilor, ai administraţiei şi internelor, prefectul şi comandamentul pentru prevenirea dezastrelor arătând o solicitudine şi o frenezie perfidă, mai mult electorală, post factum. Pagubele materiale şi pierderile de vieţi omeneşti sunt nu doar urmările unui simplu accident rutier, ci dovada clară că societatea românească este scăpată de sub orice control. Dacă măcar acum, după tragicul accident, se doreşte ca astfel de drame să nu se mai repete, aşteptăm de la actuala Putere măsuri drastice de pedepsire a vinovaţilor. Limitându-se doar la paleativele despăgubirilor materiale, a reparării distrugerilor şi la atribuirea unor sume de bani familiilor rămase fără maşini, fără case, fără sprijin, fără părinţi, fără copii, nu se vor achita de obligaţiile morale şi legale pe care le au guvernanţii faţă de cetăţenii care i-au adus la putere. Fără aplicarea cu fermitate a rigorilor legii, cei ce aleargă numai după chiverniseală personală, după acumulare de averi, abandonând populaţia în ghearele mafiei atotstăpânitoare şi atotdistrugătoare, vor face ca bomba cu ceas a nemulţumirii populare care ticăie în societatea românească să explodeze într-o zi aruncându-ne pe toţi în haosul războiului civil.

Mai lăsaţi, domnilor guvernanţi, hoţia, afacerile oneroase, corupţia generalizată, mita electorală, abuzurile şi desfrâul, vânătorile şi chiolhanurile şi mai ocupaţi-vă şi cu corecta administrare a treburilor publice. Ajunge atâta demenţă cumulardă şi antinaţională. În ce lume doriţi dumneavoastră să ne integraţi? În lumea civilizată a ordinii, a legii, a prosperităţii şi democraţiei, în lumea a treia a sărăciei, mizeriei, anarhiei şi debusolării sau de-a dreptul în lumea de apoi?

Mai devreme sau mai târziu veţi plăti nu numai cu averile, ci şi cu libertatea sau chiar cu viaţa pentru fărădelegile şi comportamentul vostru barbar. Mai avem, totuşi, o Patrie, lăsată de strămoşi. Nu ne-o spulberaţi ! Nu ne mai traumatizaţi cu grobianismul dumneavoatră de şobolani apatrizi şi fără Dumnezeu. Treziţi-vă !

Domnul Grigore Emil Rădulescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În încercarea de a restructura/privatiza unele societăţi de stat, guvernul a hotărât să anuleze datoriile bugetare şi penalităţile de întârziere pentru 31 de societăţi de stat.

Dincolo de justificarea strict economică a unor asemenea măsuri de clemenţă, există un dublu standard de abordare, o discriminare între sectorul de stat şi cel privat.

În timp ce unităţile de stat beneficiază de ştergerea datoriilor restante şi a penalităţilor de întârziere, autorităţile execută silit, cu o grabă suspectă, firme private cu restanţe adesea incomparabil mai mici. Nu spunem desigur, să fie anulate din condei toate datoriile societăţilor comerciale, indiferent cine ar fi proprietarul.

Însă, dacă statul a găsit această formă de sprijinire a companiilor pe care le administrează, ar trebui să se gândească şi la una de stimulare a mediului de afaceri privat. Iar semnalele că este nevoie de aşa ceva au fost date chiar de investitori, fie ei români sau străini.

Cu mai puţin de două luni în urmă, Nemad Pacek, directorul grupului "The Economist", arăta că România are greutăţi să intre în competiţia pentru atragerea investitorilor străini tocmai din cauza impozitului prea mare pe profit. Deşi forţa de muncă este încă ieftină la noi, firmele străine sunt descurajate de fiscalitatea extrem de ridicată pe salarii. Aşa se explică şi un alt fenomen care îngrijorează autorităţile: deficitul de cont curent.

Cu ocazia întâlnirii anuale a Asociaţiei Pieţelor Financiare, guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, a recunoscut că taxele sufocante scad productivitatea.

Deoarece produsele româneşti nu mai sunt competitive nici pe piaţa internă, din cauza costurilor mari de producţie, tot mai multe firme aleg să importe aceleaşi mărfuri la preţuri sensibil mai mici. Aşa apare deficitul de cont curent, creându-se o presiune prea mare pe importuri şi pe cererea de valută pentru achitarea lor.

Relaxarea fiscală luată în discuţie de autorităţi pentru anul viitor nu rezolvă însă problema datoriilor acumulate până acum de sectorul privat. Firmele private sunt dezavantajate de anulările de taxe şi impozite, valabile doar pentru sectorul de stat. Iar motivaţia că sprijinul guvernamental are şi rolul de a stopa şomajul e cam şubredă.

În momentul de faţă nu coloşii industriali neprivatizaţi sunt cei mai mari generatori de şomeri, ci tocmai sectorul privat.

Datele statistice arată că rata şomajului se află într-o uşoară creştere la nivel naţional, ajungând la 7,7% în februarie anul trecut, comparativ cu 7,6% înregistrat în luna ianuarie. Altfel sus, într-o singură lună, cam 8.900 de oameni au rămas fără locuri de muncă.

O analiză recentă, aparţinând Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă, demonstra o realitate penibilă: în loc să fie creator de locuri de muncă, sectorul privat a ajuns să fie generator de şomeri, în condiţiile în care mai bine de jumătate dintre cei rămaşi pe drumuri provin de la firmele particulare.

Din păcate, nici privatizarea marilor societăţi nu a avut darul să rezolve problema şomajului, dimpotrivă. Tot statul a fost acela care a scos bani de la buget pentru cei peste 700.000 de şomeri, Guvernul cheltuind mai mult de 2500 de miliarde de lei din bugetele asigurărilor pentru şomaj. Banii provin, fireşte, tot din suprataxarea firmelor private.

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât numărul de firme private este în scădere. În condiţiile în care nu sectorul de stat, ci cel privat generează "grosul" produsului intern brut, grija guvernanţilor ar trebui să se îndrepte tocmai spre aceasta din urmă, ca motor al creşterii economice.

Anul trecut, spre exemplu, într-o singură lună s-au desfiinţat tot atâtea societăţi cât în perioada 1990-2002.

Dacă situaţia se va perpetua şi nu vor fi luate măsuri de sprijinire a firmelor private, atunci autorităţile vor fi obligate să găsească de lucru nu pentru 20.000-30.000 de potenţiali şomeri din sectorul de stat, ci pentru 40 la sută din forţa de muncă angajată (deocamdată) de societăţile private.

Domnul Ion Bozgă:

"Industria alimentară românească în piaţa unică europeană"

Cel mai important sector industrial din Uniunea Europeană, cu o producţie de peste 626 miliarde de euro, reprezentând 13% din totalul industriei de prelucrare, este cel al industriei alimentare şi al băuturilor, mai mare decât sectorul de automobile, chimie sau de maşini şi echipamente. Este sectorul care: asigură locuri de muncă pentru 3,6 milioane de persoane, din care 1,4 milioane de angajaţi în companii mari; cumpără şi transformă 70% din întreaga producţie agricolă a Uniunii Europene; furnizează o gamă largă de produse pe piaţă pentru 370 milioane de consumatori - 450 de milioane după extindere; exportă produse în valoare de 46 miliarde de euro.

Industria alimentară este dominată de patru sectoare: băuturi, produse diverse, incluzând panificaţia, ciocolata, dulciurile, produsele din carne şi produsele lactate.

Guvernul României, prin măsurile luate, nu face decât să dezvolte acest sector de activitate şi în ţara noastră. Dezvoltarea sectorului din industria alimentară la nivelul celui din Uniunea Europeană impune alocare de sume foarte mari pentru retehnologizarea acestuia.

Guvernul României a alocat sume imense în acest sens, având acces la acestea toţi procesatorii care doresc dezvoltarea propriului sector. Programul SAPARD este unul dintre programele care acordă sume nerambursabile în procent de 50% tuturor procesatorilor din România.

Felicit pe toţi aceia care depun eforturi şi dezvoltă acest important sector de activitate.

Felicit Guvernul României pentru atenţia acordată dezvoltării sectorului de industrie alimentară.

Domnul Ioan Sonea:

"Campanie continuă"

Se apropie sfârşitul anului şcolar. Elevii vor premii. Profesorii vor prime. Şi unii şi ceilalţi aşteaptă de fapt mila Guvernului. Dacă primii pot fi înşelaţi mai uşor, cu cărţi de poveşti cumpărate din banii părinţilor sau a unor binevoitori, profesorii se gândesc că vine vara şi au dreptul la un concediu în care să se refacă, să se bucure de o excursie în străinătate (?) sau într-o staţiune, la munte sau la mare, ca în filmele vechi. Singura problemă este că nu au bani. Au avut promisiuni care nu s-au materializat. Câteva sindicate din învăţământul preuniversitar - Federatia Sindicatelor Libere din Invăţământ, Federaţia Educaţiei Naţionale şi Federaţia "Spiru Haret"- promit o grevă de avertisment, un miting şi un marş de protest în Bucureşti.

Cu puţin timp în urmă, sindicatele cereau executivului negocierea unei noi legi a salarizării pentru personalul didactic, nedidactic şi auxiliar, prin care salariile în învăţământul preuniversitar să se dubleze în două etape: cu 50% de la 1 septembrie 2004 şi cu încă 50% de la 1 ianuarie 2005. Nemulţumirile au la bază faptul ca Guvernul nu a oferit garanţii de respectare a termenelor solicitate pentru majorarea salariilor întregului personal din învăţământ, creşterea salarială de 5% nu a fost acordată şi pentru personalul nedidactic, nu s-a rezolvat problema includerii indemnizaţiei de dirigenţie si a sporului de doctorat în categoria celor care constituie baza de calcul pentru sporurile şi indemnizaţiile care se calculează in raport cu salariul de baza. Chiar dacă de la 1 mai, salariile personalului didactic si didactic auxiliar din învăţământ cresc in medie cu 5%, această creştere nu se încadrează în promisiunile vechi şi noi. Din nou, guvernul promite că, pană la sfârşitul anului şcolar, va apare proiectul unei legi privind salarizarea personalului din învăţământ. Dar acest proiect nu umple punga.

Problema cea mai gravă care are consecinţe asupra şcolii este declinul demografic. Nu peste mult timp, şcolile nu vor mai avea elevi. Conform unei statistici elaborate de Ministerul Muncii privind populaţia României, suntem fruntaşii europeni la mortalitate, în timp ce rata natalităţii este în continua scădere - în 2002 se născuseră cu 30 % mai putini copii fata de 1990, în timp ce populaţia în vârstă de peste 68 de ani crescuse pana la 13,6 %, fata de 11 % in 1992. În 2002 s-a înregistrat cea mai scăzută rată a căsătoriilor din ultimii 50 de ani. În ultimii patru ani, HIV/SIDA, a făcut de trei ori mai multe victime, rata maximă de infecţie constatându-se la grupa vârstă de 13-24 de ani. În acelaşi timp se intensifică migraţia, care se dublează de la un an la altul. Şi în acest domeniu se fac proiecte şi promisiuni.

Totul ca într-o campanie electorală. Dar chiar aşa şi este starea României: o campanie continuă. Şi cum alegerile locale bat la uşa fiecărui român, până acum partidele şi politicienii au "investit", doar intr-o săptămână, pentru viitorul lor suma de 1.000.000 dolari. Conform datelor furnizate de presă, PSD este fruntaş cu 289.780 de dolari, urmând PUR cu 191.667 dolari, Alianţa PNL-PD - 105.892 dolari, PNL - 60.007 dolari, PD - 25.616 dolari, PER - 11.626 dolari, PNG - 11.396 dolari; PRM, cu 4.998 etc. Nu îndrăznim să întrebăm de unde provin banii. Dacă toţi banii aceştia ar fi investiţi în şcoli, cămine, medicamente, alta ar fi soarta profesorilor. Dar profesorii sunt formatori de opinie şi ştiu ce au de făcut. Câte cărţi, caiete, rechizite s-ar putea acorda cu titlu gratuit şcolarilor, în locul afişelor şi materialelor de propagandă rupte de adversari şi de ploaie? Dar aşa-i românul, vrea spectacole şi circ, pentru a se răzbuna pe el însuşi.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolăescu:

Guvernul se laudă de circa un an cu lupta anticorupţie după ce a adus în Parlamentul un pachet de legi privind pretinsa diminuare a corupţiei, ca o consecinţă firească a sesizărilor din ce în ce mai numeroase pe tema răspândirii acestui flagel la toate nivelurile societăţii.

Corupţia, fenomen legat strict de puterea politică şi administrativă, a cunoscut salturi spectaculoase cuprinzând inclusiv nivelul guvernamental, cazurile de miniştri implicaţi fiind concludente.

Cu toate acestea se observă că un alt ministru chemat să contribuie la stârpirea corupţiei îşi declină competenţa şi ne asigură că în societatea românească există practici mafiote, de parcă noi nu am şti, dar fără să aibă capacitatea să intervină prin megaministerul controlului.

Baronii locali, învăţaţi şi ocrotiţi de baronii centrali ai PSD, au învins şi au reuşit să-şi menţină poziţia cu sprijinul preşedintelui Ion Iliescu şi prim-ministrului Adrian Năstase.

Primul face campanie electorală şi se afişează cu baronii, al doilea i-a pus pe listele pentru alegerile locale ca să nu-şi închidă puşculiţele sau să vorbească despre sumele pe care le-au vărsat la partid ori la persoane suspuse.

Constatăm că neputinţa ministrului controlului se transformă în strigăte că mai sunt baroni, însă numai la opoziţie, şi-şi permite să aducă în atenţia opiniei publice cazuri închise de justiţie, care nu au nici o legătură cu viaţa politică.

Dacă acest ministru mai avea o urmă de credibilitate profesională acum a pierdut-o definitiv: incompetenţa, politicianismul, apărarea sistemului corupt este tot ce defineşte un ministru care trebuia să facă din control un instrument echidistant politic, un instrument de sancţionare a celor care încalcă legea, un instrument prin care statul să impună domnia legii.

Încă o şansă ratată din cauza caracteristicilor actualului guvern şi partid de învăţământ, demagogie, minciună, manipulare şi sacrificarea oricărui principiu de dragul câştigării alegerilor şi perpetuării la putere.

Domnul Pavel Târpescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am ferma convingere că pe 6 iunie 2004, candidaţii PSD vor câştiga în faţa adversarilor lor politici majoritatea primăriilor, pentru că noi avem cele mai bune echipe şi cei mai competenţi viitori primari. Avem de partea noastră realizările remarcabile ale guvernării, ne bucurăm de sprijinul opiniei publice interne şi internaţionale şi suntem singurii capabili să integrăm România în cadrul structurilor Uniunii Europene.

Victoria noastră va fi victoria tuturor românilor, victoria generaţiilor de mâine. Istoria va consemna rezultatele de excepţie ale guvernării Adrian Năstase şi va înscrie cu litere de aur perioada 2000-2004 pe firmamentul epocii postdecembriste, o epocă dureroasă, dar şi spectaculoasă totodată.

Victoria este întotdeauna mai frumoasă atunci când se obţine prin muncă şi luptă cinstită, cu credinţă în Dumnezeu şi încredere în virtuţile poporului român.

Vă mulţumesc.

Domnul Florin Iordache:

"Challenge Day - o zi a sportului în Caracal"

În anul 2004, singura localitate din România selectată pentru a participa la Challenge Day, având în vedere activitatea sportivă de masă şi rezultatele obţinute, este municipiul Caracal, judeţul Olt.

Miercuri, 26 mai, participanţii de toate vârstele din Caracal se vor confrunta cu reprezentanţii din Loei Province - Muarg Distrikt din Tailanda între orele 9,00 - 21,00.

Scopul principal al acestei întreceri este acela de a da posibilitatea oamenilor, oraşelor şi ţărilor de a se cunoaşte mai bine, de a lega sau întări legături de prietenie, prin intermediul sportului.

Se urmăreşte creşterea interesului comunităţii pentru activităţi fizice.

Recompensa oraşului câştigător o reprezintă dreptul de a-şi arbora drapelul, timp de o săptămână, pe clădirea Primăriei oraşului partener în această întrecere prietenească.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Timiş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Reforma sistemului judecătoresc şi consolidarea Statutului magistraţilor reprezintă o prioritate pentru Guvernul României. Obiectivul principal al reformei în justiţie îl reprezintă consolidarea independenţei Statutului magistratului, precum şi asigurarea realizării eficiente a actului de justiţie, de natură a răspunde nevoilor cetăţenilor şi a asigura compatibilitatea sistemului judiciar românesc cu cele ale statelor membre ale Uniunii Europene.

Reforma priveşte în primul rând garantarea independenţei justiţiei. Măsurile care se au în vedere pentru realizarea acestui obiectiv se referă în principal la: consolidarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, întărirea rolului acestuia prin introducerea principiului colegialităţii, exercitarea exclusivă a unor atribuţii legate de numirea, promovarea, sancţionarea şi eliberarea din funcţie a magistraţilor, restrângerea posibilităţii Procurorului General de a introduce recurs extraordinar împotriva hotărârilor judecătoreşti, creşterea autonomiei Institutului Naţional al Magistraturii şi eliminarea posibilităţii numirii de judecători sau procurori, fără participarea la un examen special.

O altă prioritate în acest domeniu o constituie formarea continuă a judecătorilor. Avem în vedere dezvoltarea de programe de perfecţionare profesională atât pentru judecători, cât şi pentru celelalte categorii de profesiuni juridice: executori judecătoreşti, grefieri şi personal din Ministerul Justiţiei.

Capacitatea administrativă a instanţelor va fi îmbunătăţită prin ocuparea locurilor vacante, angajarea de judecători pentru secţiile speciale de minori, îmbunătăţirea infrastructurii tribunalelor, generalizarea sistemului integrat de management al dosarelor, reorganizarea unor instanţe şi înfiinţarea unor sedii secundare acolo unde acest lucru se justifică din punct de vedere al volumului de activitate.

Toate aceste măsuri fac parte din strategia de aderare a Guvernului României pentru alinierea instituţională, măsură absolut necesară pentru semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Virgil Popescu:

"Campania electorală a PSD - corectitudine şi decenţă politică"

Partidul Social Democrat a declarat şi susţinut, de la începutul campaniei pentru alegerea autorităţilor publice locale, că doreşte o atmosferă de corectitudine, de confruntare principială şi dezbatere deschisă, în faţa electoratului, care să dovedească că procedurile democratice sunt bine însuşite şi aplicate în societatea românească.

Pe toată durata campaniei electorale, PSD a demonstrat că între declaraţii şi fapte este o deplină concordanţă, un deplin respect faţă de partenerii de campanie, chiar aflaţi în opoziţie, dar şi faţă de electorat.

PSD nu a abordat campania cu agresivitate faţă de opoziţie, ci cu luciditate şi pragmatism, prezentându-şi realizările de până acum, echipele de candidaţi şi oferta electorală pentru următorii patru ani, lăsând cetăţenii să aprecieze singuri îndeplinirea angajamentelor din anul 2000 şi valoarea noilor propuneri.

Opoziţia, reprezentată de PD şi PNL, îşi fundamentează însă întreaga campanie pe o agresivitate nu numai nemotivată, dar şi cu scopul clar de a deturna atenţia electoratului în alte direcţii, pentru a nu-i lăsa timp de evaluare, cântărire corectă şi implicare conştientă în procesul de votare.

Absurdul poziţiilor adoptate de PNL şi PD este demonstrat şi de vehemenţa cu care îşi permit să pretindă ca vizitele preşedintelui României - domnul Ion Iliescu - în ţară să nu mai aibă loc în perioada campaniei electorale.

Absurditatea revendicărilor PD şi PNL se adaugă necunoaşterii şi ignorării prevederilor constituţionale, dar şi depăşirii oricăror limite de exprimare, comportament civilizat, atitudine europeană aşa cum această alianţă ar trebui să-şi impună măcar din norme elementare de educaţie politică.

Comportamentul electoral din teritoriu al PD şi PNL dovedeşte aceeaşi fundamentare pe agresivitate rigidă, fără onestitate şi justificare, sau consideraţie faţă de electorat. La întâlnirile electorale pe care le au reprezentanţi ai PSD în teritoriu, deseori, membri ai partidelor de opoziţie infiltrează grupuri de presiune - de altfel binecunoscute ca apartenenţă politică pe plan local -, provoacă dezordine sau manifestări ostile, îşi difuzează materiale electorale.

Dacă în teritoriu manifestările sunt clar tendenţioase, în faţa mass-mediei reprezentanţii opoziţiei devin subit cavaleri declaraţi ai corectitudinii, afişându-şi o imagine de dezavantajaţi şi discriminaţi.

Din duşmani ai migraţiei politice, în principiu şi numai în mass-media, opoziţia nu ezită şi nu scapă nici un prilej pentru a prelua membri de la alte partide, chiar şi în ultima zi de depunere a listelor de candidaturi pentru alegeri.

Atitudinea duplicitară, atacurile gratuite asupra PSD, lansarea unor teme false, precum posibila fraudă electorală, demagogia, sunt presupusele arme politice cu care opoziţia vrea să câştige poziţii electorale avantajoase.

În contrast evident cu astfel de manevre, PSD are răbdarea şi decenţa politică de a răspunde civilizat tuturor provocărilor, fără a le genera, de a promova o campanie electorală corectă, de nivel european.

Electoratul apreciază faptele, evaluează propunerile şi chiar modul de prezentare în alegeri ca garanţii ale aplicării în viitor a cerinţelor unei vieţi democratice.

Vă mulţumesc.

Domnul Ştefan Zgonea:

"Teze şi antiteze"

Apropierea momentului alegerilor locale corespunde cu intensificarea, dar şi cu nuanţarea atacurilor Opoziţiei la adresa partidului de guvernământ.

Săptămâna trecută, reprezentanţii opoziţiei îşi săpau propria groapă. Într-un târziu au înţeles şi au tăcut. Ei susţineau că administraţia locală e plină de corupţie, admiţând că cei mai corupţi sunt reprezentanţii lor în primării şi în consiliile locale.

Pornindu-se, probabil, de la această constatare, s-a abandonat, în mare măsură, tema corupţiei ca temă electorală. Opoziţia a devenit, brusc, preocupată aproape excesiv de ideea fraudării alegerilor de către PSD. O astfel de gândire este de-a dreptul aberantă fie şi observînd- nu este nevoie de analiză- rezultatele sondajelor de opinie, indiferent de institutul care le-a realizat. Un partid plasat în fruntea clasamentului competiţiei electorale nu are de ce să-şi pregătească vreo strategie absconsă şi frauduloasă!

Recent, Opoziţia a mai găsit o temă de atac: preşedintele Iliescu ar face campanie pentru PSD, motiv pentru care Alianţa PNL-PD se gândeşte să încerce declanşarea procedurilor de suspendare a şefului statului! Personajele care au lansat respectiva chestiune sunt într-o penibilă criză de idei! Dacă ar fi gândit înainte de a formula, ar fi ajuns la concluzia că demersul este nu numai pueril, dar şi lipsit de cel mai elementar simţ practic! Îmi voi demonstra afirmaţia printr-o metodă logico-matematică binecunoscută: reducerea la absurd.

Admiţînd, prin absurd, că ar reuşi declanşarea procedurilor de suspendare şi finalitatea propusă, ce ar obţine, ţinînd cont de faptul că suntem, deja, în ultima decadă a lunii mai? Răspunsul este: nimic! Dacă doresc alegeri anticipate, în conformitate cu prevederile constituţionale, acestea s-ar desfăşura, întâmplător, la termen! Acelaşi "nimic" l-ar obţine şi ţinând cont de faptul că, în conformitate cu legea fundamentală -pe care demonstrează fie că nu o cunosc în literă, fie că nu o cunosc în spirit- interimatul ar fi asigurat de preşedintele Senatului!

Aberaţia săptămânii (după gafa săptămânii) s-a transformat într-o creştere a încrederii electoratului în partidul lui Iliescu şi Năstase. Opoziţia caută, prin orice mijloc, să creeze o breşă între partidul de guvernământ şi preşedintele României. Este inutil să detaliez de ce, dar reamintesc că nu au reuşit niciodată cu această temă. Preşedintele se va întoarce la partid şi preşedintele partidului va deveni preşedintele României.

Un semn al realităţii sub care înţelege Opoziţia să se comporte în campanie, al climatului pe care încearcă să-l inducă, este frecvenţa cu care apare ideea că scopul alegerilor din 6 iunie este "eliminarea PSD de la putere"! Subliniez, pe de o parte, că în iunie sunt alegeri locale şi, pe de altă parte, că un asemenea obiectiv şi l-ar putea propune, eventual, pentru alegerile generale şi prezidenţiale, din noiembrie-decembrie! Dar recentele postere ale alianţei PNL - PD, prezenţa preşedinţilor celor două partide în toate spoturile demonstrează lipsa clară de preocupare pentru câştigarea alegerilor locale. Aceste partide au început campania pentru alegeri generale, mai puţin prezidenţiale (acolo lucrurile sunt clare - aşa prezintă clar mass-media).

Cei care atacă PSD duc o politică agresivă în încercarea de a-şi defini locul în spaţiul politic, crezând că, astfel, îşi cresc şansele electorale. Din păcate pentru adversarii PSD, aceştia nu şi-au schimbat fundamental electoratul astfel încât să se stabilească în zona politică pe care o descriu temele de propagandă. În aceste condiţii, se orientează, neinspirat, spre poziţii fundamentaliste anti-guvernamentale şi anti-PSD. Devine sesizabilă chiar o luptă pentru impunerea unor mai vechi tendinţe radicale în dauna pragmatismului care păruse a-şi face loc la un moment dat.

Diferenţa între modul Opoziţiei şi cel al PSD de a acţiona este diferenţa între joaca de-a alegerile şi acţiunea concretă, fermă, constructivă. Nu vom răspunde provocărilor de a intra în dispute sterile care ne-ar îndepărta de la intenţiile noastre şi de la problemele reale ale societăţii: o mai bună slujire a cetăţeanului, soluţii economico-administrative concrete, modernizarea economiei, creşterea nivelului de trai, finalizarea negocierilor pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Ceea ce ne interesează în cel mai înalt grad, ca partid de guvernământ, este asigurarea unei stabilităţi a dezvoltării şi a instituţiilor. Prin urmare, vom insista să ducem campania electorală pe terenul real al faptelor, nicidecum pe cel al demagogiei şi al populismului.

Calea pe care vom merge- şi pe care o considerăm justă- este cea a promovării valorilor sociale şi a construirii politicilor bazate pe acestea, în folosul cetăţeanului. Este vorba nu numai despre o opţiune fundamentală a Partidului Social-Democrat, ci şi despre o necesitate pentru România Mileniului III. Pe această linie se va desfăşura campania noastră electorală!

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă urez o zi deosebită.

(În continuare, lucrările au fost conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Puiu Haşotti şi Gheorghe Albu, secretari.)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog, stimaţi colegi, să vă aşezaţi pentru a începe a doua parte a şedinţei de astăzi.

Înainte de a declara deschisă şedinţa, v-aş propune să păstrăm un moment de reculegere pentru victimele gravului accident care a avut loc zilele trecute în comuna Mihăileşti, judeţul Buzău.

Vă mulţumesc.

Deci începem a doua parte a şedinţei de astăzi, dedicată dezbaterii proiectelor de lege, cu proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Vă anunţ că şi-au înregistrat prezenţa 284 de colegi, din cei 345; sunt absenţi 61.

Domnul Nicolăescu are o problemă de procedură.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Aţi spus că vom începe cu Proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Vreau să atrag atenţia, că în conformitate cu Regulamentul Camerei, art.67, care spune: "Raportul ...", este vorba de raportul comisiei ". " " va fi imprimat şi difuzat deputaţilor cu cel puţin 3 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative în plenul Camerei, în cazul proiectelor de lege şi propunerilor legislative în care Camera Deputaţilor este prima Cameră sesizată", ceea ce este cazul nostru.

Raportul a fost pus la casete ieri, la ora 12,00. Ca atare, nu suntem în termenul de cel puţin 3 zile. cred că Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi au greşit când au introdus pe ordinea de zi acest raport.

Ca atare, vă rog să dispuneţi scoaterea lui de pe ordinea de zi.

Domnul Valer Dorneanu:

Eu cred că nici Biroul permanent şi nici Comitetul ordinii de zi, care au stabilit acest lucru, n-au greşit, ci au interpretat constructiv Regulamentul şi au analizat interesele ţării, şi din punct de vedere politic au stabilit, în legătură cu acest act normativ, care face parte din pachetul prioritar, din pachetul care a făcut de multe ori obiect de analiză în Comisia Europeană, şi condiţionează încheierea negocierilor la Cap.24, cele două organisme au stabilit că este în interesul ţării ca lucrurile să se desfăşoare în acest fel.

Partidele care au votat pentru acest lucru sunt dintre cele care, nu numai declară că sprijină procesul de integrare, dar chiar şi demonstrează acest lucru şi acţionează în acest sens. Dumneavoastră, chiar dacă vă înscrieţi printre cei care teoretic vă pronunţaţi, dar practic, împiedicaţi, este problema dumneavoastră.

Vă rog.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Îmi pare rău că dumneavoastră politizaţi Regulamentul - în primul rând!

În al doilea rând, sunt surprins cu adevărat că dumneavoastră, un eminent jurist, spuneţi că interpretaţi constructiv Regulamentul, când Regulamentul spune clar: "cel puţin trei zile". Este aritmetică simplă, elementară, de clasa I.

Eu cred că nimeni nu-şi poate permite această exagerare a termenului prevăzut de Regulament.

Iar în ceea ce priveşte comentariul politic, eu mă abţin să fac asemenea comentarii. Dumneavoastră probabil aveţi motive pentru care să o faceţi. Eu spun un singur lucru: dacă Guvernul vroia ca acest pachet de legi necesare integrării europene să treacă corect prin Parlament, trebuia să se grăbească să-l facă, nu să forţeze mâna Parlamentului, nu să aducă din nou Parlamentul în situaţia de o anexă amărâtă a Executivului. Eu cred că dumneavoastră, ca preşedinte al Camerei Deputaţilor, trebuie să apăraţi în primul rând interesele legislativului, ale democraţiei şi nu ale Guvernului, chiar dacă sunteţi vicepreşedinte P.S.D.!

În acest sens, vă rog să interpretaţi Regulamentul şi să-l aplicaţi corect!

Domnul Valer Dorneanu:

A solicitat cuvântul domnul deputat Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Domnule preşedinte,

Colegul nostru am impresia că stăpâneşte doar o parte din Regulament, prima parte a Regulamentului, dar vreau să spun că proiectul de lege pe care-l supunem dezbaterii astăzi face parte din categoria acelora care se dezbat în procedură de urgenţă, potrivit art. 107 alin. 3: "Proiectele de legi referitoare la armonizarea legislaţiei României cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei şi cele privind aprobarea sau respingerea ordonanţelor de urgenţă se supun dezbaterii şi adoptării Camerei Deputaţilor în procedură de urgenţă".

Mai departe, articolul 109: "Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinei de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă".

Cred că sunt textele lămuritoare şi asta vă pune pe dumneavoastră într-o oarecare dificultate, din punctul acesta de vedere.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bolcaş, liderul parlamentar al P.R.M.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Pornesc de la un adevăr incontestabil: ieri a fost un consens al Biroului permanent, în a se pune pe rolul Camerei Deputaţilor dezbaterea acestui proiect de lege, chiar în condiţiile în care raportul a fost difuzat când a fost difuzat.

De asemenea, a fost un consens al Comitetului ordinii de zi, nimeni nu a făcut nici un fel de obiecţie cu privire la această împrejurare.

Problema ridicată, în ceea ce priveşte interpretarea Regulamentului, mi se pare formală şi nelucrativă.

Sigur, este de discutat dacă ne aflăm într-adevăr într-o procedură de urgenţă, aşa cum ne impune Regulamentul, sau am ieşit din cadrele procedurii de urgenţă, cum probabil se va spune în replică, pentru că termenele pentru depunerea amendamentelor şi întocmirea rapoartelor au fost altele. Dar, ne implicăm într-o discuţie formală şi nelucrativă. Este formală şi nelucrativă, dacă ne aruncăm ochii pe raportul comisiei, care conţine un sfert de pagină şi pe textul amendamentelor discutate care, surprinzător pentru mine, dar poate bine făcut, reia toate articolele acestui proiect de lege, majoritatea cu menţiunea: "text nemodificat".

În ceea ce priveşte amendamentele care au aparţinut numai comisiei, sunt amendamente pe care le datorăm şi îi mulţumim domnului deputat Ştefan Cazimir, care are amendamente privind corecta şi gramaticala formulare a dispoziţiilor legislative. Există un singur amendament discutat, în care introduce un text nou şi atâta tot.

Problemă: este necesar să amânăm dezbaterea acestui proiect de lege în condiţiile în care un singur amendament este valabil de a fi discutat în acest plen sau nu?! Din păcate, la ora actuală nu mai putem îndrepta nimic, alte amendamente nu există şi legea este aşa cum este. Este adevărat că poziţia noastră pe care o vom expune în cadrul dezbaterilor generale ne şi permite această lejeritate de opţiune, dar eu cred că este o opţiune corectă.

Între literele Regulamentului interpretabile, prevalează hotărârea Biroului permanent şi a Comitetului ordinii de zi care a fost, repet, fără nici un fel de dubiu şi prevalează şi hotărârea dumneavoastră.

Dacă mai există vreun echivoc, pentru a nu crea probleme procedurale, artificiale, v-aş ruga, domnule preşedinte, să supuneţi la vot acest incident disputat, să vedem dacă plenul este de acord cu ceea ce a hotărât Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule Nicolăescu.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Următoarele lucruri trebuie subliniate. În primul rând poziţia domnului ministru Gaspar, care vorbeşte de procedură de urgenţă şi noi avem ordinea de zi, aprobată pe 24 mai, în care Camera Deputaţilor, prima cameră sesizată, dă ca termen maxim pentru dezbatere şi vot final, 19 iunie. A se sublinia! Aceasta este urgenţa!

În al doilea rând, la un asemenea proiect de lege, atât de important pentru integrarea europeană, nu este prezent în sală ministrul justiţiei.

Şi, în al treilea rând, eu cred că dacă noi, legislativul, ne permitem să încălcăm legea, atunci ce să mai aşteptăm de la ceilalţi? Noi astăzi încălcăm propriul nostru Regulament.

Din acest motiv, Grupul parlamentar P.N.L. se retrage din sală, de la această dezbatere.

Voci din sală:

Sunteţi doi!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Ordinea de zi şi programul de lucru sunt stabilite, potrivit Regulamentului de către Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi. În consecinţă, trecem la dezbaterea acestui proiect.

V-aş propune să nu limităm nici intervenţiile prealabile, nici la dezbateri, dar totuşi să fim rezonabili, pentru a realiza o dezbatere fluidă.

Din partea iniţiatorului, vă rog doamna ministru, să prezentaţi acest proiect, cu aceeaşi rugăminte şi pentru dumneavoastră, de sinteză şi concizie.

Doamna Rodica Constantinovici:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Constituţia României, republicată, consacră în dispoziţiile art. 133 rolul Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al independenţei justiţiei. Totodată, legea fundamentală stabileşte o nouă componenţă şi structură a Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi noi atribuţii.

În conformitate cu prevederile constituţionale, Proiectul Legii privind Consiliul Superior al Magistraturii urmăreşte, în principal, stabilirea rolului acestui organism, ca unic for cu atribuţii în evoluţia carierei magistraţilor, consolidarea autonomiei Consiliului Superior al Magistraturii, prin asigurarea unui aparat administrativ şi a unui buget propriu, asigurarea reprezentării în Consiliul Superior al Magistraturii a judecătorilor şi a procurorilor de la instanţele şi parchetele de toate gradele, participarea reprezentanţilor societăţii civile la lucrările plenului Consiliului Superior al Magistraturii, asigurarea eficienţei activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, printr-o reglementare completă a modului de organizare şi funcţionare, a atribuţiilor plenului şi a secţiilor, precum şi a statutului membrilor săi.

Potrivit proiectului, Consiliul Superior al Magistraturii asigură funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi respectarea legii în desfăşurarea carierei profesionale a magistraţilor.

Structura consiliului şi modul de alegere a membrilor sunt reglementate, luându-se în considerare dispoziţiile constituţionale.

Modul de desfăşurare a alegerilor ţine seama de necesitatea asigurării unei reprezentări cât mai largi a membrilor corpului magistraţilor, astfel încât, în procesul de alegere să participe judecătorii şi procurorii de la toate instanţele şi parchetele.

Această participare se realizează în cadrul adunărilor generale ale magistraţilor, prin vot direct, secret şi personal.

Sistemul de alegere a magistraţilor în Consiliul Superior al Magistraturii are la bază depunerea de candidaturi, fiind asigurată transparenţa procedurilor de alegere.

În concepţia proiectului, Consiliul Superior al Magistraturii funcţionează ca organ cu activitate permanentă, hotărârile luându-se în plen sau în secţii.

În vederea asigurării transparenţei activităţii Consiliului Superior al Magistraturii, proiectul stabileşte, ca principiu, publicitatea şedinţelor plenului şi ale secţiilor, cu excepţia situaţiilor în care se hotărăşte, cu votul majorităţii, ca acestea să nu fie publice.

În consacrarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii, de garant al independenţei justiţiei, proiectul stabileşte atribuţiile plenului şi ale secţiilor cu privire la cariera magistraţilor, recrutarea, evaluarea, formarea şi examenele acestora.

În domeniul răspunderii disciplinare a magistraţilor, proiectul instituie competenţa exclusivă a secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii de a aplica magistraţilor sancţiuni disciplinare, fiind totodată asigurată calea de atac la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva hotărârilor pronunţate în această materie.

Sunt reglementate garanţii importante, indispensabile unui proces echitabil, constând în obligativitatea cercetării prealabile şi asigurarea dreptului la apărare.

Ţinând seama de rolul pe care-l are de îndeplinit Consiliul Superior al Magistraturii, proiectul reglementează statutul membrilor acestuia.

În vederea asigurării reprezentativităţii magistraţilor aleşi în Consiliul Superior al Magistraturii, proiectul prevede că aceştia nu pot fi promovaţi pe durata mandatului, iar transferul sau detaşarea în funcţii din afara instanţelor sau a parchetelor, conduce la pierderea calităţii de membru al consiliului.

Pentru asigurarea unei independenţe reale în exercitarea funcţiei, proiectul reglementează incompatibilitatea între calitatea de reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii şi calitatea de parlamentar, ales local, funcţionar public, magistrat în activitate, notar public, avocat, consilier juridic sau executor judecătoresc în exerciţiu.

De asemenea, din Consiliul Superior al Magistraturii nu pot face parte, în acelaşi timp, în timpul aceluiaşi mandat, soţi sau rude ori afini până la gradul IV, inclusiv.

Având în vedere noile atribuţii ale Consiliului Superior al Magistraturii şi nevoia de a asigura o reală autonomie a acestuia, proiectul reglementează organizarea şi funcţionarea aparatului propriu, care urmează să fie condus de un secretar general, numit de plen, pentru un mandat de 4 ani, dintre magistraţii cu o vechime de cel puţin 10 ani în funcţia de judecător sau procuror.

Autonomia Consiliului Superior al Magistraturii se reflectă şi în faptul că va beneficia de buget propriu.

Acesta este proiectul de lege pe care îl supunem atenţiei domniilor voastre spre dezbatere şi adoptare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc.

Domnule profesor Neagu, preşedintele Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, vă rog să prezentaţi raportul comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Stimaţi colegi,

Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a fost sesizată spre dezbatere în fond cu Proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Consiliul legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, iar potrivit dispoziţiilor art. 75 din Constituţia republicată a României, Camera Deputaţilor este prima cameră sesizată, competenţa decizională pentru acest proiect revenind Senatului.

Proiectul de lege are ca obiect de reglementare Consiliul Superior al Magistraturii, autoritatea puterii judecătoreşti, independentă, cu personalitate juridică, a cărei activitate este subordonată legii.

Este reglementată organizarea C.S.M.-ului, Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv structura acestuia, alegerea membrilor săi, funcţionarea ca organ cu activitate permanentă, atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, ale plenului şi secţiilor acestora, statutul membrilor, durata mandatului, precum şi aparatul propriu al consiliului.

Totodată, potrivit proiectului, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi rolul de instanţă de judecată prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Comisia pentru buget, finanţe şi bănci a avizat favorabil proiectul de lege menţionat mai sus.

De asemenea, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a avizat favorabil proiectul de lege pe care-l înfăţişăm domniilor voastre.

În conformitate cu prevederile art. 60 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, membrii comisiei au examinat proiectul de lege în şedinţele din 11, 12, 13, 18 şi 19 mai 2004.

În timpul dezbaterilor au fost formulate amendamente, unele fiind admise, altele respinse, conform anexelor.

La dezbateri au participat, în calitate de invitaţi, din partea Ministerului Justiţiei, domnul Cristian Diaconescu, ministrul justiţiei, doamna Rodica Constantinovici, secretar de stat şi doamna Maria Mariţescu, director în Ministerul Justiţiei.

Din partea Consiliului Superior al Magistraturii a participat domnul judecător Dan Lupaşcu, secretar general şi Alexandru Ţuculeanu, secretar general adjunct.

De asemenea, au mai participat, din partea Asociaţiei Magistraţilor din România domnul Victor Ignat, preşedinte şi doamna Viorica Costiniu, precum şi doamna Georgiana Iorgulescu, din partea Centrului de resurse juridice.

La lucrările comisiei au fost prezenţi 17 deputaţi, din totalul de 24 de membri ai comisiei.

În urma dezbaterii în comisie s-a hotărât, cu majoritate de voturi, ca Proiectul de Lege privind Consiliul Superior al Magistraturii să fie supus spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor, cu amendamentele admise prezentate în anexa 1, iar amendamentele respinse, în anexa 2 la prezentul raport.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc, domnule profesor.

Dacă din partea grupurilor parlamentare doreşte cineva să intervină?

Domnul deputat Lucian Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc că nu ne limitaţi timpul dezbaterilor generale, pentru că acestea sunt esenţiale în cadrul acestui proiect de lege.

Fără nici o discuţie că se confruntă două probleme formidabil de importante. Prima este aceea că elaborarea unei atari legi este imperios necesară, în primul rând că o solicită sistemul nostru constituţional. În al doilea rând, pentru că ea trebuie să fie un sistem de garantare, în sfârşit, a independenţei justiţiei.

În acelaşi timp, însă, legea a fost făcută de nişte oameni complexaţi de această fantomă a politizării justiţiei, care a acţionat extraordinar de real până acum şi care a dus la rezultatele catastrofale care s-au înregistrat, nu cu privire la imaginea justiţiei, pentru că justiţia nu are nevoie de imagine. Ea are o zeiţă, are o statuie, ci cu privire la activitatea ce s-a desfăşurat în concret aici.

Legea trebuia elaborată, pe de altă parte, pentru că ea ar fi trebuit şi nu are la bază un principiu, şi anume, independenţa justiţiei şi demnitatea ei trebuie să fie garantată de cei care compun această structură a justiţiei. În primul rând, să fie garantată de demnitatea acestora. Acesta trebuia să fie principiul care stă la baza unui proiect de lege, în acest sens.

Dar, şi este un "dar" foarte mare, sub semnul complexului şi a fugii de politizare s-a realizat o activitate politică pe care eu sunt nevoit să o denunţ public de la această tribună a Parlamentului României.

Politizarea justiţiei a început în 1997, prin Legea nr. 142, elaborată de fostul ministru Valeriu Stoica, care în cuprinsul acestei legi de organizare judecătorească a introdus o inflaţie de atribuţii care reveneau ministrului justiţiei care, practic, a devenit conducătorul şi inspiratorul tuturor deciziilor judecătoreşti care s-au dat de atunci.

În anul 2000 am sperat că aceste atribute care au fost conferite ministrului justiţiei să fie folosite pentru a se repune lucrurile pe picioarele lor reale şi democratice. Şi în acest sens, am acceptat ca aceste atribute să mai fie exercitate. Numai că s-a întâmplat şi mai rău: exercitarea lor a însemnat continuarea politicii duse de domnul Valeriu Stoica, de înfeudare politică a actului de justiţie.

La această oră, când Ministerul Justiţiei răspunde pentru tot ce se întâmplă în perimetrul acestei justiţii, se urmăreşte transferarea tuturor atributelor decizionale, fără nici un fel de discernământ, din perimetrul Ministerului Justiţiei, în perimetrul Consiliului Suprem al Magistraturii, sub paravanul asigurării independenţei justiţiei. De fapt, este o acţiune politică.

Dacă echipa domnului Valeriu Stoica, în 1997, a înţeles să ia conducerea politică a justiţiei, prin atributele date unui organ administrativ, la ora actuală aceeaşi echipă care alcătuieşte structurile de bază ale instanţelor judecătoreşti vrea să preia puterea decizională şi să continue aceeaşi politică care, repet, este şi a fost falimentară. Aşa ceva nu se poate!

Ne-am obişnuit să spunem că atribuţiile Ministerului Justiţiei, ca organ central al administraţiei de stat, sunt pur administrative.

În tribunale există o glumă: "Ministerul Justiţiei să numere măturile". Dar, aşa cum este structurat acest Proiect de Lege privind Consiliul Suprem al Magistraturii, ministrul justiţiei nu va mai număra nici măturile, pentru că acest atribut i-a fost acordat consiliului. Preşedintele consiliului este ordonator principal de credite. Preşedintele consiliului, care stabileşte toate circumscripţiile teritoriale şi localităţile care intră în circumscripţiile teritoriale, preşedintele acestui Consiliu Suprem al Justiţiei, care se ocupă de toată problema cadrelor din Ministerul Justiţiei.

Şi, în aceste condiţii, răspunderea revine ministrului şi decizia Consiliului Suprem.

Am înţeles avertismentul dumneavoastră, domnule preşedinte, discret şi elegant...

Domnul Valer Dorneanu:

Era o rugăminte...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dar, vă promit că n-o să mai iau cuvântul pentru că nu mai am la ce să iau cuvântul. Şi aici daţi-mi voie să deschid o paranteză: regret incidentul provocat de colegii de la Partidul Liberal şi de la Partidul Democrat. S-a profitat de un incident formal, pentru a se face un joc de imagine. Vă rog să urmăriţi toate amendamentele: Partidul Naţional Liberal şi Partidul Democrat nu au nici un amendament şi nu aveau ce să discute la aceste discuţii pe care le doreau amânate! Au încercat să-şi acopere propria lor poziţie politică făcând un joc de imagine, au încercat în acelaşi timp să nu-şi asume responsabilitatea pentru actul grav care se produce. Pentru că actul grav care se produce debutează de la art. 1, care este neconstituţional el însuşi şi defineşte toată structura neconstituţională a acestui proiect de lege.

Constituţia României, invocată şi de doamna ministru, stabileşte clar: "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei". Aceasta este şi aceasta trebuie să fie şi prin această lege!

Numai că, în proiectul de lege, art. 1 spune: "Consiliul Suprem al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei, reprezentant al autorităţii judecătoreşti", ceea ce este absolut inadmisibil, întrucât actul nostru constituţional nu îi dă această calitate. Nu putem, printr-o lege specială, să atribuim o calitate atât de gravă Consiliului Superior al Magistraturii, cu nişte consecinţe uluitoare; ca să vă spun una dintre ele, care este cea mai hazlie şi cea mai mică din cele care se întâmplă la ora actuală în ţară, instanţe judecătoreşti, judecătorii de Părtăuţi sau de Mărunţeii din Deal şi-au pus antetul "Autoritatea judecătorească, Judecătoria Părtăuţii din Vale", ceea ce nu se poate şi nu este constituţional.

Dar, aceasta este structura pe care se realizează acest proiect de lege şi noi nu putem să primim o asemenea absurditate neconstituţională.

În ceea ce priveşte atribuţiile, este bine, este normal ca toate atribuţiile privind soarta judecătorilor să fie stabilite de acest Consiliu. Aceasta este, într-adevăr, independenţa sa, dar vă rog să urmăriţi Capitolul "Sesizarea pentru acţiunea disciplinară" şi să vedeţi că ministrul justiţiei nu mai are nici măcar dreptul să sesizeze, pentru o acţiune disciplinară, Consiliul Suprem al Magistraturii, care urmează să hotărască. Este inadmisibil!

Vă rog să vedeţi care sunt problemele răspunderii disciplinare, dar răspunderea pentru calitatea actului de justiţie cui revine? Şi aceasta este o problemă, pentru că, dacă, pentru abateri disciplinare, judecătorii pot să fie destituiţi de către acest Consiliu, este foarte bine, pentru incompetenţă nu pot să fie destituiţi de ministrul justiţiei, nu se poate porni o acţiune disciplinară împotriva lor, iar Consiliul Suprem nu are la dispoziţie vreo prevedere care să permită să destituie pe cei incompetenţi. Vom trăi într-o lume a incompetenţilor! Şi aceasta nu este bine şi nu este ceea ce s-a urmărit prin actul constituţional care a definit Consiliul Suprem al Magistraturii.

Având respect pentru actul de justiţie, cerând imperios independenţa sa, noi solicităm ca această independenţă să fie realizată echilibrat, în condiţiile în care se pot elucida toate problemele, dintre care pe unele vi le-am expus acum, pentru că existenţa unei justiţii demne este condiţionată şi de modul în care îşi desfăşoară ea activitatea.

Pentru toate aceste considerente, noi vom vota împotriva acestui proiect de lege. Este necesar, dar nu acest proiect de lege este necesar!

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Sunt nevoit să fac o mică corectură, nu v-am întrerupt, că nu era bine. În ceea ce priveşte aserţiunile dumneavoastră cu privire la intervenţia Partidului Democrat, vă rog să constataţi că n-au făcut nici o intervenţie, nici acum, în plen, sunt prezenţi aici cel puţin doi reprezentanţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze, domnule preşedinte, că revin, pentru că este obligaţia mea ca, pentru această neatenţie, să-mi cer scuze colegilor de la Partidul Democrat şi să-i asigur de întreaga mea simpatie. A fost o simplă scăpare. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc pentru eleganţă.

Domnul Cornel Bădoiu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Cornel Bădoiu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimate domnule preşedinte,

Vă mulţumesc pentru cuvântul acordat. Am să încerc să fiu ceva mai succint decât domnul coleg Bolcaş şi am să debutez prin a vă spune, dacă nu ştiţi, că provin din rândurile magistraturii. Deci, până în decembrie 2000, am fost magistrat timp de 36 de ani, neîntrerupt!

Drept urmare, fără exagerare, cunosc istoria magistraturii din România, începând cu anul 1967.

Colegul Bolcaş a atins un punct dureros pentru mine, şi nu numai pentru mine, pentru întreaga magistratură din România, întrucât, într-adevăr, începând cu primăvara anului 1997, de când la cârma Ministerului Justiţiei s-a instalat un ministru liberal, Valeriu Stoica, prin Legea de modificare a organizării judiciare, magistratura a fost subordonată politicului în proporţie de sută la sută! Acesta este adevărul! Şi atunci când eu şi alţi colegi, la data aceea membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ne-am opus acestei modificări, măsura pe care a luat-o domnia sa, în deplin acord cu majoritatea parlamentară de la acea dată, a fost să epureze de la Curtea Supremă de Justiţie 24 de magistraţi! Ne-a dat afară! Iată cât de tare şi-a putut permite un om politic să se amestece în treburile magistraturii!

Din 1997 şi, din păcate, până la această dată, imaginea magistraturii din România s-a deteriorat continuu.

Îmi pare rău că, deşi ne angajasem noi, majoritatea parlamentară a PSD, să schimbăm grupul de legi, care, practic, îngenuncheau şi anulau independenţa justiţiei, nu am făcut-o mai devreme. Dar iată că, în sfârşit, acest proiect de lege care se referă la Consiliul Superior al Magistraturii şi alte două proiecte importante de lege, mă refer la Legea de organizare judiciară şi Legea privind Statutul magistratului, vor asigura independenţa justiţiei din România, cu alte cuvinte, se va oferi cetăţeanului din România şi a celor care vor mai veni pe aici o justiţie echidistantă.

Aşa, prin adoptarea acestui proiect, se traduce în viaţă principiul constituţional - şi am să-i dau citire, art. 1 alin. 4: "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească".

Vreau să spun că, spre deosebire de domnul Bolcaş, în opinia mea, acest proiect de lege asigură un echilibru între magistratură şi executiv. De ce? Pentru că acestui Consiliu Superior al Magistraturii i s-au conferit atribuţiuni şi obligaţiuni de natură să asigure echilibrul raportului dintre acest organism şi ministrul justiţiei.

De ce? pentru că acest Consiliu are în alcătuirea lui reprezentanţii tuturor categoriilor de magistraţi din România. Acest Consiliu are atribuţii de selecţie, propunere de numire, promovare şi sancţionare. Are atribuţiuni în domeniul întocmirii propriului buget.

Poate da un aviz conform - adică, obligatoriu - pentru proiectul de buget al instanţelor şi parchetelor. Şi, aici, intervine chestiunea de echilibru: gestiunea bugetului pentru instanţe şi parchete revine în responsabilitatea ministrului de justiţie.

Vreau să vă spun că se păstrează echilibrul, pentru că, din acest Consiliu, printre alţii, face parte, de drept, şi ministrul de justiţie. Iată că el nu este omis şi, pe bună dreptate, a trebuit să facă parte din acest Consiliu, pentru că, la urma urmei, administrează justiţia. Şi, de ce să nu o recunoaştem, se respectă principiul controlului reciproc al puterilor într-o democraţie constituţională. Altcumva, dacă l-am fi eliminat, practic, executivul nu ar mai fi avut nici o responsabilitate, drept urmare, nu mai putea fi tras la răspundere.

De aceea, eu spun că, cu mici excepţii, acest proiect de lege este bun. De aceea, vă propun să fiţi de acord cu el.

Mai departe, vizavi de o observaţie făcută de domnul Bolcaş, referitoare la art. 1 alin. 1 din proiectul de lege, vreau să vă spun că sintagma "reprezentant al autorităţii judecătoreşti" nu încalcă Constituţia. De ce? Pentru că veţi observa că acest Consiliu, potrivit Constituţiei, este garantul independenţei justiţiei. Acest Consiliu, după cum vă spuneam, este alcătuit din 17 magistraţi. Drept urmare, el provine din sânul acestei magistraturi şi, în consecinţă, cu atât mai abitir trebuie să fie reprezentant al autorităţii judecătoreşti.

Este adevărat că proiectul îl definea ca "unic reprezentat al autorităţii judecătoreşti". Au existat discuţii destul de numeroase şi de durată pe această temă şi am ajuns la concluzia că nu poate fi singurul reprezentant al autorităţii judecătoreşti. De aceea, după "asigură independenţa justiţiei", am pus virgulă.

Şi, cu aceasta, închei, pentru că vor avea loc dezbateri pe textele respective, cu două alte precizări.

Domnule Bolcaş, veţi observa, dacă veţi lectura mai atent, că în afară de amendamentele privind virgula mai sunt şi ale amendamente, de substanţă, admise. Este adevărat că mai sunt şi altele respinse şi acelea, toate, îmi aparţin mie, chiar dacă o parte mi-au fost admise.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Acelea sunt de substanţă, nu?

Domnul Cornel Bădoiu:

În al doilea rând, o a doua precizare, cu tot regretul, apropo de incidentul care s-a creat la debutul acestei şedinţe, reprezentanţii Partidului Naţional Liberal au participat sporadic la lucrările Comisiei juridice, iar atunci când au participat nu au avut obiecţiuni. Drept urmare, observaţia liderului grupului acestui partid parlamentar mi se pare că este total neavenită. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Puiu Haşotti, în numele Partidului Naţional Liberal... În nume propriu, am înţeles.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Nici nu putea altfel decât în nume propriu!

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, am să fiu foarte scurt.

Dacă stau bine să îmi amintesc, domnul Valeriu Stoica nu a vândut un imobil Societăţii Naţionale Petrom cu de zece ori preţul...

Dacă stau bine să mă gândesc, ceea ce aţi invocat aici, abuzurile care s-au făcut, sunt condamnate de judecători, care, decenii de-a rândul, au judecat într-o perioadă în care în România a fost dictatura comunistă şi au răspuns ordinelor de partid şi ordinelor securităţii. Aceştia au fost înlocuiţi şi aceştia sunt cei care, din păcate, încă mai judecă şi daţi-mi voie să fiu convins, nu să cred, că mentalitatea lor şi judecata lor este contaminată de regimul comunist.

Cât priveşte aserţiunea domnului Bolcaş, pe care îl respect, într-adevăr, este foarte evident că în România justiţia nu este nici democratică, nu e nici independentă şi nu-şi face treaba aşa cum se cuvine. Este o suită de oameni politici faţă de care justiţia nu a făcut dreptate, i-a protejat. Este chiar o mare personalitate politică, pentru care justiţia, de prea multe ori, s-a arătat îngăduitoare (şi nu vreau să o amintesc acum, aici). Există cazuri în care, într-adevăr, justiţia nu este independentă, nu este democratică şi nu ia nici un fel de atitudine, nu se autosesizează parchetul, pentru chestii care se fac publice, în diferite publicaţii sau cu diferite ocazii.

Daţi-mi voie să cred că acest proiect de lege pe care îl vom adopta şi asupra căruia nu mă pronunţ, pentru că eu nu sunt jurist, cât este de bun şi cât este de criticabil, este făcut la presiunea organismelor europene, a Uniunii Europene.

Cât priveşte o aserţiune, cum că un anume partid este aplecat mai mult decât celelalte partide pentru integrarea României în Uniunea Europeană, daţi-mi voie ca, în mod simplu, să spun: "Nu sunt de acord!" Şi să amintesc fie şi numai un singur moment: momentul Kosovo, criza iugoslavă!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Nu ţin minte ca altcineva să fi făcut vreo comparaţie cu privire la..., probabil vă referiţi la ce-am zic eu şi, de aceea, mă simt obligat să vă spun că m-am referit, când m-am referit, la acest moment. eu n-am negat niciodată contribuţia celorlalte partide la procesul de integrare. Dar am zis să fim consecvenţi întotdeauna, şi când e vorba de o lege care vizează procesul de integrare, să fim tot timpul consecvenţi ideii de sprijinire a acestui proces.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Un minut, drept la replică, pentru că mi s-a rostit de două ori numele!

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi, să-i dau cuvântul preşedintelui comisiei, că s-ar putea să cereţi şi din partea lui dreptul la replică, şi atunci, să adunaţi toate replicile o dată.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Da, dar să nu uitaţi dreptul meu la replică!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, nu o să uit.

Domnul Ion Neagu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Obligaţia morală, vizavi de membrii Comisiei juridice, îmi impune această luare de cuvânt, pentru că de la acest microfon s-a spus că acest proiect de lege a trecut prin comisie cu câteva modificări de ordin redacţional, sugerate de domnul deputat profesor Cazimir Ştefan. Totuşi, nu e frumos să afirmăm, de la această tribună, asemenea lucruri, atâta timp cât ele nu corespund adevărului.

Această lege a fost dezbătută în mai multe şedinţe, iar comisia nu s-a mulţumit cu textul iniţiatorului. Dovada elocventă a celor spuse de mine acum sunt cele 22 de amendamente admise, altele decât ale domnului Ştefan Cazimir, de ordin redacţional, şi 11 amendamente respinse, ale unor colegi de ai noştri, deputaţi.

Şi aş puncta, pentru stenogramă, că: art. 8 are un amendament al domnului Marin Cristea; art. 11, amendament al domnului Bădoiu; art. 12, amendament al domnului Bădoiu; art. 25, amendament al domnului deputat Cristian Dumitrescu; art. 30, amendament al domnului Marin Cristea. Trec mai departe, ajung la: art. 57, amendamentul domnului Ervin Szekely... Amendamente..., amendamente de substanţă, stimaţi colegi.

Vreau să spun că această lege a fost dezbătută în adevăr în Comisia juridică a Camerei şi nu ne-am mulţumit să împărtăşim punctul de vedere al iniţiatorului, atunci când deputaţii nu l-au socotit suficient de temeinic.

De aceea, repet, am luat cuvântul şi vă mulţumesc că m-aţi ascultat, din obligaţie morală faţă de acei oameni ai Comisiei juridice, care, zeci de ore, sunt în şedinţe permanente, pentru a face faţă, sigur, agendei mai încărcate a acestei comisii.

Şi închei, prin a răspunde că acest proiect de lege nu este făcut sub presiunea diverselor organisme europene. Nu! Este prevăzut în Constituţia României, demult chiar, şi în Constituţia republicată şi, ca atare, nu văd de ce am sugera ideea că, în Constituţie, noi l-am trecut, pentru că e demult trecut acolo, sub presiunea unor organisme din afara ţării noastre.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi, şi vă asigur că aveţi în dezbatere un proiect de lege la care au muncit deputaţii, colegii noştri, din Comisia juridică a Camerei.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă rog să vă aplecaţi cu atenţie asupra proiectului, pentru a-l parcurge astăzi.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul Lucian Bolcaş are un drept la replică, de un minut.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Evident că este vorba numai despre un minut.

Colegului nostru, domnul deputat Haşotti, vreau să-i mulţumesc, are dreptate: într-adevăr, fostul ministru Valeriu Stoica nu a încasat câteva sute de mii de dolari, dar, evident, a pierdut câteva sute de dosare de adopţii, care nu s-au găsit nici astăzi. Este o diferenţă de substanţă între a face comerţ cu copii şi a suporta alte invective.

În ceea ce-l priveşte pe domnul profesor Neagu, preşedintele Comisiei juridice, vreau să-l asigur că am fost greşit înţeles, ceea ce dezbatem astăzi este ultimul raport, cel suplimentar. Nu contest că s-a muncit foarte mult la Comisia juridică, poate pentru a se îndrepta şi corecta ceea ce s-ar mai fi putut salva pe ultima sută de metri.

Dar, în acest raport suplimentar, care era supus dezbaterii astăzi şi care este pretextul părăsirii lucrărilor de către reprezentanţii Partidului Naţional Liberal, se întâlnesc 4 amendamente care pot fi considerate de substanţă şi 28 de amendamente care vorbesc despre "pentru acurateţea gramaticală" sau "pentru rigoarea textului".

Ideea mea nu era că nu s-a muncit la Comisia juridică (şi ştiu că s-a muncit), ideea mea era că acest raport, în asemenea condiţii, putea fi dezbătut uşor astăzi.

Distins şi subtil avocat, domnul profesor Neagu a mai adăugat împrejurarea că respinge ideea elaborării acestui proiect de lege sub presiunea unor foruri europene. Vreau să-i reamintesc domnului profesor şi domniilor voastre că niciodată nu m-am referit la o asemenea posibilitate. Ceea ce domnia sa crede este povestea cu cel care îşi pune mâna pe cap când nu-l doare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Domnul preşedinte Neagu doreşte să facă o ultimă precizare.

Domnul Ion Neagu:

Am precizat că era prevăzut în Constituţie şi răspundeam punctual domnului Haşotti.

Doi. Stimate coleg, vă asigur de aprecierea mea, dar, astăzi, sunteţi din nou într-o gravă eroare, astăzi nu dezbatem nici un raport suplimentar, e prima dată când CSM-ul vine în Cameră, rapoarte suplimentare o să avem mâine şi poimâine, probabil, la organizarea judiciară, şi Statutul Magistraţilor. Repet, încă o dată, din nou sunteţi în eroare, îmi pare rău! Îmi menţin, însă, aprecierile pe care le am la adresa persoanei dumneavoastră.

Vă mulţumesc, stimaţi colegi.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am ascultat cu mare plăcere subtilele săgeţi şi complimente pe care vi le-aţi făcut, sper să vă fi epuizat toate rezervele pentru acest moment. Trebuie, însă, să-i dau cuvântul şi domnului Haşotti, să mai adauge şi dânsul o săgeată.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Un moment!

Domnul Puiu Haşotti:

Domnule Bolcaş,

Vă dau cuvântul la primul articol, unde aveţi, oricum, cuvântul, din oficiu, la aserţiunea că "este reprezentantul autorităţii judecătoreşti" şi, acolo, adăugaţi noua săgeată prietenească.

Aveţi cuvântul, domnule Haşotti.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Şi nu iau cuvântul numai pentru că aţi pomenit de "săgeată" sau de "săgeţi"...

Domnul Valer Dorneanu:

V-am făcut reclamă dumneavoastră, vă rog să observaţi!

Domnul Puiu Haşotti:

Ştiu, vă mulţumesc.

Eu, putem lua chiar stenograma, nu am făcut decât să repet ceea ce, aici, s-a spus, domnule preşedinte, şi nu dau nume, ca să nu mai lungim discuţia, că această lege este la solicitarea Uniunii Europene şi îndeplineşte cerinţele Cap. 24 de negociere, eu asta am spus.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi vi s-a răspuns că nu numai la solicitare, ci este şi în interesul naţiunii..., către care se îndreaptă săgeata dumneavoastră.

Domnul Puiu Haşotti:

Da, dar dumneavoastră aţi spus că un partid anume "este interesat"!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu, este interesat de mersul "ca săgeata" al României către Uniunea Europeană!

Domnul Puiu Haşotti:

Şi PNL la fel!

Domnul Valer Dorneanu:

Şi partidul dumneavoastră, de acord.

Trecem, stimaţi colegi, la dezbaterea pe texte.

La titlu, dacă aveţi obiecţiuni? Nu.

Votat în unanimitate.

Titlul Cap. I?

Votat în unanimitate.

Art. 1 alin. 1. Are cuvântul domnul Bolcaş, din oficiu. "Din nou", are cuvântul, ca să folosesc o sintagmă împotriva căreia se va îndrepta!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema este simplă, v-am enunţat-o, o enunţ din nou, pentru a fi cuprinsă în stenogramă, art. 1, astfel cum este redactat, este absolut neconstituţional. A conferi calitatea de "reprezentant al autorităţii judecătoreşti" Consiliului Superior al Magistraturii înseamnă a-i conferi o calitate, nu atribuţii, o calitate, este altceva, pe care Constituţia noastră nu o prevede. Conferirea acestei calităţi este purtătoare de consecinţe deosebit de grave, şi nu în beneficul structurării magistraturii, aşa cum se crede.

În aceste condiţii, explicaţia domnului general Bădoiu, faţă de care îmi exprim întreaga mea consideraţie, referitoare la împrejurarea că s-a înlăturat sintagma de "unic reprezentant" şi acum fiind numai "reprezentant", nu este satisfăcătoare, având în vedere că, oricum, chiar dacă nu ar fi "unicul reprezentant", este un atribut care nu este prevăzut în Constituţie. Problema nu este numai formală, este de consecinţe foarte, foarte grave.

În aceste condiţii, nu putem vota un text neconstituţional. Propun eliminarea, este o propunere de eliminare şi este o corectare, dacă vreţi, gramaticală, a exprimăirii, eliminarea, după virgulă, a cuvintelor "reprezentant al autorităţii judecătoreşti". Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Cornel Bădoiu, în numele comisiei.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Probabil că o să-i cam plictisim cu aceste dezbateri în contradictoriu pe colegii noştri din sală, dar aceasta este situaţia, poate că în aceasta constă frumuseţea dezbaterilor parlamentare...

Domnul Valer Dorneanu:

La subiect, domnule general!

Domnul Cornel Bădoiu:

...şi vă mărturisesc că eu regret că nu se fac dezbateri parlamentare de substanţă în plenul Parlamentului României. Ăsta e adevărul adevărat!

Domnule coleg Bolcaş, vă asigur de aceeaşi consideraţie şi stimă, dar vreau să vă spun, domnilor colegi, că acest Consiliu Superior al Magistraturii este Parlamentul Magistraturii din România. Parlamentul Magistraturii din România! Şi, aşa cum Parlamentul României reprezintă poporul român în relaţiile cu cine vreţi dumneavoastră, aşa, şi acest Parlament al Magistraturii, care se cheamă "Consiliul Superior al Magistraturii", trebuie să fie "reprezentantul magistraturii".

Astfel, eu vă spun că, pe fond, deşi formal, la prima vedere, s-ar părea că contravine prevederilor constituţionale, repet, pe fond, nu le încalcă.

De aceea, eu vă propun să fiţi de acord cu alin.1 al art.1 aşa cum este redactat.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Faţă de obiecţiile care s-au ridicat, supun votului dumneavoastră art.1 alin.1 în formularea care vi se reprezintă.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

Este propunere de eliminare!

Domnul Valer Dorneanu:

Poate veniţi până la mine să îmi arătaţi unde în raport aveţi dumneavoastră o propunere de eliminare.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

După!

Domnul Valer Dorneanu:

Nu. După ce? După Regulament, nu după altceva.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte,

Ceea ce am propus ca eliminare este de fapt o excepţie de neconstituţionalitate. Până acum nu s-a discutat despre valoarea unor atare excepţii în dezbaterile parlamentare. Nu vreau să facem de data aceasta un drum nou în Regulament, dar cred că ele primează în raport de orice fel de altă interpretare a textelor.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Nu mă aşteptam să veniţi şi să nu inventaţi ceva foarte înţelept, dar tot invenţie se cheamă ce spuneţi dumneavoastră. După Regulament, orice amendament care vizează excepţii de neconstituţionalitate, soluţii greşite de fond, tot amendament se cheamă, şi dumneavoastră vă lipseşte din raport un asemenea amendament.

Pentru că aţi avut obiecţiuni la text, eu îl supun votului. Dacă textul pică, atunci propuneţi textul dumneavoastră.

Supun votului dumneavoastră art.1 alin.1 în formularea care s-a prezentat.

Cine este pentru? 81 de voturi pentru.

Împotrivă? 19 voturi împotrivă.

Abţineri dacă sunt. Nu sunt.

Textul a fost adoptat în formularea prezentată.

La alin.2 al art.1 dacă aveţi obiecţiuni. Nu. Votat în unanimitate.

Art.2. Dacă sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.3. Votat în unanimitate.

Titlul cap.II. Votat.

Titlul secţiunii 1. Votat.

Art.4 şi 5. Sunt adoptate în unanimitate.

Art.6.

Domnul Cornel Bădoiu:

Doamnelor şi domnilor colegi,

La art.6, dacă aveţi raportul şi vă uitaţi la amendamentele respinse, veţi vedea că la lit.b) şi c) am două amendamente. Unul se referă la eliminarea lit.b) şi al doilea se referă la completarea lit.c).

De ce propun eliminarea lit.b). Lit.b) face precizarea că un procuror de la Parchetul Naţional Anticorupţie face parte din Consiliul Superior al Magistraturii. În opinia mea, acest text încalcă cel puţin două prevederi constituţionale, şi anume: cele cuprinse în art.131 şi în art.126.

Art.131 vorbeşte de instituţia Parchetului şi arată că Ministerul Public, şi nu Ministerele Publice, este organizat în parchete pe principiul subordonării ierarhice, că aceste parchete funcţionează pe lângă instanţele judecătoreşti.

Iată că, din dorinţa de a crea o instituţie autonomă, am dat Legea privind Parchetul Naţional Anticorupţie, numai că autonomia acestui Parchet s-a transformat într-o independenţă absolut totală, dacă nu-i un pleonasm, de aşa manieră încât acest Parchet nu mai este controlat de nimeni. Deci, nota bene, eu nu am nimic cu această instituţie; dimpotrivă, am martori colegii din Comisie că am militat pentru această autonomie, dar în limita principiilor constituţionale, a controlului reciproc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, numai puţin. Vă asigur că stenodactilografa noastră vă poate urmări şi dacă vorbiţi uşor mai repede, ca să câştigăm timp.

Domnul Cornel Bădoiu:

Da, domnule preşedinte, vă mulţumesc.

Art.126 din Constituţia României spune că justiţia se realizează în România prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe judecătoreşti.

Care este organigrama Ministerului Public? Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Unde plasăm Parchetul Naţional Anticorupţie? Mai poate fiinţa el pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie? Nu. El trebuie să facă parte din structura Ministerului Public, şi respectiv a acestui Parchet de pe lângă Înalta Curte.

De aceea, în opinia mea, procurorii din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie pot participa la Adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi să candideze pentru un loc în Consiliul Superior al Magistraturii. Acesta este un aspect.

Un al doilea aspect: dacă veţi fi de acord cu acest amendament, drept urmare, lit.c) trebuie modificată, în sensul că în loc de "un procuror" ar trebui să trecem, "doi procurori de la Parchetele de pe lângă Curţile de apel", ca să putem respecta dispoziţia constituţională care este "bătută în cuie" cu privire la numărul de membri ce alcătuiesc acest Consiliu Superior al Magistraturii.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Stimaţi colegi,

Discuţia a avut loc şi în Comisie, amendamentul este respins, textul art.131 este invocat, însă nu îşi găseşte suportul acest argument aici pentru că în art.131 alin.2 se arată că: "Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în Parchete în condiţiile legii." Între Parchetele înfiinţate chiar de către noi, şi Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a avut în aport esenţial la dezbaterea acelei legi, figurează şi Parchetul Naţional Anticorupţie.

Dacă am agrea ceea ce spunea prietenul şi colegul meu de bancă de Parlament, ar însemna că Parchetul Naţional Anticorupţie funcţionează potrivit unei legi neconstituţionale, ceea ce nu este adevărat.

Iar invocarea art.126 nici nu vreau să o comentez pentru că aici este vorba de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar îi mai amintesc colegului meu că PNA-ul are segmente dispersate la toate gradele de jurisdicţie, răspunzând astfel cerinţelor legii.

Iată de ce mi se pare că amendamentul pe care domnia sa l-a susţinut şi care a fost respins rămâne a fi respins în continuare şi prin votul dumneavoastră pentru că noi, comisia şi eu, menţinem raportul pe care l-am prezentat dumneavoastră.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Văsălie Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul nostru parlamentar susţine amendamentul domnului deputat Cornel Bădoiu pentru următoarele două considerente:

Domnul profesor Neagu a făcut trimitere la art.131 din Constituţie, text constituţional care reglementează rolul Ministerului Public. Într-adevăr, în acest articol, art.131 din Constituţie, se vorbeşte despre faptul că organizarea procurorilor este în Parchete, numai că amendamentul domnului Bădoiu nu se bazează pe art.131 din Constituţie, ci pe art.133, care reglementează rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii. Acest text vorbeşte de Parchete în sensul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de apel, Parchetul de pe lângă judecătorie, nu de diferenţierea între Parchete pe baza competenţei. Or, diferenţa între PNA şi Parchetele ordinare, dacă îmi permiteţi să folosesc această expresie, este pe criteriu de competenţă. Aşadar, din punctul nostru de vedere, diferenţierea între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie este una artificială. Şi unul şi altul este Parchet, şi reprezentanţii acestor Parchete trebuie să se încadreze în numărul prevăzut de art.133 din Constituţie.

Prin urmare, din punctul nostru de vedere, art.6 trebuie să prevadă într-adevăr cinci procurori ca făcând parte din Consiliul Superior al Magistraturii, dar fără să facem diferenţiere între Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie, pentru că, atunci, apar diferenţieri pe alte criterii decât cele prevăzute de lege.

De aceea, susţinem amendamentul domnului deputat Cornel Bădoiu.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Deşi sunt aparent texte foarte diferite din punct de vedere tehnic, în realitate este vorba de două concepţii diferite de construire a acestui text, de construire a secţiei pentru procurori.

Supun votului amendamentul domnului Bădoiu, respins de către comisie. Aţi ascultat şi argumentele pro şi argumentele contra.

Cine este pentru?

(Domnul Marcu Tudor vorbeşte cu colegii în sală.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Tudor, am rugămintea să nu vorbiţi în timpul votului. Dumneavoastră chiar spuneţi cum să voteze.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Este cineva în spate...

Domnul Valer Dorneanu:

Am o rugăminte: exercitaţi-vă votul şi atât; vorbele, după aceea.

Domnul Marcu Tudor (din bancă):

Dacă nu număraţi... Eu vă atrag atenţia să număraţi voturile. Care este problema?!

Domnul Valer Dorneanu:

24 de voturi pentru.

Împotrivă? Cei care scriu sau vorbesc la telefon să se gândească cum votează. 57 de voturi împotrivă.

Sunt şi abţineri? Nu sunt.

Amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră art.6 în formularea existentă.

Cine este pentru? 61 de voturi pentru.

Împotrivă? 26 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat textul în formularea iniţiatorului.

Titlul secţiunii a 2-a. Votat în unanimitate.

Pct.12 alin.1. Dacă aveţi obiecţiuni la formularea iniţiatorului. Nu. Votat în unanimitate.

La alin.2, urmăriţi amendamentul de la pct.12, pag.6. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis amendamentul şi se modifică alin.2 al art.7.

Pentru art.8 alin.1, urmăriţi amendamentul de la pct.13. Admis amendamentul şi se modifică alin.1.

La alin.2, textul nu are propuneri de la comisie. Dacă aveţi obiecţiuni. Adoptat textul iniţial.

Pct.13 alin.3. Urmăriţi amendamentul de la pag.7. Admis amendamentul şi se modifică alin.3.

Alin.4 şi 5 de la acest articol nu au amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni. Adoptate textele iniţiatorului.

Art.9 alin.1. Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţiatorului.

Art.9 alin.2. Urmăriţi amendamentul de la pct.14. Admis amendamentul şi se modifică alin.2.

Alin.3 al art.9 nu are amendamente. Votat textul iniţial.

Art.9 alin.4. Urmăriţi amendamentul de la pct.14, pag.9. Admis amendamentul şi se modifică alin.4.

La art.10 nu au fost amendamente. Dacă nici dumneavoastră nu aveţi, adoptat în unanimitate în formularea iniţială.

La art.11, primele trei alineate nu sunt modificate. Dacă aveţi obiecţiuni. Admis textul iniţial.

După alin.3, comisia propune un alineat nou, alin.4, pe care îl găsiţi la amendamentul de la pct.16, pag.11.

Aveţi obiecţiuni la acest amendament?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Da.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Voi fi foarte scurt.

Problema este că anterior s-a votat împotriva unui amendament care prevedea o figură specială, o instituţie specială pentru procurorii din cadrul Parchetului Anticorupţie. De data aceasta, vă rog să luaţi în considerare toate argumentele domnului deputat Bădoiu cu privire la unicitatea structurii justiţiei şi, mai ales, la tendinţele spre care se îndreaptă această structură.

În ceea ce priveşte aprecierea instanţelor militare, care, deşi instanţe specializate, sunt în cadrul sistemului general al instanţelor, să aveţi în vedere şi toate argumentele invocate de colegul meu domnul Moiş pentru a respinge acest amendament care, surprinzător, a fost admis de comisie pentru aceleaşi argumente pentru care a fost respins celălalt.

Pentru a rezuma tot ce am spus, nu putem să acordăm această figură specială instanţelor militare în cadrul structurii instanţelor judecătoreşti prin instituirea unui sistem special sau particular de depunere a candidaturilor pentru aceştia independent de sistemul general reglementat de acest text.

Suntem împotriva acestui amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Aţi greşit. Domnul general.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat general.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc şi pentru una şi pentru alta.

Stimaţi colegi,

Aş vrea să fac o precizare: Parchetele şi instanţele militare nu sunt instanţe specializate.

Dacă domnul Bolcaş îmi arată textul de lege unde se vorbeşte de instanţe specializate şi printre acestea sunt enumerate instanţele şi parchetele militare, atunci îmi dau demisia din Parlamentul României. Dacă nu, puncte-puncte.

Domnul Valer Dorneanu:

Adică ce vreţi să insinuaţi? să-şi dea demisia domnul Bolcaş?

Domnul Cornel Bădoiu:

În al doilea rând, aş vrea să mai reţină colegul meu, domnul Bolcaş, şi de Parlament şi de bară, mă refer la avocatură, că, dacă ar fi citit cu atenţie art.12 din acest proiect, inclusiv instanţele specializate îşi trimit candidaţii pentru Consiliul Superior al Magistraturii. Este vorba de instanţele pentru minori, tribunalele pentru minori, pentru afaceri comerciale etc.

În al treilea rând, această instituţie a justiţiei militare, din care a rămas practic numai numele, cu sprijinul dezinteresat al unora şi al altora, vreau să vă spun că, de fapt şi la urma urmei, este organizată şi îşi conduce activitatea după aceleaşi legi şi regulamente ca celelate instanţe din România.

Iată că aceste argumente, în opinia mea, vin să contrazică şi să convingă, sper, pe ceilalţi colegi de justeţea punctului de vedere al subsemnatului şi al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală):

Un minut.

Domnul Valer Dorneanu:

V-aş ruga să nu vă mai ridicaţi mingi unul altuia pronunţându-vă reciproc numele pentru a vă justifica prezenţa la tribună. Sunt subtilităţi avocăţeşti; lăsaţi-le acolo.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu facem aceasta numai ca să colorăm discuţia, ci sper şi ca să îi dăm substanţă.

Am subliniat înaltul titlu militar al domnului general Bădoiu pentru a vă demonstra că vorbeşte pro domo, evident, în ceea ce priveşte situaţia instanţelor şi a Parchetelor militare.

În ceea ce priveşte noţiunea de "specializate", îi cer umil iertare, dar eu din Constituţia României am înţeles aşa: "Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii." Altfel de instanţe nu sunt prevăzute în Constituţie. Dacă nu sunt instanţe specializate, înseamnă că nu există, vorba lui Bulă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră alin.4 în amendamentul de la pct.17, prezentat de comisie la pag.11.

Cine este pentru amendamentul comisiei? 65 de voturi pentru.

Împotrivă? 26 de voturi împotrivă.

Abţineri?

Adoptat amendamentul cu 65 de voturi pentru, 26 contra. Deci, se introduce alin.4.

În continuare, alin.5 renumerotat şi alin.6 rămân nemodificate potrivit comisiei. La alin.7 şi 8 sunt modificări potrivit amendamentelor de la pag.12. Dacă există vreo obiecţiune la textul iniţial sau la cele două alineate modificate - alin.7 şi 8. Nu. Votate în unanimitate alin.5, 6, 7 şi 8.

La art.12 dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul comisiei sau la textele iniţiatorului, în formula prezentată de comisie. Votat art.12 potrivit pct.17 din raport.

Art.13. Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial. Votat în unanimitate.

Art.14. Urmăriţi amendamentul de la pct.19. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul de la pct.19. Admis amendamentul şi se modifică art.14.

Art.15. La textul iniţial dacă aveţi obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Art.16. Urmăriţi amendamentul de la pct.21. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul de la pct.21 şi se modifică corespunzător art.16.

Art.17. Urmăriţi amendamentul de la pct.22. Admis amendamentul şi se modifică art.17.

Art.18. Urmăriţi amendamentul de la pct.23. Admis amendamentul şi se modifică art.18.

Art.19. Dacă aveţi obiecţiuni la textul iniţial. Votat textul iniţial.

Art.20. Urmăriţi amendamentul de la pct.25.

La art.20 are o intervenţie domnul deputat general de armată Cornel Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Voi da întâi citire textului din Constituţie - art.133 alin.2 lit.b): "Doi reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat, vor face parte din Consiliul Superior al Magistraturii."

Textul art.20 vine şi detaliază, în opinia mea, nefericit, contravenind textului constituţional.

Ce spune art.20: "În vederea alegerii celor doi reprezentanţi ai societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii, organizaţiile profesionale ale juriştilor, asociaţiile şi fundaţiile de utilitate publică, confederaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional pot propune Biroului permanent câte un candidat."

În opinia mea, tot ce urmează după sintagma "ale juriştilor" până la "la nivel naţional" nu îşi are rostul, pentru că, în primul rând, acest Consiliu Superior al Magistraturii nu este un sindicat; el este parlamentul magistraturii şi discută probleme importante legate de mersul justiţiei din România.

În al doilea rând, vreau să vă spun: chiar dacă organizaţiile patronale sau confederaţiile sindicale au în componenţa lor jurişti, aceştia în mod cert fac parte din organizaţiile profesionale ale juriştilor. Vreau să vă spun că în România sunt mai multe organizaţii profesionale ale juriştilor, din care fac parte: jurisconsulţi, avocaţi, judecători, procurori, cercetători, profesori universitari în domeniul dreptului. De aceea, amendamentul meu constă în eliminarea din text a celor ce v-am spus, textul urmând să sune astfel: "În vederea alegerii celor doi reprezentanţi ai societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii, organizaţiile profesionale ale juriştilor pot propune Biroului permanent al Senatului câte un candidat."

Eu vreau să vă mai spun şi altceva: dacă nu veţi fi de acord cu acest amendament, vom ajunge să îi dăm dreptate domnului Bolcaş, iar îi pomenesc numele, cu privire la cum a fost croit alin.1 al art.1 din acest proiect, ca reprezentant al autorităţii judecătoreşti.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Deşi colegul nostru propune eliminarea unei porţiuni dintr-un text, de fapt este vorba de două variante.

Domnul deputat Acsinte Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

La ceea ce a spus colegul Cornel Bădoiu, aş vrea să mai invoc şi art.9 din Constituţie, care are textul marginal "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale." "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit statutelor lor în condiţiile legii.

Ele contribuie la apărarea drepturilor, la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor".

Domnul Valer Dorneanu:

Deci pentru care dintre texte... Domnule Gaspar, uitaţi-vă la art.20 alin.1, varianta Guvernului şi vedeţi varianta pe care o susţine domnul Bădoiu.

Nu, nu, la alin.1 art.20 este exact textul Guvernului.

Domnul preşedinte Neagu.

Domnul Ion Neagu:

Nu intenţionam să mai iau cuvântul pentru operativitate, însă mă văd nevoit în această situaţie, pentru că textul Guvernului, domnule ministru, continuă după virgulă "profesionale ale juriştilor" şi arată: "asociaţii, fundaţii etc.". Am discutat două ore în comisie şi eu am crezut că l-am lămurit pe domnul Bădoiu. Sunt jurişti, stimaţi colegi, care nu fac parte din organizaţii profesionale ale juriştilor şi lucrează în asociaţii, fundaţii etc., pe de o parte. Pe de altă parte, în ideea unei reprezentativităţi mai largi, am lăsat textul aşa cum ni l-a trimis Guvernul, pentru că, dacă ne oprim după "juriştilor" şi, în loc de virgula aceea, punem punct, eliminăm o largă paletă de participare la această reprezentativitate. Aceasta a fost concluzia comisiei care, în final, subliniez, a agreat şi a votat textul înaintat de Guvern.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Cristian Dumitrescu.

Domnul Cristian Sorin Dumitrescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Acest text a suscitat, într-adevăr, foarte multe dezbateri şi discuţii în comisie. Eu sunt pentru păstrarea, aşa cum a fost şi în comisie, a textului Guvernului, pentru că este acoperitor în ceea ce priveşte ideea de participare a societăţii civile, conform Constituţiei, la această instituţie. Introducerea sintagmei "făcând parte din asociaţiile profesionale" reprezintă o restrângere, dacă vreţi, a participării societăţii civile care ar nominaliza numai asociaţiile profesionale. Vreau să menţionez că, într-un articol anterior, se face precizarea că poate fi membru al acestei instituţii orice persoană care îndeplineşte condiţia. Condiţia este într-adevăr clară: să fie jurist. Dacă însă îl obligăm să facă parte, pe acest jurist, dintr-o asociaţie profesională, poate-şi desfăşoară activitatea ca jurist într-una din asociaţiile respective, dar nu este, aşa cum prea bine spunea domnul deputat Neagu, membru al unei asociaţii profesionale.

Eu cred că adoptând textul distinsului jurist domnul deputat Bădoiu, nu mergem în spiritul acestei legi care este acela de deschidere a instituţiei, pentru eliminarea oricărei ingerinţe a altor factori politici ş.a.m.d. în afacerile justiţiei şi nu dăm posibilitatea ca această instituţie să fie controlată prin societatea civilă, printr-o paletă cât mai largă de participare.

Din aceste considerente, şi eu susţin punctul de vedere al comisiei de a păstra textul iniţial care este acoperitor.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Comisia, deci, şi Guvernul îşi păstrează poziţia cu privire la alin.1, în formula iniţiatorului.

Supun, totuşi, votului dumneavoastră amendamentul domnului Bădoiu, care tinde să elimine ceilalţi jurişti care nu aparţin organizaţiilor profesionale ale juriştilor.

Cine este pentru amendamentul domnului Bădoiu? 27 voturi pentru.

Împotriva amendamentului domnului Bădoiu? 88 de voturi împotrivă.

Abţineri?

Amendamentul a fost respins.

Supun votului dumneavoastră textul...

Poftiţi? Nu înţeleg.

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

La alin.3, este o problemă.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, vă rog eu frumos, sunteţi vechi parlamentar...

Domnul Văsălie Moiş (din sală):

Am ridicat mâna mai înainte!

Domnul Valer Dorneanu:

Puteţi să ridicaţi mâna până diseară. Eu, deocamdată, sunt la alin.1, pe care nu l-am votat.

Am vrut să votez alin.1, în formularea Guvernului, unde a existat un amendament.

Deci cine este pentru art.20 alin.1, în formularea Guvernului? 88 de voturi pentru.

Împotrivă? 27 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

La alin.2, urmăriţi amendamentul 25 al comisiei, pag.21. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul pentru alin.2, reformulat textul.

Pentru alin.3, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră?

La alin.3, domnul Văsălie Moiş.

Domnul Văsălie Moiş:

Domnule preşedinte, v-aţi enervat cu nervii degeaba, pentru că eu doresc să supun atenţiei dumneavoastră o discordanţă între art.20 alin.3 şi art.7, pe care l-am adjudecat.

La art.7 alin.2, noi am adjudecat deja că: "Data la care au loc adunările generale ale judecătorilor şi ale procurorilor se stabileşte de plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea mandatului membrilor acestuia". La acest alin.3 de la art.20, spunem că: "Propunerile de candidaturi se depun la Biroul permanent al Senatului între a 90-a zi şi a 60-a zi înainte de expirare". Dacă eu am organizat adunarea generală cu 60 de zile înainte de expirare, adunarea nu este legală şi trebuie repetată, cum mă mai încadrez în termenul prevăzut la alin.2 de la art.7? Cele două texte trebuie să fie în concordanţă, pentru că, altfel, va fi imposibil de aplicat şi un text şi celălalt, pentru că nu ştim care dintre ele are prioritate. Şi atunci trebuie să operăm, pentru că art.7 a fost adjudecat, pe acest text art.20 alin.3.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog. Domnul ministru Gaspar.

Domnul Acsinte Gaspar:

Situaţiile sunt diferite. În art.7 se vorbeşte de adunări generale ale magistraţilor, iar art.20 alin.3 se referă la reprezentanţii societăţii civile. Deci sunt două situaţii cu totul distincte.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun, stimaţi colegi, alin.3, în formularea Guvernului. Aţi ascultat şi obiecţiunile domnului deputat Văsălie Moiş.

Cine este pentru alin.3 de la art.20? 87 de voturi pentru.

Împotrivă? 27 de voturi împotrivă.

Abţineri? Adoptat textul alin.3 în formularea iniţiatorului.

La alin.4, urmăriţi amendamentul comisiei de la pag.22, amendamentul 28. Nu sunt obiecţiuni, admis amendamentul, modificat alin.4.

Alin.5. Comisia nu a mai avut amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Adoptat textul iniţial.

Pentru alin.6, comisia a propus eliminarea. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul comisiei, se elimină alin.6, iar pentru actualul alin.7, care va deveni 6, nu au fost amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră? Admis textul iniţial şi se remodifică.

Art.21. Urmăriţi amendamentul 26. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.22, amendamentul 27. Admis amendamentul, modificat art.22.

Titlul capitolului III. Votat în formularea iniţiatorului.

La art.23, urmăriţi amendamentul 29. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.24. Urmăriţi amendamentul 30. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.25. Urmăriţi amendamentul 31. Admis amendamentul, modificat textul.

Domnul Cornel Bădoiu:

La lit.h).

Domnul Valer Dorneanu:

Revenim la art.25, pentru că are un amendament, înţeleg, domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Este vorba de ce poate face preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Lit.h) sună în felul următor: "desemnează membrii C.S.M. ce pot fi consultaţi pentru elaborarea unor proiecte de acte normative". Amendamentul meu venea în completare şi spuneam: "În condiţiile prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului". De ce, în opinia mea, este necesar să facem această completare, pentru a nu da naştere arbitrarului, subiectivismului, din partea acestui preşedinte?

Vreau să vă spun că activitatea de organizare şi funcţionare a Consiliului se face pe baza unui Regulament pe care-l dezbat toţi membrii Consiliului şi-l adoptă cu votul majorităţii. Drept urmare, chestiunea asta cu cine poate participa la dezbaterea proiectelor de acte normative, în opinia subsemnatului, e o chestiune foarte importantă şi, drept urmare, trebuie să asigurăm ca această activitate să se facă în conformitate cu nişte reguli bine stabilite.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule coleg,

Orice face preşedintele, face potrivit Regulamentului. Potrivit opiniei dumneavoastră, ar trebui, la fiecare din literele acestea cu privire la atribuţii, ar trebui să spunem "potrivit Regulamentului".

Domnul preşedinte al comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Vroiam să subliniez ceea ce spuneaţi, de altfel, şi dumneavoastră: precizarea nu este necesară, textul iniţial fiind acoperitor. Şi nu mai intrăm în dezbaterea argumentelor pro şi contra, pe care le-am avut în vedere la comisie.

Vă mulţumesc.

Deci sunt pentru menţinerea textului comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Care este şi textul iniţiatorului.

Supun votului dumneavoastră lit.h), în formularea iniţiatorului.

Cine este pentru?

Domnul Cornel Bădoiu (din sală):

Dar amendamentul meu...

Domnul Valer Dorneanu:

E acelaşi lucru, stimate coleg. Nu, nu, aveţi dreptate. Nu a avut comisia amendamente şi numai dumneavoastră. Aveţi dreptate.

Supun amendamentul domnului deputat Bădoiu votului dumneavoastră.

Cine este pentru? 21 voturi pentru amendamentul domnului Bădoiu.

Împotrivă? 79 voturi împotrivă.

Abţineri?

Cine e pentru textul iniţial? 79 de voturi.

Împotrivă? 21.

Abţineri? Nici una.

Adoptat textul lit.h) în formularea iniţiatorului.

Dacă la art.25 mai sunt alte obiecţiuni? Votat în formula rezultată din amendamentul 31.

Art.26, 27. Dacă aveţi obiecţiuni la textele iniţiale? Votate în formula iniţiatorului.

Art.28. Urmăriţi amendamentul 34. Admis amendamentul, modificat art.28.

La art.29, amendamentul 35.

Domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu (din loja comisiei):

La alin.3 aveam.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci dacă la alin.1, text iniţiator, aveţi vreo obiecţie, la art.29? Votat textul iniţial.

La alin.2, urmăriţi amendamentul comisiei. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul comisiei.

La alin.3, la textul Guvernului, domnul deputat Bădoiu are un amendament.

Domnul Cornel Bădoiu:

De fapt, e o continuare a discuţiei vizavi de art.1 din proiect, adoptat, unde se spune că acest organism este reprezentant al autorităţii judecătoreşti. Pentru a nu da naştere la discuţii şi speculaţii, în opinia mea, cei doi membri ai societăţii civile, care fac parte din acest consiliu, trebuie să aibă un vot consultativ. De altfel, atunci când s-a revizuit Constituţia, probabil că s-a gândit la aspectul ca societatea civilă să aibă doi observatori în consiliul ăsta, acolo, dar nicidecum ca ei să hotărască soarta Troiei! De aceea vă rog să fiţi de acord cu completarea, în sensul că reprezentanţii societăţii civile participă numai la lucrările plenului. De altfel, vedeţi că şi dispoziţia constituţională subliniază, prin ceea ce spun în continuare, acest rol de observator: "participă numai la lucrările plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu vot consultativ".

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Iniţiatorii şi cu preşedintele comisiei...

Doriţi să interveniţi sau menţineţi textul?

Domnul Ion Neagu (din loja comisiei):

Menţinem textul.

Domnul Valer Dorneanu:

Se pronunţă pentru menţinerea textului iniţial.

Supun votului dumneavoastră, în aceste condiţii, amendamentul domnului deputat Bădoiu.

Cine este pentru? 2 voturi pentru.

Împotrivă? Este evident, marea majoritate a celor prezenţi e împotriva amendamentului.

Supun, totuşi, pentru că au fost obiecţiuni, alin.3, în formularea iniţiatorului, votului dumneavoastră.

Cine este pentru? 89 voturi pentru.

Împotrivă? 24 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

La art.30, urmăriţi amendamentul 36. Admis amendamentul, modificat acest text.

Titlul capitolului IV. Votat în unanimitate.

Titlul secţiunii 1-a. Votat în unanimitate.

Art.31. Urmăriţi amendamentul 39. Votat amendamentul, modificat articolul 39.

Art.32. Urmăriţi amendamentul 40. Votat amendamentul, modificat textul.

Art.33, amendamentul 41. Admis amendamentul, modificat textul, numai la alin.1.

Art.34. Urmăriţi amendamentul 42. Admis amendamentul, modificat textul.

Titlul secţiunii a 2-a. Votat nemodificat.

Art.35. Urmăriţi amendamentul 44. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.36, amendamentul 45. Admis amendamentul, modificat art.36.

Art.37, amendamentul 46. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.38, amendamentul 47. Admis amendamentul, modificat art.38.

Art.39. Nu sunt obiecţiuni, nu sunt amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis textul iniţial.

Titlul secţiunii a 3-a. Votat textul iniţial.

Art.40. Urmăriţi amendamentul 50. Admis amendamentul, modificat art.40.

Art.41, amendamentul 51. Admis amendamentul, modificat art.41.

Art.42. Nu sunt amendamente. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Titlul secţiunii a 4-a. Votat nemodificat.

Art.43. Urmăriţi amendamentul 54.

La art.43, domnul deputat Bădoiu.

Domnul Cornel Bădoiu:

Stimaţi colegi,

Dacă veţi fi atenţi, veţi constata că, în situaţia în care membrii Consiliului Superior al Magistraturii comit abateri, ei scapă judecăţii consiliului. De aceea mie mi se pare că această discriminare nu este corectă. Ei sunt, în continuare, magistraţi pe perioada celor 6 ani, cât fac parte din Consiliul Superior al Magistraturii şi, drept urmare, ca tot omul, de principiu, pot greşi. Dacă pot greşi, atunci, nota bene, trebuie să urmeze aceeaşi cale în ce priveşte cercetarea abaterii comise şi, după caz, sancţionarea sau nesancţionarea celor comise, săvârşite. Drept urmare, eu, aici, aveam un amendament, un nou alineat, alin.3 care spune aşa: "Prevederile alin.1 se aplică şi magistraţilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii". Replica colegilor mei a fost: domnule, dar se regăseşte la art.52, acolo e sediul materiei, unde aceşti membri, dacă încalcă deontologia profesională etc., etc., pot fi sancţionaţi.

Iertaţi-mă, acela este un text ambiguu, vag şi nu e la obiect, ba, mai mult, dacă nu veţi accepta punctul meu de vedere, veţi lăsa impresia că aceşti domni sunt deasupra tuturor. Sunt nişte zei care nu se supun regulilor omeneşti, ceea ce mie mi se pare că nu este corect. De aceea vă rog să fiţi de acord cu amendamentul subsemnatului.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule preşedinte, vă rog să vă precizaţi poziţia comisiei.

Domnul Ion Neagu:

Îmi pare rău că prelungim aici discuţiile din comisie, însă s-a replicat punctual, exact şi corect, atunci, la acest amendament, că nu sunt nişte zei, pentru că art.52 prevede expres "revocarea din funcţia de membru ales al consiliului" şi continuă textul. Adică şi pentru membrii consiliului există instrument expres prevăzut în art.52, pe care va urma să-l supunem la vot. De aceea, stimaţi colegi, menţinem textul trimis de comisie.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Marcu Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cu tot respectul pentru amândoi superprofesioniştii în domeniu faţă de mine, dar eu cred că, din ce a explicat domnul Neagu, nu se regăseşte în propunerea pe care a făcut-o domnul Bădoiu, deoarece nu întotdeauna un membru al Consiliului Superior al Magistraturii este revocat din funcţia aceasta, în cazul în care a greşit. El poate fi pus numai în discuţie, fără să fie revocat. Domnia sa, domnul Neagu, zice aşa: "Dacă este revocat, urmează calea firească la fel ca orice magistrat şi, ca atare, în acel consiliu, poate fi judecat şi sancţionat". Dar nu întotdeauna aceasta e o supremă sancţiune, dar, până atunci, e poate şi trebuie să fie supus unei judecăţi, chiar fără riscul de a fi scos din Consiliul Superior al Magistraturii sau chiar să fie sancţionat, dar trebuie să fie pus în discuţia cuiva. De aceea, pentru că ambele texte sunt paralele, după părerea mea, eu zic că este cel mai rezonabil să acceptăm, chiar dacă e redundant, într-un fel, după cum zice domnul Neagu, textul propus de domnul general Bădoiu, pentru că e mai explicit. Spune aşa: În cazul în care un astfel de membru a greşit, el poate şi trebuie să fie supus, în acel consiliu din care face parte, judecăţii, urmând a fi sancţionat sau nu. Domnul Neagu s-a dus chiar la extremă şi a zis: e sancţionat şi e scos afară. Poate nu e nevoie! De aceea trebuie să rămână textul domnului Bădoiu, ca nefiind în neconcordanţă cu articolul invocat de domnul Neagu.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

M-aţi întrerupt!

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Iertaţi-mă, dar un singur cuvânt pentru a vă da un exemplu. Dacă am exclude această idee a posibilităţii punerii în discuţie şi a ajunge până la măsura extremă a revocării, am ajunge ca în cazul domnului Ralu Filip, care nu poate să fie revocat de Parlamentul care l-a numit şi care face ce vrea. Aşa ceva nu se poate. Măcar asta trebuie prevăzut în lege.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Bădoiu. Aţi auzit şi argumentele pro şi contra.

Cine este pentru? 37 de voturi pentru.

Împotrivă? Vă rog să votaţi şi cei care nu vreţi să votaţi! (Se adresează celor care nu votează în nici un fel) 84 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

S-a respins amendamentul.

Supun, în aceste condiţii, art.43, în formularea cuprinsă în amendamentul 54 al comisiei.

Cine este pentru? 85 voturi pentru.

Împotrivă? 28 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Procedură!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marcu Tudor are o problemă de procedură.

Domnul Marcu Tudor:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc foarte mult.

Eu zic că am întârziat destul, faţă de ora 12, când trebuia să trecem la votul final şi că am căzut de acord, toţi cei cu care am discutat, că este momentul să începem votul acesta final, deoarece, oricum, trebuie să trecem etapa aceasta şi dacă o trecem când deja e mai târziu decât acum riscăm să avem chiar un cvorum mai mic decât în momentul ăsta.

Vă mulţumesc.

(Domnii deputaţi Acsinte Gaspar, Alexandru Sassu şi Ion Neagu se consultă la prezidiu cu domnul preşedinte Valer Dorneanu)

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Prea multe capete, întârziem. Treceţi la vot!

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Tudor, eu ştiu că dumneavoastră sunteţi militar de carieră şi decideţi, în mod rigid, ca orice militar. Noi, aici, suntem o democraţie şi ne consultăm.

Domnul Marcu Tudor (din sală):

Aşa este programul! Programul a fost la ora 12!

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Nu mai trebuie să supun votului dumneavoastră propunerea domnului Tudor, pentru că, într-adevăr, acesta este programul şi vă propun să întrerupem aici dezbaterea la art.44.

Vom începe mâine dezbaterile cu acest proiect, continuând apoi cu celelalte care sunt înscrise pe ordinea de zi.

În aceste condiţii vom trece la exprimarea votului final cu privire la proiectele care sunt înscrise.

Primul proiect este cel pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Turcia privind readmisia cetăţenilor statelor lor şi a străinilor aflaţi în situaţie ilegală pe teritoriile acestor state, semnat la Bucureşti la 19 ianuarie 2004, lege ordinară.

Rog toţi colegii să poftească în sală.

Cine este pentru? 211 voturi pentru.

Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Lituania privind readmisia cetăţenilor proprii şi a străinilor, semnat la Bucureşti la 19 februarie 2004, tot lege ordinară.

Cine este pentru?

La primul nu am întrebat dacă sunt voturi împotrivă sau abţineri? Sunt? Nu.

La proiectul al doilea. Voturi pentru Acordul cu Lituania?

211 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Negreşti prin reorganizarea comunei Dobreni, judeţul Neamţ, caracter organic. Comisia a propus respingerea.

Cine este de acord cu această propunere?

198 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Respins propunerea.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Ciohorăni, judeţul Iaşi. S-a propus respingerea.

Cine este pentru această propunere?

210 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 5 abţineri.

Deci, 210 voturi pentru respingere, nici un vot contra, 5 abţineri.

Propunerea legislativă privind declararea ca oraş a comunei Giroc - Chişoda, judeţul Timiş, caracter organic. S-a propus respingerea.

Cine este pentru? 210 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 6 abţineri.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea comunei Surdiaş, judeţul Timiş, caracter organic.

Cine este pentru respingere cum a propus comisia?

210 voturi pentru respingere.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 7 abţineri.

S-a respins propunerea.

Proiectul de Lege privind înfiinţarea consorţiilor universitare, lege organică.

Cine este pentru? 214 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Admis proiectul.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2004 pentru finalizarea vânzării unor pachete de acţiuni ale Băncii Comerciale Române - S.A. către Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Corporaţia Financiară Internaţională, precum şi către Asociaţia Salariaţilor Băncii Comerciale Române, lege organică.

Cine este pentru? 178 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Nici un vot împotrivă, 26 abţineri.

Adoptat proiectul cu 178 voturi pentru, nici un vot contra, 26 abţineri.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.10/2004 privind Statutul personalului vamal, lege organică.

Cine este pentru? 175 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri?

Vă rog să reacţionaţi la timp!

28 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 175 voturi pentru, 28 contra, 7 abţineri s-a adoptat proiectul de lege.

Vă rog, domnule Tudor.

Domnul Marcu Tudor:

Vă mulţumesc domnule preşedinte.

Aş vrea să remarcaţi faptul că aceste voturi ale noastre, chiar dacă nu izbutim să le impunem prin democraţia pe care o avem astăzi, sunt atât de serioase în ce ne priveşte, încât până şi candidatul nostru la Primăria Capitalei, viitorul primar al Capitalei, lăsându-şi toate treburile foarte importante pe care le are în momentul acesta, a venit şi votează alături de noi.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Amuzament, aplauze în Grupul PSD).

Domnul Valer Dorneanu:

Să ştiţi că nici nu v-a auzit.

Proiectul de Lege pentru modificarea Legii minelor nr.85/2003, lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 214 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Votat cu 214 voturi pentru, nici un vot contra, nici o abţinere.

Proiectul Legii petrolului, tot lege organică.

Cine este pentru? Tot 214 voturi pentru.

Împotrivă?

Abţineri?

Nici un vot contra, o abţinere.

Adoptat proiectul.

Proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, lege ordinară.

Cine este pentru? 180 voturi pentru.

Împotrivă? 6 voturi împotrivă.

Abţineri? 22 de abţineri.

Adoptat proiectul cu 180 voturi pentru, 6 voturi împotrivă, 22 de abţineri.

Proiectul de Lege privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, lege ordinară.

Cine este pentru?

182 voturi. Au mai venit între timp doi colegi.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? 26 abţineri.

Adoptat cu 182 voturi pentru, nici un vot contra, 26 de abţineri.

Proiectul de Lege pentru modificarea art.4 lit.a) alin.2 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, lege organică.

Cine este pentru? 216 voturi pentru.

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, lege ordinară.

Cine este pentru? 178 voturi pentru.

Împotrivă? 41 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Domnul Avramescu doreşte să explice votul Partidului Naţional Liberal.

Domnul Constantin Gheorghe Avramescu:

Noi am votat împotrivă, aşa cum am votat şi ieri la dezbateri, în sprijinul Guvernului, adică nu mă contrazic dacă spun că votăm împotrivă şi respingem o ordonanţă a Guvernului, încercând să sprijinim Guvernul care ştim că va veni în curând cu o reglementare mai justă a datoriilor, ştergerea datoriilor în vederea privatizării, în sensul să rămână obligaţiile curate cum au fost la început şi şterse numai penalizările, dobânzile ş.a.m.d. care sunt prea împovărătoare. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.

Cine este pentru?

Împotrivă? Nu sunt.

Abţineri? Nu sunt.

Am epuizat ordinea de zi.

Nu închidem însă şedinţa înainte de a vă prezenta o notă cu privire la legile care sunt depuse la secretarul general în vederea sesizării de către dumneavoastră a Curţii Constituţionale.

Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.18/2004 pentru finalizarea vânzării unor pachete de acţiuni ale Băncii Comerciale Române - S.A. către Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Corporaţia Financiară Internaţională, precum şi către Asociaţia Salariaţilor Băncii Comerciale Române - S.A., Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.10/2004 privind Statutul personalului vamal, Legea pentru modificarea Legii minelor nr.85/2003, Legea petrolului, Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, Legea privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.15/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.3/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.38/1998 privind activitatea de acreditare a laboratoarelor şi organismelor pentru evaluarea conformităţii, Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.35/1997 privind organizarea şi funcţionarea Instituţiei Avocatul Poporului, Legea pentru înfiinţarea satului Dămileni, prin reorganizarea comunei Cristineşti, judeţul Botoşani, Legea pentru înfiinţarea satului Slobozia, prin reorganizarea comunei Cordăreni, judeţul Botoşani, Legea pentru înfiinţarea satelor Başeu şi Vatra prin reorganizarea comunei Hudeşti, judeţul Botoşani, Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă nr.11/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, Legea privind modificarea art.4 din Legea nr. 157/1998 pentru ratificarea Acordului de împrumut dintre România şi Fondul pentru Cooperare Economică Internaţională - Japonia, privind Proiectul de dezvoltare a Portului Constanţa - Sud, semnat la Tokyo la 27 februarie 1998.

Cu aceasta declar închisă şedinţa de astăzi, ne vedem mâine la ora 9.00, tot în plen.

Şedinţa s-a încheiat la ora 12.35.