Parliamentary debates

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistaţi de domnii Tudor Mohora şi Nicolae Leonăchescu, secretari.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Începem şedinţa noastră de astăzi cu intervenţiile deputaţilor.

Înţeleg că domnul Napoleon Pop a fost primul venit. De acord să începem cu primul venit?

Urmează domnul Bentu şi apoi domnul Baban.

Domnul Napoleon Pop:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la: "Conceptul de modernizare a României promovat de Ion I.C. Brătianu, la 140 de ani de la naştere".

A te apropia de personalitatea intelectuală a lui Ion I.C. Brătianu, mai ales la un moment dedicat operei sale politice, este un act de curaj, pe care nu-l poţi face decât cu emoţie şi cu reînnoită uimire. Ion I.C. Brătianu şi-a umit contemporanii, aflaţi pe cele mai diferite baricade, prin claritatea gândirii şi a mesajului său. Acest lucru, reflectând o organizare mintală aproape desăvârşită, a plăcut multora, a fost un factor puternic de atracţie pentru marile personalităţi ale vremii, în implicarea lor politică şi profesională la marile sale proiecte naţionale.

Constantin Stere, om de înaltă cultură şi cu vederi de stânga, după prima întâlnire avută cu Ion I.C. Brătianu, în casa lui Nicolae Gane, consemna în jurnalul său vorba simplă, fără înflorituri, şi francheţea cu care şi-a prezentat ideile şi proiectele, tocmai prin acest fel fiind convingător şi credibil.

Fostul prim-ministru I.G. Duca a reuşit să dezlege ecuaţia calităţii native de om politic a lui Ion I.C. Brătianu, afirmând că, chiar dacă acesta nu se hotăra repede, atunci când lua decizia, ea era extrem de judicioasă şi nici că nu putea servi mai bine momentelor cruciale sau situaţiilor critice cărora se adresa. De ce? Pentru că, aşa cum preciza acelaşi fost prim-ministru, Ion I.C. Brătianu era "înzestrat în cel mai înalt grad cu simţul contingentelor, din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, examina, reexamina şi contraexamina toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind toate argumentele favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau mai puternice, mai determinante decât neajunsurile".

De la bun început trebuie să observăm că modul în care a conceput Ion I.C. Brătianu modernizarea economică a României are o specificitate istorică, înţeleasă iniţial mai puţin chiar de liberali. O anumită "întoarcere în urmă" îl putea acuza de îmbrăţişarea unor idei socialiste şi, implicit, de a i se contesta calitatea de adevărat reformator liberal, însă nu i se poate nega faptul că a înţeles cu adevărat premisele fundamentale ale timpului său, pentru modernizarea ţării: respectiv, reforma agrară şi reforma electorală.

Ion I.C. Brătianu a dus o luptă extrem de rafinată în realizarea celor două reforme deschizătoare de reînnoirile necesare societăţii româneşti. Importanţa acestora l-au determinat să afirme că liberalii momentului nu sunt reprezentanţii unei clase sociale, ci ai tuturor claselor, reprezentând astfel interesele statului. Pe tărâm economic, a avut de luptat cu marii latifundiari, dar şi acestora li s-a adresat cu ideea că PNL nu întreprinde o operă care să genereze "lupte de clase", pentru că şi în cadrul acestui partid se regăseau foarte mulţi proprietari rurali.

Opoziţia conservatorilor l-a făcut să exprime totuşi cuvinte grele: "Cu câtă mâhnire trebuie să constatăm că în munca noastră de ridicare a economiei naţionale, în munca noastră de încurajare a muncii româneşti, am întâmpinat nu atâtea greutăţi, nu atâtea vrăjmăşii din partea străinătăţii, cât am întâmpinat din partea acelora care trebuiau să ne fie fraţi de luptă în elaborarea unei opere naţionale".

În martie 1905, în Adunarea Deputaţilor, Ion I.C. Brătianu a sintetizat perspectivele economice ale României într-un adevărat program: "Până când nu vom fi o ţară agricolă, industrială şi comercială, nu va fi dezvoltarea noastră economică completă şi desăvârşită. Când pe lângă bogăţia solului stau munţii noştri încă neexploataţi, când avem la dispoziţia noastră petrolul, când invenţiunile moderne fac din electricitate şi din forţele hidraulice motoare de mâna întâi, chemate să revoluţioneze condiţiile economice şi sociale ale industriei, şi când suntem în aşa favorabilă situaţiune în ceea ce priveşte căile fluviale şi căile maritime, a renunţa pentru totdeauna la o dezvoltare industrială ar fi a ne arăta oameni cu orizonturi scurte şi care nu-şi cunosc menirea pe lume".

Şi prin conceptul de dezvoltare economică pe care l-a dezvoltat, luând în considerare toţi factorii: munca, capitalul, resursele şi tehnologia, Ion I.C. Brătianu a desluşit înalta datorie a omului de stat, spunând că: "Cei mai mulţi îşi închipuie că politica este un fel de distracţie, cu foloase şi onoruri. Politica este ceva grav, grav de tot! Ai în mână viaţa şi viitorul ţării tale!"

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul Dumitru Bentu la microfon, va urma domnul Ştefan Baban.

Domnul Dumitru Bentu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi, pe care v-o prezint, se intitulează: "Noul PSD".

În ultima perioadă, s-a impus în conştiinţa clasei politice româneşti, dar şi a societăţii civile în ansamblul său, o sintagmă cu un real suport existenţial: "noul PSD". După alegerile locale, restructurarea partidului, regândirea modului de relaţionare cu cetăţenii, relansarea şi preluarea iniţiativei mediatice au fost pilonii complexei acţiuni de prezentare a PSD în această ipostază.

Unul din momentele determinante în propulsarea acestei noi imagini a fost congresul extraordinar din data de 27 august. Precedat de previziuni dintre cele mai "originale", acesta a fost sobru şi calm, o expresie a faptului că tensiunile care totuşi l-au generat au fost gestionate corect, ba, mai mult, s-au resorbit, şi reformarea profundă a formaţiunii aflate la guvernare s-a desfăşurat şi se desfăşoară conform proiectului politic aflat în derulare.

În acest context, electoratul a primit mesajele pe care de fapt le aştepta: creştere economică, protecţie socială amplificată şi eficientă, finalizarea negocierilor pentru aderarea în 2007 la Uniunea Europeană. A fost, de asemenea, trecută proba unităţii partidului, expresie a maturităţii acestuia, şi prin hotărârea unanimă a celor prezenţi de a susţine candidatura domnului Adrian Năstase la Preşedinţia României.

Nu au fost nici explozii, nici implozii, nici răfuieli interne, nici reacţii imprevizibile ale celor "eliminaţi" sau "autosuspendaţi". Luciditatea, calmul şi echilibrul s-au transferat şi în teritoriu, astfel că posibilul şi aşteptatul de Opoziţie lanţ cinematic al tensiunilor interne a rămas gripat.

Semnalul "reformare prin unitate" a fost urmat de imaginea noului PSD, imagine cu adevărat înnoită şi care repoziţionează partidul în competiţia politică dusă, firesc, în special cu Alianţa "Dreptate şi Adevăr". Oferta politică a PSD a fost lansată pentru o bună cunoaştere a ei de către alegători, apreciindu-se că soluţiile efective şi realiste sunt credibile şi aşteptate de populaţie.

Au urmat, zilele acestea, într-un adevărat regal mediatic, alegerile preliminare din interiorul Partidului Social Democrat, prefigurare a votul uninominal, pe care noi l-am propus în "Programul" partidului, dar care n-a fost acceptat de celelalte formaţiuni politice. A fost o decizie cu valoare de unicat, abordată responsabil şi, indiferent de modul în care a fost percepută, dar mai ales analizată, a demonstrat că "noul PSD" este o sintagmă cu acoperire şi în plan practic.

Apar oameni noi, se remarcă tinerii şi femeile, se valorifică forţa de decizie a membrilor de partid, se amplifică legăturile cu cetăţenii, se impun organisme noi, cum ar fi Consiliul de Integritate Morală. Îmbinând modernul cu experienţa, într-o formulă bazată pe reforma concretă şi readusă aproape de oameni, PSD a demonstrat încă o dată solidaritate şi spirit de echipă. Între "noul PSD" şi "noul CDR", opţiunea electoratului pentru prima variantă este decisivă pentru dezvoltarea acestui mare proiect politico-economic care este o "România europeană".

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Ştefan Baban, va urma domnul Kerekes Karoly.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Intervenţia mea se intitulează: "Canalul Bîstroe - rezultatul politicii româneşti".

Scandalul care a ţinut paginile ziarelor în ultimele două luni, şi anume, construirea de către Ucraina a unui canal navigabil care să-i permită ieşirea la Marea Neagră fără a tranzita apele teritoriale ale României, a reaprins şi redeschis vechi dispute politice, fiecare dintre părţi încercând să demonstreze, mai mult sau mai puţin convingător, că deţine dreptatea supremă.

Construirea Canalului Bîstroe a avut ca premisă fundamentală, din punct de vedere al politici româneşti, nepăsarea şi indolenţa autorităţilor de la Bucureşti. Dezinteresul manifestat de guvernările din 1998 (când serviciile secrete au prezentat informări pertinente autorităţilor româneşti) şi până în prezent au pus în pericol securitatea naţională şi au avut ca rezultat valorificarea acestor oportunităţi de către partea ucraineană.

Încă din acel an, autorităţile româneşti au fost informate că bunii noştri vecini ucraineni prezentau Braţul Chilia ca o posibilă cale de navigaţie care să le permită accesul navelor maritime în porturile lor de la Dunăre, fără a mai trece prin Canalul Sulina şi porturile româneşti. Această soluţie încălca flagrant prevederile Comisiei Dunării, dar Guvernul de la Bucureşti de la acea dată avea probleme mult mai importante de rezolvat, cum ar fi împărţirea rezultatelor privatizărilor faimoase, împroprietărirea cu terenuri şi case, obţinerea de favoruri financiare pentru firmele deţinute etc.

Conducerea Ucrainei nu s-a ferit niciodată să declare că doreşte să amenajeze Braţul Chilia, reluând astfel un proiect mai vechi, de la începutul anilor 1990, care a fost abandonat din cauza lipsei de fonduri, urmând fie să amenajeze vechi porturi, fie să construiască unele noi, care să permită ancorarea navelor de mare tonaj. Este de neînţeles cum statul român a rămas impasibil la toate aceste informaţii, având în vedere că prin reducerea sau chiar prin anularea traficului maritim cu Ucraina pe sectorul românesc al Dunării, pierderile financiare ce urmau a fi înregistrate erau imense. Cum tot la fel de neînţeles rămâne atitudinea şi politica României în acest domeniu, deşi se ştia că prin punerea în practică a acestui proiect Ucraina dobândea o poziţie privilegiată în transportul fluvial din acea zonă, consolidându-şi statutul de putere europeană şi obligându-ne la anumite concesii politice şi economice, care, în alte condiţii, nu ar fi putut fi obţinute.

Şi în perioadele care au urmat până la punerea în aplicare practică a proiectului autorităţile româneşti au fost informate de studiile făcute în zona Dunării de către Ucraina, de interesul manifestat pentru amenajările digurilor de pe Canalul Sulina, de unele intenţii şi pretenţii teritoriale ale acestei ţări care era susţinută din umbră de Rusia, faţă de care-şi arătase devotamentul şi susţinerea deplină. Nici în aceste cazuri statul român nu a reacţionat, deşi, la un moment dat, au fost negocieri între cele două părţi privind definitivarea Tratatului privind regimul frontierelor şi delimitarea platoului continental.

Abia acum, când Canalul Bîstroe a fost construit şi inaugurat, autorităţile româneşti au realizat că sunt puse în faţa faptului împlinit, că tratatele bilaterale sunt semnate pentru a fi încălcate şi că societatea civilă românească a avut dreptate când a atenţionat asupra pierderilor pe care le-ar putea suferi ţara noastră prin folosirea acestui canal. Dar sunt tardive atât acţiunile promovate de România pe plan internaţional, cât şi pe plan naţional, pentru că deja răul este făcut: transportul fluvial pe Dunăre al Ucrainei se desfăşoară fără a tranzita ţara noastră, asta însemnând pierderi importante; flora şi fauna din Rezervaţia "Delta Dunării" sunt supuse unei morţi lente, iar dacă ar fi să ne luăm după prognozele specialiştilor din domeniu, până în anul 2020, Delta Dunării s-ar putea să nu mai existe. Toate acestea, pentru că oficialii de la Bucureşti, indiferent de culoarea politică, din indiferenţă sau poate prostie, nu au vrut sau nu au fost capabili să-i oprească pe ucraineni.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Kerekes Karoly, va urma domnul Metin Cerchez.

Domnii deputaţi Petre Posea, Florin Iordache şi Mihai Stănişoară au depus la secretariat declaraţiile.

Domnul Kerekes Karoly:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este cunoscut faptul că la nivel naţional, numărul bolnavilor de diabet este în continuă creştere. În mod evident, tratamentul acestora necesită din ce în ce mai multă atenţie şi nu în ultimul rând un efort financiar mai susţinut.

Numai la Târgu - Mureş, numărul persoanelor suferind de această boală înregistrate la Centrul de diabet depăşeşte şapte mii. Din păcate, necazurile lor nu sunt numai cele cauzate de diabet, ci au şi altele, de natură, mai degrabă, administrativă şi probabil că sunt la fel de mari. Astfel: cantitatea de medicamente distribuită judeţului Mureş nu acoperă necesarul; medicamentele prescrise lunar pot fi eliberate la o singură farmacie din municipiu, aflată în incinta Policlinicii nr. 2 şi numai la începutul fiecărei luni; modul în care bolnavii de diabet din Târgu - Mureş reuşesc să-şi achiziţioneze medicamentele aminteşte de atmosfera anilor '80, prin cozile imense create la ghişeul farmaciei, la fel cum se stătea atunci la alimentele de bază.

Cu toate că a mai fost deschis un ghişeu, această măsură nu a rezolvat nici pe departe problema persoanelor, cărora, în mod special, li se recomandă evitarea stresului. Şi tocmai accesul la medicaţie este, în mod paradoxal, procesul cel mai stresant de care au parte.

Dar nu numai bolnavii sunt cei afectaţi de acest sistem de eliberare a medicamentelor, ci şi farmaciştii, pentru care desfăşurarea activităţii a devenit un infern.

Originea acestei situaţii greu tolerabile o constituie o prevedere din Programul naţional de prevenţie şi control al diabetului, prin care se instituie măsura de distribuire a medicamentelor numai prin farmaciile aparţinând de spitale stabilite de Ministerul Sănătăţii.

Soluţiile care ar duce la rezolvarea acestei situaţii pot fi mai multe. Una, pe care o consider optimă, ar fi ca oricare dintre farmaciile care au încheiate contracte cu casele de asigurări de sănătate să poată distribui şi medicamentele necesare bolnavilor de diabet. O altă soluţie ar fi mutarea farmaciei şi a centrului de diabet într-o clădire special amenajată, cu posibilitatea de a servi bolnavii la multe mai ghişee, însă acesta este un deziderat care întârzie să se materializeze.

În data de 4 februarie a.c., am adresat ministerului de resort o întrebare parlamentară cu privire la toate aceste probleme, dar răspunsul primit a evitat tranşarea chestiunii, subliniind doar, în mod eronat, un cu totul alt aspect, diferit de fondul problemei, şi anume, solicitarea exagerată de medicamente din partea centrului de diabet.

Câteva luni mai târziu, în iunie, am încercat să conving ministerul despre gravitatea situaţiei, punându-i la dispoziţie fotografii publicate în presa locală, ale uriaşelor cozi formate în faţa ghişeului farmaciei. Am încercat să-l sensibilizez pe domnul ministru cu argumentul că situaţia de la Târgu - Mureş nu este în folosul Guvernului.

De data aceasta, reamintesc ministerului că este responsabil cu sănătatea publică, precum şi faptul că la integrarea României în Uniunea Europeană se pun anumite condiţii, printre care şi cea a îmbunătăţirii sistemului sanitar. Cu astfel de imagini, ca cea descrisă mai sus, este destul de greu de imaginat obţinerea aprobării intrării României în rândul ţărilor membre ale Uniunii.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit pe domnul deputat Metin Cerchez, va urma domnul Filip Georgescu.

Domnul Metin Cerchez:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se numeşte: "Jos mafia, dar sus, cine?" Este structurată pe două capitole.

Am vrut să fac această declaraţie politică, în primul rând pentru că, pe 1 septembrie, în Palatul Parlamentului, cu părere de rău, democraţia a dispărut pentru câteva ore, iar noi, cei de aici..., cei mai mulţi dintre noi cei de aici, am jucat, din păcate, un rol, care, în ochii opiniei publice, a însemnat că aici nu se fac legi democratice, că aici se mimează democraţia şi că aici sunt aceiaşi vechi comunişti şi securişti, care aduc aminte, tot mai des, de Marea Adunare Naţională.

Ce se discuta? Se discuta Legea alegerilor generale, adică, embrionul democraţiei!

În 22 decembrie '89, ne-am bucurat, măcar pentru o clipă (după aceea ne-a trecut, în cei 14 ani), că democraţia îşi va spune cuvântul, că cetăţenii României vor alege în mod democratic. Şi iată că ne-am înşelat! Cel puţin, eu, unul, sigur m-am înşelat acum 4 ani, când am vrut să fiu deputat!

Să vii, preşedinte al Camerei Deputaţilor, şi să întrerupi de trei ori un vot democratic, să apelezi la UDMR (ajutorul, acea remorcă, de 14 ani de zile, a oricărei Puteri) să te scoată din ceea ce se numeşte, mă scuzaţi, ceva urât mirositor, mi se pare înjositor pentru un preşedinte al Camerei Deputaţilor, mi se pare înjositor pentru Hrebenciuc Viorel, cel care, poate, în clipa aceea, în loc să-şi numere colegii din sală, îşi număra zerourile din conturile din Elveţia! Este inadmisibil să ceri să se strige apelul la un amendament! Tu, mare jurist, Valer Dorneanu!, pentru ce-ai mai făcut şcoală? ( Dar, bine, depinde care şcoală, poate aia de la Băneasa...) Este inadmisibil ca la 14 ani de la democraţie, la o lege organică, repet, să numeri voturile, astfel încât Opoziţia să piardă neapărat! Să se demonstreze lumii întregi că PSD-ul este o unitate de monolit, cu toate că în sală erau doar vreo 10-20 membri ai PSD-ului, restului tremurându-le izmenele pe ei, că nu vor mai fi pe listele alegerilor în viitorul mandat!

Lucru care s-a şi întâmplat! "Marele" Partid Social Democrat nu mai are grijă de membrii săi, şi atunci, cum să vină ei să voteze o lege organică, care se numeşte nici mai mult nici mai puţin decât "Legea alegerilor"? Este un nonsens!

Nu vreau să cred, este un coşmar să-mi aduc aminte ce s-a întâmplat în materie de drept! În materie de drept, pe care cei care, mulţi de aici, l-am făcut! Şi acel ABC al dreptului! Nu spun de ABC-ul bunului - simţ, nu există la unii acest bun - simţ!

Şi atunci, stau şi mă gândesc, ce vor face cetăţenii României, cu cine vor vota în 28 noiembrie? Vor vota cu copiii de prefecţi, cu copiii de miniştri? Pentru că asta a făcut PSD-ul acum, duminică! Vă dau un exemplu, la Constanţa: într-adevăr, nici unul din colegii noştri deputaţi nu se mai regăseşte pe liste, dar se găseşte "eşalonul doi": copiii de prefecţi, colegul de bancă al domnului Talpeş, nu mai ştiu cine... Mi se pare absurd, aberant, dar e problema fiecărui partid cum îşi alege. Cum îşi aşterne, aşa doarme!

Dar social-democraţia nu se face cum se face în Constanţa, când preşedintele Partidului Social Democrat apasă pe telecomandă, pe buton, şi se ridică uşa garajului, dar nu mai intră jeep-ul şi maşina în garaj, ci vaporul! Vaporul, care se duce până în sufragerie! Şi, iată, e social-democraţie!

Lui Adrian Năstase i se spunea "patru case", până în 2000. Oare câte case vor mai fi de acum încolo?

Dacă aceşti colegi cred că social-democraţia înseamnă şi ce s-a întâmplat pe 1 septembrie şi ceea ce promovează dânşii, se înşeală amarnic! Cum şi noi ne înşelăm amarnic!

Pentru că probleme, într-adevăr, există în sânul tuturor partidelor, dar, dacă nici Camera Deputaţilor nu poate adopta legi pentru că sunt aceşti titani ai comunismului pe băncile Parlamentului, mi se pare că nu ne mai avem rostul! Doar să venim să ne luăm salariul, care, pentru un cetăţean de rând este o sumă astronomică? Sunt agricultori care n-au văzut un milion de lei în mână, iar alţii se joacă cu miliarde de dolari! Pentru ce toate acestea?

Şi cu părere de rău vă spun că întâlnesc cazuri nu numai la Partidul Social Democrat. Şi niciodată nu am vrut să critic Partidul România Mare, dar vreau să vă spun că, la Constanţa, am citit în ziarul "România Mare", despre afacerile necurate ale lui Kesser Fatih, cel care a ţepuit statul cu sute de milioane de dolari, or, vicepreşedinte la Constanţa este Sabit Danis asociatul de firmă al lui Kesser Fatih, în două societăţi: Bosfor Eurosteel şi MCS Imperial! Deci, trebuie o mare grijă, dacă vrem cu adevărat ca în 28 noiembrie să fim în continuare simboluri ale democraţiei.

Pentru că revin din nou la data de 1 septembrie. 1 septembrie a fost pentru Parlamentul României 11 septembrie în America!

Şi partea a doua a declaraţiei politice.

Sunt înnebunit, efectiv, nu mai ştiu ce să fac, ca deputat, uneori, chiar îmi vine să-mi dau şi demisia, pentru că sunt membru al unei comisii, am zis eu, importante, pentru siguranţă naţională, şi preşedinte al Subcomisiei de control al Direcţiei penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei şi membru al Comisiei de control a Ministerului de Interne. Vin oameni, oameni care nu mai ştiu ce să facă!

Vă dau câteva cazuri concrete de abuzuri: este bătut un individ, i se scoate creierul, moare în spital după 5 luni de comă, se dă scoatere de sub urmărire penală! În acelaşi timp, trei membri ai unei familii fură trei sacoşe de struguri - prejudiciu 960 de milioane, la Medgidia, şi sunt condamnaţi, fiecare, deci, fiecare membru al familiei, la 7 ani jumate de închisoare de către Judecătoria Medgidia!

Un complice la furtul unei vaci, din Iaşi, este închis 5 ani, doar pentru că a participat! Nu a furat vaca de foame, el era complice! Este omorât în bătaie în Penitenciarul Iaşi! Nu se ia nici o măsură!

Un tânăr, pentru o amendă de 200 de mii de lei, din judeţul Prahova, este închis, bătut de către gardieni şi scos în coşciug, din Penitenciarul Prahova!

La Constanţa, acum 2 zile, a fost bătut, de către trupele DIAS, un tânăr, bătut cu sălbăticie, azi-noapte, la ora 21,30, a decedat. Şeful Poliţiei Române, chestorul Sorescu, nu cunoştea nimic! Un lucru extraordinar de grav, să nu ştii ce fac subordonaţii tăi, cu toate că posturile de televiziune Antena 1, TVR 1 şi Naţional dăduseră această ştire!

Ce se întâmplă în această ţară?

Un tânăr din Brăila este bătut în sediul poliţiei până orbeşte! Un poliţist este împuşcat în cap de către colegii săi!

Sunt cazuri pe care mi le-au adus la cunoştinţă cetăţenii! Oare, mafia asta, până unde ajunge şi până când?

Nu pot să închei decât făcând un apel la conştiinţa, în primul rând, a dumneavoastră şi bineînţeles că a celorlalţi, dar nu mă aştept la ceva bun din partea lor, ca până în ultima zi cât suntem deputaţi să dăm dovadă măcar de frică de Dumnezeu. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului deputat Filip Georgescu, va urma domnul Nicolae Leonăchescu. Nu e domnul Filip Georgescu.

Atunci, domnul Nicolae Leonăchescu, şi se pregăteşte domnul Alexandru Mocanu.

Domnul Nicolae Leonăchescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onorat auditoriu,

În Transnistria, şcolile şi-au redeschis porţile!

Asta, doar pentru unii elevi.

Şcolile cu predare în limba română şi cu grafie latină au fost închise printr-un inimaginabil şir de abuzuri şi decizii de tip stalinist.

Populaţia românească din zonă, care reprezintă 40% din total, cea mai numeroasă, este supusă unei agresiuni politico-administrative de tip fascist.

Preşedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, a calificat drept fascist grupul de conducători ruşi instalat la Tiraspol cu ajutorul Armatei a 14-a a administraţiei de la Moscova.

Această apreciere exprimă o realitate: în Transnistria, la începutul mileniului al treilea, în Europa culturii şi a interacţiunilor culturale majore şi constructive, grupul de terorişti de la conducerea autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene impune standarde fascisto-staliniste elevilor de etnie română.

După aprecierea lui Vladimir Voronin, "în existenţa acestei imense găuri negre şi corupte care este Transnistria, sunt interesate prea multe structuri ce nu au nici o legătură cu structurile guvernamentale oficiale ale Rusiei şi Ucrainei".

Prezenţa Armatei a 14-a, care, chipurile, are misiuni de pacificare, n-a făcut altceva decât să apere structurile mafiote şi de contrabandă generate sub oblăduirea celor de la Tiraspol.

Lumea civilizată constată cu stupoare dimensiunile aberante ale activităţii şi mentalităţii nostalgicilor comunişti ai defunctului Imperiu Sovietic, expresia cinică a Imperiului Ţarist.

Constatăm şi noi, a nu ştiu câta oară, catastrofa spirituală în care a fost aruncată o parte importantă a locuitorilor planetei PĂMÂNT de către ateismul de tip comunist.

Ne cutremură imobilismul aşa-zisului guvern de la Tiraspol care s-a cantonat în metodele Evului Mediu şi în ideologii defuncte spre a-şi conserva dreptul de a jefui o populaţie fără apărare.

Am cunoscut bine populaţia din Transnistria şi situaţia dramatică în care se zbate, cu raportare directă la satele româneşti de acolo.

Tiraspolul a înfiinţat Ţara lui niet:

- Nu sunt permise demonstraţiile şi grevele;

- Nu este permisă înfiinţarea sindicatelor;

- Nu este permisă exprimarea unei opinii diferite de a teroriştilor de la Tiraspol; cel care formulează o critică la adresa acestora este marginalizat, dat afară din serviciu şi silit să plece din casa lui;

- De la 1 septembrie 2004 au fost închise toate cele nouă şcoli cu grafie latină şi limbă română de predare. Nu se va mai permite grafia latină nici la cele 14 şcoli mixte.

Grafia latină nu mai este permisă în Transnistria!

Revolta populaţiei româneşti sărăcite din Transnistria mocneşte, iar protestul profesorilor, elevilor şi părinţilor acestora din cele nouă şcoli interzise a fost perceput de comunitatea internaţională.

Elevii Liceului "Evrica" din Râbniţa şi cei de la Liceul "Lucian Blaga" din Tiraspol au participat la deschiderea anului şcolar prin careuri organizate pe malul Nistrului. La alte şcoli, evenimentul a fost organizat în stradă. De altfel, elevii Liceului "Alexandru cel Bun" din Tighina sunt obişnuiţi cu lecţii făcute în stradă. Când au fost daţi afară din primul sediu al şcolii, directoarea Maria Roibu, pe care am cunoscut-o personal, a organizat un amplu protest prin lecţii făcute în stradă. În final, au primit spaţiu didactic la marginea oraşului Tighina în localul unui fost ocol silvic!

În perioada premergătoare deschiderii anului şcolar, au fost arestate, judecate şi pedepsite multe persoane, cadre didactice şi părinţi, care cereau dreptul la şcoli în grafie latină şi limbă română pentru elevii români.

Profesoara Vera M. Caprarenco de la Liceul "Evrica" din Râbniţa ne-a comunicat că Vasile Haluş, soţul directoarei Eugenia Haluş, a fost arestat de pe stradă în locul soţiei sale. Ca să iasă la număr, ca pe vremea lui Stalin şi a înfricoşătorului "Pohod na Sibir!" Vera M. Caprarenco ne-a anunţat cu durere în glas că se pregăteau să aniverseze împlinirea a 15 ani de la înfiinţarea şcolii dar teroarea exercitată de grupul de la Tiraspol le-a anulat iniţiativa. Cei 630 de elevi români şi cele 38 de cadre didactice titulare nu au voie să intre în şcoală!

Joi, 29 iulie 2004, miliţia teroristului Igor Smirnov a intrat în şcoală şi i-a evacuat pe protestatari iar cinci cadre didactice au fost arestate.

Dorina Dubceac, preşedinta Comitetului de părinţi, este terorizată de autorităţile locale.

Internaţionalizarea problemei transnistrene demonstrează că jocul clicii lui Igor Smirnov şi a trăgătorilor de sfori din spatele ei trebuie să se termine pentru ca populaţia zonei să-şi construiască un destin democratic în cadrul Republicii Moldova, singurul subiect de drept internaţional recunoscut şi membru al Consiliului Europei.

Situaţia dramatică în care se află elevii de etnie română din Transnistria arată câtă dreptate au intelectualii basarabeni care au formulat Programul celor 3 D: democratizarea, demilitarizarea şi defederalizarea Transnistriei este singura soluţie viabilă. Numai aşa populaţia chinuită şi sărăcită de către clica teroristă de la Tiraspol îşi poate ocupa locul ei de drept într-o Moldovă indivizibilă.

Este timpul ca nostalgicii comunişti şi leninişti de la Tiraspol să iasă din scenă şi să-şi piardă urma în tenebrele istoriei; metodele primitive, de grotă, cu care terorizează populaţia îi demască ireversibil ca pe nişte incapabili de a intra în contemporaneitate, în rândul lumii civilizate.

Adio, triste figuri! Reîntoarceţi-vă în grotele Pactului Ribbentrop-Molotov de unde aţi apărut ca să închideţi şcolile şi să terorizaţi copiii!

Chinuiţi lumea degeaba şi nu produceţi decât crime!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Alexandru Mocanu. Va urma domnul Makkai Grigore.

Rog mai multă concizie pentru că la ora 9,20 şedinţa pentru declaraţii se încheie.

Domnul Alexandru Mocanu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "PSD legalizează frauda electorală".

În debutul ultimei sesiuni a actualei legislaturi, miercuri, 1 septembrie, pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor s-a aflat Proiectul de Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, lege organică pentru care competenţa decizională revine Camerei Deputaţilor.

Noi, parlamentarii Alianţei D.A. PNL-PD am depus la Comisia parlamentară specială pentru redactarea propunerilor privind legile electorale, un număr de 107 amendamente la propunerea legislativă privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Acestea vizează, în primul rând, respectarea strictă a limitelor Constituţiei revizuite, asigurarea unui proces electoral cât mai transparent şi corect, preîntâmpinarea şi sancţionarea oricăror operaţiuni de natură să perturbe ori să influenţeze organizarea şi desfăşurarea normală şi corectă a scrutinului, precum şi consemnarea şi validarea rezultatelor acestuia.

Din păcate, cele mai multe şi cele mai importante amendamente formulate de către noi au fost respinse. Mai mult, faţă de varianta adoptată de Senat, Grupul parlamentar al PSD din Camera Deputaţilor a depus la comisie - şi a impus prin vot - o serie de amendamente care sunt mult în afara cadrului constituţional, demonstrând o dată în plus, că PSD se pregăteşte să fraudeze "legal" alegerile parlamentare şi prezidenţiale. Iată câteva exemple:

1. PSD doreşte ca, prin excepţie de la regulă, Preşedintele României aflat în funcţie să poată candida ca "independent" pe lista unui partid pentru o funcţie de senator sau deputat şi totodată să participe activ în campania electorală, ceea ce înseamnă batjocorirea prevederilor constituţionale şi trimiterea în derizoriu a instituţiei prezidenţiale.

Alianţa D.A. PNL-PD, neavând nimic împotriva unei eventuale candidaturi de parlamentar a domnului Ion Iliescu, a propus acestuia ca şi PSD să opteze pentru una din următoarele 2 variante. Astfel, Preşedintele României aflat în funcţie:

1. poate candida ca orice candidat independent;
2. trebuie mai întâi să demisioneze din funcţia de şef al statului şi apoi să candideze pe lista unui partid politic.

Dar PSD nu se cramponează de respectarea Constituţiei, nici a oricăror alte norme legale sau morale! Năstase şi PSD sunt speriaţi de moarte de perspectiva pierderii alegerilor parlamentare şi prezidenţiale şi de aceea el şi camarila sa de baroni - s-a văzut la recentul congres - se agaţă cu disperare de imaginea lui Ion Iliescu, considerat ca fiind pe post de locomotivă, atâta timp cât este văzut încă de unii ca fiind "sărac şi cinstit".

Din punctul de vedere al Alianţei D.A., domnul Ion Iliescu poate veni, din nou, în fruntea celor care au instituţionalizat corupţia în România şi au întins-o peste ţară ca o molimă. Dacă astăzi "comunistul de omenie" doreşte să redevină "naşul" "capitaliştilor de cumetrie", putem să convenim că, în cea mai mare măsură, aceasta este problema sa şi a PSD. Dacă, însă, Preşedintele României aflat în funcţie doreşte să candideze, ca "independent", pe lista unui partid, în dispreţul Constituţiei, atunci acesta devine o problemă a poporului român care a votat această Constituţie prin referendum!

Dacă Preşedintele României, în calitate de garant al respectării cu sfinţenie a Constituţiei, nu va pregeta la încălcarea grosolană a prevederilor acesteia într-o problemă care îl priveşte şi în care este implicat direct şi personal, înseamnă că se depăşesc orice limite posibile. Ce putem pretinde cetăţenilor obişnuiţi dacă, în fapt, şeful statului nu se jenează să pună pe prim plan interesul personal şi de partid în detrimentul respectării regulii de bază a democraţiei într-un stat de drept?

2. Proiectul de lege prevede, de asemenea, ca în străinătate, să se organizeze secţii de votare nu numai în ambasade şi consulate dar şi în localităţile unde "se găsesc grupuri de cel puţin 50 de cetăţeni români cu drept de vot". Aparent, reglementarea pare a fi în spiritul asigurării drepturilor fundamentale ale omului. Numai că la alegerile care, spune legea, se desfăşoară pe teritoriul Regulamentului, nu se pot organiza secţii de votare pe teritoriul altor state, cu excepţia ambasadelor şi consulatelor care sunt teritoriu românesc! Dar PSD nu vrea să ştie de lege, nu ştie câte astfel de secţii vor fi, care sunt costurile pentru închiriere spaţii, nu vrea să ştie de nimic şi pace! El doreşte una şi bună: să poată organiza câteva mii de astfel de secţii, în care procesul de votare va fi absolut incontrolabil!

Pentru a nu fi acuzaţi că nu respectăm fie şi în parte, drepturile omului am depus un amendament conform căruia, în birourile acestor secţii să se includă şi câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare, participarea acestora, urmând să se asigure exclusiv pe cheltuiala acestor partide. Dar PSD a respins amendament, acesta fiind cea mai elocventă democraţie că el doreşte să legifereze nişte reglementări la adăpostul cărora să fure "legal"!

3. În ceea ce priveşte "mita electorală", Alianţa D.A. a insistat să păstrăm prevederile recent adoptate la Legea alegerilor locale. Însă PSD care probabil doreşte încă de pe acum ca pentru parlamentarele din noiembrie candidaţii şi activiştii săi să îşi reia nestingheriţi practicile de mituire a electoratului a refuzat cu obstinaţie menţinerea în totalitate a acelor prevederi, aşa că le-a "tuns", încât să nu mai reprezinte un pericol.

4. Prin acest proiect de lege, PSD permite prefecţilor şi subprefecţilor să candideze pentru Parlament, fără a demisiona cu 6 luni înainte de data alegerilor (conform Legii nr.68/92, republicată în 1966), astfel încât ei să fie concomitent şi arbitri (adică prefecţi, subprefecţi) dar şi jucători (candidaţi pentru Senat sau Camera Deputaţilor).

La limită, prin amendamente, Alianţa D.A. a propus, pe de o parte, ca prefecţii care vor să candideze să demisioneze din funcţie cu minim 60 de zile înainte de data alegerilor, iar pe de altă parte, aceştia să nu poată participa la campania electorală din judeţele în care şi-au exercitat funcţiile în ultimele 3 luni anterioare datei scrutinului, prevedere aplicabilă inclusiv şefilor serviciilor ministeriale deconcentrate la nivelul judeţelor, întrucât, ca şi prefecţii şi subprefecţii, aceştia au la îndemână o întreagă reţea ierarhică şi o logistică importantă pe care le pot utiliza - aşa cum au demonstrat-o şi alegerile locale - în campania electorală.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Până la începerea efectivă a dezbaterilor la acest proiect de lege, puteam fi taxaţi că dintr-o teamă exagerată şi nejustificată, abuzăm în încercarea noastră de a suprareglementa, acolo unde nu este cazul.

Dar iată că, miercuri 1 septembrie, în chiar prima zi a acestei sesiuni, imediat după începerea dezbaterilor la acest proiect de lege, PSD îşi dă în petic în ce priveşte atitudinea sa faţă de legi şi regulamente. Iar aceasta nu s-a întâmplat într-o văgăună din pădurea de la Uţuţoaia unde nu te vede nimeni, ci în Parlamentul României, în faţa presei şi nu numai! Iar darea în petic a fost "comisă" nu de ... portarul de la sediul PNL, ci de ditamai vicepreşedintele PSD Valer Dorneanu - Preşedintele Camerei Deputaţilor.

Astfel, când s-a ajuns la votarea unui amendament al opoziţiei la art.4 al proiectului de lege (conform căruia "pot depune candidaturi toate organizaţiile, legal constituite, aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament"), domnul Dorneanu a constatat că opoziţia este .... "majoritară"! Din acest moment a început circul. Mai întâi, preţ de câteva minute, domnul preşedinte a încercat să ne convingă că 33 este mai mare decât 50 şi că, pe cale de consecinţă... amendamentul a fost respins!? Pe fondul rumorii generale care s-a creat, sesizând şi grotescul dar şi pericolul, reprezentantul UDMR se apropie de domnul preşedinte şi îi şuieră printre dinţi să facă prezenţa nominală. Chiar dacă era aşezat pe scaun, domnul Dorneanu ia poziţia de drepţi şi "ordonă" strigarea catalogului. Trec mai bine de 40 minute şi degeaba: 50 rămâne, indiscutabil, mai mare decât 33. Şi atunci, alb ca varul, gândindu-se la ceea ce se putea întâmpla, domnul Dorneanu dixit: "Suspend lucrările Camerei Deputaţilor. Ne revedem luni, 6 septembrie. La revedere!", după care se întoarce pe călcâie şi fuge din sală acompaniat de protestele liderilor grupurilor partidelor din opoziţie, de fluierături, de huiduieli, de un vacarm greu de descris în cuvinte. De ce toate acestea? Pentru că, în conformitate cu Regulamentului Camerei Deputaţilor, la dezbaterile proiectelor de lege pe articole nu se cere un anumit cvorum, adică strigarea catalogului a fost neregulamentară. Apoi, niciunde în Regulament nu scrie că dacă deputaţii PSD nu sunt prezenţi (ei fiind "ocupaţi" în teritoriu cu alegerile preliminare intere!?), lucrările Camerei trebuie suspendate! În fine, vacarmul final a fost generalizat şi chiar amplificat pentru că pentru că domnul Dorneanu nu a avut bărbăţia şi nici eleganţa necesare ca, înaintea "fugii", să recunoască, totuşi, că numărul 50 este superior lui 33! Dar oare de ce s-a speriat într-atât domnul Dorneanu? Personal, cred că s-a speriat că nu va trece acest amendament şi astfel UDMR e foarte posibil să nu mai intre în Parlament;...

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnule Mocanu, aţi depăşit cu foarte mult cele trei minute. Vă rog frumos, am insistat la concizie.

Domnul Alexandru Mocanu:

Am terminat, domnule preşedinte.

S-a speriat că, imediat după acesta, urma să se voteze art.5, adică cel care va putea permite sau nu Preşedintelui României aflat în funcţie să candideze pe lista unui partid politic şi era previzibil că, în situaţia dată, articolul în forma propusă nu trecea la vot; s-a speriat pentru că precedentul creat cu votarea amendamentului de la art.4 s-ar fi putut menţine până la sfârşit prin coalizarea întregii opoziţii şi, în acest fel, aceasta ar fi "curăţat" legea de acele prevederi care "legalizează" frauda electorală a PSD. Iată de ce cred eu că domnul Dorneanu se făcuse alb ca varul.

În faţa tuturor alternativelor posibile, "onestul" şi "cinstitul" Valer Dorneanu, la fel ca în Caragiale, a ales.... "să suspandăm...." Şi a fugit!

Dacă domnul Dorneanu - pe care îl consider la polul opus baronilor locali şi centrali ai PSD - a putut proceda în acest fel, vă daţi seama ce şi, mai ales, câtă putreziciune e în PSD?!

Ceea ce trebuia demonstrat!

P.S. Miercuri 1 septembrie a.c., la Jurnalul de la ora 19.00, postul public de televiziune, TVR1, nu s-a dezminţit şi a prezentat absolut tendenţios incidentul petrecut în Camera Deputaţilor. Astfel, pe fondul unor imagini care nu spuneau nimic, redactorii de serviciu au citit un text din care rezultă că tot tămbălăul s-a produs datorită deputaţilor Alianţei, care au insistat ca Ion Iliescu să nu poată candida la alegerile din noiembrie.

Ruşine domnule Nicolau, Director general şi preşedinte al Consiliului de administraţie al TVR! Pentru astfel de dezinformări ordinare vi se permite să vă acordaţi salariul de 100 milioane lei pe lună?!

Ce poţi să-i faci unui astfel de individ? Să-i ceri demisia.... E prea puţin! Şi atunci? Rămâne ca telespectatorii plătitori de taxă tv să-l judece pe mercenar! Şi poate şi Clubul Român de Presă.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Makkai Grigore.

Va urma doamna Liana Naum.

Deputaţii Mircea Costache, Ioan Miclea, Nicolae Vasilescu, Paul Magheru şi domnul Gheorghe Nicolăescu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Makkai Grigore:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică se intitulează "Combinatul chimic Azo Mureş, o bombă temporizată".

Scăparea în atmosferă a numai 5 kilograme de substanţă nocivă în 1976 în localitatea italiană Seveso a cutremurat întreaga Europă occidentală.

Amploarea efectelor care s-au materializat în moarte a circa 3.000 de animale domestice, în primul rând ierbivore, a alertat factorii responsabili. A fost elaborată o directivă a Uniunii Europene, cunoscută astăzi generic şi sub denumirea de "Directiva Seveso".

Făcută în mare grabă, ea s-a dovedit în scurt timp neacoperitoare pentru toate tipurile de accidente industriale de proporţii, motiv pentru care în 1996 ea a fost îmbunătăţită şi republicată sub numele de "Directiva Seveso II".

Din acel moment, există deci un cadru juridic european privind reglementarea activităţilor industriale cu un grad ridicat de periculozitate pentru populaţie. În document se accentuează necesitatea asigurării tuturor condiţiile pentru evitarea avariilor sau a accidentelor din şi în preajma acestor tipuri de instalaţii. Pentru aceasta, este obligatorie implementarea unui sistem de monitorizare permanentă a proceselor şi a instalaţiilor în cauză. Trebuie să existe planuri de acţiune pentru diverse scenarii privind situaţii de alarmă în aceste instalaţii.

Cel mai important element, însă, îl constituie impunerea informării imediate a populaţiei în caz de alarmă şi aplicarea măsurilor de urgenţă.

În procesul de armonizare cu legislaţia Uniunii Europene, multe din aceste elemente sunt preluate şi în legislaţia noastră naţională. Şi cum, de obicei, ignorarea sau nerespectarea legii are consecinţe nedorite, în ultimele luni am asistat la cel puţin două evenimente în care nu s-au respectat prevederile legale privind regimul substanţelor chimice. Mă refer aici doar la banalele îngrăşăminte chimice care, acum circa trei luni, transportate necorespunzător, manipulate neprofesional, în urma unui incident aparent inofensiv pe o şosea lângă localitatea Mihăileşti, judeţul Argeş, s-au transformat într-un explozibil extrem de violent. Consecinţele au îngrozit o ţară întreagă: 18 morţi, mai mulţi răniţi, case distruse, un crater de câţiva metri diametru.

Joi, pe data de 26 august, se întâmplă un alt eveniment care s-a derulat la un pas extrem de mic de un dezastru de proporţii mondiale: două aparate de zbor militare MIG 21, la numai 20 de minute după decolare de la baza aeriană Târgu Mureş, se ciocnesc în aer şi se prăbuşesc în imediata vecinătate a Combinatului chimic "Azo Mureş" din Târgu Mureş. Una din bucăţile avioanelor aterizează chiar la 20 de metri de un rezervor, în care, în acel moment, se găseau depozitate peste 14 mii de tone de amoniac lichid.

Doamnelor şi domnilor, este greu de imaginat ce s-ar fi întâmplat în caz de avarie sau în cazul explodării amoniacului.

Unii specialişti sunt de părere că ar fi fost ras totul de pe faţa pământului pe o rază de cel puţin 30 de kilometri. Însă, după experienţa de la Mihăileşti, eu personal înclin să cred că urmările ar fi fost mult mai mari. Cu siguranţă, la această oră, în mass-media mondială cap de afiş ar fi "sindromul Târgu Mureş", care ar fi depăşit tristul record al Hiroşimei, al lui Nagasaki sau a Cernobâlului.

Cei mai mulţi dintre noi conştientizăm prea puţin sau deloc faptul că trăim împreună cu pericole de asemenea proporţii, trăim împreună cu adevărate bombe temporizate gata oricând să declanşeze catastrofe.

Evenimentele aduse în discuţie sunt doar două din semnalele clare care ne arată necesitatea revizuirii atitudinii noastre faţă de aceste pericole potenţiale până nu este prea târziu.

În opinia mea, şi Parlamentului României îi revine un rol esenţial în acest proces, în primul rând prin asigurarea cadrului legislativ adecvat, însă, dincolo de activitatea legislativă, tot Parlamentul ar trebui să îmbrăţişeze şi activitatea de monitorizare a aplicării legilor.

Din aceste considerente, revin asupra ideii înfiinţării Comisiei permanente pentru problemele de mediu. Menţionez că în prezenta legislatură am depus la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor în două rânduri materialele necesare, însoţite de un număr de peste 50 de semnături de susţinere. Până la această dată nu am primit nici un răspuns oficial.

Mă adresez din nou preşedintelui Camerei Deputaţilor, Biroului permanent al Camerei Deputaţilor să manifeste în sfârşit voinţă politică şi să accepte înfiinţarea acestei comisii, chiar dacă ea va începe să activeze din viitoarea legislatură.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna Liana Naum. Va urma domnul Ştefan Păşcuţ.

Doamna deputat Constanţa Popa şi domnii deputaţi Dan Brudaşcu, Ştefan Lăpădat şi Adrian Moisoiu au depus declaraţiile la secretariat.

Doamna Liana Elena Naum:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Această declaraţie politică se doreşte a fi un strigăt de ajutor adresat Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.

În zilele de 28 şi 29 august 2004, Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi. Aşa am crezut pentru un moment, când furia naturii s-a dezlănţuit asupra Dobrogei. Pierderile omeneşti nu au unitate de măsură. Ne-a durut pe toţi cum a pierit un micuţ de nouă ani salvându-şi frăţiorul. Dar, pe lângă această durere, mai sunt şi pierderile pe care le-au suferit oamenii. Astfel, pe raza judeţului Constanţa au căzut ploi torenţiale de durată, cu fenomene de băltire a apei, care au provocat căderea şi distrugerea unor însemnate suprafeţe de culturi agricole.

Fenomenul de calamitate a culturilor s-a manifestat cu o mai mare intensitate pe raza localităţilor Agigea, Techirghiol, Pecineaga, Tuzla, Cumpăna, Albeşti, Mircea Vodă, Cobadin, Gârliciu, Pantelimon, Horia, unde valoarea pagubelor provocate culturilor agricole depăşeşte 20 de miliarde de lei, fiind afectaţi peste 1.100 de producători agricoli. Totodată, trebuie să ne gândim că aceşti producători agricoli nu au avut asigurate culturile agricole calamitate.

De aceea, se impune urgent acordarea unui ajutor bănesc mai ales pentru producătorii de legume din localităţile sus-amintite.

În speranţa că acest strigăt de ajutor va fi auzit, vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Păşcuţ. Va urma domnul Ioan Oltean.

Doamna Smaranda Ionescu şi domnul deputat Gheorghe Dinu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Ştefan Păşcuţ:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

"După zece ani". Aşa se intitulează declaraţia mea politică de astăzi.

La 7 iulie s-au împlinit zece ani de la publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr.44 din 1994 privind veteranii de război. Această lege prevede la art.13 ca veteranii de război care au fost recompensaţi cu ordine şi medalii pentru faptele lor de arme să fie împroprietăriţi cu o suprafaţă de teren intravilan sau extravilan, iar acolo unde nu se pot face aceste împroprietăriri să se acorde sume de bani.

Până aici, toate bune şi frumoase, dar, din nefericire, timp de zece ani aceste prevederi ale legii nu au putut fi aplicate, respectiv sumele de bani nu au putut fi acordate, deoarece normele metodologice de aplicare a legii nu prevedeau modul de calcul a acestor sume de bani.

Pentru că în judeţul Hunedoara, de unde sunt şi eu, sunt încă 195 de cereri nesoluţionate din lipsă de teren disponibil, am adresat o interpelare ministrului administraţiei şi internelor prin care solicitam rezolvarea acestor cazuri dar, din nou, aceeaşi problemă: nu sunt normele metodologice.

În sfârşit, în 28 octombrie 2003 sunt publicate în Monitorul Oficial normele metodologice de aplicare a art.13 alin.3 şi 4 din Legea nr.44. Dar, stupoare! La art.7 al acestor norme stă scris: "Persoanele îndreptăţite conform legii primesc ca despăgubire o sumă ce reprezintă valoarea după caz a suprafeţei terenului agricol sau arabil cu care trebuie să fie împroprietăriţi, valoare care va fi determinată conform modului de evaluare a terenului stabilit printr-o hotărâre ulterioară a Guvernului." Deci, o nouă amânare.

În acest timp, sărmanii veterani de război devin mai bătrâni, mai bolnavi şi, din nefericire, mai puţini.

Neşansa lor este că alegerile parlamentare şi prezidenţiale sunt doar din patru în patru ani, iar o asemenea situaţie nu poate scăpa partidului de guvernământ pentru a o folosi în scopuri electorale. Astfel, abia în 20 august 2004 primul-ministru Adrian Năstase semnează hotărârea Guvernului prin care se acordă persoanelor îndreptăţite, potrivit legii, suma de 15.640.000 de lei pentru un hectar.

În concluzie, o asemenea hotărâre se poate lua de către Guvernul Năstase numai într-un an electoral şi numai la aniversarea a 60 de ani de la evenimentele din 23 august 1944, chiar dacă beneficiarii sunt mult mai bătrâni să se mai poată bucura sau sunt mult mai puţini. Meschine calcule electorale!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Oltean. Va urma domnul Laszlo Borbely.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Înainte de a da citire propriei declaraţii politice, nu pot să nu remarc marea dificultate în care a ajuns actualul Guvern dacă chiar parlamentarii Puterii au ajuns la acest microfon pentru a adresa strigăte de ajutor pentru a încerca să sensibilizeze Executivul să rezolve problemele cu care se confruntă societatea românească.

Strigătul de ajutor pe care doamna deputat Naum, membru marcant al PSD-ului, partidul de guvernământ, l-a lansat acum câteva minute de la acest microfon este un exemplu elocvent că actuala Putere nu mai este capabilă să rezolve problemele cu care se confruntă societatea românească.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică este determinată de afirmaţiile foarte grave, periculoase de-a dreptul, pe care le-a făcut săptămâna trecută ministrul Autorităţii Naţionale de Control, domnul Blănculescu.

Este cunoscut faptul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.64 din 2003 a fost înfiinţată pentru prima dată în România o autoritate distinctă de control, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, condusă de un ministru delegat pentru coordonarea Autorităţii de Control, pe numele său Ionel Blănculescu, ministru de bază al Cabinetului Năstase.

Autoritatea nou creată are drept obiectiv lupta deschisă împotriva corupţiei, diminuarea acestui flagel şi determinarea instituţiilor publice ale statului să folosească legal banul public.

Această instituţie, departe de a-şi îndeplini atribuţiile cu care a fost învestită, încălcându-şi şi ministrul propriul statut, dar şi deontologia profesională, s-a transformat peste noapte într-un veritabil inchizitor, transformând instituţia guvernamentală într-o unitate de poliţie politică, prin care a radiografiat nu cazurile de corupţie din România, nu persoanele corupte, ci a supravegheat adversarii politici ai partidului de guvernământ, întocmindu-le adevărate dosare, aşa cum domnul Ionel Blănculescu a afirmat zilele trecute.

Cu ocazia alegerilor preliminare din partidul de guvernământ, ministrul Blănculescu, pentru a-şi face o imagine pozitivă în rândul membrilor PSD şi pentru a-i determina pe aceştia să îl voteze pentru a ajunge în Parlamentul României şi a obţine imunitate parlamentară în mandatul 2004-2008, face o afirmaţie incredibilă. Domnia sa a afirmat că şi-a folosit funcţia şi aparatul pe care îl are în subordine pentru a-i supraveghea pe adversarii politici ai partidului de guvernământ, cărora le-a întocmit fişe pe care le va folosi în campania electorală, considerându-i nemernici care au prăduit această ţară.

Este o afirmaţie, stimaţi colegi, pe cât de gravă, pe atât de periculoasă. O afirmaţie care defineşte fără echivoc iresponsabilitatea acestui ministru.

Este inadmisibil ca într-un stat democrat să te foloseşti de funcţie, de o instituţie a statului în interesul partidului pe care îl reprezinţi, în interes politic, şi pot să spun fără nici un fel de reţinere că de-a lungul celor 15 ani de democraţie fragilă în România, nu am întâlnit un ministru care să facă o afirmaţie atât de gravă, care, fără jenă, să-şi folosească funcţia şi atribuţiile pentru a intimida adversarii politici.

Gestul domnului ministru Blănculescu nu ţine numai de moralitate, nu trebuie numai sancţionat de lege. O astfel de atitudine care este anormală ar trebui să dea de gândit partidului de guvernământ şi premierului Năstase.

Cu asemenea oameni, nu este de mirare că, în România, în ultimul timp, corupţia s-a dezvoltat fără precedent, că oamenii puterii sunt cei care o consolidează, ridicând-o la rang de activitate principală în statul românesc. Eu îmi exprim îndoiala că ministrul Ionel Blănculescu o să răspundă în faţa legii, că acest ministru va fi sancţionat de către partidul din care face parte, că acest ministru va fi sancţionat de către primul-ministru al României, Adrian Năstase. Cu toate acestea, Partidul Democrat, grupul parlamentar al acestei formaţiuni politice din Camera Deputaţilor, solicită premierului Adrian Năstase demiterea de îndată a acestui ministru, pentru folosirea instituţiei pe care o conduce în interes politic, încălcând nu numai normele constituţionale, dar şi statutul Autorităţii Naţionale de Control.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Borbély László şi ultimul vorbitor, Daniel Bogdan.

Domnul Borbély László:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Aş vrea să vă prezint o problemă mult discutată şi care a şi fost fetişizată de-a lungul anilor: problema regionalizării, a regiunilor de dezvoltare. După 1990, ani de-a rândul, a fost un domeniu tabu în viaţa politică din România. Dacă se vorbea de regionalizare, imediat s-a asociat cu federalizarea, dezmembrarea ţării etc., de parcă n-ar fi existat regiunile istorice care întotdeauna au fost - vezi stema ţării. Dar, evident, eu nu aş vrea să vorbesc despre aceste regiuni şi este grav cum confundă, şi acum, unii aceste regiuni, regiunile de dezvoltare.

În 1995, un preşedinte de consiliu judeţean a fost suspendat din funcţie, pentru că a avut îndrăzneala să se alăture euroregiunilor de dezvoltare. După 1996, şi datorită apropierii României de Uniunea Europeană, dezvoltarea regională a prins contur. A fost o primă împărţire pe regiuni de dezvoltare, 8 la număr, şi au luat fiinţă aceste structuri. De atunci, viaţa a arătat că, pe de o parte, aceste regiuni nu sunt funcţionale, sunt prea mari, între 2,5 şi 3,5 milioane de locuitori şi nu pot reprezenta interesele a 5 - 6 judeţe cu tradiţii diferite, mentalităţi şi dezvoltare economică diferită.

O altă lacună de care nu putem scăpa este centralizarea. Treptat, treptat, au luat fiinţă două structuri birocratice, una la nivelul centrelor de dezvoltare, alta la nivelul guvernamental, încercând să se centralizeze cât mai mult deciziile. Vă spun un singur exemplu elocvent. Preşedinţii consiliilor judeţene din regiunea de dezvoltare centru au decis, de circa 8 luni de zile, să mute de la Alba Iulia la Braşov biroul de coordonare, nefiind mulţumiţi de prestaţia celor de acolo. De atunci, nu s-a reuşit această mutare, Ministerul Integrării dând răspunsuri puerile şi blocând această iniţiativă.

Cealaltă latură a problemei este etnicizarea acestei chestiuni. Vreau să vă spun că noi, cei din Uniunea Democrată Maghiară din România reprezentăm, în primul rând, electoratul maghiar din România. Este normal ca eu să fiu preocupat de judeţele, zonele unde trăiesc maghiari şi îi las pe colegii din Moldova să-şi exprime punctul de vedere cum consideră alăturarea judeţului Vrancea de judeţul Constanţa, ca şi regiune de dezvoltare comună. Şi cred că este normal să spunem răspicat: da, dacă voinţa maghiarilor din judeţele Mureş, Harghita, Covasna este să facă parte dintr-o regiune de dezvoltare de sine stătătoare, cu tradiţii comune, mai flexibilă, de circa 900.000 de locuitori, în inima ţării, atunci care este problema? Vă întreb pe dumneavoastră, stimaţi colegi, ce pericole ne pasc în această situaţie? De aceea nu este nici un secret că noi dorim regiuni de dezvoltare mai mici, mai flexibile, pe toată zona ţării. Tot aşa, cred că nu este normal să nu fie pliante şi în limba maghiară, acolo unde regiunile de dezvoltare cuprind şi zone locuite şi de maghiari.

Am înţeles că România a trebuit să închidă capitolul privind dezvoltarea regională, dar va trebui să redeschidem discuţia, pentru ca fondurile Comunităţii Europene să fie accesate. În acest sens, vom veni cu o propunere de a înfiinţa regiuni de dezvoltare mai mici. Chiar dacă deranjează pe unii denumirea de Secuime, aşa cum este Oltenia, Banat, cred că putem vorbi şi trebuie să vorbim şi de Secuime şi de secui, care sunt maghiari, de fapt şi cetăţeni ai României, plătitori de impozite, care au dreptul să aspire la o Europă unită, în care fiecare îşi va găsi un loc, nerenunţând la tradiţii, dar privind spre viitor.

Eu nu doresc să-i separ pe secui de maghiari, cum au dorit-o unii de-a lungul istoriei sau o doresc chiar acum. În acest sens, vă rog să priviţi demersurile noastre care vor viza regiuni de dezvoltare eficiente, funcţionale, acceptate, evident, şi de Uniunea Europeană şi de majoritate, aşa cum au fost toate solicitările noastre de până acum.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Ultimul vorbitor, domnul deputat Daniel Bogdan.

Domnul deputat Adrian Gurzău a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Daniel Bogdan:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

În calitate de membru al Alianţei "Dreptate şi Adevăr" PNL - PD şi în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat, am transmis astăzi o sesizare Parchetului Naţional Anticorupţie, sesizare al cărei conţinut doresc să-l supun atenţiei dumneavoastră:

Către Parchetul Naţional Anticorupţie

În atenţia domnului Procuror General Ioan Amariei

Stimate domnule Procuror General,

Doresc, în calitate de membru al Parlamentului României, să mă implic în combaterea fenomenului corupţiei ce constituie, în opinia mea, principala problemă cu care se confruntă România, în prezent.

Din acest motiv, vă transmit două copii ale declaraţiei de avere şi o copie a declaraţiei de interese aparţinând domnului Alexandru Popa - Preşedinte al Agenţiei Române pentru Investiţii Străine şi Consilier al Primului-ministru, documente ce mi-au parvenit în urma unei audienţe acordate zilele trecute la cabinetul meu parlamentar. Precizez că am verificat autenticitatea acestor documente, accesând site-ul Guvernului României.

După cum se poate observa, în cele două declaraţii de avere completate într-un interval de câteva săptămâni, există o sumă importantă de bani (5000 de dolari) acumulată de domnul Alexandru Popa într-un timp scurt, ce nu poate fi justificată prin activităţile menţionate în declaraţia de interese şi în cea de avere.

În aceste condiţii, există suspiciunea că domnul Alexandru Popa ar fi obţinut această sumă de bani folosindu-se de funcţiile deţinute (consilier al primului-ministru şi preşedinte al Agenţiei Române de Investiţii Străine).

Consider că persoanele aflate în funcţii de decizie din Guvern trebuie să fie în afara oricăror suspiciuni de corupţie. Din acest motiv, vă solicit să dispuneţi începerea unei investigaţii care să elucideze situaţia domnului Alexandru Popa. Altfel, există riscul să fie afectată credibilitatea României în relaţia cu investitorii străini, de care ţara noastră are atât de mare nevoie.

Cu speranţa că veţi face public rezultatul acestei investigaţii, vă asigur de întreaga mea consideraţie.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Solicit, în numele Grupului parlamentar PD, domnului Prim-ministru Adrian Năstase, demiterea imediată a domnului Alexandru Popa din funcţia de preşedinte al Agenţiei Române pentru Investiţii Străine.

Solicitarea noastră este fundamentată de faptul că asupra domnului Alexandru Popa există o suspiciune de corupţie şi că, după cum se poate observa în declaraţia de avere mai mult de jumătate din "economiile" domnului Alexandru Popa sunt depozitate în străinătate.

Considerăm că o persoană care nu este ea însăşi convinsă să investească în România nu poate fi capabilă să exercite o funcţie de preşedinte al Agenţiei Române pentru Investiţii Străine.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată.

(Următoarele declaraţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Iosif Armaş:

Mai multe evoluţii de pe scena politică, internă şi internaţională, merită o atenţie deosebită. Alegerile interne din interiorul PSD (o premieră în viaţa politică românească), ca şi reverberaţiile ultramediatizate ale amenajării de către Ucraina a canalului Bâstroe sunt doar două dintre acestea. Aş vrea să vă reţin atenţia, cu voia dumneavoastră, tot cu problema aderării României la Uniunea Europeană, extrem de importantă pentru viitorul acestei ţări.

După cum se poate lesne observa, presa din ultimele zile a acordat spaţii ample calendarului de aderare a României la Uniunea Europeană. Speculaţiile făcute în unele cotidiene privind o decuplare a aderării României la UE de cea a Bulgariei nu se confirmă în acest moment, dimpotrivă, semnalele de la Bruxelles anunţă că România a înregistrat progrese substanţiale în procesul de aderare şi că ţara noastră se încadrează în calendarul stabilit de către şefii de state şi guverne din cele 25 de state ale UE, respectiv, încheierea negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de aderare în 2005 şi aderarea propriu-zisă în ianuarie 2007.

De altfel, acest calendar a fost subliniat şi de ministrul de externe Mircea Geoană, după întâlnirea cu şeful diplomaţiei olandeze, Bernard Bot, a cărui ţară asigură preşedinţia semestrială a UE. Iată ce declara şeful diplomaţiei române: "Preşedintele în exerciţiu al UE a reconfirmat, aşa cum a făcut şi Comisia Europeană, că lucrurile merg conform calendarul stabilit. Vom avea, la 6 octombrie, raportul de ţară privind România, un document foarte important şi, în acelaşi timp, un document strategic de evaluare al Comisiei, care va propune Consiliului European de la sfârşitul anului încheierea negocierilor din punct de vedere politic."

Mircea Geoană a mai apreciat drept "speculaţie de presă" informaţia privind decuplarea aderării României la UE de cea a Bulgariei.

Acelaşi lucru a mai fost confirmat şi de ministrul Integrării Europene, Alexandru Fărcaş, care a subliniat că România şi Bulgaria au acelaşi calendar de aderare, iar acest calendar (2004, 2005, 2007), a fost confirmat încă din decembrie 2003 de Consiliul European de la Bruxelles, iar încheierea negocierilor în 2004 în cazul României depinde de continuarea cu hotărâre a reformelor şi pregătirilor necesare.

Precizările făcute de oficialii români au intervenit ca urmare a unor speculaţii făcute în acest sens de site-ul Euractiv şi preluate de presa română pe marginea unei consemnări a Comisiei pentru Afaceri Externe a Parlamentului European din 31 august a.c., privind răspunsul comisarului european pentru extindere, Gunter Verheugen, la o întrebare a europarlamentarului socialist olandez Jan Wiersma. "În ceea ce priveşte încheierea negocierilor cu România, nu avem încă un răspuns final. După toate probabilităţile, negocierile pot fi încheiate până la sfârşitul anului curent. Acesta este obiectivul fixat de Consiliu, în special pentru a încuraja cele două ţări pentru implementarea reformelor. Dacă însă acest lucru nu se va realiza, nu este o catastrofă, semnarea tratatului de aderare şi ratificarea acestuia putând avea loc astfel încât să se respecte obiectivul 2007".

Partea română a prezentat, la discuţiile din 3 septembrie, de la Bruxelles, datele privind evoluţia economică, a prezentat de asemenea, raportul de doi ani de activitate a PNA - fiind făcută demonstraţia prin cazuistica din ultimele luni a PNA că acţiunea statului român vizează acum corupţia la nivel mediu şi ridicat. Au fost oferite, la fel, detalii privind activitatea Avocatului Poporului, finalizarea executării hotărârilor CEDO.

De asemenea, România a urmat pas cu pas calendarul de măsuri privind pregătirea aderării, la ora actuală negocierile la capitolul 3 - "Libera circulaţie a serviciilor" şi la capitolul 21-"Politici regionale şi instrumente regionale" sunt în faza finală. La capitolul 22 - "Mediu" a fost parcursă deja prima etapă, de adoptare a directivelor europene în domeniu.

La capitolele 24 - "Justiţie şi Afaceri Interne", precum şi la capitolul 6- "Concurenţă", România a intrat, în septembrie, în faza avansată a negocierilor. Aceasta este situaţia în momentul de faţă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Costache Mircea:

Creditele neperformante ale alegătorului român

A ales românul partide care au format guverne şi conduceri ale administraţiei locale. A ales partide dar şi oameni dătători de şpăgi, promisiuni şi speranţă. S-au tot remaniat guvernele aceloraşi participanţi la guvernare până când nu mai ştiau nici deputaţii şi nici senatorii, cum nu ştiu nici acum, care mai sunt miniştrii. S-a ajuns cu buimăceala generală până acolo că partide aflate la guvernare, după alegerile din 2000, precum PUR, care a primit unul dintre cele mai importante ministere, cel al IMM-urilor, prin Silvia Ciornei, dar şi pe cel al Tineretului şi Sportului, prin Georgiu Gingăraş, să se prezinte la alegerile din iunie 2004 drept unul dintre cele mai zgomotoase, contestatare ale guvernării, ca şi când s-ar afla pe banca opoziţiei. Şi s-au găsit români, aburiţi de Antena1 şi Jurnalul antinaţional, care să voteze acest pseudo - partid, care cică e, culmea, concomitent, şi umanist, şi social, şi liberal. O aberaţie splendidă pentru mahmureala alegătorului nostru dezinvolt, care nu se omoară să ştie mai bine cui acordă credit. Dacă afaceriştii veroşi care îşi protejează averile făcându-şi partid, televiziune şi ziar, se autointitulează umanişti, socialişti şi liberali - toate deodată - de ce n-ar profita şi alţii de ceaţa de pe ochii alegătorului român şi nu i-ar oferi spre creditare orbească struţo-cămile politice, precum alianţa PNL-PD. Nu îl interesează pe alegătorul nostru năucit, intoxicat şi sărăcit, că PNL e membru al Internaţionalei liberale, iar PD - mândru că e component al Internaţionalei socialiste.

Salata asta ridicolă, liberalo-socialistă ori socialisto-şmecherească, a întrunit sufragiile voiosului nostru alegător în căutare de nou. N-a contat că PD a mai fost de vreo 4 ori la guvernare, că Băsescu a fost de 4 ori ministrul transporturilor, până când a reuşit vânzarea, la fier vechi, a sute de mii de vagoane şi a sute de kilometri de cale ferată, încununându-şi opera cu trimiterea flotei României să navigheze pe Apa Sâmbetei. N-a contat că Stolojan a fost prim-ministrul care s-a implicat în tenebroasele afaceri Megapower, Tofan Group, care şi-a favorizat soţia şi fiul deveniţi, peste noapte, bogătaşi, mari proprietari de firme şi de hoteluri.

Pentru aburiţii noşti alegători Alianţa D.A era ceva nou. O invenţie hiperabsurdă care izbuteşte să prostească un impresionant număr de cetăţeni.

Speculând legitima dorinţă de nou a alegătorului român, schimbându-şi mereu măştile pentru ca vechii borfaşi să poată stârni în mulţime speranţe noi. Aşa s-a făcut FSN-ul, FSN (PD), FDSN, PDSR, PSD etc.

Acum dl. Năstase le vorbeşte cetăţenilor despre "noul PSD". Cum de nu i-a găsit încă alte iniţiale? Criminalul, după primul colţ, îşi smulge peruca, mustaţa, haina pentru a scăpa de urmăritor. Pe PSD nu-l urmăreşte deocamdată nimeni, dar precaut, el se travesteşte mereu. Ei, nu chiar nimeni, dar cel puţin aşa pare.

Vorbesc finanţiştii despre creditele neperformante ale băncilor, vorbesc economiştii despre arieratele din economie, vorbesc juriştii despre erori judiciare. Însumate, ele dau imaginea şubrezeniei administraţiei româneşti, caracterizată prin lipsă de scrupule, acumulare de averi prin furt, crimă organizată, fraudă electorală, evazionism fiscal, favorizarea infractorului, complicităţi în drenarea fondurilor publice.

Cei ce se vaită că le este greu, fără locuri de muncă, fără surse se existenţă, fără medicamente, hrană, căldură, locuinţe, bani pentru şcoala ori hăinuţele copiilor, alegătorii români au fost aduşi, deliberat, în starea jalnică de a genera iraţionalele credite neperformante ale guvernărilor din ultimii 15 ani.

Autoturismele sunt dotate cu sisteme de dezaburire a parbrizelor, asigurând vizibilitatea clară. Cine va reuşi să lupte cu creaţia televiziunilor, radiourilor şi ziarelor, producătoare de ceaţă şi cine va inventa un sistem eficient de dezaburire a alegătorului român?

Domnul Florin Iordache:

Declaraţie politică: "Alegerile preliminare din P.S.D."

Duminică, 5 septembrie 2004, în cadrul P.S.D. au avut loc alegeri preliminare pentru desemnarea reprezentanţilor în viitorul Parlament.

P.S.D. a fost cel care a susţinut necesitatea introducerii votului uninominal în Parlament, dar acest lucru nu a fost susţinut şi de Opoziţie.

Prin aceste alegeri preliminare, P.S.D. îşi desemnează democratic reprezentanţii.

În urma rezultatelor parţiale la aceste alegeri, reprezentanţii în viitorul Parlament vor fie şi tineri şi femei, dar foarte important vor fi oamenii care justifică legitimitatea desemnării lor prin numărul mare de voturi primite.

Numai aşa clasa politică se poate schimba, cetăţenii vor avea mai multă încredere în cei care îi reprezintă.

Eu consider că toate partidele şi formaţiunile politice ar trebui să-şi desemneze în acest mod reprezentanţii, pentru consolidarea democraţiei şi creşterea încrederii populaţiei.

Domnul Gheorghe Dinu:

Declaraţie politică: "Nepăsarea şi politicianismul ieftin al guvernanţilor lasă ţara fără apărare în faţa calamităţilor naturale".

Din păcate, şi vara aceasta s-a adeverit zicala că "La omul sărac nici boii nu-i trag", astfel că, după ani de secetă, am fost bombardaţi de avertizări meteo, care au fost confirmate în cel mai neplăcut mod cu putinţă. Vijeliile de o putere şi intensitate neobişnuită, precipitaţiile în cantităţi impresionante, au făcut prăpăd, inundând oraşe, sate, terenuri cultivate, au provocat alunecări de teren, toate acestea producând însemnate pagube materiale în numeroase zone ale ţării. Case inundate, locuinţe avariate, persoane ucise, rănite sau dispărute, culturi agricole distruse, animale şi păsări înecate, kilometri întregi de drumuri afectate, circulaţia feroviară îngreunată, comune şi sate rămase fără energie electrică, cam aşa se poate descrie tabloul apocaliptic pe care-l prezintă multe judeţe.

A fost evident în aceste zile grele că preocupările Guvernului PSD şi ale primului-ministru nu au fost dictate de grija pentru bieţii oameni nepăstuiţi, ci de grija pentru propria imagine. Manifestările foarte zgomotoase ale domnului Adrian Năstase şi a altor membri ai Guvernului, promisiunile şi apelurile la solidaritate umană nu reprezintă decât vorbe goale menite să-i ademenească pe bieţii oameni, o propagandă electorală şi ieftină în favoarea PSD. Bineînţeles că nu au explicat acestor oameni de ce nu s-au alocat fonduri pentru sisteme de protecţie împotriva inundaţiilor, de ce în cei 15 ani de capitalism sălbatic nu au fost întreţinute măcar lucrările de regularizare a cursurilor de apă realizate sub vechiul regim, după marile inundaţii din 1970.

Chiar şi puţinii bani alocaţi pentru sistemele de protecţie împotriva inundaţiilor ar fi putut evita atâtea nenorociri, dacă nu ar fi ajuns în buzunarele "baronilor" şi altor mafioţi patronaţi de partidele ce s-au perindat la guvernare.

Dar, şi fără mari resurse financiare alocate lucrărilor de îndiguiri, regularizări de albii şi alte lucrări de prevenire a revărsării râurilor, tot se putea face ceva pentru diminuarea şi chiar înlăturarea efectelor precipitaţiilor abundente, dacă exista măcar voinţă politică. De ce nu s-a cerut autorităţilor să împiedice depunerea pe malurile apelor curgătoare a reziduurilor şi deşeurilor de tot felul, să mobilizeze populaţia la primirea avertizărilor meteorologice, la consolidarea digurilor, podurilor şi podeţelor existente, la ridicarea de noi baraje, aşa cum se proceda nu numai în vechiul regim, dar şi în alte perioade istorice când ţara sau comunitatea era ameninţată, indiferent din ce cauză? Inspectorii de mediu de la Ministerul Apelor, primarii, şefii posturilor de poliţie şi de la jandarmi ar trebui să fie traşi la răspundere pentru pasivitatea lor, ce pune în primejdie vieţile şi avutul oamenilor, să fie făcuţi răspunzători solidari pentru marile pagube materiale şi chiar pentru pierderile de vieţi omeneşti produse şi din vina lor, nu numai datorită stihiilor naturii.

Nu pot să nu semnalez un fapt cel puţin ciudat, remarcat de fapt şi de alţii. În 11 din cei 15 ani ce au trecut din Decembrie '89, ţara a fost condusă de un şef specialist în gospodărirea apelor. Este vorba de domnul Ion Iliescu. Ce a făcut domnia sa, nu numai ca preşedinte al ţării, dar şi ca specialist pentru prevenirea unor asemenea dezastre, chiar în domeniul său de formare profesională? Există un singur răspuns: nimic. Şi ne mai mirăm de nepăsarea şi indolenţa generalizată faţă de aceste probleme grave, lăsând ţara fără nici o apărare împotriva oricăror capricii ale naturii. Mai mult, sub ochii lui şi oblăduirea guvernanţilor PSD, s-a procedat la defrişările sălbatice de păduri şi chiar de perdele de protecţie de către bandele de mafioţi puşi pe căpătuială rapidă - fără muncă - şi de ţigani, la distrugerea sistemelor de îmbunătăţiri funciare de protecţie împotriva inundaţiilor. Ca un exemplu de politicianism în gestionarea sectorului de îmbunătăţiri funciare, prezint următorul fapt: fostul ministru al agriculturii, Ilie Sârbu, voia să mute sediul filialei zonale Mureş - Oltul superior al Agenţiei Naţionale a Îmbunătăţirilor funciare de la Braşov la Sf. Gheorghe, sub presiunea pretenţiilor UDMR, fără nici o justificare logică, fără să ţină cont că judeţul Braşov avea cea mai mare experienţă în acest gen de lucrări, avea cea mai mare suprafaţă amenajată în acest sens şi, în fine, aici a funcţionat întotdeauna o asemenea filială. S-a renunţat la această măsură numai în urma protestelor energice a salariaţilor, a sindicatului, la care m-am alăturat şi eu prin intervenţii în Camera Deputaţilor, inclusiv o interpelare adresată ministrului mai sus menţionat. Cum să mai meargă treburile bine în acest sector?

Văzând modul lamentabil în care s-a intervenit la recentele calamităţi, îmi revine obsedant în minte întrebarea: unde este armata, de ce nu intervine cu amfibii, bărci, elicoptere, pontoane, alte mijloace ce le deţine pentru salvarea oamenilor şi a avutului lor? În afară de câţiva jandarmi cu lopeţi, găleţi şi mături (şi alea probabil luate de la gospodarii inundaţi), nu s-au văzut alţi militari să intervină la aceste dezastre, care cred că sunt asemenea unor stări de necesitate. În 1970 toată armata a fost mobilizată la inundaţii. Acum de ce nu se mai poate? Cine ne apără în faţa dezlănţuirilor naturii şi, Doamne fereşte, poate fi şi mai rău?

PRM s-a alăturat efortului de ajutorare a sinistraţilor şi a manifestat ataşamentul faţă de populaţia greu încercată din zonele calamitate, trimiţând numeroase ajutoare.

Dar, este timpul ca o nouă guvernare să ofere soluţii imediate şi eficiente, să treacă la măsuri menite să pună capăt haosului criminal care se manifestă în prevenirea şi combaterea calamităţilor naturii, să protejeze populaţia împotriva dezastrelor.

Din păcate, actuala guvernare trâmbiţează în aceste zile pe toate canalele mass-media măsurile de ajutorare luate pentru refacerea gospodăriilor celor afectaţi de calamităţi, dar n-am sesizat în toate aceste laude nici o intenţie, sarcină sau promisiune, ca organele abilitate profesional cu problemele de îmbunătăţiri funciare, administraţiile locale etc., să fie puse la treabă şi să gândească pe timp scurt şi mediu, măsuri concrete şi specifice fiecărei zone, comune, sat, măcar pentru atenuarea problemelor cu care s-au confruntat la sfârşitul lunii august. Se procedează tot pompieristic, ca şi în cazul încălzirii locuinţelor, fără a se stabili măsuri de perspectivă, guvernanţii umblă tot la efect, fără să analizeze şi să ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor.

Domnul Paul Magheru:

În numele Uniunii Judeţene a Pensionarilor din Bihor, Asociaţiei foştilor miliari - muncitori în detaşamentele de muncă 1950-1961, Asociaţiei Investitorilor FNI din Bihor şi Asociaţiei Şomerilor din Bihor mă adresez în Parlamentul României cu următoarea declaraţie politică:

După lovitura de stat din decembrie 1989 "botezată" de unii analişti drept revoluţie, oamenii politici care au ajuns să conducă destinele ţării mai mult au jefuit-o decât au condus-o, lăsând o mulţime de lucrători fără servicii, aruncându-i în şomaj, pensionându-i sub diferite motive, sărăcindu-i şi umilindu-i. Astăzi, numărul acestora se ridică la 7-8 milioane.

Trecerea bruscă, în mod anarhic, de la socialism la capitalism, fără o gândire şi un plan coerent şi etapizat, a scos la iveală toate tarele posibile care sălăşluiesc ascunse în sufletele unor concetăţeni: dorinţa de îmbogăţire rapidă, corupţia , plăcerea de a exploata şi a umili, aroganţa, impertinenţa. Ca urmare, sondajele de opinie reale arată că 80% din populaţie nu mai are încredere în actualii guvernanţi, poporul considerându-se înşelat prin promisiuni mincinoase, lansate pe toate canalele mass-media: zare, radio. TV.

Tot mai mulţi cetăţeni ai României, indiferent de naţionalitate, sunt convinşi că actualii guvernanţi nu mai au dreptul să conducă după alegerile din noiembrie 2004. Deşi se intitulează social-democraţi, în anii 1990-1996 şi 2000-2004 ei au transpus în practică o politică de dezindustrializare şi sărăcire a ţării, printr-o privatizare anarhică, care a favorizat doar îmbogăţirea unor potenţi ai noilor vremuri.

Ca urmare, au dispărut fabrici şi uzine care produceau până în 1989 bunuri competitive pe plan european şi mondial, făcând concurenţă unor industrii cu vechi tradiţii în ţările vestice, nucleul agriculturii moderne care se înfiripase în anii 1970-1980 ai secolului trecut (sere, irigaţii, livezi, institute de cercetare) a fost spulberat. O dată cu aceşti paşi înapoi a început să crească, în proporţie geometrică, numărul şomerilor, sărăcia şi disperarea.

În consecinţă, nu mai acceptăm să fim minţiţi, nu mai dorim să fim complici la jefuirea ţării şi sărăcirea marii majorităţi a poporului, anunţând actuala coaliţie de la putere şi pe şeful statului că nu îi vom mai vota în toamna anului curent.

Până în prezent nu s-a luat nici o măsură reală şi durabilă pentru îmbunătăţirea vieţii pensionarilor, şomerilor, bolnavilor în general şi a celor din generaţia noastră, în special. Deşi noi suntem cei care, aşa cum s-a putut şi cum am fost dirijaţi, trudind din greu şi sperând în mai bine pentru urmaşii noştri, în ultimii 50 de ani am ridicat ţara într-o nouă etapă de dezvoltare economică faţă de ceea ce s-a putut realiza în perioada interbelică. Măsurile luate de guvernanţi în ultimele luni, vizând creşterea pensiilor, gratuităţi pe mijloacele de transport, alte subvenţii pentru "coşul zilnic" - pe lângă că sunt infime, au fost rapid anulate de creşterea preţurilor la combustibilii folosiţi în procesul de producţie a bunurilor de consum zilnic. Propaganda nu ţine de foame şi nu asigură sănătatea cetăţeanului!

S-au dat uitării promisiunile PSD din preajma şi din timpul alegerilor locale şi generale din 2000. Mai ales Legea 19/2000, legea pensiilor, care la art.180 prevedea recalcularea acestora.

Considerăm că după 40-45 de ani de muncă ar trebui să avem o pensie decentă, care să ne asigure o viaţă în consecinţă, nu neapărat abundentă şi fără griji, pentru cei câţiva ani, mai mulţi sau mai puţini, pe care Dumnezeu ni-i va mai da de trăit.

Nu ne putem explica cum înainte de 1990 s-au construit zeci şi sute de blocuri în fiecare oraş, asigurându-se locuinţe în marea lor majoritate decente, pentru toţi solicitanţii, fără să se ţină cont de funcţie şi pregătirea profesională avută. Oamenii muncii şi pensionarii, atât din industrie cât şi din agricultură, administraţie, învăţământ şi cultură, au beneficiat de tratament spitalicesc şi în staţiuni balneo-climaterice aproape gratuit. Copiii "oamenilor muncii" puteau frecventa grădiniţele, şcolile şi universităţile fără cheltuieli deosebite. Se va spune că într-o economie strict centralizată şi dirijată, cum a fost cea dinainte de 1989, se puteau acoperi aceste nevoi din bugetul statului. Astăzi statul nu îşi constituie anual un astfel de buget? De ce nu este alimentat ritmic şi sigur? De ce se permite evaziunea fiscală a afacerilor "baronilor" pesedişti, udemerişti, pedişti sau liberali?

Ne adresăm ca ultimă speranţă Partidului România Mare, partid care, pe lângă criticile documentate făcute guvernanţilor şi Opoziţiei este consecvent în aplicarea programului şi statutului PRM puse în slujba cetăţenilor ţării.

Domnul Ştefan Lăpădat:

Argumente pentru construirea unei săli de sport la clubul Sportiv Şcolar Drobeta Turnu-Severin.

Clubul Sportiv Şcolar din Municipiul Drobeta Turnu-Severin este unitate de învăţământ independentă cu personalitate juridică din anul 1972, având certificatul de identitate sportivă cu nr.0000210, eliberat în anul 2001.

Are secţii pentru următoarele ramuri de sport: atletism, fotbal, baschet, volei, handbal, lupte greco-romane, judo şi nataţie. Activitatea Clubului se desfăşoară într-o sală care nu corespunde normelor de omologare pentru desfăşurarea competiţiilor oficiale, fiind nevoit să apeleze la sălile de sport din judeţele limitrofe, plătind sume considerabile pentru chirii, deplasarea, cazarea şi masa sportivilor.

Clubul Sportiv Şcolar, conform adresei Federaţiei române de handbal cu nr.375 din 23 aprilie 2004 este o unitate cu rezultate de excepţie privind selecţia, pregătirea şi perfecţionarea elevilor sportivi, cât şi a rezultatelor foarte bune obţinute în campionatele naţionale de juniori, masculin şi feminin.

Astfel, la nivelul echipelor de juniori I, II şi III masculin şi feminin se poate remarca prezenţa echipelor în turneele semifinale şi finale din anii 1990 şi până în prezent, după cum urmează: masculin - prezenţă în opt turnee finale, cucerind medaliile de bronz în 1998 şi argint în 1999; feminin - prezenţă în 17 turnee finale şi semifinale, cucerind 3 medalii de bronz şi una de argint.

În ultima perioadă au fost promovaţi 6 jucători de handbal în loturile naţionale şi 25 de sportivi în Divizia A, iar la feminin au fost promovate 10 sportive în loturile naţionale.

Din ambele grupe s-au obţinut titluri de campioni şi campioane la nivel naţional, european, mondial şi olimpic. Clubul Sportiv Şcolar deţine teren în proprietate pe care poate fi construită o sală regulamentară pentru desfăşurarea competiţiilor.

Faţă de cele arătate, rog Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului să ia în atenţie argumentele prezentate şi să includă în programul naţional intitulat "Săli de sport" acest obiectiv important care va contribui la realizarea de înalte performanţe.

Domnul Tudor Mohora:

Intervenţia mea de astăzi se intitulează : Este admisibil ca în Camera Deputaţilor un deputat să se comporte, aşa cum a apreciat presa, "ca-n Ferentari" ?

Presa a relatat pe larg că în ziua de 1 septembrie a.c., domnul deputat Eugen Nicolăescu într-un acces de furie şi ţipând, a numit-o în faţa reprezentanţilor presei "vagaboandă" pe doamna Rodica Avram, directoarea Direcţiei pentru Comunicare, Presă şi Relaţii Publice din Secretariatul general al Camerei Deputaţilor, deşi aceasta nu era de faţă, pe motiv că sala conferinţelor de presă era închisă.

Enervându-se, domnul deputat Nicolăescu a ameninţat că dacă "vagaboanda nu vine cu cheia în dinţi", va fi dată afară din serviciu peste 3 luni (deci după alegeri).

În faţa unor astfel de manifestări suburbane din partea unui deputat şi pentru caracterizarea obiectivă a acestora sunt necesare câteva precizări :

Conferinţa de presă a Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal a fost convocată intempestiv, nefiind programată potrivit procedurilor în vigoare ; ca urmare, în momentul în care s-a anunţat evenimentul, sala pentru conferinţele de presă era închisă, cheia fiind adusă însă în circa 5-6 minute.

Domnul deputat Nicolăescu, deşi este purtătorul de cuvânt al Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, nici măcar nu o cunoaşte pe directoarea Direcţiei de presă şi nici atribuţiile acesteia. În concepţia sa, acestea s-ar rezuma la aducerea " în dinţi " a cheii de la sala de conferinţe de presă. Domnia sa a omis faptul că aducerea cheii la sala respectivă intră în sarcinile serviciilor administrative, la sesizarea Direcţiei de presă, în urma solicitării în scris a unui grup parlamentar sau a altor structuri abilitate.

Acestea sunt faptele. Analiza lor impune exprimarea unei poziţii ferme de dezaprobare faţă de astfel de atitudini, care nu fac cinste Camerei Deputaţilor, precum şi pentru evitarea unor astfel de evenimente reprobabile în viitor. Ea se bazează pe următoarele elemente:

Jignirea în faţa reprezentanţilor presei, fără nici un motiv plauzibil a unei doamne onorabile, în exerciţiul funcţiunii, este, în sine, un act necivilizat, dezonorant şi incompatibil cu statutul de deputat al domnului Nicolăescu şi de reprezentant al unei circumscripţii electorale din inima Transilvaniei caracterizată printr-un grad ridicat de civilizaţie şi de respect faţă de femei.

Pe bună dreptate, presa a caracterizat jignirea proferată de domnul deputat, ca fiind uitarea celor "şapte ani de acasă" şi care reprezintă un comportament "ca-n Ferentari", respectiv de mahala.

Ameninţarea cu "datul afară din serviciu peste 3 luni" dovedeşte lipsă de respect faţă de Instituţia parlamentară şi a regulamentelor care o guvernează. Cu alte cuvinte, în această concepţie, în viitorul apropiat nu ne aşteaptă armonia şi pacea socială, ci răzbunarea.

În calitate de purtător de cuvânt al Partidului Naţional Liberal, partid care nu pierde nici o ocazie să afirme că reprezintă elitele, domnul Nicolăescu, prin comportamentul pe care l-a avut, compromite însăşi partidul pe care îl reprezintă. Este, de asemenea grav că nu s-a manifestat o desolidarizare faţă de acest comportament din partea colegilor săi de partid prezenţi la cele întâmplate: doamna deputat Monica Muscă şi domnii deputaţi Radu Berceanu şi Cătălin Popescu Tăriceanu.

Pentru un purtător de cuvânt al unui partid parlamentar cu pretenţii, respectiv pentru un intelectual şi cadru didactic este grav să nu cunoască semnificaţia cuvintelor pe care le foloseşte. În Dicţionarul explicativ al limbii române cuvântul "vagabond" înseamnă: om de nimic, fără căpătâi; om fără ocupaţie stabilă, fără domiciliu fix; om care rătăceşte fără rost pe drumuri. Aşa vede domnia sa calitatea unui funcţionar cu sarcini de răspundere din aparatul Camerei Deputaţilor?

În ceea ce priveşte ameninţarea cu "datul afară din serviciu" peste trei luni, cred că domnul deputat Nicolăescu nu ar trebui să-şi facă iluzii cu privire la câştigarea alegerilor, pentru a-şi pune în operă ameninţarea, ţinând seama de o veche zicală : " să nu îţi faci iluzii ca să nu ai deziluzii "

Deziluzia în cazul respectiv este mai mult decât probabilă.

Domnul Adrian Moisoiu:

Bine că România nu e Reghin!

Conform recensământului populaţiei din februarie 2002, în municipiul Reghin din judeţul Mureş trăiesc 36.023 de locuitori, din care 23.527 adică 65,31% s-au declarat români, iar 10.353 adică 28,74% - maghiari. Cu toate acestea, deşi până în prezent nu s-a remarcat prin nimic, la recentele alegeri locale, în funcţia de primar al localităţii a fost ales un maghiar! În condiţiile în care românii nu s-au prezentat la urne, votul etnic a funcţionat!

De aceste date statistice şi de acest fapt mi-am adus aminte sâmbătă, 4 septembrie, când la Târgu Mureş, Consiliul Reprezentanţilor Unionali ai U.D.M.R. a hotărât cu 109 voturi favorabile ca Markó Béla să reprezinte Uniunea în cursa prezidenţială. Cu alte cuvinte, o minoritate de maximum 6% are pretenţia să conducă România! Nu ar fi nimic rău în asta, fiindcă România a mai avut preşedinţi selectaţi din rândul minorităţilor, dar de data aceasta apreciez că se întrece măsura. "Programul meu electoral este cel al U.D.M.R. şi acceptând această dorinţă a filialelor de a candida la prezidenţiale, doresc să fac faţă provocărilor anului 2004, să satisfac toate provocările lansate de această candidatură" a declarat imediat noul candidat la preşedinţie. Iar conducerea U.D.M.R. a preluat, înainte de campania electorală, aproape în totalitate programul electoral al aripii reformiste, intitulat "Dialog pentru autonomie". Acesta, deoarece actualele regiuni de dezvoltare economică sunt apreciate nefuncţionale, cuprinde în mod explicit înfiinţarea Ţinutului Secuiesc - care ar urma să înglobeze judeţele Harghita, Covasna şi parţial Mureş, să înfăptuiască în următorii patru ani instituţii ale autonomiei, ceea ce presupune crearea cadrului juridic complet al autonomiei culturale, realizarea autonomiei administrativ-teritoriale, crearea de forme noi de colaborare regională între judeţele secuieşti, modificarea regiunilor de dezvoltare economică şi crearea de garanţii legale pentru reprezentarea proporţională a comunităţilor minoritare în organele decizionale şi executive, inclusiv în poliţie şi alte instituţii importante.

"Nu este nevoie de referendum, stimaţi colegi, pentru a afla dacă secuii vor sau nu autonomie. Noi putem spune tuturor şi fără referendum: vor, fireşte că vor, cum să nu vrea! Numai că asta nu se poate realiza printr-un referendum unilateral, ci printr-o luptă asiduă în continuare, care să se concretizeze în obiectivele enunţate"a precizat, în discursul său Markó Béla.

Care este diferenţa dintre "moderaţii" şi "radicalii" din U.D.M.R.? Credeţi că întâmplător în judeţele Covasna, Harghita, Mureş, Cluj, Sălaj, Bihor sau Satu Mare aranjamentele şi protocolul P.S.D. - U.D.M.R. a funcţionat atât de bine încât au în fruntea lor preşedinţi sau cel puţin vicepreşedinţi de consilii judeţene maghiari?

M-am săturat de Transilvania Mică şi de Ungaria Mare! Vreau o Ţară normală, o ţară a tuturor celor care locuim pe aceste mirifice plaiuri şi se numeşte România! O Ţară, în care copiii noştri să dorească să-şi clădească un viitor demn, pe pământul unde sunt înmormântaţi moşii şi strămoşii lor!

Nu am nimic cu domnul Markó Béla, nu sunt xenofob, dar vreau ca preşedintele României să fie leal statului în fruntea căruia va fi ales. Formularea "ceea ce e bine comunităţii maghiare e bine şi pentru România", mă face să mă gândesc că dânsul pune căruţa înaintea boilor. Doresc ca preşedintele României să gândească şi să spună exact invers: "Ce e bun pentru România, e bun şi pentru UDMR!" Sper că românii se vor orienta şi la alegerile din 28 noiembrie, vor vota astfel încât să mă bucur că România nu e Reghin!

Domnul Eugen Gheorghe Nicolăescu:

Pe perioada vacanţei parlamentare, Guvernul, ajutat de un Parlament controlat şi lipsit de atribuţiile sale esenţiale, s-a jucat cu emiterea de ordonanţe, inclusiv în domeniul rectificării bugetare şi politicilor fiscale.

Deşi atributul de legiferare este numai al Parlamentului, potrivit Constituţiei şi normelor democratice, Guvernul PSD nu s-a reţinut să rectifice bugetul statului şi să aloce sume importante provenite din economii şi din încasări suplimentare.

Este de neînţeles de ce nu s-a aşteptat reluarea lucrărilor Parlamentului şi cu un proiect de lege a cărui dezbatere putea fi cerută cu prioritate, se putea ajunge la o dezbatere serioasă a adunării şi consumării banului public.

S-a preferat lipsa totală de transparenţă, ştiindu-se că ordonanţele referitoare la rectificarea bugetară vor fi luate în dezbatere la o dată când nu se mai poate corecta nimic, pentru că banii au fost cheltuiţi de cei cărora le-au fost alocaţi.

Este cunoscută criza din sistemul de sănătate, problemele cu care se confruntă educaţia şi nemulţumirile tot mai mari ale profesorilor, iar rectificarea bugetară nu a adus nimic din ceea ce ar fi trebuit să fie soluţii pentru ieşirea din crize şi atenuarea dezechilibrelor majore din aceste două sectoare de activitate.

S-au anunţat programe cu impact social, măsuri strict electorale, cu impact negativ pe bugetul statului, care nu au susţinerea financiară pe o perioadă lungă de timp, ele fiind finanţate numai pentru ultima parte a acestui an.

Într-o asemenea manieră de lucru speră Guvernul PSD să mituiască populaţia, să manipuleze rezultatele alegerilor parlamentare şi prezidenţiale şi să mai câştige un mandat de patru ani.

Agresivitatea mediatică, inclusiv prin încălcarea legii cu ocazia alegerilor preliminare din PSD, va fi probabil bumerangul care va lovi iniţiatorii acestei campanii fără precedent de cult al personalităţii, de aroganţă faţă de oricine gândeşte altfel, iar cetăţenii se vor revolta aşa cum au făcut cu fostul primar pesedist Sechelariu.

Am speranţa că abuzul mediatic pe toate canalele de televiziune, radio şi aproape toată presa scrisă, zilnic şi de mai multe ori pe zi asupra telespectatorilor, radioascultătorilor şi cititorilor va avea efectul contrar: suprasaturarea şi dorinţa de a scăpa de cei care nu au decât preocuparea de a-şi face publicitate pe bani publici.

Societăţi şi companii naţionale cu capital de stat sau majoritar de stat, care au activitate de monopol, deci fără necesitatea de reclamă, plătesc sute de mii dolari pe publicitate la instituţiile de media pentru a face imagine acestui guvern corupt, incapabil să muncească cinstit, eficient şi corect pentru cetăţenii români.

Sper ca rectificarea bugetară electorală care exemplifică gândirea perversă a PSD să fie printre ultimele, urmând ca românii să-şi poată hotărî singuri viitorul prin intermediul parlamentarilor care sunt şi trebuie să fie în slujba cetăţeanului, care să le reprezinte interesele şi să controleze cum se aplică politicile guvernamentale.

Doamna Constanţa Popa:

Declaraţie politică: În sistemul sanitar, promisiuni neonorate de Guvernul PSD.

1. Salarizarea decentă a personalului din sistemul sanitar.

Premierul Adrian Năstase a prezentat în Parlamentul României pe data de 22 decembrie 2000 programul de guvernare al PSD, promiţând că: "Salarizarea personalului sanitar superior şi mediu, atât în medicina primară, cât şi în cea de specialitate se va face în funcţie de prestaţiile efectuate, de eficienţa şi calitatea actului medical, indiferent de statutul public sau privat al furnizorului. Se vor introduce sisteme de plată (plata per capita, per act sau combinarea celor două modalităţi) care să stimuleze furnizorii să ofere servicii sanitare de calitate."

Promisiuni ... promisiuni ...

În iunie 2004, conform Institutului Naţional de Statistică, salariile personalului din sistemul sanitar sunt cele mai mici din sectorul bugetar, salarii mai mici decât personalul din sistemul sanitar având doar lucrătorii din salubritate, după cum se poate observa:

Salariu mediu net

• Învăţământ - 5.892.397 lei
• Sănătate - 4.794.920 lei
• Administraţie publică - 7.725.207 lei
• Electricitate - 9.349.572 lei
• Minerit - 8.602.795 lei
• Salubritate - 4.209.478 lei

Constatând că după 4 ani de guvernare PSD, cei mai prost plătiţi bugetari sunt cei din sistemul sanitar, mai mulţi membri ai Comisiei de sănătate din Camera Deputaţilor, comisie condusă de către prof. univ. dr. Mircea Ifrim, deputat PRM, au propus o "Lege privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile publice ale sectorului sanitar" (B. P. nr. 295/2004).

Această lege are ca obiect de reglementare salarizarea şi alte drepturi ale personalului de specialitate medico-sanitar, personalului auxiliar sanitar, precum şi a altor categorii de personal, încadrat în baza contractului individual de muncă, în unităţile sanitare din sectorul bugetar.

Salarizarea şi alte drepturi ale personalului din sectorul sanitar trebuie "să reflecte în mod real importanţa acestui sector, având drept scop final o asistenţă medicală eficientă şi de calitate care să conducă la îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei".

Punctul de vedere al Guvernului PSD, transmis nouă, deputaţilor iniţiatori, este stupefiant. "Guvernul nu susţine adoptarea propunerii legislative".

Argumentele invocate sunt următoarele:

Elaborarea unor legi speciale de salarizare a personalului contractual pe sectoare de activitate nu se justifică.

Aprobarea măsurii propuse este vădit discriminatorie faţă de celelalte categorii de personal din afara sistemului medico-sanitar, ceea ce va conduce la inechităţi în salarizarea altor funcţii cu atribuţii similare în întreg sectorul bugetar.

2. Este nevoie de un efort financiar suplimentar în cuantum de 58.839,2 miliarde lei, sumă calculată pentru un număr de 315.000 de salariaţi din sectorul de sănătate şi asistenţă socială, conform datelor statistice din anul 2004, în această propunere legislativă propunându-se o creştere medie a salariului de bază faţă de iunie 2004 de 257,5% şi un salariu mediu brut propus pentru 2005 de 19.206.828 lei, faţă de un salariu mediu brut în martie 2004 de 7.036.757.

Argumentele Guvernului PSD "Nu sunt bani pentru sănătate" sunt cinice şi arată că nu-i pasă de sănătatea naţiunii române.

Oare nu cunoaşte Guvernul PSD că, aşa cum se poate observa, salariul mediu net în sectorul sanitar este puţin mai mare decât al unui lucrător din serviciile de salubritate?

Se spune că nu sunt bani pentru creşterea salariilor în sistemul sanitar, dar Curtea de Conturi a României, în Raportul pe anul 2004, constată că "în bugetul de venituri consolidat al Casei de Asigurări de Sănătate pe anul 2004, nu s-au luat în considerare disponibilităţile băneşti ale CNAS la 31.12.2003 (în sumă de 7.071 miliarde lei, din care fond de rezervă 3.009 miliarde lei).

Neconsiderarea acestor disponibilităţi ca sursă de finanţare a cheltuielilor a condus la propunerea de către CNAS a unui buget de venituri consolidat dezechilibrat, cu cheltuieli mai mari decât veniturile; aceasta a avut drept consecinţă propunerea de acoperire a deficitului de la bugetul de stat. Or, situaţia financiară reală a CNAS nu impunea solicitarea de subvenţii de la bugetul de stat.

Câte alte fonduri nu au fost cheltuite fie ineficient, fie în alte scopuri decât cele de a asigura asistenţa medicală? Cele 500 milioane de dolari cheltuiţi pe aparatura medicală, care fie nu a fost încă scoasă din vamă, fie nu au fost repartizaţi bani pentru a fi pusă în funcţiune, fie este deja uzată moral... Şi există şi alte exemple de proastă gestionare a fondurilor destinate sănătăţii, dar atunci când se solicită creşterea salariilor personalului din sistemul sanitar, Guvernul PSD răspunde că nu sunt bani.

Banii din aceste fonduri cheltuiţi ineficient sau în alte scopuri ar fi putut fi folosiţi pentru a creşte cu un anumit procent salariile în sistemul sanitar. Să nu se uite că în sistemul sanitar obiectul muncii este Omul, în cel mai critic moment din viaţa lui, atunci când sănătatea sau chiar viaţa îi este pusă în pericol. Nu se poate face performanţă, nu se pot salva vieţile pacienţilor, fără accesul personalului medico-sanitar la literatura de specialitate (şi cărţile de specialitate costă foarte mult), fără a te putea pregăti continuu şi fără a trăi decent.

PRM consideră că personalul din sistemul sanitar merită efortul de mărire a salariilor pentru că sănătatea este o prioritate naţională.

În ultimii 15 ani, procentul redus din p.i.b. alocat sănătăţii (de aproximativ 4%) şi neutilizarea fondului CNAS pentru sănătate, au condus, împreună cu alţi factori precum sărăcia, poluarea, la înrăutăţirea stării de sănătate a cetăţenilor României (reapariţia tuberculozei, creşterea explozivă a îmbolnăvirilor prin boli transmisibile (hepatite, SIDA, sifilis), a cancerelor, bolilor cardio-vasculare etc.

PRM va susţine propunerea legislativă de creştere a salariilor personalului din sistemul sanitar.

Domnul Dan Brudaşcu:

Declaraţie politică: Renaşterea neorevizionismului, neoanexionismului şi neohorthysmului unguresc.

În perioada 11-17 august a.c., la Kismaros, staţiune situată la circa 50 km de Budapesta, s-a desfăşurat cea de a VI-a ediţie a taberei intitulată Magyar Sziget (Insula maghiară), în realitate o acţiune neorevizionistă, neoanexionistă şi neohorthystă. În programul acesteia au fost înscrise conferinţe şi prelegeri care au încercat să demonstreze nedreptatea pe care ar fi suferit-o poporul maghiar în urma Tratatului de pace de la Trianon din 4 iunie 1920. Organizatorul manifestării a fost Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, nume care ilustrează structura administrativ-teritorială a Ungariei Mari.

Pe durata desfăşurării taberei au fost scandate sloganuri ca "Să piară Trianonul!", "Dreptate pentru Ungaria!" "Nu, nu, niciodată!", "Sunt maghiar, nu turist!". Fiecare participant a purtat tricouri albe sau negre pe care era imprimată una din lozincile de mai sus. Pretutindeni în tabără au fluturat steagurile Ungariei Mari şi cele ale armatei regale maghiare din perioada dualistă. Atmosfera ce a domnit în tabără a fost, mai degrabă, specifică regimului de teroare din timpul domniei lui Horthy, şi nu epocii în care Ungaria tocmai a devenit membră a NATO şi U.E.

Prin tabără au trecut circa 5.000 de participanţi, dintre care 600 au stat constant acolo.

În cadrul conferinţelor au luat cuvântul Fur Lajos, fost ministru al Apărării în perioada 1990-1992, Borbely Imre, fost deputat UDMR, Patrubany Nicolae (Miklos) din Cluj-Napoca, reprezentanţi ai Partidului Liber-Democrat, condus de David Ibolya, fost ministru al Justiţiei în Guvernul Orban, ai Partidului Agricultorilor, condus de ultranaţionalistul Csurka.

De la data desfăşurării acestei manifestări fasciste şi antisemite, autorităţile de stat ale României nu au avut nici o reacţie, deşi la Kismaros s-au proferat ameninţări la adresa integrităţii naţional statale româneşti, inclusiv de cetăţenii români de origine maghiară prezenţi acolo.

Având în vedere această tăcere inexplicabilă, ca şi frecventele atacuri îndreptate cu acest prilej împotriva României, în calitate de deputat de Cluj şi secretar al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, am adresat o întrebare pe această temă ministrului de externe, domnul Mircea Dan Geoană solicitându-i:

1. Să ceară explicaţii Ministerului de Externe al Ungariei în legătură cu această acţiune neorevizionistă, neoanexionistă, antiromânească şi antisemită.
2. Să informeze organismele internaţionale, inclusiv Uniunea Europeană, în legătură cu organizarea şi desfăşurarea într-un stat membru NATO şi UE a unor acţiuni îndreptate împotriva statelor vecine, care pun în pericol siguranţa şi liniştea cetăţenilor acestor ţări.
3. Să ceară Guvernului ungar interzicerea pe viitor a unor asemenea manifestări, scoaterea în afara legii a Mişcării Tinerilor din cele 64 de Comitate şi sancţionarea participanţilor la această "tabără".

De asemenea, am solicitat domnului Marian Florian Săniuţă, ministru al Administraţiei şi Internelor:

1. Să acţioneze pentru scoaterea în afara legii a filialelor din România ale Mişcării Tinerilor din cele 64 de comitate, mişcare neorevizionistă, neoanexionistă şi neohorthystă, dar şi vădit antisemită, şi sancţionarea, conform legii, a promotorilor acesteia.
2. Să identifice toate persoanele, cetăţeni români, care au participat la tabăra din Staţiunea Kismaros şi să demareze acţiunile legale pentru deferirea lor în justiţie pentru asociere în vederea comiterii de infracţiuni îndreptate împotriva statului român, a integrităţii şi suveranităţii sale, a liniştii şi siguranţei locuitorilor din Ardeal.
3. Să interzică organizarea şi desfăşurarea pe teritoriul României a absolut orice fel de acţiuni cu caracter fascist, anexionist şi revizionist.
4. Să aducă la cunoştinţa opiniei publice poziţia M.A.I. faţă de această nouă acţiune ostilă României găzduită de Ungaria, tolerată de autorităţile acestui stat.

În acelaşi timp, consider că ar fi fost de datoria procurorului general al României, domnul Ilie Botoş, să se autosesizeze şi să dispună începerea urmăririi penale pentru trimiterea în justiţie a acelor cetăţeni români de origine maghiară care au participat la o astfel de manifestare fascistă şi antisemită, îndreptată împotriva României şi locuitorilor Ardealului.

Doamna Smaranda Ionescu:

Pretenţiile şi îndrăzneala Ucrainei în ceea ce priveşte accesul de la Dunăre la Marea Neagră pe o cale navigabilă proprie nu sunt nici noi, nici vechi. Ele datează de multă vreme, dar abia acum au reuşit să se concretizeze.

Poate că ele au început mai demult, pe când Ucraina era o republică unională sovietică, poate au început încă mai înainte sau poate mai târziu, după 1990. Cert este însă faptul că nici o acţiune în acest sens nu a fost întâmplătoare, ci, din contra, bine gândită în diverse variante posibile. Totul depindea de conjunctura, de neatenţia vecinilor sau a opiniei publice, de eventualul sprijin de la maica Rusia şi aşa mai departe.

După recăpătarea independenţei în cadrul C.S.I., Ucraina avea mai multă libertate ca înainte şi, deci, vechile pretenţii aveau mai mulţi sorţi de izbândă. Probabil că dintotdeauna Ucraina ar fi dorit să aibă supremaţia gurilor Dunării, dar acest lucru nu s-a putut obţine. După rişinosul şi condamnabilul Pact Ribbentrop-Molotov, au obţinut doar jumătate din şenalul Braţului Chilia, care, spre deosebire de celelalte două braţe ale Dunării, nu era navigabil.

Singura ţară care deţinea accesul direct din Marea Neagră pe Dunăre, deci, un imens avantaj economic, rămânea România, chiar după ce pierduse teritoriile învecinate cu Ţinutul Herţa şi Cetatea Albă. Construirea Canalului Dunăre-Marea Neagră de către România, deci, un acces şi mai scurt şi mai direct către mare decât vechea cale de pe braţul Sulina, a stârnit din ce în ce mai multă invidie. Consecinţa a fost începutul diverselor acţiuni diplomatice sau mai puţin diplomatice, eventual, în forţă, pentru ca Ucraina să nu mai fie nevoită să urmeze traseul navigabil român, ci să-şi creeze unul propriu, care, din punct de vedere economic, reprezenta un avantaj considerabil.

Dacă discuţiile diplomatice de după 1990, despre care Parlamentul României nu ştie aproape nimic, nu au dat rezultate, în anii 1996-997 s-a recurs şi la calea parlamentară, ambasadorul Ucrainei din acea vreme solicitând Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaţilor ca România să cedeze în totalitate Ucrainei Braţul Chilia şi nu numai un mal şi canalul navigabil aferent, aşa cum fuseseră stabilite graniţele între cele două ţări. Cei care l-au ascultat au râs, nu l-au luat în consideraţie, iar conducerea Ministerului de Externe de atunci, deşi a fost informată, a considerat probabil totul o glumă, fără a lua nici cea mai mică măsură de prevedere.

A urmat ruşinosul Tratat de bună vecinătate cu Ucraina, care nu spune nimic precis, dar care, şi astăzi, este considerat de către diplomaţi ca "fiind tot ceea ce s-a putut face", deşi statutul platoului continental şi al Insulei Şerpilor rămâne în continuare o nebuloasă. Venind la ratificare în actuala legislatură, parlamentarii am atras atenţia, în cadrul Comisiei pentru politică externă, că acest tratat, "summum-ul" performanţelor diplomatice româneşti la momentul încheierii lui, nu este suficient şi nici satisfăcător în ceea ne ce priveşte, fiind lipsit de conţinut şi neclar, fără a conţine prevederi precise în legătură cu problemele de interes major pentru ţara noastră. Dar, deşi am atras atenţia, nimic nu s-a schimbat, totul a rămas ca înainte, nemainegociindu-se nici un eventual protocol adiţional.

Dar, spre deosebire de noi, care eram fericiţi că am mai adăugat în palmaresul diplomatic un tratat care nu ne oferea nimic, ucrainenii au speculat ambiguitatea lui şi lipsa de conţinut şi au trecut la punerea în practică a visului pe care acum şi-l puteau realiza: independenţa transportului de pe mare spre Dunăre, în condiţiile unui canal propriu, aşa cum aveau şi romanii. Dar unde? Chiar în ecosistemul Deltei, monument natural european şi mondial, pe care îl sacrificau de dragul intereselor economice!

Cu puţin timp înainte de inaugurarea lui, după cum am auzit de la televizor, s-au adus laude privind protestele internaţionale tardive pe care România le-a făcut post factum la forurile internaţionale sau pe care acestea le-au făcut la rândul lor faţă de Ucraina. Şi ce dacă? N-a urmat nimic, cel puţin deocamdată.

De ce trebuie să acţionăm numai curativ şi nu şi preventiv? Dacă diplomaţia românească s-a complăcut în discuţii de catifea - garanţia evidentă a unor pacte de neagresiune - în perspectiva unei mari Uniuni Europene extinse de limitele continentului, ce au făcut serviciile de informaţii, cele care erau datoare să avertizeze şi să informeze despre pericolul distrugerii Deltei? Nu au avut specialişti, au considerat problema înaintării construcţiei Canalului Bîstroe nesemnificativă sau nerealizabilă sau, pur şi simplu, nu le-a păsat?

Ce facem acum? Aşteptăm verdictul Curţii Internaţionale de la Haga? Abandonăm de bună voie un perimetru unic în Europa, motivându-ne lipsa de vigilenţă şi nepăsarea, prin puterea încăpăţânării Ucrainei de a nu renunţa la proiectul său sau...?

Dacă problema în chestiune nu figurează pe lista priorităţilor statului român, tocmai în momentul în care este pe punctul de a finaliza şi negocierile ultimelor capitole privitoare la integrarea noastră în Uniunea Europeană, măcar să sperăm că noii stăpâni ai Deltei româneşti, aproape în întregime privatizată, vor şti, bineînţeles, să reuşească, prin prisma intereselor lor economice, care privesc direct multe personalităţi ale lumii noastre politice, vor reuşi să determine o amplificare a acţiunilor de protest oficiale, care, conjugate cu cele ale societăţii civile, care s-au manifestat deja, să reuşească a stopa acest viitor dezastru ecologic european.

Domnul Mihai Stănişoară:

"2004 - anul cadourilor electorale".

Mărinimia Guvernului Năstase în prag de alegeri nu mai cunoaşte margini. După tot felul de majorări, a pensiilor, a valorii tichetelor de masă, a gradului de compensare a medicamentelor, Executivul încearcă să-şi apropie electoral părinţii acum, la început de an şcolar, cu rechizite date gratis, bani şi calculatoare oferite elevilor fără posibilităţi. Încă de la jumătatea mandatului, ministrul finanţelor, Mihai Tănăsescu, a răspuns tranşant criticilor privind modul în care alocă banii publici: "Bugetul e un instrument financiar al partidului de guvernământ". De atunci, în afara proceselor fireşti de recorelare a pensiilor şi a unor aspecte legate de protecţia socială, Guvernul a alocat sume importante cu caracter vădit electoral. Ca măsură de protecţie socială şi de asigurare a accesului la educaţie, Guvernul a instituit programul rechizitelor şcolare gratuite pentru elevii care provin din familii cu venituri modeste. O altă metodă de atragere a voturilor: aproximativ 25.000 de elevi şi studenţi săraci vor primi în acest an echivalentul în lei a 200 de euro pentru achiziţionarea unui calculator. Bugetul alocat în acest an este de cinci milioane de euro. Această măsură nu are încă aplicabilitate, deoarece normele metodologice nu sunt finalizate.

"Banii de liceu" se vor acorda elevilor săraci din clasele a IX-a şi a X-a, pentru a-i ajuta să-şi continue studiile obligatorii. De la 1 octombrie, toţi elevii care provin din familii cu venituri mici sub 1,5 milioane pe membru de familie, vor primi 1,8 milioane lei lunar. În acest moment, pentru aceste măsuri de suport social nu există reglementări clare de aplicabilitate, cu atât mai puţin reglementări legate de sursele din care vor proveni fondurile băneşti, întrucât în bugetul MEC ele nu există. Până acum, elevii îndreptăţiţi nu şi-au primit nici bursele sociale, aşa mici cum sunt ele.

În privinţa măririi salariilor profesorilor, Executivul nu dă nici un leu mai mult decât şi-a propus. Efortul financiar care ar trebui făcut acum pentru noua grilă este de 550 miliarde lunar, bani care nu se ştie de unde vor fi luaţi.

Fără îndoială orice măsură de protecţie socială este binevenită şi necesară, mai ales în condiţiile în care după 4 ani de guvernare P.S.D.-ul este departe de a-şi fi îndeplinit promisiunile electorale privind ridicarea calităţii vieţii în România. Toate aceste măsuri prezentate anterior, multe inaplicabile practic, nu reprezintă în fapt decât simple acţiuni de imagine cu scop electoral atât timp cât ele nu au ca suport strategii coerente şi viabile pe termen lung.

Domnul Ioan Miclea:

De la tribuna Parlamentului am condamnat de mai multe ori pretenţiile unor politicieni maghiari de a obţine autonomia pe criterii etnice a Ţinutului Secuiesc sau a Transilvaniei.

Mi s-a părut, şi lucrurile sunt evidente în acest sens, că asemenea pretenţii sunt anticonstituţionale şi jignesc grav poporul român, care ştie că are o ţară indivizibilă, însă jignesc şi memoria celor care au dat suprema jertfă ca noi, cei de astăzi, să trăim într-o ţară liberă, unitară, suverană şi independentă.

Când, prin Constituţie şi legi, în România, minorităţilor naţionale li se asigură reprezentare parlamentară, dreptul la instruire în limba maternă în şcoli de stat şi particulare, când minoritarilor le este asigurat dreptul de a-şi folosi limba maternă în administraţie şi justiţie, pretenţiile de autonomie teritorială pe criterii etnice sunt cel puţin absurde, dacă nu duşmănoase, şi sunt dezavuate de întreaga Europă.

În acest context mi se pare foarte curioasă şi, oarecum, hilară pretenţia unei noi minorităţi apărute peste noapte în România, de a-şi obţine autonomia teritorială. Este vorba despre minoritatea secuiască.

Am spus că este vorba despre o nouă minoritate, bazat pe faptul că la ultimul recensământ doar un număr neînsemnat de cetăţeni ai României s-au declarat a fi secui.

În ceea ce priveşte susţinerile unor conducători ai acestei etnii, lucrurile, din punct de vedere istoric, sunt exacte. Secuii nu sunt unguri şi de-a lungul istoriei au fost în conflicte grave cu aceştia.

În cazul în care, totuşi, secuii se constituie în minoritate naţională şi va fi recunoscută ca atare de către Statul Român, sunt primul care va milita pentru a fi reprezentaţi în Parlamentul României, ca oricare minoritate, voi cere pentru ei şcoli şi facilităţi culturale etc.

În ceea ce priveşte autonomia teritorială pe criterii etnice, îi sfătuiesc să stea liniştiţi, că aşa ceva în România nu se va realiza niciodată. Pare însă cusut cu aţă albă aşa-zisul conflict dintre această aşa-zisă minoritate secuiască şi UDMR, deoarece prea seamănă pretenţiile de autonomie teritorială ale secuilor cu cele ale UDMR-ului.

UDMR-ul a pierdut startul în pretenţiile de autonomie ale Ţinutului Secuiesc şi atunci, brusc, apare o organizaţie a secuilor care, de fapt, nu există.

Toţi conducătorii secuilor sunt UDMR-işti şi nu i-am auzit, pe nici unul, dându-şi demisia din această uniune culturală.

Pe lângă absurditatea pretenţiei anticonstituţionale de autonomie teritorială peste trei judeţe din inima ţării ale acestei organizaţii secuieşti, ea invocă ceva ce în România nu există: dreptul la autodeterminare teritorială a minorităţilor.

Să fim serioşi. Acest aşa-zis drept de autodeterminare teritorială a minorităţilor până la desprinderea de către stat, a fost adus cândva în România pe turelele tancurilor sovietice şi a fost concretizat de către comunişti prin crearea Regiunii Autonome Maghiare şi tot ei au fost cei care au şi desfiinţat-o, dându-şi seama de gravul pericol al conceptului şi, mai ales, al materializării lui.

Îi invit şi pe aşa-zişii secui, precum şi pe conducătorii UDMR să-şi vadă de treabă, să se mai ocupe şi de bunăstarea economică şi socială a "supuşilor" lor, să îşi pună mintea la contribuţie, căutând soluţii pentru ca în ţara aceasta lucrurile să meargă mai bine, să fim bogaţi, să ne înţelegem mai bine şi să luptăm împreună împotriva sărăciei şi a corupţiei.

Îi asigur pe noii-născuţi secui că nu păcălesc pe nimeni. Ei sunt aceeaşi Mărie (a U.D.M.R.), dar cu altă pălărie (secuiască).

Domnul Petre Posea:

Declaraţie politică: "Ultima sesiune a actualei legislaturi, moment de referinţă pentru viitorul politicii româneşti!"

După cum prea bine se cunoaşte, anul 2004 a fost şi incontestabil mai este încă anul esenţial pentru finalizarea de către România a negocierilor cu Uniunea Europeană, pentru semnarea Acordului de preaderare în 2005 şi pentru ca ţara noastră să devină membră a Uniunii în ianuarie 2007. Tot în acest an România a devenit membru de drept al NATO. În concluzie, 2004 este anul cu o miză extrem de importantă din punct de vedere politic.

Pentru perioada rămasă de parcurs, respectiv ultima sesiune a actualei legislaturi, avem în faţă un calendar strâns şi încărcat de activităţi parlamentare din care rezultă pregnant şi cu claritate faptul că adoptarea actelor normative din agenda amintită reprezintă o prioritate absolută pentru Parlament, Preşedinţie şi Guvern.

De asemenea, este de subliniat că în această perioadă va trebui asigurat un proces legislativ fluid şi eficient care să permită finalizarea obiectivelor asumate, întrucât trebuie evitată înregistrarea unor restanţe atât în activitatea Executivului, cât şi în cea parlamentară.

Este necesar să amintesc că, în actuala legislatură, instituţia noastră a urmărit intensificarea ritmului activităţii de legiferare pentru adoptarea legilor necesare accelerării proceselor de reformă economico-socială, a consolidării, modernizării şi creşterii eficienţei instituţiilor statului, întărirea ordinii de drept şi a respectului faţă de lege, combaterea faptelor antisociale şi în special a fenomenului corupţiei, precum şi măsuri pentru sprijinirea persoanelor defavorizate.

De asemenea, în egală măsură s-a urmărit ridicarea calităţii actului de legiferare, îmbunătăţirea indicelului de stabilitate legislativă, a coerenţei acesteia, precum şi o mai bună funcţionare a raportului dintre Legislativ şi Executiv, creşterea substanţei şi a acţiunilor de control parlamentar.

Succint, dintre priorităţile legislative ale perioadei la care fac referire, aş enumera şi ratificarea unor tratate şi acorduri internaţionale pentru implementarea unor programe de finanţare externă, adoptarea unui pachet legislativ privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei privind demnităţile publice, funcţionarii publici şi mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi, nu în ultimul rând, realizarea Proiectului de revizuire a Constituţiei, dezbaterea şi adoptarea acestuia şi multe altele.

De asemenea, se poate sesiza ca un lucru notabil scăderea numărului de legi pentru aprobarea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi ale ordonanţelor Guvernului în ponderea legilor adoptate, remarcându-se totodată o pondere a creşterii propunerilor legislative în totalul iniţiativelor votate la Cameră, ceea ce denotă o sporire a calităţii iniţiativelor legislative venite din partea deputaţilor.

Este de remarcat şi faptul că în fiecare sesiune a actualei legislaturi s-a urmărit în permanenţă definitivarea procedurilor legislative la proiectele de legi cuprinse în Programul legislativ prioritar al Guvernului, dându-se prioritate proiectelor promovate de Guvern, dar şi propunerilor legislative care au vizat diverse capitole ale acquis-ului comunitar.

Revenind la anul 2004, printre alte priorităţi, acesta a fost şi este anul confruntărilor electorale pentru alegerile electorale (pentru alegerile locale), iar acum parlamentare şi prezidenţiale, dar şi anul ameliorării condiţiilor de viaţă şi al redării încrederii şi speranţei cetăţenilor.

Convins fiind că paginile de faţă nu îmi sunt suficiente pentru a pune în lumină tot ce mi-am propus, o să fac în continuare referire numai la cele mai stringente priorităţi ce stau în faţa Legislativului în ultima sesiune a actualei legislaturi.

Astfel, consider că în actuala sesiune vor avea prioritate atât lista proiectelor de lege aflate deja în procedură parlamentară, cât şi cea a proiectelor de lege aprobate de Guvern care urmează să fie înaintate Parlamentului.

În prima categorie intră proiectele de lege privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, funcţionarea poliţiei judiciare, aflate în procedură parlamentară la Senat, precum şi proiectele de lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea poliţiei comunitare pentru ordine publică la unităţile administrativ-teritoriale, Statutul aleşilor locali, a siguranţei naţionale a României etc., aflate în procedură parlamentară la Camera Deputaţilor.

Pentru a realiza obiectivele propuse, în strategia viitoare a Partidului Social Democrat se impune o schimbare radicală de comportament şi de responsabilitate în activitatea fiecărui parlamentar şi îndeosebi a celor care au funcţii de conducere.

De asemenea, în activitatea organelor de conducere ale Parlamentului trebuie manifestat spirit de echipă, autoritate şi solidaritate colegială.

Domnul Adrian Gurzău:

Declaraţie politică: "Deputatul Adrian Gurzău cere demisia premierului Adrian Năstase".

Deputatul Adrian Gurzău solicită premierului Adrian Năstase să demisioneze din fruntea Executivului întrucât în acest moment se află într-o situaţie de incompatibilitate instituţională inadmisibilă.

Ca şef al Guvernului României, domnia sa are în directa sa subordonare Ministerul Justiţiei şi, implicit, Parchetul Naţional Anticorupţie. După cum se ştie, în acest moment, premierul este cercetat de Parchetul Naţional Anticorupţie ca urmare a unei sesizări privind modul în care a achiziţionat un imobil în Bucureşti, prin intermediul Cabinetului individual de avocatură Adrian Năstase, la un preţ suspect de mic. Această tranzacţie are, potrivit denunţului făcut împotriva premierului, toate caracteristicile unui gest de mituire. Mai îngrijorător este faptul că cel care a vândut terenul în cauză este fostul deputat Gabriel Bivolaru, cel care a fost judecat şi condamnat pentru fraudarea Băncii Române pentru Dezvoltare.

În această situaţie, premierul Adrian Năstase are la îndemână toate mijloacele instituţionale pentru a influenţa ancheta PNA. Este greu de crezut că într-o Românie în care separaţia puterilor în stat reprezintă o problemă considerată nerezolvată chiar de către organismele internaţionale, ancheta în cazul Năstase va scăpa de sub influenţa premierului.

În consecinţă, premierul Adrian Năstase ar trebui să îşi depună demisia şi să se pună la dispoziţia organelor de anchetă. Reamintim că, în urmă cu câţiva ani, Traian Băsescu a renunţat la imunitatea parlamentară şi s-a pus la dispoziţia justiţiei în situaţia în care a fost anchetat în dosarul "Flota".

În acelaşi timp, premierul este şi candidatul oficial al Partidului Social Democrat la preşedinţia ţării. Pe linie de partid, Adrian Năstase este primul candidat PSD care încalcă regulile morale stabilite de propriul său partid, care a stabilit reguli de selecţie a candidaţilor la alegerile parlamentare din toamnă.

O serie de baroni locali ai PSD au fost excluşi de pe listele de candidaţi tocmai pentru că se aflau sub ancheta PNA. Ei bine, de data aceasta, chiar unul dintre cei care au făcut această regulă este şi primul care o încalcă. Ca atare, pentru a face dovada că este decis să contribuie la creşterea moralităţii partidului său şi a politicii româneşti, ar trebui să îşi retragă candidatura de la preşedinţia ţării. În acest mod, ar putea dovedi că apelul la moralitate făcut de partidul domniei sale nu este doar o simplă strategie preelectorală.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Salvaţi copiii! M.E.C.T oferă copiilor români o educaţie "strâmbă".

Necesitatea elaborării şi aplicării la nivel naţional a unui program de educaţie pentru sănătate este evidentă. Pretutindeni se fac eforturi pentru eradicarea consecinţelor lipsei de informare în domeniul educaţiei, pentru sănătatea proprie şi a semenilor, pentru stoparea irosirii de vieţi omeneşti din, s-ar putea spune, neştiinţă elementară.

La începutul unui nou secol, al unui nou mileniu, oamenilor nu li se aduce la cunoştinţă la timp sau deloc lucruri considerate de bază în ştiinţele biomedicale. Un asemenea efort presupune, pe lângă competenţă ştiinţifică, tact, răbdare, perseverenţă şi, nu în ultimul rând, priceperea de a oferi şcolarului, copil sau adolescent, informaţii care prezintă riscul de a nu fi bine percepute de acesta.

Exemplul cel mai grăitor este dificultatea de a aduce în atenţia adolescenţilor aspectele intime şi delicate ale sexualităţii, care, lipsite de fundamentul ce îl constituie dragostea, fac să prevaleze asupra universului uman o instinctualitate agresivă şi vulgară. Experienţa şi studiile efectuate de specialişti arată că tinerii îşi doresc acest fundament, dar nu ştiu şi cum să-l caute şi, mai ales, în ajutorul cui ar putea avea încredere, în căutarea identităţii lor.

Problema este, cu adevărat, extrem de dificilă şi de delicată, iar răspunderea aferentă incomensurabilă, de unde, probabil şi dificultatea de a antrena persoane în constituirea unei metode de educaţie pentru sănătate. Iniţiativa a revenit, în cele din urmă, celor două autorităţi competente, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi Ministerului Sănătăţii. Dezvoltarea capacităţii de a rezolva situaţii-problemă, în ceea ce priveşte sănătatea şi mediul în care se formează şi trăiesc tinerii a fost luată în calcul de M.E.C.T fiind pusă în practică prin Ordinul Ministrului nr.4108/05.06.2003 sub forma unui "Program Naţional de Educaţie pentru Sănătate în Şcoala Românească". Din păcate, intenţia Ministerului şi punerea în practică a acestei idei nu-şi găsesc punctul de convergenţă, o întreagă generaţie de tineri fiind ţinta unor grave erori ştiinţifice dar şi a unor expresii groteşti expuse în lucrările "Educaţie pentru sănătate" prevăzute în programa şcolară. Evident, trebuie realizat un program pentru educaţie şi sănătate, cu respectarea legislaţiei şi a Constituţiei României, care să respecte valorile moralei creştine, tradiţia şi, nu în ultimul rând, bunul - simţ.

Educaţia sexuală este o temă consacrată prin capacitatea de a genera nemulţumiri, dispute, perspectivele contemporane găsindu-se nu neapărat în conflict, cât mai degrabă, într-o lipsă de complementaritate cu morala tradiţională. Or, o astfel de abordare pierde în faţa viitorului, care ajunge să cunoască aceleaşi şi aceleaşi drame ale tinerilor afectaţi de consecinţele unor concepţii imature despre sexualitate. De unde deducem necesitatea de a oferi tinerilor pe lângă cunoştinţele despre anatomie, fiziologie şi igienă, repere morale şi susţinere psihologică a personalităţii în formare a acestora.

Trăim momente în care nu avem dreptul să fim pasivi şi să privim cum generaţia pe care noi trebuie să o formăm, este zdrobită de neîndemânarea sau reaua credinţă a celor care au puterea de a lua decizii. Unele informaţii nesusţinute din punct de vedere ştiinţific, se dovedesc a fi nocive pentru evoluţia personalităţii umane.

Profesori universitari, medici şi jurişti, din dragoste pentru adevăr şi pentru copii noştri, au contribuit la realizarea unui studiu critic al acestui Program de Educaţie pentru Sănătate, susţinut de World Vision România, pe care vi-l relatez în următoarele rânduri.

Specialiştii a căror cercetare stă la baza prezentei atitudini critice susţin că tratarea temei, mai ales în pachetul informativ multimedia oferit ca suport pentru disciplina de educaţie pentru sănătate, necesită revizuiri sub aspect ştiinţific şi pedagogic. Acest lucru se va face, în paginile care urmează, prin sintetizarea argumentelor unor specialişti din diferite domenii (profesori universitari, asistenţi sociali, inspectori juridici, sociologi, medici etc.), argumente ce vor putea fi regăsite pe larg în studiile ce vor face obiectul unui simpozion naţional şi care, ulterior, vor fi publicate pentru a se găsi la dispoziţia oricărui partener de dialog. Prin aceasta dându-se curs chiar invitaţiei făcute de coordonatorii Programului care afirmă că materialele elaborate sunt "perfectibile şi adaptabile schimbărilor majore ale societăţii şi priorităţilor în educaţie" (vezi Ghid pentru cadre didactice, M.E.C.T 2003, Introducere)

Calitatea ştiinţifică şi pedagogică a materialelor elaborate şi aprobate în cadrul programului naţional de educaţie pentru sănătate este deficitară.

Se prezintă ca normale sau particulare aspecte ale comportamentului sexual care sunt considerate aberante nu doar prin tradiţie, prin prisma moralei creştine, ci şi din perspectiva ştiinţei.

Prezentarea eronată care nu se limitează doar la stângăcii de exprimare, poate determina punerea în practică cu consecinţe negative asupra dezvoltării armonioase a tinerilor. Modul complex de redare a informaţiei, cu utilizarea tuturor posibilităţilor - text, desene, fotografii, filme, face din pachetele informative multimedia o cale extrem de atractivă de obţinere a noţiunilor de către elevi. Ar putea fi folosite cu mare eficienţă, reprezentând un instrument performant al educaţiei, cu condiţia ca în conţinutul lor să nu apară grave erori ştiinţifice şi erori de concepţie pedagogică. O primă observaţie la kit-ul Educaţie pentru sănătate se referă la titlul secţiunii de educaţie sexuală, "Sănătatea reproducerii". În limba română s-a încetăţenit noţiunea de educaţie sexuală, care reuşeşte să acopere o arie mai vastă decât cea de sănătate a reproducerii, dat fiind că relaţiile sexuale nu au ca unic scop reproducerea, fapt admis ca valid din perspectiva diferitelor domenii care au în vedere umanitatea noastră, de la cel ştiinţific până la cel teologic. Termenul de reproducere comun şi animalelor, brutalizează prin exprimare, având în vedere că materialul se adresează unor persoane aflate la o vârstă când sensibilităţile de identitate, sunt mai pronunţate. În subcapitolul 1.1.Anatomia aparatului genital feminin, se afirmă despre vezica urinară: "aici se adună urina... (nu este parte directă a sistemului de reproducere)". Apar de asemenea informaţii hazardate de genul "himenul nu este un indiciu clar dacă o fată a avut contact sexual anterior, deoarece acesta se poate rupe din mai multe motive". Pe lângă construcţia neîngrijită a frazelor se creează şi erori în cunoaşterea părţilor anatomice şi fenomenelor acestora.

Orice persoană de sex feminin pusă într-o postură delicată în faţa soţului poate susţine că a fost victima unui simplu accident. În subcapitolul 1.3. Anatomia aparatului genital masculin, apar paragrafe contradictorii de genul: "Epididim: conduct întortocheat care face legătura între testicul şi canalul deferent (...)" iar în paragraful imediat următor se spune că epididimul se suprapune cu canalul deferent, "cale pentru transportul spermatozoizilor, care se întinde de la testicule şi se uneşte cu uretra", parcurgând, deci, pe o anumită porţiune, un traseu paralel cu cel al epididimului, ceea ce este fals. Subcapitolul 2.1.Ceasul organismului feminin, pune o serie de probleme ştiinţifice şi pedagogice, care denotă necesitatea unei atente aprofundări a psihologiei adolescentului. În paragraful II. Secvenţa schimbărilor, A. Înmugurirea sânilor, se spune că "O adolescentă poate fi îngrijorată de asimetria sânilor, în special dacă nu ştie că această asimetrie va dispărea până la sfârşitul perioadei de creştere". Din păcate, nu sunt singurele locuri în pachetul informativ unde se seamănă astfel de idei confuze în mintea adolescenţilor, preocupaţi, chiar obsesiv de schimbările care se petrec în organismul lor.

Există de asemenea, în material, alte generalizări periculoase, care ar putea induce tinerilor care nu corespund ideilor exprimate, că este ceva în neregulă cu ei. De exemplu, se spune că "prima menstruaţie apare invariabil după ce este atins punctul maxim de creştere în înălţime", ceea ce nu este universal valabil. Nu este indicat după cum îşi exprimă opinia specialiştii, să stabilim astfel de repere, de etapizări stricte, copii, tinerii la care modificările puberale decurg altfel de cît cele descrise ar putea ajunge la ideea că sunt anormali. Apar anume pleonasme ştiinţifice: "Glandele sebacee şi seboreice" (titlul de paragraf, în secţiunea Secvenţa schimbărilor), termeni care, de fapt, desemnează unul şi acelaşi lucru. "Mediul - ph-ul, vaginal care era alcalin la începutul pubertăţii devine mai acid în acest stadiu"- este inexact, ph-ul vaginal este constant alcalin. Unele paragrafe sunt de-a dreptul abracadabrante, sub aspect ştiinţific:"Imediat înaintea ovulaţiei începe dezvoltarea reducţională, în care dintr-un ovocit de gradul I 46XX rezultă un ovocit de ordinul II (23x) mai mare şi primul globul polar, mai mic. În această fază ovocitul de ordinul II este expulzat şi va suferi mitoza ecvaţională numai în momentul în care spermatozoidul ia contact cu ovulul. În această eventualitate, rezultă ovulul (23,X), apt pentru fecundaţie şi al II-lea globul polar". (Procesul de reproducere. Ovulul şi ovogeneza). Termenul dezvoltare reducţională, nu există în biologie. Cât despre mitoze sunt toate ecvaţionale, fenomen care mai poartă denumirea şi de diviziune ecvaţională, referire făcându-se la distribuţia echitabilă a materialului genetic între celulele fiice rezultate, aşadar construcţia este pleonastică. De asemenea, notaţiile cromozomilor sunt neuniformizate - 23, X/ 23x/ 23, X.

Un alt pericol al asumării dezinhibiţiei în educaţia relaţiilor dintre sexe este alunecarea în indelicat. Anumite materiale pe această temă impresionează neplăcut prin stilul în care este redată informaţia sec, cu unele note vulgare. Spre exemplu, în pachetul informativ multimedia se vorbeşte până la agasare despre pilozitatea corporală şi pubiană, numite în mod constant "păr". Un alt exemplu, "În zilele noastre populaţia globului deprinde încetul cu încetul ideea că preludiul este o etapă foarte importantă şi delicată în acelaşi timp, reprezentând pentru sex ceea ce reprezintă încălzirea pentru sport" (subcapitolul Comportamentul sexual normal. Heterosexualitatea).

Rigoarea stilului ştiinţific pretinde ca informaţia să fie clară şi pe cît posibil sintetică, nu şi să fie redată într-o formă inestetică care, denotă a anume lipsă de consideraţie faţă de interlocutor. Dezinhibarea în privinţa subiectelor legate de sexualitate ar trebui să nu şocheze pe cel care doreşte să fie eliberat de complexe.

Un program naţional de educaţie pentru sănătate nu poate şi nu trebuie să facă apologia anarhosexualismului, fenomen distructiv pentru societate.

Sociologi cunoscuţi definesc tentaţia de a oferii homosexualităţii statutul de comportament sexual normal ca un simptom al anarhosexualităţii, identificând, drept bază a acestei tendinţe, reaua înţelegere a noţiunii de multiculturalism şi încă şi mai inadecvata ei aplicare, către care pare să încline lumea contemporană. Concepţii conexe multiculturalismului prost receptat ajung să legitimeze ideea unei lumi îndrumată să renunţe la axiologia heterosexualităţii, la pudoare, la ruşine şi abţinere, la castitate şi la fireasca înclinaţie de a distinge genurile masculin şi feminin.

Anarho-sexualismul este un fel de anarhism coborât în practicile cotidiene legate de plăcerile trupeşti. Fac ce vreau cu trupul meu, spune adeptul anarhosexualismului. La care, spre exemplu şi pentru echitarea prezentării, creştinul opune, iar şi iar avertismentul Sfântului Apostol Pavel: Nu ştiţi oare că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care îl face omul este în afară de trup, dar cel ce se desfrânează, păcătuieşte în trupul său. Ce-ar însemna educaţie pentru viaţă? Ce anume trebuie să inducem copiilor pentru a obţine efecte provitaliste, care întăresc şansele vieţii, atât ale vieţii lor, cît şi ale vieţii colective. Care sunt acele elemente ziditoare pe care, dacă le afectezi, vei provoca ruinarea vieţii individuale şi a vieţii în comun? Ce înţelesuri capătă o chestiune ca aceea a anarhosexualităţii în viziunea sociologiei ca ştiinţă a vieţii în comun? Ce semnificaţie sociologică au fenomene precum cele socotite normale în unele dintre materialele oferite ca auxiliare pentru disciplina de educaţie pentru sănătate şi ca nefireşti de către morala tradiţională.

În opinia lui E. Durkeim, culturile care educă indivizii pentru familie cu copii îi protejează în faţa sinuciderii. Gradul de protecţie în faţa unor riscuri precum acela al sinuciderii, creşte spre familia cu copii şi scade spre familia fără copii şi indivizi singuri (celibatul). Autorul sugerează că situaţia afamilială induce un fenomen de subsocializare, care predispune apoi la sinucidere, violenţă, prăbuşirea "fericirii medii" (sociale) etc.

T. Parsons, la rândul său, ne avertizează că primejdia care ameninţă echilibrul social decurge într-o societate, fie din fenomenul carenţei funcţionale, fie din cel al incongruenţei funcţionale. El enunţă ideea unei diviziuni funcţionale nucleare care poate conduce la dezechilibrare, dacă cele două funcţii nu sunt reunite în unităţi funcţionale elementare numite familii. Cele două funcţii au o specializare sexuală, astfel că una, cea expresivă, este propagată în societate prin femei, iar cea instrumentală prin bărbaţi. Unificarea lor generează o funcţie nouă, fundamentală pentru orice societate, funcţia de menţinere a sistemului. Tot ceea ce atinge una dintre aceste funcţii atinge integritatea societăţii. Tot ceea ce aduce atingere familiei cu copii şi acelui tip de unificare sexuală a bărbatului cu femeia, este disfuncţional şi, prin consecinţe, antisocietal.

După A. Comte, societatea este compusă din trei specii de puteri: materială, morală şi intelectuală. Agentul propagării puterii morale în societate este, spune el, femeia.

Grupul social în care feminitatea este ignorată sau maltratată îşi pierde puterea morală, iar puterea intelectuală devine mediocră. În al doilea rând, insul nu poate învăţa lecţia unităţii decât în acea relaţie care-i permite să trăiască cu celălalt, ca opus al său, sexual şi potenţial. (ca sursă de putere). Un alt mare sociolog Tr. Brăileanu, demonstrează că singurul "loc" în care poate derula "gestaţia" spirituală a copilului este egoul maternal.

În viziunea sociologului german F. Tonnies, singurele vehicule de propagare a "voinţei organice" sunt: familia, prietenia spirituală şi vecinătatea (colectivitatea). Dacă acestea sunt afectate este afectat singurul suport energetic al vieţii în comunitate: voinţa organică.

Ilustrările teoretice ar putea continua. În toate expunerile nu se demonstrează că familia şi feminitatea sunt cele două condiţii elementare ale vieţii sociale, încât orice concepţie care aduce atingere acestora se trădează ca având orientare contrară vieţii şi nicidecum ca făcând parte dintr-o "educaţie pentru viaţă". Există materiale educative care prezintă valorile familiei într-un mod cu totul inadecvat, care ar putea avea urmări grave asupra formării tânărului, prima ilustrată între valorile familiei fiind individualitatea şi ultima cunoaşterea. Modul de redare a valorilor familiei printr-o listă care dă impresia de scară a respectivelor valori nu constituie o alegere câtuşi de puţin potrivită.

Materialele luate în studiu deturnează grav mesajul bioeticii. Problemele pe care le poate pune un material de educaţie pentru sănătate nu se limitează la clasicele ireconciliabile (aparent) legate de educaţia sexuală. Introducerea noţiunilor de bioetică în învăţământului preuniversitar se dovedeşte capabil să aducă noi capcane. Astfel, asistăm la prezentarea eutanasiei pasive ca fiind larg utilizată în toate spitalele şi unanim acceptată(capitolul Biotica, subcapitol Eutanasia), ceea ce este cât se poate de fals şi a eugenismului ştiinţific drept o chestiune de mare viitor, trecutul fiindu-i consacrat, prin lagărele de concentrare şi sterilizarea pe criterii etnice şi sociale practicată în ţările occidentale până în anii 1970, iar în China până în zilele noastre: "Eugenismul ştiinţific abia se conturează. Acum el se reduce la eliminarea feţilor anormali genetic". După opinia multor specialişti, eutanasia este contrară bunei practici medicale, dintr-o serie de motive - este contrară eticii medicale în aspectele ei fundamentale: datoria medicului este să lupte pentru viaţă; subminează temeiurile încrederii dintre medici şi pacienţi; interpretarea diagnosticului şi pronosticului este supusă greşelii; este întotdeauna posibilă apariţia unor tehnici şi medicamente noi, mai eficiente în tratarea bolilor; practicarea eutanasiei duce la riscul abuzurilor (forţarea diagnosticului, cereri mari de transplant, forţarea mâinii medicului de către familiile care vor să scape de bolnavi); marea suferinţă a bolnavului terminal îl face să ia decizii care nu au la bază un discernământ deplin.

Avem de a face cu un gen periculos de "scientificare" a empiricului, de ridicare la rangul de informaţie ştiinţifică bună de redat ca atare a unor opinii personale, şi chiar a unor date experimentale interpretate, însă, la modul subiectiv, neştiinţific, să nu spunem tendenţios şi cu generalizări periculoase. (capitol Comportament sexual. subcapitol Aspecte particulare ale raportului sexual. Masturbarea). Li se spune copiilor, e.g. că " peste 90% din bărbaţi şi aproape 60% din femei s-au masturbat până la orgasm cel puţin odată." Peste 90% din care bărbaţi şi peste 60% din care femei ? Nu se pot generaliza şi prezenta ca repere pentru ţara noastră rezultatele unor studii efectuate în Statele Unite sau în altă ţară occidentală, unde normele morale sunt cu totul altele, trendul general al societăţii în privinţa comportamentului sexual este altul ş.a.m.d. Aceeaşi observaţie pentru o afirmaţie încă şi mai gravă, ca potenţial de periculozitate, întâlnită în capitolul Comportament sexual, subcap. Aspecte particulare ale raportului sexual, Sex anal - "peste 25% din bărbaţi au practicat măcar o dată sexul anal, deşi nu toţi erau homosexuali". Se intră, adesea, în detalii gratuite, a căror redare nu ar fi absolut necesară pentru conturarea noţiunii la care se referă şi care ar putea avea, în schimb, efecte dăunătoare asupra tinerilor. Nu este totuşi, adecvat să redai, într-un material educativ destinat tinerilor, până şi ultimele şi cele mai vulgare detalii asupra activităţii sexuale. Folosirea unui ton "medical", "ştiinţific" nu scuză asemenea exagerări şi nici nu le scuteşte de posibilitatea de a avea un impact negativ asupra cititorului.

Amănuntele merg până la enumerarea produselor disponibile în sex-shopuri pentru satisfacerea unor "necesităţi" sexuale care ies din sfera firescului. (vezi pachetul informativ multimedia, capitolul Comportament sexual, subcapitolul Aspecte particulare ale comportamentului sexual,).

Considerăm că erorile şi neglijenţele strecurate în program sunt majore şi afirmăm cu toată responsabilitatea, că cititorul va dobândi noţiuni complet greşite despre anatomia şi fiziologia aparatului reproducător şi sănătatea sa. Totodată, secţiunile referitoare la contracepţie conţin informaţii inexacte asupra riscurilor pe care le presupune utilizarea diferitelor măsuri contraceptive, nefiind precizate unele urmări pe care utilizarea acestora le-ar putea avea asupra stării de sănătate, între care unele deosebit de grave. Mai mult, aducem observaţia conform căreia tinerii pot fi tentaţi să experimenteze ceea ce găsesc explicat în astfel de materiale, experimente care ar putea avea efecte nebănuite, mergând până la unele dezastruoase asupra integrităţii lor fizice şi psihice, de la rănire şi infecţii până la tulburări de personalitate. Nu ar fi de mirare ca un tânăr care se apucă să experimenteze anumite moduri de obţinere a plăcerii sexuale, aşa cum sunt ele prezentate în materialele educative să se rănească şi chiar să ajungă să-şi pună la îndoială propria identitate sexuală. Este binecunoscut faptul că pentru copii, pentru tineri, impactul elementelor referitoare la sexualitate este puternic şi că poate fii puternic negativ, şocant, traumatizant dacă întâlneşte aceste elemente într-un context inadecvat. În acest sens vă putem deja oferi exemple de copii care s-au prezentat în cabinetele noastre medicale sau în centrele de consiliere cu dezechilibru emoţional suferit după orele "experimentale" de "educaţie sexuală". Faptul rămâne valid, peste generaţii, iar a opune la această observaţie ideea că tinerii au, la ora actuală, cu mult mai multă siguranţă de sine, sunt mai lipsiţi de complexe şi de inhibiţii ne cantonează într-o cunoaştere superficială a problemei. Bunul simţ, sensibilitatea, nu sunt nici complexe, nici inhibiţii şi ele continuă să existe la tinerii noştri. Nu trebuie confundate bravadele cu conţinut mai mult sau mai puţin vulgar, determinate de anumiţi factori psihologici sau conjuncturali şi de gradul de permisivitate pe care o manifestă societatea în această direcţie, cu o lipsă veritabilă a bunului simţ.

Materiale de educaţie pentru sănătate luate în discuţie încadrează homosexualitatea în sfera normalului, în contradicţie cu ştiinţele biomedicale şi cu psihologia

Materialele preparate pentru secţiunea de educaţie sexuală ating, adesea, într-un mod care s-a vădit a fi complet inadecvat prin consecinţe anumite aspecte ale comportamentului sexual uman. Astfel, s-a putut constata, în kit-ul multimedia, alăturarea între heterosexualitate, bisexualitate ca tipuri de comportament sexual normal. (Comportament sexual normal: Heterosexualitatea. Homosexualitatea. Bisexualitatea). Acelaşi pachet informativ afirmă că "legiferarea căsătoriei între homosexuali în anumite state reprezintă un câştig cert". Se poate spune că prin aceste afirmaţii materialul se constituie într-o apologie pseudoştiinţifică a unor practici sexuale asupra cărora încă există controverse susţinute în lumea ştiinţifică, relativ la încadrarea lor în sfera firescului sexualităţii umane. Din acest punct de vedere, pachetul informativ multimedia conex Programului de educaţie pentru sănătate reuşeşte trista performanţă de a surclasa orice alt punt de vedere oficial exprimat în ţara noastră. Codul Penal (art. 201) precizează: Constituie perversiune sexuală orice acte nefireşti în legătură cu viaţa sexuală, altele decât cele prevăzute în articolul 200 (anume, mult dezbătutului articol care prevede că relaţiile desfăşurate în public - sau, care au ca urmare scandalul public - între persoane de acelaşi sex constituie fapte penale). Aşadar homosexualitatea continuă să fie, în accepţia legilor noastre, un act nefiresc. Tresărire involuntară a conştiinţei legiuitorilor sau, dimpotrivă, construcţie elaborată în mod conştient şi asumat, articolul 201 Cod Penal, arată măsura societăţii noastre, nedispusă să includă anomalia în firescul cotidian. Articolul 200 este un exemplu de legislaţie orizontală legată de principiul constituţional al dreptului la intimitate, el nu discută naturalul sau nenaturalul relaţiilor homosexuale ci opreşte încălcarea intimităţii persoanelor adulte care desfăşoară de comun acord astfel de relaţii.

De-abia mai jos textul Codului Penal lămureşte care este, de fapt, atitudinea justiţiei autohtone faţă de actul homosexual, prin articolul 201, care dezvăluie faptul că homosexualitatea constituie, un "act nefiresc în legătură cu viaţa sexuală".

Spre deosebire de teologia morală, a cărei poziţie faţă de relaţiile sexuale nenaturale este bine precizată, ştiinţa nu a reuşit, până în prezent să emită o opinie coerentă relativ la această problemă. Dacă s-au adus, adesea, argumente pentru încadrarea homosexualităţii în sfera firescului, se cere să fie semnalate măcar şi argumentele care nu susţin această perspectivă. Este un fapt incontestabil că specialişti de renume, publicaţii de prestigiu, afirmă că homosexualitatea nu intră în sfera firescului uman.

Astfel, dicţionarele consacrate ştiinţei medicale definesc homosexualitatea masculină şi feminină ca fiind comportamente sexuale aberante sau perversiuni. Dăm câteva exemple: Tratate de psihologie consideră homosexualitatea feminină şi masculină perversiune a instinctului sexual alături de nimfomanie, satiriasis, exhibiţionism, fetişism, sadism, masochism, bestialitate, necrofilie, ferontofilie, pedofilie (C-tin Enăchescu, Tratat de psihologie, ed. A-II.a Ed. Tehnică, Bucureşti 2001, p. 155), vezi Larousse, Dicţionar de psihiatrie şi psihologie clinică - sub redacţia J. Postel, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, pag. 407; Dicţionar medical, Valeriu Rusu, Editura Medicală, Bucureşti, 2001; pag. 518 (Homosexualitate: deviere a instinctului sexual caracterizată prin afinitate sexuală pentru persoanele de acelaşi sex.), tratatul de etică psihiatrică al lui Bloch şi Chodoft face precizarea că Asociaţia Psihiatrică Americană numeşte homosexualitatea "tulburare de orientare sexuală" (Sydney Bloch, Paul Chodoft, Tratat de etică psihiatrică, Asociaţia Psihiatrilor Liberi, Geneva Initiative on Psychiatry, Bucureşti 2000, pag. 150).

Clasificarea etiologică a homosexualităţii arată că acest tip de comportament apare, adesea, ca o consecinţă a unuia sau mai multor factori posibili, putând fi secundară unor boli psihice grave (schizofrenia, epilepsia, alcoolismul, oligofrenia, demenţa); datorată unor cauze hormonale (hermafroditismul) sau unor tulburări ale identităţii de gen (transsexualismul). O altă serie de cauze sunt cele derivate de context, existînd homosexualitate de sorginte conjuncturală (lagăre, cămine, cazărmi), educaţională (structura deviată a comportamentului sexual în copilărie), datorată unor abuzuri; toxicomanie, beţii, orgii (*** Fuga din Sodoma şi Gomora, Ed. Agapis 2000, Dr. Rodica Năstase, Homosexualitatea privită din punct de vedere psihiatric). După cum se vede nici una din aceste cauze nu are un determinism genetic.

În acelaşi studiu doctor Rodica Năstase, citează o cercetare publicată în American Journal Psychiatry nr. 1, 1995, care a ajuns la următoarele concluzii: din 17000 de persoane excluse din armata SUA în perioada 1980-1990 din cauza homosexualităţii, 78% erau bărbaţi, cei mai mulţi albi, motivele excluderii fiind clasificate astfel: tulburări psihice care îi făceau să aibă un comportament instabil; moralitate îndoielnică pentru ceilalţi militari; nivel de securitate foarte scăzut putând fi uşor manevraţi prin şantaje sau putând fi uşor seduşi de alţii. Autorii au cercetat arhivele militare şi dosarele din instanţele de judecată şi au constatat că motivul excluderii din armată a homosexualilor nu a fost tulburările psihice, ci posibilitatea ca aceşti oameni să poată fi folosiţi în scopuri neloiale, ei fiind sclavii viciului lor. Doctor Rodica Năstase, concluzionează că homosexualitatea nu este o boală psihică, nu are cauze genetice, endocrine sau psihiatrice, ci este un viciu ca oricare alt viciu. Practica clinică dovedeşte, de altfel, că există foarte mulţi homosexuali care au renunţat la comportamentul lor, ceea ce susţine opinia autoarei.

Nu se consemnează consecinţele negative ale altor practici sexuale aşa cum au fost ele demonstrate de către medicină şi psihologie.

Pe lângă homosexualitate, materialele Programului prezintă şi alte tipuri de comportament dezavuat de normele morale admise în mod tradiţional în societatea noastră, sub titlul de aspecte particulare ale raportului sexual, între care se încadrează, spre exemplu, autoerotismul.

Autoerotismul este prezentat, la ora actuală drept inofensiv, dacă nu chiar benefic. Practica medicală arată, însă, că această inofensivitate nu este întru-totul valabilă. La copil, autoerotismul determină suprasolicitare, insomnie, irascibilitate, izolare, apatie, tulburări de memorie şi judecată, inapetenţă, cefalee, oboseală. La puber şi adolescent se poate solda cu sindrom nevrotic, impotenţă sexuală, perversiuni. Această practică predispune la izolare, timiditate, melancolie, înclinare spre ipohondrie. La adulţi, poate genera nevroze, impotenţă ipohondrie, ejaculare precoce, astenie, frigididate (Vasile Niţescu, Adolescenţa - Sexualitate între normal şi patologic, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1985).

În creştinism, se vorbeşte despre autoerotism ca despre un păcat întâlnit în copilărie uneori, dar mai cu seamă în adolescenţă, un fel de desfrâu săvârşit de unul singur, cu o conotaţie mai deosebită decât aceea a desfrânării propriu-zise. Practicarea autoerotismului, la orice vârstă, aduce cu sine un viciu impudic.

Nu se acordă nici un fel de atenţie consecinţelor dezastruoase ale contracepţiei şi avortului.

Considerăm de asemenea că în materialele Programului sunt minimalizate riscurile şi consecinţele metodelor contraceptive şi ale avortului. În afară de impactul psihologic şi spiritual de care vorbeşte tot mai mult literatura de specialitate merită să menţionăm că rata anuală a mortalităţii prin avort variază între 0,5 (15-19 ani) şi 1,9 (30-34 ani) la 100.000 de femei (Harrison's, Principiile medicinei interne vol.II, Editura Teora, 1996, pag. 2248).

Nu este singurul caz, de o prezentare insuficientă suferind şi secţiunea referitoare la contraceptive, ale cărui riscuri reale, constatate de medici nu sunt prezentate: tromboza venoasă profundă şi embolismul pulmonar sunt două dintre cele mai frecvente la femeile care iau contraceptive; riscul este crescut de la trei până la nouă ori pentru accidentul vascular tromboembolic şi de două ori pentru accidentul hemoragic. (Harrison- Principiile medicinii interne, vol. II, ed. Teora,1996,pag.2247).

Principiul precauţiei la mare modă în prezent, în domeniul bioeticii ar putea fi invocat, în corelaţie cu atitudinea ortodoxă, pentru a preveni acte precum avortul cu consecinţele sale tragice.

Cât despre eugenism (capitolul Bioetica, subcapitol Eugenism), se poate susţine cu probe clare că este o ideologie şi că sintagma "eugenism ştiinţific" poate fi la fel de controversată ca şi "creaţionismul ştiinţific". Eugenismul nu poate fi ştiinţific pentru că eugenia în sine este o pseudo-ştiinţă, căci nu face decât să extrapoleze forţat la om obiective şi teorii împrumutate din ameliorarea animalelor. Dacă s-ar conştientiza acest lucru orice om ar protesta, de aceea eugenia încearcă în ultima vreme să iasă în faţă mai mult cu spectaculoase tehnologii genetice decât cu fundamentarea sa în teorie, care este nu numai şubredă ştiinţific, ci şi monstruoasă din punct de vedere moral. Evidenţa adevărului din afirmaţia de mai sus, cu privire la lipsa de întemeiere ştiinţifică, este clară pentru geneticienii competenţi în domeniul genetici populaţiilor şi al geneticii cantitative. Chiar dacă se va ajunge la cunoaşterea desăvârşită a genotipului embrionului uman, dincolo de ea, se are în vedere o selecţie pe performanţă proprie, care în situaţiile descrise mai sus - şi cele mai frecvente de fapt pentru obiectivele eugeniei - va avea un efect neglijabil.

Inconştienţi sau incompetenţi, unii oameni insistă, totuşi, să impună în legislaţia statelor asemenea măsuri eugenice. Ca să inducă în eroare opinia publică, eugeniştii contemporani amestecă voit efectele cu mijloacele, pentru a putea numi demersul lor "eugenie pozitivă" şi să evite astfel blamul dat de omenire, eugeniei în general, dar limitat de ei la o latură numită "eugenie negativă".

Convenţia europeană asupra drepturilor omului şi cercetării biomedicale afirmă, de altfel, că "Orice formă de discriminare împotriva unei persoane pe motivul patrimoniului său genetic este interzisă. (Cap. IV Genomul uman, Art.11, Nediscriminarea) şi că nu se poate proceda la teste predictive ale bolilor genetice sau care servesc fie spre a identifica subiectul drept purtător al unei gene răspunzătoare de o boală, fie spre a depista a predispoziţie sau o susceptibilitate genetică la o boală, decât în scopuri medicale sau pentru cercetarea ştiinţifică legată de scopurile medicale şi sub rezerva unui sfat genetic adecvat. (idem, Art.12, Testele genetice predictive).

Unele perspective legate de educaţia pentru o alimentaţie sănătoasă nu sunt îndeajuns de fundamentate ştiinţific.

Tendinţa de a oferi şcolarului cele mai noi şi necesare informaţii doar dintr-o singură perspectivă şi înainte să fie confirmată ştiinţific, o aflăm şi în secţiunea Programului referitoare la sănătatea alimentaţiei (vezi Ghid pentru cadre didactice, MECT 2003, capitolul Sănătatea alimentaţiei, tema Sarea iodată în alimentaţie).

Astfel, se pare că numeroase studii, garantate de numeroşi specialişti arată că o măsură precum iodarea universală a sării nu numai că nu este utilă sănătăţii ci, din contră, poate avea importante consecinţe negative.

Iată o parte dintre aceste efecte negative: hipertiroidii induse la eutiroidieni; creşterea ratei cancerelor tiroidiene (Drug Saf 2000 feb 22(2); 89-95) într-un studiu din Tasmania rata a crescut de trei ori la persoanele peste 49 de ani (clinică. Endocrinologie. Metabolism, 1973, 37(6); 901-909); creşterea volumului glandei tiroide, studiu publicat de European Journal 2000 Ana de Premawardhana LD şi de European Endocrinology Metabolism, 2000, Aug. 143 (2), 185-8; afectarea vederii prin toxicitate directă asupra retinei (Retina 200; 20(4); 378 - 83); creşterea constantă a Basedow-ului autoimun (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463 - 469); hipotiroidie indusă prin iod; tiroidită Hashimoto; creşterea incidenţei canderelor tiroidiene papilare.

După D.A.Koutras (Universitatea din Atena), iodarea alimentelor poate avea ca efect (Annales d'Endocrinologie (Paris) 1996, 57, 463-469) participarea la sinteza hormonilor tiroidieni; afirmaţia autorului se bazează pe observaţiile a trei studii din Anglia (12 oraşe "iodate"), (1984, 1985), Spania (1994) şi Zair (1996).

În toate aceste cazuri creşterea ratei hipertirodiilor s-a corelat cu iodarea compensatorie a alimentaţiei. La aceasta se adaugă scăderea în volum a tiroidei; influenţează numărul şi tipul concerelor tiroidiene - Haroch & Williams, după o iodare profilactică în Salta (Argentina) constată că numărul cancerelor papilare s-a dublat, numărul cancerelor nediferenţiate foliculare şi medulare a rămas acelaşi, iar numărul total de cancere a crescut. Singura consolare a autorilor este că tipul papilar este un cancer tratabil.

Inducerea fenomenului "thyroid cell necrosis" este o formă de "adaptare" scăpată de sub control, pentru a se bloca producţia de hormoni tiroidieni în exces; creşterea conflictului autoimun tiroidian; D.A. Kontras a efectuat o profilaxie cu iod într-un sat grecesc; înainte de administrarea iodului nici unul din subiecţi nu avea autoanticorpi tiroidieni. După câteva luni 50% din subiecţi aveau autoanticorpi antitireoglobulină sau antimicrosomal.

Iodarea universală a sării expune la un risc deosebit fătul putând induce guşa cu hipotiroidie la noul născut.

Cercetări vechi şi noi demonstrează că deficitul alimentar proteic (subnutriţia) este cel mai important factor etiopatogenic al hipotiroidiei şi nu deficitul de iod. Toţi autorii sunt de acord că factorul etiopatogenic major în declanşarea şi întreţinerea hipotiroidiei îl reprezintă conflictul imunologic răsfrânt asupra tiroidei şi nu deficienţa de iod.

O consecinţă dezastruoasă a iodării universale a sării o reprezintă manifestările alergice la iod. Alergicii nu vor avea scăpare, adică nu vor evita sub nici o formă expunerea, crescând riscul de sensibilizare şi de sindroame alergice (edem anginoneurotic, şi anafilactic); aceasta cu atât mai mult, cu cît populaţia are deja o mare expunere la iod prin numărul mare de investigaţii cu substanţe de contrast, prin folosirea medicamentelor şi a dezinfectantelor cu iod.

Un argument convingător împotriva iodării universale a sării este cel statistic - rata scăzută a cazurilor de hipotiroidie în România. Este ilogic ca pentru 7000-12000 cazuri noi de hipotiroidie/an, dintre care doar o mică parte sunt prin deficit de iod, să se convingă o ţară întreagă să consume iod.

Alte aspecte medicale sunt prezentate neglijent, în ciuda importanţei cunoaşterii avantajelor şi dezavantajelor conexe.

În materialele de educaţie pentru sănătate sunt prezentate şi beneficiile vaccinurilor. Pe lângă beneficiile vaccinurilor ar trebui, însă, prezentate şi riscurile lor, precum şi reacţiile adverse care le limitează indicaţiile. (Kitul multimedia).

Astfel, după opinia unor autori procentul enorm al copiilor americani cu afectarea dezvoltării (circa 20%) se datorează cu precădere encefalitelor post vaccinale (Coulter Harris L., Vaccination Social Violence and Criminality, The Medical Assault on the American Vrain, Washington, 1990).

După vaccinarea antihepatică B începută de Ministerul Sănătăţii în Franţa, în 1994 au apărut reacţii adverse 1 la 1000 din cazuri, practic 20.000 sunt victima unui accident post-vaccinal dintre care cel mai mare procent îl ocupă scleroza în plăci; merită să fie cunoscut faptul că bolnavii cu reacţii post-vaccinale ce-au constituit în Asociaţia pentru apărarea victimelor vaccinate antihepatită B şi sunt în proces cu statul francez. (P. Rossion Hepatite B: Les risques de la vaccination. Science, Vie nr. 967, avril 1998).

Scopul comun al eforturilor specialiştilor din învăţământ şi sănătate, al nostru, în strădania de a oferi aspecte complementare ale temelor care vor fi tratate în cadrul Programului naţional de educaţie pentru sănătate este unul cu bătaie lungă în viitorul unei naţii.

Copii, tinerii de azi sunt, printre noi, odată cu noi, adulţii, naţiunea de azi. De la noi ar trebui să înveţe cum să fie mâine în locul nostru, având printre ei pe proprii copii. Aşadar, de ceea ce îi învăţăm noi astăzi depind toate zilele de "mâine".

Oricât de independenţi şi de cutezători s-ar strădui să pară, copii rămân copii, având inerenta necesitate de a fi îndrumaţi, datorie care ne revine, într-un context delicat, între două lumi, una tradiţională, mai puţin alertă dar de departe mai echilibrată şi una cu orice preţ progresistă, aflată într-o goană în care nu mai contează că-şi pierde pasagerii pe drum. Natural este, însă, a gândi că nu avem dreptul să pierdem pe nimeni.

De aceea îndemnăm la apelarea, cu deplină încredere, la valori care nu şi-au pierdut eficienţa din moment ce generaţii în şir nu le-au abandonat, nu s-au dispensat de ele pentru a deveni "mai liberi", realizând, în chiar lumina acelor valori, că o astfel de libertate costă cu mult prea mult.

Să îndreptăm, aşadar, ceea ce se poate îndrepta şi să ajungem cu lucruri noi pentru a stabili un mod cinstit de comunicare cu tinerii, din care să tragem foloasele cunoaşterii reciproce.

Efectele unei asemenea dezbinări asupra adolescentului sunt bine cunoscute: respinge valorile noncoincidente, renunţă să încerce să le mai suprapună şi alege să trăiască în afara lor, ceea ce nu ne dorim nici unii dintre noi, fie că suntem profesori, părinţi sau preoţi.

Considerăm că viziunea propusă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului este vulgarizantă, susceptibilă de producerea unor adânci traume emoţionale şi psihice la nivelul personalităţii tinerilor. În acest sens, cerem reconsiderarea programei "Educaţia pentru sănătate în şcoala românească", în sensul fundamentării concepţiei asupra educaţiei sexuale a copiilor români din perspectiva moral-creştină.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu. Vă mulţumesc şi dumneavoastră, pentru participarea la şedinţa dedicată declaraţiilor politice.

Cei care nu au avut posibilitatea, datorită depăşirii timpului afectat, să prezinte declaraţia, o pot depune la Secretariatul tehnic.

O zi cât mai calmă pentru toţi!

Pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Permiteţi-mi să declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor. Vă anunţ că din cei 343 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa 292, sunt absenţi 51, 11 participă la alte activităţi parlamentare.

Pe ordinea de zi de astăzi - continuarea dezbaterilor la Legea privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului.

Domnul Alexandru Sassu are o intervenţie.

Domnul Alexandru Sassu:

În numele Grupului parlamentar al PSD, vă cer o pauză de consultare, în cadrul grupurilor parlamentare. (Comentarii în grupurile PNL şi PD)

Domnul Valer Dorneanu:

Cererea nu se comentează, potrivit Regulamentului.

Câte minute aţi cerut?

Domnul Alexandru Sassu:

15 minute.

Domnul Valer Dorneanu:

15 minute. Pauză 15 minute.

Pauză

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Permiteţi-mi să reluăm lucrările.

Înţeleg că există o cerere de validare.

Vă rog, domnule Nicolaescu, să faceţi această cerere.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Înainte de începerea lucrărilor...

Domnul Valer Dorneanu:

Staţi să vedem dacă este domnul preşedinte Olteanu aici sau cineva din partea Comisiei de validare.

Doamna Paula Maria Ivănescu (din sală):

De ce întrerupeţi?!

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Vroiam să vă rog, înainte de începerea lucrărilor de astăzi, să procedăm la o chestie organizatorică, şi anume să validăm un mandat de deputat care aşteaptă de două zile să fie validat de plen. Vă rog frumos daţi curs acestei solicitări.

Domnul Valer Dorneanu:

Asta vroiam şi îmi pare rău că distinsa dumneavoastră colegă a devenit aşa nervoasă. Anticipând acordul Camerei, vroiam să văd dacă preşedintele Comisiei de validare este aici, pentru că fără dânsul nu putem îndeplini procedura.

Sunteţi de acord, stimaţi colegi, să includem pe ordinea de zi acest lucru? Mulţumesc.

Dacă e cineva împotrivă?

Abţineri? Mulţumesc.

Domnul secretar Mohora, care este membru al Comisiei de validare, va prezenta procesul-verbal.

Domnul Tudor Mohora:

Raport privind validarea unui mandat de deputat.

Comisia de validare a procedat în ziua de 7 septembrie 2004 la examinarea actelor dosarelor de validare pentru mandatul devenit vacant, ca urmare a demisiei domnului deputat Victor Paul Dobre aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal şi a constatat următoarele. În conformitate cu dispoziţiile art.66 alin.9 din Legea nr.68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, cu modificările şi completările ulterioare, în caz de vacanţă a mandatelor de deputaţi aleşi pe liste de candidaţi, supleanţii vor ocupa locurile vacante, în ordinea în care sunt înscrişi pe liste, dacă până la data validării partidele sau formaţiunile politice pe listele cărora au candidat supleanţii confirmă în scris că aparţin acestora.

Pe lista supleanţilor întocmită de Biroul Electoral Central la alegerile din 26 noiembrie 2000, publicată în "Monitorul Oficial" al României partea I, nr.627/2000 pentru Partidul Naţional Liberal, în Circumscripţia electorală nr.18 Galaţi, la nr.crt.163, figurează supleant domnul Cornel Codiţă.

Partidul Naţional Liberal precizează însă că domnul Cornel Codiţă nu mai este membru al acestui partid, astfel că, potrivit legii, nu poate ocupa locul vacant.

Următorul supleant pe listă la nr.crt.164 este domnul Liviu Blănaru, care, prin declaraţie scrisă şi autentificată, arată că renunţă la mandatul de deputat, optând pentru funcţia de consilier judeţean, pentru care mandatul său a fost validat.

Pe aceeaşi listă, la nr.crt.165, este înscris domnul Sergiu Mihail Tofan care, potrivit comunicării scrise făcute de către Partidul Naţional Liberal, aparţine şi în prezent acestui partid. De asemenea, supleantul a prezentat la dosar declaraţia scrisă că acceptă mandatul de deputat, precum şi dovada depunerii declaraţiei de avere prevăzută de lege.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru ocuparea locului de deputat devenit vacant, Comisia de validare propune Camerei Deputaţilor validarea mandatului de deputat al domnului Sergiu Mihail Tofan, declarat supleant la alegerile din 26 noiembrie 2000, în Circumscripţia electorală nr.18 Galaţi, pe lista Partidului Naţional Liberal.

Semnează membrii Comisiei de validare.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, stimate coleg.

Supun votului dumneavoastră raportul comisiei.

Cine este pentru?

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitatea celor prezenţi.

Îl rog pe distinsul nostru coleg Sergiu Mihail Tofan să depună jurământul în faţa plenului Camerei Deputaţilor.

V-aş ruga să păstraţi momentul de solemnitate care se impune.

Domnul Sergiu Mihail Tofan: (Rosteşte jurământul scris, cu mâna pe Constituţie şi pe Biblie)

Eu, Sergiu Mihail Tofan, în calitate de deputat ales in Circumscripţia nr. 18 Galaţi,

"Jur credinţă patriei mele România.

Jur să respect Constituţia şi legile ţării.

Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.

Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!"

(Semnează jurământul şi îl depune la preşedintele Camerei Deputaţilor.) (Aplauze)

Domnul Valer Dorneanu:

Vă mulţumesc.

Vă felicităm şi vă dorim succes, în intervalul care a rămas, pentru mandatul dumneavoastră.

Stimaţi colegi,

Avem o intervenţie de procedură.

Domnul Puiu Haşotti, din partea Partidului Naţional Liberal.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi vă mulţumesc şi pentru aprecierea că intervenţia mea este de procedură. Vroiam o scurtă declaraţie.

Pentru că ne aflăm în faţa unei premiere parlamentare, domnule preşedinte, nu s-a mai întâmplat niciodată, de mai bine de 14 ani, ca un grup parlamentar să solicite o pauză de 10 minute şi aceasta să dureze 150 de minute. Ce putem constata, că Parlamentul nu este doar o anexă a Guvernului, ci este o anexă direct a Partidului Social Democrat, dar ne aflăm spre final, putem să tolerăm încă o lună - două şi acest lucru.

În orice caz, se poate observa că, şi nu vreau să bănuiesc Partidul Social Democrat de rea-voinţă, pur şi simplu constat că, în locul celor 10 minute au trecut de 15 ori mai multe. Partidul Social Democrat este defazat din punct de vedere cronologic, nu mai are percepţia timpului care trece şi din două una: ori i-a stat ceasul, ori i-a sunat ceasul, alegeţi dumneavoastră! (Aplauze în Grupurile PNL şi PD)

Domnul Valer Dorneanu:

Cred că partidul dumneavoastră este suficient de puternic ca să depăşească aceste două momente şi va alege cea mai potrivită soluţie.

Domnul Viorel Hrebenciuc, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este un scurt drept la replică.

Stimaţi colegi liberali,

V-a sunat ceasul! (Aplauze în Grupul PSD)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

La Proiectul de Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului vă amintesc că adoptasem titlul legii şi art.1 şi 2, ne-am oprit la art.2, unde au fost mai multe...

Domnul Metin Cerchez (din sală):

Art.4 alin.3.

Domnul Valer Dorneanu:

La art.4 alin.3.

Domnul Márton Árpad. Vă rog.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor,

În şedinţa trecută, au fost prezentate toate amendamentele, cred eu, la acest alin.3. Urmează să votăm conform prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor, care spune că, în situaţia în care, la un alineat, este un amendament al comisiei, se supune prima dată la vot acest amendament al comisiei, urmând să fie supuse celelalte amendamente, dacă acest amendament nu a fost votat.

La acest art.4 alin.3, este un amendament al comisiei. Vă rog să supuneţi votului, prima dată acest amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

Mi se pare regulamentară intervenţia dumneavoastră. Deci la art.4 s-au votat alin.1, 2 şi 3 şi la alin.4 au fost şi amendamente respinse. Pentru că ele vizau acelaşi conţinut, după Regulament, propun întâi votului dumneavoastră...

Domnul Márton Árpad Francisc (din sală):

Alin. 3.

Domnul Valer Dorneanu:

Alin 3, pardon!

Supun întâi votului dumneavoastră amendamentul comisiei. Dacă acesta va fi adoptat, implicit celelalte amendamente au căzut.

Cine este pentru amendamentele 3, 4 care vizează alin.3 de la art.4? Vă rog să fiţi atenţi, stimaţi colegi! Deci amendamentul comisiei. 100 voturi pentru.

Împotrivă? 54 voturi împotrivă.

Abţineri? 7 abţineri.

Cu 100 pentru, 54 contra şi 7 abţineri, au fost adoptate amendamentele 3 şi 4.

La alin.4, vă rog să urmăriţi amendamentul 5 al comisiei. Există o intervenţie din partea domnului Toro. Poftiţi. Aveţi un amendament respins sau vreţi să comentaţi amendamentul comisiei? Vă rog.

Domnul Szilágyi. Îmi cer scuze că v-am botezat, dar eraţi coautor cu domnul Toro.

Domnul Szilágyi Zsolt:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Într-adevăr, împreună cu domnul deputat Toro, am depus mai multe amendamente la acest articol, printre care şi la alin.3, 4 şi 5, deoarece considerăm că numărul de 15%, precum şi numărul de 25.000 din 15 judeţe şi 300 de semnături din fiecare judeţ este arbitrar. Este o discriminare grosolană faptul că pot depune liste numai organizaţiile minorităţilor reprezentate în Parlament, deoarece în faţa organizaţiilor minorităţilor nereprezentate în Parlament sunt ridicate bariere de netrecut. Adoptarea acestui articol în formularea comisiei ar fi cu atât mai regretabilă cu cât din cauza aplicării acestui text, cu ocazia alegerilor locale, a cauzat, de fapt, ca România să devină o ţară monitorizată de mai multe instituţii europene şi, precum bine ştiţi, Partidul Popular European, cea mai puternică forţă politică din Uniunea Europeană, a trimis o comisie de monitorizare pentru a cerceta efectele care violează principiul democraţiei şi al pluralismului, cu ocazia alegerilor locale. Deci nu este corect şi nu sporeşte şansele de integrare a României faptul că o prevedere criticată de instituţii europene urmează să fie adoptată din nou şi această discriminare se va repeta din nou.

După cum bine ştiţi, în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, un grup de parlamentari, mi se pare 15 parlamentari din mai multe ţări, au iniţiat o moţiune de cenzură împotriva procedeului ce a fost aplicat în urma textului ce urmează să fie repetat, aşa cum v-am spus, iar moţiunea, în momentul actual, se află în faţa Comisiei de la Veneţia.

În cazul în care aceste două rapoarte vor fi negative şi aceste instituţii, respectiv Partidul Popular European va constata că s-a violat un drept democratic, un drept de la care nu se poate priva o comunitate, în acest caz, România riscă să fie considerată o ţară care nu respectă criteriile politice de aderare la Uniunea Europeană, respectiv criteriile de la Copenhaga.

Întreb şi comisia, bineînţeles, de unde apare această cifră de 15%, o organizaţie a unei minorităţi care nu este reprezentată în Parlament nu poate candida la alegeri, conform textului legii, numai dacă depune o listă la Biroul Electoral Central, o listă care nu poate să fie mai mică decât 15% din numărul total al comunităţii respective. Numărul se ia din recensământ. De unde apare acest 15% ori de ce nu se cere acelaşi lucru de la partidele politice? De ce nu se cere de la un partid oarecare, indiferent dacă este partid parlamentar sau neparlamentar, să strângă 15% din numărul total al majorităţii române, de ce partidele româneşti sunt avantajate, iar organizaţiile minorităţilor dezavantajate? Şi întreb comisia, bineînţeles, de unde apare această cifră de 25.000, de ce nu 2.500, de ce nu 250.000, de unde apare această cifră de 15 judeţe, de ce nu două judeţe, de ce nu 40 de judeţe, având în vedere răspândirea minorităţilor, avem în ţară 20 de minorităţi reprezentate în Parlament. De ce aceste minorităţi, având în vedere răspândirea lor, de ce această cifră de 15, de ce nu este un judeţ, 5 judeţe sau 40 de judeţe. Cine stabileşte, cu ce drept stabileşte, de fapt, bariera prin care o organizaţie a unei minorităţi este oprită să nu depună liste la alegerile parlamentare?

Cer, deci, adoptarea amendamentului depus de domnul Toro şi de mine şi cer, bineînţeles, din partea comisiei, o explicaţie în acest sens.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

O să-i dau domnului Viorel Hrebenciuc dreptul să vă dea o explicaţie, însă v-aş ruga, domnule Szilágyi, să vă amintiţi că, în şedinţa trecută, noi am discutat amendamentul dumneavoastră 2 în ansamblu, cu privire la art.4, pentru că ne-aţi demonstrat atunci că toate alineatele sunt legate între ele şi am supus votului amendamentul 2 cu privire la întreg art.4 şi l-am respins. Deci v-aş ruga, la alte amendamente, să nu mai veniţi. S-a respins amendamentul 2 în întregime.

Domnule Hrebenciuc, aveţi dreptul la cuvânt.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vreau să explic plenului Camerei Deputaţilor considerentele care au stat la baza respingerii amendamentelor pe care domnul Toro Tibor şi domnul Szilágyi Zsolt le-au depus.

Stimaţi colegi,

Noi avem reprezentanţi în Parlament pentru 18 minorităţi naţionale, plus a 19-a, minoritatea maghiară, care are grup parlamentar propriu. Problema pe care ne-am pus-o la comisie şi pe care şi-au pus-o şi minorităţile naţionale reprezentate în Parlament este aceea că acest număr de 18, în contextul în care viitoarea Cameră a Deputaţilor va avea doar 314 deputaţi, reprezintă un procent destul de mare de minorităţi, în contextul în care un partid politic are nevoie de un minim 5% ca să intre în Parlament.

Creşterea acestui număr al minorităţilor depăşeşte cu mult standardele europene la care domnul Szilágyi face referire şi are dreptate când spune că Partidul Popular European a depus acea moţiune de cenzură, dar nu v-a informat cu un lucru. Cei care au iniţiat această moţiune de cenzură sunt Grupul FIDES din Ungaria, ştim exact cine l-a depus domnule Zsolt Szilágyi, ştim şi relaţiile dumneavoastră speciale cu FIDES, dar FIDES-ul din Ungaria nu a informat Consiliul Europei şi Parlamentul European cu faptul că atunci când a fost la putere nu a fost de acord cu faptul ca minorităţile naţionale din Ungaria să fie reprezentate măcar în Parlament. (Aplauze.) Noi, acolo, nu avem nici un fel de reprezentant în Parlamentul Maghiar, dar FIDES-ul are grijă ca minorităţile din România să fie reprezentate.

Noi considerăm că minorităţile din România sunt suficient de reprezentate şi cred că cei 44 de parlamentari care reprezintă minorităţile, care reprezintă 12% din actualul Parlament înseamnă suficient de mult. Este foarte clar că nu vrem să avem alte minorităţi netradiţionale în continuare şi atunci ne-am gândit la restricţii, dacă vreţi, şi am pus aceste restricţii la care dumneavoastră făceaţi referire, dar am fost în următoarea ipostază: sunt minorităţi care au 1000 de membri în România cărora nu le-am cerut să aibă 25.000 de semnături, că nu au de unde, dar sunt minorităţi care au sute de mii sau un milion şi ceva de reprezentanţi, care, conform Legii partidelor politice, ar fi de 25% de semnături, ar fi însemnat 3-400.000 de semnături, ceea ce este imposibil şi atunci am zis, minim 25.000 de semnături ca să ajutăm minorităţile naţionale care au un număr mare de reprezentanţi şi am luat această cifră din Legea partidelor politice pe care am negociat-o cu cei de la Parlamentul European data trecută, dacă ţineţi minte, la Legea partidelor politice, când iniţial am pus 50.000 de semnături după care am redus acest număr la 25.000.

Deci, acestea au fost considerentele şi îmi pare rău pentru FIDES care face parte din partidul Popular European că nu-şi rezolvă problema în propria ţară şi are grija altor ţări. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Domnul Szilágyi.

Domnul Zsolt Szilágyi:

Tot respectul domnule Hrebenciuc. Eu am încercat să...

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog să nu dialogaţi cu dânsul, trebuie să convingeţi sala. Uitaţi-vă la sală!

Domnul Zsolt Szilágyi:

Da. Eu am încercat să vorbesc despre lege, nu despre FIDES, nu despre altceva, despre lege, ceea ce se adoptă în România la momentul actual.

Permiteţi-mi să vă spun că Legea partidelor politice este aspru criticată de Comisia Mixtă Interparlamentară Uniunea Europeană România, domnul preşedinte Domenico Menisi a luat poziţie foarte ferm, imediat după aprobarea legii, deoarece practica europeană consideră un prag extrem de ridicat, numărul de 25.000. Şi aici trebuie să facem o distincţie între dreptul la libera asociere, şi anume că într-o societate liberă nu trebuie să ridicăm bariere în faţa cetăţenilor de a forma partide, de a avea organizaţii şi bineînţeles nici în faţa minoritarilor. pe de altă parte, reprezentativitatea unui partid, reprezentativitatea unei organizaţii care doreşte să reprezinte o comunitate naţională care este dată numai şi numai de numărul de voturi. Deci, a ridica bariere în faţa partidelor sau în faţa organizaţiilor minorităţilor naţionale să concureze liber la alegeri, asta însemnă un atentat la pluralism, înseamnă un atentat la democraţie.

Acea rezoluţie ce a fost iniţiată în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nu a fost iniţiată de Partidul Popular European. A fost iniţiată, într-adevăr, de câţiva deputaţi maghiari, însă din cei 15 semnatari, domnule preşedinte Hrebenciuc, sunt membri şi socialişti şi liberali şi de dreapta ş.a.m.d., din Portugalia, din Slovacia şi din alte părţi.

Deci, eu am vorbit despre Comisia de monitorizare care a fost condusă de domnul Ilkka Suominen din Finlanda şi a fost compus dintr-un un domn din Austria, Christian Passin şi într-adevăr, a fost şi un membru de la FIDES, însă această acţiune nu este o acţiune a maghiarilor, fiindcă noi nu vorbim despre o acţiune a maghiarilor, vorbim despre lezarea unor principii ale democraţiei. Îmi pare foarte rău în felul în care va fi adoptată această lege. în cazul în care se votează varianta comisiei, pluralismul din România va suferi, se produce o discriminare clară în ceea ce priveşte tratamentul minorităţilor, se produce o discriminare clară în ceea ce priveşte şansele de a candida, se face o distincţie între organizaţiile care sunt reprezentate în Parlament şi între cele care nu sunt reprezentate în Parlament, ceea ce nu se permite în nici o lege. Dacă se face o diferenţiere în cazul minorităţilor, de ce nu se face, domnule Hrebenciuc, şi la partidele româneşti? De ce nu există o diferenţă de tratament între partidele care sunt reprezentate în Parlament şi între partidele care nu sunt reprezentate în Parlament? Deci, arbitrariul şi modul discriminatoriu se aplică în acest caz numai pentru minorităţi.

Protestez în modul cel mai ferm împotriva acestui lucru şi, domnule preşedinte Dorneanu, permiteţi-mi să închei cuvântarea cu faptul să vă spun că noi am depus amendamente la fiecare alineat al acestui articol. Am deci, dreptul, indiferent dacă raportul întocmit de comisie le tratează ca un singur punct, fără doar şi poate au o legătură alineatele respective, au o legătură între ele, dar, conform Regulamentului, deputatul care a depus amendament la un alineat are dreptul să susţină acest amendament, chiar dacă amendamentul a fost respins. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Ştiu că beneficiaţi de o bună memorie, dar oricum, dacă nu vă ajută acum, în momentul de faţă, vă trimit la stenogramă, unde domnul deputat Szilágyi, vorbind de cele trei alineate între care există o perfectă legătură, 2, 3 şi 4 a spus aşa: "Domnule preşedinte, vă rog astfel să supuneţi la vot aceste trei alineate, pentru că la alin.5 voi mai reveni". Deci, cele 3 alineate ale dumneavoastră au fost votate o dată şi nu încercaţi dumneavoastră, prin diverse subterfugii, să încurcaţi lucrurile şi să vorbiţi de trei ori mai mult decât oricare dintre deputaţii de aici. Vă rog.

Domnul Olteanu a cerut. Însă, repet, vorbiţi la 3 alineate respinse deja.

Domnul Ionel Olteanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Mă simt dator cu o precizare, mai degrabă de ordin tehnic. Ca unul care am fost negociatorul României pentru Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, convenţie care reprezintă primul instrument juridic multilateral, caracter juridic obligatoriu din istoria Dreptului internaţional, trebuie să menţionez că această proporţie semnificativă este terminologia utilizată de această convenţie şi, de altfel, de alte instrumente ale Consiliului Europei.

Prin urmare, statele au latitudinea, posibilitatea să aprecieze în ce măsură există sau nu o proporţie semnificativă.

Al doilea aspect, este vorba de o discriminare, într-adevăr, aşa cum există chiar în condiţiile propunerii noastre, variantei pe care noi v-o propunem, aşa cum există, de altfel, în sistemul actual care promovează, iată, 18 minorităţi naţionale cu reprezentanţi în Parlament, dar această discriminare este pozitivă, deja o discriminare pozitivă. Prin urmare, nu se încalcă nici un principiu al democraţiei, pentru că democraţia presupune în primul rând reprezentativitate, este adevărat, cu proporţiile respective semnificative apreciate de ţările respective.

O ultimă chestiune. Propunerea de rezoluţie la care s-a referit colegul meu şi domnul preşedinte Hrebenciuc nu a rămas decât în stare de propunere de rezoluţie la Consiliul Europei şi aşa va rămâne, vă asigur ca membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, pentru că nu are şanse să fie promovată în raport de standardele europene în vigoare. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Pambuccian.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Nu aş fi vrut să iau cuvântul, dar am auzit aici că o minoritate este legitimată prin numărul de voturi. Păi, domnule Szilágyi, dacă este aşa, de ce minoritatea armeană care a avut 22.000 de voturi, fiind plasată a patra ca număr de voturi între minorităţi, şi minoritatea evreiască, care a avut peste 15.000 de voturi, este discriminată în proiectul dumneavoastră, dispărând total ca minorităţi din România?

Vă mărturisesc că şi armenii şi evreii au interpretat această reacţie ca o reacţie a unei părţi din minoritatea maghiară împotriva lor, directă. Şi dacă tot vorbim de asociaţii internaţionale, pot să vă dau şi eu exemple de asociaţii internaţionale care au fost informate despre lucrul acesta. Mi-aţi spus astăzi că veţi repara chestiunea aceasta de la microfon. Nu aţi făcut-o. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

O să cer şi eu cuvântul.

Domnul Valer Dorneanu:

o clipă v-aş ruga, pentru că văd solicitări care chiar depăşesc limita suportabilităţii.

Vreau să vă supun votului o chestiune care este absolut conformă cu Regulamentul. La amendamentele respinse se ia o singură dată cuvântul, cel care a făcut amendamentul şi câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.

Cine este de acord cu acest lucru? De fapt, cine este de acord cu Regulamentul? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Cu 5 voturi împotrivă şi o abţinere s-a adoptat această măsură. Domnul Bolcaş. Vă rog, îmi cer scuze că v-am întrerupt.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte, este de datoria mea, după aceste dezbateri, să vă spun că tot Grupul parlamentar al Partidului România Mare va vota versiunea care a fost propusă de comisie, pentru că înţelegem în modul cel mai democratic să dăm posibilitatea tuturor minorităţilor să se exprime liber, civilizat şi cu dragoste de această ţară în Parlamentul României.

Vreau să-i mulţumesc domnului Hrebenciuc, poate pentru prima dată în această legislatură, pentru răspunsul corect şi echilibrat pe care l-a dat. Voi mai adăuga un sigur lucru: nu vom admite în nici un caz în Parlamentul României ameninţări care, chiar drapate sub egida unor organisme internaţionale, sunt de fapt nişte acte de şantaj împotriva voinţei noastre politice. Asta să fie spus clar şi răspicat.

Vom vota în Parlamentul României legile româneşti care ne permit integrarea noastră în Uniunea Europeană, nu aşa cum vrea o politică de monitorizare străină. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PRM.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Deşi v-am spus că am votat respingerea acestui amendament, pentru că am admis discuţii după acest lucru, supun votului dumneavoastră... (Domnul Zsolt Szilágyi doreşte să vină la microfon din nou.)

Stimate domnule Szilágyi, v-am explicat că aţi vorbit de 3 ori, adineauri am votat că pentru susţinerea unui amendament se poate vorbi o singură dată.

Cine este pentru amendamentul 4 la pag.2 al domnului Szilágyi?

Cine este pentru? Un singur vot pentru.

Împotrivă?

Toată lumea împotrivă.

Cere un drept la replică domnul Szilágyi. Vă rog.

Domnul Zsolt Szilágyi:

Vă promit, domnule preşedinte, că nu voi abuza.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din bancă):

Iertaţi-mă! Este dreptul meu să cer o procedură, da?

Domnul Zsolt Szilágyi:

Am început să vorbesc!

Domnul Valer Dorneanu:

Procedura prevalează, domnule deputat, poftiţi.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Problema de procedură este simplă. Dreptul la replică se dă atunci când se face referire prin nominalizare sau prin individualizare la o anumită persoană, pentru că replica este individuală. Eu nu aveam de ce să fac referire la această persoană. Aşa că nu puteţi să-i acordaţi dreptul la replică.

Domnul Zsolt Szilágyi:

Vă mulţumesc pentru apreciere.

Domnul Valer Dorneanu:

Dumneavoastră aveaţi dreptate, dar apucasem să-i dau dreptul la replică, aşa că...

Domnul Zsolt Szilágyi:

Vă mulţumesc pentru apreciere, cred că trebuie totuşi să avem o anumită ţinută în ceea ce priveşte dezbaterile parlamentare, domnule Bolcaş.

Deci, nu voi abuza de timpul dumneavoastră, îi răspund domnului Pambuccian că nu a fost intenţia iniţiatorilor să introducă o nouă discriminare, bineînţeles, nu a fost intenţia noastră să eliminăm minorităţile istorice din Parlament, consider că este un lucru benefic faptul că aceste comunităţi naţionale istorice îşi găsesc locul aici în forul legislativ, însă, din păcate...

Domnul Valer Dorneanu:

Dreptul la replică vizează răspunsul exact la ceea ce a spus, nu să faceţi discursuri despre reprezentanţii dumneavoastră.

Domnul Zsolt Szilágyi:

Îmi cer scuze de la domnul Pambuccian şi vă rog să consideraţi că aş dori să repar această greşeală. Oricum nu s-a adoptat propunerea noastră. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

La alin.5 aveţi amendamentul 6 al comisiei. Dacă sunt obiecţiuni la amendamentul comisiei?

La art.4, amendamentul 5 - nu sunt obiecţiuni. Amendamentul 6 cu privire la alin.5 a fost adoptat.

La alin.6, amendamentul 7. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 7. Adoptat amendamentul, modificat alin.6.

La alin.7 urmăriţi amendamentul 8 de la pag.2. Dacă aveţi obiecţiuni? Da. Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Corect, din punct de vedere al limbii române pe textul cules cu litere aldine, trebuie să spunem "o listă comună a două sau mai multe organizaţii" şi nu "a două sau mai multor organizaţii".

Domnul Valer Dorneanu:

Comisia este de acord, neîndrăznind să vă contrazică.

Amendamentul 8 a fost deci adoptat în formula corectată din punct de vedere a rigorii gramaticale de domnul Ştefan Cazimir.

La alin.8 şi 9, comisia nu a avut obiecţiuni. Dacă aveţi dumneavoastră? Votate în formula prezentată.

La alin.10 urmăriţi alin.9, pag.2. Poftiţi! Domnul Wittstock.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Stimate colege, stimaţi colegi,

O problemă de gramatică la acest alin.10, care devine alin.11. "Organizaţiile prevăzute la alin.3 şi 4 pot participa la alegeri şi pot depune liste de candidaţi numai sub denumirea şi cu semnul electoral al", ar trebui "ale" respective organizaţii. Aşa apare şi în Legea 67 din anul 2004 privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale; "ale respectivei organizaţii".

Domnul Valer Dorneanu:

Corect.

Stimaţi colegi, v-aş ruga la chestiuni de acest gen, evidente deci, de erori materiale, de corecturi să depuneţi amendamentul direct la comisie şi la corpul tehnic. Nefiind alte obiecţiuni la amendamentul 9, constat că este adoptat şi, în consecinţă, s-a modificat alin.10 cu această corectură.

După alin.10, comisia propune la pag.3 un amendament nou. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 10?

Votat în unanimitate.

De asemenea, comisia mai propune un amendament 11, prin care propune introducerea unui articol nou, 5¹. Dacă aveţi obiecţiuni? Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

La art.5. Vă rog. Domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

La pct.8, în speţă la art.4, grupul nostru parlamentar a propus în comisie un nou alineat, deci un art.4 alin.1, care priveşte o chestiune de extremă importanţă, este pe pag.4, pentru românii din Covasna şi Harghita. Nu este o noutate. Ţin să menţionez aici, pentru că este normal şi firesc să spun că această problemă a fost ridicată pentru prima dată printr-un proiect de lege de domnul deputat Adrian Severin la timpul respectiv, a fost reluată în discuţii la Comisia constituţională şi evident la comisia care priveşte dezbaterea Legii electorale.

În esenţă, grupul nostru parlamentar care a respectat totdeauna dorinţele cetăţenilor români de altă naţionalitate de a putea fi reprezentaţi în Parlament şi în felul acesta de a putea să creeze o punte, o legătură între majoritate şi minoritate, propune ca acest principiu care a fost respectat şi care este implementat pentru prima dată în Europa de către Parlamentul nostru prin prezenţa colegilor noştri de la minorităţi în Parlament, să se extindă sub o anumită formă şi pentru românii din Covasna şi Harghita.

Este vorba de un loc de deputat în cele două judeţe, care excede numărului de deputaţi stabilit pentru aceste judeţe. Deci, din punctul acesta de vedere nu afectează.

Acest unic loc de deputat ar urma să fie ocupat, fie de candidatul independent, fie de candidatul unui partid care nu a întrunit numărul de voturi pentru a fi ales. Există acelaşi principiu că acest deputat trebuie să întrunească 5% din norma medie pentru un deputat.

Noi credem că aceste principii ale Recomandării 1201 şi altor documente europene sunt în concordanţă cu practica Parlamentului nostru şi ele justifică, zicem noi, şi o legătură conexă între minoritatea românească din aceste judeţe şi majoritatea de altă etnie. Nu cred că ar fi cineva care să se opună, pentru că, evident, colegii noştri care sunt reprezentaţi în Parlament prin voinţa majorităţii, nu vor expune acum o altă voinţă a majorităţii faţă de o minoritate locală.

Sperăm ca, prin votul dumneavoastră, să faceţi ca şi membrii comisiei să-şi dea seama că au fost într-o mică eroare atunci când au respins acest punct, respectiv acest amendament.

De aceea, domnule preşedinte, fac un apel şi spre dumneavoastră, spre a direcţiona în mod corespunzător discuţiile, având în vedere că aţi putea fi chiar beneficiarul unui astfel de loc, făcând şi liceul, nu? Şi, născându-vă într-un astfel de judeţ, cunoaşteţi bine situaţia şi cred că, în acest mod, vom ajunge la un anumit echilibru care este necesar şi oportun în acest moment. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei? Domnul Viorel Hrebenciuc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Este o problemă veche pe care o dezbatem în Parlament. Din anumite considerente ale dreptului internaţional, pe care prefer să nu le discutăm acuma aici, noi am respins acest amendament. În esenţă, practic, se pune problema numai a judeţului Harghita, pentru că din judeţul Covasna, din 90 până astăzi, tot timpul a fost reprezentat de către unul din partide; întâi a fost PUNR-ul - domnul Ţurlea, pe urmă în acest mandat - domnul Căşuneanu, din grupul nostru parlamentar, tot timpul va fi un român care reprezintă judeţul Covasna; problema se pune doar a judeţului Harghita, dar nu vrem să creăm acum, când se discută atâtea chestiuni despre autonomie, autonomia sub diferite forme, să creăm un precedent în care discutăm despre majoritatea românească care este minoritate într-o porţiune a teritoriului naţional. Vă mulţumesc şi mă opresc aici. Comisia respinge amendamentul.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Supun votului dumneavoastră amendamentul Grupului PRM. Aţi ascultat argumentele şi aţi văzut şi argumentele scrise în raportul comisiei.

Cine este pentru?

32 de voturi pentru.

Împotrivă?

Da, este evident, marea majoritate a celor prezenţi, împotrivă.

Amendamentul a fost respins.

Stimaţi colegi, pentru că la art.4 au fost atâtea amendamente, şi pentru şi contra, îl supun votului totuşi art.4 în ansamblu, aşa cum a reieşit din votarea amendamentului.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Cu 12 voturi împotrivă, art.4 a fost votat cu acest scor.

Art.5 alin.1, comisia nu a avut amendamente.

Votat în unanimitate în formula prezentată Camerei.

La alin.2 urmăriţi amendamentul 12 de la pag.3. Nu sunt obiecţiuni. Votat amendamentul 12, modificat alin.2.

La alin.3 de la art.5 urmăriţi amendamentul 13. Admis amendamentul, modificat alin.3.

Alin.4 de la art.5. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate în formula iniţială.

Alin.5. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La alin.6 urmăriţi amendamentele 14 şi 15.

Şi-a manifestat întâi dorinţa colegul dumneavoastră, domnul Titus Gheorghiof.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Alin.5, număr de criteriu, aşa cum l-aţi denumit şi dumneavoastră, 14, este adevărat, s-a solicitat anterior să se pună în discuţie amendamentul comisiei sau ceea ce a propus comisia, dar aici vă rog să observaţi că, potrivit art.103, atunci când există un amendament care solicită eliminarea, se pune în discuţie amendamentul care solicită eliminarea. Este adevărat că în ultimul alineat al art.103, dacă sunt mai multe amendamente care vizează acelaşi obiect de reglementare, atunci are prioritate amendamentul care este al comisiei, dar, întrucât am solicitat împreună cu ceilalţi colegi ai mei, domnul Onisei, cu doamna Paula Ivănescu şi cu domnul Radu Stroe, eliminarea, atunci articolul care dă posibilitatea preşedintelui României în funcţie ca să participe independent pe listele unui partid, atunci vă rog să supuneţi votului acest amendament care solicită eliminarea art.5, alin.6, aşa cum am solicitat noi, văzând şi prevederile constituţionale, şi anume art.80 şi 84 din Constituţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, o să supun votului, ca să nu existe nici un fel de dubii, eliminarea alin.6 care are următoarea prevedere: "Prin excepţie de la prevederile alin.5, preşedintele României în funcţie poate candida ca independent pe listele unui partid politic, alianţă politică sau alianţă electorală pentru obţinerea unui mandat de deputat sau senator dacă se află în ultimele 3 luni", a spus comisia, da?

Vă rog. Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Domnule preşedinte, este vorba de un alineat care comportă discuţii, pentru că, în afară de propunerea de eliminare, există şi propuneri de modificare sau de reformulare a acestuia.

V-aş ruga ca să supuneţi dezbaterii propunerile pe rând, iar pe urmă ce a propus domnul Gheorghiof, după încheierea acestor dezbateri, să le puneţi la vot în ordine procedurală: eliminare, amendament de modificare respins, amendament de modificare admis şi textul respectiv.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, exact acest lucru îl făceam eu acum, dar am citit textul ca să ştie colegii noştri.

Cine este pentru eliminarea acestui text? Aveţi vreo problemă cu eliminarea? Bun.

Domnul Ştefan Cazimir:

Nu.

Domnul Valer Dorneanu:

Cine este pentru eliminarea alin.6? 24 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? 135 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul de eliminare a fost respins. Acum, cu privire la amendamentele 14 şi 15, care vizează acest alineat 6, vă rog să le urmăriţi la pag.4. Dacă sunt observaţii la amendamentul 14? Domnul Ştefan Cazimir.

Domnul Ştefan Cazimir:

Nu este vorba de o obiecţie, ci de nişte amendamente de ordin redacţional care nu vizează însă numai aspectul de gramatică, ci şi logica juridică.

Voi începe cu partea mai puţin importantă, după opinia unora, nu şi după a mea, şi anume cu aspectul gramatical. La rândurile 4 şi următoarele trebuie să realizăm acordul necesar spunând: "listele unui partid politic, unei alianţe politice sau alianţe electorale", şi cu asta am lichidat problema de gramatică.

Iar în ceea ce priveşte problema de logică juridică, mie personal mi se pare că enunţarea condiţiei trebuie pusă mai devreme şi nu la sfârşit. Ceea ce-i cules cu aldine, "dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului", s-ar putea plasa pe rândul 3, după cuvântul "Senatului", şi atunci enunţul ar suna astfel: "Preşedintele României în funcţie la data alegerii Camerei Deputaţilor şi Senatului, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, poate candida ca independent...", şi textul curge până la sfârşit, unde vom pune, fireşte, punct.

Domnul Valer Dorneanu:

Rog comisia să se pronunţe, nu asupra articulării textului, adică a utilizării corecte a articolului, ci asupra inversării sintagmei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Noi suntem de acord cu cele două propuneri ale domnului Cazimir.

Domnul Valer Dorneanu:

Bun. Supun, în consecinţă, alin.14 şi 15 reformulate, potrivit propunerii domnului Ştefan Cazimir.

Cine este pentru? 135 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Două voturi împotrivă.

Abţineri? 14 abţineri.

Cu 135 voturi pentru, 2 împotrivă, 14 abţineri, amendamentele 14 şi 15 au fost adoptate.

La alin.7 de la art.5, dacă aveţi obiecţiuni? Votat în formula care s-a prezentat Camerei.

La alin.8 urmăriţi amendamentul 16, la pag.4. Nu sunt obiecţiuni. Adoptat amendamentul, modificat alin.8.

La alin.9 nu sunt amendamente. Votat alineatul în unanimitate în formularea care ni s-a prezentat.

La art. 6 de la alin.1 până la alin.6 dacă aveţi obiecţiuni? Comisia n-a avut amendamente. Votat în formula iniţială.

La alin.7, vă rog să urmăriţi amendamentul 17. Admis amendamentul 17, modificat alin.7.

Art.7 alin.1 şi 2. Nu sunt amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi obiecţiuni, votate în formularea iniţială.

La alin.3, urmăriţi amendamentul 18. Admis amendamentul, modificat alin.3.

Art.7 alin.4 nu sunt amendamente. Nu sunt obiecţiuni. Votat în formula iniţială.

Titlul Capitolului II şi al Secţiunii I. Votate în unanimitate.

Art. 8. Votat în unanimitate.

Art.9, alin.1 nu sunt amendamente. Votat în unanimitate.

La alin.2 urmăriţi amendamentul 19. Votat în unanimitate.

Deci la art.9, alin.2 are o intervenţie domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Noi propunem, cei din Alianţa D.A. PNL - PD, eliminarea acestui alineat, pentru aşa cum veţi remarca... ce aţi admis?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

A fost admis!

Domnul Ioan Onisei:

Amendamentul comisiei? a bun, şi de ce nu mai pot să susţin eliminarea? Păi, la modul acesta, eu cel puţin nu prea mai am treabă pe aici. În fine...

Domnul Valer Dorneanu:

Făcând şi dumneavoastră parte din comisie, rog şi comisia să se pronunţe în mod unitar.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Conform cutumei, toate amendamentele care au fost admise de comisie, colegii nu le mai susţin, aşa am discutat în comisie, şi vă propun să mergem mai departe, exact sub forma aceasta.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Nefiind alte obiecţiuni la amendamentul 19, constatăm că a fost votat şi modificat, în consecinţă, alin.2.

La alin. 3 şi 4 nu sunt amendamente, nu sunt nici obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Alin.5 amendamentul 20. Admis amendamentul, modificat alin.5.

Alin.6 urmăriţi amendamentul 21. Votat amendamentul, modificat alin.6.

Art.10 alin.1, amendamentul 22. Admis amendamentul, modificat alin.1.

Alin.2 urmăriţi amendamentul 23. Admis, modificat alin.2.

Alin.3 urmăriţi amendamentul 24. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.10 alin.4, urmăriţi amendamentul 25. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.11. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

Art.12, urmăriţi amendamentul 26. Nu sunt obiecţiuni. Admis amendamentul, modificat art.12.

Art.13 alin.1 amendament 27. Admis amendamentul.

Domnul deputat Bolcaş doreşte să intervină la alin.1 din art.13.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă semnalez o eroare de sistem aici, care ar trebui rectificată din mers. Se vorbeşte despre obligaţia alegătorului care are dreptul şi îndatorirea să verifice înscrierea pe listele electorale permanente. Dar nu se vorbeşte în nici un fel de două obligaţii pe care le are primarul.

În primul rând, obligaţia de a face publice aceste liste, în ce termen şi în ce condiţii. Şi o a doua obligaţie, care rezultă tocmai din textul acestei legi de a trimite aceste liste autorităţii electorale permanente care, în conformitate cu textul acestei legi, trebuie să ţină evidenţa, registrul listelor permanente de alegători.

În aceste condiţii, întreg textul privind posibilitatea cetăţenilor de a-ş exercita îndatorirea, nu dreptul, ceea ce este grav, este apă de ploaie, pentru că o singură obligaţie este reglementată în art.14, şi anume de a afişa copii cu 3 zile înainte de data alegerilor, când e prea târziu, pentru că orice contestaţie se soluţionează în termen de 3 zile.

Deci, vă propun şi propun comisiei să regândească acest art.13 alin.1 la ceea ce a modificat în acest scop: Primarii organizează acţiuni de informare şi alte mitinguri şi chermeze populare cu obligaţia fermă a primarului de a afişa la dispoziţia cetăţenilor pentru consultare şi cu titlul gratuit (pentru că aici iarăşi mai intervine o altă bizarerie, dar o să vorbim la timpul potrivit.) Deci, obligaţia primarului care să permită cetăţeanului să-şi îndeplinească obligaţia sa, obligaţie care-i revine primarului din cuprinsul Capitolului IV al acestei legi, nu al alteia, de a transmite aceste liste autorităţii electorale permanente.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei? Domnul Márton Árpád Francisc.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Această problemă a fost mult dezbătută în comisie. Este şi o problemă tehnică şi vă rog să fiţi atenţi.

Este o mică problemă aritmetică. La o secţie de votare sunt înscrise în liste în jur de 2000 de persoane, de cel mult 2000 de persoane. La Bucureşti, de exemplu, primăria de sector are în jur de 300 de mii de oameni sunt înscrişi în această listă. Afişarea unor liste cu 300-400 de mii de oameni este irealizabilă. Este, şi actualmente funcţionează posibilitatea că la nivelul primăriei există dosare, pe străzi pe nume, fiecare poate intra şi poate să verifice. Este singura modalitate. Afişarea acestor liste, permanentă, pentru că este o obligaţie şi o posibilitate permanentă de a intra, ar bloca pur şi simplu primăriile. Nici măcar la nivelul municipiilor mari nu se poate realiza.

De aceea este această formulare tehnică care permite fiecărui cetăţean să verifice oricând doreşte, pentru că este o activitate permanentă, spun încă o dată, chiar şi în cursul celor 4 ani. Primăria este singura care este informată dacă o persoană de exemplu decedează sau nu, şi alte asemenea treburi care toate sunt centralizate de primărie, este obligaţia primarului să corecteze aceste liste şi cetăţeanul poate oricând să verifice, să intre acolo unde sunt ţinute aceste liste. Afişarea lor este practic imposibilă. Deci solicitarea dumneavoastră a căzut la o înţelegere între toţi membrii acestei comisii, pentru că ne-am dat seama că este imposibil de realizat.

Domnul Valer Dorneanu:

Da. Vă rog, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Eu nu am cerut afişarea, pentru că nu ştiu să mă ocup de probleme din acestea organizatorice cu lipiri, afişări etc., problema este juridică. Alegătorului, deci mie, mi se instituie dreptul, şi e foarte bine când li se instituie drepturi cetăţenilor, e foarte bine, nu discut, dar şi îndatorirea, deci mi se instituie o obligaţie de a face ceva. Dar tu, organ de stat care gestionezi această problemă, care eşti organul administraţiei, primar, n-ai nici o obligaţie, strict juridic, formal juridic, înscrisă aici. Atunci, cum îmi impui mie o obligaţie care devine imposibil de realizat în lipsa unor atribuţii, unor sarcini pe care tu, organ de stat, trebuie să-l îndeplineşti. Soluţia este simplă. Alegătorii au drepturi şi îndatorirea să verifice înscrierea pe listele electorale, deşi îndatorirea este mai mult cetăţenească aici şi cuvântul ar putea dispărea.

În acest scop, primarii organizează şi se indică un termen cu o lună, două, trei, înainte de data alegerilor, accesul liber la dosarele care cuprind aceste liste în forma în care au fost comunicate autorităţii electorale permanente. Şi, gata am rezolvat problema, de aceea am spus că trebuie regândită.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Zgonea din partea comisiei.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Distinse coleg, faceţi o gravă confuzie. Şi are două elemente: 1. Lista electorală este permanentă şi se află la primar şi orice cetăţean al României între două perioade electorale poate să verifice dacă el se află sau nu se află pe lista electorală şi este un atribut al primăriei şi al serviciului de evidenţă informatizată a persoanei şi nu al autorităţii electorale permanente care are rolul de a supraveghea între două campanii electorale, în timpul campaniei electorale, Biroul Electoral Central fiind cel care supraveghează această problemă. Deci dacă dumneavoastră vă referiţi la cetăţean, el are obligaţia, şi avea şi în textul de lege începând cu 1992 privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, să verifice lista electorală permanentă care se află în fiecare comună din România şi în fiecare oraş.

Ce am introdus noi suplimentar, am cerut primarului să organizeze acţiuni între cele două campanii electorale prin care cetăţenii să vină să verifice dacă ei se află în lista electorală permanentă, în aşa fel încât să reducem numărul cetăţenilor care constată în data alegerilor că nu se află pe această listă. Deci, problema din această perspectivă, dumneavoastră nu aţi înţeles-o. Autoritatea electorală permanentă nu strânge datele de la Serviciul de evidenţă informatizată a persoanei, pe care să le păstreze. El se ocupă de alegeri, de cu totul şi cu totul alte argumente şi avem un capitol special pentru autoritatea electorală permanentă. Deci aici am prevăzut, şi dacă coroboraţi cu art.9, o să observaţi că lista electorală permanentă se află numai la primar care predă un exemplar judecătoriei. Deci dumneavoastră n-aţi înţeles foarte bine şi aş vrea, din această perspectivă, să închidem discuţia aici.

Comisia a acceptat acest amendament, cerându-i primarului să facă şi el ceva între două campanii electorale în această perioadă de 4 ani de zile, în care să ceară cetăţeanului să vină să se verifice în lista electorală permanentă, dacă se află cu datele pe care dânsul le are pe buletinul de identitate sau pe paşaport.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,...

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Dacă îmi îngăduiţi...

Domnul Valer Dorneanu:

Vă îngădui, stimate coleg, dar am rugămintea totuşi să ţinem cont de prevederile... v-am spus, vă îngădui. Pe viitor însă v-aş ruga totuşi să vedeţi că ar trebui ca o singură intervenţie să susţină un amendament, aşa cum spune şi regulamentul, şi, pe de altă parte, vă rog şi pe dumneavoastră şi pe cei din comisii, să vă referiţi strict la argumente şi să nu folosiţi cuvinte care pe urmă îl îndeamnă pe celălalt să vină să dea replică.

Cu eleganţă şi cu decenţă, şi mai ales cu referire la argumente.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În ceea ce priveşte eleganţa şi decenţa, Doamne, să mă ierţi, fiecare vine la acest microfon cu bagajul de bună-cuviinţă cu care l-a înzestrat mămica sa, chiar dacă unii sunt mai puţin înzestraţi în materia aceasta. Mie să nu-mi explice nimeni ce am înţeles sau nu am înţeles. Asta este prima problemă şi e dreptul meu la replică.

Domnul Valer Dorneanu:

Deci apelul meu a fost zadarnic.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Nu apelul dumneavoastră a fost bine venit şi mi-a permis această intervenţie.

În al doilea rând, vreau să vă spun că art.29, şi de data aceasta decent, ca să vă citiţi propria propunere, art.29, lit.f) din această lege prevede că: "Autoritatea electorală permanentă monitorizează şi controlează modul de întocmire şi actualizare a listelor electorale permanente şi de păstrare a registrelor cuprinzând listele electorale permanente". Înainte de a face afirmaţii, cu privire la înţelegerea unora sau altora, puneţi mâna pe carte şi citiţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg, chiar că aţi fost mai dur decât colegul meu. Haideţi, vă rog, pe toţi, toate părţile interesate, şi comisia şi colegii, să se refere cu colegialitate la ceilalţi şi să nu ne încărcăm de mai multă tensiune decât cea derivată din importanţa legii.

Aveţi cuvântul, domnule Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Dincolo de argumentele pe care le-a expus deja domnul Bolcaş, absolut temeinice, şi de trimiterea pe care a făcut-o, vreau să vă rog să observaţi că noi avem un amendament în acest sens la poz.22 din amendamente respinse şi ceea ce spunem este exact instituirea unei obligaţii corelative a primarului de a pune la dispoziţie. Noi nu spunem în ce formă, dar, apropo de ce a remarcat domnul Bolcaş, oricum listele permanente care, sigur se reactualizează în funcţie de decese şi aşa mai departe, oricum trebuie îndosariate.

Problema este că dacă nu instituim această obligaţie pentru primar, nu văd cum susţinem procedurile care urmează. Deci art.13 alin.2 şi 3, art.14 alin.1 etc. sunt nişte termene în care cetăţenii pot să se verifice în liste, pot să facă contestaţii, nişte termene în care primarii trebuie să soluţioneze aceste contestaţii şi aşa mai departe. Pentru că noi, practic, suntem în apropierea începerii procedurilor electorale şi pe baza acestor liste se vor face duplicatele care vor fi trimise la secţiile de votare, unde este târziu ca cetăţeanul să mai observe omisiuni sau greşeli în înscrierea în listele electorale permanente. Deci eu cred că este o soluţie absolut logică şi de bun simţ.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Márton.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Este aceeaşi problemă de fond. Aceste liste sunt tot timpul acestei perioade de 4 ani la dispoziţia cetăţeanului. Nu cu o lună, nu cu 3 luni, nu cu 15 zile, tot timpul pot fi consultate. Primarul trebuie să se organizeze în aşa fel încât în orice zi de lucru al oficiului respectiv, orice cetăţean, oricât de departe ar fi alegerile, să poată consulta dacă este sau nu este pe lista electorală. Deci asta este diferenţa esenţială de la varianta comisiei şi celelalte propuneri care într-adevăr s-ar putea susţine dacă ar fi o altă filozofie a acestor liste.

Domnul Ioan Onisei:

Este obligaţie teoretică a primarului. dacă noi instituim în mod expres prin lege, vă întreb cum facem controlul şi ce măsuri, eventual, coercitive ia autoritatea electorală permanentă sau ce măsuri de tip contravenţional, pentru că amendamentul nostru se corelează şi cu amendamente care privesc regimul sancţionatoriu, ce măsuri de tip contravenţional, punitiv, în general, putem lua dacă primarul ţine aceste liste închise într-un fişet?

Şi, noi spunem la art.13 alin. 2 şi 3 că în 3 zile cetăţeanul trebuie să le consulte şi poate să facă contestaţie. Face contestaţie la ce? La dreptul lui teoretic de a consulta listele, dar listele nu există nicăieri la dispoziţia cetăţeanului.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule coleg.

Domnul Octavian Petruş:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Accesul la acest liste se instituie pentru ca cetăţeanul să vadă dacă este pe liste, dar şi în alt scop, să vadă dacă pe listă nu figurează, să spunem 10 decedaţi şi scopul este ca listele să fie corecte şi ca procesul electoral să fie corect. Şi trebuie instituite norme pentru primari şi sancţiuni, dacă nu funcţionează, altfel nu procedăm în mod corect.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Zgonea vă va prezenta un text de compromis cu privire la amendamentele domnului Bolcaş şi al domnului Onisei.

Vă rog, domnule Zgonea.

Domnul Valeriu-Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Comisia este de acord cu următoarea formulare: "În acest scop, primarul este obligat să pună la dispoziţia alegătorilor, spre consultare, listele electorale permanente". Şi rămâne textul pe alin.1 al art.13, text nou.

Domnul Valer Dorneanu:

De acord toată lumea?

Supun votului dumneavoastră amendamentul nr.27 la art.13 alin.1, în formularea prezentată de domnul Zgonea.

Cine este pentru?

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

La art.13 alin.2, urmăriţi amendamentul nr.28.

Admis amendamentul, modificat alin.2.

După alin.2, comisia propune prin amendamentul nr.29 un alineat nou la art.13, alin.2¹. Îl găsiţi la pag.7.

Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul şi se introduce acest text.

La alin.3, prin amendamentul nr.30, comisia propune modificarea acestui text.

Admis amendamentul, modificat alin.3.

La art.14, 15 şi 16, dacă aveţi obiecţiuni?

Domnul Szilagyi Zsolt (din sală):

Eu am un amendament.

Domnul Valer Dorneanu:

La care aveţi dumneavoastră, domnule Szilagyi?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş (din sală) :

Şi eu am.

Domnul Valer Dorneanu:

A cerut întâi cuvântul domnul Szilagyi.

Vă rog, aveţi cuvântul.

Domnul Szilagyi Zsolt:

Poftiţi, domnule Bolcaş, dacă ...

Domnul Valer Dorneanu:

Haideţi că v-am dat cuvântul, stimate coleg.

Domnul Szilagyi Zsolt:

Voiam să fiu politicos.

Domnul Valer Dorneanu:

A sesizat colegul meu şi ...

Domnul Szilagyi Zsolt:

Că merită domnul coleg.

Domnul Valer Dorneanu:

Da.

Domnul Szilagyi Zsolt:

La art.15 am avut un amendament care, din punct de vedere al substanţei, coincide cu alte amendamente care se referă la disponibilitatea listelor electorale actualizate.

În formularea comisiei primarul este obligat să pună la dispoziţie listele electorale permanente, la cererea şi pe cheltuiala partidelor politice.

Ştim foarte bine că s-au scris multe articole, s-au vehiculat multe zvonuri în ceea ce priveşte transparenţa, corectitudinea şi rezultatul votării în mai multe cazuri, în perioada ce-a trecut din '90 încoace.

Deci, amendamentul nostru, pe care l-am propus, conţine o singură modificare, şi vă rog să observaţi textul art.15, care se termină în felul următor: "la cererea şi pe cheltuiala acestora" - este vorba despre partide, alianţe politice ş.a.m.d. - "la cererea şi pe cheltuiala acestora, copii de pe listele electorale permanente". Noi am mai adăugat un cuvânt, şi anume: "actualizate". Deci "copii de pe listele electorale permanente actualizate", tocmai în ideea ca alegerile să fie controlabile, corectitudinea lor să fie accesibilă tuturor partidelor.

Au fost cazuri în care aceste actualizări au depăşit chiar 10% din numărul persoanelor cu drept de vot înscrise pe listele electorale. Deci, nu este fără substanţă şi nu este doar un fleac acest lucru. În multe cazuri aceste actualizări pot aduce modificări serioase şi este bine ca toţi cei care participă în procesul electoral să aibă posibilitatea să controleze listele electorale actualizate. Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Zgonea.

Aşteptaţi puţin, domnule Zgonea! Dumneavoastră la acelaşi text vreţi să interveniţi? La art.15, da? Vă rog.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Am să vă rog să-mi permiteţi să-i reamintesc distinsului nostru coleg că disputa noastră nu a fost cu caracter personal, ci principial. Aşa că respectul reciproc se menţine, spre deosebire de alte dispute ce le-am avut astăzi.

În ceea ce priveşte amendamentul la acest articol, este justificat nu atât de considerente teoretice, cât de însăşi această lege, pentru că acest articol nr.15 este în flagrantă contradicţie cu art.108 alin.3 din legea ce o votăm, care spune: "Orice acte întocmite în exercitarea drepturilor electorale prevăzute în prezenta lege sunt scutite de taxe de timbru". Fiind scutite de taxe de timbru, nu pot să îmi ceri să efectuez un act pe propria-mi cheltuială.

În aceste condiţii, susţin amendamentul. Vă mulţumesc. (Rumoare.)

Iertaţi-mă, cine cunoaşte raţiunea taxelor de timbru, scopul urmărit de acesta şi consecinţele scutirii de taxă de timbru, îşi dă seama despre ce am spus.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Zgonea.

Domnul Valeriu-Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Lista electorală permanentă se reactualizează până la 1 martie, după care, pe textele pe care noi le-am prezentat până acum şi le-am aprobat, un cetăţean căruia i-am introdus acest amendament are obligaţia să se ducă la primar şi să vadă dacă el se află pe lista electorală permanentă; la o contestaţie, în trei zile primarul este obligat să o soluţioneze.

Lista electorală permanentă care se pune la dispoziţia partidelor parlamentare pe cheltuială proprie este unică şi ea este actualizată în acel moment. Dacă un cetăţean sau doi, să presupunem că este în această procedură, de vrea actualizare şi a făcut o contestaţie la Primărie, automat, n-a venit în clipa respectivă, dar poate să voteze pe listă suplimentară, pentru că primarul nu a avut timpul necesar să facă modificarea în lista electorală permanentă.

Din perspectiva noastră, ceea ce aţi propus dumneavoastră - "actualizată" - este un nonsens. Deci, lista electorală permanentă, care se pune la dispoziţia partidelor parlamentare, este actualizată în momentul în care dumneavoastră o primiţi. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Marton

Domnul Marton Arpad Francisc:

Legat de taxa de timbru aici amintită, trebuie să facem o diferenţiere între o taxă de timbru şi o plată a unui serviciu, cum este o diferenţă între taxele de timbru plătite pentru justiţie şi onorariul avocaţilor, care nu este o taxă de timbru. Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Îndeplinirea unor îndatoriri electorale nu este un serviciu. Sau dacă vreţi este un serviciu public, făcut să funcţioneze mecanismele statului, şi trebuie să fie gratuit.

Domnul Valer Dorneanu:

Fiind obiecţiuni la art.15, îl supun votului dumneavoastră în formula prezentată, aşa cum a fost votat de Senat.

Cine este pentru?

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

În ce formulă?

Domnul Valer Dorneanu:

În formula iniţiatorului.

86 de voturi pentru.

Împotrivă? Un vot împotrivă.

Abţineri? 33 de abţineri.

Cu 86 de voturi pentru, unul contra şi 33 de abţineri, art.15 a fost votat în formula iniţiatorului.

Vă amintesc că la art.14 n-au fost obiecţiuni.

La art.16 nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Titlul Secţiunii a 2-a. Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

Art.17 alin.1. Nu sunt obiecţiuni.

Votat în unanimitate.

La alin.2 ...

Domnule Onisei, la care vreţi să interveniţi? La alin.2?

Domnul Ioan Onisei:

La alin.1.

Domnul Valer Dorneanu:

Vă rog.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să observaţi, cu secţiunea cu acest titlu şi cu art.117, de la "Dispoziţii tranzitorii şi finale" ne ducem direct în ridicol. Deci, reglementăm cartea de alegător, regimul acesteia şi spunem că lucrul acesta se va întâmpla din 2006.

Noi susţinem, la amendamente respinse - 30, 31, 33, 34 şi următoarele până 37 - nu numai obligativitatea ca votul să se poată exercita de către cetăţenii aflaţi în ţară numai pe baza cărţii de alegător, însoţită de actul de identitate, ci şi aceea ca Guvernul să facă operaţiunile tehnico-administrative necesare pentru tipărirea, editarea cărţilor de alegător care nu au fost distribuite - dacă nu mă înşel vreo 7 milioane şi ceva sunt deja distribuite - şi înmânarea acestora, astfel încât scrutinul să se desfăşoare pe această bază.

Vă semnalez şi faptul că şi societatea civilă, îndeosebi Asociaţia Pro Democraţia a insistat foarte mult pe acest aspect. Şi motivul, care aparent este strict tehnic, este unul însă foarte important, şi anume: cei mai mulţi dintre cetăţenii cu drept de vot au carte de identitate, iar procedura de lipire a autocolantului cu menţiunea "Votat" este, aşa cum s-a demonstrat în repetate rânduri, una de natură să poată duce la fraudarea scrutinului, în sensul că un cetăţean poate dezlipi autocolantul şi poate vota la o altă secţie de votare, câtă vreme scrutinul este unul naţional, şi cetăţeanul nu este ţinut să voteze numai la domiciliul, ci poate vota şi în alte localităţi, în gări, aerogări ş.a.m.d.

Noi susţinem, Alianţa "DA" PNL-PD, introducerea Cărţii de alegător, potrivit amendamentelor la care m-am referit, şi desfăşurarea scrutinului strict pe baza acesteia, însoţită de actul de identitate, singura excepţie putând să o constituie cetăţenii aflaţi temporar în străinătate, care să poată să-şi exercite dreptul de vot pe bază de paşaport, paşaport de serviciu sau paşaport diplomatic. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Poftiţi, domnule deputat Petruş.

Domnul Octavian-Constantin Petruş:

Stimaţi colegi,

Într-adevăr, acest autocolant de pe cartea de identitate se poate dezlipi uşor şi lipi un altul. Am aici cartea de identitate, la ultimele alegeri, se dezlipeşte şi iese curat.

Adică, propunerea ca să avem alegeri corecte, cu cărţi de identitate este bună, şi haideţi să încercăm să fim şi noi civilizaţi. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Zgonea.

Din partea Ministerului Administraţiei, este cineva pe aici?

Domnul Valeriu-Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Trebuie să apreciez sinceritatea domnului Onisei, dar trebuie să spunem care au fost cutumele şi cum am discutat în această comisie.

Secţiunea a 2-a se referă la cartea de alegător. În acest moment, în ţară sunt 10 milioane de cărţi de alegător care nu au fost distribuite. Constatând că nu există timpul fizic să putem să le distribuim, la propunerea Partidului România Mare, colegii din comisie, pentru prima dată în textul de lege apare şi un termen în care Ministerul Administraţiei şi Internelor este obligat să distribuie cărţile de alegător - 2006.

Analizând această secţiune, am mers şi am modificat-o astfel încât cărţile de alegător, începând cu anul 2008, să poată fi utilizate în toată România. Şi am pus o excepţie pentru anul 2004 - în unanimitate de voturi. Toţi colegii din comisie am acceptat ca pentru anul 2004 să mergem pe buletinul de identitate şi să nu mergem cu votul pe cartea de alegător. Acesta este principiul pe care am mers, am acceptat toţi, şi de aceea a apărut la Capitolul "dispoziţii tranzitorii şi finale" propunerea respectivă.

Din perspectiva noastră, această secţiune clarifică ce trebuie să se facă cu cartea de alegător, cum se distribuie ea, şi când Ministerul Administraţiei şi Internelor are obligativitatea să încheie acest proces, care - aşa cum spunea şi domnul Onisei - are o perioadă destul de mare de timp de când n-a fost finalizat.

Propunerea noastră rămâne cu textul stabilit în comisie şi este bine să respectăm cutumele aşa cum le-am stabilit. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Doar două mici precizări.

Prima, nu ştiu să avem cutume în această comisie, dacă mă gândesc la sensul acestui cuvânt.

Şi doi, nu s-a votat în unanimitate această prevedere, pentru că dacă s-ar fi votat în unanimitate, vă rog să mă credeţi că nu susţineam aceste amendamente. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Fiind obiecţiuni la art.17 alin.1, în formula adoptată de Senat, supun votului dumneavoastră această formulă, amendamentul contrar ei, al domnului Onisei şi Titu Gheorghiof, care a fost respins de către comisie.

Deci, cine este pentru art.17 alin.1, în formula în care s-a prezentat Camerei Deputaţilor? Cine este pentru? 115 voturi pentru.

Împotrivă? 14 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat alin.1, în formula iniţiatorului.

La alin.2, vă rog să urmăriţi amendamentul nr.31.

Admis amendamentul, modificat alin.2.

Alin.3, amendamentul nr.32.

Admis amendamentul, modificat textul.

Art.18 alin.1. Votat în formula iniţiatorului, nefiind obiecţiuni.

Comisia n-a avut amendamente.

Art.18 alin.2, urmăriţi amendamentul nr.33.

Admis amendamentul, modificat textul.

Art.19 şi 20. Nu sunt amendamente. Nici dumneavoastră nu aveţi obiecţiuni.

Adoptate în unanimitate.

Titlul Cap.III. Votat în unanimitate.

Art.21, 22 votate în unanimitate.

Art.23 alin.1 şi 2, dacă sunt obiecţiuni?

La art.21 n-au fost obiecţiuni. Votat în unanimitate.

La art.22 alin.1 şi 2 sunt obiecţiuni? Nu sunt.

Votate în unanimitate.

La alin.3, domnul secretar Vasilescu, poftiţi.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare vine să întărească exercitarea votului direct prevăzut de Constituţia României şi vă propune să se interzică votul electronic, votul prin corespondenţă sau cu delegaţie, în condiţiile în care avem deja ceva experienţă în acest sens, experienţă care afectează aşadar exprimarea votului direct, prevăzut în Constituţia României.

Este un element pe care-l introducem aici pentru că noi considerăm că sediul în care el poate fi introdus este Legea electorală. Aşadar, asigurăm exprimarea directă a votului, cât şi înlăturarea unor posibile fraude datorate votului indirect.

Domnul Valer Dorneanu:

Dar, stimate coleg, eu n-am văzut aici nici vot electronic, nici vot indirect. De unde le-aţi scos? (Rumoare.)

Stimate coleg, este o tehnică legislativă numai de dumneavoastră cunoscută.

Domnul Valeriu-Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Deci comisia a respins pentru că nu există în textul art.22 şi nici în cuprinsul legii tot ceea ce distinsul meu coleg a prezentat, şi propunem să rămânem la amendamentele acceptate. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Îmi pare rău, dar colegul nostru nu a fost foarte atent în susţinerea propriului amendament, pentru că acest amendament are, faţă de textul care a rămas, art.23 alin.1, în forma Senatului, are o raţiune majoră, şi anume: posibilitatea cetăţenilor români aflaţi în străinătate ...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Onisei, noi suntem la art.22 alin.3. Vă rog să reveniţi, la art.23.

Domnul Ioan Onisei:

Păi, nu, nu, că nu am greşit deloc.

Domnul Valer Dorneanu:

De ce?

Domnul Ioan Onisei:

Pentru că se corelează cu art.23.

Domnul Valer Dorneanu:

Ce treabă au studenţii cu misiunile diplomatice, stimate coleg?

Domnul Ioan Onisei:

Deci art.22 cu alin.3¹, amendamentul de la poziţia nr.37 "cetăţenii români aflaţi în străinătate, cei aflaţi în voiaj pe nave româneşti vor vota la secţiile de votare organizate la misiunile diplomatice oficiale, consulare sau pe navele ş.a.m.d." Şi vă rog să vedeţi că la art.23 alin.1, în forma Senatului, vreţi să faceţi secţii de votare în străinătate pentru peste 50 de cetăţeni cu drept de vot. Deci, iată care este corelarea. Eu sunt atent, probabil că altcineva nu este atent.

Deci, amendamentul de la punctul 37 introduce, în opinia noastră ...

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule deputat Onisei, dumneavoastră aveţi comentarii nu la amendamentul PRM-ului ... Eu văd că există o legătură între ele, dar dumneavoastră aveţi comentarii la textul din ...

Domnul Ioan Onisei:

Nu, şi la amendamentul PRM-ului, pe care-l susţin, pentru că el introduce posibilitatea pentru cetăţenii aflaţi în străinătate de a vota numai la misiunile diplomatice sau oficiile consulare. Aceasta este esenţa şi nu cred că trebuie să ne facem că nu observăm.

Domnul Marton Arpad.

Domnul Marton Arpad Francisc:

Atât amendamentul PRM-ului, cât şi intervenţia domnului Onisei nu se justifică la articol. Vă propun să supuneţi votului art.22 şi să trecem la art.23, care reglementează procedura de vot în străinătate. Acest articol 22, în nici un alineat votat şi nici un amendament nu are legătură cu străinătatea.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Scurt în susţinerea amendamentului. Este vorba de reglementarea modalităţilor de exprimare a votului, reglementare care nu se găseşte nicăieri în cuprinsul acestei legi electorale, atenţie! Aceasta este problema.

Doi: împrejurarea că nu se face vorbire de aceste modalităţi de vot nu constituie un argument în a le interzice în folosirea lor, pentru că sunt modalităţi posibile. Şi vă readuc aminte că, prin ordonanţă de urgenţă, s-a introdus, la referendumul pentru Constituţie, modalitatea de vot electronic. Dacă ne trezim la aceste alegeri generale ca printr-o ordonanţă de urgenţă, cum este obiceiul, în plin proces electoral, să se introducă votul electronic.

Eu fac apel la cunoştinţele pe care le-au dobândit colegii noştri de la PSD, şi care ştiu ce dezastru înseamnă votul electronic în materie de democraţie şi în materie de corectitudine de votare. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Şi eu vă mulţumesc. Îmi pare rău că va trebui să vă citesc fiecare alineat, ca să ştiţi exact despre ce vorbim.

Deci, la art.22 alin.1 şi 2, n-au fost nici un fel de obiecţiuni.

Textul este adoptat.

La alin.3 din art.22, cel care se referă la studenţii de la cursurile de zi, vă întreb dacă aveţi vreo obiecţie? Nu.

Votat în unanimitate.

Alin.4. Votat în unanimitate.

La art.22 mai exista o propunere de text nou. O găsiţi la pag.37, propunere făcută de grupul PRM. Aţi ascultat argumentele pentru care comisia susţine că textul a fost respins şi trebuie respins în continuare.

Supun amendamentul grupului PRM, cel care interzice votul electronic.

Cine este pentru amendamentul PRM-ului? 33 voturi pentru.

Împotrivă? 81 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul a fost respins.

Dacă sunt obiecţiuni la art.23 alin.1?

Domnul Titu Gheorghiof.

Domnul Ioan Onisei:

Vă rog să observaţi că art.23 alin.1 a rămas în forma prevăzută de Senat, votată de Senat, şi introduce posibilitatea organizării de secţii de votare şi în alte localităţi din străinătate, unde se găsesc, "grupuri de cel puţin 50 de cetăţeni români cu drept de vot. secţiile de votare prevăzute de prezentul alineat aparţin de circumscripţia electorală a municipiului Bucureşti".

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Vă rog să observaţi că în legea încă în vigoare, nr.68/1992, republicată în '96, cu toate modificările aduse de-a lungul timpului (şi le-am examinat pe toate) dispoziţia este următoarea: "pe lângă misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României se organizează câte o secţie de votare pentru alegătorii membri ai acestor reprezentanţe şi familiile lor, precum şi pentru cetăţenii români din ţară sau străinătate aflaţi în ţările respective în ziua alegerilor. Aceste secţii de votare aparţin de circumscripţia electorală a municipiului Bucureşti".

Sunt, după părerea mea, evidente trei lucruri din încercarea de a introduce acest articol, care se corelează şi cu următoarele, cine stabileşte aceste secţii ş.a.m.d.

Primul lucru care este evident, este faptul că partidele politice parlamentare şi neparlamentare care vor participa la scrutin nu au nici un fel de control asupra activităţilor birourilor electorale ale acestor tipuri de secţii de votare.

Doi: nu ştiu unde se organizează aceste secţii de votare, pentru că avem comunităţi româneşti de peste 50 de oameni în diverse localităţi din Franţa, Spania, Italia ş.a.m.d., care unii dintre ei stau într-un fel de cămine de nefamilişti, în bungalouri ş.a.m.d.

Trei: votul este pentru Parlamentul României. Sediile misiunilor diplomatice şi serviciilor consulare sunt teritoriu al României. În afara lor, ar fi ca şi când cetăţenii - ce-i drept români - votează dintr-o altă ţară pentru Parlamentul României.

Noi credem că trebuie să rămânem la textul în redactarea din legea acum în vigoare, şi atunci, şi eventualele următoare amendamente nu-şi vor mai avea rostul.

Domnul Valer Dorneanu:

M-aţi pus în încurcătură, stimate coleg, pentru că trebuia să-i dau cuvântul domnului Titu Gheorghiof, autorul amendamentului.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

De fapt, motivarea pe care a făcut-o colegul meu o făceam şi eu, atâta timp cât solicit prin amendament să se elimine partea a doua a art. 23, aşa cum a fost el adoptat în Senatul României, care prevede organizarea de secţii de votare, acolo unde, în străinătate, se găsesc grupuri de cel puţin 50 de cetăţeni români.

Raţionamentul pe care l-a susţinut colegul meu este justificat.

Eu pun două întrebări doar: cine garantează, de vreme ce în primul alineat, este adevărat, se organizează la misiunile diplomatice secţii de votare, dar celelalte secţii de votare, în localităţile unui stat străin, acolo unde sunt români, cum organizăm secţiile de votare, în baza cărei prevederi legale, cu ce drepturi pe teritoriul străin, cum sunt garantate drepturile partidelor politice care participă în alegeri? Că, potrivit legii, noi avem un drept, ca fiecare secţie de votare să aibă un birou de secţie de votare, compus din preşedinte, vicepreşedinte şi reprezentanţii partidelor politice.

Practic, faţă de imposibilitatea de a garanta aceste minime drepturi şi imposibilitatea de a organiza aceste secţii de votare pe teritoriul unui stat străin, am solicitat eliminarea părţii a doua a acestui articol care a fost adoptat de către Senatul României.

Domnul Valer Dorneanu:

Am înţeles. Din partea comisiei cine doreşte să răspundă? Domnul Márton Arpád.

Domnul Márton Arpád Francisc:

Eu încerc să susţin punctul de vedere al grupului, nu din partea comisiei. În mod evident, într-o lege electorală pot fi mai multe interese, pot fi interesele unor partide, ale puterii, ale opoziţiei, pot fi interesele cetăţeanului şi alte asemenea, şi câteodată aceste interese sunt divergente. Este important să decidem care este interesul primordial.

În mod evident, există cetăţeni români, nimeni nu contestă acest lucru, în străinătate, care lucrează; ştim cu toţii.

Foarte mulţi dintre aceştia lucrează departe de consulatele României, de ambasadele României. Dorim sau nu dorim să dăm posibilitate acestor cetăţeni, ca în posibilitatea în care se pot organiza aceste secţii, să-şi spună punctul de vedere asupra Parlamentului. Dacă este prioritar acest drept al cetăţeanului, votăm aşa, dacă este mai bine să avem o precauţie ca nu cumva votul a 50 de persoane să influenţeze determinant votul de la Bucureşti, atunci eliminăm partea a doua.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Am convenit că la un amendament intervine susţinătorul şi câte un reprezentant al grupului parlamentar.

Domnule Onisei, este a doua oară...

Domnul Ioan Onisei:

Promit că a doua oară nu se mai repetă. Vreau doar să fac o mică precizare superfluă, de altfel, pentru colegi. Potrivit Constituţiei este dreptul de a alege şi de a fi ales, nu obligaţia de a alege, şi sunt foarte mulţi, din păcate, cetăţeni români care în ţară nu participă la scrutin, fie că este vorba de alegeri locale, fie că e vorba de alegeri parlamentare sau prezidenţiale. Problema este aceea ca cei care vin, să-şi regăsească în mod corect, fidel votul, în consemnarea rezultatului scrutinului.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Este o problemă de principiu, în ceea ce priveşte uzanţele diplomatice internaţionale. Eu nu pot să organizez o activitate oficială, statală, pe teritoriul unei alte ţări, unde-mi trăzneşte mie sau unde mai găsesc un grup mai mare sau mai mic de români.

Deci, practic, fără autorizarea expresă a unui stat străin nu pot să desfăşor o asemenea activitate.

Degeaba prevăd în lege acest lucru, pentru că nu pot desfăşura activitatea normal, diplomatic, decât în cadrul misiunilor diplomatice, inclusiv ale consulatelor noastre.

În al doilea rând, este şi o problemă pur pragmatică, cum poate să facă faţă personalul unei ambasade, unor solicitări de grupuleţe de către 50 de persoane, la care trebuie să le organizeze, cu toate rigorile acestei legi şi respectând toate prevederile ei, secţii de votare în adevăratul înţeles al cuvântului.

Eu cred că nu putem face - şi suntem împotriva unor uzanţe diplomatice - cred că nu putem face, pentru că nu vom reuşi să acoperim acest teritoriu din punct de vedere material.

De aceea, propun să se menţină numai posibilitatea votului în redactarea iniţială, şi nu cu acest adaus de 50 de cetăţeni, grupuri şi aşa mai departe.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Viorel Hrebenciuc. Îmi cer scuze domnului Oltean că nu i-am dat cuvântul, dar deja din partea grupului vorbise de două ori...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Suntem de acord să scoatem această prevedere cu 50 de alegători. Discuţia care a pornit atunci la comisie a fost aceea să dăm posibilitatea cetăţenilor români care lucrează în afară să voteze.

Apar discuţii şi, eu ştiu, gândul că s-ar putea crea anumite fraude, ca să vă demonstrăm că nu avem acest gând, renunţăm la această chestiune.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Titu Gheorghiof, aveţi o intervenţie de procedură, să înţeleg, că de vorbit aţi vorbit.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Mă bucur că s-a adoptat de către unii membri ai comisiei, numai buna parte din comisie a fost de acord.

Domnule preşedinte,

Mulţumesc, domnule Viorel Hrebenciuc, dar v-aş ruga, domnule Viorel Hrebenciuc, să credeţi că nu ne-am gândit nici o clipă la motivaţia pe care aţi făcut-o dumneavoastră. Ne era teamă doar de un conflict diplomatic cu o terţă ţară.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Viorel Hrebenciuc. V-aş ruga să precizaţi încă o dată, după dreptul la replică, ce tăiem de aici, şi prima frază şi a doua?

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule Titu Gheorghiof, eu zic că v-aţi gândit numai la treaba aceasta, că dacă iau stenogramele cu luările de cuvânt, poate nu ale dumneavoastră personal, dar ale domnului Onisei, ale altor colegi de-ai dumneavoastră, o să vedeţi că suferiţi de sindromul "fraudei".

De aceasta am şi spus, că acesta era gândul subînţeles pe care-l aveaţi şi de aceasta suntem de acord să vă demonstrăm, cum am demonstrat şi până acum, că nu avem asemenea gânduri şi nici practica necesară.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră amendamentul 38, al domnului Titu Gheorghiof, eliminarea frazei care se referă la posibilitatea organizării de secţii de votare unde sunt minim 50 de cetăţeni români. Cealaltă frază, cu "municipiul Bucureşti" rămâne.

Cine este pentru acest amendament? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă? 5 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Majoritatea a votat pentru admiterea acestui amendament.

Articolul 23 alin. 1 a rămas în redactarea rezultată din eliminarea acelei menţiuni cu 50 de cetăţeni.

La alin. 2 dacă sunt obiecţiuni? Votat textul iniţial.

Prin amendamentul 34 comisia propune un text nou. Urmăriţi-l la pagina 8.

Nu există nici o necorelare între textul acesta nou, Ministerul Finanţelor şi nu ştiu mai cine asigură dotarea pentru secţiile de la ambasade? Bun. Nu există nici o necorelare între eliminarea... Nu sunt obiecţiuni. La amendamentul 34 se introduce art. 23 alin. 3.

La art. 24 dacă sunt obiecţiuni? Nu. Votat în unanimitate.

La art. 25, alin. 1, 2, 3 şi 4. Nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate.

După alin. 4 comisia propune, prin amendamentul 35, un alineat nou. Îl găsiţi la pagina 8. Dacă aveţi obiecţiuni la amendamentul 35? Domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Pentru corelare cu forma pe care am votat-o, a art. 23 alin. 1, propun ca la acest amendament care se referă la art. 25 alin. 5 să reformulăm lit.d) şi să ne referim numai la Ministerul Afacerilor Externe, în cazul secţiilor de votare prevăzute la art. 23 alin. 1, că nu mai are ce să caute prefectul, să stabilească el secţiile de votare, împreună cu Ministerul Afacerilor Externe, care secţii de votare sunt prevăzute în lege ca fiind la "misiuni diplomatice sau oficii consulare".

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Propunerea domnului Onisei o supun votului dumneavoastră, cu aprobarea comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Amendamentul 35, cu privire la art. 25 alin. 5, va avea alcătuirea rezultată din această propunere.

Titlul Capitolului IV şi al Secţiunii 1. Votat în unanimitate.

La art. 26. Domnul Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă cer scuze, dar este o problemă de principiu şi este greu de soluţionat.

Articolul 26 prevede că: "În scopul ".. nu ştiu ce, pentru buna desfăşurare a operaţiunilor electorale, se înfiinţează Autoritatea Electorală Permanentă". Păi, nu pot să înfiinţez ceva ce deja fiinţează. Autoritatea Electorală Permanentă este înfiinţată şi funcţionează şi la această oră, conform Legii nr. 286 din 27 iunie 2003. A, că aceasta fiind o lege de modificare a Legii electorale anterioare, care va fi abrogată, este o altă problemă, dar nu pot să înfiinţez de două ori exact aceeaşi autoritate. Şi iată de ce: pentru că aici există o procedură de creare a unor structuri în primul rând de conducere, care au un mandat determinat pe o anumită perioadă de timp, pe 8 ani parcă. În condiţiile în care o înfiinţez, această autoritate electorală permanentă, prin această lege, în aceleaşi condiţii, înseamnă că vechea autoritate nu mai există, şi cei numiţi ca preşedinţi şi vicepreşedinţi ai acestei autorităţi electorale permanente nu-şi mai au funcţii.

În acelaşi timp, dacă eu acum înfiinţez această autoritate, toate dotările fostei autorităţi nu mă interesează şi încep să o redotez din nou şi cu personal şi cu funcţionari, ceea ce nu se poate. Deci, nu pot înfiinţa din nou ceea ce în clipa aceasta există.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul preşedinte al Comisiei electorale, Viorel Hrebenciuc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Îi dau dreptate domnului Bolcaş şi vă propun în loc de "se înfiinţează", "realizează Autoritatea Electorală Permanentă".

Deci, "Asigurarea condiţiilor logistice necesare aplicării întocmai a dispoziţiilor legale privitoare la exercitarea dreptului de vot, precum şi a condiţiilor corespunzătoare pentru buna desfăşurare a operaţiunilor electorale se realizează de Autoritatea Electorală Permanentă" şi atunci curge...

Domnul Valer Dorneanu:

Nu sună bine, domnule Hrebenciuc. Tăiaţi "în scopul", atunci.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Daţi-mi, ca jurist, o soluţie.

Domnul Valer Dorneanu:

"Asigurarea condiţiilor logistice ".. nu ştiu ce ".. se realizează prin"...

Domnul Viorel Hrebenciuc:

"... se realizează de către" sau "de".

Domnul Valer Dorneanu:

Sau "condiţiile sunt "..". Poftiţi, domnule.

Domnul Ioan Onisei:

"... În scopul... şi curge textul ".. funcţionează Autoritatea Electorală Permanentă". Acesta este cuvântul. "În scopul "...şi aşa mai departe.... funcţionează Autoritatea".

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Ambele propuneri sunt foarte bune şi parţial ar rezolva problema, dar ce mă fac cu alineatul ultim, care îmi abrogă Legea electorală anterioară, cu toate modificările sale, îmi abrogă expres şi Legea nr. 286, prin care s-a înfiinţat Autoritatea Electorală Permanentă.

Domnul Valer Dorneanu:

Păi, dacă funcţionează în continuare? Cuvântul domnului Onisei a fost fericit, domnule Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Da, şi aceasta este o soluţie, dar trebuie găsită... Este o problemă de formă, dar trebuie lămurită.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului art. 26, în formularea rezultată din înlocuirea verbului "se înfiinţează", cu "funcţionează".

Cine este pentru? Mulţumesc.

Voturi împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Articolul 27 alin. 1. Urmăriţi amendamentul 36. Admis, modificat alin. 1.

La alin. 2 urmăriţi amendamentul 37. Admis, modificat textul.

La alin. 3 urmăriţi amendamentul 38. Admis, modificat textul.

Prin amendamentul 39, comisia propune un alineat nou.

Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, se introduce alineatul.

Alineatele 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi 10. Nu sunt obiecţiuni, votate în unanimitate.

Prin amendamentul 40 comisia propune un text nou. Admis amendamentul.

Prin amendamentul 41, de asemenea, comisia mai propune un alineat. Admis şi acest alineat.

Articolul 28¹. Dacă aveţi obiecţiuni? Votat în unanimitate.

Articolul 28². Urmăriţi amendamentul 42. Admis amendamentul, modificat alin. 2.

Alineatele 3 şi 4. Nu sunt amendamente. Votate în formula iniţiatorului.

Articolul 29 alin. 1 lit. a). Urmăriţi amendamentul 43, de la pagina 10. Admis amendamentul, modificată lit. a).

Pentru lit. b) nu sunt obiecţiuni. Votată în formula iniţiatorului.

La lit. c) urmăriţi amendamentul 44. Admis, modificată lit. c).

Literele d), e), f) şi g). Votate în unanimitate.

La lit. h) urmăriţi amendamentul 45. Votat amendamentul.

La lit. i), j) nu sunt amendamente. Votate textele iniţiale.

La lit. k) urmăriţi amendamentul 46. Admis amendamentul, modificată lit. k).

Literele l), m), n), o), p), q), r), s) şi ş). Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

La lit. t) urmăriţi amendamentul 47. Votat în unanimitate amendamentul, modificată litera.

La lit. ţ), amendamentul 48. Admis, modificată lit. ţ).

La lit. u) nu sunt obiecţiuni. Votat în unanimitate textul iniţial.

După lit. u), prin amendamentul 49 de la pagina 11, comisia propune două litere noi, ca să termine tot alfabetul, lit. v) şi x). Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, introduse cele două noi litere.

La alin. 2 şi 3 nu sunt amendamente. Votate textele iniţiale.

Alineatul 4, amendamentul 50. Votat amendamentul.

La art. 30 alin. 1 şi 3 nu există amendamente din partea comisiei. Votate textele iniţiale.

La alin. 2 urmăriţi amendamentul 51. Admis amendamentul, modificat alin. 2.

La art. 31 alin. 1 nu sunt amendamente. Votat textul iniţial.

La alin. 2, amendamentele 52, 53. La 52 sau 53 domnul Onisei are ".. Vă rog. La 51 aţi avut obiecţiuni şi n-am văzut.

Poftiţi.

Domnul Ioan Onisei:

La poziţia 51 din "Amendamente admise", care se referă la art. 30 alin. 2. Vă rog să observaţi că interdicţia aceea, care iniţial a fost pusă şi a şi rămas în Legea alegerilor locale, nu are nici regim sancţionatoriu şi nu este nici expresă, şi în realitate s-a întâmplat la alegerile locale să găsim în birourile electorale de secţii rude sau afini şi aşa mai departe ale candidaţilor.

Şi singurul lucru care s-a putut a fost pe presiune, mass-media, observator - să plece de acolo.

În aceste condiţii, aş vrea să acceptaţi amendamentul de la pct. 53 din "Amendamente respinse", care se referă la acest articol şi la acest alineat şi să-mi daţi voie să-l citesc: "Birourile electorale sunt alcătuite numai din cetăţeni cu drept de vot. Nu pot fi membri ai birourilor electorale, sub sancţiunile prevăzute de prezenta lege" şi corelativ vom avea dispoziţii la regimul sancţionatoriu, sigur dispoziţii contravenţionale, "soţii, rudele şi afinii acestora până la gradul al II-lea inclusiv", şi, am propus noi, "precum şi funcţionarii publici". De ce funcţionarii publici? Este foarte simplu. Ei ar trebui să nu fie expuşi procesului electoral, să nu fie acolo nici măcar în calitate de preşedinţi sau locţiitori de preşedinţi de birou electoral de secţie de votare, pentru că de obicei ei sunt sau nu au încotro şi trebuie să fie într-un fel de partea şefului administraţiei publice locale, care este primarul, indiferent de ce culoare politică este acela.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei, domnul Zgonea.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Restricţia pe care am introdus-o în acest articol este cea legată de candidaţi şi rudele şi afinii lor. Noi am acceptat această propunere a colegului nostru, dar am considerat că orice altă selecţie a celor care intră în birourile electorale de circumscripţie sau în birourile electorale ale secţiilor de votare, bazată pe apartenenţa la un sector economic sau a fi funcţionar public sau a nu fi funcţionar public, nu intră şi nu are relevanţă la acest articol.

Am pus o limită numai pentru rudele şi afinii şi tot ceea ce înseamnă rudele de gradul maxim II, pentru candidaţi.

Dar, a fi sau a nu fi funcţionar public, a fi sau a nu fi inginer, nu este un sistem limitativ pentru cei care participă în birourile electorale ale secţiilor de votare sau în birourile electorale de circumscripţie. Drept pentru care, noi am acceptat acest amendament, parţial, al Grupului parlamentar al P.D. şi vă rog frumos să mergem pe el, aşa cum am stabilit.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Onisei, la fiecare articol solicitaţi o excepţie de la Regulament, să vă dau cuvântul de două ori.

Domnul Ioan Onisei:

Nu, am promis că nu o fac...

Domnul Valer Dorneanu:

Aţi promis, dar uite că nu vă ţineţi de cuvânt!

Domnul Ioan Onisei:

Nu mă ţin de vorbă, dintr-un alt motiv, că este o chestiune de nuanţă, domnule preşedinte, şi vă rog să observaţi.

Bine, să spunem că, în numele comisiei şi al majorităţii, scoatem teza care adaugă funcţionarii publici, dar mi se pare important să rămânem cu teza introdusă de mine, deci, propoziţia subordonată: "sub sancţiunile prevăzute de prezenta lege". Pentru că dacă nu avem această teză, această propoziţie subordonată inclusă în text, rămânem cu un deziderat, şi dacă vor fi membri în birourile electorale, fie de circumscripţie, fie de secţie de votare, nu avem ce face. Ce o să-i facem? O să-i dăm în şuturi afară, iertaţi-mi expresia?!

Pe când, dacă spunem: "sub sancţiunile prevăzute de prezenta lege" şi ne ducem la contravenţii şi punem corelativ la acest text o contravenţie, atunci vom avea şi instrumentul pozitiv, punitiv pentru a pune în aplicare această normă.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Zgonea, vă rog să răspundeţi obiecţiei domnului Onisei la răspunsul dumneavoastră iniţial.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Există trei argumente, dacă începem să discutăm tehnic despre acest articol.

1. Pe cine sancţionăm? Pe candidat? Îl sancţionăm pe cel care a greşit şi a numit în Biroul electoral de secţie de votare o rudă sau un afin de gradul II al candidatului? Îl sancţionăm pe cel care a apărut în Biroul electoral al secţiei de votare şi a aflat sau a constatat că este rudă cu unul dintre candidaţi, indiferent de partidul politic, pentru că noi ne referim la toţi membrii Biroului electoral al secţiei de votare sau al circumscripţiei şi la toţi candidaţii.

Dar dacă eu, de exemplu, sunt rudă cu un candidat la Baia Mare şi sunt într-o secţie de votare la Craiova? Împiedică acest amendament şi propunerea pe care domnul Onisei a făcut-o, împiedică cumva procesul de votare în Baia Mare? Nu.

Şi atunci, am lăsat la latitudinea birourilor electorale ale secţiilor de votare şi a birourilor electorale de circumscripţie, care numesc aceşti cetăţeni, şi am lăsat la latitudinea judecătorului care selecţionează şi judecătorii şi juriştii, să constate dacă ei sunt rude sau nu cu cei care sunt înscrişi pe listele de candidaţi ale partidelor parlamentare sau dacă sunt candidaţi independenţi, în circumscripţia electorală în care votează.

Pentru că fratele unui coleg de-al dumneavoastră, distinse domnule Onisei, poate să voteze şi poate să fie într-un birou electoral al secţiei de votare în altă circumscripţie electorală decât cea pe care dumneavoastră o reprezentaţi şi poate să aparţină şi altui partid politic, nu este o restricţie. Dar, în zona în care dumneavoastră votaţi şi dumneavoastră candidaţi, trebuie să avem această restricţie, tocmai pentru a avea transparenţă şi nu a avea posibilitatea ca alt partid politic sau alt candidat independent sau alianţă electorală să conteste votul din secţia de votare respectivă.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Revin la art. 30. Alin. 1 şi 3 au fost votate, nefiind obiecţiuni.

La alin. 2 aţi văzut, a fost un amendament de completare. Potrivit Regulamentului, în aceste condiţii, trebuie să supun votului amendamentul comisiei, în primul rând, ceea ce şi fac.

Cine este pentru amendamentul 51, cu privire la art. 30 alin. 2? Vă rog să votaţi. 101 voturi pentru.

Împotrivă? 10 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendament adoptat cu 101 voturi pentru, 10 împotrivă, nici o abţinere.

Revenim la art. 31. La alin. 1 dacă sunt obiecţiuni? Votat în unanimitate.

La alin. 2 urmăriţi amendamentele 52, 53. Admis amendamentele, modificat textul.

La alin. 3 urmăriţi amendamentul 54. Admis amendamentul, modificat alin. 3.

Pentru alin. 4, 5, 6, 7 şi 8 nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

După alin. 8, prin amendamentul 55 de la pagina 13, comisia propune un text nou. Dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat textul.

La alin. 9, urmăriţi amendamentul 56. Admis amendamentul, modificat alin. 9.

La alin. 1 de la art. 32, amendamentul 57. Dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificat alin. 1.

Prin amendamentul 58 comisia propune modificarea lit. a). Nu sunt obiecţiuni, admis amendamentul.

Amendamentul 59, cu privire la lit. b). Admis amendamentul.

La lit. c) nu sunt amendamente. Adoptat textul iniţial.

La lit. d) urmăriţi amendamentul 60. Adoptat amendamentul.

La lit. e), amendamentul 61. Adoptat amendamentul.

La lit. f), g) dacă aveţi obiecţiuni? Adoptate în formula iniţială.

Pentru lit. h) urmăriţi amendamentul 62. Adoptat amendamentul, modificată lit. h).

Pentru amendamentul 63?

La ce articol aveţi amendament? Vă rog să interveniţi, domnule, dar v-aş ruga să interveniţi la timp, ca să nu ne întoarcem.

Domnul Ioan Onisei:

Îmi cer scuze, dar discutam tot pe amendamente şi n-am fost atent.

Deci, la pct. 61 din amendamentele respinse, care se referă la art. 30 alin. 1, după lit. b), noi propunem o nouă literă, b¹, prin care gândim să se asigure tipografierea unitară, prin intermediul Regiei Autonome "Monitorul Oficial", a tuturor buletinelor de vot necesare scrutinului, pe baza datelor transmise de birourile electorale de circumscripţie. Fireşte, după rămânerea definitivă a candidaturilor. Şi aceste buletine de vot să fie cu elemente de securizare şi, eventual, să fie inseriate, tocmai pentru a elimina orice fel de suspiciuni sau de posibilităţi de fraudare a alegerilor.

Aceasta, ca să-i dau satisfacţie, pentru că nu am avut replică atunci, domnului Hrebenciuc, care spunea că în timpul dezbaterilor din comisie păream să am această obsesie.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Vasilescu.

Domnul Nicolae Vasilescu:

Grupul parlamentar al Partidului România Mare susţine acest amendament, cu atât mai mult cu cât motivaţia precizată de comisie, aceea că nu există posibilitatea tehnică de tipărire într-un foarte scurt timp a unui număr foarte mare de buletine de vot la o singură tipografie nu stă în picioare. Vreau să vă spunem că am avut o serie întreagă de discuţie cu directorii celor două regii: Regia Autonomă "Monitorul Oficial" şi Imprimeria Naţională şi dânşii au spus că pot să execute în timp util aceste comenzi.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Viorel Hrebenciuc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Am discutat mult în comisie această chestiune şi în principiu nu aveam ceva împotriva amendamentului ca atare, dar am făcut şi analiza, luând-o pe date: de la 30 octombrie şi până la 23 noiembrie, câte lucruri trebuie făcute, rămân pentru tipărire 7 zile. Nu e problema că nu se pot tipări într-o zi cele 18 milioane de buletine de vot, dar mă gândesc şi ne-am gândit cu toţii la ce logistică şi cât de atent trebuie să împarţi buletinele de vot pe 40 de judeţe, să le duci în judeţe, din centrul de judeţ să ajungă în fiecare localitate. Sunt 16 mii de secţii de vot şi ca să nu încărcăm centrul, fiindcă, dacă se va întâmpla la un singur judeţ sau la o localitate să ajungă buletinele din altă parte, vă daţi seama câte discuţii se vor crea.

Aşa încât am lăsat responsabilitatea acestei chestiuni la nivelul fiecărui judeţ. Dacă se întâmplă o defecţiune la un judeţ, nu afectează restul ţării.

Deci, nu avem aici decât considerente practice, nu de altă natură. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

Cu aceste explicaţii, supun votului dumneavoastră amendamentul domnului Onisei: amendamentul nr. 61, pag. 16.

Cine este pentru? 33 voturi pentru.

Împotrivă? 83 de voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Amendamentul a fost respins, cu 83 de voturi contra şi doar 33 pentru.

Revenim la lit. h), amendamentul nr. 62, de la art. 32. Admis amendamentul nr. 62, modificată lit. h).

Prin amendamentul nr. 63 comisia propune o literă nouă, urmăriţi amendamentul de la pag. 15. Admis amendamentul.

La lit. i) nu sunt amendamente. Dacă aveţi dumneavoastră obiecţiuni? Nu. Votată în unanimitate formula iniţială.

Lit. j). Urmăriţi amendamentul nr. 64.

Admis amendamentul nr. 64, cu privire la lit. j).

După lit. j), comisia mai propune o literă, prin amendamentul nr. 65. Admis amendamentul.

La alin. 2, comisia nu are amendamente. Votat în formula iniţială.

Alin. 3. Urmăriţi amendamentul nr. 66.

Admis amendamentul, modificat alin. 3.

După alin. 3, comisia propune un nou alineat, prin amendamentul nr. 67. Dacă aveţi obiecţiuni?

Admis amendamentul.

Alin. 4. Urmăriţi amendamentul nr. 68.

Admis amendamentul, modificat textul.

Alin. 5 şi 6? Votate în unanimitate în formula iniţiatorului.

Art. 33 alin. 1, urmăriţi amendamentele nr. 69 şi 70.

Admise amendamentele şi modificat acest text.

Art. 33 alin. 2, urmăriţi amendamentul nr. 71.

Admis amendamentul, modificat textul.

La alin. 3 nu sunt amendamente, votat în unanimitate în formula iniţială.

Alin. 4 amendament 72. Admis amendamentul.

Alin. 5 amendamentul 73. Admis amendamentul, modificat textul.

Art. 34 alin. 1, urmăriţi amendamentul nr. 74. Admis amendamentul.

Pentru lit. a) de la art. 34? Admis amendamentul, modificată lit. a).

Lit. b), c), d), e), f)? Nu sunt amendamente, votate, toate, în formula iniţială.

Lit. g) amendamentul. nr. 76. Admis, modificată lit. g).

Lit. h)? Nu sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Lit. i) amendamentul nr. 77. Admis amendamentul, modificată lit. i).

Lit. j), urmăriţi amendamentul nr. 78. Admis, modificată lit. j).

Alin. 2? Nu sunt obiecţiuni. Votat textul în formula iniţiatorului.

Prin amendamentul nr. 79, comisia propune un text nou, îl găsiţi la pag. 18. Admis amendamentul, se introduce acest text.

Art. 35 alin. 1, urmăriţi amendamentele 80 şi 81. Admise amendamentele.

La alin. 2, urmăriţi amendamentele 82 şi 83. Admise şi aceste amendamente, modificat textul.

Art. 36 lit. a). Urmăriţi amendamentul nr. 84. Admis amendamentul, modificată lit. a).

Lit. b), c), d). Nu mai sunt obiecţiuni. Votat textul iniţial.

Art. 37 alin. 1. Nu sunt obiecţiuni. Textul iniţial se votează.

Alin. 2. Urmăriţi amendamentele nr. 85 şi 86. Votate amendamentele.

La alin. 3 şi 4, nu sunt amendamente. Votate textele iniţiale.

La alin. 5, urmăriţi amendamentul nr. 87. Admis amendamentul, modificat alin. 5.

Alin. 6. Nu sunt amendamente. Votat textul iniţial.

Alin. 7, amendamentele nr. 88 şi 89.

Modificat alin. 7 în mod corespunzător.

Alin. 8 amendamentul nr. 90. Votat amendamentul.

Alin. 9 amendamentul nr. 91. Votat amendamentul.

Alin. 10 amendamentul nr. 92. Votat amendamentul, modificat alin. 10.

Alin. 11. Nu sunt amendamente. Votat textul iniţial.

Art. 39, până la lit. f), nu sunt amendamente. Votat textul iniţial.

După lit. f), comisia propune, prin amendamentul nr. 93, pag. 21, un text nou. Nu aveţi obiecţiuni. Se introduce acel text.

Art. 39, urmăriţi amendamentul nr. 94. Admis amendamentul.

După amendamentul nr. 94, la pag. 21, prin amendamentul nr. 95, comisia propune modificarea art. 40. Admis amendamentul.

După amendamentul nr. 95, prin amendamentul nr. 96, comisia propune un alineat nou. Admis amendamentul, se introduce acel text.

Art. 41 alin. 1 şi 2. Nu sunt amendamente. Votate textele iniţiale.

La amendamentul nr. 97, comisia propune un text nou. Votat acest text.

Prin amendamentul nr. 98, de asemenea, comisia propune un alt articol. Votat şi acesta.

Titlul Cap. V. Votat în unanimitate.

Domnule Onisei, vă rog.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule preşedinte,

La pct. 97, articolul nou introdus de comisie, noi propunem, la pct. 88 din "Amendamente respinse", un alineat nou, care să completeze dispoziţiile alin. 1 din acest articol propus de comisie, şi care sună aşa: "Componenţa birourilor electorale ale secţiilor de votare din străinătate se completează cu câte un reprezentant din paratea fiecărui partid politic parlamentar. Participarea reprezentanţilor acestora se asigură pe cheltuiala partidelor politice parlamentare care îi desemnează".

Este vorba, cum bine de amintim, de birourile electorale, care, rămânând la forma iniţială a art. 26 alin. 1, se organizează la misiunile diplomatice sau serviciile consulare. Pentru că regula generală din cuprinsul întregii legi este ca partidele politice să fie reprezentate în birourile electorale de secţii de votare este necesar şi riguros să avem şi această dispoziţie aici, în legătură cu aceste birouri electorale. Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Zgonea.

Domnul Valeriu Zgonea:

Domnule preşedinte,

Aşa cum am retras secţiile de votare unde erau 50 de cetăţeni cu drept de vot, nu putem să punem la îndoială acum capacitatea reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Externe, care îşi exercită profesia în toate consulatele şi misiunile diplomatice ale României. De altfel, pentru prima dată în textul de lege această listă din care se selecţionează preşedintele şi cei doi membri ai comisiei este făcută cu consultarea partidelor politice parlamentare.

Există un text de lege mai încolo, în care atât în secţiile de votare, cât şi în birourile electorale de circumscripţie în care nu ai posibilitatea să ai un reprezentant poţi să desemnezi un delegat, care să supravegheze alegerile pe tot parcursul lor şi, pentru prima dată, intră şi la numărarea voturilor. La fel, partidele politice, pe cheltuiala proprie, pot să desemneze un delegat care să supravegheze alegerile.

Dar, din perspectiva noastră şi ca punct de vedere al comisiei, noi rămânem cu prevederile aşa cum au fost acceptate de comisie şi vă propun să votăm amendamentul comisiei.

Domnul Valer Dorneanu:

Încă o intervenţie pentru autorul amendamentului, domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Domnul coleg încearcă să vă convingă în legătură cu un text pe care nu l-a lecturat, acum o să îl reauziţi şi care este redactat tocmai pentru că trebuia să se coreleze cu ceea ce noi am scos de la art. 26 alin. 1. Şi vă citesc textul: "Birourile electorale ale secţiilor de votare din străinătate se constituie dintr-un preşedinte, desemnat de şeful misiunii diplomatice, - apropo de încredere în reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe, avem încredere - şi din câte 2 membri stabiliţi de preşedintele Biroului Electoral Central prin tragere la sorţi dintr-o listă întocmită de Ministerul Afacerilor Externe, cu consultarea partidelor politice parlamentare. Gruparea în listă în vederea tragerii la sorţi se face avându-se în vedere ca persoanele în cauză să aibă domiciliul sau să locuiască în localitatea în care se organizează secţia respectivă sau cât mai aproape de aceasta".

Este evident că e un text care se referea la vechea formă a art. 26, şi nu la cea nouă. Şi atunci, haideţi să-l corelăm şi să spunem: Da, domnule, din reprezentantul ministerului, 2 reprezentanţi, nu ştiu ce, şi completat cu "reprezentanţii partidelor politice". Pentru că acum suntem, de fapt, în ipoteza în care birouri electorale ale secţiilor de votare facem numai la birouri consulare şi misiuni diplomatice.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Árpád Márton.

Domnul Márton Árpád Francisc:

Din păcate, aşa este, ne aflăm în această situaţie şi sper ca românii care lucrează undeva, în toată lumea, să ştie cine le-a retras dreptul de vot prin această amendare impusă, la care s-a cedat, eu zic, destul de uşor. Dar această prevedere are sens şi atunci când este vorba de secţiile de votare organizate în cadrul consulatelor şi al reprezentanţelor României, pentru că şi acelea sunt nişte localităţi undeva, în lume, şi e bine ca persoanele care fac parte, să-şi aibă acolo domiciliul şi activitatea, pe de o parte.

Pe de altă parte, dacă noi, aici, în România, pentru numărarea a 2.000 de voturi credem că e suficient ca în secţia de votare să fie prezente partidele politice prin 5-7 membri, prin amendarea propusă de dumneavoastră, în aceste secţii s-ar putea să fie prezenţi 23, pentru că sunt 23 de partide politice în România, mai există şi cele 19 organizaţii ale minorităţilor naţionale, deci, fără nici o limitare a acestei comisii, ar putea să aibă un număr de 50 de membri, la 15 voturi.

Deci, iacătă, dumneavoastră sunteţi cei care nu corelaţi propunerea dumneavoastră cu ceea ce, practic, trebuie să realizaţi.

Domnul Valer Dorneanu:

S-a înţeles.

Cu aceste explicaţii, supun votului dumneavoastră amendamentul nr. 88, al domnului Onisei. De altfel, însoţit şi de alţi colegi.

Cine este pentru? 26 de voturi pentru.

Împotrivă? 74 de voturi împotrivă.

Abţineri?

Amendamentul a fost respins.

Stimaţi colegi,

Revin la amendamentele nr. 97 şi 98, nemaifiind alte obiecţiuni, au fost adoptate, şi trecem la art. 42.

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul Constantin Niţă, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.)

Domnul Constantin Niţă:

Titlul Cap. V, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Art. 42 alin. 1, dacă sunt observaţii sau obiecţiuni? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Alin. 2 al art. 42, dacă sunt observaţii? Nu sunt.

Votat în unanimitate.

Aliln. 3? Poftiţi, domnule deputat.

Domnul Varujan Pambuccian:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

La art. 42 alin. 3, există un amendament pe care l-am făcut şi pe care comisia l-a respins, aş dori să-l susţin. Este vorba de posibilitatea depunerii documentelor de candidatură în formă electronică, semnate cu semnătură electronică.

Sunt multiple avantaje. În primul rând, documentele sunt imposibil de modificat, o dată ce au fost realizate în formă electronică şi semnate cu semnătură electronică. În al doilea rând, documentele pot fi transmise şi prelucrate foarte uşor de către Biroul Electoral Judeţean. În al treilea rând, cred că facem un pas important, de la o formă destul de primitivă, în care documentele trebuie scrise de mână, la o formulă care ne apropie mai mult de zilele în care trăim.

Şi aici, chiar aş vrea să captez puţin atenţia colegilor de la PSD. Dumneavoastră aţi organizat un vot electronic în interiorul partidului, eu vă propun infinit mai puţin decât un vot electronic, doar depunerea electronică, simplă, civilizată a documentelor de candidatură.

Au fost argumente că este foarte greu, tehnic, de realizat aşa ceva. Nu e adevărat, este foarte simplu şi costă foarte puţin, este infinit mai simplu decât votul electronic: nu necesită nici un fel de program de suplimentar, nu necesită nici un fel de modificare a unei reţele. Şi eu nu cred că un partid poate să organizeze un vot electronic în interiorul său şi, ca partid de guvernământ, are dificultăţi în a organiza depunerea electronică a unor documente în 41 de secţii judeţene.

Deci, nu cred că acest argument, că nu există posibilităţi tehnice de rezolvare a problemei acesteia... În 41 de capitale de judeţ? Păi, avem internet, avem măcar un calculator, luăm unul de la prefectură, şi avem un prim pas: o depunere civilizată a documentelor electorale, atât. E un prim pas spre mai mult, sper, în câţiva ani, în legislatura viitoare, să adoptăm şi formula de vot electronic. Dar e un prim pas, mărunt, civilizat şi care ne permite să depunem aceste documente simplu şi eficient.

Eu v-aş ruga să votăm acest amendament. Nu este obligatoriu, deci, cine doreşte să continue depunerea documentelor pe hârtie o poate face, dar să dăm şi posibilitatea celor care doresc să depună documentele în formă electronică şi să poată să facă lucrul acesta. Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Şi eu vă mulţumesc.

Comisia, v-aş ruga să...? Nu sunteţi de acord.

Atunci, vă propun să votăm propunerea comisiei, aşa cum este formulată în raport, la poz. 99, după care vom supune votului şi amendamentul domnului Pambuccian.

Cine este pentru varianta comisiei? Vă rog să votaţi!

Domnul Varujan Pambuccian (din sală):

Nu există varianta comisiei!

Era un alineat suplimentar!

Domnul Constantin Niţă:

A, iertaţi-mă! Bine, atunci o să supunem votului amendamentul suplimentar.

Cine este pentru amendamentul domnului Pambuccian? Vă rog să votaţi! 11 voturi pentru.

Împotrivă? Marea majoritate de voturi.

Abţineri? 3 abţineri.

Deci, respins amendamentul domnului Pambuccian.

La alin. 3 al art. 42 v-aş ruga să urmăriţi, la pag. 22 din raport, pct. 99, comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

La alin. 4, comisia nu a avut observaţii, dacă dumneavoastră aveţi? Nu aveţi. Votat în unanimitate.

Alin. 5, 6 şi 7, dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votate în unanimitate.

La alin. 8, v-aş ruga să urmăriţi, la pag. 22, pct. 100 din raport, prin care comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin. 9, dacă sunt observaţii? Comisia nu a avut. Nu, nu sunt. Votat alin. 9 în varianta iniţială.

Art. 43 alin. 1, dacă sunt observaţii? Nu sunt observaţii. Votată varianta iniţială.

Alin. 2. Comisia propune modificarea acestui alineat, urmăriţi pag. 22 pct. 101 din raport. Dacă sunt observaţii? Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Aveţi? Vă rog. V-aş ruga să indicaţi numărul amendamentului.

Domnul Titu Nicolae Gheorghiof:

91 şi 92.

Domnul Constantin Niţă:

Vă rog.

Domnul Titus Gheorghiof:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În varianta, aşa cum a fost ea admisă şi, pe urmă, trecută şi prin comisie, noi am solicitat şi am depus un amendament care se referă la restricţionarea prefecţilor şi subprefecţilor sau şefilor de servicii ministeriale şi ai celorlalte autorităţi publice centrale descentralizate de la nivelul judeţelor de a participa la desfăşurarea acţiunii de campanie electorală, dacă în ultimele 3 luni şi-au exercitat mandatele înainte de alegeri.

Cu un al amendament, tot pentru art. 43 alin. 2, am solicitat ca prefecţii şi subprefecţii, ca să poată să candideze, trebuie să demisioneze cu cel puţin 60 de zile înaintea datei alegerilor. Motivaţia şi raţiunea sunt indubitabile: unii prefecţi sau subprefecţi - de fapt, aşa cum s-a întâmplat şi în campania electorală pentru alegerile locale - s-au implicat în mod deschis în campania electorală, Guvernul a fost chiar nevoit să suspende prefecţi sau subprefecţi din funcţie, pentru că au încălcat prevederile legale.

Am solicitat şi situaţia de a demisiona din funcţie cu cel puţin 60 de zile înaintea datei alegerilor, pentru că a propune doar suspendarea lor din funcţie începând cu data când şi-au depus candidatura, înseamnă maxim 40 de zile. Deci, dacă cu 30 de zile sau maxim 40 de zile înainte de data alegerilor ei se suspendă din această funcţie, asta presupune că în mod cert le-am dat posibilitatea de a participa activ la toate demersurile şi toate acţiunile care se fac pentru pregătirea alegerilor, chiar pentru campania electorală. Şi, prin aceasta, considerăm că se aduce atingere posibilităţii unei loiale concurenţe din partea celorlalţi şi chiar a celor care candidează din partea partidului de guvernământ pe listele respective. Pentru că, ştim cu toţii, într-un judeţ, prefectul sau subprefectul, ce suprafaţă ar avea, cum se manifestă şi ce autoritate are, chiar în cadrul partidului de guvernământ.

În această situaţie, ca să dăm posibilitatea egalităţii de şanse pentru toţi, am solicitat admiterea celor două amendamente.

Domnul Constantin Niţă:

Domnul deputat Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Susţin amendamentul cu 60 de zile, de altfel, sunt şi coautor. Raţiunile sunt numeroase.

Prima, care este de bun simţ: prin amendamentul comisiei, introdus, de fapt, de Grupul PSD, faceţi din prefecţi şi jucători şi arbitri. Prefecţii au responsabilităţi importante în buna organizare şi desfăşurare a alegerilor şi ori se hotărăsc să rămână prefecţi şi să-şi facă datoria, aşa cum prevăd Constituţia, Legea alegerilor locale, Legea administraţiei publice şi această lege ori vor să facă un alt tip de carieră politică şi, atunci, candidează. Cu atât mai mult cu cât dumneavoastră, prin acest scrutin intern - mă refer la majoritatea parlamentară -, cam ştiţi care sunt acei prefecţi care sunt pe locuri eligibile. Sigur, dacă domnul Năstase nu le face nu ştiu ce surpriză lansând PUR sau altceva, dar asta este problema dumneavoastră, nu e problema ţării.

Problema ţării este că prefectul trebuie să-şi facă datoria. Şi, vedeţi, dacă e să fac o paralelă cu felul în care unii prefecţi au organizat alegerile interne în PSD, îmi exprim temerea că la fel vor face şi în organizarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale.

Vă amintesc, de asemenea, că în Legea nr. 68, republicată în 1992, 1996, şi modificată, ce e drept, această dispoziţie, în 2000, dacă nu mă înşeală memoria, prefecţii care candidau aveau un termen în care să aleagă, să opteze între a candida pentru Parlament şi a rămâne prefecţi, era vorba de demisie, şi nu de suspendare din funcţie.

Domnul Constantin Niţă:

Mulţumesc.

Comisia? Îşi menţine punctul de vedere din raport.

Supun votului dumneavoastră varianta comisiei, aşa cum este redactată la pag. 22, pct. 101.

Cine este pentru? 61 de voturi pentru.

Împotrivă? 14 voturi contra.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Votată varianta comisiei.

Trecem la art. 44 alin. 1. V-aş ruga să urmăriţi, la pag. 22, pct. 102 din raport, comisia propune modificarea acestuia.

Sunt cumva amendamente aici? Nu sunt.

Supun votului dumneavoastră varianta comisiei.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri? Nu sunt.

Votată varianta comisiei.

Alin.2 al art.44, pag.23, pct.103 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat.

Alin.1 al art.45. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Votat varianta iniţială.

Alin.2 al art.45, pag.23, pct.204. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Alin.3, pct.105 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat.

Alin.4, pct.106 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Alin.5 şi 6. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.7, pag.23 pct.107 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Cap.VI.

Titlul cap.VI. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat.

Art.46. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.47. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat.

Alin.2, 3 şi 4. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.5, pag.23, pct.108 din raport. Comisia a modificat acest alineat. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.6, pct.109 din raport. Comisia propune modificarea. Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

Alin.7 şi 8, lit.a) şi b). Comisia nu a avut observaţii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Alin.9. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu. Votată varianta iniţială.

Alin.10, pag.24, pct.110 din raport. Comisia propune eliminarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.11 şi 12. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.48. Comisia nu a avut observaţii. Dacă sunt observaţii. Votată varianta iniţială.

Alin.2, 3, 4, 5 şi 6. Comisia nu a avut nici un fel de obiecţiuni. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Alin.7, pct.111 din raport, pag.24. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Art.49. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.1 şi 2 ale art.50. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.3, pct.112 din raport, pag.24. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1 şi 2 ale art.51. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Art.52. De asemenea, comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Titlul cap.VII. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Alin.1, 2, 3, 4, 5 şi 6 ale art.53. Comisia nu a avut nici o observaţie. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.54, pct.113 din raport, pag.25. Comisia propune modificarea acestui alineat, alin.1 lit.a). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Lit.b) şi c). Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.2 al art.54. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votat în varianta iniţială.

Alin.1 al art.55, lit.a), b) şi c). Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.2, 3, 4 şi 5, pct.114 din raport, pag.25. Comisia propune modificarea acestor alineate. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1, 2, 3 şi 4 ale art.56, pct.115 din raport, pag.25. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 ale art.57, pct.116 din raport, pag.26. Comisia propune modificarea acestora. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Urmăriţi pct.117 din raport, pag.28. Comisia propune introducerea unui articol nou, art.57¹. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1 şi 2 ale art.58, pct.118 din raport, pag.29. Comisia propune modificarea acestora. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1, 2, 3 şi 4 ale art.59. Comisia nu a avut observaţii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.60. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.2 lit.c), pct.119 din raport, pag.29. Comisia propune modificarea lit.c). Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Lit.a), b) şi d). Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Art.61. Lit.a), b), c), d) şi e). Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Art.62. Alin.1 lit.a), b), c) şi d) şi alin.2. Comisia nu a avut nici un fel de observaţie. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Art.63, pct.126 din raport, pag.29. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Lit.b) şi c). Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Art.64. Comisia nu a avut nici un fel de observaţie. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Art.65. Alin.1, 2, 3 şi 4. Comisia nu a avut nici un fel de observaţii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Art.66. Alin.1 şi 2. Comisia nu a avut observaţii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Art.67. Alin.1 şi 2. Comisia nu a avut observaţii. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Art.68. Alin.1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 şi 10. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.6, pct.121, pag.30. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă aveţi observaţii. Nu aveţi. Votată varianta comisiei.

Alin.1 al art.69, pct.122 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.3, pct.123 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.4, pct.124 din raport. Comisia propune modificarea. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Titlul cap.VIII. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat titlul în varianta iniţială.

Alin.1 al art.70, pct.125 din raport, pag.30. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2, 3, 4, 5 şi 6. Comisia nu a avut nici un fel de observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.71, pct.126, pag.30. Comisia propune modificarea acestui alineat. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2. Comisia nu a avut nici un fel de observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Art.72. Alin.1, 2, 4 şi 5. Comisia nu a avut nici un fel de observaţie. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votate în varianta iniţială.

Alin.3 al art.72, pct.127, pag.31. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.6 al art.72, pct.128 din raport, pag.31. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votat în varianta comisiei.

Alin.7, pct.129 din raport. Dacă sunt observaţii. Comisia propune modificarea acestuia. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.8, pct.130 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.9 şi 10. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votate în varianta iniţială.

Art.73. Comisia nu a avut nici un fel de observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.74, pct.131, pag.32. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2 al art.74, pct.132 din raport. Comisia propune modificarea. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.3 şi 4. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.75, pct.133 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2, 3, 4, 5, 6, 8 şi 9. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.7, pct.134, pag.32 din raport. Comisia propune modificarea alin.7. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.8, pct.135, pag.32. Comisia propune modificarea. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei. Deci, alin.8 se modifică conform pct.135 din raport, varianta comisiei.

Art.76, pct.136 al raportului, pag.33. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1 al art.77. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.2 al art.77, pct.137, pag.33. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1 al art.78, pct.138, pag.33. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.3 al art.78, pct.139 din raport. Comisia propune modificarea. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.4, pct.140 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1 al art.79. Comisia nu a avut nici un fel de observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.2 al art.79, pct.141 şi 142 din raport care sunt acceptate de comisie. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1 al art.80, pct.143 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2 al art.80, pct.144 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Art.81, pct.145, pag.34. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Titlul cap.IX. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Secţiunea I.

Titlul secţiunii I. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.82, pct.146 şi 147. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii la propunerea de modificarea a alin.1. nu sunt. Votat în varianta comisiei.

După alin.1 al art.82, la pct.148 se propune un alineat nou, alin.1¹, pag.35. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2, pct.149. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.3, pct.150 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.4. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.5, pct.151 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Vă rog.

Domnul Iriza.

Domnul Marius Iriza:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Grupul parlamentar al Partidului România Mare doreşte la art.82 alin.5 completarea cu următorul text: "Alegerile sunt valabile numai dacă şi-au exprimat votul majoritatea alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente plus majoritatea celor înscrişi în listele speciale." Şi, aceasta, deoarece validarea alegerilor, în situaţia în care numărul alegătorilor prezenţi la urne este mai mic decât cel al celor care nu şi-au exprimat votul, ar însemna un simplu joc politic şi nu ar da legitimitatea celor aleşi.

Domnul Constantin Niţă:

Comisia?

Comisia nu agreează punctul dumneavoastră de vedere.

Supun votului dumneavoastră alin.5, conform propunerii comisiei.

Cine este pentru? 64 de voturi pentru.

Împotrivă? 12 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt abţineri.

Votată varianta comisiei.

Alin.6. Comisia nu a avut observaţii. Dacă dumneavoastră aveţi. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.83. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votat în varianta iniţială.

Alin.1 lit.a). Comisia propune modificarea acesteia la pct.152 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Lit.b), pct.153 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Lit.c), d), e), f), g), h) şi i). Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.2, pct.154 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.3 şi 4. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votate în varianta iniţială.

Alin.1 al art.84, pct.155 şi 156 din raport, pag.36. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2 al art.84. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Alin.3, pct.157 din raport, pag.37. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.1 al art.85, pct.158 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2. Comisia nu a avut observaţii. Dacă aveţi dumneavoastră. Nu aveţi. Votată varianta iniţială.

Art.86, pct.159 din raport. Comisia propune modificarea acestuia. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Secţiunea a II-a.

Titlul secţiunii a II-a. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta iniţială.

Alin.1 al art.87, pct.160 din raport. Dacă sunt observaţii. Nu sunt. Votată varianta comisiei.

Alin.2, pct.161 din raport.

Vă rog, domnule deputat, să ne spuneţi şi numărul amendamentului.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Stimate colege,

Stimaţi colegi,

Mă refer la amendamentul respins nr. 139, şi anume cel care se referă la teza finală a părţii introductive a acestui alineat 2, şi la lit.a). Citez din proiectul de lege: "Pragul electoral reprezintă numărul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentară calculat după cum urmează: a) 5% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară pentru toate partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi candidaţii independenţi."

Consider că această formulare din partea introductivă poate da naştere la confuzii, şi cea mai bună dovadă este chiar explicaţia respingerii dată de comisie, care spune astfel: "Pentru a accede în Parlament, un candidat independent trebuie să câştige 5% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară."

Cred că dacă într-un judeţ se înscrie un candidat independent în cursă fie pentru Camera Deputaţilor, fie pentru Senat, nici nu are posibilitatea să obţină 5% din voturile valabil exprimate pe toată ţara pentru că avem 42%, iar 5% reprezintă a 20-a parte. Vă daţi seama că, pe undeva, ceva nu este în ordine. Deci, aşa se poate înţelege că candidaţii independenţi ar avea nevoie de 5% din voturi pe toată ţara.

De altfel, este o contradicţie cu articolul următor, art.88, unde se spune la alin.3: "Pentru candidaţii independenţi se atribuie fiecăruia câte un mandat dacă au obţinut un număr de voturi valabil exprimate cel puţin egal cu coeficientul electoral pentru deputaţi sau pentru senatori, după caz." Este corect.

Deci, aici, pe undeva, este o chestiune care dă naştere la confuzii, şi rog Comisia să analizeze această situaţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Constantin Niţă:

Vă mulţumesc.

Domnul deputat Szilagyi.

Domnul Zsolt Szilagyi:

Din păcate, acele discuţii care au vizat schimbarea sistemului electoral introducând ideea şi sistemul uninominal în România s-au soldat cu eşec.

S-a spus de multe ori că acei candidaţi care cer încrederea alegătorului, de fapt trebuie să aibă şi o responsabilitate personală. Independenţii de fapt ar reprezenta acest fenomen de a cere încrederea alegătorului prin asumarea răspunderii personale. Din păcate, la începutul acestei legi, la art.4 sau 5, unde s-au reglementat condiţiile în care cineva poate să-şi depună candidatura ca independent, am admis ca pragul să fie de 5% de susţinători din numărul total al alegătorilor al circumscripţiei respective. Acest număr este extrem de mare.

Eu sunt din judeţul Bihor. În judeţul Bihor avem circa 500 de mii de alegători, ceea ce înseamnă 25 de mii de semnături numai pentru a depune o candidatură de independent.

Acest articol este extrem de ambiguu. M-aş fi înclinat şi eu să interpretez în felul următor: că, de fapt, pragul, 5% se calculează din numărul total al voturilor exprimate ce s-au exprimat pe partide politice, alianţe politice, alianţe electorale şi candidaţi independenţi. Dar iată că însăşi comisia dă explicaţie şi spune că pentru a accede în Parlament un candidat independent trebuie să câştige 5% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară. Este vorba de poz.139, motivarea comisiei. Mă scuzaţi, dar este o aberaţie matematică, juridică şi politică. Este o aberaţie totală.

Deci nu înţeleg cum s-a reuşit să se redacteze o lege care la art.87 spune că un candidat independent este ales numai dacă strânge 5% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, iar pe de altă parte art.88 spune: "Pentru candidaţii independenţi, se atribuie fiecăruia câte un mandat dacă au obţinut un număr de voturi valabil exprimate cel puţin egal cu coeficientul electoral pentru deputaţi sau pentru senatori, după caz."

La amendamente respinse, la poz.139, prin propunerea noastră, a domnului Toro, a mea, şi am înţeles că şi domnul Wittstock a depus cam acelaşi amendament, am cerut ca independenţii să fie scutiţi de acest criteriu şi să fie declaraţi aleşi dacă reuşesc să strângă număr suficient în judeţul respectiv, număr suficient pentru un deputat, respectiv senator.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc (din banca rezervată comisiei):

Este corect. Suntem de acord cu amendamentul.

(În continuare, lucrările sunt conduse de domnul Valer Dorneanu, preşedintele Camerei Deputaţilor.)

Domnul Valer Dorneanu:

Bun, sunteţi de acord cu amendamentul.

Cu aceste explicaţii, inclusiv ale domnului preşedinte al comisiei, supun amendamentul domnului Szilagyi la vot.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă.

Abţineri?

Unanimitate.

La alin.2 de la art.87, urmăriţi amendamentul de la pct.161. Adoptat, şi se modifică textul.

La alin.3 şi 4 nu sunt amendamente. Votate în formula iniţială.

Art.88.

Vă rog.

Domnul Eberhard-Wolfgang Wittstock:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

La art.88 alin.8 este o problemă de corelare tehnică, şi citez din varianta Senatului pentru că nu sunt amendamente: "În cazul în care organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale optează pentru depunerea aceleiaşi liste de candidaţi în mai multe circumscripţii electorale, conform art.5 alin.8..." Aici ar trebui înlocuit cu art.4 alin.12 pentru că comisia a intervenit.

Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Hrebenciuc (din banca rezervată comisiei):

De acord.

Domnul Valer Dorneanu:

Supun votului dumneavoastră la alin.8 de la art.88 propunerea domnului Wittstock.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Celelalte texte rămân în formula care ni s-a prezentat de la Senat.

Art.89 lit.a), urmăriţi amendamentul de la pct.162. Admis, şi se modifică textul.

Lit.b), urmăriţi amendamentul de la pct.163. Admis, şi se modifică litera.

Admis, şi se modifică textul.

Lit.b), urmăriţi amendamentul de la pct.163. Admis, şi se modifică litera.

De la lit.c) până la lit.j) nu mai sunt amendamente. Votate în formula iniţială toate aceste litere.

Alin.3 şi 4. Votate în unanimitate.

Alin.1 al art.90. Urmăriţi amendamentul de la pct.164. Votat, şi se modifică textul.

Lit.a), amendamentul de la pct.165. Votat, şi se modifică lit.a).

Lit.b), amendamentul de la pct.166. Votat, şi se modifică textul.

Lit.c), d) până la lit.i). Dacă sunt obiecţiuni. Nu. Votate toate în formula iniţială.

Lit.j), amendamentul de la pct.167. Votat, şi se modifică litera.

Lit.k) Dacă nu sunt obiecţiuni, votată litera în formula iniţială.

Alin.2, amendamentul 168. Votat amendamentul.

Alin.3, votat în formula iniţială.

Art.91, 92, inclusiv titlul capitolului X. Dacă aveţi obiecţiuni? Votate în formula iniţială.

Art.93 alin.1, amendamentul 169. Votat amendamentul, modificat alin.1.

Alin.2, amendamentul 170. Votat textul, modificat prin amendament.

Alin.3, 4, 5 - votate în formula iniţială.

Titlul capitolului XI - votat titlul iniţial.

La art.94, urmăriţi amendamentul 171. Votat, modificat corespunzător textul.

Lit.a) până la j) - nu sunt obiecţiuni, votate textele iniţiale.

Lit.k), amendamentul 172 - modificat lit.k).

Lit.l), m), n), o) şi p) - votate toate în formula iniţială.

Lit.q), amendamentul 173 - modificat textul.

Lit.r), s) şi ş) - votate în formula iniţială.

După lit.ş), prin amendamentul 174, comisia propune o literă nouă, ş¹). Dacă aveţi obiecţiuni? Introdus această literă.

Prin amendamentul 175, comisia propune modificarea lit.ş¹), rezultând o nouă literă, ş². Admis amendamentul.

Amendamentul 176 - dacă aveţi obiecţiuni? Admis amendamentul, modificată şi lit.t).

Art.95 - urmăriţi amendamentele 177, 178 şi 179. Admis toate amendamentele, modificat art.95.

Pentru art.96, urmăriţi amendamentele 180, 181. Admise ambele amendamente, modificat art.96 alin.1.

La alin.2, 3, nu sunt obiecţiuni - votate în formulele iniţiale.

Art.97, 98 - votate în formulele iniţiale.

Prin amendamentele 182 şi 183...

Domnul Onisei are o intervenţie la amendamentul 182, la art.99, bănuiesc.

Domnul Ioan Onisei:

Suntem pe punctele 182, 183, respectiv art.99 alin.1.

Domnule preşedinte şi stimaţi colegi,

spuneam, la dezbateri generale, că există câteva puncte cheie în această lege, care, - pentru că tot s-a vorbit de obsesiile noastre -, care ne spun că există intenţia de desfăşurare a unor alegeri incorecte. Acesta este unul dintre acele puncte, pentru că vă rog să remarcaţi că, în Legea alegerilor locale, ceea ce opinia publică şi mass-media a numit mita electorală, era formulat de următoarea manieră, aşa cum propunem noi amendamentul: "promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase, în timpul campaniei electorale, precum şi în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat, precum şi primirea acestora de către alegători, constituie infracţiune şi se pedepsesc cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani".

Care este amendamentul comisiei? Amendamentul comisiei exclude prima teză, aşadar liber la mita electorală în timpul campaniei electorale, şi rămânem cu textul: "Promisiunea, oferirea sau darea de bani, bunuri ori alte foloase, în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidaţi ori un anumit candidat, precum şi primirea acestora de către alegători, în acelaşi scop, constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani".

Am spus-o foarte apăsat şi în comisie, o spun şi aici: se face un formidabil pas înapoi, şi acest pas înapoi ne dă foarte serios de gândit şi nouă, şi societăţii civile, şi opiniei publice.

Mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Domnule Onisei, nu găsesc un amendament în sensul ăsta la dumneavoastră.

În aceste condiţii, eu supun votului art.99 alin.1, în varianta propusă prin amendamentele 182 şi 183.

Cine este pentru? (Rumoare în sală) Pentru amendamentele comisiei, 182 şi 183, pentru art.199? Vă rog să fiţi prezenţi la vot! 85 de voturi pentru.

Împotrivă? 15 voturi împotrivă.

Abţineri? O abţinere.

Cu 85 voturi pentru, 15 voturi împotrivă, nici o abţinere, că am înţeles că a rămas o mână ridicată, s-au adoptat amendamentele 182 şi 183.

Alin.2 şi 3. Dacă sunt obiecţiuni, la art.99? Nu sunt. Votate în formula iniţiatorului.

Prin amendamentul 184, comisia propune un alineat nou, îl găsiţi la pag.43. Admis amendamentul, se introduce acest text.

Art.100, 101, 102 şi 103. Votate în unanimitate.

Art.104, 105, 106 şi 107. Votate în unanimitate.

Titlul capitolului XII. Votat în unanimitate.

La art.108, alin.1 şi 2, pentru acestea, comisia nu are amendamente. Votate în unanimitate, în formula iniţială.

Alin.3. Urmăriţi amendamentul 185. Votat amendamentul, modificat alin.3.

Prin amendamentul 186, comisia propune modificarea alin.1 de la art.109. Admis amendamentul, modificat textul.

La alin.2, urmăriţi amendamentul 187. Admis amendamentul, modificat textul.

La art.110, nu sunt intervenţii. Votat textul iniţial.

Art.111; pentru alin.1, urmăriţi amendamentul 188. Admis amendamentul.

Pentru alin.2, urmăriţi amendamentul 189. Admis amendamentul, modificat textul.

La art.112 alin.1 nu sunt intervenţii. Votat textul iniţial.

Pentru alin.2, urmăriţi amendamentul 190, pag.43. Admis amendamentul, modificat textul.

Art.113 alin.1, urmăriţi amendamentul 191. Admis amendamentul, modificat alin.1.

La alin.2 de la art.113, amendamentul 192 - admis, modificat alin.2.

La art.114 nu sunt intervenţii. Votat textul iniţial.

La art.115 alin.1 - nu sunt intervenţii, votat textul iniţial.

La alin.2, urmăriţi amendamentul 193. Admis amendamentul, modificat alin.2.

La alin.3 nu sunt intervenţii. Votat textul iniţial.

Art.116, urmăriţi amendamentul 194. Votat amendamentul, modificat textul.

Art.117, amendamentul 195. Admis amendamentul, modificat art.117.

Art.118, urmăriţi amendamentele 196 şi 197. Admise amândouă, modificat textul.

Art.119. Nu sunt intervenţii, admis, modificat textul.

Anexa nr.1. Votată în unanimitate.

Anexa nr.2. Votată în unanimitate.

Mai sunt alte anexe? Nu.

Vă rog să constataţi, stimaţi colegi, că am parcurs textul acestei legi. O vom supune astăzi votului final.

Trecem la următorul proiect, cel care se referă la alegerile prezidenţiale.

Vă rog să vă schimbaţi mapele şi să-i permiteţi domnului preşedinte al comisiei, domnul Viorel Hrebenciuc, să prezinte proiectul.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă rog să-mi permiteţi să prezint, astăzi, plenului Camerei Deputaţilor Proiectul de Lege pentru alegerea preşedintelui României, proiect din pachetul proiectelor legilor electorale elaborate de Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.

La elaborarea iniţială a proiectului, comisia a avut în vedere reglementările actuale, cuprinse în Legea nr.69/1992, modificările şi completările pe care aceasta le-a suferit de-a lungul timpului şi, în mod special, propunerile venite din partea grupurilor parlamentare reprezentate în comisie. În acest fel, a rezultat un nou proiect de lege, care reglementează modul de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României şi pe care-l supunem spre dezbatere şi adoptare plenului Camerei Deputaţilor. Prin noua lege se abrogă reglementările actuale.

În deplină concordanţă cu prevederile Constituţiei revizuite, proiectul prevede că preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, ceea ce reprezintă aceleaşi caracteristici ale dreptului de vot ca şi pentru alegerea senatorilor şi a deputaţilor. Rezultatul alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României este validat de Curtea Constituţională. Trebuie subliniat că operaţiunea de validare, desfăşurată de către Curtea Constituţională, nu priveşte declararea unei persoane ca aleasă în funcţia de preşedinte al ţării, ci faptul că alegerile prezidenţiale s-au desfăşurat în conformitate cu legea. Deci nu Curtea Constituţională îl proclamă pe preşedinte, ca dovadă art.82 alin.2 din Constituţie, care prevede că persoana care depune jurământul în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, îşi păstrează postura de candidat, desigur după ce alegerea a fost validată de Curtea Constituţională. Cât priveşte durata mandatului preşedintelui României, aceasta este stabilită, prin art.83 din Constituţia republicată, 5 ani, şi se exercită de la data depunerii jurământului. Această prevedere constituţională va face ca, începând cu legislatura 2008, alegerile parlamentare să nu mai aibă loc la aceeaşi dată cu cele prezidenţiale.

În raportul comisiei, care urmează să vă fie prezentat, sunt menţionate principalele reglementări pe care le conţine proiectul.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Având în vedere considerentele pe care vi le-am prezentat, vă rog, în numele comisiei, să vă exprimaţi votul favorabil asupra proiectului.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dacă din partea grupurilor parlamentare există intervenţii la dezbaterile generale? Nu.

Trecem, atunci, la dezbaterea textului acestui proiect.

La titlul proiectului, dacă aveţi obiecţiuni? Adoptat în unanimitate.

Art.1 şi 2 şi titlul capitolului I. Votat în unanimitate, în formula de la Senat.

Art.3, 4. Votate în unanimitate.

Titlul capitolului II. Votat în unanimitate.

Art.5. Votat în unanimitate.

Art.6, 7 şi 8. Votate în unanimitate.

Titlul secţiunii a 2-a, "candidaturile". Votat în unanimitate.

Art.9. Domnul Márton Árpad.

Vă rog.

Domnul Márton Árpad Francisc:

Domnule preşedinte,

La art.9 alin.2 lit.c) aş avea un amendament, zic eu, de corelare, având în vedere că atât la Legea electorală pentru alegerea deputaţilor şi senatorilor, cât şi la toate celelalte legi, am luat în considerare ceea ce am constatat cu ocazia recensământului, descreşterea populaţiei. În mod evident, acolo unde este vorba despre procente, procentul a rămas acelaşi, numai că aici este vorba de un număr fix, drept pentru care propunem 200.000.

Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea comisiei, domnul Viorel Hrebenciuc: s-a propus, la art.9, pentru lit.c), 200.000 de semnături.

Stimaţi colegi,

Supun votului dumneavoastră art.9, cu menţiunea că, la lit.c), în loc de 300.000 de alegători, să votăm 200.000.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Dacă sunt voturi împotrivă?

Abţineri? Unanimitate. ((Rumoare în sală.) O abţinere, că cealaltă... Oameni buni, nu-mi creaţi greutăţi şi pe urmă mă criticaţi că nu vă urmăresc. Votaţi după. Deci sunt 4 abţineri.

Cu 4 abţineri şi marea majoritate a celor prezenţi, s-a votat art.9, în această alcătuire.

Art.10 şi 11. Votate în unanimitate.

Titlul secţiunii a 3-a şi art.12. Votate în unanimitate.

art.13 şi 14. Votate în unanimitate.

Titlul secţiunii a 4-a. Votat în unanimitate.

Art.15, 16, 17 şi 18. Votate în unanimitate.

Art.19. Votat în unanimitate.

Titlul capitolului III. Votat în unanimitate.

Art.20, 21 şi 22. Votate în unanimitate.

Art.23 şi 24. Votate în unanimitate.

Art.25 şi 26. Votate în unanimitate.

Titlul capitolului IV. Votat în unanimitate.

Art.27, 28, 29, 30, 31. Nu sunt obiecţiuni. Votate în unanimitate.

Anexa nr.1. Votată în unanimitate.

Anexa nr.2. Votată în unanimitate.

Stimaţi colegi,

Am parcurs şi această lege. Urmează votul final.

Rog şefii grupurilor parlamentare să invite colegii în sală.

Stimaţi colegi,

Uitându-mă în sală şi aducându-mi aminte că cel mai bun mijloc de stimulare a prezenţei este catalogul, nevoit sunt să apelez la acest instrument. Rog pe domnul Mohora să înceapă apelul nominal.

Domnul Tudor Mohora:

- Abiţei Ludovic - absent
- Afrăsinei Viorica - absentă
- Albu Gheorghe - absent
- Andea Petru - prezent
- Andrei Ioan - prezent
- Andronescu Ecaterina - absentă
- Antal Istvan - prezent

Domnul Valer Dorneanu:

Apăsaţi mai tare cuvântul, pentru că stimulăm venirea în sală.

Domnul Tudor Mohora:

- Anton Marin - absent
- Antonescu George Crin Laurenţiu - absent
- Antonescu Niculae Napoleon - absent
- Apostolescu Maria - absentă
- Arghezi Mitzura Domnica - absentă
- Ariton Gheorghe - absent
- Armaş Iosif - absent
- Arnăutu Eugenu - prezent
- Asztalos Ferenc - prezent
- Avramescu Constantin Gheorghe - absent
- Baban Ştefan - absent
- Babiuc Victor - absent
- Baciu Mihai - absent
- Bahrin Dorel - absent
- Baltă Mihai - absent
- Baltă Tudor - prezent
- Bar Mihai - prezent
- Bara Radu Liviu - prezent
- Barbu Gheorghe - absent
- Bartoş Daniela - absentă
- Bădoiu Cornel - prezent
- Bălăeţ Dumitru - absent
- Bălăşoiu Amalia - absentă
- Băncescu Ioan - absent
- Bâldea Ioan - prezent
- Becsek-Garda Dezideriu Coloman - absent
- Bentu Dumitru - prezent
- Bercăroiu Victor - prezent
- Berceanu Radu Mircea - prezent
- Bereczki Endre - prezent
- Birtalan Ákos - absent
- Bivolaru Ioan - prezent
- Bârsan Iulian Gabriel - prezent
- Bleotu Vasile - prezent
- Boabeş Dumitru - prezent
- Boagiu Anca Daniela - absentă
- Boajă Minică - prezent
- Boboc Alexe - prezent
- Bogdan Daniel Marius - prezent
- Boiangiu Cornel - prezent
- Bolcaş Augustin Lucian - prezent
- Böndi Gyöngyike - prezentă
- Borbely Laszlo - absent
- Bozgă Ion - prezent
- Bran Vasile - absent
- Brînzan Ovidiu - absent
- Brudaşcu Dan - prezent
- Bucur Constantin - absent
- Bucur Mircea - absent
- Buga Florea - prezent
- Burnei Ion - prezent
- Buruiană Aprodu Daniela - absentă
- Buzea Cristian Valeriu - absent
- Calcan Valentin Gigel - absent
- Canacheu Costică - prezent
- Cazan Gheorghe Romeo-Leonard - absent
- Cazimir Ştefan - prezent
- Căşunean-Vlad Adrian - absent
- Cerchez Metin - absent
- Chelbea Aurel - prezent
- Cherescu Pavel - prezent
- Chiriţă Dumitru - prezent
- Ciontu Corneliu - prezent
- Ciuceanu Radu - prezent
- Cîrstoiu Ion - absent
- Cladovan Teodor - prezent
- Cliveti Minodora - absentă
- Coifan Viorel-Gheorghe - absent
- Cojocaru Nicu - absent
- Crăciun Dorel Petru - prezent
- Creţ Nicoară - absent
- Cristea Marin - prezent
- Crişan Emil - prezent
- Dan Matei-Agathon - prezent
- Daraban Aurel - absent
- Dăianu Dorin - prezent
- Dănilă Vasile - prezent
- Dinu Gheorghe - prezent
- Dobre Traian - prezent
- Dobrescu Smaranda - prezentă
- Dolănescu Ion - absent
- Dorian Dorel - prezent
- Dorneanu Valer - prezent
- Dragomir Dumitru - absent
- Dragoş Liviu Iuliu - absent
- Dragu George - absent
- Dreţcanu Doina-Micşunica - absentă
- Dumitrescu Cristian Sorin - prezent
- Dumitriu Carmen - absentă
- Duţu Constantin - absent
- Duţu Gheorghe - prezent
- Enescu Nicolae - absent
- Erdei Doloczki Istvan - absent
- Eserghep Gelil - absent
- Fâcă Mihail - prezent
- Firczak Gheorghe - prezent
- Florea Ana - prezentă
- Florescu Ion - prezent
- Fotopolos Sotiris - prezent
- Georgescu Filip - absent
- Georgescu Florin - absent
- Gheorghe Valeriu - prezent
- Gheorghiof Titu Nicolae - prezent
- Gheorghiu Adrian - prezent
- Gheorghiu Viorel - absent
- Gingăraş Georgiu - absent
- Giuglea Ştefan - prezent
- Godja Petru - absent
- Grădinaru Nicolae - absent
- Grigoraş Neculai - prezent
- Gubandru Aurel - prezent
- Gurzău Adrian - prezent
- Gvozdenovici Slavomir - prezent
- Haşotti Puiu - prezent
- Hogea Vlad Gabriel - absent
- Hossu Valentin Tiberiu - prezent
- Hrebenciuc Viorel - prezent
- Ianculescu Marian - absent
- Ifrim Mircea - absent
- Ignat Miron - absent
- Iliescu Valentin Adrian - prezent
- Ionel Adrian - prezent
- Ionel Viorel - prezent
- Ionescu Anton - absent
- Ionescu Cornelia - prezentă
- Ionescu Costel Marian - prezent
- Ionescu Dan - absent
- Ionescu Daniel - absent
- Ionescu Mihaela - absentă
- Ionescu Răzvan - absent
- Ionescu Smaranda - absentă
- Iordache Florin - prezent
- Iriza Marius - prezent
- Iriza Scarlat - prezent
- Ivănescu Paula Maria - prezentă
- Jipa Florina Ruxandra - prezentă
- Kedves Emeric - prezent
- Kelemen Attila Bela Ladislau - prezent
- Kelemen Hunor - prezent
- Kerekes Károly - absent
- Kónya-Hamar Sandor - absent
- Kovács Csaba-Tiberiu - prezent
- Lari Iorga Leonida - absentă
- Lazăr Maria - prezentă
- Lăpădat Ştefan - prezent
- Lăpuşan Alexandru - prezent
- Leonăchescu Nicolae - prezent
- Lepădatu Lucia Cornelia - prezentă
- Lepşa Victor Sorin - absent
- Loghin Irina - absentă
- Longher Ghervazen - absent
- Magheru Paul - absent
- Maior Dorin Lazăr - prezent
- Makkai Grigore - prezent
- Man Mircea - prezent
- Manolescu Oana - prezentă
- Marcu Gheorghe - absent
- Marcu Grigore - prezent
- Mardari Ludovic - prezent
- Marin Gheorghe - prezent
- Marineci Ionel - prezent
- Márton Árpád Francisc - prezent
- Mălaimare Mihai-Adrian - prezent
- Mărăcineanu Adrian - absent
- Mândrea-Muraru Mihaela - absentă
- Mândroviceanu Vasile - prezent
- Mera Alexandru Liviu - absent

(Domnii deputaţi care au intrat în sală ulterior apelului nominal şi-au înregistrat prezenţa la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimate coleg,

Domnule Mohora!

Mi se semnalează că ne-am adunat suficienţi. Haideţi că, pe urmă, cei strigaţi mai dintâi se grăbesc să plece.

Vă rog să vă aşezaţi, stimaţi colegi, sunt doar trei legi.

Rog toţi colegii să se aşeze pe locurile dumnealor, pentru a putea începe votul.

Primul proiect înscris la vot final este Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei comunitare pentru ordine publică la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, lege ordinară.

Cine este pentru? 211 voturi pentru.

Cine este împotrivă? 32 voturi contra.

Abţineri?

Nu sunt.

211 voturi pentru, 32 voturi contra, nici o abţinere, adoptat proiectul.

Proiectul de Lege pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru? 208 voturi pentru.

Împotrivă? 42 voturi împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Adoptat cu 200 voturi pentru, 42 voturi contra, nici o abţinere.

Proiectul de Lege pentru alegerea preşedintelui României. Lege cu caracter organic.

Cine este pentru?

Vă rog să păstraţi liniştea!

210 voturi pentru.

Împotrivă? 9 voturi împotrivă.

Abţineri? 15 abţineri.

Adoptat proiectul cu 210 voturi pentru, 9 voturi contra şi 15 abţineri.

Domnul deputat Onisei doreşte să explice votul la ultimul proiect înţeleg sau la amândouă.

Domnul Ioan Onisei:

Nu, domnule preşedinte, vreau să motivez votul împotrivă dat de reprezentanţii Alianţei D.A.-PNL-PD, grupurile parlamentare ale celor două partide, la Legea privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru că la proiectul de lege privind alegerea preşedintelui, majoritatea am votat pentru.

Aşa cum am subliniat şi la dezbateri generale şi în cursul dezbaterilor de astăzi, propunerea legislativă privind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului conţine o serie de prevederi neconstituţionale sau de natură să facă un proces electoral incorect şi eventual ilegal. Nu o să reiau motivele pentru care nu am votat propunerea legislativă, vă voi aminti însă că prin alin.6 al art.5 se încalcă flagrant prevederile Constituţiei României şi se dă dreptul preşedintelui să candideze ca independent pe lista unui partid politic. Vă voi aminti că aţi dat drumul la mita electorală în timpul campaniei electorale, vă voi aminti că aţi făcut din prefecţi şi agenţi electorali şi candidaţi, vă voi aminti, de asemenea, deşi poate puţini au observat că, printr-un amendament, faceţi posibilă consemnarea rezultatului scrutinului numai cu semnătura preşedintelui Biroului electoral al secţiei de votare. Toate aceste dispoziţii sunt în mod evident dispoziţii care nu au de-a face cu Constituţia României şi cu un proces democratic şi corect de alegeri.

Aşa cum am anunţat şi la dezbaterile generale, Alianţa D.A. PNL-PD o să-i ceară preşedintelui României, dacă într-adevăr acesta mai veghează la respectarea Constituţiei, să nu promulge legea şi fireşte ne rezervăm dreptul de a ataca legea la Curtea Constituţională. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea grupurilor parlamentare ale PNL şi PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul deputat Stanciu doreşte să explice votul Grupului parlamentar al Partidului România Mare.

Domnul Anghel Stanciu:

Domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimaţi colegi,

Niciodată nu este prea târziu să vezi ceea ce nu crezi sau să crezi ceea ce nu vezi.

Am avut plăcerea deosebită să văd un om pe care-l respect foarte mult, antevorbitor al meu, cum îşi schimbă părul şi spun acest lucru, pentru că nu mai înţeleg nimic. Am lucrat la această lege împreună, aş putea spune într-un consens aproape deplin. Am venit şi am căzut de acord să adoptăm la pachet 9 puncte şi aceste 9 puncte să le aprobăm nu cu 9 voturi, câte aveau la vremea respectivă prezumtiv PSD-ul, UDMR-ul şi minorităţile, ci cu 12, astfel încât la cele 9 puncte nu putea actuala alianţă să-şi impună punctul de vedere fără să cedeze unul din celelalte formaţiuni politice.

Am venit cu propunerea personal, să se includă pe listă candidaţi independenţi, motivând în comune necesitatea ca preoţii sau alte persoane locale cu putere de influenţare să fie prezente în consiliile locale şi respectiv chiar în Parlament, fiind un factor de coeziune socială.

Distinsul meu coleg Boc, dar poate să-mi dea replica colegul domniei sale, distinsul meu moldovean Onisei, n-au acceptat decât pentru domnul preşedinte Iliescu. Acesta a fost cuvântul domnului primar Boc. Acum, se constată o schimbare a schimbării. oare numai de interes electoral? Oare chiar noi, politicienii, nu mai avem nimic de respectat nici chiar cuvântul dat? Eu cred că trebuie să ţinem mai mult la cuvânt decât la un ipotetic câştig, pentru că altfel pierdem tot.

De aceea, grupul nostru parlamentar şi-a respectat cuvântul dat în negocierile făcute. Că sunt interpretări privind Constituţia, ele sunt şi vor fi, dar data de 28 noiembrie cum am stabilit-o? poate îşi aduc aminte colegii! dar, din amendamentele pe care, corect le-au făcut, peste 100, s-au aprobat destule prin consens, nu s-a amintit aici. De aceea, eu cred că această lege este un pas înainte, nu este perfect, nu am dat noi toate legile perfecte aici şi sper ca această lege să fie bună şi pentru domnul Onisei şi pentru mine şi să ne reântâlnim în 2008 în aceeaşi Comisie electorală în care vom face acea lege perfectă, cu acele prevederi pentru audiovizual, la fel de bramburite cum am reuşit să le facem la locale.

Vă mulţumesc pentru atenţie. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al Partidului România Mare.)

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc. Dacă mai sunt intervenţii din partea grupurilor parlamentare. Un drept la replică pe care-l solicită domnul Onisei.

Domnul Ioan Onisei:

Nu intenţionez să polemizez cu domnul profesor. Domnia sa a început prin a spune că nu înţelege. Asta, fireşte, este o chestiune care-l priveşte în mod direct. Ce vreau însă să spun este că eu, unul, nu am negociat nimic în sensul celor amintite, că ulterior, aflând despre faptul că se pune problema candidaturii preşedintelui ca independent, am spus că ar trebui un text la "tranzitorii şi finale" care să conţină o prevedere potrivit căreia preşedintele în funcţie nu are dreptul să facă campanie electorală. de altfel, şi distinsul profesor şi deputat Stanciu şi dumneavoastră dacă o să priviţi cu atenţie amendamentele, o să găsiţi acel text şi nu am fost niciodată de acord şi nu s-a discutat niciodată cu posibilitatea, aşa cum este reglementată, a prefecţilor şi subprefecţilor de a candida, nu s-a discutat niciodată despre încriminarea mitei electorale, aşa cum ea a rămas în legea pe care tocmai aţi votat-o, nu s-a discutat niciodată ca procesele verbale ale Birourilor electorale de secţie de votare să fie valabile numai cu semnătura preşedintelui ş.a.m.d.

Prin urmare, dacă este vorba de principii, cele care au constituit osatura şi Legea alegerilor locale şi Legea alegerilor parlamentare şi Legea alegerii preşedintelui României au fost respectate. Vă mulţumesc.

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Grupul parlamentar al PSD, domnul Viorel Hrebenciuc.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Stimaţi colegi,

În primul rând, ţin să vă mulţumesc că aţi stat astăzi până la această oră să terminăm cele două legi.

În al doilea rând, vreau să vă spun că normal ar fi trebuit să mă bucur, dar rămân cu un gust amar după ceea ce s-a întâmplat la votul final.

Domnul Onisei, pe bună dreptate, spunea că el nu a negociat acest lucru, deci, el personal nu are nici o responsabilitate, dar atunci, în numele Partidului Democrat, a negociat domnul Boc care este încă şi astăzi preşedintele executiv al acestui partid.

Din partea liberalilor a fost domnul Nicolae Vlad Popa şi domnul Gheorghiof, domnul Stroe, pe rând, şi chiar atunci când negociam, ţin să vă amintesc că era şi secretarul general al Partidului Liberal, un puşti care participa la şedinţele noastre de comisie şi de câte ori era o problemă se făceau consultări cu secretarul general al partidului, al PNL-ului, şi am negociat punctele respective, am cedat la o mulţime de puncte. Dacă aceste două legi am fi avut timp să le discutăm în vară, le votau toate partidele, aşa cum s-a întâmplat la Senat, unde au fost votate fără probleme deosebite.

Eu trag extrem de multe învăţăminte pentru activitatea mea viitoare de negociator, atunci când voi negocia cu cele două partide, pentru că demonstraţia de a nu te ţine de cuvânt atunci când promiţi ceva, îmi dă extraordinar de mult de gândit. Şi eu sunt convins că atunci când nu te ţii de cuvânt în politică nu o să ai decât de pierdut. Vă mulţumesc. (Aplauze din partea Grupului parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Din partea Partidului Naţional Liberal doreşte să intervină domnul Haşotti, dar vreau să vă spun că din partea unui partid politic, la explicarea votului, ia cuvântul un singur deputat. Mai vrea cineva să ia cuvântul. Vă rog.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul profesor, domnul deputat Stanciu, are nişte zbuciumuri intelectuale şi este firesc să fie aşa, domnia sa este profesor universitar, mai mult decât noi, prin urmare este firesc să fie chinuit de întrebări. Se poate explica, în fond şi la urma urmei, de ce domnul coleg Onisei şi-a schimbat, dacă şi-a schimbat înţeleg o opinie politică, dacă vreun partid îşi schimbă o opinie politică ar trebui să avem zbuciumuri intelectuale şi dacă un preşedinte de partid din antisemit devine filosemit. Cred că este un motiv mult mai îndreptăţit să ne întrebăm asupra acestei chestiuni.

Cât priveşte alocuţiunea domnului vicepreşedinte Hrebenciuc, într-adevăr, sunt de acord 100% cu ce a spus; este mare lucru ca în politică să fii un om de onoare. (Aplauze din partea grupurilor PNL şi PD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Dreptul la replică, domnul Hrebenciuc şi domnul Stanciu.

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Şi eu sunt de acord că este mare lucru să fii un om de onoare şi îmi pare rău pentru dumneavoastră că nu sunteţi. (Aplauze din partea Grupul parlamentar al PSD.)

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Stanciu.

Domnul Anghel Stanciu:

Nu trebuie să vă grăbiţi, pentru că în mod sigur unii colegi de-ai noştri sunt pentru ultima dată la acest microfon în legislatura aceasta. Deci, probabil că de aceea vor să-şi arunce otrăvurile. Îl respect foarte mult pe domnul Puiu Haşotti, ne cunoaştem de mult şi nu înţeleg de ce dânşii au făcut alianţă la Tulcea, la Maramureş şi, dacă nu mă înşel, şi în alte judeţe cu nişte antisemiţi ca cei de la România Mare. Deci, atunci nu eram antisemiţi, acuma suntem. (Râsete, aplauze din partea Grupului parlamentar al PD ")

Eu cred că trebuie să ne cântărim cuvintele şi unii şi alţii, pentru că aşa cum s-au pierdut la consiliile judeţene nişte locuri, este posibil ca PRM-ul să încline balanţa şi la guvernare, domnule Puiu Haşotti, după 28 noiembrie şi nu-i bine să riscaţi. Lăsaţi uşa deschisă!

Precizez că preşedintele partidului nu a fost antisemit, nu este, iar acea schimbare la faţă, evident că este în primul rând o schimbare de ton, de atitudine şi de dinamică a procesului politic, adică un lucru pe care l-a făcut şi distinsul Stolojan de la social-democrat la liberali şi nu-l acuză nimeni. Vă mulţumesc. (Aplauze.)

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi,

O să propun Biroului permanent ca mâine să facem o şedinţă în plen dedicată replicilor.

Vă rog frumos, este ora replicilor şi să nu vă înfrâng inspiraţia.

Domnul Puiu Haşotti:

Domnul vicepreşedinte Hrebenciuc, la modul foarte serios, vă consider un om onorabil.

Domnul Valer Dorneanu:

Ultima replică.

Domnul Puiu Haşotti:

Şi pentru domnul Stanciu.

Domnule profesor, eu am vorbit de un preşedinte de partid, nu de un partid, dar chelul îşi pune mâna în cap.

Domnul Valer Dorneanu:

Stimaţi colegi, v-aş ruga să aveţi un pic de răbdare pentru a vă prezenta o notă cu legile care sunt depuse la secretarul general al Camerei în vederea exercitării de către dumneavoastră a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale:

• Legea pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei adoptată la New York la 31 octombrie 2003;
• Legea pentru ratificarea celui de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia europeană de asistenţă judiciară în materie penală, adoptat la Strasbourg la 8 noiembrie 2001;
• Legea pentru ratificarea Protocolului de amendare a Convenţiei europene pentru reprimarea terorismului, adoptat la Strasbourg la 15 mai 2003;
• Legea privind aplicarea Convenţiei asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii, adoptată la Haga, la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin Legea nr.100/1992;
• Legea pentru ratificarea Scrisorii de înţelegere între România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind acordarea unui Avans, în valoare de 2 milioane dolari SUA, pentru pregătirea Proiectului "Economia bazată pe cunoaştere", care urmează să fie finanţat printr-un împrumut în valoare de 80 milioane dolari SUA, semnată la Bucureşti la 30 iunie 2004;
• Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei comunitare pentru ordine publică la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale;
• Legea pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului;
• Legea pentru alegerea Preşedintelui României.
• Cu aceasta vă mulţumesc pentru atenţie, pentru efortul dumneavoastră şi vă doresc o după-amiază fructuoasă în comisii, ca şi pentru mâine tot în comisii, o zi întreagă fructuoasă. Ne vedem în plen joi.

Rectific, Biroul permanent şi Comitetul ordinii de zi aprobase pentru joi activitate în comisii, ca şi mâine. Vă doresc succes!

Şedinţa s-a încheiat la ora 16.22.