|
Domnul Josep Borrell Fontelles - preşedintele Parlamentului European: Domnilor preşedinţi, Doamnelor şi domnilor senatori, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Membri ai Corpului Diplomatic, Doamnelor şi domnilor, Este o mare onoare pentru mine să mă adresez astăzi celor două Camere ale Parlamentului României, în vizita oficială pe care o fac în ţara dumneavoastră. Este o mare onoare, pentru că eu cred că suntem într-un moment potrivit, un moment-cheie al istoriei dumneavoastre nemaipomenite. În istorie, se ştie asta, unii pierd şi alţii câştigă. Şi echipa dumneavoastră de fotbal, Steaua, a dobândit o victorie cu Valencia. (aplauze, râsete) Ca spaniol, trebuie să vă felicit pentru aceasta. Şi cum am spirit sportiv şi nu vă port ranchiună pentru victoria obţinută, vă doresc să câştigaţi şi marea partidă de aderare a dumneavoastră la Uniunea Europeană. Doamnelor şi domnilor, după cum vă daţi seama, victoria dumneavoastră va fi şi victoria noastră. Doamnelor şi domnilor, cunoaşteţi excelentele relaţii pe care le-am avut în ultimii ani între Parlamentul European şi Parlamentul României. Vreau să vă mulţumesc pentru contribuţia deputaţilor din ambele Camere la efortul nostru comun. Doamnelor şi domnilor, trebuie să recunosc că dumneavoastră sunteţi parte integrantă din istoria Europei. Dumneavoastră sunteţi o mare ţară europeană. Eu cunosc unul din oraşele importante ale dumneavoastră şi Capitala dumneavoastră mă face să văd că România este o ţară care a ieşit din întuneric şi a luptat pentru democraţia şi construcţia instituţiilor conform statului de drept, iar acest efort merită recunoştinţa noastră şi, mai ales, recunoştinţa mea, fiindcă eu vin din Spania, o ţară care a trăit, acum 20 de ani, o experienţă similară. Acum 20 de ani am intrat în Uniunea Europeană, dar a trebuit să aşteptăm 11 pentru a intra. Eforturile dumneavoastră, ale întregului popor român, au fost recunoscute pe 17 decembrie anul trecut. Eu cred că dumneavoastră puteţi fi mulţumiţi de rolul pe care Guvernul dumneavoastră şi dumneavoastră l-aţi realizat pentru reuşita aceasta. După cum ştiţi, în 22 februarie, Comisia europeană a emis un raport favorabil, un nou pas către aderare. În mai 2004 a fost dat raportul Parlamentului Europei, care a fost calificat drept dur şi exigent, dar eu cred că a ajutat pentru negocierile de aderare. A fost un raport care a impulsionat Comisia europeană pentru ca dumneavoastră, poporul român, să acceleraţi reformele. Astăzi sperăm ca aderarea dumneavoastră să se realizeze la termenul prevăzut de 1 ianuarie 2007, dar nu putem ascunde că mai rămân multe lucruri de făcut, iar acest drum al dumneavoastră va fi urmărit cu multă atenţie de către Parlamentul European. O parte foarte importantă a acestui drum este votul pe care Parlamentul European trebuie să-l dea pe 13 aprilie, după cum ştiţi. Acordul Parlamentului European este obligatoriu pentru aderarea dumneavoastră. Termenele sunt scurte, dar vă pot asigura - şi aceasta este una din raţiunile vizitei mele - că Parlamentul European va face eforturi foarte mari pentru ca la termenul prevăzut să se semneze Tratatul de aderare, la 25 aprilie 2005. Doamnelor şi domnilor, aderarea României este un pas în procesul pe care mulţi îl numesc "lărgirea Uniunii Europene". Dar eu prefer să vorbesc de reunificarea Europei. Nu numai că se lărgeşte Europa, nu despre asta este vorba, ci că vechi naţiuni europene se regăsesc. Este o reunificare care ne-a permis să depăşim trista moştenire a lui Hitler şi Stalin, o reunificare care s-a făcut nu numai din raţiuni economice şi politice, ci era mai ales un imperativ moral. Mulţumită acestei reunificări suntem în această fază a istoriei Uniunii Europene, marcată de consecinţele căderii Imperiului sovietic. Acesta a fost un moment fundamental al Europei Unite. Primul a fost voinţa de a nu se mai repeta acele războaie civile între europeni. Al treilea motiv va fi Constituţia, astăzi în fază de ratificare. Astăzi, cred că pot să spun că acel mare om de stat român, care a fost Nicolae Titulescu, neobosit luptător împotriva totalitarismului, ar fi mândru de această reunire a noastră de astăzi. Permiteţi-mi să amintesc că Titulescu, în 1928, spunea că "politica românească este unită şi tinde către o convergenţă perfectă între România şi interesele europene. Toate actele noastre în politică vor deriva din această premisă fundamentală." Au fost cuvinte profetice a căror valabilitate trebuie să o recunoaştem astăzi. Şi aşa cred. Eu cred că Europa unificată a devenit conştientă de o istorie comună. Se pune sfârşit la ceea ce Milan Kundera numea "răpirea a jumătate din Occident", în romanul său, "Insuportabila uşurătate a fiinţei", când credeam că vedem imagini din Praga şi de fapt erau din Lyon. Înainte, monarhii, în dictaturi sau imperii, au încercat, fără succes, să unească cu forţa pe europeni, dar uniunea cu forţa, cu puşca, cu baioneta nu poate reuşi. Astăzi suntem uniţi prin respectarea principiilor şi libertăţilor care sunt un fundament ce uneşte mult mai mult decât armele. S-a iniţiat un început al Europei şi puţini şi-ar fi putut închipui atunci că un preşedinte al Parlamentului european ar putea vorbi în numele a 25 de state, state care acum 16 ani erau separate. Trebuie să completăm această unire a Europei şi care să respecte Constituţia Europeană, care în ţara mea a fost deja ratificată. În 1989, construcţia europeană era un proiect mai ales tehnic, bazat pe construcţia unei pieţe unice. Dar Cortina de Fier ne-a scutit de a gândi şi a fixa limitele europene. Acest zid făcea el treaba. Dar căderea Cortinei de Fier ne-a arătat că trebuie să ţinem seama de ţările pe care Yalta le lăsase deoparte. Trebuie să ne gândim la monedă unică, la globalizarea construcţiei europene, de asemenea la Constituţia Europeană, ca un proiect politic special. Cum am văzut, în România există un sprijin de 80% pentru aderarea la Uniunea Europeană. Această susţinere majoritară este foarte importantă. De asemenea, foarte necesară este informatizarea şi sensibilizarea cetăţenilor noştri şi de aceea v-aş cere, domnilor preşedinţi, doamnelor şi domnilor, să explicaţi foarte bine care sunt avantajele şi dezavantajele acestei integrări. Vă garantez din acest moment că Parlamentul European va contribui la această activitate de informare. În ultimul trimestru al acestui an se va deschide un oficiu de informare la Bucureşti pentru a colabora cu acest Parlament, Guvernul şi instituţiile acestei ţări. Convingerea politică şi sprijinul majoritar al populaţiei este ceva foarte pozitiv pentru orice ţară. A fost, în mod special, pentru Spania, acum 20 ani, dar doar asta nu este suficient. Nu va fi suficientă numai voinţa popoarelor pentru ca România să intre în familia europeană. Ca prieten, eu vă spun că trebuie să fiţi conştienţi că încheierea negocierilor nu înseamnă finalul tuturor eforturilor necesare. Atât Comisia Europeană, cât şi Consiliul şi Parlamentul European, în rezoluţia lor din luna decembrie 2004, au evidenţiat necesitatea de a aborda o serie de probleme nerezolvate, dar care au fost evident identificate. Le cunoaşteţi mai bine decât mine. Este vorba de încheierea reformei administraţiei şi a puterii juridice şi a îndeplinirii angajamentelor luate la capitolele competitivităţii şi a mediului ambiant. Parlamentul dumneavoastră va avea un rol foarte important în acest sens. Parlamentul European, în luna decembrie 2004, a constatat că ceea ce am denumit "corupţie", înţeleasă ca o funcţionare ineficientă a administraţiei, continuă să fie o problemă. Suntem siguri că autorităţile române vor continua eforturile necesare pentru a rezolva această corupţie, dar sunt de acord cu dumneavoastră, în mod special cu preşedintele republicii, cu primul- ministru, cu preşedintele Senatului, că nu trebuie să utilizăm în mod generalizat acest termen de corupţie care poate însemna o descalificare a unei ţări întregi. Trebuie să atacăm cazurile concrete, acolo unde se produc, fără să negăm problemele, dar să nu le amplificăm în aşa fel încât să le transformăm într-o categorie metafizică. Parlamentul European şi-a manifestat dorinţa şi încrederea ca România să-şi termine pregătirile pentru a intra în Uniunea Europeană în 2007. Parlamentul European a spus-o şi a votat în plen. El este de acord cu acest lucru. Dar nu vă înşelaţi! Nu toată lumea va vota în favoarea intrării României. Trebuie să aşteptăm ca până la 13 aprilie să vedem ce se întâmplă şi nu trebuie să ascultaţi opiniile deputaţilor, care nu sunt decât opinii personale, care nu-i angajează decât pe ei şi nu trebuie să fie asimilate cu opinia unei instituţii care se pronunţă pentru un vot majoritar pentru intrarea României în Europa. Dumneavoastră sunteţi parlamentari ca şi mine şi ştiţi că într-un Parlament există o diversitate de opinii şi vor fi şi în legătură cu România. Pe măsură ce se apropie ziua votului, veţi auzi o tot mai mare diversitate de opinii. Eu cred în acest moment că există o majoritate favorabilă intrării României. Nu pot să anticipez în a vă asigura rezultatul. În momentul de faţă trebuie să cunoaştem mai bine problemele care pot apărea, contribuind la rezolvarea lor sub o formă cât mai convenabilă. Ar fi pentru mine o mare satisfacţie să urez bun venit parlamentarilor români care vor veni ca observatori europeni, începând din vara următoare. Se va hotărî aplicarea sau nu a faimoasei clauze al salvgardării, dar aceasta nu trebuie văzută ca o sancţiune, nici ca o dovadă de neîncredere, ci ca un mecanism destinat asigurării că România este pregătită adecvat. Insist pe dimensiunea politică a proiectului european şi sunt convins că adeziunea României va însemna pentru Uniunea Europeană o valoare adăugată, o valoare adăugată în dimensiunea ei politică. Dumneavoastră veţi fi un factor de stabilizare în regiunea Balcanilor, un element care va contribui la asigurarea flancului sud-est european, o piesă importantă în noua politică şi, de asemenea, veţi aduce o importantă contribuţie culturală. Cum să nu aduc aminte aici marea dimensiune europeană a scriitorului dumneavoastră Ionesco sau a genialului compozitor Enescu? Preşedintele Camerei Deputaţilor a menţionat că parte din activitatea mea se referă la ingineria aeronautică. Permiteţi-mi să-mi amintesc de "colegii mei " români Henri Coandă, Traian Vuia sau Aurel Vlaicu şi de faptul că ţara dumneavoastră este unul din pionierii aviaţiei europene datorită contribuţiei la dezvoltarea aeronauticii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, adeziunea dumneavoastră este o mare oportunitate pentru a contribui la un proiect de integrare europeană care promovează obiective şi valori democratice şi care creează un spaţiu de solidaritate şi prosperitate în care toţi cetăţenii europeni vor fi nişte pietre unghiulare ale Uniunii noastre. În contractul nostru politic european există o importantă funcţie redistributivă a Uniunii Europene ca expresie a solidarităţii noastre. Între anii 2007-2009 România va primi în jur de 9.000 milioane de euro necesari pentru dezvoltarea ţării. Vă spun eu, ca spaniol şi ministru al lucrărilor publice, că am văzut cum s-a transformat geografia unei ţări, graţie aportului unor resurse comunitare. Veţi participa dumneavoastră încă şi mai mult la construirea şi reflecţia asupra viitorului Europei, asupra viitorului nostru comun. Aş vrea să salut pe reprezentanţii români la lucrările Convenţiei Europene, care au contribuit la calitatea lucrărilor. Aceste reflecţii se referă la mâna de lucru, la creşterea economică, la mediul ambiant, la emigraţie. Nici o ţară europeană, nici măcar cel mai puternic nu poate pretinde să rezolve singur aceste probleme. Uniunea noastră ne dă forţe. Când nu suntem uniţi, suntem irelevanţi! Dar nu trebuie să ascundem problemele de fond pe care le are Europa, probleme ale creşterii economice, care nu s-a relansat prea bine. Rămânerea în urmă a tehnologiei faţă de SUA este considerabilă, concurenţa mondială este din ce în ce mai dură pentru toţi. De asemenea, îmbătrânirea populaţiei este din ce în ce mai îngrijorătoare. Europa nu este un drum presărat cu trandafiri. Nu este un loc doar de unde se primesc bani. Nu. Europa nu înseamnă numai acordarea de subvenţii. Europa - şi cu aceasta vreau să închei - a îndeplinit visul părinţilor ei. Pe ruinele unui continent distrus de război, înfometat şi ameninţat s-a realizat ceva inimaginabil. Astăzi, europenii pot să-şi rezolve problemele utilizând un alt instrument decât cel al cuvântului. Este inimaginabil că nu o să ne mai înfruntăm, deşi uneori am fost duşmani. Noi vrem să facem multe lucruri împreună. Avem multe ambiţii. Acesta este un răspuns la Constituţia Europeană care, formal, este un tratat, dar nu e un tratat ca celelalte. Se diferenţiază de celelalte tratate prin forma în care a fost elaborată, prin conţinutul şi valoarea sa simbolică. Sper ca, atunci când dumneavoastră veţi intra în Uniunea Europeană, pe 1 ianuarie 2007, Constituţia să fi fost aprobată şi să fie un obiect al dezbaterii europene, o dezbatere care trebuie să fie cuprinsă în circumstanţele geopolitice în care vom trăi împreună. Să fim conştienţi de acest lucru. Europa nu mai este centrul lumii. Dar nu este nici un scenariu privilegiat al înfruntărilor între Est şi Vest. Vedem cum Asia iese la suprafaţă din ce în ce mai mult, în economie şi în comerţul mondial. Marile mase umane din India şi China vor fi tot mai importante şi vor participa tot mai mult în înfruntările mondiale. De asemenea, Africa şi Orientul Mijlociu vor participa în această activitate. SUA, prima mare putere mondială, va fi un gardian din ce în ce mai dificil al securităţii europene, deoarece va trebui să facă faţă unor noi ameninţări şi noi relaţii în alte spaţii: Rusia, China, India. În aceste condiţii, în zorii secolului XXI Europa nu are altă alternativă decât să continue şi să adâncească construcţia ei, iar România este chemată să participe şi să contribuie la acest lucru. Sper cu toată sinceritatea ca eforturile dumneavoastră să se vadă încununate de succes şi să vă primim fără întârziere în casa comună europeană, care întotdeauna a fost a dumneavoastră. Vă mulţumesc. (aplauze)
|
Video - Flash & IOS
