Parliamentary debates

Şedinţa a început la ora 8,30.

Lucrările au fost conduse, în prima parte, de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, şi, în a doua parte, de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa!

Azi avem o recoltă bogată la intervenţiile deputaţilor, se vede treaba că a aflat lumea despre această întâlnire de marţea dimineaţă.

Domnul Petru Tărniceru este? Nu este.

Atunci domnul Dumitru Bentu şi va urma domnul Paul Magheru, dacă este. Da.

Domnul Dumitru Bentu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Legi".

Programul legislativ al Guvernului României pentru perioada 2005-2008 este deja în posesia parlamentarilor. Noul executiv format dintr-o nonfuziune şi o uniune, arbitrate de partidul al cărui simbol este balanţa în echilibru, a întocmit, pe baza îndemnului "cercetaţi sertarele", o lucrare bibliografică de uz intern, preponderent. Chiar dacă autorii îşi iau o marjă de siguranţă, informându-ne că : "Programul legislativ se va completa şi actualiza periodic, avându-se în vedere evoluţia relaţiilor social-economice în toate sectoarele de activitate, senzaţia de improvizaţie rămâne dominantă". O analiză de primă instanţă, succintă şi preponderent statistică ne dezvăluie următoarele aspecte. în total sunt 414 reglementări principale. Cele mai multe - 100 - aparţin domeniului relaţii externe, cele mai puţine, un pic paradox liberal, mediului de afaceri, doar 3. Nu excelează nici alte domenii deosebit de importante: educaţia şi cercetarea - 13 proiecte, în contextul în care ele sunt privite: "resurse de bază în modernizarea României". Protecţia mediului, o provocare spre inovaţie - 15, tineret şi sport - 7 şi aşa mai departe.

Din totalul deja enunţat, 88 de legi implică doar modificări de articole ale unor legi din perioada 1997-2000, însă cele mai multe aparţin legislaturii 2001-2004, încă o dovadă că s-a lucrat profund şi serios în perioada PSD. Evident, modificările vor fi în consonanţă cu politica de dreapta, practicată de actuala putere şi Codul muncii, propus a fi redat practicii într-o ediţie revăzută şi adăugită, este edificator în acest sens. Dezvoltarea noilor raporturi de muncă între patronate şi muncitori are toate premisele să-i redefinească pe ultimii ca fiind copii săraci şi sceptici. Sună cunoscut, nu-i aşa? Dar despre conţinutul legilor respective vom vorbi la momentul oportun.

Printre proiectele enumerate sunt şi unele exotice, cel puţin prin titlul respectiv. Proiect de Lege privind dematerializarea. Este adevărat, scadent în 2008, dacă până atunci cetăţenii acestei ţări nu vor fi cunoscut efectele acestui brevet legislativ liberalo-pedist. Proiect de lege privind fortificarea făinii cu micro-nutrienţi, două legi aflate în consonanţă. Cei care vor scăpa de dematerializare se vor revigora pe baza unei alimentaţii de tip D.A., în cadrul căreia făina fortificată va avea un rol decisiv. Nu lipsesc nici reglementări paraenigmatice. Astfel, în 2008, vom aplica în spaţiul ei de validitate, Legea privind reglementarea modului de plată a efectelor produse de pădure. Până atunci vom plăti cu siguranţă efectele produse de actuala guvernare. Şi exemplele pot continua.

În încheiere mulţumim tuturor acelora care prin elaborarea acestui program legislativ au adus şi un omagiu subliminal guvernării PSD, copertând producţia editorială respectivă în culorile Partidului Social Democrat, alb şi albastru.

Şi, pentru că tot ce vine de la Alianţă prezintă interes public imediat, vă rog să-mi permiteţi un post scriptum: Profil contemporan, aventuri la malul mării, case la Constanţa, vile în Bucureşti, terenuri în Băneasa, promovări la Cotroceni, relaţii cu securitatea, dosarul Flota. Aşa da, preşedinte.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnii parlamentari Tudor Mohora, Romeo Raicu şi Vlad Hogea au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Paul Magheru:

Stimate domnule preşedinte de şedinţă,

Dragi colegi,

Doresc să vă prezint astăzi sindromul unei boli care trebuie de urgenţă lecuită. Motiv pentru care mi-am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "Sindromul Trianonului".

Fantoma nostalgiilor imperiale maghiare, după ce a bântuit prin câteva localităţi din Ardeal, a poposit pe Antena 1 a postului de televiziune, privat de bun simţ al lui Dan Voiculescu.

Emisiunea "Tucă Show" a prezentat miercuri seara, 9 februarie, contestatul film "Trianon", urmat de o dezbatere cu regizorul Gábor Koltay, istoricul maghiar Ernö Raffay, un istoric român, Florin Constantiniu, redactorul-şef al Adevărului, Cristian Tudor Popescu şi doi analişti politici: Emil Hurezeanu şi Ion Cristoiu.

Precizăm de la început că documentarul a fost interzis atât la televiziunea publică din Ungaria cât şi de canalul Duna TV. În faţa acestei situaţii, ministrul culturii şi cultelor, Mona Muscă s-a bâlbâit în loc să-l vizioneze în prealabil şi să-l respingă, nu din considerente formale, de procedură, ci cu argumente ştiinţifice, istorice şi de conţinut. Autorităţile publice din Ungaria vecină şi prietenă au menajat mai mult sensibilităţile istorice româneşti decât postul de televiziune al pretinsului "umanist" român Dan Voiculescu.

Regizorul maghiar Gábor Koltay toarnă un hibrid de film, document, spectacol despre Trianon de 14 ore, din care pe noi ne-a agasat două ore cu nostalgii desuete de esenţă pur naţionalistă, revizionistă, iredentistă şi revanşardă. Pentru a-şi ascunde intenţiile recurge la un procedeu parşiv al croşetului narativ, al decupajului sau al punerii între paranteze a adevărului istoric. Trianonul îi apare astfel ca o tragedie politică cu consecinţe dezastruoase pentru evoluţia ulterioară a continentului european. Adevărul despre Trianon este că el n-a făcut răni, decât în orgolii de rasă şi n-are de ce să fie lecuit.

Tratatul de la Trianon, care a dus la destrămarea Imperiului Austro-Ungar, cu toate consecinţele, chiar psihologice ale naţiunilor perdante, n-a fost o tragedie politică, ci o reparaţie istorică, un triumf al principiului naţionalităţilor asupra principiului sabiei. Încă din 1848, la o întrunire a naţionalităţilor oprimate de Imperiul habsburgic, între zidurile unui palat din Boemia, de la Kromeriz, a răsunat pentru prima oară în istorie un principiu de drept fundamental al popoarelor: toată puterea aparţine naţionalităţilor.

Cei care cunosc bine evenimentele de la 1848, inclusiv eforturile românilor de a se elibera de sub habsburgi, ştiu că ungurii doreau libertatea, dar nu şi pentru căţei. Încă din 1437, după Răscoala ţăranilor de la Bobâlna, s-a încheiat acea înţelegere cunoscută în istorie sub numele de Unio Trium Nationum între nobilii maghiari, fruntaşii secui şi patriciatul săsesc, care până în 1848, n-a încetat să considere naţiunea română din Ardeal tolerată şi inferioară. Imperiul Austro-Ungar s-a format în 1867 în condiţiile crizei provocate de victoria prusacilor în războiul austro-prusian din 1866, când împăratul austriac îl saltă pe calul puterii şi pe regele ungur. Esenţa regimului birocratic însă, de tip feudal, nobiliar şi împilator a rămas aceeaşi.

După cum se ştie, Tratatul de la Trianon, după numele unui palat cochet din spatele complexului Versailles, semnat la 4 iunie 1920 între puterile Antantei şi ţările aliate, a consacrat, printre altele, o stare de fapt a voinţei reprezentanţilor tuturor provinciilor româneşti, întruniţi la Marea Adunare de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918, de a se uni cu Ţara. A fost un triumf al dreptului naţionalităţilor la autodeterminare. A face răspunzător Trianonul de fascismul care a urmat, de naţional - socialismul interbelic, de declanşarea celui de-al II-lea război mondial şi de ocupaţia sovietică înseamnă a fantaza tendenţios pe marginea istoriei, a concepe viitorul pe relicve perimate, de care omenirea nu-şi mai lega nici o speranţă. Destrămarea, dispariţia sau moartea imperiului Austro-Ungar nu a fost deloc tragică, fiindcă nu mai purta nici o valoare. Tragică în ordinea estetică şi istorică a lucrurilor este numai dispariţia unor valori. Filmul jigneşte sentimentul nostru naţional, nu recunoaşte existenţa pe teritoriul Ungariei a unui fascism hortist, vinovat de crime abominabile, vorbeşte apăsat despre pretinsa exterminare sau genocid paşnic al ungurilor înainte de 1989, este antieuropean prin mesaj şi preconizează soluţii în spaţiul sud-est european de regionalizare şi autonomie teritorială. Edificator pentru aceasta este un interviu pe care l-a dat Ernö Raffay, prezent la dezbatere, în publicaţia Erdely Naplo din Oradea, unde cere răspicat revizuirea graniţelor şi autonomie teritorială.

De altfel, istoricul maghiar este autorul unei recente cărţi de reabilitare a criminalului de război Albert Vass, lansată de aceeaşi Asociaţie a Tinerilor Maghiari, care s-a ocupat şi de turneul peliculei Trianon prin Transilvania.

Filmul, din păcate, nu vindecă, ci deschide răni, alimentează nostalgii imperiale desuete, revanşism, iredentism, dacă nu chiar şovinism şi rasism, face deservicii regretabile bunelor relaţii statornicite deja între români şi maghiari. Făcătura dăunează inclusiv procesului de aşezare politică guvernamentală a trei partide politice alături de UDMR. Poziţia UDMR în această privinţă este duplicitară. Pe faţă, de ochii lumii, susţine politica naţională a guvernului, pe de altă parte promovează în mod insidios, deci viclean, parşiv, ca de altfel întregul film, iniţiativele de autonomie şi de separatism etnic. Miercuri seara, în loc de obişnuitul show, Tucă s-a dat în spectacol penibil, sub limita suportabilităţii şi decenţei politice.

Adevărul îl scoate la suprafaţă spre sfârşitul filmului episcopul Laszlo Tökes, falsul erou al Revoluţiei, cunoscut şi dezavuat pentru opiniile sale politice, chiar şi de către majoritatea populaţiei ungureşti. Apariţia episcopului extremist pune sub semnul îndoielii şi ipocriziei pretinsul mesaj inofensiv, documentar-istoric şi artistic al peliculei despre Trianon, care nu este deloc dezinteresat sau pur nostalgic, după cum susţin realizatorii, susţinătorii şi propagatorii filmului.

Tökes şi întreg filmul lasă impresia unui diavol sub sutană. Drumul spre iadul iredentist este pavat cu declaraţii, mesaje şi intenţii bune, dar pe cât de insinuante şi insidioase, pe atât de periculoase. Regretăm că într-un secol al solidarităţii popoarelor, sub deviza Unităţii Europene, "uniţi în diversitate", sunt posibile asemenea producţii subversive şi duşmănoase. Autorităţile şi instituţiile publice sunt obligate să menajeze sensibilităţile cetăţenilor lor, să cultive bunele relaţii, date ca model, ale românilor cu toate naţionalităţile conlocuitoare.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc. Interesantă şi actuală intervenţia, dar vă rog să mai concentraţi pe viitor.

Dau cuvântul domnului Mihai Dumitriu, va urma domnul deputat Petre Popeangă.

Domnul Mihai Dumitriu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Intervenţia de astăzi se va intitula "Profesorii, evazioniştii României?"

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Este binecunoscut faptul că bugetarii nu au un statut de invidiat în nici un stat din lume, dar este de notorietate şi existenţa unor diferenţe notabile între drepturile salariale ale bugetarilor în funcţie de apartenenţa la una sau alta din ţările lumii.

Dintre bugetari, cadrele didactice deţin, sub aspectul condiţiei materiale, un loc de neinvidiat în subsolul clasamentului.

În pofida acestor condiţii umilitoare, cei mai mulţi dintre colegii mei de la catedră îşi respectă standardele profesionale şi an de an pregătesc olimpici, şlefuiesc talente, cultivă setea de cunoaştere şi educă pe viitorii cetăţeni.

De aceea, dacă actualii guvernanţi nu sunt preocupaţi de îmbunătăţirea condiţiei dascălului în societatea românească, este impardonabilă aroganţa cu care premierul Călin Popescu-Tăriceanu a jignit o întreagă categorie profesională în încercarea disperată de a promova geniala măsură de reducere a fiscalităţii care, de fapt, este un bluf şi o nouă povară care apasă tot asupra săracilor şi nefericiţilor acestei ţări.

Aspiraţiilor legitime ale cadrelor didactice, premierul Tăriceanu le răspunde cinic că indexarea de 12% începând cu ianuarie 2005 este mare şi nejustificată şi că majorările din 2004, cu premeditare exagerate şi umflate de primul ministru la 38%, au fost deja mai mult decât merită tagma profesorilor. Şi, ca şi cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, premierul guvernării Alianţei D.A., în cruciada sa împotriva corupţiei, vrea să demaşte mai întâi pe marii evazionişti, pe lipitorile care parazitează bugetul, profesorii şi medicii.

Declar fără echivoc că trebuie să ne plătim impozitele, dar a considera că retezăm tentaculele caracatiţei corupţiei prin impozitarea meditaţiilor profesorilor şi a atenţiilor medicilor mi se pare hilar şi absurd. Şi, parcă nesatisfăcut de înfierarea profitorilor şi evazioniştilor profesori, premierul identifică noi surse pentru finanţarea învăţământului, apreciind, în sfidarea legii, că norma didactică este prea mică şi că profesorii nu-şi justifică salariile.

Mai mult, se preconizează modificarea Codului muncii, punând în pericol statutul angajatului.

Apreciez că repetatele denigrări şi desconsiderări ale profesorilor trădează deja o atitudine deplasată şi o politică deliberată de a desconsidera pe unii din cei mai loiali şi eficienţi slujbaşi ai statului român.

De aceea, solicit Guvernului să prezinte situaţii comparative privind salariile bugetarilor, să depună grabnic la Parlament pentru dezbatere, proiecte de legi pentru combaterea marii corupţii şi pedepsirea adevăraţilor evazionişti şi să expună care sunt politicile şi programele de finanţare a învăţământului.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Îl invit la microfon pe domnul Petre Popeangă. Va urma domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Petre Popeangă:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Mi-am intitulat alocuţiunea mea de astăzi "câteva consideraţii asupra primelor acţiuni asupra Guvernului Tăriceanu în domeniul fiscalităţii".

În general, relaxarea fiscală este unul dintre obiectivele pe care toate partidele aflate la guvernare sau în Opoziţie îl deţin în portofoliul de politici economice cu care se prezintă în faţa electoratului.

Prin efectele sale, relaxarea fiscală asigură realizarea unui obiectiv, poate cel mai important, care ar trebui să stea la baza politicii fiecărei formaţiuni politice, acela privind creşterea bunăstării întregului popor, singura unitate de măsură pe baza căreia se apreciază în fond activitatea grupării aflate la putere.

Relaxarea fiscală nu este o acţiune proprie României. Aceasta este realizată de toate ţările, indiferent de vechimea în sistemul bazat pe relaţii de piaţă liberă, concurenţială. Câteva exemple consider că sunt semnificative. Letonia a redus impozitul pe profit de la 22 la 15% menţinând cota unică de 25% la impozitul pe venit. Polonia a redus impozitul pe profit de la 27% la 19% şi pregăteşte adoptarea unei cote unice de 18% pentru veniturile persoanelor fizice. Slovacia a renunţat mai întâi la sistemul progresiv de impozitare a veniturilor cu 5 cote cuprinse între 10 şi 38% şi a adoptat o cotă unică de 19%, impozitul pe profit stabilindu-se la 25%. Austria urmează să reducă impozitul pe profit de la 34% la 25%.

Din analiza proceselor de relaxare fiscală realizată atât de ţările membre ale Uniunii Europene cât şi de altele, aflate în diferitele faze ale tranziţiei, a rezultat că, în general, guvernele au trecut la această acţiune doar atunci când economia ţărilor pe care le conduc a atins un anumit grad de stabilitate confirmat de legităţile pieţei libere şi certificat şi de primirea în Uniunea Europeană.

O primă concluzie constă în aceea că toate aceste ţări au procedat gradual la relaxarea fiscală, ţinând seama în primul rând de posibilele efecte macroeconomice pe care aceste măsuri le-ar putea induce în economie.

O altă concluzie este aceea că legislaţia Uniunii Europene are în prezent reglementate prin prevederi doar accize, taxa pe valoarea adăugată şi taxele vamale.

În ceea ce priveşte impozitele directe, în special impozitarea veniturilor populaţiei şi ale entităţilor economice, nivelul cotelor de impozitare face obiectul politicii fiscale a fiecărui stat membru şi se aplică în funcţie de condiţiile specifice ale fiecăruia.

Pornind de la aceste considerente de ordin general şi de la realităţile specifice economiei româneşti din această perioadă, apreciez că introducerea cotei unice de impozitare, adoptată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 constituie o aventură politică în domeniul economic, poziţie motivată de următoarele argumente.

Acţiunea nu îndeplineşte condiţiile unei relaxări fiscale, aşa cum pompos a fost mediatizată, deoarece nu a fost operată pe o stare de expansiune a masei impozabile, pe creşterea logică a volumului acesteia, determinată de creşterea numărului contribuabililor şi aportul fiecăruia dintre aceştia la creşterea masei impozabile.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.571/2003 a fost elaborată cu nerespectarea principiului bugetar, conform căruia, nici o cheltuială bugetară nu poate fi înscrisă în buget fără a prezenta şi sursa de finanţare, înscris şi în Constituţia României la art.138 alin.5.

Pentru reducerile impozitelor directe operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 nu au fost prevăzute concret surse de acoperire, aşa cum stabilesc prevederile constituţionale şi cele ale legii bugetului.

Efectele imediate ale reducerii la 16% a cotei de impozitare creează premisele creşterii inflaţiei prin introducerea pe piaţă a unei mari cantităţi de lichidităţi, contrar programului Băncii Naţionale care, pentru anul 2005, are ca obiectiv ţintirea inflaţiei, acest important indicator macroeconomic la un nivel de sub 9%. Câştigurile salariale rezultate din această măsură fiscală avantajează în mod semnificativ numai persoanele cu salarii mari şi foarte mari. Pentru persoanele cu salarii de până la 5 milioane de lei care formează majoritatea salariaţilor creşterea va fi doar de câteva zeci de mii de lei.

Expunerea de motive la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 nu prezintă elemente de certitudine că adoptarea acestei măsuri fiscale va atrage încasări suplimentare la bugetul de stat, nici din veniturile necontabilizate, rezultate din relaţiile de muncă, şi nici din veniturile nedeclarate. Iată deci câteva argumente considerate suficiente pentru a reţine atenţia guvernanţilor asupra acestei importante acţiuni realizate fără bază ştiinţifică, şi chiar fără bază legală, aşa cum s-a menţionat mai sus, ale cărei efecte ar putea atrage în perioada următoare dimensiuni greu de controlat.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Domnul Becsek-Garda Dezso Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Deşi declaraţiile oficialilor se referă la lupta împotriva corupţiei şi a jafurilor existente la nivel naţional, prin tergiversarea unor controale de fond şi a cercetărilor penale, mafia este nu numai susţinută, dar e şi protejată de către instituţiile statului. Cazul concret îl reprezintă întâmplările recente de la Ocolul Silvic Gheorgheni. Domnul inginer Malleselöd împreună cu Ilia Livia care actualmente lucrează la Ocolul Silvic de regim Gurghiu s-au năpustit în ziua de 10 februarie 2005 orele 6,30 asupra documentelor de la Ocolul silvic Gheorgheni pentru a şterge urmele ilegalităţilor efectuate de ei în vara şi toamna anului 2003 privind întocmirea efectivă, din birou, a actelor de punere în valoare a masei lemnoase din zona Olsöerdö, cu ajutorul cărora s-au defrişat 493,7 ha creând o catastrofă ecologică în UP-7 Remetea parcelele 32, 33, 34 şi parcelele 134, 153.

Cu această ocazie, cele două persoane probabil au încercat să distrugă actele de transport, aici mă refer la foile de însoţire care dovedeau traseul masei lemnoase furate de ei şi clientela lor. Avem date clare că aceşti indivizi au colaborat cu unii poliţişti, cum a fost subcomisarul Constantin Boboc din cadrul Inspectoratului Poliţiei Harghita, Serviciul de investigare a fraudelor, care a refuzat să verifice, în prezenţa Gărzii Naţionale de Mediu Suceava, cele două blocuri de foi de transport ascunse în dulap şi dovedit prin registrul de evidenţă a documentelor de regim special. Exemplificăm cele două blocuri de însoţire cu numărul 1437 şi 394 care au fost predate la arhivare la data de 5 februarie 2003 şi 2 noiembrie 2001.

Mafioţii de la Ocolul silvic Gheorgheni având sprijinul Direcţiei silvice Miercurea Ciuc în luna decembrie 2003, după ce au fost prinşi în culpă, au raportat pierderea acestor documente de însoţire şi, astfel, s-a încercat şi în parte şi s-a reuşit muşamalizarea furtului a 2000 de metri cubi de material lemnos şi salvarea persoanelor implicate în aceste ilegalităţi.

Acesta este motivul pentru care se prelungeşte aproape de doi ani cercetarea penală în Dosarul nr.73/2003 care s-a transformat în Dosarul 80/2004 prin care se încearcă şi în prezent salvarea învinuiţilor.

Principala vină pentru distrugerea fondului forestier naţional în Bazinul Giurgeului aparţine domnului fost director general al Regiei Naţionale a Pădurilor, Ion Dumitru, care a refuzat să impună un control corect şi la timpul potrivit în vederea stopării acestei catastrofe ecologice.

Deşi am insistat în repetate rânduri, prin interpelări, declaraţii politice pentru stoparea ilegalităţilor săvârşite la aceste subunităţi ale Regiei Naţionale a Pădurilor, fostul director general a luat măsuri minore.

În ziua de 10 februarie 2005 s-a încercat din n ou distrugerea şi falsificarea documentelor existente la Ocolul silvic Gheorgheni care se referă, probabil, şi la alte zone cum ar fi UP-1 Ditrău, unde sunt ascunse alte două blocuri de foi de însoţire ridicate de către şeful de district Incze Josef prin care s-a prejudiciat fondul forestier de stat prin sustragerea ilegală a unui volum de 2000 de metru cubi de material lemnos.

Când se va opri acest jaf? Organele de control ale regiei oare au bunăvoinţa să se simtă responsabili pentru viitorul pădurilor? Ilegalităţile, abuzurile sunt dovedite, însă nimeni nu are curajul să ia măsurile cuvenite potrivi competenţelor pentru că atunci atât Direcţia silvică Miercurea Ciuc, cât şi Ocolul silvic Gheorgheni ar rămâne fără conducere şi fără specialist de acest gen.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei Minodora Cliveti. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Aş vrea să ştiu dacă domnul Petru Tărniceru este în sală. Da, Vă mulţumesc. Şi domnul Viorel Pupeză. Prezent. Vă mulţumesc. Până vă cunosc şi ştiu, fac precizarea, eu dau cuvântul în ordinea grupurilor, a mărimii grupurilor şi în ordinea în care sunteţi înscrişi pe această listă. Nu fac excepţii, cu o singură condiţie, să fiţi în sală.

Poftiţi.

Doamna Minodora Cliveti:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Introducerea cotei unice de impozitare se dovedeşte a fi nu numai o decizie iresponsabilă de care nu profită cu siguranţă cei peste 4 milioane de angajaţi cu venituri medii şi mici şi care produce mari perturbări în buget, dar se dovedeşte a fi o decizie cu efecte nesăbuite asupra unor aşa zise victime colaterale.

Aflăm că Guvernul, în disperare de a găsi noi surse pentru a reduce deficitul bugetar creat, a decis ca noile norme metodologice de aplicare a Codului fiscal să includă în categoria veniturilor impozabile indemnizaţiile pentru îngrijirea copilului bolnav şi pentru concediul de risc maternal.

Cinismul celor care conduc astăzi destinul ţării este mare. Ce contează dacă cei care au cel mai mult de câştigat din introducerea cotei unice de impozitare de 16% sunt cei care au veniturile cele mai mari şi, întâmplător sau nu, guvernanţi fac parte dintre aceştia. Ce contează dacă cei care pierd sunt cei mulţi, cei cu venituri medii şi mici şi aşa cum ştim din statistici, femeile sunt majoritare în această categorie de salariaţi. Tot ele sunt victimele alese pentru a salva bugetul ţării. Ele plătesc pentru că vor să nască, ele plătesc pentru că vor să-şi îngrijească copii bolnavi, ele trebuie să înţeleagă faptul că a fi mamă astăzi în România impune sacrificii şi nu recunoştinţă.

Indicatorii demografici sunt alarmanţi, natalitatea a tins valori scăzute, dar aceste date nu contează pentru cei care impun o politică fiscală ce nu ţine cont de nevoile speciale ale unor categorii ce ar trebui protejate: mamele şi copii.

Guvernanţii nu sunt interesaţi să încurajeze natalitatea şi nici familia, nu sunt interesaţi nici de ce se întâmplă cu bugetul alocat pentru sănătate şi protecţie socială, dar sunt foarte interesaţi de profitul imediat şi de speculaţiile la bursa de valori.

Mă întreb, retoric, desigur, de ce nu se aude acum glasul doamnei Mona Muscă, în prezent ministrul culturii, care ne înduioşa în campanie cu apariţiile televizate în care declara că vorbeşte în numele "mămicilor şi copiilor" de a căror situaţie se arăta extrem de înduioşată. Dar campania a trecut şi ce contează că acum se reduc prin noua impozitare veniturile celor care o impresionau cu puţin în urmă.

Ce contează că acum Guvernul Tăriceanu doreşte să reducă finanţarea pentru programul de distribuire a laptelui praf, pe motiv că mamele, tot ele, mint, pentru că de fapt ele pot alăpta, dar vor să beneficieze de laptele praf distribuit gratuit. Pentru ce oare? Bineînţeles, că tot pentru a-şi hrăni copiii, mai mari sau mai mici, dar domnului prim-ministru îi este foarte greu să înţeleagă acest lucru.

"Să trăiţi bine!" parcă era un slogan electoral cunoscut. Se pare, însă, că nu se referea la mame şi la copii, ci numai la cei instalaţi de curând în fotoliile ministeriale. De ce nu aţi spus acest lucru şi în campania electorală? De ce nu figurează aceste măsuri şi în programul de guvernare al Alianţei? Poate că cei defavorizaţi acum ar cere dreptate şi ar dori să ştie adevărul înainte să voteze.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Adrian Moisoiu.

Va urma domnul Petru Tărniceru.

Domnul Adrian Moisoiu:

Intervenţia mea de astăzi dimineaţă este intitulată "Filmul Trianon - avangarda ofensivei maghiare de primăvară"

Au trebuit să treacă 15 ani pentru a se dovedi că Uniunea Vatra Românească nu a apărut din întâmplare! Ea a fost stânca de care s-a spart valul iredentismului, manifestat în special la Târgu-Mureş în decembrie 1989 - martie 1990, a fost măsura de apărare instinctuală la care au recurs românii, atunci când capacitatea de apărare a României era ca şi inexistentă.

Controversatul film documentar maghiar "Trianon" pe care "Antena 1" l-a difuzat miercuri 9 februarie a.c. este un film care confirmă că vântul care bate dinspre Budapesta, ca şi din partea udmr-iştilor de la noi, nu este o invenţie a acelor români care sunt acuzaţi de naţionalism şi chiar de extremism, fiindcă denunţă iredentismul şi revizionismul. El este un film în care se recunosc temele propagandei revizioniste pe care Ungaria o duce începând cu 4 iunie 1920, adică de aproape 85 de ani.

Documentarul a fost realizat deosebit de recent, în 2004, şi se întinde de-a lungul a 15 episoade, din care nouă ne-a fost prezentat un concentrat de două ore. Oare ce conţin celelalte 14 episoade? A fost realizat cu o subvenţie acordată de către statul maghiar, de 15 milioane de forinţi, ceea ce înseamnă 2,5 miliarde de lei. Deşi chipurile interzis, în Ungaria a fost văzut până în prezent de circa 300.000 de oameni, adică 3% din populaţie. În curând însă, va fi vizionat în variantă integrală de către toţi maghiarii care urmăresc Duna TV şi în acest fel şi de ungurii din România.

De fapt, în România, el a fost rulat "pe şest" încă din luna noiembrie 2004, după cum a declarat regizorul Koltay Gabor, la Salonta şi Marghita, în condiţii cvasi-conspirative, fapt despre care oficialităţile române au aflat abia la începutul anului 2005! (Mă întreb: "Oare SRI ce face? Nu pot să cred că domnul Năstase să nu fi fost informat!?)

Filmul are o teză evidentă şi ticăloasă privind Ungaria care a pierdut şi sufletul unguresc şi nu se poate împăca cu aceasta. Este o provocare nenuanţat nazistă. El are ceva caduc, ceva depăşit, dar fondul său este unul revanşard, vădit iredentist, care cultivă nostalgia tragică pentru Ungaria Mare şi sentimentul nedreptăţii care li s-a făcut ungurilor, care toţi sunt nişte neînţeleşi, în timp ce noi şi ceilalţi ar trebui să le cedăm teritorii, iar Uniunea Europeană să pună mâna şi să înveţe limba maghiară! Mesajul transmis printre dinţii încleştaţi de către actorii unguri care au recitat patetic diverse poeme, realizând astfel o mare ticăloşie cu texte literare, este ceva de genul că vor lupta fără menajamente pentru teritoriile pierdute şi în special pentru Ardeal. Totodată, sunt recitate versuri din poezia "Mesaj pentru casă" a lui Wass Albert, persoană condamnată drept criminal de război pentru crime împotriva umanităţii de către Tribunalul Poporului din Cluj la 13 martie 1945, din al cărui ordin au fost ucişi români şi evrei.

Din punct de vedere al ideologiei naţionale româneşti, filmul este nociv pentru că aţâţă la ură, răzbunare între naţiuni vecine şi între etniile conlocuitoare. Este de fapt o declaraţie de război, o asmuţire a ungurilor pentru a-şi facă dreptate. Degeaba a încercat regizorul să explice că Ungaria nu are pretenţii teritoriale, fiindcă întreg filmul proiectează ideea că Ungariei i s-a făcut o nedreptate, i s-au luat două treimi din teritoriu, iar copiii lor sunt nevoiţi să înveţe româneşte!? Deci, hai să facem Ungaria Mare! De aceea şi explicaţia pentru ce nu învaţă ungurii limba română: din cauza sindromului Trianon!

Într-o conferinţă de presă ulterioară, istoricul Raffay Ernö a spus: "Nu vrem teritorii, ci drepturi. În primul rând dreptul la învăţământ " Acum doar jumătate din elevii şi studenţii între 6 şi 18 ani au posibilitatea să frecventeze şcoli cu predare în limba maternă..." (bineînţeles în unităţi şcolare separate). "...Apoi, universitate de stat în limba maghiară". Totodată, Koltay a cerut doamnei ministru Mona Muscă să anuleze amenzile conform H.G. 418/2003, date celor care au proiectat filmul fără aprobare. Personal, sper că dânsa nu va ceda, fiindcă dacă legea e lege şi amenda este amendă şi nu poate fi negociată, ci trebuie plătită!

Nu pot să nu ader la remarca cuiva privind atitudinea regizorului după proiectarea filmului, care nu vorbea, după cum s-a observat, cu interlocutorii şi nici cu telespectatorii, ci se adresa, ca un veritabil agitator, maselor de unguri din România. Nu pot să fiu de acord cu opinia superficială a deputatului de Mureş Eugen Nicolăescu, care a declarat că tema Trianonului este artificială şi adusă în actualitate "de unii care nu au ce face", după cum am o bănuială că în afară de faptul că filmul aduce în scenă iredentişti de tipul lui Csurkó şi Tökes, în serialul de 15 episoade neprezentate se găsesc şi părerile unor lideri marcanţi ai U.D.M.R..

Este mai mult decât clar: filmul nu este făcut pentru Cehoslovacia sau Iugoslavia, ci pentru România, singurul stat naţional dintre ţărilor separate din Ungaria Mare, care nu s-a destrămat. De aceea se necesită o vigilenţă deosebită, fiindcă incontestabil Transilvania este şi trebuie să fie parte eternă a României!

Difuzarea filmului "Trianon" în România nu a fost întâmplătoare, ea având un scop precis: în cadrul ofensivei pe care UDMR-ul o pregăteşte pentru anul 2005, să se încerce permisivitatea partenerilor de guvernare privind depunerea unei noi iniţiative parlamentare privind autonomia Ţinutului Secuiesc, înfiinţarea unor universităţi de stat în limba maghiară, a unui ministeral minorităţilor, oficializarea limbii maghiare, cât şi o tatonare din partea politicienilor ungari, interesaţi să afle opţiunile şi disponibilităţile noilor guvernanţi de la Bucureşti în chestiunea maghiară, la numai câteva zile după vizita premierului român la Budapesta.

Domnule preşedinte Băsescu şi domnule prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, românii din întreaga Ţară aşteaptă să vadă cum gestionaţi România! Emisiunea ne-a invitat să ne trezim şi să conştientizăm că trebuie să ieşim în lume cu argumente, pentru a impune adevărul nostru. Proverbul românesc "Apa trece, pietrele rămân", amintit şi însuşit în film, se poate parafraza: "Hoarda trece, noi românii rămânem!" Iată de ce lupta Dumneavoastră trebuie să înceapă, iar a noastră să continue!

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Petru Tărniceru. Va urma domnul deputat Ştefan Baban. Domnul deputat Eugen Nicolăescu a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Petru Tărniceru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să vă reţin atenţia cu următoarea declaraţie politică:

De la entuziasmul generat de lozinca "Să trăiţi bine!" şi venirea la putere a celui care a lansat-o, la sentimentul tot mai pregnant de deprimare a unei populaţii zăpăcite şi uimite în faţa valului de scumpiri şi taxe, n-a trecut decât o lună. Eram dispus, în spiritul unui fair-play datorat oricărui nou început, să nu abordez bâlbele şi amatorismele unui guvern nou instalat decât după o perioadă de timp.

Cele 16 măsuri de creştere a fiscalităţii, împărţite în trei categorii - creşteri de preţ, impozite mărite şi salarii îngheţate, au fost impuse însă de guvernul Tăriceanu mult prea abrupt, tocmai pentru a salva generozitatea impunerii prea puţin gândite, simulate sau exersate, a controversatei cote unice, devenită, vizibil deja, o povară pentru ţară, sau, şi mai exact, pentru unii mumă, pentru cei mai mulţi ciumă.

Mizând pe nepriceperea majorităţii oamenilor în probleme de inginerie financiară, Guvernul mai ciupeşte câte ceva din buzunarul angajatului, printr-un slalom prin legislaţie, nedând acolo unde trebuie dat şi luând de unde nu trebuie luat. Măsura de a reduce impozitul la 16 la sută este, clar, lipsită de realism. Promisiunea că se va stârpi evaziunea fiscală este, de asemenea, o simplă laudă. Alianţa D.A. a strigat mult în campania de alegeri, dar se vede că nu a ştiut ce spune.

Între timp, printre circul politic şi identificări de noi biruri pentru populaţie, se agită, patetic dar cu iz de biruinţă, sloganul promisiunii îndeplinite, fără a se mai da explicaţii de ce românii trebuie să plătească aşa de scump reducerea impozitelor la 16 la sută, de care, în fond, beneficiază din plin doar o mână de avuţi.

Asistăm la o cavalcadă a măririlor de preţuri fără nici o justificare, a costurilor înglobate în produs sau serviciu. Chiar dacă după cinci-şase luni se ajunge la concluzia eşecului acestui mod de impozitare şi se revine la unul gradual, populaţia a mai sărăcit un pic, taxele nu-şi mai revin în veci, iar câştigul unui astfel de experiment nu se va întrezări decât acolo unde şi până acum tot câştig se chema că este.

Impresia propusă de actuala guvernare este de dezordine şi haos. Miniştrii nu cunosc despre ce este vorba în lumea reală. Aşa se întâmplă când la Ministrul Finanţelor ajunge un ziarist, iar la justiţie un activist pentru drepturile omului. Şi, pentru că Băsescu promite deja alegeri anticipate, te întrebi dacă nu cumva guvernul Tăriceanu este deja istorie, instalat doar pentru impopulara cotă de 16 la sută şi semnarea preaderării cu Uniunea Europeană.

În campania electorală, preşedintele Băsescu i-a convins pe majoritatea românilor să-l aleagă, cu sloganul "Să trăiţi bine!". După scurtă vreme, aflăm chiar de la preşedinte că nu vom trăi bine. Băsescu este un om iute la fire şi încăpăţânat, dar atâta nu este suficient să conduci o ţară. Băsescu dovedeşte că nu este îndeajuns de pregătit să fie preşedinte.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Ştefan Baban. Va urma domnul Eugen Bejinariu.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Congres nou cu haine vechi"

Aşteptat cu mult interes, atât de opinia publică, dar şi de proprii membri, Congresul P.N.L.-ului de la sfârşitul săptămânii trecute nu a adus nimic nou pe scena politicii româneşti. După 15 ani de democraţie suntem în continuare subjugaţi celor 50 de ani de totalitarism, fenomen care se manifestă în viaţa internă a fiecărui partid apărut după evenimentele din decembrie 1989.

Revenind la Congresul P.N.L. şi făcând o primă analiză la rece nu putem să trecem cu vederea faptul că deşi şi-a propus să rezolve foarte multe probleme atât interne, cât şi cele referitoare la fuziunea cu P.D., totul a fost prezentat ca un film deja reluat pe mai multe posturi de televiziune, chiar şi pentru membrii fideli ai acestui partid.

Prima zi s-a desfăşurat sub semnul amabilităţilor naţionale şi internaţionale, referindu-ne astfel atât la participanţii altor formaţiuni politice, care au fost invitaţi pentru a demonstra încă o dată unitatea şi comuniunea de interese şi doctrine a actualului eşichier politic, dar şi la reprezentanţii de seamă ai liberalilor din Parlamentul European. După perioada amabilităţilor, a urmat un respiro, plictiseală în adevăratul sens al cuvântului, dar în acelaşi timp, şi un mod plăcut de a degusta preparatele de la bufetul de pe hol, sau de a citi presa din acea zi. Cel care a reuşit să mai dezmorţească asistenţa a fost fostul lider al P.N.L., Theodor Stolojan, care a prezentat activitatea partidului pe perioada cât şi-a exercitat mandatul de preşedinte.

Singurele persoane care au făcut notă discordantă cu blazarea şi nepăsarea participanţilor la Congres, dar care în acelaşi timp şi-au atras şi oprobiul unor colegi de partid, au fost doar domnii Crin Antonescu, Valeriu Stoica şi Viorel Cataramă.

După spusele celui care a fost ales ca preşedinte al partidului, au fost nemulţumirile unor persoane care nu s-au regăsit în primul eşalon al formaţiunii politice, adică, mai pe înţelesul tuturor, a fost doar o furtună într-un pahar cu apă.

Cea de-a doua zi a fost ziua aprobărilor fără comentarii şi împotriviri, a conducerii partidului pentru următoarea perioadă.

Scurta radiografie a congresului unui partid ce se proclamă prin nume şi statut ca fiind liberal arată de fapt problema majoră cu care se confruntă şi această formaţiune politică: lipsa democraţiei autentice. În ultimii patru ani, membrii marcanţi ai P.N.L.-ului au criticat structura rigidă şi nedemocratică a fostului partid de guvernământ, P.S.D., pentru ca în aceste momente să folosească aceleaşi practici. Suntem cu toţii de acord că toţi membrii trebuie să se supună unei discipline de partid, dar să voteze la comandă şi pe bandă rulantă propunerile făcute de preşedinte şi, în acelaşi timp, premier, nu are sens pentru un partid care, după cum spuneam, se autocaracterizează şi european, dar şi liberal în acelaşi timp.

Nu cred că membrii acestui partid, veniţi de la sute de kilometri distanţă, s-au aşteptat la un asemenea simulacru de Congres.

Dar dacă la fel doriţi să guvernaţi, după cum aţi organizat acest congres, cred că nu aveţi prea mult timp la dispoziţie. Deja, la nivelul întregii ţări este un adevărat haos, ca urmare a vidului de putere pe care l-aţi creat prin demisiile şefilor de instituţii sau mai degrabă prin numirea unora şi mai incompetenţi şi mai blazaţi decât anteriorii, dar care sunt perfect conştienţi că atâta timp cât stau în funcţiile de conducere, ar trebuie să se realizeze pentru cel puţin zece ani, atât ei, cât şi neamurile de a n-a spiţă.

În aceste condiţii, aşa cum a fost ales, Comitetul Executiv al P.N.L., care cuprinde persoane ce au şi funcţii de partid, dar şi de stat, nu va fi mare mirarea când vă veţi confrunta atât nemulţumiri în sânul partidului, dar şi în rândul cetăţenilor. Şi primele dintre ele s-au înregistrat la primul Congres de după alegeri. Cele ale populaţiei sigur nu vor aştepta prea mult!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului deputat Eugen Bejinariu. Va urma doamna Leonida Lari Iorga.

Domnul Giurgiu Mircia este, da? Da.

Domnul Eugen Bejinariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Bună dimineaţa!

Am intitulat prima mea declaraţie politică "Un început de guvernare nedemocratică", titlu semnificativ pentru realităţile noastre politice actuale.

La 15 ani de la Revoluţia din decembrie 1989 şi la două luni de la instalarea noii Puteri, Partidul Social Democrat constată cu îngrijorare că democraţia în România capătă forme şi exprimări cel puţin derutante, dacă nu chiar nedemocratice.

În susţinerea afirmaţiei noastre, prezentăm doar patru realităţi, pentru a ne încadra în timpul afectat unei declaraţii politice, cu dreptul de a reveni.

Prima realitate priveşte încercarea Coaliţiei guvernamentale de a schimba preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, personalităţi politice din P.S.D. alese democratic pentru aceste demnităţi de patru ani. E greu de găsit precedente de acest fel la noi sau în Europa.

A schimba reglementări, legi şi cutume pentru ca apoi să poţi schimba oamenii din Opoziţie nu mai este nici democratic, nici moralitate politică şi nici respect pentru realităţi politice normal întemeiate. Prin aceste demersuri s-ar deschide calea spre legea bunului plac, spre abuzuri şi spre creşterea neîncrederii electoratului în clasa politică.

P.S.D.+ P.U.R. a câştigat alegerile parlamentare, iar Alianţa P.N.L.-P.D. a câştigat la limită alegerile prezidenţiale. Prin construirea a tot felul de negocieri politice la limită s-au câştigat de către Alianţa P.N.L.-P.D. şi cele generale. Unde mai este acum respectul Alianţei DA faţă de popor, îndemnat atât de insistent "să trăiască bine!", în spirit de adevăr şi dreptate?

A doua realitate se desfăşoară în judeţe.

Directorii instituţiilor deconcentrate ale statului din judeţul Suceava, pe rând şi în modalităţi diferite, sunt scoşi din aceste funcţii, multe fiind ocupate prin concurs.

Cine oare poate cred că 18 servicii descentralizate din judeţul nostru au fost conduse, timp de patru ani, de oameni fără competenţă şi autoritatea necesară?

Sunt în atenţia noilor autorităţi administrative directori de licee şi şcoli, manageri ai instituţiilor de cultură şi cercetare etc., cu apartenenţă politică la P.S.D., ceea ce a indus în aceste instituţii deruta, neîncrederea şi aşteptarea.

Observaţiile şi reproşurile, acuzaţiile şi ameninţările sunt modalităţi de comunicare cu oamenii care sunt membri P.S.D. sau au simpatizat cu formaţiunea noastră politică. Este o stare construită în multe unităţi administrativ-teritoriale şi care se exprimă agresiv, nedemocratic şi cu intoleranţă politică.

Toate acestea ne amintesc de guvernarea CDR din mandatul 1997-2000 şi care, în multe privinţe, se repetă cu insistenţă.

Domnilor guvernanţi, vă solicităm să analizaţi cu respect aceste realităţi şi să treceţi la conducerea democratică, realistă şi prospectivă a României.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul doamnei Leonida Lari-Iorga. Va urma domnul Mircia Giurgiu.

Doamna Leonida Lari-Iorga:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Aveam cândva şi eu un frate, Leonard, care a fost iradiat în armata sovietică. S-a stins la vârsta de numai 24 de ani. Pe vremea aceea, prin anii '70, tinerii noştri români din Basarabia îşi făceau slujba pe teritoriul fostului imperiu al răului, URSS. Fie din nechibzuinţă sau pentru că avea caracter, a spus de la obraz, în chiar sânul imperiului, că nu există limbă moldovenească, că limba nu se face după zone geografice, altfel ar trebui să avem prea multe limbi, oltenească, bănăţeană, bucovineană, ardelenească. Or, noi, românii, avem o singură limbă: limba română.

De ce am început cu toate acestea? Întotdeauna când vine în lume un profet, un poet, un preot, un soldat, chiar un om simplu dar bun, forţele răului se agită. Forţelor răului nu le plac profeţii, poeţii, preoţii, nici chiar oamenii simpli, care cred în divinitate.

Aşadar, profeţii, preoţii, poeţii, soldaţii, toate aceste magistre figuri au un rol considerabil în viaţa unui neam, în genere în viaţa lumii. Mi-au produs un val de silă domnii, dacă le pot zice domni, Ivanciuc şi Dinescu, pe când debitau la diverse posturi de televiziune mizerii la adresa domnului senator Corneliu Vadim Tudor. Am prevăzut că se va ajunge la aşa ceva, dat fiind că Vadim spune de la obraz despre sechelele ţării noastre şi ale altor ţări. Adică are caracter. Iar caracter înseamnă curajul de a spune adevărul, când alţii se tem. De când România este într-un mare dezastru, de când lumea moare pur şi simplu de foame, iată că se mută accentele de la problemele grave ale românilor pe umerii unui poet, Corneliu Vadim Tudor.

El e "vinovat" că se scumpesc gazele naturale, curentul electric, energia termică, telefonia, mai cresc preţurile la benzină, motorină, păcură, că pleacă tinerii noştri din ţară, că ne mor copiii înainte de a se naşte.

Acum, în România, s-a rărit tagma profeţilor, s-au ascuns şi ei în munţi sau în sine, la fel şi adevăraţii preoţi, se ascund şi ei pe unde pot, neavând legături cu puterea lumească. Acum, în România, s-au rărit şi soldaţii, au fost traşi pe capete, au mai rămas poeţii, ei poartă acum pe umeri şi povara profeţilor, şi a preoţilor, şi a soldaţilor; ei mai apără chinuitul neam românesc.

Unul dintre aceşti poeţi este Corneliu Vadim Tudor şi are o misiune grea: să lupte pe frontul nimicniciei omeneşti întru apărarea unor idealuri de mult pierdute de alţii. Nu era greu de intuit şi faptul că Vadim va fi atacat, însă nu chiar în modul acesta cumplit. Nişte chestii aberante: preacurvie, homosexualism, pedofilie, zoofilie etc. Bineînţeles, atacurile au fost organizate într-un ritm concertat: din ziarul antinaţional "Academia Caţavencu", urmat mai apoi de "Evenimentul zilei".

Unul din exponenţii acestei "Academii Caţavencu", se numea Ivanciuc, a întrecut orice măsură, şi în loc să caute bârna din ochii lui, precum cum spune Biblia, caută paiul din ochii altora.

Sunt două spirite pe pământ care se ocupă de oameni şi-i ajută sau îi distrug: spiritul divin şi spiritul diabolic. S-a ajuns însă la aceea că aşa-zisul poet-fermier, Mircea Dinescu, care a avut nişte relaţii mai speciale pe ruta Bucureşti-Moscova-Chişinău şi iar Bucureşti, de la care ne-a rămas numai o frază poetică, "Moartea citeşte ziarul", vine să dea lecţii de morală domnului senator Corneliu Vadim Tudor. Că, adică, Corneliu Vadim Tudor a iubit şi el nişte femei în viaţa sa. Ei, şi dacă le-a iubit, care e treaba? Era un tânăr neînsurat, neangajat în chestiuni de familie. De altfel, chiar "Evenimentul zilei" de astăzi, 15 februarie 2005, recunoaşte că problema cu Anita Barton este o problemă falsă. Însăşi sora acestei Anita Barton, doamna Corina Barton, scrie negru pe alb: "Este imposibil ca Anita să fi avut vreo relaţie cu Vadim Tudor sau cu Eugen Barbu în acea perioadă, pentru că tata era bun prieten cu Eugen Barbu şi soţia acestuia."

Eu, personal, n-am nimic împotriva iubirii. Lasă oamenii să se iubească! Dar sunt cu tot sufletul împotriva urii. E normal pentru o societate sănătoasă ca numele unui lider politic şi a unui poet de notorietate să fie târât în halul acesta, în mocirlă.

Actualmente, şi din interior, şi de peste hotare, se vrea lichidarea, nu pur şi simplu morală, şi chiar fizică, a unor stâlpi de lumină ai patriotismului românesc, iar Corneliu Vadim Tudor, oricât de puternic ar fi, dar încolţit din toate părţile, are nevoie de sprijin din partea celor care împărtăşesc aceleaşi idealuri privind trecutul, prezentul şi viitorul naţiunii române.

Nu are dreptul nici Ivanciuc, nici Dinescu, nici Patapievici, nici alţii ca ei, care detestă tot ce mai suflă româneşte în ţara asta, şi fac uneori servicii străinilor, să dea tuturor lecţii de atitudine civică şi politică.

Aceste permanent atacuri asupra domnului senator Corneliu Vadim Tudor adeveresc proverbul că "numai în pomul cu roade se dă cu bâta".

În încheiere, aş spune oamenilor bântuiţi de forţele răului: da' mai lăsaţi-l în pace pe Corneliu Vadim Tudor, să-şi încheie destinul de creator şi de om al cetăţii. Nu căutaţi răul acolo unde nu este, căutaţi-l acolo unde este. Şi să mai fie conştienţi aceşti oameni ai răului de faptul că Dumnezeu, pe ai săi, îi apără.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

Dau cuvântul domnului Mircia Giurgiu. Va urma domnul Vasile Soporan.

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Am pregătit o lectoraţie politică referitoare la majorarea preţurilor, dar datorită faptului că sunt răcit, o s-o amân pe şedinţa următoare, o să fac un scurt rezumat, şi am să spun că Guvernul, prin majorarea continuă a preţurilor, nu face altceva decât să lovească populaţia defavorizată, şi aici mă refer la şomeri, la acei salariaţi cu venitul minim pe economie, care sunt peste un milion în România, la pensionari, care după o viaţă de muncă sunt nevoiţi să-şi vândă din agoniseala lor pentru a putea să trăiască la limita subzistenţei, şi la tineri, care, după ce se pregătesc în facultăţi, foarte greu sau le e chiar imposibil să-şi găsească un loc de muncă pentru a-şi putea întemeia o familie şi pentru a-şi construi o casă.

Aşadar, Guvernul trebuie să se gândească, înainte de a lua asemenea măsuri, la impactul pe care îl are asupra populaţiei şi la limita de suportabilitate. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu pentru concizie.

Dau cuvântul domnului Vasile Soporan.

Va urma doamna Lia Olguţa Vasilescu.

Domnul Filip Vasile Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Doresc să prezint o declaraţie politică intitulată "Piaţa de capital şi măsurile guvernamentale".

Evenimentele care au avut loc în piaţa de capital în săptămâna 7-11 februarie, care au cunoscut un vârf în data de 9 februarie, au bulversat nu doar tranzacţiile la bursa de valori, ci şi preocupările curente ale milioanelor de români investitori şi neinvestitori în acţiuni.

Spunem, pentru a auzi şi domnul Ionuţ Popescu, ministrul finanţelor, pretins mare jucător la bursă, că bursa de valori este nu numai piaţa centrală a tranzacţiilor cu titluri de valoare, ci şi un barometru foarte sensibil al activităţii economice dintr-o ţară.

Mai mult, evoluţia bursei monitorizează fără să-şi propună starea de spirit a populaţiei unei ţări, confirmând calitatea deciziilor politice cu impact mai mult sau mai puţin economic.

Or, ceea ce s-a întâmplat marţi la bursă, când indicii bursieri, adică nivelul mediu al preţurilor, au scăzut la un moment dat cu 10%, reprezintă un fapt grav, iar după unii o dovadă suplimentară a vriei în care a intrat foarte timpuriu Guvernul Alianţei împotriva poporului român.

La baza prăbuşirii bursei şi a încrederii a unei bune părţi a investitorilor străini, nu stă doar comunicatul prin care se anunţă intempestiv trecerea de la cota de impozitare a câştigurilor de capital de la 1% la 10%, ci modul confuz de redare a modalităţii de aplicare a impozitului de 10%.

Dacă avem în vedere suita de intervenţii iresponsabile în problematica pieţei de capital, cu referire la pragul deţinerilor de acţiuni la SIF, la cota de impozitare a dividendelor cuvenite pe anul 2004 etc., atunci ajungem la o singură concluzie: s-a pregătit terenul, sensibilizând treptat investitorii pentru o manipulare inadmisibilă a pieţei.

Potrivit Legii nr.297/2004, art.244 alin.5 lit.c), "diseminarea de informaţii prin mass media sau prin orice altă modalitate, care dă sau ar putea să dea semnale false sau care induc în eroare asupra instrumentelor financiare, inclusiv diseminarea zvonurilor şi ştirilor false sau care induc în eroare (...) reprezintă manipulare de piaţă".

Manipularea pieţei este cea mai gravă infracţiune de pe piaţa bursieră, deoarece semnalele false date astfel denaturează raportul corect dintre cerere şi ofertă, influenţând preţul în mod dirijat, în scop de înşelăciune, ilegal şi fraudulos.

Caracterul infracţional al deciziilor ministrului de finanţe dobândesc un accent agravant, fiindcă au fost făcute în cunoştinţă de cauză.

Cum explică domnia sa vânzările masive de acţiuni la preţuri ridicate din zilele premergătoare emiterii comunicatului confuz privind trecerea la noua treaptă de impozitare a câştigurilor de capital, urmate a doua şi a treia zi de răscumpărări masive la preţuri mici?

Îi era greu domnului ministru să precizeze în comunicat că se vor impozita cu 10%, în loc de 1% numai diferenţele pozitive rezultate între preţul de cumpărare şi preţul de vânzare? Dacă făcea acest lucru, bursa nu era bulversată de cei care au vândut, fiindcă au înţeles din comunicat că se va impozita întreaga sumă obţinută din vânzarea acţiunilor.

Amatorismul şi baleajul verbal exersat în faţa oricui doreşte să înregistreze şi să difuzeze extrase din gândirea profund neeconomică sau mai degrabă antieconomică a domnului ministru de finanţe produce în economie pagube comparabile cu cele înregistrate recent în ţările din Sudul Asiei.

Având în vedere toate acestea, solicit Camerei Deputaţilor constituirea unei comisii de anchetă care să verifice modul în care baroneţii speculaţiilor financiare, stimulaţi şi încurajaţi de comportamentul ministrului de finanţe au dobândit avantaje clare, concretizate, după spusele unora, la nivelul bugetului Camerei Deputaţilor pe o întreagă legislatură.

Mă întreb: Călin Popescu Tăriceanu, Ionuţ Popescu, Adriean Videanu, în calitatea de jucători la bursă, au realizat plusuri în această perioadă?

Aşteptăm ca primul-ministru, în baza angajamentelor campaniei electorale şi a celor din neconsistentul program de guvernare, să-şi precizeze un punct de vedere referitor la prestaţia ministrului de finanţe şi să prezinte în faţa Camerei Deputaţilor măsurile pe care preconizează a le lua pentru prevenirea apariţiei unor asemenea situaţii. Demiterea, cred, poate fi una din măsurile pe care le poate lua. Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna Lia Olguţa Vasilescu.

Va urma domnul Vasile Mocanu.

Doamna Lia Olguţa Vasilescu:

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se referă la o organizaţie non-guvernamentală a minorităţilor care primeşte de la bugetul statului român, pe care îl alimentăm noi, toţi, o cincime din fondurile destinate cetăţenilor români de altă etnie. Până aici totul este în regulă. Chiar şi noi, extremiştii de la P.R.M., suntem de acord ca minorităţile să fie sponsorizate din buzunarul nostru, ca să se poată exprima mai bine şi să ne vadă mai frumoşi.

Statul român, cel mai democratic cu putinţă, pentru că nu există altul în lume care să aibă 18 minorităţi reprezentate în Parlament şi vreo câţiva unguri prin Guvern, care le-a permis minorităţilor să se manifeste, aşadar, plenar, să se exprime, să fie discriminate pozitiv, adică să aibă mai multe drepturi decât majoritatea, să primească bani de la bugetul statului, care nu-şi permite să hrănească pensionarii, să le dea burse mai mari studenţilor eminenţi, să înzestreze armata şi poliţia, să le crească salariile medicilor şi profesorilor, să susţină agricultorii, dă mai mulţi bani minorităţilor.

Acest stat, atât de blamat pe plan internaţional de unii, acordă unei fundaţii numite COMUNITAS nu mai puţin de 58,5 miliarde lei. Este prea puţin? Dar dacă aţi afla că aceşti bani se încasează ilegal, pentru că fundaţia COMUNITAS este sponsorul principal al UDMR, adică al unui partid politic, care primeşte şi alte fonduri de la stat, tocmai pentru că se declară partid politic.

De fapt, UDMR nu este un partid politic, pentru că nu este înregistrat ca atare la Tribunalul Bucureşti, pentru că nu a vrut să o facă. A vrut să fie o organizaţie nonguvernamentală şi să mai primească bani de la stat ca ONG.

Şi atunci ne punem întrebarea legitimă: de ce primeşte aceşti bani de la bugetul României, ca partid politic? Şi, în conformitate cu ce lege? De ce peste tot, în broşurile UDMR, apare ca o organizaţie nonguvernamentală, care se află în Guvernul României, având în vedere că are un vicepremier şi câţiva miniştri? De ce suge la două ţâţe şi ia bani şi ca ONG, dar şi ca partid aflat la guvernare, de la statul român? Simplu: pentru că suntem conduşi de un Guvern de incompetenţi. asta ca să nu le spunem hoţi, pentru că numai nişte hoţi ar accepta ca ţara noastră să fie jefuită la drumul mare şi să nu se ia măsuri de indivizi care nu sesizează frauda şi ridicolul situaţiei.

În calitate de deputat al României, dar mai ales de cetăţean interesat de modul în care se cheltuieşte banul public, fac apel la toate instituţiile statului abilitate să demaşte şi să pedepsească această fraudă colosală, să se autosesizeze.

Câte milioane de dolari au băgat în teşchereaua proprie aceşti şmecheraşi, care-şi zic nonguvernamentali, dar ne guvernează de 15 ani?

Câte pensii s-ar fi putut plăti cu aceste fonduri? Câte locuinţe pentru tineri s-ar putea construi? Câte burse studenţeşti, câte procente în plus la salariile medicilor şi profesorilor?

Traian Băsescu a promis că stopează corupţia şi că îi pedepseşte pe gangsteri. Să înceapă cu hoţii din Guvernul României.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.

Dau cuvântul domnului Vasile Mocanu.

Va urma doamna Monalisa Gălăteanu.

Domnul Vasile Mocanu:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "De ce ţăranii au votat Partidul Social Democrat?"

A guverna, ar trebui să însemne întotdeauna a guverna bine. noi, cei din Partidul Social Democrat am reuşit să facem acest lucru în mandatul care s-a încheiat.

Cu doi ani înainte aderării la Uniunea Europeană, România se poate lăuda cu rezultate remarcabile obţinute în toate zonele societăţii, graţie unei guvernări eficiente. Chiar dacă am pierdut puterea, nu am pierdut totul. De exemplu, alegerile parlamentare. Şi, cel mai important, n-am pierdut încrederea electoratului. Dimpotrivă.

V-aţi întrebat de ce ţăranii au votat cu Partidul Social Democrat? Evident, pentru că au fost mulţumiţi de ceea ce am făcut în agricultură. Anii 2001-2004 au reprezentat perioada înscrierii acestei ramuri pe calea modernizării şi adoptării la cerinţele pieţei. Toate măsurile privind exploataţiile agricole au urmărit sprijinirea organizării de exploataţii performante şi creşterea dimensiunii acestora, prin asociere, arendare, concesiune, vânzare şi cumpărare.

Urmare a politicii de favorizare a concentrării exploataţiilor agricole, acum o suprafaţă de 6,2 milioane ha este exploatată în forme asociative în 111.426 exploataţii, din care 15.682 exploataţii comerciale. Şi în prezent, 96% din suprafaţa agricolă este în proprietate privată, iar 97,3% din valoarea producţiei agricole şi a serviciilor pentru agricultură se realizează în sectorul privat.

De asemenea, am încheiat privatizarea societăţilor agricole de către Agenţia domeniilor statului; au fost predate comisiilor locale 587.000 ha.; au fost concesionate şi arendate în asociere 605.000 ha.; am finalizat privatizarea industriei alimentare.

Foarte important, în mediul rural se află 65% din cele 14.500 societăţi comerciale din industria alimentară; am redresat sectorul zootehnic, care cunoaşte după mulţi ani sporuri importante de producţie, respectiv 4,1% în 2003 şi peste 7% în 2004.

Pentru că am fost un Guvern social-democrat, sprijinul dat agriculturii s-a întemeiat pe o nouă concepţie privind susţinerea agriculturii pe baze de programe sectoriale. Numai în ultimii 4 ani am acordat pentru susţinerea agriculturii peste 85.000 miliarde de lei. Am pus în aplicare un program de îmbunătăţiri funciare, în scopul combaterii secetei, a eroziunii solului, a inundaţiilor, ţinând seama de protecţia mediului, astfel încât să se diminueze suprafeţele agricole aflate sub influenţa directă a factorilor climaterici. În 2003, gradul de utilizare a suprafeţelor pentru irigat s-a ridicat la 18,5% faţă de 7% în anul 2000.

Drept urmare, producţia agricolă este în prezent cu 31,9% mai mare decât în anul 2000. Şi am fi continuat cu rezultate foarte bune în agricultură, dacă rămâneam la guvernare. Programul nostru de guvernare prevedea pentru următorii ani finalizarea reformei proprietăţii funciare şi formarea clasei de mijloc în mediul rural; am fi continuat eforturile de transformare a gospodăriei ţărăneşti în ferme agricole familiale, cu caracter comercial, şi am fi alocat în continuare, în mod eficient, resursele bugetare pentru sprijinirea producătorilor; am fi sprijinit valorificarea producţiei agricole prin măsuri de piaţă şi am fi încheiat reforma instituţională din mediul rural; folosind judicios fondurile europene, am fi dezvoltat în continuare infrastructura de la sate, apropiind tot mai mult micile localităţi româneşti de modelele europene.

În decembrie 2004, noul Guvern a preluat de la Partidul Social Democrat ştafeta unei dezvoltări durabile a agriculturii. Nu o pierdeţi pe drum! Nu vă întoarceţi din drum! Nu uitaţi de România profundă! Nu dezamăgiţi niciodată electoratul din mediul rural! Dacă nu sunteţi în stare de performanţă, lăsaţi-i pe cei mai buni ca dumneavoastră să conducă România, pentru că noi am arătat deja că a guverna înseamnă a guverna bine.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.

O invit la microfon pe doamna Monalisa Gălăteanu.

Va urma domnul Alexandru Ştiucă, după care mai avem un singur înscris pe listă, şi am depăşit ora, dar văd că suntem lăsaţi în pace.

Doamna Monalisa Gălăteanu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi are un titlu sub forma unei întrebări retorice: "Cine doreşte destabilizarea sistemului de învăţământ românesc şi de ce?"

Au trecut deja două luni de când noua putere a preluat conducerea ţării şi populaţia încă mai aşteaptă transpunerea în viaţa reală a tuturor promisiunilor făcute de actualii guvernanţi şi a viselor pe care şi le-a clădit în timpul campaniei electorale. Mulţi dintre cei care şi-au dat votul de încredere pentru partidele aflate acum la putere au început deja să resimtă pe propria piele efectele negative ale actualei guvernări.

O categorie socio-profesională care şi-a pus mari speranţe în promisiunile Alianţei D.A. şi care a votat această formaţiune politică la alegerile parlamentare şi prezidenţiale o reprezintă cadrele didactice: educatori, învăţători şi profesori, care au votat actuala putere cu gândul la salarii mai mari, cu gândul la mai multe locuri de muncă şi la condiţii mai bune în şcoli şi universităţi.

Nu mică le-a fost mirarea colegilor mei, cadre didactice din toată ţara, aflând de la domnul prim-ministru Tăriceanu că ei, dăscălimea română, reprezintă tagma jefuitorilor, cea mai evazionistă tagmă a societăţii, şi că trebuie să-şi declare de urgenţă marile venituri dobândite din meditaţii şi consultaţii şi să plătească impozitele aferente.

Altă surpriză, poate şi mai neaşteptată, vine acum pentru profesori, din partea ministrului educaţiei, care, în loc să le acorde majorările salariale promise, le propune profesorilor mărirea normei didactice, aruncând în felul acesta în aer întreg sistemul românesc de învăţământ.

Federaţiile sindicale din învăţământ au luat deja atitudine faţă de ameninţările făcute de actualul Guvern asupra stabilităţii sistemului de învăţământ, un domeniu pe cât de sensibil, pe atât de important al societăţii noastre şi au anunţat declanşarea unor manifestări de protest, care ar putea să conducă la grevă generală pe parcursul lunii martie.

Ca membră a Parlamentului României voi susţine întotdeauna respectarea legilor ţării de către toţi cetăţenii, inclusiv de către cadrele didactice, şi dacă este cazul aceştia să-şi plătească impozitele pentru dobândirea veniturilor suplimentare. Dar, ca profesor şi ca membru al Comisiei de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Camera Deputaţilor, nu pot să nu mă alătur îngrijorării generale a tuturor cadrelor didactice, atât din învăţământul preuniversitar, cât şi din cel universitar, faţă de aşa-zisele măsuri de reformă anunţate de actualul Guvern. Şi să nu mă întreb cine şi de ce doreşte bulversarea sistemului românesc de învăţământ?!

În timp ce alte state ale lumii contemporane consideră şi chiar tratează învăţământul ca un domeniu strategic de dezvoltare, un impact direct asupra tuturor celorlalte sectoare de activitate ale societăţii, în România, actualii guvernanţi se grăbesc să încalce Legea învăţământului şi statutul personalului didactic, şi de aceea eu folosesc acest prilej, de la tribuna Parlamentului României, pentru a-mi manifesta îngrijorarea faţă de efectele negative pe care le-ar putea genera în cadrul sistemului de învăţământ anunţatele măsuri de reformă ale Guvernului Tăriceanu.

De asemenea, îmi exprim pe această cale deplina solidaritate cu toţi colegii mei dascăli. Solicit Guvernului şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării să-şi respecte promisiunile făcute faţă de alegători, să respecte legile ţării şi să adopte acele măsuri de reformă care să determine creşterea şi nu scăderea calităţii în educaţie, să determine sporirea iar nu scăderea nivelului de viaţă al cadrelor didactice.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Ultimul înscris pe listă, domnul deputat Alecsandru Ştiucă.

Domnul deputat Stan Ion a renunţat şi depune declaraţia la secretariat.

Domnul Alecsandru Ştiucă:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Marea vânzoleală. Sine ira et studio", fără ură şi fără părtinire, Tacitus.

Marea vânzoleală a schimbării stânjeneşte evident, guvernarea atât la nivel central, cât şi la nivel local sau, cum sublinia un înfocat şi încrezător susţinător al actualei puteri, "au şi trecut aproape două-luni de la victoria din 12 decembrie şi mecanismul gripat al statului continuă să rămână în înţepeneala deja cronicizată." (vezi "România literară" nr.4/2005 - Mircea Mihăieş).

Principala preocupare a noilor autorităţi locale şi centrale este schimbarea, schimbarea cu orice preţ. Se lucrează cu sistem la identificarea argumentării schimbării, mutându-se accentele în zone fără semnificaţie. De acord, cine nu şi-a acoperit cu prefesionalism răspunderile pe care le-a avut în fruntea unui serviciu deconcentrat să plece.

Cei care trebuie să plece, cu orice preţ, se afirmă că au făcut politică, cei care trebuie să ocupe posturile "vacante" cu forţa ce au făcut? Sunt independenţi, neimplicaţi politic?

Se repetă, în mod regretabil greşelile anilor 1996-1997 când s-a dovedit că algoritmul nu este acoperitor în zona competenţelor. Ne pregătim să punem în practică prevederile Legii instituţiei prefectului, care, în spirit european impune, în locul prefectului numit pe criterii politice, un înalt funcţionar public fără culoare politică, orchestrând eforturile unei echipe de specialişti, experţi în principalele domenii ale activităţii economic-sociale, culturale, pe care le acoperă indispensabilele servicii deconcentrate.

Prefectul va răspundă solidar cu "responsabilii" acestor servicii în faţa Guvernului României (oricare ar fi acela), iar rezultatele obţinute se vor raporta sistematic şi în mod obligatoriu la normele europene având în vedere că începând cu 1 ianuarie 2007 vom fi, trebuie să fim!, integraţi în Europa.

Sigur, o evaluare atentă a rezultatelor obţinute în fiecare domeniu stă în logica internă a oricărei activităţi desfăşurate, dar această evaluare trebuie să aibă în vedere indicatori specifici, iar rezultatele trebuie apreciate dincolo de alte considerente subiective, fie ele chiar politice.

Noi începem evaluarea şefilor serviciilor deconcentrate întocmind o fişă politică: "cărui partid aparţii?" devine reperul esenţial (căror partide aparţin noii candidaţi?!); implicarea în politică - unii au candidat pe listele Parlamentului României (acesta este un drept constituţional şi nu "o vină").

Deci merită să fim atenţi la CV-urile noilor candidaţi: criteriile sunt răsturnate, dar să le acceptăm pentru a verifica consecvenţa liderilor noii echipe
guvernamentale, centrale şi locale. Să le "recapitulăm":

• să nu fie implicaţi în politică (să nu fi avut funcţii în organizaţiile judeţene şi teritoriale - membri ai birourilor, consiliilor.);
• să nu fi candidat în alegeri din partea unui partid (ca primar, consilier local, judeţean, pentru Parlament).

Şi cam atât! Ce-ar mai putea urma?! Probabil competenţa. Din păcate, aceasta nu a contat nici în 1997 şi, se pare, că nici în 2005. Astăzi, însă, lucrurile sunt mai complicate decât ieri. Nu mai avem răgaz pentru experimente şi orgolii politice gratuite. Scadenţa e aproape: 1 ianuarie 2006 - termen pentru aplicarea Legii instituţiei prefectului şi, evident, 1 ianuarie 2007. Cei care vor fi numiţi acum vor avea la dispoziţie mia puţin de 1 an.

Între timp, va fi un concurs de competenţă pentru prefectul "european" care pentru a se înscrie în cursă trebuie:

• să aibă o licenţă (studii universitare temeinice, subliniez temeinice, ştim cu toţii la ce se referă sublinierea);
• să cunoască 2-3 limbi străine;
• să fi parcurs cursuri de specializare postuniversitare/masterat.

Aceste criterii au darul de a elimina definitiv persoanele care nu acoperă prin pregătire profesională temeinică şi prin cultură generală instituţia (în cazul nostru a prefectului) care, din păcate, nu de puţine ori a trebuit să suporte impostura şi incompetenţa.

Prefectul anului 2006 prin condiţiile impuse de lege şi standardele europene, cu siguranţă, sperăm noi, şi prin propria sa formaţie intelectuală, nu va accepta în echipa sa, de care depind propriile-i performanţe, decât specialişti pe măsură şi nu membri de partid.

Atunci, dreptatea şi adevărul, avem sumeţia să credem cu optimism că se vor impune cu forţa unui imperativ al democraţiei europene şi nu după formula algoritmului politic desuet, anacronic şi penibil, după care adevărul este mistificat, iar dreptatea simulată, cu alte cuvinte sechestrate de un partid sau altul.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.

Vă mulţumesc şi dumneavoastră, şi vă urez o zi cât mai plăcută.

(Următoarele intervenţii au fost consemnate conform materialelor depuse de deputaţi la secretariatul de şedinţă.)

Domnul Romeo Raicu:

Declaraţie politică: "Tineretul - viitorul României".

Este o certitudine faptul că tineretul român a hotărât destinul ţării. Viitorul începe astăzi şi de aceea trebuie să ne adaptăm rapid, iar cea mai adaptabilă categorie a populaţiei o reprezintă tineretul.

Tânăra generaţie împreună cu vasta şi complexa gamă a problemelor cu care se confruntă trebuie să constituie preocuparea noastră, a politicienilor, o preocupare permanentă.

Tinerii fac dovada unei accentuate capacităţi de adaptare la un context economic, social şi politic foarte complex. Responsabilii politici sunt chemaţi să faciliteze această adaptare, transformându-i pe tineri în actori direcţi implicaţi în societate şi care trebuie să folosească la maximum potenţialul lor.

Proiectul privind construcţia României are nevoie şi de entuziasmul şi de adeziunea tinerilor la ansamblul valorilor pe care le fondează. tinerii au subliniat permanent că vor să participe la construcţia României, la dezbaterile referitoare la un viitor care îi priveşte direct. Tineretul trebuie privit ca o forţă în această construcţie şi nu ca o problemă în plus de gestionat. Cu cât societatea oferă mai puţine garanţii de siguranţă a locului de muncă, asigurări sociale etc., cu atât caracterul neliniar al parcursului individual este mai evident.

Tinerii promovează - în general - democraţia, dar manifestă uneori neîncredere în anumite structuri instituţionale. Autorităţile publice trebuie să reducă şi, dacă se poate, să anuleze distanţa care separă voinţa de participare a tinerilor la viaţa publică de structurile existente în societate. Tinerii doresc aplicarea unor politici adecvate necesităţilor şi aşteptărilor lor. Opinia lor este că, uneori, acţiunile întreprinse la nivel local, regional sau naţional nu sunt suficient de adaptate necesităţilor, manifestându-se şi unele decalaje faţă de preocupările lor cotidiene. De aceea, clasa politică trebuie să militeze pentru o reînnoire a practicilor şi să acorde o atenţie sporită a procesului de elaborare a politicilor în domeniul tineretului.

Consider că este nevoie de o abordare integrată pentru a răspunde preocupărilor tinerilor, iar politica privind tineretul trebuie să considere tinerii ca "o resursă a societăţii", permiţându-le să devină "cetăţeni activi, liberi şi responsabili".

Domnul Vlad Gabriel Hogea:

Declaraţie politică: "România trebuie să-şi respecte valorile".

Mă voi opri astăzi asupra destinului unui intelectual român a cărui viaţă şi operă sunt, din păcate, prea puţin cunoscute celor de azi. "Ţăranul român nu-l cunoaşte pe Platon, dar îşi cunoaşte firea, adică nu iese din firea firii, din bunul simţ al bunului simţ ajuns la nivelul cunoaşterii de sine, fiindcă, spunem noi, stă în firea firii să fie ea însăşi ca sine. Ţăranul nu se îndepărtează de sine, el se caută pe sine, pe gândite ori negândite ca fiinţare, ca obicei, ca fel de a fi, aşa cum anotimpurile vin unul după celălalt". Prin aceste fraze din articolul "Firea firii" - serializat în revista ieşeană "Cronica", în anii '80 - filozoful, scriitorul şi ziaristul N.V.Turcu ne vorbeşte, parcă, de Dincolo.

La fel ca ţăranul român (al cărui comportament social îl analizează în eseul său deloc speculativ, ci profund şi substanţial), "Nicu" (aşa cum l-au cunoscut rudele, prietenii şi colegii) a fost întreaga sa viaţă - întreruptă, din păcate, brusc, la 4 noiembrie 1987 - el însuşi refuzând cu o încăpăţânare uneori dusă până la extrem compromisurile majore care i se solicitau din ce în ce mai insistent.

Voi prezenta acum doar câteva crâmpeie din viaţa şi activitatea prodigioasă (dar insuficient cunoscută) a unuia dintre intelectualii autentici ai României ultimelor decenii, om de carte şi de caracter, în acelaşi timp. Aşa cum deseori se întâmplă, cele mai frumoase cuvinte despre o personalitate deplină se rostesc la dispariţia fizică a celui în cauză, iar necrologurile elogioase înlocuiesc tăcerea vinovată cu care omul de spirit, deranjant de inteligent şi de vertical, a fost tratat în timpul vieţii. Mai bine mai târziu decât niciodată, spune un proverb românesc, care nu poate, totuşi, acoperi ipocrizia, laşitatea şi ticăloşia cu care nulităţile, semidocţii, mediocrităţile s-au obişnuit de prea mult timp să distrugă existenţa valorilor reale.

Dar, pe indivizii din această categorie, care i-au făcut atât de mult rău, grăbindu-i sfârşitul (să nu uităm că s-a prăpădit când nici nu împlinise 52 de ani!), numai Dumnezeu îi poate judeca. N.V.Turcu a lăsat, aşadar, după el, nu numai urma luminoasă a unui suflet de o rară nobleţe şi generozitate, ci şi o operă intelectuală vastă. Amintim aici teza de doctorat în Filozofie ("Elemente umaniste în gândirea filozofică românească de la Olahus la Bălcescu", 1972), cele 3 volume de proză - "Perturbaţii" (Editura pentru Literatură, 1967), "Iarba verde de acasă" (Editura "Cartea Românească", 1977), "Soarele" (1979), volumul postum de poezie "Sfinxul" (Editura "Junimea", 1988), alte două volume predate editurilor, dar netipărite vreodată ("Soarele este al tuturor", respectiv "Prometeu"), sumedenia de articole, studii, proze, poezii publicate în cotidianele şi periodicele vremii, precum şi un jurnal intim, care acoperă perioada ianuarie 1985 - august 1987.

De asemenea, trebuie adăugat că a fost, ani la rând, redactorul-şef al prestigioasei reviste "Viaţa Politehnicii", pe care a condus-o cu un profesionalism desăvârşit.

Acum, în 2005, când scara valorilor continuă să fie inversată, avem nevoie, mai mult ca oricând, de repere intelectuale adevărate. Unul dintre acestea este, cu siguranţă, şi N.V. Turcu.

Domnul Ion Mocioalcă:

Stimaţi colegi,

Zilele trecute am asistat - a câta oară? - la o manipulare crasă a opiniei publice, a cetăţeanului, în speţă. Dacă ultimele sondaje realizate de câteva instituţii, destul de cunoscute în domeniu, care acreditau Alianţa D.A. cu un procent năucitor de încredere de circa 66%, în condiţiile în care gafele puterii se ţin lanţ, o altă aşa-zisă cercetare sociologică urcă pe noi culmi "simpatia" de care, chipurile, se bucură această alianţă ajunsă la putere în condiţiile pe care le ştim cu toţii. Sondajul a fost operat de CSOP în intervalul 26 ianuarie - 2 februarie 2005, pe 1099 de persoane şi se spune că el ar fi urmărit torpilarea puterii, fiind structurat pe trei coordonate: încrederea în persoanele publice, direcţia în care merg lucrurile astăzi în România şi intenţia de vot. În esenţă, sondajul acreditează, printre altele, că scade simţitor încrederea în reprezentanţii PSD: Ion Iliescu, de la 52,9% la 28%, Adrian Năstase, de la 46,8% la 26,5%, Mircea Geoană, de la 46,8% la 39,2%. Aceasta în timp ce Băsescu şi Tăriceanu ar cunoaşte creşteri spectaculoase. Premierul ar fi urcat de la 21,8%, în octombrie 2004, la 60,3% în ianuarie a.c. În acelaşi sondaj, Traian Băsescu s-ar bucura de încrederea a 62,7% dintre români. PSD ar avea, în acest moment, potrivit aşa-zisei cercetări, 29,3% din încrederea românilor.

Ce înseamnă asta? Un paradox. Adică, tu, ca guvernare PNL-PD-UDMR-PUR faci atâtea gafe încât e greu să le şi contabilizezi şi electoratul român te percepe ca pe o campioană a popularităţii.

Ar exista suficient timp pentru unele eventuale efecte benefice ale măsurilor guvernului? Există certitudini că societatea românească evoluează într-o asemena măsură, pe termen scurt, încât să se justifice popularitatea Alianţei D.A. într-o asemenea măsură? Desigur, nu. Deocamdată, aşa cum noi am spus de nenumărate ori, câştigă pe termen scurt cei cu marile salarii şi atât. Efectele, însă, în plan ecomnomic şi social sunt incalculabile.

Problema e că deja noua putere care, chipurile, se întruchipează într-o campioană a popularităţii, începe să fie tot mai criticată. Cam prea repede a început să intre şi în colimatorul presei.

Sindicatele se vor număra printre categoriile sociale ce vor adresa criticile cele mai fervente. Şi pe bună dreptate, deoarece Codul Muncii, pe care noi l-am elaborat împreună cu ele într-un spritit de profundă pace socială, urmează a suferi nişte modificări fără precedent. Toate, evident, în favoarea angajatorilor, a patronatului, ceea ce va determina frământări dramatice la nivelul celor doar vreo cinci milioane de oameni care mai sunt angajaţi undeva, faţă de 11 milioane cât erau în trecut.

Cât despre popularitatea PSD, noi, social-democraţii, suntem acum în opoziţie, ne-am asumat oficial acest statut. În aceste condiţii, aşteptările trebuie să se îndrepte către putere, nu către opoziţie.

Noi şi în campania electorală şi acum practicăm o opoziţie pragmatică, fermă, bazată pe realităţile româneşti şi nu pe răzbunări politice facile.

Sunt doar câteva dintre realităţile pentru care, afirm cu tărie, Alianţa D.A. nu poate creşte în preferinţele românilor, ci doar scădea dramatic. Ceea ce se şi întâmplă şi se va întâmpla, mai ales până la jumătatea acestui an.

Domnul Florin Iordache:

"Lipsa de profesionalism a Cabinetului Tăriceanu, vină a guvernării P.S.D".

Membrii Guvernului Tăriceanu, după o analiză atentă a implicaţiilor fiscale rezultate după introducerea cotei nice în disperare de cauză dă vina pe fostul Guvern P.S.D. Se invocă un gol lăsat în buget de 17.000 de miliarde, în realitate Guvernul P.S.D. a lăsat un plus de 10.000 de miliarde lei.

Dat fiind că în perioada următoare vor fi majorări de impozite, aşezări de preţuri şi tarife la utilităţi, precum şi scumpirea mai devreme a accizelor, în loc de explicaţii coerente şi pertinente se dă vina pe Guvernul P.S.D.

Uită oare membrii Alianţei D.A. şi U.D.M.R. că în octombrie şi noiembrie 2004 s-a adoptat bugetul aferent anului 2005?

Aşa zisa relaxare fiscală datorată cotei unice impune noi taxe şi impozite punând în pericol chiar aderarea ţării la Uniunea Europeană.

Există la această dată un decalaj evident între venituri şi cheltuieli în bugetul României, iar acest decalaj nu poate fi acoperit prin declaraţii politice şi aruncând vina pe Guvernul P.S.D.

Rămân la convingerea că introducerea cotei unice nu a fost îndeajuns de bine pregătită şi văzând consecinţele dezastruoase, membrii Cabinetului Tăriceanu acoperă lipsa de profesionalism cu vina fostei guvernări.

Domnul Gheorghe-Eugen Nicolăescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În data de 4 februarie 2005 am primit pe adresa Grupului parlamentar din Camera Deputaţilor scrisoarea unui alegător, care deşi a evitat să o semneze cu propriul nume, m-a rugat să fac public textul în Camera Deputaţilor.

Drept urmare, dau curs rugăminţii lui şi vă prezint scrisoarea unui pensionar din Braşov.

Stimate domn deputat Eugen Nicolăescu, vă scrie un pensionar de 77 de ani din Braşov cu nume ca al dumneavoastră - Eugeniu.

În primul rând, aş vrea să vă felicit de replica care i-aţi dat-o domnului Iorgovan la emisiunea "vorbe despre fapte" cu domnul ziarist Narcis Voicu din seara de 2 februarie care îi lua apărarea lui Adrian Năstase care a dus ţara de râpă în 4 ani cât a fost prim-ministru că şi-a adunat clica de hoţi pe lângă el şi şi-au făcut naibii averi cu vile şi firme cum are şi el la Cornu de a zis să se ducă să-i numere ouăle cine îl critică.

Ce fel de profesor este dacă foloseşte asemenea cuvinte şi faţă de ziarişti: că le testează femeile ca să vadă lumea că nu e homosexual. Unde a învăţat asemenea vocabular? Pe malul Dâmboviţei? Nu se vede cât este de prost că nu ştie nici să vorbească, că numai îngână din gură, ca aproape nici nu înţelegi ce vorbeşte? Şi se mai dă mare vânător?!

Eu mă trag din neam de vânători, dar n-am văzut şi n-am auzit să se fi făcut vreodată un asemenea măcel de mistreţi cum a făcut el cu ţiganul de Ţiriac şi cu invitaţii lor de vânătoare de la Bihor prin Argeş şi prin fundul Bucureştiului de parcă toată avuţia României e a lor. Nu le e frică ca pentru asemenea fapte vor plăti odată foarte scump, ca lumea nu mai rabdă de cât rău a făcut acestei ţări?

Ca şi Ceauşescu, ar fi bine să se ducă la un sabat de călugări să se pocăiască de cât rău a făcut acestei ţări. Că n-a făcut altceva, decât a furat şi a minţit populaţia ca să se poată ţine la putere? Eu dacă aş fi un legiuitor i-aş lua de la urmă ca pe oi şi i-aş duce la puşcărie şi i-aş lăsa fără averi, le-aş vinde şi le-aş mări pensiile la cei cu pensii mici şi aş ajuta lumea săracă. Şi îi mai recomand o dată lui Năstase să-şi adune hoţii şi să se ducă cât a dus mutu roata şi să nu se mai audă de numele lor, să-l ia şi tătucu partidului Ion Iliescu că şi aşa spune că el l-a crescut pe Năstase.

Domnule deputat, dacă primiţi această scrisoare daţi-i citire în faţa Camerei să vadă cât de iubit este de pensionari acest făptuitor cât a fost la cârma ţării cu Ion Iliescu şi mai voia să ajungă şi preşedintele ţării. Nu vede că nu-l mai vrea nimeni? Să se ducă la fermă şi să aducă pe mamă-sa să-i numere ouăle şi pe nevastă-sa, că nu e altceva decât un escroc, că numai de hoţii se ocupă. Nu vede prostul că-l descoperă ziariştii cu toate hoţiile pe care le face?

Bravo domnului Băsescu că i-a rupt gura şi a câştigat alegerile să-i pună la zid cu legile pe care le-au făcut ei în favoarea lor.

V-a scris un pensionar. 03.02.2005.

Domnul Tudor Mohora:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea are ca temă "Creşterea eficacităţii activităţii legislative, o cerinţă majoră în actuala sesiune a Camerei Deputaţilor".

Ne aflăm la începutul unei noi legislaturi şi sesiuni parlamentare. Electoratul care ne-a acordat votul său de încredere aşteaptă din partea Camerei Deputaţilor mai mult pragmatism, mai multă concentrare asupra problemelor esenţiale şi mai multă operativitate în luarea deciziilor care să conducă la integrarea României în Uniunea Europeană, la dezvoltarea sa economică şi socială, precum şi la ameliorarea nivelului de trai.

Pornind de la aceste cerinţe fireşti, cred că este de datoria noastră să evităm consumul neraţional şi risipa energiei deputaţilor pentru dezbaterea unor false probleme cum ar fi, de pildă, cele privind schimbarea preşedinţilor celor două Camere legislative, înfiinţarea unor comisii de anchetă etc. care conţin germenii unor reglări de conturi şi abat atenţia de la problemele esenţiale a căror soluţionare este stringentă.

Cred, de asemenea, că, la acest început de drum, este necesară o analiză o pertinentă a propunerilor elaborate în legislatura anterioară pentru îmbunătăţirea activităţii Camerei Deputaţilor şi a Parlamentului, în general, şi care nu au putut fi adoptate până la încheierea legislaturii precedente. Aş aminti două din aceste propuneri şi anume:

1. Proiectul comun al Camerei Deputaţilor şi Senatului de modificare şi complete a Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului referitoare la controlul parlamentar asupra autorităţilor publice. La Cap.II., secţiunea a 6-a, art.85 şi 86, au fost introduse, şi adoptate de către Comisia pentru regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, iniţiativa şi propunerile pe care le-am înaintat şi susţinut încă din anul 2002 cu privire la:

1. rapoartele de activitate, dările de seamă, documentele sau alte informaţii cu privire la activitatea desfăşurată de autorităţile publice supuse controlului Parlamentului în vederea examinării, dezbaterii, aprobării sau informării deputaţilor şi senatorilor;
2. termenul de depunere a acestor documente la birourile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, de regulă, până la finele semestrului I al anului curent pentru anul precedent sau la cererea Parlamentului;
3. comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului care sunt sesizate, în fond, în vederea examinării şi elaborării raportului comun al acestora, precum şi termenele pentru elaborarea raportului comun, respectiv pentru dezbaterea acestuia în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului;
4. măsurile prevăzute a se lua în cazul respingerii raportului prezentat de o autoritate publică, respectiv demiterea conducerii numită de Parlament, modalităţile de înlăturare a neregulilor constatate, efectuarea unor anchete parlamentare, iniţierea unor modificări sau completări ale prevederilor legale etc.;
5. atribuţiile secretarilor generali ai celor două Camere ale Parlamentului pentru urmărirea şi respectarea termenelor legale privitoare la primirea, depunerea şi examinarea rapoartelor privind activitatea autorităţilor publice.

Fără îndoială, înscrierea cu prioritate pe ordinea de zi a acestui proiect ar permite o dezbatere în fond şi o actualizare a unora din prevederi, în măsură să contribuie la definirea mai clară a atribuţiilor de control ale Parlamentului asupra activităţilor desfăşurate de autorităţile publice din această categorie, precum şi la creşterea rolului Parlamentului pentru îmbunătăţirea activităţii desfăşurate de acestea. O decizie operativă pentru soluţionarea acestei probleme se impune.

2. În cursul anilor 2003 şi 21004, deputaţii din toate grupurile parlamentare au formulat numeroase propuneri pentru îmbunătăţirea Regulamentului Camerei Deputaţilor.

O bună parte din aceste propuneri au fost adoptate şi se regăsesc în forma Regulamentului difuzată la începutul actualei legislaturi. O altă parte a propunerilor a fost amânată pentru dezbatere şi adoptare în actuala legislatură.

Printre aceste propuneri figurează şi cea pe care am promovat-o încă de la începutul anului 2004, referitoare la art.50 din Regulament, care să permită participarea liberă a reprezentanţilor presei la dezbaterile care au loc în cadrul comisiilor permanente.

Remarc că unii distinşi reprezentanţi ai opoziţiei au formulat de curând, ca o noutate, cerinţa participării reprezentanţilor presei la aceste dezbateri ale comisiilor permanente. Această constatare îmi conferă posibilitatea să fac recomandarea pentru difuzarea către toţi deputaţii a propunerilor înregistrate la Comisia pentru regulament până la finele anului 2004, pentru a fi cunoscute, studiate şi pentru a se putea formula amendamente sau noi propuneri.

Îmi exprim credinţa că dezbaterea acestor amendamente în cadrul comisiilor permanente şi transmiterea lor operativă la Comisia pentru regulament constituie o cerinţă obiectivă care poate contribui la o mai bună funcţionare a Camerei Deputaţilor.

De asemenea, Comisia pentru regulament ar trebui să-şi stabilească un termen minim pentru întocmirea raportului asupra amendamentelor formulate şi pentru înaintarea acestuia spre dezbatere Camerei Deputaţilor.

Împărtăşesc speranţa că distinşii mei colegi vor aprecia cu competenţă, esenţa propunerilor pe care le-am formulat şi îşi vor aduce contribuţia la o activitate pragmatică, operativă şi eficace în cadrul acestui înalt for legislativ.

Domnul Ion Stan:

Declaraţie politică privind "Autonomia Scaunelor Secuieşti" şi "Autoguvernarea Pământului Secuiesc".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În urmă cu aproape 60 de ani, într-o adunare publică de la Cluj se afirma: "Din nou în Transilvania domneşte o stare de tensiune "o stare de nesiguranţă şi de tulburare. S-ar putea pentru observatorul neiniţiat că s-a petrecut ceva cu totul neobişnuit aici, s-ar părea că asistăm la evenimente neaşteptate (...) Evenimentele care ne leagă de soarta Transilvaniei în adevăr nu privesc numai populaţia de aici, ci privesc în întregime poporul român, soarta statului român".

Ca într-o nefericită ciclicitate a istoriei, iată că, în prezent, ne aflăm din nou în situaţia în care se pare că asistăm la o încercare susţinută de a produce, în mod voit, o stare de tulburare în ceea ce priveşte existenţa statal-naţională a României.

Din primăvara-vara anului 2003 şi până în prezent, în România, sub instigare străină dovedită, a apărut aşa-numitul" Consiliu Naţional Secuiesc", care ce revendică?

Nimic mai mult sau mai puţin decât un atentat la ordinea constituţională a statului român, adică "Autonomia Scaunelor Secuieşti" şi "Autoguvernarea Pământului Secuiesc".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

O ţară cu două parlamente, cu două guverne şi, probabil, şi cu două sisteme de poliţie şi justiţie nu mai este ceea ce consfinţeşte primul articol al Constituţiei României. Nu mai este un stat unitar.

Proiectul periculos elaborat ca "Strategie a Comitetului de Iniţiativă a Consiliului Naţional Secuiesc cu scop de punere în aplicare a Autonomiei Pământului Secuiesc" s-a implementat atât de repede şi eficace, încât, la numai două luni de la lansare, august-octombrie 2003, a avut ca rezultat constituirea de consilii locale secuieşti în peste 20 de localităţi şi a 8 Consilii Scăunale Secuieşti, ai căror delegaţi au proclamat aşa-numitul Consiliu Naţional Secuiesc. Subliniez "aşa-numitul", fiindcă sub aspectul statutului juridic, această înaltă conspiraţie la adresa Constituţiei României nu are nici o recunoaştere legală, fiind nepermis tolerată.

Consiliul Naţional Secuiesc nu are personalitate juridică şi nu şi-a precizat statutul, scopul, obiectivele, sediul şi resursele financiare aşa cum obligă legea (Ordonanţa nr.26 din 30 ianuarie 2000, modificată de Ordonanţa nr.37 din 30 ianuarie 2003, Monitorul Oficial nr.62 din 1 februarie 2003).

Este, deci, o structură cu condiţia juridică neclară care, în mod evident, acţionează în afara legii.

Scopurile, până în prezent evidente, violează prevederile art.40 al Constituţiei României care prevede "(...) organizaţiile care, prin scopurile ori activitatea lor, militează împotriva (...) principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii (...) României sunt neconstituţionale.

În aceeaşi situaţie se află şi Consiliul Naţional al Maghiarilor din România.

Mai-sus numitul Consiliu Naţional al Maghiarilor din România nu este altceva decât o umbrelă a Consiliului Naţional Secuiesc, prin care acesta din urmă doreşte a deveni mai credibil şi cu mai multă autoritate.

Am afirmat la începutul declaraţiei mele că alături de aceste organizaţii ilegale, expresii făţişe şi provocatoare ale unor conspiraţii anticonstituţionale clandestine ale neostoitului revizionism revanşardo-fascist care au sfârtecat trupul României la 30 august 1940, au apărut şi instigări străine dovedite.

Iată cronologia faptelor: în mai 2003, instigatorul, un cetăţean străin prezent în România în calitate de colaborator a două posturi de televiziune, spune într-o adunare publică la Cristuru Secuiesc: "(...) a trecut vremea statelor naţionale (...). Să continuăm lupta pentru a nu avea parte de alţi 80 de ani sub dominaţia unei noi uniuni" (n.n. Uniunea Europeană). "(...) În picioare maghiari (...), a sosit timpul. Acum ori niciodată!"

În aceeaşi lună, la Sfântu-Gheorghe, preciza: "Am inaugurat la Oradea statuia lui Bethlen Gabor şi s-a adeverit că nu putem inscripţiona nici numele principelui, nici deviza acestuia. Ce ar face irlandezii, bascii, catalanii, tirolezii din sud şi corsicanii într-o situaţie asemănătoare? N-ar mai rămâne piatră de piatră. Noi însă tăcem, suportăm până când? (...)

În toamna anului 2003, acelaşi personaj declara: "(...) tinerii maghiari să nu se lase atraşi de teoriile privind globalizarea, ci să le respingă cu hotărâre, să îşi construiască singuri viaţa în Transilvania (...)".

Referitor la caracterul României de stat naţional-unitar şi indivizibil, personajul deja celebru afirma: "Până acum şi în Constituţia Macedoniei figura această sintagmă, numai că albanezii din Macedonia au luptat cu kalaşnikovul în mână până când au eliminat-o."

Toate acestea au precedat apariţia aşa-numitului Consiliu Naţional Secuiesc, în numele căruia, în prezent, se intenţionează obraznica provocare a Parlamentului României cu un nou proiect de "Lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc".

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

La nici un recensământ de până în prezent al populaţiei României nu a existat nici măcar un singur caz în care vreun cetăţean al statului român să se declare de "naţionalitate secui".

Pe cine reprezintă atunci, aşa-numitul Consiliu Naţional Secuiesc, şi ce voieşte el să guverneze?

Este, oare, întâmplător şi faptul că, tocmai într-o astfel de conjunctură, virulenta propagandă nerevizionistă pătrunde în România cu pseudo-filmul "Trianon", nimic altceva decât o reluare actualizată a temelor doctrinei hungariste ale cărei baze au fost puse de Miklos Horthy prin Memorandumul din octombrie 1919, ce exprimă şi în prezent esenţa politicii extremiste revanşarde, care, în ceea ce priveşte România prevedea: "(...) inamicul numărul unu al Ungariei este România pentru că cele mai mari pretenţii teritoriale sunt împotriva ei şi pentru că este cea mai puternică dintre statele vecine (...); intensificarea mişcării revizioniste din Transilvania"; "exploatarea divergenţelor teritoriale ale României cu celelalte ţări vecine".

Istoria se repetă, dar noi nu trebuie să-i repetăm greşelile fiindcă cine nu învaţă ori uită lecţiile istoriei riscă a se întoarce în epoca de piatră.

Solicit, pe această cale, domnului prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu să vină în faţa Parlamentului şi să ne lămurească în legătură cu scrisoarea primită din partea Consiliului Naţional Secuiesc prin care se solicită Guvernului României sprijin pentru autonomia Ţinutului Secuiesc.

Ar fi un fapt de o extremă gravitate să ajungem în situaţia umilitoare de a constata că Guvernul României, prin intermediul primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, s-ar fi angajat cu ocazia vizitei la Budapesta, în ianuarie 2005, să sprijine autonomia secuilor, încălcând grav prevederile Constituţiei României.

- după pauză -

(Lucrările sunt conduse de domnul Adrian Năstase, preşedintele Camerei Deputaţilor, asistat de domnii Victor Ponta şi Nicolae Titu Gheorghiof, secretari.)

Domnul Adrian Năstase:

Ce-i asta, grevă parlamentară?!

Rog liderii de grup să îi găsească pe secretarii de şedinţă şi pe chestori şi să îi invite în sală. De asemenea, să transmiteţi la grupuri că trebuie să începem şedinţa în plen.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declar deschisă şedinţa de astăzi a Camerei Deputaţilor şi vă anunţ că din totalul celor 332 de deputaţi şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 254; sunt absenţi 78, din care participă la alte acţiuni parlamentare 7 colegi.

Intrăm în ordinea de zi şi vom lua în dezbatere iniţiativele legislative înscrise pe ordinea de zi.

Proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.102/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.360/2002 privind statutul poliţistului.

Potrivit prevederilor art.108 din Regulament, acest proiect de lege urmează a fi dezbătut în procedură de urgenţă.

Conform prevederilor art.100 şi art.111 din Regulament urmează să aprobăm timpul afectat luărilor de cuvânt la articole şi durata de timp afectată dezbaterii acestui proiect de lege în ansamblu.

Rog comisia, pe domnul vicepreşedinte Iordache să facă propunerile regulamentare.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cazul acestui proiect de lege, Camera Deputaţilor este Cameră decizională.

Vă propun ca timp total de dezbatere 5 minute, şi 1 minut pentru fiecare intervenţie. Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Supun votului aceste propuneri.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Cu unanimitate de voturi, propunerile au fost acceptate.

Potrivit prevederilor art.110 din Regulament trecem la dezbaterea proiectului de lege direct pe articole.

Dacă sunt observaţii în legătură cu titlul? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră titlul proiectului de lege.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Dacă sunt observaţii în legătură cu articolul unic? Nu sunt observaţii.

Supun votului dumneavoastră articolul unic al legii.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Este vorba de o lege organică, de aceea vă propun ca votul final al legii să-l facem la ora 11,00, împreună cu celelalte proiecte de lege prevăzute pentru vot final.

Următorul punct pe ordinea de zi - Propunerea legislativă pentru completarea legii nr.75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema României de către autorităţile şi instituţiile publice.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul?

Din partea comisiei sesizate în fond, domnul deputat Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Competenţa decizională în cadrul acestei iniţiative legislative aparţine Camerei Deputaţilor. Acest proiect de lege a fost respins în plenul Senatului. Guvernul, prin punctul său de vedere transmis, precizează că nu susţine propunerea legislativă. Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în plenul său au analizat această propunere legislativă şi propun plenului Camerei Deputaţilor propunerea pentru respingerea acestui proiect de lege.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Vă reamintesc faptul că prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative legislative şi, ca atare, vom proceda în conformitate cu prevederile art. 98 din Regulament, în sensul că, în măsura în care prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului de lege sau propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Camerei Deputaţilor să se pronunţe prin vot.

De aceea, am să supun votului dumneavoastră propunerea făcută de comisie, prin raportul său.

Supun votului propunerea comisiei, de respingere.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi propunerea comisiei, de respingere a proiectului de lege, a fost aprobată de către plen.

Următorul punct pe ordinea de zi - Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei, domnul vicepreşedinte Iordache.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Senatul, în şedinţa sa din 21 octombrie 2004, a respins această propunere legislativă. Membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic au avizat negativ această propunere legislativă.

Guvernul, în punctul său de vedere, a precizat că nu susţine propunerea legislativă.

Membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, în unanimitate de voturi, propun Camerei Deputaţilor respingerea acestei propuneri legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004.

Această propunere legislativă face parte din categoria legilor organice.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Ca atare, vă reamintesc că prin raportul comisiei se propune respingerea iniţiativei legislative şi, în baza prevederilor art. 98 din Regulament, supun votului dumneavoastră propunerea făcută de comisie, prin raportul său.

Repet, votul este pentru propunerea comisiei, de respingere a proiectului legislativ.

Cine este pentru propunerea comisiei, de respingere? Vă rog să votaţi.

Cine este pentru? Mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate de voturi.

Cu unanimitate de voturi propunerea legislativă a fost respinsă.

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Dacă iniţiatorul doreşte să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei? Domnule vicepreşedinte, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Iordache:

Mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României, competenţa decizională în cadrul acestei iniţiative legislative aparţine Camerei Deputaţilor.

Guvernul, în punctul său de vedere, precizează că nu susţine adoptarea propunerii legislative.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă.

De asemenea, membrii Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, în avizul prezentat, au precizat că resping propunerea legislativă.

În aceste condiţii, membrii Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi în plenul său au analizat această propunere legislativă şi propun plenului Camerei Deputaţilor respingerea Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.

Acest proiect de lege face parte din categoria legilor organice.

Domnul Adrian Năstase:

Mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Nu este cazul.

Vă reamintesc că prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea acestei iniţiative legislative.

Ca atare, supun votului propunerea făcută de comisii prin rapoartele prezentate.

Spun votului dumneavoastră propunerea comisiei, de respingere a acestei iniţiative legislative.

Cine este pentru? Vă mulţumesc.

Împotrivă?

Abţineri?

Unanimitate.

Cu unanimitate de voturi Camera a respins propunerea legislativă.

Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma (greco-catolică).

Dacă din partea iniţiatorului doreşte cineva să ia cuvântul? Nu.

Din partea comisiei sesizate în fond, vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Varga Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale a fost sesizată în fond, potrivit prevederilor art. 89 din Regulamentul Camerei Deputaţilor.

Ordonanţa Guvernului nr. 64/2004, supusă spre aprobare prin prezentul proiect de lege, are ca obiect de reglementare completarea cu un nou alineat a art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, în sensul că, în situaţia în care reprezentanţii clericali ai Bisericii Române Unite cu Roma şi ai Bisericii Ortodoxe Române nu ajung la un acord asupra situaţiei unor imobile de natura celor prevăzute în decret, partea interesată, să aibă deschisă calea acţiunii în justiţie, potrivit dreptului comun.

În urma examinării proiectului de lege, membrii comisiei au hotărât cu unanimitate de voturi să supună plenului Camerei Deputaţilor respingerea Proiectului de Lege privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 64 din 2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990.

La lucrările şedinţei au fost prezenţi 13 deputaţi din numărul total de 15 membri ai comisiei.

Potrivit prevederilor art. 75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Camera decizională, iar proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Dacă doreşte cineva să ia cuvântul în cadrul dezbaterilor generale? Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mihăiţă Calimente:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Această situaţie pe care o dezbatem astăzi este de fapt o problemă veche. Timp de 15 ani, revendicarea Bisericii Unite cu Roma în a-şi recăpăta bunurile nu şi-a găsit ecoul sub nici o guvernare.

Am fi fost înclinaţi să nu fim de acord cu această propunere de respingere, dar, având în vedere că se vine în motivarea raportului cu soluţia că se va face o lege a cultelor şi prin această lege a cultelor se va reglementa şi această problemă, cerem totuşi ca în această lege lucrurile să fie explicate foarte clar, pentru că altfel se va ajunge din nou la aceeaşi soluţie, dacă se va lăsa la latitudinea celor două biserici. Pe cale amiabilă eu consider că nu se va ajunge foarte curând la rezolvare şi, de aceea, în noua lege a cultelor ar trebui să se specifice în mod clar şi precis cum se rezolvă această problemă.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Valer Puşcă:

Stimaţi colegi,

Propunerea legislativă privind aprobarea ordonanţei de urgenţă de fapt se referă la un fapt banal, dar eu consider foarte important, mai ales datorită prevederilor constituţionale.

Eu am analizat atent raportul comisiei. Consider că este inacceptabilă poziţia comisiei care amână repunerea în drepturi a persoanelor juridice de a se adresa justiţiei, în speţă pentru Biserica Greco - Catolică, Unită cu Roma căreia, în principiu, conform Decretului-lege nr. 126/1990 îi este interzis apelul la justiţie şi i se impune rezolvarea pe cale amiabilă, cu Biserica Ortodoxă a litigiilor patrimoniale.

Eu cred că avem cu toţii datoria să repunem în drepturi pe toţi cetăţenii, toate persoanele juridice, pentru că a aproba astăzi proiectul de lege de aprobare a ordonanţei nu înseamnă că punem între paranteze o intenţie viitoare, fie a Guvernului, fie a Parlamentului României, de a clarifica prin lege aceste probleme.

A respinge Proiectul de Lege privind aprobarea ordonanţei înseamnă a încălca, eu aşa cred, Constituţia şi a împiedica o persoană juridică să se adreseze justiţiei. Ca atare, eu vă solicit un vot de respingere a respingerii şi aprobarea Proiectului de Lege de aprobare a ordonanţei.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Dacă mai doreşte cineva să participe la dezbatere? Domnul deputat Popa.

Domnul Nicolae Popa:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Se cunoaşte faptul că de la Revoluţie încoace, între reprezentanţii cultelor din România s-a dus şi se duce în continuare o luptă surdă, pentru că nu există o legislaţie clară şi coerentă pentru a reglementa raporturile dintre ele, şi provin şi reprezint un judeţ unde conflictele acestea s-au manifestat chiar violent.

De aceea, noi, grupul parlamentar, credem că rezolvarea unor asemenea probleme nu se poate realiza secvenţial, deci dăm o lege pentru cultul cutare, dăm o lege pentru cultul cutare, toate trebuie asamblate şi trebuie să avem în vedere că imediat trebuie să punem pe rol şi să rediscutăm Legea cultelor în plenul Camerei Deputaţilor.

Această lege, mulţi colegi care am fost în legislatura 1996 - 2000 ştiu, s-a discutat, la un moment dat chiar reprezentanţii cultelor s-au pus de acord şi cât pe ce era să o înaintăm în plenul Camerei Deputaţilor. Eu cred că putem să ne punem de acord şi imediat să trecem la rediscutarea acestei legi care ar rezolva toate aceste conflicte patrimoniale, retrocedări de lăcaşuri de cult sau, eu ştiu, de terenuri şi aşa mai departe.

Deci, noi susţinem respingerea acestui proiect de lege şi susţinem în mod imperativ repunerea pe rol a Legii cultelor.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc, domnule deputat.

Dacă mai doreşte cineva să ia cuvântul? Vă rog, domnule deputat. Vă repet, suntem în faza dezbaterilor generale.

Domnul Ioan Aurel Rus:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

A amintit aici un distins coleg de-al nostru că va trebui să facem apel la Constituţie. Da, domnule coleg, facem apel la Constituţie, şi atunci vom spune că în România cultele se bucură de autonomie.

În baza acestei autonomii lăsăm comisia mixtă de dialog să rezolve problema şi vom fi de acord cu respingerea acestei ordonanţe.

Mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Dacă mai sunt comentarii în cadrul dezbaterilor generale? Nu.

Rog reprezentantul comisiei să prezinte observaţii în legătură cu aspectele care au fost invocate în cadrul dezbaterilor generale.

Domnul Varga Attila:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Cred că sunt aici nişte neînţelegeri.

Comisia noastră nicidecum nu a vrut să înlăture posbilitatea bisericii greco-catolice de a se adresa instanţei de judecată. De altfel, nici o comisie nu are o astfel de posibilitate de a îngrădi accesul liber la justiţie, acest drept fundamental din Constituţie.

Trebuie să vă spun că este vorba de un Decret-lege nr. 126/1990 care prevede şi care înfiinţează, instituie aceste comisii mixte de dialog între Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Greco-Catolică şi care, înainte de a se adresa justiţiei, trebuiau să rezolve divergenţele, posibile litigii.

Trebuie să vă atenţionez, să vă aduc în vedere că acest Decret-lege a fost aprobat înainte de adoptarea Constituţiei, ce a fost adoptată în 1991. Or, Constituţia, la alin. 1 al art. 21 prevede accesul liber la justiţie, şi la alin. 2 prevede că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

Or, nouă ni se pare, şi comisia la această concluzie a ajuns, că însăşi decretul sau această prevedere din Decretul-lege nr. 126 care a prevăzut obligativitatea acestei proceduri prealabile înainte de a se adresa instanţei de judecată constituie o îngrădire a exercitării accesului liber la justiţie.

Prin urmare, poate trebuie să revizuim prevederile acestui decret cu privire la comisiile mixte de dialog şi la această procedură prealabilă.

Deci, în această idee am spus că nici măcar o ordonanţă de urgenţă care apare în 2004 nu poate sau nu are rost să întărească ceea ce spune Constituţia, pentru că Ordonanţa nr. 64 din 2004 n-a făcut altceva decât să sublinieze acel drept constituţional, cum că oricine poate să se adreseze instanţei de judecată, justiţiei şi nu poate fi îngrădit acest drept prin nici un alt act normativ.

Dacă vreţi, este superfluă dispoziţia aceasta din ordonanţă şi pe acest motiv am propus respingerea, şi nu pe motivul cum că nu am fi de acord cu această exercitare a acestui drept. Dimpotrivă, tocmai pentru a se respecta acest drept, fără a fi nevoiţi de a exercita această procedură şi a îndeplini această procedură prealabilă.

Într-adevăr, considerăm deosebit de oportun şi necesar ca în Legea cultelor care, aşa cum am înţeles din partea reprezentanţilor Secretariatului de Stat pentru Culte, se va elabora acest proiect de lege şi în care se vor cuprinde aceste probleme cu privire la patrimoniul bisericilor.

Deci, din acest motiv am propus respingerea, şi nicidecum în ideea de a îngrădi dreptul de a exercita dreptul la justiţie.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă propun să ascultăm şi punctul de vedere al Guvernului. Domnul secretar de stat Onisei.

Domnul Ioan Onisei (secretar de stat, Ministerul Culturii şi Cultelor):

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Nu o să reiau argumentele care au fost invocate de reprezentanţii comisiei, ele sunt pertinente. Practic, acea ordonanţă nu făcea altceva decât să trimită la un text constituţional, vă amintesc art. 21 din Constituţie reglementează accesul liber la justiţie. Prin urmare, un Decret-lege din 1990 nu putea să prevadă lucrul acesta. Însă, dincolo de aceste precizări vreau să vă spun că lucrăm foarte serios la un proiect de lege a cultelor, urmează să ne vedem şi cu comisia de la Veneţia, să discutăm cu ierarhii tuturor cultelor pe acest proiect şi, în cadrul acestui proiect, să găsim rezolvări legale pentru toate situaţiile litigioase.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc.

Vă rog să acceptaţi să respectăm regulile de procedură. Colegii au ascultat argumentele şi în cadrul dezbaterilor generale şi punctul de vedere al comisiei, au citit şi textul proiectului de lege, au citit şi raportul, au ascultat şi punctul de vedere al Guvernului.

Ca atare, din punct de vedere procedural eu va trebui să supun votului propunerea de respingere, formulată de către comisie.

Ca lucrurile să fie şi mai clare putem să mai aşteptăm cinci minute şi să introducem votul acesta, care înţeleg că este oarecum mai discutat, în procedura de vot final şi în felul acesta vom avea un vot asupra propunerii de respingere, într-un cadru care să fie foarte bine organizat.

De aceea, eu vă propun să facem o pauză de cinci minute şi vom începe la ora 11,00 direct cu acest vot, cu celelalte două voturi pe care le-am amânat de ieri şi de astăzi şi vom continua cu voturile prevăzute pentru şedinţa de la ora 11,00.

Vă mulţumesc. Facem o pauză de cinci minute.

După o scurtă pauză

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Vă rog să luaţi loc în bănci.

Rog liderii de grupuri să invite toţi colegii în sală.

Începem cu votul final privind Reexaminarea, la cererea Preşedintelui României, a Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.

Este o lege cu caracter organic.

Supun votului final acest proiect de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

204 voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri? Nu sunt.

Cu unanimitate de voturi, proiectul de lege a fost aprobat.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Mircea Duşa:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Pentru explicarea votului Grupului parlamentar al PSD. Am votat acest proiect de lege pentru că el îmbunătăţeşte cadrul legal existent pentru intervenţii împotriva dezastrelor şi rezolvarea situaţiilor de urgenţă, creând, totodată, organisme atât la nivel central, cât şi local, capabile să intervină prompt în aceste situaţii. Se realizează astfel, sub aspect normativ, premisele participării României, alături de structurile NATO şi alte structuri internaţionale, la combaterea atentatelor teroriste şi intervenţia cu operativitate împotriva provocărilor de acest gen.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Vă mulţumesc foarte mult.

Trecem la următorul vot. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului. Lege cu caracter organic.

Supun votului dumneavoastră proiectul de lege.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

236 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abţineri?

În unanimitate, cu 236 de voturi exprimate, proiectul de lege a fost aprobat.

Trecem la al treilea vot final. Proiectul de Lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma.

Vă repet sensul votului, comisia sesizată în fond a propus respingerea ordonanţei.

Voi supune la vot respingerea ordonanţei şi acesta este sensul votului. Vă repet, dacă votaţi pentru înseamnă că votaţi pentru respingerea ordonanţei. Am dorit să clarific sensul votului, ca să nu existe o ambiguitate în legătură cu rezultatul sau cu votul ca atare.

Supun votului dumneavoastră propunerea comisiei, de respingere a acestei ordonanţe.

Cine este pentru? Vă rog să număraţi.

Sunt 141 de voturi pentru.

Voturi împotrivă? Vă rog să număraţi. Două voturi împotrivă.

Abţineri? O sută de abţineri. Vă mulţumesc.

Deci rezultatul votului este următorul: 141 de voturi pentru, două voturi împotrivă şi 100 de abţineri. Cu majoritate de voturi, propunerea comisiei a fost acceptată, pentru respingerea ordonanţei.

Da. Vă rog, aveţi cuvântul, domnule deputat Bolcaş.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Un singur cuvânt, nu pentru explicarea şi nu pentru justificarea votului, ci pentru a se înţelege perfect ceea ce dorim noi. Şi anume, votul nostru a fost un vot de respect pentru autocefalia tuturor bisericilor tradiţionale româneşti. Este dreptul lor suveran să-şi rezolve problemele, destul de încurcate, este dreptul lor suveran de a discuta asupra unei moşteniri care ne-a fost lăsată, este lumina preoţilor să se gospodărească în propriile lor parohii.

În aceste condiţii, intervenţia secvenţială a legislativului nu este bine-venită.

Vă mulţumesc.

Domnul Adrian Năstase:

Stimaţi colegi,

Acesta a fost un vot important. Vor fi fără îndoială comentarii. Nu vreau să intervin în această dezbatere, deşi ca şef al Guvernului puteam să explic anumite lucruri, sunt soluţii diferite care pot să fie folosite, sper ca ele să fie găsite rapid de către guvern pentru a nu crea unele dificultăţi care, altfel, ar putea să apară.

Stimaţi colegi,

În conformitate cu prevederile art.15 alin.2 şi 3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, s-au depus la secretarul general al Camerei, în vederea exercitării de către deputaţi a dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale următoarele legi:

• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind sistemul naţional de management al situaţiilor de urgenţă;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 113/2004 privind contractarea împrumuturilor externe de la instituţii financiare internaţionale pentru Programul de reabilitare a infrastructurii din oraşele mici şi mijlocii (SAMTID) ;
• Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2005 privind prorogarea termenului prevăzut la alin.1 al art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 46/2004 pentru modificarea art.37 din Ordonanţa Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 104/2004 pentru modificarea alin.8 al art.8 din Legea nr.269/2004 privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare;
• Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2004 pentru modificarea şi completarea Legiinr.360/2002 privind statutul poliţistului;
• Legea privind respingerea Ordonanţei Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art.3 din Decretul-lege nr.126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Unită cu Roma;
• Legea pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Ucraina privind asistenţa juridică şi relaţiile juridice în cauzele civile, semnat la Bucureşti la 30 ianuarie 2002.

Stimaţi colegi,

Cu acest anunţ, încheiem şedinţa în plen de astăzi, continuăm programul în cadrul comisiilor, astăzi, miercuri şi joi conform programului aprobat.

Vă mulţumesc.

Succes la dezbaterile din comisii.

Şedinţa s-a încheiat la ora 11,15.